ROLUL LIMBAJULUI IN DEZVOLTAREA GENERALA A COPIILOR PRESCOLARI

Copiii trebuie sa dobandeasca inca de la vremea prescolara capacitatea de a

comunica cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil impresiile, gandurile,
ideile, ceea ce va constitui o baza in activitatea scolara si apoi in activitatea si viata
sociala de mai tarziu. De aici decurge necesitatea insusirii vorbirii in mod sistematic,
in cadrul gradinitei de copii.
In procesul instructiv-educativ, prin intermediul limbajului se realizeaza
transmiterea cunostintelor, largirea orizontului cu noi reprezentari. Limbajul poate f
privit din doua puncte de vedere pe de o parte ca mijloc de comunicare si pe de
alta parte ca mijloc de cunoastere .
Copilul foloseste vorbirea in fecare zi, in fecare clipa a vietii sale pentru
elaborarea si comunicarea propriilor ganduri, pentru formularea cerintelor,
trebuintelor, a bucuriilor si necazurilor, in organizarea vietii si activitatii lui.
Pe masura ce isi insuseste vorbirea, copilul poate f educat mai usor. Prin
intermediul cuvantului, de exemplu, se contribuie la educarea lui intelectuala.
Educatoarea face cunoscut copiilor prin cuvant denumirea lucrurilor si a
fenomenelor, insusirile acestora (apa este inghetata), precum si legatura dintre ele
(apa a inghetat pentru ca e tare frig etc).
Concomitent cu cunoasterea nemijlocita a lumii inconjuratoare, copilul invata si
cuvintele corespunzatoare obiectelor sau fenomenelor cu care vine in contact.
Cuvantul- sub forma de intrebare sau adresare directa , face pe copil sa
gandeasca , sa analizeze, sa compare, sa clasifce, sa se ridice la generalizare.
Punand mereu in fata copilului probleme ce se cer rezolvate, prin cuvant il invatam
sa se straduiasca mintal, sa gaseasca un raspuns. In acest fel se contribuie la
dezvoltarea unitara a gandirii si a limbajului, la cresterea capacitatilor de
cunoastere , la dezvoltarea vocabularului, la marirea posibilitatilor de exprimare etc.
Cunoasterea directa si indirecta a lumii inconjuratoare cu ajutorul limbii si sub
conducerea educatoarei, educa la copii anumite trasaturi morale, contribuie la
modelarea incetul cu incetul a proflului lor moral.
Exprimarea dorintelor, a rugamintilor, a recunostintei, formularea regurilor de
purtare, incurajarea faptelor bune si condamnarea faptelor negative prin
intermediul cuvantului influeteaza proflul moral al copilului si formeaza atitudinea
pozitiva a acestuia fata de tot ce-l inconjoara . Vorbirea constituie deci un
instrument de baza in formarea trasaturilor de baza in formarea trasaturilor morale
ale copiilor nostri, un mijloc de educatie morala.Cu ajutorul cuvantului educatoarea
contribuie si la educatia estetica a copilului. Dezvaluindu-i prin cuvinte frumosul din
natura, viata si societate educatoarea invata pe copii sa vada frumosul, sa-l
inteleaga sa-l iubeasca si sa-l foloseasca in viata de zi cu zi. Varietatea fenomenelor
naturii, inbinarea armonioasa a culorilor, puritatea liniilor pot f infatisate copiilor
prin cuvantul educatoarei. Dirijand observarea tuturor acestor aspecte frumoase ale
naturii si vietii sociale, educatoarea invata pe copii sa le sesizeze, sa le simta si sa
le respecte. Povestind, spunand basme copiilor, poezii, ghicitori etc. Copiii incep sa
inteleaga frumusetea limbii si sa foloseasca in vorbirea lor expresiile care le-au
placut si i-au impresionat mai mult.

Prin urmare, folosind limba ca un mijloc puternic de educatie intelectuala,

morala si estetica, educatoarea realizeaza instruirea si educarea copiilor le
dezvolta vorbirea, necesara in procesul de comunicare si de cunoastere a vietii
inconjuratoare si in acelasi timp le perfectioneaza exprimarea, corectandu-le
pronuntia, le imbogateste vocabularul si ii ajuta sa-si insuseasca in mod practic
structura gramaticala a limbii .