Curs de

Microeconomie

Cuprinsul
1. Teoria economic n sistenul tiinelor economice. Obiectul de studiu al teoriei
economice.........................................................................................................3
2.Metode de cercetare utilizate n cadrul teoriei
economice.........................................4
3.Componentele de baz ale activitii economice- nevoi i resurse: esena i
clasificri...........................................................................................................5
4.Bunurile i serviciile ca rezultat ale activitii economice: esena i clasificri.............6
5.Alegerea rationala in baza posibilitatilor de productie si a costului
alternativ...............7
6.Sistemul economic:esenta,tipuri,caracteristici........................................................8
7.Relatiile si tipurile de proprietate.Importanta definirii drepturilor de proprietate..........9
8.Institutiile ca reguli de joc in cadrul sistemului economic.....................................10
9.Piata:Esenta;Functii;Tipuri.................................................................................1
2
10.Cererea si legea cererii.Factorii care influientiaza modificarea cererii.....................14
11.Elasticitatea cererii si tipurile ei........................................................................15
12.Oferta .Functia ofertei.Legea ofertei.Factorii care influienteaza modificarea
ofertei...15
13. Elasticitatea ofertei si tipurile ei.......................................................................16
14. Interactiunea cererii si a ofertei. Mecanismul de formare si modif. a echilibrului
pietii................................................................................................................1
7
16.Utilitatea totala si marginala.Legea utilitatii marginale descrescinde.Echilibru
consumatorului in abordarea
cardinalista..............................................................17
17. Preferinele consumatorului i curbele de indiferen caracteristice lor..................17
18. Linia bugetului i modificrile ei. Echilibrul consumatorului n abordarea
ordinalist........................................................................................................18
19. Producia, factorii de producie i funcia de producie........................................19
20. Produsul total, mediu i marginal al factorului de producie variabil. Legea
randamentelor neproporionale...........................................................................19
21.Productia pe termen lung. Izocuantele si caracteristicile lor..................................20
22. Linia izocost:caracteristici si modificare. Echilibrul producatorului.........................20
2

23. Costul de productie:esenta si factori de influenta. Costul contabil si economic.......20

24. Costul total, mediu, marginal: evolutie si
importanta..........................................21
25. Evolutia costului de productie pe termen lung. Economii si dezeconomii de scara...21
26. Profitul: esenta, tipuri, modalitati de
majorare...................................................22
27. Concurenta: esenta, metode, tipuri,
importanta.................................................24
28. Caracteristicile si modelul pietei cu concurenta perfecta......................................26
29. Caracteristicile si modelul pietei de monopol.....................................................26
30. Caracteristicile si modelele strategice de comportament pe piata oligopolistic........27
31. Caracteristicile si modelul pietei cu concurenta monopolistica.............................28
32. Cererea si oferta pe piata muncii, factorii de
influienta........................................28
33. Salariul: esen, tipuri, factorii de influien......................................................28
34.Renta funciara si renta economica. Plata de arenda si pretul pamintului.................30
35. Cererea si oferta pe piata capitalului. Dobinda...................................................31

1. Teoria economic n sistenul tiinelor economice. Obiectul de studiu

al teoriei economice.
tiina economic studiaz realiti cu caracter dublu: att obiective, ct i subiective. n
antichitate ideile economice erau formulate i integrate n alte sisteme de gndire. Abia
n sec. 18 ele se deprind de alte tiine, constituind o tiin aparte. Iniial, tiina
economic avea denumirea de economie politic, ns treptat de la ea ncep s se
deprind tiine autonome(statistica, contab., marketing).Acestea se constitue n
sistemul tiinelor economice, unde economia politic ocup un loc central. Teoria
economic este doar una din tiinele economice.

Clasificarea tiinelor economice:

tiintele economice fundamentale(economia politic, microeconomia, macroeconomia)
3

 tiintele economice funcionale (statistica, contabilitatea, finanele i creditul, relaii

economice internaionlae)
tiintele economice Concrete (economia: industriei, agriculturii, nvmntului,
comerului, transportului)
tiintele economice istorice (doctrinele economice, istoria economiei naionale i
mondiale)
tiintele economice de frontier (geografia economic, econometria, cibernetica
economic)

Teoria economic constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine

economice, elaboreaz instrumentul de cercetare economic, formuleaza categoriile,
legile i tendinele principale n dezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin
servete drept temelie pentru elaborarea politicii economice promovate de stat.
In secolelle 18-19, denumirea de economie politica este recunoscuta si utilizat de
ctre reprezentanii tuturor colilor i doctrinelor economice.
cola clasic:
fondator-Adam Smith
opinia- banii trebuie nvestii in urma economisirii lor;
Rezultat-au aprut noi clase de oameni.
coala marxist :
fondator-K. Maex;
opinia-relaia dintre clase n procesul de producie;
rezultat-exploatarea unora de ctre alii, apar divergene dintre ri ca rezultat a
exploatrii, apar revolte.
cola naionalist:
fondator-Flist;
opinia-cile de dezvoltare a naiunilor subdezvoltate, stimularea
produciei autohtoni.
Rezultat-apar revolte i conflicte pe plan internaional.

n linii generale, noiunile de economie politic, econimics, teorie economic,

economie pot fi folosite ca sinonime, ns totui sunt unele deosebiri de coninut ntre
ele.
4

Teoria economica este compus din 2 compartemente de baz, doua pri organice a
unui ntreg:
Microeconomie(fondator A. Marshall) studiaz:comportamentul producatorului i
consumatorului, analiza pieii cu formele ei principale, procesul de formarea preurilor
pe diferite piei, procesul de repartiie a veniturilor ntre principalii actori n procesul de
producie.
Macroeconomie(fondator-M. Kezness) studiaz economia naional ca un tot ntreg.
Analizeaz caracterul i perspectivele dezvoltrii economice, fluctuaiile economice,
creterea economic, balana de pli.

Celelalte 2 comportimente ale T.E. mai puin importante sunt:

Mazoeconomia-analizeaz compartimentele sistemelor economice naionale cum ar fi
ramurile acesteia, sectoarele activitii economice,aspectul regional al dezvoltrii
economice.
Mondoeconomia-studiaz interdependena dintre economiile naionale i economia
mondial.

Din punct de vedere al modului de atrata viaa economica deosebim:

Economie pozitiv- are ca obiect studierea vieii reale i explicarea cauzelor diferitelor
fenomene economice, acestea servind drept temei a unor legiti, ipoteze i tendine.
Economie normativ-arat ce ar trebui s fie ntreprinz pentru ca situaia rela sa
devin mai bun.
Funciile Teoriei Economice sunt:

cognitiv

metodologic

practic,

instructiv-educatv.

2.Metode de cercetare utilizate n cadrul teoriei economice

Metoda- totalitatea mijloacelor, instrumentelor folosite de o tiin oarecare pentru a

studia lumea nconjurtoare, a sistematiza faptele i a le expune sub form de categorii
tiinifice, legi, tendine i modele.

Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt:

Metoda abstraciei tiinifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este curat
de fapte i trsturi mai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia.
Metoda dat scoate n relief trsturile caracteristice, dominante pentru fenomenul
cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale vieii economice, numite categorii
economice(banii, profit, buget, marfa , capital).
Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul analizei fenomenul supus
cercetrii e descompus n componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin
sintez, elementele analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se ntregul,
cunoscndu-se deja elementul-cheie i schindu-se tendinele dominante n evoluia
fenomenului cercetat.
Metoda istoric- pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric:
apare, se dezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva.
Metoda logic- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai
esenial.
Metoda analizei cantitative i calitative-evaluarea mrimilor economice n uniti
naturale i n expresie bneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii
n calitate.
Metdelarea economico-matematic-reproducerea schematic a unui sistem liniar,
alctuit din mrimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a
acestora i alegerea variante optimale.

Mai exist metode ca:

Metoda teoretic
Metoda anologiei
Experimentul economic.

3.Componentele de baz ale activitii economice- nevoi i resurse: esena i

clasificri.

Nevoile umane-nite cerine, nite necesiti obiective (subiective) ale indivizilor i

societii de a
poseda i a folosi anumite bunuri, dup destinaia acestora.

n funcie de caracterul tridimensional al existenei umane nevoile sunt clasificate n:

6

Nevoi fiziologice- de hran, mbrcminte, locuin etc.

Nevoi sociale- satisfcute prin comunicare, prin participarea la viaa socil.

Nevoi spiritual-psihologice-nevoi de a se instrui, de dragoste, de a se informa.

A. Maslow propune ca nevoile umane s fie sistamatizate sub forma unei piramide. In
partea de jos sunt situate nevoile cele mai elementare, iar n vrf cele spirirule,
aspiraiile oamenilor.

Dup gradul de complexitate, detreminate de nivelul dezvoltrii economice i culturale

nevoile sunt:

Inferioare sau de baz (hrana, apa).

Superioare sau complexe (studii,cunotine).

Trstura principal a nevoilor este caracterul lor nelimitat. Numrul nevoilor crete
odat cu dezvoltarea societii-legea creterii nevoilor umane.

Resursele economice-totalitaatea elementelor naturale, umane, financiare,

informaionle i tehnologice atrase i utilizate pentru producerea bunurilor necesare
satisfacerii nevoilor umane.

Clasificarea resurselor:

Resurse primare (create de natur)

a)Res. umane-populaia din punct de vedere cantitativ, calitativ, structural: numr,

calificare etc.
b)Res. naturale- fondul financiar, pdurile, apele, zcmintele minerale.

Resurse derivate (acumulate, create de om)

a)Res. materiale- capital tehnic sub form de maini, utilaje, construcii, sisteme de
transport
b)Res. financiare- de care dispune populaia, statul i ntreprinderile.
c) Res. inovaionale- cunotine experien, tehnologii.
7

d) Res. informaionale-ce permit agenilor econ. s cunoasc realitatea,s ia decizii, s

acioneze.
Trstura fundamental a resurselor economice const n caracteru lor limitat.
Legea raritii-raportul dintre resurse i nevoi(tensiunea dintre nevoile care cresc
ntruna i resursele care sunt limitate i rare).

4.Bunurile i serviciile ca rezultat ale activitii economice: esena i

clasificri.
Bunurile economice: Orice entitate, rezultat al aciunii umane, destinat s satisfac o
nevoie economic dat
Clasificare:

dup origine:

bunuri libere nu sunt rezultat al aciunii umane, nu au costuri de procurare

bunuri economice sunt rezultat al aciunii umane, au costuri de procurare

dup modul de circulaie:

bunuri marf trec de la productor la consumator prin pia

bunuri non-marf trec de la productor la consumator fr intermedierea pieei

dup scopul consumului:

bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum)

bunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de
investiii)

dup sectorul economic n care sunt produse:

bunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)

bunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale)

dup tangibilitate:

bunuri sunt substaniale (tangibile) : momentul producerii lor difer de momentul

consumului
servicii sunt non-substaniale : momentul producerii lor coincide cu momentul
consumului
Trsturile bunurilor economice:

sunt rezultat al aciunii (activitii) umane

8

sunt utile

sunt disponibile (accesibile)

sunt rare

Raritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic) de a fi insuficient() n raport

cu nevoia sau nevoile economice generatoare
Raritatea este o relaie ntre nevoia economic i bunul (resursa) asociat()

Activitatea economic:ansamblul de aciuni umane, individuale sau socializate,

destinate s obin bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice
Forme ale activitii economice:

dup forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:

activiti economice private produc bunuri i servicii private (individuale)

activiti economice publice produc bunuri i servicii publice (colective)

dup gradul de prelucrare a bunurilor de consum:

sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient

sectorul secundar:

bunurile economice au un grad de prelucrare superior

sectorul teriar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor

dup transparena n raport cu contabilitatea naional:

activiti economice oficiale: sunt contabilizabile de ctre autoritatea public

productoare de mrfuri: agenii economici propriu-zii
productoare de bunuri economice non-marf: economia casnic (gospodrii)
activiti economice subterane: scap contabilizrii autoritii publice

5.Alegerea rationala in baza posibilitatilor de productie si a costului

alternativ.

Tensiunea dintre nevoi si resurse pune in fata oricarei persoane problema

alegerii:alegerea acelor combinatii si variante de folosire a resurselor care ar permite
satisfacerea unui nr cit mai mare de nevoi cu un nr cit mai mic de resurse.
Problema alegerii resurselor si a utilizarii eficiente a acestore constituie problema
fundamentala a economiei.
9

Omenirea este pusa in situatia sa raspunda la 3 intrebari principale care ii indeamna sa

faca o alegere ce ar permite sa faca o alegere c ear permite economisirea si folosirea
cit mai eficienta a resurselor rare:
1)ce si cit de produs?-determina alocarea si realocarea resurselor la producerea
diverselor bunuri
2)cum de produs?-determina modul de combinare a resurselor economice
3)pentru cine de produs?-determina segmental de consumatori pt care sunt produse
bunurile.
Facind o alegere in favoarea unei variante oarecare,individual, renunta la alte variante
pe care le considera mai putin acceptabile sacrificindu-le.Deci,cind alegi ceva
,automat renunti la altceva.Cea mai buna varianta la care se renunta este costul de
oportunitate(alternativ),ceea ce reprezinta valoarea celei mai bune din sansele
sacrificate cind se face o alegere oarecare.Costul de oportunitate compara cea mai
mare pierdere dintre variantele sacrificate cu cistigul alegerii facute.
Acest cost ii permite intreprinzatorului sa se orienteze spre afacerea care i-ar adduce cel
mai mare profit. Totodata acest cost permite de a determina limita pina la care ar fi
rentabila sporirea volumului de productie.

6.Sistemul economic:esenta,tipuri,caracteristici
Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de utilizare a resurselor economice
rare,de prganizare a procesului de productie si de trecere a bunurilor create la
consumator.

Sistemele economice se deosebesc dupa urmatoarele criterii:

1)forma predominanta a proprietetii asupra resurselor si rezultatelor actului de
producere;
2)scopul urmarit de cei care organizeaza o activitate economica oarecare;
3)modul de stabilire a relatiilor dintre participantii la activitatea economica;
4)caracterul motivarii atingerii unor performante mai inalte;

Clasificate dupa aceste criterii,exista urmatoarele tipuri de sisteme economice:

1.sistemul economiei naturale(traditional)
10

Economia naturala reprezinta o forma de organizare a activitatii economice,in care

bunurile produse sint destinate autoconsumului,nevoile fiind satisfacute fara a se apela
la schimb.Economia naturala este un system economic inchis.
La un anumit nivel al dezvoltarii sale,economia naturala a devenit o piedica in calea
dezvoltarii economiei,asta ducind la transformarea ei intr-o economie producatoare de
marfuri, numita economie de schimb,in care chiar de la inceput sunt produse pt
vinzare.
Conditiile care au generat trecerea treptata la economia de schimb:
1)diviziunea sociala a muncii(specializarea agentilor economici in crearea unor bunuri
destinate vinzarii sau schimbului,numitemarfa)
2)autonomia si independenta economica a agentilor economici,(bazata pe proprietatea
private,adica poti folosi resursele disponibile dupa bunul-plac
3)aparitia pietei ca loc de intilnire a producatorilor si vinzatorilor ca loc unde se face
schimbul sau vinzarea-cumpararea
4)monetizarea economiei(aparitia si impunerea monedei in calitate de instrument de
intermediere a sachimburilor economice si de apreciere a pretului bunurilor destinate
vinzarii-cumpararii).

2.sistemul economiei de piata

Economia de piata constituie o treapta superioara a economiei de schimb,altfel spus,o
economie de schimb evoluata.
Trasaturile sistemului economic de piata:
1)preponderenta proprietatii private
2)economia este decentralizata(toate deciziile economico-financiare sunt luate in mod
nemijlocit de catre agentii economici,care isi asuma toate riscurile).
3)centrul activitatii economice si principiul regulator al acesteia este piata
concurentiala(prin mecanismul cererii si ofertei,piata determina asortimentul,calitatea si
cantitatea produsului ce urmeaza sa fie produs.)
4)maximizarea profitului(profitul este forta motrice a activitatii economice.Marimea
profitului ce poate fi obtinuta este nelimitata,ceea ce-i tine pe intreprinzatori intr-o
permanenta cautare,inovare,de lupta de concurenta)
5)preturile la marea majoritate a bunurilor materiale si serviciilor se formeaza liber(in
urma negocierilor dintre vinzatori si cumparatori)
6)agentii economici se afla intr-o stare de concurenta permanenta.

3.sistem economic de comanda(centralizat)

11

Economia de comanda(economia socialista sau planificata) are drept trasatura definitorie

faptul ca statul,in calitatea sa de unic proprietar al principalelor resurse
economice,gestioneaza de unul singur atit productia,cit si schimbul si repartitia
bunurilor si serviciilor.
In economiile de comanda lipseste libertatea de alegere a producatorului si
consumatorului,precum si responsabilitatea personala pt activitatea desfasurata.

7.Relatiile si tipurile de proprietate. Importanta definirii drepturilor de

proprietate.

Din punct de vedere economic,proprietatea reprezinta ansamblul relatiilor dintre

oameni,in legatura cu insusire,posedarea resurselor utilizate in activitatea economica si
a rezultatelor acestei activitati.
Sensul juridic al cuv.proprietate se reduce la drepturile de proprietate,adica dreptul de
a stapini bunul in interes propriu;dreptul de folosinta;dreptul de dispozitie,s.a.
Intrucit sensurile economic si juridic ale proprietatii merg mina-n mina,se constata ca:
Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre membrii societatii cu privire la
insusirea bunurilor existentein societate,raporturi reglementate de acte juridice sau
norme sociale.

Proprietatea se prezinta sub forma unitatii si inter-conditionarii elementelor sale de

baza:obiectul si subiectul proprietatii.
Obiectul proprietatii il pot constitui bunurile materiale si imateriale(ex:informatiile),atit
sub forma resurselor economice cit si a rezultatelor economice(o cladire,un lot de
pamint,utilajul,automobile,s.a)
Subiectii proprietatii sunt posesorii obiectelor prorietatii si ei pot fi:a)persoanele
fizice(indivizii,menajele),b)persoanele juridice.c)diferite organizatii(nationale sau
internationale),d)statul

Tipurile formelor de proprietate

a)proprietatea private(particulara),care poate fi:individuala,individual-asociativa,private
de familie,privat-asociativa.Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala
sau pe cea salariata.
b)proprietatea publica(de stat),cunoasta asemenea forme ca:proprietatea
administratiei centrale si proprietatea administratiei locale(proprietatea municipala)

12

c)proprietatea mixta.Acest tip de proprietata combina,in diferite proportii,proprietatea

private cu cea publica,iar in unele cazuri proprietatea nationala cu cea
internationala.Proprietatea mixta poate fi:privat-publica nationala,privat-publica
multinationala.
In sistemul economiei de piata loculcentral apartine proprietatilor private.Astfel,70-85%
din PIB-ul tarilor dezvoltate este creat in cadrul proprietatilor private.Desi in proportii
diferite(10-50%),proprietatea publica e prezenta astazi in toate tarile lumii.
Proprietatea private este temelia libertatii economice.

8.Institutiile ca reguli de joc in cadrul sistemului economic.

Stiinta economica contemporana acorda o atentie tot mai mare institutiilor,care joaca un
rol crescind in viata societetii.

Institutiile economice sunt niste fenomene cu caracter stabil,care impun oamenilor un

comportament oarecare obligatoriu.Institutiile au fost create pt a stabili o anumita
ordine in activitatea oamenilor.
Institutiile pot fi formale(oficiale),de ex:constitutia unei tari,religia,legislatia; si
neformale(informale),de ex:traditiile,obiceiurile,instinctele.
Uneori institutiile sunt confundate cu organizatiile.Daca organizatia reprezinta un
colectiv,un ansamblu de indivizi,institutia constituie totalitatea legilor si regulilor care
determina interactiunea intre oameni.
In general,toate institutiile modeleaza comportamentul uman in atingerea anumitor
obiective.

Institutiile formale
Cele mai cunoscute institutii formale sunt:statul,biserica,proprietatea,piata.
Religia.
Un cunoscut paradox spune ca intensificarea activitatii religioase este insotita de o
diminuare a performantelor economice:in acelasi timp tocmai religia se afla in originea
celor mai multe din reusitele economice.Astfel,exceptionalele succese economice
obtinute de Europa Occidentala se datoreaza,in cea mai mare parte,reformei religioase
din sec.XVI-lea de catre Luther si Calvin.Reforma a contribuit la incurajarea vesnicei
dorintei a omului de a se pricopsi,de a aduna bogatii,astfel punind baza unei crestere
economice fara precedent.Un filozof din Grecia Antica, a spus ca cea mai placuta
ocupatia omului este Imbogatirea.Reformajustifica aceasta dorinta omului de a se
imbogati.Astfel,avutia adunata de unele personae alese de Cel de sus trebuie sa
13

contribuie la prosperitatea societatii.Religia reformata spune ca numai o astfel de

utilizare a bogatiei este in cuviintata de Dumnezeu,care asigurindu-i omului de afaceri
succesul economic, ii da de inteles ca dupa moarte,va nimeri direct in rai.
Printr-o asemenea tamalcire a cartilor sfinte,biserica protestanta a incurajat un
comportament favorabil activitatii economice, a stimulat dezvoltarea antreprenoriatului.

Institutiile informale
Institutiele informale sunt: instinctul paternitatii curiozitatea ,necesitatea de
autoperfectiune.aceste sunt proprii tuturor tarilor si popoarelor.Altele,cum ar fi
traditiile,obiceiurilor,limba,ritualurile cumunitare
(nuntile,botezurile,inmormintarile,),sunt proprii doar unor popoare sau unui grup de
popoare inrudite.
In economia de piata,forta motrice a activitatii economice este maximizarea
profitului.Dar,unul din mobilele activitatii economice sunt si institutiile informale.
Institutii proprii moldovenilor cum ar fi de a fi in rind cu lumea,de a nu se face de ris
reglementeaza conduita omului si in viata economica, motivindu-l sa atinga un anumit
standard,recunoscut de cei din jur .
In general,stiinta economica contemporana a reusit sa elaboreza mecanisme care fac
posibila masurarea aportului fiecarei institutii informale si formale la cresterea si
dezvoltarea economica.

Proprietatea ca institutie
Din punct de vedere economic,proprietatea reprezinta ansamblul relatiilor dintre
oameni,in legatura cu insusire,posedarea resurselor utilizate in activitatea economica si
a rezultatelor acestei activitati.
Sensul juridic al cuv.proprietate se reduce la drepturile de proprietate,adica dreptul de
a stapini bunul in interes propriu;dreptul de folosinta;dreptul de dispozitie,s.a.
Intrucit sensurile economic si juridic ale proprietatii merg mina-n mina,se constata ca:
Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre membrii societatii cu privire la
insusirea bunurilor existentein societate,raporturi reglementate de acte juridice sau
norme sociale.

Proprietatea se prezinta sub forma unitatii si inter-conditionarii elementelor sale de

baza:obiectul si subiectul proprietatii.
Obiectul proprietatii il pot constitui bunurile materiale si imateriale(ex:informatiile),atit
sub forma resurselor economice cit si a rezultatelor economice(o cladire,un lot de
pamint,utilajul,automobile,s.a)
14

Subiectii proprietatii sunt posesorii obiectelor prorietatii si ei pot fi:a)persoanele

fizice(indivizii,menajele),b)persoanele juridice.c)diferite organizatii(nationale sau
internationale),d)statul
Tipurile formelor de proprietate
a)proprietatea private(particulara),care poate fi:individuala,individual-asociativa,private
de familie,privat-asociativa.Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala
sau pe cea salariata.
b)proprietatea publica(de stat),cunoasta asemenea forme ca:proprietatea
administratiei centrale si proprietatea administratiei locale(proprietatea municipala)
c)proprietatea mixta.Acest tip de proprietata combina,in diferite proportii,proprietatea
private cu cea publica,iar in unele cazuri proprietatea nationala cu cea
internationala.Proprietatea mixta poate fi:privat-publica nationala,privat-publica
multinationala.

In sistemul economiei de piata loculcentral apartine proprietatilor private.Astfel,70-85%

din PIB-ul tarilor dezvoltate este creat in cadrul proprietatilor private.Desi in proportii
diferite(10-50%),proprietatea publica e prezenta astazi in toate tarile lumii.
Proprietatea private este temelia libertatii economice

9.Piata:Esenta;Functii;Tipuri.

Piata este astazi institutia centrala a economiei de pita,nucleul acesteia,institutie in

cadrul careia se incheaga toata activitatea economica.
Piata constituie totalitatea relatiilor de vinzare-cumparare dintr-un anumit spatiu
geografic.
In sens ingust, piata poate fi definita drept locul unde se confrunta cererea si oferta de
bunuri,servicii si capitaluri.
Piata,scrie cunoscutul economist austriac Friedrich Hayeck,nu produce bunuri,ci doar
transmite informatia despre acestea.

Functiile pietei:

15

1.Functia de intermediere
.Piata ii pune fata in fata pe producatori si consumatori,pe vinzatori si pe
cumparatori,facind astfel posibil schimbul.Ea ofera consumatorului posibilitatea de a
alege producatorul optim din punctul de vedere al pretului,calitatii,modelului ales
etc.Aceeasi posibilitate de alegere I se ofera si vinzatorului.
2.Functia de reglementare
.Aparuta initial ca o punte de legatura intre producatori si consumatori,treptat,piata
devine principalul mecanism de reglementare a vietii economice.Ea indeplineste rolul
unei miini invizibile,care dupa cum spunea A.Smith ii impinge pe agentii economici
individuali sa actioneze in conformitate cu interesul general,determinind producatorii sa
confectioneze bunurile si serviciile de care are nevoie societatea la momentul dat.
3.Functia de formare a pretului
.Desi cheltuielile individuale pentru producerea si desfacerea aceluiasi bun sint
diferite,piata stabileste un pret unic,pret care corespunde cheltuielilor socialmente
necesare pentru confectionarea bunului.
4.Functia de informare.
Prin jocul liber al ratei profitului si al ratei dobinzii,piata ofera agentilor economici
informatia necesara despre mersul afacerilor in diferite domenii de
activitate.Piatatrimitesemnale producatorilor despre produsele ce urmeaza a fi
confectionate,despre calitatea si volumul lor,despre pofiturile ce pot fi obtinute.
5.Functia de diferientiere a producatorilor.P
iata ii imbogateste pe invingatorii in lupta de concurenta si,in acelasi
timp,penalizeaza,pina la falimentare,intreprinderile necompetitive.In acelasi fel,piata
stimuleaza reducerea cheltuielilor de productie,aplicarea noilor masini si
tehnologii,sporirea eficientei productiei.Impuse de concurenta,interprinderile isi
imbogatesc activitatea fara incetare,iar posturile de raspundere sint puse persoanele
cele mai competente.
Nivelul preturilor,salariilor ,precum si multi alti parametri ai activitatii economice ,sint
reglementati pe de o parte,de piata.iar pe de alta parte de stat.

Tipurile pietei

16

1.Din punctul vedere al nivelului de maturitate,al modului de acces la piata,exista:

a)piata nedezvoltata,cu relatii accidentale si cu o pondere insemnata a relatiilor de
barter(troc),adica de schimb dupa shema:marfa-marfa;

b)piata libera(clasica),la care are acces orice vinzator si cumparator.Aceasta piata

intruneste urmatoarele trasaturi:existenta unui numar insemnat de participanti la
relatiile de schimb,atit producatori cit si consumatori,mobilitatea absoluta a factorilor
de productie;stabilirea preturilor in mod spontan;lipsa monopolului si a altor forme de
dominatie a vietii economice;

c)piata reglementara,caracteristica de regula economiilor mixte,unde statul intervine

in scopul corijariiunor deficiente ale pietei ,programind dezvoltarea economica si
restibuind o parte importanta a produsului intern brut in conformitate cu anumite
obiective sociale,politice si economice.Accesul la o asemenea piata necesita detinerea
unor autorizatii speciale ,eliberate de autoritatile statului.

2.Din punctul de vedere al obiectului tanzactilor,pietele pot fi imparitite in:

*piata bunurilor de consum;
*piata capitalului;
*piata muncii;
*piata pamintului si a resurselor natural;
*piata hirtiilor de valoare si a valutei;
*piata resurselor informationale;
*piata produselor cultural-artistice;
*piata tehnologiilor si patentelor;
*piata monetara de credit;

3.Dupa criteriul extinderii geografice,piata poate fi:

*locala;
*regional(in cadrul unei tari sau unui grup de tari)
*nationala;
*mondiala.
17

4.Dupa masura in care se manifesta concurenta,piata se imparte in:

*piata cu concurenta perfecta si pura;
*piata de monopol;
*piata cu concurenta imperfect;
*piata mixta.

10.Cererea si legea cererii.Factorii care influientiaza modificarea cererii.

Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si

poate sa o cumpere intr-un anumit interval de timp,la un anumit nivel al apretului.

Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile ,complementare sau

derivate,cerea la rindul ei poate fi:
a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi
nevoi.

b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna.

c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine).

Cererea poate fi :
a)individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o
cumpere,dispunind si de mijloacele banesti corespunzatoare);
b)totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui
respectiv).

18

Marimea cererii este determinata de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau

factorii cererii.

Legea cererii
Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al
unui produs si schimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun
,cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretului
genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute.
Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe
marfuri,iar atunci cind preturile cresc,cererea scade.
Exceptii sunt:
bunurile Giffen
Bunurile Veblen

Factorii care influenteaza modificarea cererii:

1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;
2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii;
3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare;
4.Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei;
5.Modificarea numarului si a structurii consumatorilor .De exemplu reducerea natalitatii
determina o reducere a cererii de imbracaminte pentru copii,iar imbatrinirea populatiei
sporeste cerea de medicamente si asistenta sociala.

Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii
este venitul.Daca insa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie
descrescatoare,atunci o data cu cresterea veniturilor se mareste si cererea.

11.Elasticitatea cererii si tipurile ei.

Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor al

cererii sau,altfel spus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a
altor factori,se numeste elasticitatea cererii.
19

Elasticitatea cererii se calasifica in:

elasticitatea la pret
elasticitatea la venit
elasticitatea incrucisata

Elasticitatea cererii fata de pret ,de exemplu,se masoara prin raportul modificarii
procentuale a cantitatii cerute dintr-un bun ca raspuns la modificarea procentuala a
pretului acestuia.Elasticitatea cererii masoara sensibilitatea cererii consumatorilor ,in
sensul maririi sau micsorarii cantitatii de bunuri cumparate fata de variatiile pretului la
produsul respective sau fata de alte conditii ale cererii.
In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului,cererea poate fi :
a)elastic,
b)inelastica(rigida)
c) cu elasticitatea unitara
d)perfect elastica
e) perfect inelastica
Cererea elastica exista atunci cind modificarea pretului conditioneaza modificarea
cererii.De exemplu ,daca pretul unui bun creste cu 20%, cantitatea ceruta poate sa
scada cu 30% sau cu 20%.In cazul cererii rigide sau inelastice insa(lucru ce se intimpla
de obicei,cu bunurile de prima necessitate,cum ar fi piinea ,chibriturile ,vesela ,sarea),o
data cu cresterea sau micsorarea pretului,cerea la aceste bunuri ramine aproximativ
acceasi, rigida.Cerea cu elasticitate unitara exista atunci cind pretul si cantitatea ceruta
se modifica cu acelasi procent.

12.Oferta .Functia ofertei.Legea ofertei.Factorii care influienteaza modificarea

ofertei.
Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-o
perioada de timp ,la un anumit nivel al pretului.
Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe
piata.Spre deosebire de cerere ,dependent ofertei de pret este directa ,altfel spus ,cu
cit pretul este mai ridicat ,cu atit este mai mare cantitatea de bunuri oferita.
Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite
constituie continutul legii ofertei.Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii
oferitesi invers.
20

Oferta poate fi:

a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un
pret anumit)
b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale).
Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu
atit cantitatea de bunuri oferita este mai mare

Factorii de influenta:
1.pretul;
2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi
tehnologii.El poate sa creasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca
costul de productie se va reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. Si
invers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce.
3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a
noilor firme va contribui la cresterea ofertei,indiferent de prt.
4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte
domenii de activitate prin plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la
reducerea ofertei.
5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o
reducere a ofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care
statul acorda unor firme si industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea
ofertei.
6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta,
cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea
ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabile cresterii ofertei(stabilitate politica, de
exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc)
7. Anticiparea preturilor

13. Elasticitatea ofertei si tipurile ei.

Elasticitatea ofertei reprezinta sensibilitatea ofertei marfii la variatiile diferitor factori ,

mai ales la variatiile pretului. Ea se masoara prin coeficientul elasticitatii ofertei (E )

Elasticitatea ofertei este de mai multe tipuri:

21

 unitara-cind oferta se modifica (creste) in aceasi masura cu modificarea (cresterea)

pretului.
elastica-cind sporirea ofertei o depaseste pe cea a pretului.

inelastica-oferta bunului creste intr-o masura mai mica decit sporirea pretului
lui.
Perfect inelastica

Factorii care determina elasticitatea sunt:

costul productiei- cind costul creste, scade elasticitatea ofertei, si invers.
gradul de substituire- daca gradul de substituire este mare, atunci creste elasticitatea
ofertei.
posibilitatile de stocare a bunurilor- elasticitatea creste daca posibilitatile de stocare
sunt mari.
perioada de timp de la modificarea pretului.

14. Interactiunea cererii si a ofertei. Mecanismul de formare si modif. a

echilibrului pietii.

Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le
determina pe ambele, observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit
cererea, cit si oferta determina marimea pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se
stabileste in urma confruntarii dintre cerere si oferta.
Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma
sugestiilor cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma
contrapunerii cererei si a ofertei precum si a pretului dorit se stabileste un pret de
echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ce urmeaza a-i satisface pe cumparatori si
vinzatori.
Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu
cantitatea oferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de
piata,cum ar fi:concurenta,politica economica a statului.

15.Implicatiile statului in mecanismul formarii preturilor.

22

16.Utilitatea totala si marginala.Legea utilitatii marginale

descrescinde.Echilibru consumatorului in abordarea cardinalista.

Utilitatea este satisfactia obtinuta de individ in urma consumului unui bun oarecare.
Utilitatea marginala reprezinta satisfactia suplimentara care se obtine la consumarea
unei unitati suplimentare dintr-un bun. Astfel sumind succesiv toate utilitatile marginale
vom obtine utilitatea totala.
Principiul utilitatii marginale descrescinde,sau legea I-a a lui Gosen consta in
urmatoarele: cu cit consumul dintr-un bun oarecare este mai mare, cu atit utilitatea
unitatilor suplimentare de bun consumate este mai mica.Cu alte cuvinte,pe masura ce
cantitatea consumata dintr-un bun sporeste, utilitatea marginala tinde sa descreasca.
Legea a II-a a lui Gosen, despre echilibrul consumatorului in abordarea cardinalista
postuleaza:
Consumatorul v-a aloca venitul sau in asa mod incit utilitatile marginale impartite la
pret, sa devina p/u diferite bunuri, egale.

17. Preferinele consumatorului i curbele de indiferen caracteristice

lor.

Factorii care modeleaz comportamentul consumatorului:

Mrimea veniturilor de care dispune (bugetul consumatorului)
Nivelul preurilor
Tradiiile
Gusturile i preferinele
Mediul economico-social

Nevoile consumatorului sunt nelimitate, pe cnd resursele bneti sunt limitate, de aceea
el este obligat s aleag , sa procure acele bunuri i n asemenea combinaii care i-ar
aduce o satisfacie maximal. Consumatorul msoar indirect utilitatea fiecrui bun,
prin prioritatea ce o acord unui sau altui bun. El clasific bunurile n ordinea
preferinelor sale. Datorita constrngerii bugetare i a nivelului preurilor, consumatorul
are posibilitatea s stabileasc o anumit ordine de preferin a bunurilor ce urmeaz
s le procure, precum i un mod anumit de combinare i substituire a acestora.

Curba de indiferen (de izoutilitate)

23

Curba de indiferen constituie o reprezentare grafic a ansamblului de combinaii de

bunuri i servicii de la care consumatorul ateapt s obin aceeai utilitate total,
adic acelai nivel de satisfacie. Aceasta reprezint mulimea combinaiilor a dou
bunuri pe care consumatorul le consider echivalente, deoarece i aduce aceeai
satisfacie, adic aceeai utilitate.
Totalitatea curbelor de indiferen care pot exista pentru un consumator i care descriu
preferinele acestuia pentru anumite couri de consum constituie harta de
indiferen.

18. Linia bugetului i modificrile ei. Echilibrul consumatorului n

abordarea ordinalist.

Dorinele i preferinele consumatorului sunt limitate de urmtorii factori:

Venitul disponibil, destinat consumului
Evoluia preurilor bunurilor i serviciilor
Restriciile economice impuse alegerii consumatorului de ctre mrimea venitului su,
precum i de nivelul preurilor, reprezint constrngerea bugetar.
Linia bugetului reprezint totalitatea combinaiilor posibile de alegere ale consumatorului
n limita bugetului disponibil (cantitatea maximal de bunuri care poate fi cumprat
cu venitul disponibil i la preurile existente).
xPx+yPy=I
Panta liniei bugetului reflect raportul de substituie a bunurilor n funcie de preurile
lor.

Abordarea ordinalist a evalurii utilitii:

1.
(A>B)

Axioma ierarhizrii capacitatea consumatorului de a ordona preferinele sale

2.
Axioma tranzitivitii capacitatea consumatorului de a transfera preferinele
de la un bun la altul.(A>B>C, A>C)
3.
Axioma nonsaietii consumatorii prefer o cantitate mai mare de bunuri
unei cantiti mai mici.

Echilibrul consumatorului
Consumatorul va tinde s ating curba de indiferen cea mai ridicat posibil. Din cauza
constrngerii bugetare, el nu poate atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este
24

echilibrul dintre venitul acestuia i combinaia optim, care se stabilete n punctul n

care curba de indiferen este tangent cu dreapta bugetar.
MRS = Px/Py ecuaia echilibrului consumatorului n abordarea ordinalist, MRS panta
curbei de indiferen, Px/Py panta liniei bugetului

19. Producia, factorii de producie i funcia de producie.

Factorii de producie tradiionali (parial substituibili i complementari):

- Pmnt N cel mai limitat i durabil factor de producie
- Munca L cel mai activ i costisitor factor de producie
- Capitalul K cel mai eterogen factor de producie
Capital fix se utilizeaz pe un timp ndelungat i se uzeaz
Capital circulant se utilizeaz ntr-un singur ciclu de producie
Combinarea factorilor de producie reprezint un anumit mod de unire, de corelare a
acestora, att sub aspect cantitativ, ct i structural-calitativ, n scopul producerii de
bunuri i servicii.
Funcia de producie reflect relaia dintre cantitatea de bunuri produs i combinarea, n
diferite proporii, a factorilor necesari pentru obinerea acestei producii. Funcia de
producie indic nivelul maxim de producie care poate fi obinut n urma diferitelor
combinrii ale factorilor de producie.

20. Produsul total, mediu i marginal al factorului de producie variabil.

Legea randamentelor neproporionale.

Perioadele procesului de producie:

Perioada scurt un factor este variabil, ceilali sunt fici
Perioada lung ambii factori sunt variabili

Indicatorii produciei pe termen scurt:

Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timp
Produsul marginal (MPL) cantitatea suplimentar de bunuri produs de o unitate
suplimentar a factorului muncii (MPL=TPL/L)
25

 Produsul mediu (APL) cantitatea de bunuri ce revine unei uniti din factorul muncii
(APL=TPL/L)

Legea randamentelor neproporionale stipuleaz c dac vom mri progresiv

utilizarea unui factor oarecare, n timp ce alii vor rmne constani, produsul marginal
al factorului variabil va fi neproporional la nceput va crete, apoi va atinge un punct
de stabilitate, dup care va descrete.

Concluzii:
Pe termen scurt volumul de producie este limitat n cretere
Limita creterii volumului de producie este determinat de aciunea legii randamentului
descresctor. Dac un factor de producie crete, iar cellalt rmne stabil, produsul
marginal i mediu de la un anumit moment ncep s scad.
Produsul mediu este maximal cnd se egaleaz cu produsul marginal.

21.Productia pe termen lung. Izocuantele si caracteristicile lor

Pe termen lung toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In
acest caz, poate avea loc atit combinarea, cit si inlocuirea unui factor cu altul. Acest
lucru se intimpla din cauza ca, sub influenta noilor tehnologii, tehnici si a evolutiei
preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii de productie si
inlocuieste un factor de productie cu altul, mai productive, mai ieftin, mai modern.
Substituirea este un fenomen de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie
printr-o cantitate din alt factor de productie. Ea poate avea loc intre factorul munca si
capital (10 muncitori inlocuiti de o masina, care face integral lucrul acestora); intre
factor. natura si capital sau intre diferite elemente componente ale aceluiasi factor de
productie(inlocuirea unui utilaj cu altul etc). pentru a obtine acelasi nivel de productie,
producatorul poate combina si substitui factorii de productie in proportii diferite.
Combinatia a doi factori de productie care asigura acelasi nivel de productie se numeste
izocuanta.
Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factor. de
prod., la un nivel dat al tehnicii cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri.
26

Caracteristicile acestei izocuante sint:

- Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie determina existenta
multitudinii izocuantelor care formeaza harta izocuantelor.
- Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productie
utilizati si prin urmare un volum mai mare de productie.
- Izocuantele nu se intersecteaza.
- Panta izocuantelor este negativa.
- Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se
numeste rata marginala de substitutie tehnologica.

22. Linia izocost:caracteristici si modificare. Echilibrul producatorului

Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata in
limita anumitor cheltuieli.(L*Pl+K*Pk=TC)
Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factor. de productie reiesind din
preturile la ele.
E-este punctul de echilibru a productorului.Acest punct reflectegalitatea posibilitilor
tehnologice i economice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devine
tangent cu una din izocoante.

23. Costul de productie:esenta si factori de influenta. Costul contabil si

economic.

Costul de productie- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul

le efectueaza p/u fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a
factor. de productie necesari p/u producerea si comercializarea acestor bunuri si
servicii. Costul de productie este egal cu cu cheltuielile de productie

Din punct de vedere al modului de calcul, costurile se impart in cost contabil si

economic.
Costul contabil- cheltuielile pe care le face intreprinderea p/u achizitioanarea factor. de
productie de la alti agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea,
care face parte din costurile implicite.

Costul economic- cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile

implicite), dar care nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si
27

cladirile care apartin intreprinderii date, consumul de munca al proprietarului, dobinzile

ce se cuvin p/u folosirea capitalului propriu.

24. Costul total, mediu, marginal: evolutie si importanta.

Costul total (TC) sint cheltuielile suportate in vederea producerea unei cantitati date de
bunuri. Acest cost cuprinde costul fix si variabil. Fluctuatiile costului total reproduc
evolutia costului variabil: TC= TFC+TVC. Pe termen scurt, TC se schimba in functie de
de modificarea costului variabil TC= TFC+ f(Q).

Costul mediu (AC) sint cheltuielile suportate pentru producerea unui singur bun.
AC=TC/Q. El poate fi fix sau variabil. Costul mediu difera de la o perioada la alta in
functie de mai multi factori, dar in primul rind in functie de dimensiunile intreprinderii.
In evolutia sa costul fix mediu se reduce pe masura ce volumul productiei fizice creste.
Costul mediu variabil insa pe masura ce volumul productiei creste, scade treptat, pina
la un anumit nivel, apoi incepe sa creasca. Aceasta evolutie a costurilor medii variabile
este conditionata de actiunea legii randamentelor neproportionale.

Costul marginal (MC) sint cheluielile suplimentare in vederea producerii unui bun
suplimentar. El se determina prin raportul dintre cresterea costului total si cresterea
productiei.
MC= TC/ Q. Costul marginal depinde doar de costul variabil, intrucit costul fix ramine
acelasi. Pe termen scurt , costul marginal cunoaste in evolutia sa, o scurta perioada de
reducere, dupa care creste intruna.

25. Evolutia costului de productie pe termen lung. Economii si

dezeconomii de scara.

Pe termen lung toti factori de productie sunt variabili. In acest caz intreprinzatorul
urmeaza sa faca fata unor noi probleme:
a) determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie
b) gasirea dimensiunii optimale a intreprinderii
c)neadmiterea cresterea costului unitar fde productie.

Aceasta precautie e ganerata de faptul ca pe termen lung evolutia costurilor e supusa:

28

a)efectului economiilor de scara

b)efectului dezeconomiilor de scara.

Economii de scara reflecta o situatie de scadere a costului mediu pe termen lung in

urma cresterii dimensiunilor intreprinderii si/sau a volumului de productie.
Economiile de scara se obtin in urma productiei la scara mare conditionata de
modificarea taliai intreprinderii si/sau de folosirea unor noi utilaje si tehnologii de
fabricatie. Economiile de scara sunt posibile doar in cadrul unor intreprinderi ce dispun
de capacitati de productie mari si foarte mari. Economiile de scara sint rezultatul unui
sir intreg de factori, de o natura deopotriva tehnica si financiara. Astfel, in cazul sporirii
volumului productiei, are loc aprofundarea a specializarii, fapt ce contribuie la
cresterea indeminarii muncitorilor, precum si la cresterea posibilitatilor de folosire a
unor utilaje mai moderne si mai productive. In cazul intreprinderilor mari, se procura
cantitati insemnate de materie prima, combustibil si echipament si are loc o reducere a
preturilor de achizitie, fapt care deasemenea influenteaza nivelul costurilor. Mai mult,
marile intreprinderi pot obtine de la bencile comerciale credite cu o dobinda mai mica,
reducind si pe aceaste cale nivelul costurilor. Economiile de scara se obtin la nivelul
intreprinderii nu insa si la nivelul ramurii sau a economiei nationale. Oricum ele nu pot
fi obtinute printr-o sporirea fara limita a productiei. La un moment dat, odata cu
cresterea volumului productiei, costurile incep a creste mai repede decit cantitatile
produse. Locul economiilor de scara il ocupa dezeconomiile de scara.

Dezeconomiile de scara, ce exprima o situatie in care costul mediu pe termen lung

creste pe masura cresterii productiei, sint si ele generate de mai multi factori. Inainte
de toate, atunci cind dimensiunile intrepeinderii depasesc anumite limite, apar
dificultati manageriale, intreprinderea fiind gestionata tot mai ineficient. Un personal
administrativ numeros trebuie in permanenta supus controalelor fapt ce mareste
cheltuielele legate de munca. Pe de alta parte, o intreprindere mare se adapteaza mult
mai greu la schimbarile pietei si se reprofileaza odata cu modificarea cererii. Aceasta
imprejurare genereza o majorare a riscurilor si a pierderilor, ceea ce contribuie la
marirea costului mediu si la reducerea capacitatii competitive a intreprinderii. Pentru
depasirea unor asemenea situatii, satiinta economica a lansat notiunea de
dimensiunea optimala a intreprinerii, criteriul de baza de identificare a acestor
dimendiuni fiind dinamica costului unitar.

26. Profitul: esenta, tipuri, modalitati de majorare.

Esenta:
29

Profitul constituie diferenta ce apare in cayul in care incasarile totale sint mai mari deict
costul total. Profitul, este , astfel un cistig obtinut de persoanele care organizeeaza si
desfasoara o activitate economica, adica o activitate de producere si comercialiyare a
bunurilor si serviciilor.
Profitul se poate determina in felul urmator: Pr = V- C unde:
Pr-profit; V-venitul total al firmeii sau incasari totale; C-costul total.

Mercantelistii care au acordat o atentie deosebita problemei avutiei unei tari si a

izvoarelor acesteia, considerau ca profitul este un venit care se creeaza doar in
activitatile de comert exterior. Fiziocratii lanseaya ceva mai tirziu o noua teorie, potrivit
careia profitul este un surplus de valoare peste valoarea avansata, peste cheltuielele
efevctuate care este un dar al naturii si exista numai in agricultura. Englezul Adam
Smith considera ca profitul este un venit generat de proprietate, dar care are la temelia
sa munca neplatita a muncitorilor si se obtine atit in agricultura cit si in industrie.
Francezul J-B. Say sustinea idea ca profitul e o forma speciala a salariului care e
insusita de intreprinzator pentru efortul sau de organizare si gestionare a unei activitati
economice. Karl Marx considera ca profitul e un venit insusit de catre proprietarul
capitalului in mod ilegal, deoarece acesta este creat prin exploatare, prin munca
neplatita a muincitorilor. In teoria economica contemporana predomina opinia potrivit
careia profitul este o recompensa, o rasplata pentru activitatea antreprenoriala, pentru
calitatile deosebite ale intreprinyatorului de a inova, de a gestiona reusit o afacere, dar
mai ales de a infrunta riscul.

Tipuri

Dupa criteriul motivelor sau a factorilor care stau la temelia obtinerii profitului , acesta
este format din 2 componente:
a)profit normal
b) profit supernormal sau profit economic.

Costul explicit sau contabil presupune plati in afara intreprinderii. Pentru munca
proprietarului, pentru amortizarea utilajului si cladirilor intreprinderea nu efectueaza
plati. In acest fel, chiar si in cazul in care bunurile produse se comercializeaza la pretul
ce corespunde ca marime cu costul de productie, intreprinzatorul obtine un venit
oarecare ca diferenta dintre incasarile totale si costul contabil, care se numeste profit
normal. Insa in cazul in care intreprinzatorul nu dispune de nici un factor de productie
si este obligat sa-i inchirieze de la alte persoane, el va putea obtine doar un profit
supernormal. Daca insa intreprinzatorul este proprietarul factorilor de productie folositi
de intreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va putea obtine si un superprofit, si
30

un profit normal. Deorece in cele mai multe cazuri intreprinzatorul este si proptietarul,
el va obtine un profit total numit si contabil.

Pe linga acestea mai exista si alte forme de profit cum ar fi:

Profit legitim-cel obtinut in conditii normale, cu respectarea legislatiei in vigoare.

Profit nelegitim-obtinut in urma incalcarii legislatiei in vigoare, cum ar fi:eschivarea de la
plata impozitelor, afaceri ilicite, contrabanda, umflarea costuriloretc.
Profit de monopol-obtinut de intreprinderile care detin o pozitie dominante de piata si pot
influenta preturile in sensul cresterii lor, fapt care le asigura unele profituri mai mari.
Deobicei, posibilitatile insusirii unor profituri de monopol un timp indelungat sunt
limitate de stat.
Profit brut-diferenta dintre incasari totale, nai exact cifra de afaceri, si costul total.
Profitul net-acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia intreprinderii dupa
achitarea impozitelor si a diferitelor taxe.

27. Concurenta: esenta, metode, tipuri, importanta.

Esenta
Concurenta-o rivalitate, o lupta, o confruntare permanenta dinre agentii economici
pentru atragerea de partea lor a clientilor si obtinerea, pe aceasta cale, a unui profit cit
mai mare posibil. Concurenta reprezinta un tip, un model deosebit de comportament al
agentilor economici. Fiind o lupta, o competitie, o intrecere intre participantii la
procesul de productie, ea ii imparte pe acestea in nvingatori si invinsi, impunindu-i pe
toti sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantjoase conditii de producere si
desfacere a marfurilor. In acest sens concurenta este motorul dezvoltarii economice,
motorul progresului.
Metode
In functie de principalele instrumente folosite concurenta se poate realiza prin:
1)pret
2)produs
31

3)calitate
4)forme de vinzare si servicii prestate dupa vinzare.

Tipuri
In functie de instrumentele folodite de respectarea legislatiei si a normelor morale
concurenta poate fi:

Concurenta loiala(sau corecta)-se desfasoara intr-un cadru, egal, deschis, in

conformitate cu legislatia in vigoare si in acord cu normele morale acceptate de
societate.
Concurenta neloiala(sau incorecta)-atunci se incalca legislatia in vigoare sau normele
morle ale societatii.

In functie de factorii cum ar fi: numarul si puterea economica a vinzatorilor si a

cumparatorilor participanti la shimb; gradul de mobilitate al factorilor de productie si
transparenta a pietei; nivelul general de dezvoltare a tarii; precum si functionalitate a
pietei, exista 2 tipuri de concurenta:
a) concurenta perfecta(pura);
b)concurenta imperfeta

In functie de forma concurentei se desting 2 piete concurentiale:

a)piata cu concurenta perfecta
b)piata cu concurenta imperfecta
Piata cu concurenta imperfecta care corespunde cel mai mult realitailor economice , se
prezinta sub urmatoarele forme:monopolistica, de oligopol, de oligopson, de monopol
absolut, de monopson:

32

Criterii de
diferen
tiere
Tipuri
de piete si de

Nr.
de
cumpa
rator
i

Nr. de
Accesul la
vinzat
piata
ori

Natura
produselor

concurenta
1.

2.

Concurenta
perfecta

Foarte Foarte
multi multi

Nelimitat

Omogene

Concurenta
Multi
monopolistic
a

Multi

Nelimitat

Eterogene

Oligopol

multi

putini

Limitat
pentru
ofertanti

Nediferentiat
e sau
diferentiate

Oligopson

putini

Foarte
multi

Limitat
Nediferentiat
pentru
e sau
cumparato diferentiate
ri

Monopol
absolut

Foarte Unul
multi

Restrins sau
complet
blocat
pentru
ofertanti

Monopson

Unul

Restrins sau omogene

complet
blocat
pentru
cumparato
ri

Foarte
multi

Unicate

33

28. Caracteristicile si modelul pietei cu concurenta perfecta

Exista pe o piata care reuneste urmatoarele 5 trasaturi:

Atomicitatea pietei-existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel
incit nici unul din ei in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare
influenta asupra pretului.

Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le

considera relativ identice si substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa
prefere acelasi produs de la un alt vinzator.

Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara

nici un fel de restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori.

Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in

orice moment de pe piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si
nelimitat capital si forta de munca pentru a efectua aceasta trecere.

Transparenta pietei-atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu

privire la cerere, oferta si preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine
cel mai bun produs la cel mai bun pret.

Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati. Ea asigura in permanenta o

reducere a preturilor si o sporire a calitatii produselor. Anume din aceste considerente
pietele cu concurenta perfecta sunt pretutindeni in lume aparate de catre stat. Insa in
ciuda acestui fapt in realitate domina concurenta imperfecta, cea perfecta fiind doar un
model teoretic, mai mult intilnit in carti.

29. Caracteristicile si modelul pietei de monopol

Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui
singur produs pe care oferta unui bun este asigurata de un singur producator.
Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de
cumparator.Cind domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de
monopol, iar cind domina cererea- de monopson.
Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator.

34

In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica:

volumul si pretul productiei pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul
acestui tip de piata este mai inalt, permite obtinerea unui profit mai mare, numit profit
de monopol.

Exista urmatoarele forme de monopol:

1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale
etc.
2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de
calitate inalta. Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi
produs de alt producator.
3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori
temporari care permit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic.
4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele
intreprinderi cu privire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este
socotit ilegal.
5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a
produce si comercializa un anumit bun.
Factorii ce limiteaza monopolul:

Legislatia antimonopolului.
Marimea cererii
Liberalizarea comertului exterior
Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile

30. Caracteristicile si modelele strategice de comportament pe piata

oligopolistica
Oligopolul- este o situatie ce exista pe piata unei ramuri sau subramuri, in care un
numar redus de intreprinderi controleaza producerea si comercializarea unui bun
oarecare. O piata este considerata oligopolista daca in ea activeaza mai mult de 2
intreprinderi si mai putin de 20.
Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia, chimia de baza,producerea de
avioane,calculatoare etc.
Trasaturile pietei oligopoliste:
*Concurenta redusa

35

*Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe

celelalte intreprinderi.
Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece
concurentii vor face acelasi lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta.
Astfel intreprinderile concurrente trebuie sa aleaga intre a se confrunta cu rivalii , a-i
domina, sau a coopera cu ei.

31. Caracteristicile si modelul pietei cu concurenta monopolistica.

Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se inregistreaza un numar
mare de intreprinderi, dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o
clientela fidela. Acest tip de piata se refera mai mult la ramuri ca: producerea
automobilelor, incaltamintei, imbracamintei, electronicii.
Trasaturile de baza ale pietei monopolistice:
1.
Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza independent
unul de altul.
2.
Lipsa barierelor de acces pe piata
3.
Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt diferentiate si deci fiecare
intreprindere isi stabileste singura pretul bunului sau.

32. Cererea si oferta pe piata muncii, factorii de influienta.

Piata muncii- reprezinta locul abstract in care se intilnesc cererea de munca cu oferta
de munca. Aici are loc negocierile intre cumparatorul si vinzatorul fortei de munca.
Piata muncii se afla intr-o strinsa interdependenta cu celelalte piete, caci cererea de
munca din partea intreprinderilor depinde de cererea menajelor de bunuri si servicii.
Aceasta interdependenta se manifesta prin faptul ca veniturile pe care le obtin poserii
de forta de munca stimuleaza cererea de bunuri si sevicii.
Particularitatile ei:

Are un grad ridicat de rigiditate

E o piata cu cncurenta perfecta
Este mai organizata si mai reglementata decit alte piti
O influentare deosebita in formarea preturilor au negocierile dintre salriati si patron.

33. Salariul: esen, tipuri, factorii de influien

Salariul reprezint preul la care se vinde i se cumpr factorul munc,
remunerarea muncii depuse de posesorul forei de munc.
Clasificarea salariului:

Salariul nominal suma de bani pe care o primete salariatul pentru

munca depus. Factorii ce influeneaz mrimea acestuia sunt: gradul de
36

dezvoltare economic a rii, raportul dintre cererea i oferta de munc,

mobilitatea forei de munc.

Salariul real cantitatea de bunuri i servicii care poate fi cumprat la

un moment dat cu salariul nominal (puterea de cumprare a salariului nominal).
Mrimea salariului real este determinat de mrimea salariului nominal i de nivelul
preurilor, de nivelul impozitelor, de puterea de cumprare a banilor
SR=SN/IP, SR salariul real, SN salariul nominal, IP indicele preurilor
Salariul colectiv reprezint o cot procentual din beneficiul
ntreprinderii acordat tuturor angajailor pentru participarea la obinerea acestuia
o
Salariul social beneficiaz grupurile sociale care se confrunt cu cu
anumite probleme sociale i economice (de ex. lipsa de venituri, venituri foarte
mici, omaj, accidente de munc)
Salariul brut suma de bani ce se cuvine angajatului sub form de
salariu i suporturi salariale (spor de vechime, de folosirea limbilor strine)
Salariul net reprezint acea parte pe care o ncaseaz angajatul
deja dup reinerea (plata) impozitului pe salariu i a altor pli
Formele de salarizare constituie modalitile (instrumentele) cu ajutorul crora se
stabilete mrimea i dinamica salariilor individuale, adic a acelei pri din
produsul muncii care revine angajailor. Formele de salarizare determin raportul
dintre mrimea rezultatelor muncii i partea din ea ce revine salariatului.
o

Formele de salarizare:

Salarizarea pe unitate de timp sau n regie stabilete mrimea

salariului n funcie de durata muncii. Se utilizeaz acolo unde se face un lucru
neomogen, complex i greu de normat (funcionarii de stat, medicii, profesorii)

Salarizarea n acord sau cu bucata (pe operaii) presupune

remunerarea muncii n funcie de cantitatea de bunuri produs, de activitile i
operaiunile efectuate. Tipuri de salarizare n acord:
Acord individual
Acord colectiv (n cadrul unei echipe)
Acord global (n cadrul ntregii uniti economice)

Salarizarea mixt mbinare a celorlalte dou forme de salarizare,

presupunnd realizarea unor cantiti precise de munc ntr-o unitate de timp.
Piaa muncii este constituit din urmtoarele segmente:
- Segmentul primar locurile de munc ce pot fi ocupate doar de specialitii cu
studii superioare
- Segmentul secundar locurile de munc ce nu cer o calificare special sau un nivel
nalt de instruire
Factorii ce determin cererea de munc:

Nivelul salariului
Productivitatea muncii
Cererea de bunuri i servicii

Factorii ce determin oferta de munc:

Numrul populaiei apte de munc

Nivelul de calificare a populaiei
Vrsta minim de munc i vrsta de ieire la pensie
37

Alegerea populaiei ntre munc i odihn

Factorii ce determin mrimea salariului:

Raportul cerere-ofert
Statul
Patronatele
Sindicatele
Costul vieii

34.Renta funciara si renta economica. Plata de arenda si pretul

pamintului.
Renta este venitul pe care il obtine posesorul unui factor de productie disponibil in
cantitati limitate si oferta caruia este rigida. Renta este un surplus peste venitul
normal.
Renta funciara sau renta pamintului ramine forma principala de renta. Ea exista ca:
renta absoluta-un venit pe care il obtine posesorul de pamint indiferent de
fertilitatea si amplasarea solului.
renta diferentiata- este obtinuta de proprietarii celor mai fertile soluri.
renta de amplasament- aici se studiaza apropierea terenului de piata de desfacere
renta de monopol-este obtinuta de posesorii terenurilor ce poseda calitati unice.
Pretul pamintului- reprezinta suma de bani platita de catre cumparator vinzatorului
acestuia pentru obtinerea drepturilor de proprietate asupra terenului respectiv.
Factorul principal in determinarea pretului terenului este venitul care poate fi obtinut
prin utilizarea acestuia.
Mai exista si alti factori:
marimea si evolutia rentei- adica venitul care poate fi obtinut prin exploatarea
terenului.
rata dobinzii bancare- modificarea careia este invers proportionalal cu pretul
pamintului, adica daca creste rata, pretul pamintului scade,deoarece oamenii vor
prefera sa-si depuna banii la banca pentru a scoate profit.
cererea si oferta de pamint-oferta de pamint fiind limitata, pretul va fi influientat
de cererea acestuia.
cererea si oferta de produse agricole- cresterea cererii la produsele agricole va
genera cresterea pretului pamintului, si invers.
posibilitatile de folosire alternativa a pamintului- daca terenul dat poate fi folosit
pentru cultivarea produselor agricole cit si in constructii atunci pretul lui va fi mai
ridicat.
38

Exista o formula prin care se poate calcula pretul pamintului:

Pp= (R / d ) *100%
Pp-pretul pamintului
R-

marimea arendei anuale

d- rata anuala a dobinzii

35. Cererea si oferta pe piata capitalului. Dobinda

Dobinda venit pe care il insuseste proprietarul capitalului banesc ca recompensa
pentru suma de bani imprumutata. In sens mai larg e un venit ce revine
proprietarului oricarui capital antrenat in activitatea economica, indeferent daca
acesta aeste imprumutat sau apartine intreprinzatorului respectiv.
Rata dobinzii se calculeaza ca raportul procentual dintre masa dobinzii si capitalul
imprumutat.
Marimea ratei se satbileste in functie de mai multi factori, dar cel mai important
raporte e dintre oferta si cerere de capital.
Oferta de capital. Sursele capitalului de imprumut sunt:
1)Sume de bani temporar disponibile ca:

Banii ce se acumuleaza treptat si urmeaza a fi utilizati pentru inlocuirea

capitalului fix.
Banii destinati platii salariilor, dar disponibili in rastimpul dintre comercializare si
plata sal.
O parte a profitului destinate modernizarii sau largirii productiei.
2)Economiile manajelor
3)Banii proprietarilor capitalului de imprumut-bancherilor
4)Economiile guvernului
Cu cit rata dobinzii e mai inalta cu atit oferta de capital de imprumut e mai mare.
Cererea de capital de imprumut exprima nevoia de bani si vine din partea
urmatorilor participanti ai vietii economice:
1. Intreprinderile, ce au nevoie de imprumuturi pentru aface investitii destinate
modernizarii sau largirii aparatului productiv, pentru plata salariilor.
2. Menajele, ce recurg la imprumut pentru procurarea obiectelor de folosinta
indelungata-case de locuit, automobile, televizoare, mobila etc.
3. Institutii administrative publice, care sunt nevoite sa recurga la imprumut in
conditii in care veniturile publice sunt inferioare cheltuielilor.
Cu cit rata dobinzii e mai mica cu atit cererea de bani e mai mare.
39

40