Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport de Curs Legile Compozitiei Clasa A10a Arhitectura
Suport de Curs Legile Compozitiei Clasa A10a Arhitectura
Cu ajutorul simurilor i prin intermediul gndirii, omul a urmrit s afle care sunt
nsuirile unui lucru. n cazul arhitecturii, aceasta trebuie s satisfac pentru societate att
nevoi materiale ct i spirituale. Acest curs ncearc s clarifice aspectele legate de
fenomenul arhitectural i de legile care stau la baza compoziiei i care narmeaz un
arhitect s evite greelile ce rezult din nerespectarea acestora.
Compoziia n arhitectur este efortul de organizare unitar pe care-l face arhitectul
n nzuina lui creatoare de forme utilitare i estetice cu care i compune opera.
Deci la baza compoziiei de arhitectur st forma cci ea are coninut n sine propria
sa compoziie. Forma este elementul cel mai dificil de stpnit i care ia parte la alctuirea
unei opere de arhitectur pentru c atunci cnd cercetm forma separat de coninutul operei
tindem s reducem ntreaga form la ceva abstract, simbolic. De aceea obligaia evident
ntr-o compoziie este ca forma s nu supere ochiul prin stngcie sau lipsa ei de estetic.
Pentru ca diferite forme care intr ntr-o compoziie s poat fi orchestrate, ele trebuie
s fi e supuse unor legi care vor justifica ansamblul.
Legea unitii
Armonia sau legea unitii operei de arhitectur este realizat cnd elementele
arhitecturale care formeaz compoziia sunt astfel corelate nct s alctuiasc o strns
legtur, dar a cror valoare s depeasc simpla lor nsumare.
Am spus c unitatea presupune existena unor legturi reciproce ntre prile
componente ale ntregului, legturi reciproce, legturi care nu se pot nate ntre pri absolut
identice, fiindc un grup de elemente absolut identice nu poate forma un ntreg ci numai
existnd ntre ele elemente diferite ca natur, poziie sau rol. Deci unitatea nu poate exista
dect n condiii de varietate, de diversitate.
Pe de alt parte nu orice varietate duce la unitate, ci numai varietatea acelor pri care
alctuiesc un ntreg. ntre unitate i diversitate pare a fi o contradicie, aceasta este doar
aparent fiindc aceste dou categorii sunt strns legate.
Ordinea arhitectural
Strns legat de unitate se afl ordinea, una din cele mai generale legi ale esteticii
arhitecturale. Ordinea implic o succesiune logic, un aranjament raional al prilor.
Ordinea n arhitectur se poate realiza n dou feluri: fi e respectnd legea identitii,
fie legea asemnrii.
Datorit legii identitii ordinea arhitectural poate fi creat atunci cnd o
compoziie se realizeaz prin repetarea acelorai elemente arhitecturale. Compoziia
care este realizat conform legii identitii va folosi o tratare modular care repet forme
identice, acest sistem de ordine va fi specifi c pentru arhitectura clasic i academic iar
ansamblul unor astfel de opere va face uz de realizarea simetriilor.
Elementele unui plan simetric sunt n echilibru fa de un punct central care poate fi un
obiect (o statuie), o suprafa (pelicul de ap), o linie (peluz de fl ori) sau o zon de
folosin (strad, bulevard, oglind de ap).
Cu toat varietatea compoziional alctuit pe baza simetriei relative, planul simetric
supune ntreaga schem unei rigiditi formale.
Trebuie s mai inem cont c atunci cnd proiectm un ansamblu arhitectural prea
ntins care nu poate fi n realitate cuprins ntr-o singur privire, deci nu poate fi perceput n
totalitatea lui planimetric, funcional, volumetric i unitar, s tim dinainte s renunm la
partiuri simetrice pentru c un asemenea partiu nu poate avea caliti, construcia nu va fi
reuit.
ASIMETRIA
La ansamblurile mari, nu numai din cauza amplorii programului, dar i cauza
dimensiunilor, ale desfurrii ansamblului, o simetrie ar putea fi greu de sesizat. In natur
rareori putem gsi simetrii, elementele naturii fi ind in rela ii de asimetrie. De aceea o
proiectare asimetric va elibera planul de rigidit ile simetriei, fi ecare suprafa , fi ecare
volum putand fi dezvoltat astfel incat s respecte calit ile peisagistice naturale, urmrind un
aspect pitoresc legat de natura unui loc i a programului.
La o proiectare asimetric, circulaiile sunt mai normale, mai libere, imaginile sunt de o
varietate infinit. Asimetria este mai subtil, mai spontan, mai reconfortant, mai interesant
i mai uman. In cazul compozitiilor simetrice am vzut c suntem dirija i pas cu pas de-a
lungul intregului ax, pe cand compoziia asimetric ne las s descoperim liber ce este
frumos in tot ansamblul.
Dac proiectarea simetric nu se poate integra in peisaj decat atunci cand il distruge,
o proiectare asimetric nu va disturba natura, deoarece ea se dezvolt in afi nitate cu ea.
Asimetria trebuie s fi e bine echilibrat prin cunoaterea profund a condi iilor i efectelor pe
care le comport compunerea maselor i detaliilor. Dac in geometrie echilibrul simetric este
uor de inteles datorit maselor egale i similare care sunt echilibrate de fi ecare parte a unei
axe optice, in natur gsim rareori elemente ale peisajului echilibrate de fi ecare parte a unei
linii de vedere - fi g-urile A i B. De aceea asimetria i echilibrul ei sint mai greu de intuit.
Deoarece nu apare la prima vedere se mai numete i echilibru ascuns care se realizeaz
prin mase nesimilare i inegale care stau fi ecare de-o parte i de alta axei optice, dar care
sunt totui echilibrate - fi gurile C i D.
Echilibrul vizual
Obiectele intr-o compozitie, pe langa faptul ca sunt intr-un raport unul cu celalalt si intrun raport fiecare cu ansamblul, au nevoie de o armonie intre ele. Una dintre caracteristicile
armoniei este echilibrul vizual. Aici trebuie sa ne gandim ca obiectele se aseaza in
compozitie, fiecare la locul sau, nederanjandu-se unul pe celalalt, creeand astfel o armonie.
Aceasta armonie este data de asezarea echilibrata fata de unul sau mai multe axe imaginare
din compozitie AXELE DE COMPOZITIE.
Axele de compozitie
Simetria si asimetria sunt doua fete ale aceleiasi monede echilibrul vizual. Orice
compozitie contine simetre sau asimetrie. Daca simetria este usor de inteles, ea putand fi
facuta in raport cu una sau mai multe axe vizuale, asimetria este putin mai greu de inteles.
Ea de fapt functioneaza exact ca legea balansoarului. Indiferent ce obiecte punem la un
capat si la celalat al unei bare suport, echilibrul dintre ele este dictat de pozitia centrului de
greutate. Centrul de greutate se deplaseaza intotdeauna aducand egalitatea intre cele doua
mase. In fotografie aplicatia asimetriei se face prin compunerea imaginii dupa un ax sau
dupa un centru imaginar folosit drept ax sau centru de echilibru.
Omogenitatea
Compozitia poate avea multe familii de obiecte, insa toate trebuie sa-si gasesca
armonia intr-o forma omogena. A aduce omogenitatea intr-o compozitie este acelasi lucru cu
a inchega intreg ansamblul. Obiectele trebuie sa se lege fiecare cu fiecare si toate impreuna
trebuie sa formeze un tot unitar, care are valoare ca ansamblu, dar care prin alaturarea mai
multor elemente sau famililii de obiecte, creste valoarea individuala a acestora.
Ce este contrastul? Acel element care se opune dominantei. El este un element de obicei
din aceeasi familie cu dominantul, dar functioneaza ca oponent. El contribuie la conturarea
compozitiei.
Ce este accentul? Poate fi denumit acel ceva dintr-o compozitie sau sarea si piperul sau cel
care infirma regula, etc. El este acel element diferit, suprinzator si straniu, iar prin faptul ca se
distinge de restul obiectelor, confirma regula si o intareste. Accentul este iesirea din regula si
asta confera ineditul. El nu apartine nici dominantei si nici contrastului, cu toate ca poate
avea uneori ceva din fiecare.
Cele trei folosite corect genereaza dialog, omogenitate si coeziune in compozitie, dar
si ineditul si ruperea banalitatii.
Armonia raporturilor
In general pentru ca obiectele sa fie intr-o forma usor perceptibila, raporturile dintre ele
e bine sa fie clare. Adica un obiect sa domine clar un alt obiect sau sa fie in raport de
egalitate clara. Raporturile in care masele sunt foarte apropiate dar nu sunt egale sunt
deranjante fiindca nu asigura o perceptie clara asupra relatiei dintre obiectele din
compozitie.
Concluzie:
Cand este o compozitie perfecta?
O compozitie este buna atunci cand orice modificare, repozitionare, adaugire sau
eliminare a unui element strica armonia acesteia. Cu alte cuvinte compozitia perfecta este
aceea compozitie care nu poate suferi modificari.