LEGI DE COMPOZITIE IN ARHITECTURA

Cu ajutorul simurilor i prin intermediul gndirii, omul a urmrit s afle care sunt
nsuirile unui lucru. n cazul arhitecturii, aceasta trebuie s satisfac pentru societate att
nevoi materiale ct i spirituale. Acest curs ncearc s clarifice aspectele legate de
fenomenul arhitectural i de legile care stau la baza compoziiei i care narmeaz un
arhitect s evite greelile ce rezult din nerespectarea acestora.
Compoziia n arhitectur este efortul de organizare unitar pe care-l face arhitectul
n nzuina lui creatoare de forme utilitare i estetice cu care i compune opera.
Deci la baza compoziiei de arhitectur st forma cci ea are coninut n sine propria
sa compoziie. Forma este elementul cel mai dificil de stpnit i care ia parte la alctuirea
unei opere de arhitectur pentru c atunci cnd cercetm forma separat de coninutul operei
tindem s reducem ntreaga form la ceva abstract, simbolic. De aceea obligaia evident
ntr-o compoziie este ca forma s nu supere ochiul prin stngcie sau lipsa ei de estetic.
Pentru ca diferite forme care intr ntr-o compoziie s poat fi orchestrate, ele trebuie
s fi e supuse unor legi care vor justifica ansamblul.
Legea unitii
Armonia sau legea unitii operei de arhitectur este realizat cnd elementele
arhitecturale care formeaz compoziia sunt astfel corelate nct s alctuiasc o strns
legtur, dar a cror valoare s depeasc simpla lor nsumare.
Am spus c unitatea presupune existena unor legturi reciproce ntre prile
componente ale ntregului, legturi reciproce, legturi care nu se pot nate ntre pri absolut
identice, fiindc un grup de elemente absolut identice nu poate forma un ntreg ci numai
existnd ntre ele elemente diferite ca natur, poziie sau rol. Deci unitatea nu poate exista
dect n condiii de varietate, de diversitate.
Pe de alt parte nu orice varietate duce la unitate, ci numai varietatea acelor pri care
alctuiesc un ntreg. ntre unitate i diversitate pare a fi o contradicie, aceasta este doar
aparent fiindc aceste dou categorii sunt strns legate.

Ordinea arhitectural
Strns legat de unitate se afl ordinea, una din cele mai generale legi ale esteticii
arhitecturale. Ordinea implic o succesiune logic, un aranjament raional al prilor.
Ordinea n arhitectur se poate realiza n dou feluri: fi e respectnd legea identitii,
fie legea asemnrii.
Datorit legii identitii ordinea arhitectural poate fi creat atunci cnd o
compoziie se realizeaz prin repetarea acelorai elemente arhitecturale. Compoziia
care este realizat conform legii identitii va folosi o tratare modular care repet forme
identice, acest sistem de ordine va fi specifi c pentru arhitectura clasic i academic iar
ansamblul unor astfel de opere va face uz de realizarea simetriilor.

n schimb, datorit legii asemnrii, ordinea arhitectural se realizeaz prin

repetarea unor elemente asemntoare. Deci n timp ce legea identitii reprezint
realizarea ordinii arhitecturale cu ajutorul uniformitii, legea asemnrii reprezint
realizarea ordinii cu ajutorul varietii. Compoziia care are la baz legea asemnrii va
folosi pentru realizarea ordinii tot o reea modular n care ns modulele repet forme
neidentice, acestea evideniindu-se unele de altele, mod n care vor decurge compoziiile
libere i fl exibile, iar compoziia va folosi asimetria.

Piet Mondrian Line Over Form

SIMETRIA
n antichitatea greac nelesul cuvntului simetrie era complet diferit fa de cel din
zilele noastre, simetria la greci exprimnd proporie i armonie. n nelegerea actual i
modern, prin simetrie se nelege o repetare exact dar inversat a unui element sau un
grup de elemente fa de un ax, imagine n oglind.
Dup defi niia dat simetriei, toate fi gurile geometrice regulate fi e plane fi e poliedre
sunt simetrice.

Ptratul, pentagonul, hexagonul sunt figuri geometrice regulate dar i exemple de

simetrii plane absolute, ele respectnd regula de repetare exact i echidistant a tuturor
punctelor fa de un ax sau a mai multor axe de simetrie. Poliedrele regulate se nscriu n
noiunea de simetrie absolut n toate cele trei dimensiuni. Simetria geometric absolut n
plan apare de foarte multe ori n compoziia arhitectural care rezult fi resc din tema
program, simetriile absolute putnd fi binevenite.

Elementele unui plan simetric sunt n echilibru fa de un punct central care poate fi un
obiect (o statuie), o suprafa (pelicul de ap), o linie (peluz de fl ori) sau o zon de
folosin (strad, bulevard, oglind de ap).
Cu toat varietatea compoziional alctuit pe baza simetriei relative, planul simetric
supune ntreaga schem unei rigiditi formale.
Trebuie s mai inem cont c atunci cnd proiectm un ansamblu arhitectural prea
ntins care nu poate fi n realitate cuprins ntr-o singur privire, deci nu poate fi perceput n
totalitatea lui planimetric, funcional, volumetric i unitar, s tim dinainte s renunm la
partiuri simetrice pentru c un asemenea partiu nu poate avea caliti, construcia nu va fi
reuit.
ASIMETRIA
La ansamblurile mari, nu numai din cauza amplorii programului, dar i cauza
dimensiunilor, ale desfurrii ansamblului, o simetrie ar putea fi greu de sesizat. In natur
rareori putem gsi simetrii, elementele naturii fi ind in rela ii de asimetrie. De aceea o
proiectare asimetric va elibera planul de rigidit ile simetriei, fi ecare suprafa , fi ecare
volum putand fi dezvoltat astfel incat s respecte calit ile peisagistice naturale, urmrind un
aspect pitoresc legat de natura unui loc i a programului.
La o proiectare asimetric, circulaiile sunt mai normale, mai libere, imaginile sunt de o
varietate infinit. Asimetria este mai subtil, mai spontan, mai reconfortant, mai interesant
i mai uman. In cazul compozitiilor simetrice am vzut c suntem dirija i pas cu pas de-a
lungul intregului ax, pe cand compoziia asimetric ne las s descoperim liber ce este
frumos in tot ansamblul.
Dac proiectarea simetric nu se poate integra in peisaj decat atunci cand il distruge,
o proiectare asimetric nu va disturba natura, deoarece ea se dezvolt in afi nitate cu ea.
Asimetria trebuie s fi e bine echilibrat prin cunoaterea profund a condi iilor i efectelor pe
care le comport compunerea maselor i detaliilor. Dac in geometrie echilibrul simetric este
uor de inteles datorit maselor egale i similare care sunt echilibrate de fi ecare parte a unei
axe optice, in natur gsim rareori elemente ale peisajului echilibrate de fi ecare parte a unei
linii de vedere - fi g-urile A i B. De aceea asimetria i echilibrul ei sint mai greu de intuit.
Deoarece nu apare la prima vedere se mai numete i echilibru ascuns care se realizeaz
prin mase nesimilare i inegale care stau fi ecare de-o parte i de alta axei optice, dar care
sunt totui echilibrate - fi gurile C i D.

Orice proiectare asimetric care este lipsit de echilibru este dezordonat i

neplcut. In natur gsim echilibrul ascuns. Orice peisaj este socotit plcut privirii ce
dovedete c este ehilibrat. Dar cum pot fi toate peisajele echilibrate? Sigur, aceasta depinde
de felul fi ecruia de a ti s gseasc echilibrul in peisaj, depinde de felul in care fi ecare
este in stare s fac asocia.ii intre diferite elemente, eliminand cu ochii min.ii tot ce tulbur
acest echilibru. De aceea, proiectarea asimetric pune omul in cea mai strans armonie
cu natura.
Asimetria este foarte potrivit pentru o proiectare urban la scar mare. Cele mai
reuite piete ale Europei sunt asimetrice - ex. P-.a San Marco. Dintre operele clasice cea mai
tipic construc.ie asimetric este Erechteionul de pe Acropola Atenei.

Proportia si raportul dintre obiecte

Obiectele in spatiu capata rapoarte intre ele in functie de pozitia privitorului in spatiu.
Daca ne apropiem de un obiect acesta "creste" in dimensiuni in raport cu noi, iar daca ne
indepartam se intampla exact invers. Acest lucru stabileste in spatiu nu doar un raport intre
privitor si obiecte, ci si intre obiecte unele fata de altele. Cu alte cuvinte, obiectele isi schimba
dimensiunile in functie de cum ne pozitionam fata de ele si apare o relatie intre volumele lor
tocmai datorita acestei pozitionari. In felul acesta unele obiecte pot domina prin masa pe
altele sau pot fi dominate, acest lucru desfasurandu-se intr-o forma masurabila - raportul.

Familiile de obiecte si ritmul.

Obiectele se reduc la forme geometrice simple. Atunci cand apar asemanari evidente
intre obiecte, ochiul le grupeaza. S-a constat ca aceste grupuri de obiecte pot creea ritmuri
daca sunt in numar mai mare de cinci. Ritmul apare ca o formula repetitiva care grupeaza
obiecte in mase unice, datorita acestor caracteristici regasite in fiecare dintre ele, atribuindule prin spatiul dintre ele un interval dinamic.
Spatiul dintre obiectele unui grup mai strans sau mai larg, duce la o perceptie
accelerata sau lenta. Spatiul insusi contribuie la fel de mult ca si obiectele in sine.

Echilibrul vizual
Obiectele intr-o compozitie, pe langa faptul ca sunt intr-un raport unul cu celalalt si intrun raport fiecare cu ansamblul, au nevoie de o armonie intre ele. Una dintre caracteristicile
armoniei este echilibrul vizual. Aici trebuie sa ne gandim ca obiectele se aseaza in
compozitie, fiecare la locul sau, nederanjandu-se unul pe celalalt, creeand astfel o armonie.
Aceasta armonie este data de asezarea echilibrata fata de unul sau mai multe axe imaginare
din compozitie AXELE DE COMPOZITIE.

Axele de compozitie
Simetria si asimetria sunt doua fete ale aceleiasi monede echilibrul vizual. Orice
compozitie contine simetre sau asimetrie. Daca simetria este usor de inteles, ea putand fi

facuta in raport cu una sau mai multe axe vizuale, asimetria este putin mai greu de inteles.
Ea de fapt functioneaza exact ca legea balansoarului. Indiferent ce obiecte punem la un
capat si la celalat al unei bare suport, echilibrul dintre ele este dictat de pozitia centrului de
greutate. Centrul de greutate se deplaseaza intotdeauna aducand egalitatea intre cele doua
mase. In fotografie aplicatia asimetriei se face prin compunerea imaginii dupa un ax sau
dupa un centru imaginar folosit drept ax sau centru de echilibru.

Omogenitatea
Compozitia poate avea multe familii de obiecte, insa toate trebuie sa-si gasesca
armonia intr-o forma omogena. A aduce omogenitatea intr-o compozitie este acelasi lucru cu
a inchega intreg ansamblul. Obiectele trebuie sa se lege fiecare cu fiecare si toate impreuna
trebuie sa formeze un tot unitar, care are valoare ca ansamblu, dar care prin alaturarea mai
multor elemente sau famililii de obiecte, creste valoarea individuala a acestora.

Marea Triada: Dominanta, Contrastul, Accentul

Acesta este probabil cel mai important aspect al compozitiei si ar trebui sa fie mai
vizibil decat orice alta lege de compozitie.
Cele trei aspecte enumerate: dominanta, contrastul si accentul sunt fundamentale
pentru o compozitie.
Ce este dominanta? Acel element care prin caracteristica lui subjuga celelalte elemente
dintr-o compozitie. Dominanta poate fi de masa, de suprafata, de culoare, de textura, de
luminozitate etc. Acelui element constituit ca dominanta ii sunt subjugate toate celelelate
elemente.

Ce este contrastul? Acel element care se opune dominantei. El este un element de obicei
din aceeasi familie cu dominantul, dar functioneaza ca oponent. El contribuie la conturarea
compozitiei.

Ce este accentul? Poate fi denumit acel ceva dintr-o compozitie sau sarea si piperul sau cel
care infirma regula, etc. El este acel element diferit, suprinzator si straniu, iar prin faptul ca se
distinge de restul obiectelor, confirma regula si o intareste. Accentul este iesirea din regula si
asta confera ineditul. El nu apartine nici dominantei si nici contrastului, cu toate ca poate
avea uneori ceva din fiecare.

Cele trei folosite corect genereaza dialog, omogenitate si coeziune in compozitie, dar
si ineditul si ruperea banalitatii.
Armonia raporturilor
In general pentru ca obiectele sa fie intr-o forma usor perceptibila, raporturile dintre ele
e bine sa fie clare. Adica un obiect sa domine clar un alt obiect sau sa fie in raport de
egalitate clara. Raporturile in care masele sunt foarte apropiate dar nu sunt egale sunt
deranjante fiindca nu asigura o perceptie clara asupra relatiei dintre obiectele din
compozitie.

Concluzie:
Cand este o compozitie perfecta?
O compozitie este buna atunci cand orice modificare, repozitionare, adaugire sau
eliminare a unui element strica armonia acesteia. Cu alte cuvinte compozitia perfecta este
aceea compozitie care nu poate suferi modificari.