A.

PEDIATRIE SI PUERICULTURA
a. Asigurarea nevoilor de nutritie si metabolism

SUPORT DE CURS
BOLILE METABOLICE I DE NUTRIIE
Bolile metabolice se datoresc, n principal, tulburrilor de metabolism ale factorilor
nutritivi. Aceste dereglri au cauze endogene (ex.: insuficiena de insulin), cauze exogene
sau mixte, ct i factori ereditari-constituionali.
Disfunciile endocrine au rsunet asupra metabolismului nutritiv al organismului; la
fel, unii factori de risc, precum sedentarismul, fumatul, stresul.
n unele boli, exist o neconcordan ntre alimentele consumate, arderea lor n organism i cheltuielile de energie, n sensul unui consum crescut n raport cu cheltuielile
(obezitatea), sau a unui aport sczut n raport cu arderile i cheltuielile (subnutriie).
NOIUNI DE FIZIOLOGIE
METABOLISMUL
Organismul este un sistem deschis care face schimb de substan i energie cu mediul
extern. Acest schimb permanent reprezint, deci, metabolismul.
Metabolismul ncepe odat cu ingestia alimentelor i sfrete cu excreia produilor
neutilizabili.
METABOLISMUL GLUCIDELOR
Glucidele au, n organism, rol energetic. n urma digestiei, ele ajung la nivelul
intestinului subire sub form de monozaharide i se absorb.
Concentraia glucozei n snge - glicemia - se menine constant (0,80-1,20 g/1000)
prin mecanismul de glicoreglare, care reprezint echilibrul funcional ntre aciunea
factorilor hiperglicemiani i a celor hipoglicemiani.
Factorii hiperglicemiani:
- glucagonul - hormon al celulelor alfa ale pancreasului
- adrenalina
- hormonii glucocorticoizi ai suprarenalei
- hormonul somatotrop al hipofizei
- tiroxina
Factorii hipoglicemiani:
- insulina - hormoni ai celulelor beta ale pancreasului.
Prin degradarea complet a 1 g glucoza, pn la C02 i ap, se elibereaz 680 kilocalorii.
METABOLISMUL LIPIDELOR

Lipidele au n organism rol energetic, plastic i funcional. Ele se absorb la nivelul

intestinului subire sub form de acizi grai, monogliceride, colesterol, fosfolipide.
n organism, se transform astfel:
se depun ca rezerver-lipogeneza
catabolizare - duce la eliberare de energie
cetogenez - produce corpii cetonici
gluconeogeneza - sintetizare de glucoz din glicerol.
Reglarea metabolismului lipidic este fcut de nevoile energetice ale organismului, de
sistemul nervos central, hipofiz, ficat.

METABOLISMUL PROTEINELOR
Proteinele au rol plastic, energetic i funcional. Ele se absorb sub form de aminoacizi
pe cale portal, n ficat, i de aici, n circulaia general. De la acest nivel, urmeaz calea
sintezei de proteine - rennoirea permanent a componentelor celulelor, i calea degradrii
catabolice. n copilrie, rennoirea - anabolismul proteinelor - este foarte intens. n schimb,
la vrstnici, reaciile de degradare - catabolismul intensific.
Produii de catabolism azotai: ureea, acidul uric, creatinina; ele se elimin prin urin.
Reglarea metabolismului proteic este fcut de hormonul testosteron, hormonii
glicocorticoizi i tiroidieni, ficat, rinichi, sistem nervos central.
EDUCAIA PENTRU SNTATE I PREVENIREA BOLILOR DE NUTRIIE I
METABOLISM
Msuri de
profilaxie
primar

Msuri de
profilaxie
secundar

Msuri de
profilaxie
teriar

educarea ntregii populaii, pentru a evita supraalimentaia i

sedentarismul, factori de risc ai obezitii
- dispensarizarea persoanelor (tinerilor) cu risc constituional
- asigurarea unei alimentaii echilibrate, fr excese de proteine, glucide
sau lipide
- pacienii cu obezitate vor fi educai s respecte regimul alimentar
hipocaloric, s foloseasc micarea ca mijloc de pstrare a greutii
normale a corpului
- pacienii subnutrii vor fi educai s consume o cantitate suficient de
alimente, pentru a preveni complicaiile bolii
- evitarea excesului de proteine (carne) de ctre pacienii cu gut
- dispensarizarea pacienilor cu boli de nutriie i metabolism, controlul
clinic i biologic pentru a sesiza apariia complicaiilor
- se adreseaz:
- obezilor cu complicaii cardiace, respiratorii, pentru a preveni agravarea
acestor stri
- pacienilor cu gut i/sau complicaii renale, pentru a preveni instalarea
insuficienei renale cronice

NGRIJIREA PACIENTULUI CU OBEZITATE

Obezitatea este starea patologic caracterizat prin creterea greutii corporale ideale cu peste
15-20% i sporirea masei esutului adipos.

Circumstane de apariie:
- persoane de sex feminin, n perioada de menopauz
- n mediul urban incidena este mai crescut
- persoane cu obiceiuri alimentare modificate: supraalimentaie, consum crescut de dulciuri
- persoane cu ri-persoane cu risc constituional - prezena obezitii la rudele de gradul 1 (prini, frai)
- modu -modul de via - sedentarism, consum de alcool
Manifestri de dependent (semne i simptome)
- cretere n greutate fa de greutatea ideal
- oboseal - astenie - dispnee - hipertensiune arterial - prezena varicelor la membrele
inferioare - constipaie - amenoree
Probleme
- tulburri respiratorii i circulatorii:
- mobilizare cu dificultate
- intoleran la activitatea fizic
- alterarea tranzitului intestinal
- tulburri menstruale
- risc de alterare a integritii tegumentelor (intertrigo, piodermite)
- risc de complicaii cardiace (HTA, ateroscleroz)
- risc de complicaii respiratorii
- risc de artroze - gonartroz, coxartroz, spondiloz
- risc de alterare a altor metabolisme - glucidic, lipidic (diabetul zaharat, hiperuricemie)
- pierderea imaginii i a stimei de sine
Obiective
- pacientul s-i reduc greutatea corporal n raport cu greutate." ideal, n funcie de
sex i vrst
- pacientul s prezinte mobilitate i postur adecvat
- s-i poat satisface, autonom, nevoile
- s fie contient de rolul micrii i al alimentaiei echilibrate n reducerea greutii
corporale
- s se previn complicaiile
Intervenii
- asistenta stabilete regimul alimentar:
- hipocaloric, cu 1000 cal/zi, pentru pacientul cu activitate obinuit (100 g glucide pe zi, 35 g
lipide pe zi, 75 g proteine pe zi), hiposodat i normohidric (1,5 l/zi)
- hipocaloric cu 800-400 cal/zi, pentru pacientul n repaus
- se reduc din alimentaie produsele rafinate (ciocolat, cacao, fric, unt, carne gras,
conserve, brnzeturi grase)
- fr restricie - se administreaz legumele i fructele proaspete, carnea slab, laptele
degresat, oule fierte tari, lichidele nendulcite
- postul absolut este recomandat numai n condiii de spital
- stabilete programul-de activitate fizic a pacientului:
- exerciii fizice moderate
- mers pe jos 60-90 minute/zi
- practicarea unor sporturi (not, tenis, ciclism)

- evitarea eforturilor fizice mari, sporadice, care cresc apetitul

-administreaz tratamentul medicamentos cu aciune anorexi- gen i de stimulare a
catabolismului i diurezei (silutin, gastro- fibran)
-msoar zilnic greutatea corporal; o noteaz n foaia de temperatur
- susine i ncurajeaz pacientul cu probleme psihice (pierderea imaginii i stimei de sine)
- suplinete pacientul n cazul apariiei unor manifestri de dependen n satisfacerea nevoilor
sale
- educ pacientul pentru a-l contientiza c, prin respectarea alimentaiei i a programului de
activitate zilnic, poate nltura surplusul de greutate i preveni complicaiile
- pregtete pentru intervenie chirurgical pacientul cu obezitate excesiv i din raiuni
estetice (by-pass jejuno-ileal, cu realizarea unui sindrom de malabsorbie secundar)
Msurarea greutii corporale
- pentru stabilirea gradului obezitii, se utilizeaz diferite forme de calcul al greutii ideale:
G = T - 100
Sau
G= TG = greutatea n kg T = talia n cm
NGRIJ1REA PACIENTULUI CU SINDROM DE SLBIRE (SUBPONDERAL)
Slbirea este o stare patologic, caracterizat prin scderea greutii corporale sub 1520% din greutatea ideal i prin reducerea masei esutului adipos i muscular; scade i
cantitatea de ap din organism cu 30%.
Forma cea mai sever este caexia.
Slbirea este cauzat, fie de reducerea aportului alimentar, fie de creterea consumului
energetic. Secundar, se poate instala ca urmare a unei incapaciti temporare sau definitive
de a utiliza principiile alimentare (gastrectomie, boli endocrine, alcoolism, boli psihice).
Sunt dou tipuri de slbire:
- tipul stenic - stare fiziologic, constituional cnd persoana i pstreaz vigoarea
tipul astenic - slbirea propriu-zis.
Culegerea
datelor

- Circumstane de apariie:
- persoane n perioada de cretere excesiv (copii)
- aport alimentar sczut - srcie
- persoane cu efort fizic intens, fr aport alimentar
Corespunztor
- persoane cu tulburri de deglutiie, de masticaie
- persoane cu tulburri endocrine (Basedow), psihice, stri
Febrile

- Manifestri de dependen semne i simptome)

- astenie - scdere n greutate uscciunea tegumentelor - edeme - plgi
nevindecabile - bradicardie - hipotensiune arterial

Probleme

Obiective

Intervenii

intoleran la efort fizic

scdere n greutate
tulburri circulatorii
risc de scdere a afectivitii
risc crescut fa de infecii respiratorii (TBC)
risc de complicaii - ptoze viscerale, hernii
pacientul s-i recapete pofta de mncare, s recupereze deficitul
ponderal
pacientul s-i dobndeasc fora fizic, starea de bine, fizic i psihic
s se previn apariia complicaiilor infecioase sau de alt natur
asistenta asigur realimentarea progresiv, pe cale oral sau prin/i
alimentare parenteral:
valoarea caloric a alimentelor, n primele zile, este de 1000 - 1500
cal./zi, crescnd progresiv cu 50 cal./zi
factorii nutritivi - aport de alimente bogate n proteine, cu coninut
redus de lipide i dulciuri concentrate
numrul de mese este de 5-6/zi, la nceput, cu alimente de consisten
lichid, apoi, cu consisten normal
pe cale parenteral, se administreaz perfuzii cu soluii hipertone de
glucoz 1000 ml/zi i preparate proteice; n aceste soluii, se
administreaz vitamine din grupul B i vitamina C
pentru stimularea apetitului, se administreaz, la indicaia medicului,
doze mici, pe cale subcutanat, de insulin naintea meselor (4 u x 3)
msoar zilnic greutatea corporal i apreciaz evoluia n funcie de
curba ponderal
asigur igiena corporal
nva, ambulator, pacientul i familia acestuia cum s pregteasc
alimentele i modul n care s se fac alimentarea
administreaz tratamentul prescris - anabolizante (Steranabol - i.m.,
Decanofort - i.m., Madiol per os)
educ pacientul s se prezinte la controale periodice, clinice i de
laborator

NGRIJIREA PACIENTULUI CU GUT

Guta este boala metabolic caracterizat, biologic, prin hiperuricemie, depune urice n
articulaii (acute sau cronice) i leziuni viscerale (renale).
Cauzele bolii: scderea eliminrii renale de acid uric, hiperproducie de acid uric
supraalimentaie - n special, proteic.
Culegerea
datelor

Circumstane de apariie:
- persoane cu alimentaie bogat n proteine (carne, viscere) Manifestri de
dependent (semne i simptome)
- durere aprut noaptea, brusc, violent, insuportabil; este monoarticular (de
obicei, la nivelul halucelui)
- zona articular cu coloraie violacee, cldur local: febr, frison, tahicardie,
uneori, vrsturi
- problemele dispar ziua; durerile revin noaptea, prinznd i alte articulaii
Aceste manifestri alctuiesc accesul gutos
- n stagiul cronic:-accesele dureroase se repet la intervale variabile - apar tofi
gutoi la mai multe articulaii i n piele (la pavilionul urechii, coate, degete) constantele de laborator (uree, acid uric, creatinin) sunt modificate ntre
accesele gutoase
- sunt prezente anchiloze articulare

Probleme

n accesul gutos
- durere articular
- hipertermie
risc de deshidratare n stadiul cronic
dureri articulare
alterarea tegumentelor prin prezenta tofilor gutoi
mobilitate redus
risc de invaliditi
risc de complicaii - litiaz uric
- pacientul s prezinte un echilibru al metabolismului proteinelor
pacientul s cunoasc i s respecte alimentaia prescris, pentru a preveni
accesele gutoase
- s se previn complicaiile bolii
n accesul gutos
asigur repausul la pat pe toat perioada dureroas
aplic comprese locale, alcoolizate reci, imobilizeaz articulaia
asigur alimentaia lacto-finos-vegetarian, hipocaloric, cu un aport mai mare
de lichide

Obiective

intervenii

- administreaz tratamentul prescris - Colchicina, n doze regresive, ca

medicaie specific, i antiinflamatoare nesteroide (Indometacin,
Fenilbutazona)

- n guta cronic

instituie regimul alimentar:

hipoproteic (1 g/kg corp/zi), (viscerele, mezelurile, conservele de carne,
carnea de vit, de pasre, se exclud)
legumele, fructele se consum n alternant cu produsele lactate, pentru
meninerea pH-ului alcalin al urinei
lichide circa 2 l/zi, pentru a crete clearance-ul uric
recolteaz snge i urin pentru examene de laborator

educ pacientul, internat sau n ambulator, s respecte alimentaia pentru a preveni

complicaiile bolii
administreaz tratamentul medicamentos pentru a inhiba sinteza acidului uric
(Milurit) sau pentru resorbia uratului de sodiu
suplinete pacientul pentru a-i satisface trebuinele, atunci cnd au survenit
anchiloze, invaliditi
NGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT ( DZ)

Diabetul zaharat este o boal metabolic cu evoluie cronic, transmis genetic sau
ctigat n timpul vieii, caracterizat prin perturbarea metabolismului giucidic, nsoit sau
urmat de perturbarea celorlalte metabolisme (lipidic, proteic, mineral).Apare datorit unei
secreii insuficiente de insulin la nivelul celulelor pancreatice
Frecvena DZ:
n 1990 statisticile arat c Diabetul zaharat era prezent n procent de 3%, azi se
nregistreaz mai mult de 20% din totalul cazurilor de mbolnvire.
Etiopatogenia DZ:

Diabetul primar este determinat genetic, are evoluie stadial

Diabetul secundar este ctigat n cursul vieii, se produce prin 2 mecanisme:

- lezarea pancreasului prin factori diveri cum ar fi: medicamentoi, toxici,
infecioi, alteroscleroze etc.
- suprasolicitarea funcional a pancreasului endocrin prin exces de glucide,
obezitate etc.

Dup OMS, clasificarea actual a diabetului zaharat este urmtoarea:

diabet zaharat tip I, insulinodependent( juvenil)- 20% din cazuri apar sub vrsta de 20
de ani. Exist o predispoziie genetic

 diabet zaharat tip II, insulinoindependent( de maturitate) - apare tardiv, dup vrsta
maturitii ;-80% din cazuri au rspuns pozitiv la antidiabeticele orale

diabetul gestaional

Tabloul clinic:
- poliurie (urineaz 4-5 l/24 ore
- polidipsie, ingestia 2-5 l de lichide /24ore
- polifagie accentuat n special la tineri
- scdere ponderal, ca urmare a catabolismului i pierderilor de material energetic( glucoz)
- astenie fizic i intelectual
- crampe musculare
- halena acetonic
- prurit genital i infecii genitale fr rspuns la tratamentele obinuite
- manifestrile unor complicaii (plgi nevindecabile, furunculoz)
Diabetul zaharat tip I
- se mai numete insulinodependent deoarece n momentul diagnosticului producia
proprie de insulin este extrem de mic, sau absent, fiind necesar administrarea insulinei.
- la apariia acestui tip de diabet contribuie mai muli factori, n primul rnd exist o
predispoziie genetic, la aceasta se adaug anumii factori ( infecioi, toxici, alimentari)a
cror aciune va determina apariia unui rspuns imun mpotriva celulelor din pancreas.
- vrsta la care apare acest tip de DZ este de pn la 40 ani.
- tratamentul se face n exclusivitate cu insulin
Diabetul zaharat tip II
Dezvoltarea DZ tip II are la origine insulinorezistena. Aceasta se definete ca o lips de
efect la aciunea insulinei asupra celulelor organismului. Drept urmare glicemia va crete,
neputnd fi utilizat de celule.
Consecina insulinorezistenei este hiperinsulinismul, adic o cretere exagerat a
consecinei insulinei din snge datorit stimulrii puternice a celulelor din pancreas de
ctre glicemia crescut
Stimularea n exces a celulelor de ctre hiperglicemia permanent va duce n timp la o
alterare a produciei de insulin, mergnd pn la epuizarea acestor celule
Factori etiologici:
ereditatea,
obezitatea,
sedentarismul,
stresul,
substane
medicamente( corticoizi, anticonvulsivante, unele diuretice, citostatice etc.)
Tratamentul:
- bolnavii cu DZ tip II beneficeaz de mai multe opiuni terapeutice.

chimice

- naintea nceperii tratamentului se ncearc corectarea glicemiei cu:-diet, efort fizic,

plante medicinale
- tratamentul specific al acestui tip de diabet sunt antidiabeticele orale( hipoglicemiante
orale)
Reaciile adverse ale antidiabeticelor orale:
- reacii alergice, leucopenie, trombocitopenie, anemie, hipoglicemie, disconfort
digestiv(dureri abdominale,diaree), acidoz lactic
- insulinoterapia -este o modalitate de tratament i pt. o parte din cei cu DZ tip II, care au
ajuns la epuizarea rezervelor proprii de insulin.
ADMINISTRAREA INSULINEI
DEFINIIE
- Insulina este medicamentatul care asigur supravieuirea pacienilor cu diabet zaharat tip 1
i controlul glicemiilor pentru un numr semnificativ (n cretere) dintre pacienii cu diabet
zaharat 2 i gravide cu diabet gestaional.
OBIECTIVE
- Promovarea i meninerea strii de bine, clinic i psihologic al pacienilor
- Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice i a cetoacidozei.
INDICAII
- Diabet zaharat tip 1 (indicaie absolut )
- Diabet zaharat tip 2:
Atunci cnd cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemiante orale combinate
cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice
Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecii moderate sau severe)
Pre- i intra- i postoperator cnd se suspend medicaia oral
n cazul contraindicaiilor preparatelor orale (insuficiena hepatic i renal )
Reacii adverse ale unor preparate orale
- Diabetul zaharat gestaional care nu se rezolv prin diet
- Urgene hiperglicemice (cetoacidoz , hiperglicemie osmolar
TIPURI DE INSULIN
- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu aciune scurt sunt singurele care se folosesc n
situaii de urgen metabolic pentru c se pot administra intravenos
acionnd n mai puin de 10 min.
- Insuline intermediare (cu aciune prelungit ): Monotard, Insulatard, Humulin basal,
Insuman basal
- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long.
- Insuline premixate (cu aciune rapid i intermediar ). Mixtard. Humulin.Insuman Comb .
PSTRAREA INSULINEI
- Se pstreaz de regul la frigider ntre 2 - 8, nu n congelator sau aproape de acesta.
- n vederea administrrii flaconul se scoate din frigider cu 60 min nainte. Nu se nclzete
nainte de administrare.

- Flaconul integru i/sau cel din care se face administrarea se poate pstra sub 30 la ntuneric,
nu mai mult de 28 de zile. Dac timpul este depit se pierde valabilitatea.
STABILIREA DOZEI I TIPULUI DE INSULIN
- Se face de ctre medic, individualizat
- Medicul instruiete pacientul cum s-i ajusteze dozele n funcie de coninutul
de hidrocarbonai din diet
- Tipul de insulin este ales n funcie de tolerana pacientului
- Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic
PRECAUII GENERALE
- Se verific aspectul pentru a observa dac nu au aprut modificri: insulinele rapide au
aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fr
flocoane. Prezena flocoanelor presupune schimbarea flaconului.
- Insulinele intermediare sau lente se omogenizeaz prin culcarea flaconului n poziie
orizontal i rulare blnd ntre palme de 30-40 de ori. Agitaia n poziie vertical produce
bule i imperfeciuni la dozare. Dac nu se omogenizeaz , nu se administreaz .
- Nu se amestec insuline cu concentraii diferite i nici tipuri diferite de insulin. Dac este
necesar se folosesc seringi separate.
PRECAUII SPECIALE
- Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc n situaii de urgen metabolic ,
n stri febrile, boli infecioase, traumatisme, intervenii chirurgicale.
- Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrnd n aciune n mai
puin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. i I.M.
- Alegerea locului n funcie de tipul de insulina:
Pentru insulinele rapide - abdominal - cu excepia a 5 cm n jurul ombilicului, zon n care
absorbia e cea mai rapid
Insuline intermediare: coaps , fes
Pentru pacienii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face n zona deltoidian i
coaps , ntr-un unghi de 45
n regiunea abdominal sau fesier injectarea se face ncepnd sub un unghi de 90
- Exerciiul fizic crete rata absorbiei prin creterea fluxului sanguin
- Deasemenea expunerea la cldur (baie, masarea zonelor, plaj ) favorizeaz absorbia mai
rapid i glucidele se administreaz cu cteva minute mai devreme
- Expunerea la frig ncetinete absorbia, alimentele fiind administrate cu cteva minute mai
trziu.
- Rotaia locului de injecie (n aceeai arie innd seama de timpul de absorbie al insulinei)
este important pentru prevenirea complicaiilor (lipohipertrofia -depunere excesiv de
grsime sau lipoatrofia - topirea esutului grsos subcutanat).
- Dac sngereaz sau iese lichid se aplic un tampon pentru 5-8 secunde fr s se maseze
pentru a nu grbi absorbia insulinei
- Reducerea durerii este posibil dac:
Soluia se injecteaz la temperatura camerei
Aerul se elimin corect
Zona se spal sau se d cu alcool i se ateapt evaporarea
Zona trebuie s fie relaxat
Ptrunderea n piele se face rapid
Nu se schimb direcia acului

 Se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) n funcie de regiune

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
- Pot apare complicaii:
Hipoglicemia - pacientul trebuie s aib asupra lui 15 gr hidrocarbonai (3buci de zahr)
Edemul insulinie - apare la pacienii nou descoperii din cauza reteniei hidrosaline la
nceputul iniierii tratamentului cu insulin
Lipodistrofia hipertrofic - creterea n volum a esutului adipos nevascularizat ceea ce
ncetinete mult absorbia insulinei
Lipodistrofia atrofic - diminuarea esutului adipos subcutanat la locul administrrii
insulinei, mai frecvent la femeile tinere
Alergia local - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros
Alergia generalizat - de la urticarie pn la ocul anafilactic
- Cu excepia hipoglicemiei pe care o sesizeaz bolnavul, celelalte vor fi interpretate i
evaluate de medicul specialist.

Investigaii paraclinice de diagnosticare a DZ

RECOLTAREA DE TESTE SANGVINE PENTRU MASURAREA GLICEMIEI

Rapid, uor de recoltat, folosind o picatur de snge capilar din deget, lobul urechii
sau calcaie( bebelusi), testul glicemic este o metod uzual de monitorizare a nivelului
glucozei din snge la pacientii cu diabet, de screenin, de depistare a hipoglicemiei neonatale,
sau de diagnostic diferential intre coma diabetic i nondiabetic. Proba poate fi luat n spital
ct i la domiciliul pacientului.
Materiale necesare:

manusi
glucometru portabil
tampoane alcoolizate
comprese tifon
bandaj adeziv
Pregatirea echipamentului:

se va verifica glucometrul i toate accesorile acestuia( ace, reserve, banda de citire,

baterie etc.
Recoltarea:

confirmarea identitii pacientului( pentru a se evita confuzia i a nu se lua analize la

un alt pacient).
se comunic pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce
anxietatea i a ne asigura de cooperarea sa.

se selecteaz locul punciei ( deget sau lobul urechii pentru aduli, clcie pentru
nounascut)
se spala mainile bine i se pun mnui
daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede
timp de 10 minute
se terge locul ales pentru puncie cu alcool si apoi se usuc cu o compres
se pregtete glucometrul ( se calibreaz i se deschide) si apoi se puncioneaz locul
dintr-o singur micare scurt i rapid
dupa punctionare se va evita s se fac compresie sau s se stoarca locul, pentru a
evita amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare.
se las s curg picatura de snge pe banda pregatit a glucometrului, asigurandu-ne c
este suficient pentru citirea rezultatului
dupa recoltare se menine compresie pe locul puncionrii pn se oprete sngerarea
dupa oprirea sngerrii se aplic un bandaj adeziv.
se noteaz rezultatul , data si ora.
Consideraii speciale:

se va evita recotarea din locuri edemaiate, cianotice.Dac nu se poate obine snge

capilar, se va punciona o ven cu seringa i se va pune din sering pe banda glucometrului o
picatur mare de snge
dac pacientul va trebui s foloseasc acas glucometrul i s i recolteze singur
trebuie nvat s o fac corect cel mai indicat fiind s i se ofere i un ghid scris de folosire a
glucometrului.De asemenea va trebui s tie care sunt valorile glicemice anormale pentru care
va trebui sa vin la spital.

Testul de toleranta la glucoza( oral si i.v.):

Pe langa recoltarea de sange capilar, testul de toleranta la glucoza oral si i.v. poate
oferi informatii fidele privitoare la modul de functionare si tendintele metabolismului glucidic
al pacientului.
Testul oral de toleranta la glucoza masoara metablismul carbohidratilor dupa ingestia
unei cantitati substantiale de glucoza.( 75-100 g glucoza pulvis dzolvate in 300 ml apa ,
concentratie 25%, care se bea in decurs de 5 minute).Corpul va absorbi rapid doza,
declansand cresterea nivelului plasmatic de glucoza si un varf al acesteia la 30 minute - 1 ora
de la ingestie. Pancreasul va raspunde secretand insulina care sa readuca nivelul glicemiei la
normal in decurs de 2-3 ore de la ingestie..In tot acest timp este indicat sa fie monitorizat
nivelul glicemiei din sange si urina pentru a depista evalua secretia de insulina si abilitatea
organismului de a metabolize glucoza.
Testul de toleranta la glucoza trebuie intotdeauna precedat de o pregatire corecta a
pacientului. Cu 3 zile inainte, acesta trebuie sa aiba un regim alimentar bogat in carbohidrati.
Testul se realizeaza dimineata, pe nemancate ( a jeun) dupa cel putin 8 ore de repaus caloric,

cand se recolteaza prima proba de sange venos. Interpretarea rezultatelor se face in functie de
valorile glicemice inregistrate dupa 2-3 ore de la ingestie. In tot timpul acesta pacientul
trebuie monitorizat si observate evntualele semne si simptome de hipoglicemie/hiperglicemie,
nervozitate, slabiciune.
Testul i.v de toleranta la glucoza se efectueaza la pacientii care nu pot ingera glucoza per
os.( pacienti cu boli de malabsorbtie, gastrectomii etc). Testul masoara nivelul glucozei in
sange dupa administrarea i.v a unei perfuzii cu glucoza 50%in timp de 3-4 minute..Testele
glicemice se vor recolta la 30 minute, 1 ora, 2 ore, si la 3 ore de la administrarea
glucozei..Dupa o crestere imediata de pana la 300-400mg/dl a nivelului glicemiei ( insotita
de glicozurie) nivelul glicemiei va reveni la normal in timp de 1 ora, 1 ora si un sfert. Daca
de la 2-3 ore de la administrarea de glucoza, nivelul acesteia nu a revenit la normal, se
confirma suspiciunea de diabe
Rezerva alcalin
- se recolteaz snge venos pe heparin, sau cu sistem vacutainer; normal 27mEq/l scade
n diabetul decompensat
Examene de laborator ale urinei
Glicozuria
-se recolteaz urina din 24 ore ntr-un borcan curat, gradat.Din ntreaga cantitate se trimite
la laborator 150-200ml urin.Pe eticheta ce nsoete produsul se specific cantitatea de
urin /24 ore.Normal glicozuria este absent.
Dozarea corpilor cetonici
- se recolteaz urina /24 ore, se trimit la laborator 150ml de urin.Prezena corpilor
cetonici n urin se ntlnete n coma diabetic i la pacienii cu vrsturi prelungite.
Tolerana la glucide
Scop: stabilirea dozei de insulin ce urmeaz a se administra
- se administreaz pacientului timp de 3 zile, n alimentaie o cantitate fix de glucide
(ex. 200 g)
- zilnic se recolteaz urina din-24 de ore (pentru glicozurie) i snge (pentru dozarea
glucozei)
- se face media glicozuriei pe cele 3 zile i se scade din cantitatea de glucide
administrate n 24 de ore
Exemplu: media glicozuriei este 80 g/24 ore. Aceasta se scade din 200 g de glucide
administrate zilnic, ceea ce nseamn c 120 g de glucide sunt tolerate, iar 80 g netolerate.
Pentru acestea din urm se administreaz insulin (o unitate pentru 2 g de glucoz n urin)
- dac pecientul nu prezint glicozurie sau 10 g/24 ore, se consider o bun toleran
la glucide.
Examenul fundului de ochi Oftalmoscopia (F.O)

- pune n eviden o saz pupilar( semn de HTA intracranian i atrofie optic)

Tehnica:
- Examinarea se face ntr-o camer obscur cu ajutorul oftalmoscopului, care mrete
elementele de 15-20 ori.
Prin oftalmoscopie direct se examineaz:corpul vitros, retina, pupila nervului optic( sau pata
oarb), macula( pata galben),vasele retiniene.
Pregtirea pacientului
- este necesr ca puppila s fie dilatat, n acest scop asistenta medical va instila 1-2 picturi
de hamatropin 1% sau mydrium n sacul conjunctival, cu 30 min nainte de examinare.
Atenie! administrarea de hematropin i mai ales de atropin este contraindicat n glaucom.
Imediat dup efectuarea fundului de ochi (F.O) se poate msura tensiunea tensiunea n artera
central a retinei (TACR); pregtirea este comun pt. ambele examinri.
Valoarea normal a TACR=35mmHg+-10.
Examenul F.O. i T.A.C.R.se indic n tumorile cerebrale, bolile neurologice, pulmonare,
renale , DZ,etc.

EDUCAIA PENTRU SNTATE A POPULAIEI

PRIVIND PREVENIREA DIABETULUI ZAHARAT

mbolnvire
i
Msuri de msurile vizeaz reducerea numrului de cazuri noi de
profilaxie constau n:
primar
- dispensarizarea persoanelor cu factori genetici potenial diabetogeni (diabet
zaharat la rudele de grad I)
- dispensarizarea persoanelor cu infecii pancreatotrope (virus urleian, virusul
hepatitei)

- educarea populaiei pentru a reduce din alimentaie glucidele rafinate,

excesul de glucide

Msuri de
profilaxie
secundar

Msuri de
profilaxie
teriar

- educarea populaiei pentru a combate supraalimentaia, obezitatea, stresul factori ce favorizeaz diabetul zaharat de maturitate
- educarea femeilor care au nscut fei cu greutate de peste 5 kg s
reduc glucidele din alimentaie, s monitorizeze glicemia
- educarea tinerilor diabetici care vor s aib copii sntoi s evite
cstoriile cu parteneri diabetici (riscul pentru copil este de 60-100% s
aib diabet zaharat)
- dispensarizarea bolnavilor cu diabet zaharat prin efectuarea periodic, a
controalelor clinice i de laborator
- nvarea pacientului s-i administreze corect medicamentele i s-i
prepare alimentele pentru a putea duce o via
cvasi normal
- nvarea pacientului s evite alcoolul, fumatul, eforturile fizice mari,
obezitatea, pentru a preveni complicaiile bolii
- nvarea pacientului s utilizeze mijloacele de monitorizare a glicemiei
la domiciliu
- readaptarea individului, reinserarea sa social n cazul apariiei unor
complicaii invalidante (nevrite, retinopatie diabetic)

Msuri
de- n stadiile finale ale bolii, asigurarea unei mori demne, linitite
gradul IV

Plan de ngrijirea a pacientului cu diabet zaharat

DIAGNOSTIC
NURSING
POTENIAL

SAU

OBIECTIVE

INTERVENIILE ASISTENTEI:
PROPRII lDELEGATE

EVALUARE

Alimentaie inadec-S
se
obin
vat:
echilibrul
Cauza:
metabolismului
- dezechilibrul
metabo-glucidic n ...zile
s
se
lismului
glucidelor.Pacientul
alimenteze n raport
Manifestri:
cu
nevoile
sale
- polifagie;
cantitative
i
- polidipsie.
calitative/24 ore.

pentru pacientul ambulator:

Pacientul
prezint
invit periodic pacientul la glicemia i glicozuria
controale
clinice
i
den limitele admise.
laborator n cadrul dispensarului medical (glicozurie,
glicemie);
pentru pacientul dezechilibrat,
internat n spital:
asigur alimentaia pacientului:
evalueaz nevoile cantitative i
calitative n funcie de vrst
(copil, adolescent, adult), sex,
stare fiziologic (sarcin, alptare), activitatea pacientului,
forma bolii: proteine 13-15%,
lipide 30-35%, glucide 50%
(250-300
gr)
n
raia
i
alimentar/24 h la adult, ca i
la persoana nediabetic; pentru
activitatea
uoar
se
recomand
30-35
cal./kgcorp/24 h;
numrul meselor/24 h: 4-5-6(3
mese principale i 2-3 gustri);
alegerea alimentelor se face n
funcie de coninutul de
glucide; - alimente interzise
zahr, produse zaharoase,
fructe uscate

prjituri,
leguminoase
uscate,Pacientul
respect
siropuri, struguri, prune;
dieta recomandat.
- alimente permise, cntrite: o pine
(50% glucide), cartofi (20% glucide),
pastele finoase, fructe, legume, (cu
peste 5% glucide), lapte, brnz de
vaci, mmlig;
- Alimente permise necntrite:
carnea i derivatele din carne,
petele, oule, brnzeturile,
smntn, untul, legumele cu
5% glucide (varza, conopida,
ptlgelele
roii,
fasolea
verde); din alimentaia zilnic
s nu lipseasc carnea, oul,
petele;
- prepararea alimentelor: se va
folosi
pentru
ndulcirea
ceaiurilor,
compotului,
ciclamat de sodiu sau zaharina
(care se pun dup fierberea
produselor); sosurile nu se
ngroa cu fin, ci cu
legume pasate;
pastele finoase se cntresc nainte
de fierbere; pinea se cntrete
nainte de a fi prjit (prin
deshidratare se concentreaz n
glucide); se folosete fierberea i
coacerea ca tehnici de preparare a
alimentelor
- recolteaz produsele pentru
examenul de laborator (snge,
urin);
- administreaz
medicaia
prescris de me dic la orele
indicate;
- insulina ordinar: S.C. n doza
recomandat, administrat cu
15-30 min naintea mesei
(folosete sering special
gradat n uniti de insulin,Pacientul i adminisine seama c alcoolul treaz corect tratameninactiveaz produsul); ritmultul medicamentos.
de administrare: 2-3 ori pe zi,

naintea meselor principale;

administrarea T.V. numai n
cazul comei diabetice;
- insulina monocomponent,
semilent, lent o dat sau de
dou ori pe zi la ore fixe
injecii S.C.;
respect cu strictee msurile de
asepsie;
- alterneaz locul de injectare
pentru
a
preveni
lipodistrofiile
loc de injectare:
- faa extern a braului, 1/3
mijlocie; faa antero extern
a coapsei, 1/3 mijlocie;
regiunea subclavicular,
flancurile peretelui abdominal,
regiunea fesier; superoextern;
- administreaz
medicaia
oral
hipo-glicemiant;
sulfamide
hipoglicemiante
sau biguanide i urmrete
efectele
secundare
ale
acestora (greuri, vrsturi,
epigastralgii, inapeten);
- administreaz
medicaia
adjuvant - vita- minoterapia,
KCL.

Deshidratare
Cauza:
poliuria
Manifestri:
scdere n greutate;
astenie;
- oboseal;
- epuizare.

msoar zilnic diureza i

noteaz n foaia de Pacientul duce o via
Pacientul s-i recapete temperatur;
cvasinormal, i descondiia
fizic
n., msoar
greutatea foar n bune condiii
sptmni.
corporal la interval de 2- activitatea profesional.
Pacientul s fie contient 3 zile;
c prin respectarea
- evalueaz manifestrile
alimentaiei
i
ade deshidratare:
tratamentului, poate s
o
viaaspectul pielii i al
c duc
cvasinormal.
mucoaselor,
pulsul,
tensiunea arterial;
evalueaz
astenia,
epuizarea pacientului l

ajut n ngrijiri igienice

pentru conservarea forei
sale fizice;
Anxietatea
Pacientul s cunoasc
Cauza;
manifestrile
bolii,
-necunoaterea
prog-regimul de via pe
nosticului
bolii.care s-l respecte, s
se obin echilibrul
Manifestri:
-insomnie, ngrijorare. su psihic.
Familia
s
fie
implicat n ngrijirea
pacientului.

Risc de infecie
Pacientul s fie ferit
Cauze:
de
complicaii
-epuizarea;
infecioase.
-scderea
rezistenei
organismului.
Manifestri:
-vindecarea ntrziat a
plgilor.

Risc de complicaii
acute
Cauze:
- dezechilibrul
metabolismului
glucidelor i
lipidelor
Manifestri:
- com hiperglicemic;

Pacientul s nu prezinte
complicaii acute ale
bolii.

asigur condiii de ngrijire nPacientul

este
psihic,
spital n saloane mici, linitite,echilibrat
care s permit repausul fizicparticip activ la
propria ngrijire.
i psihic al pacientului;
explic pacientului normele de
via i alimentaie pe care
trebuie s le respecte;
pune la dispoziie pacientului
exemple de pacieni cu
evoluie
favorabil
ndelungat.
supravegheaz
zilnic Pacientul prezint
temperatura corpului, pulsul, tegumente integre.
tensiunea arterial, consemneaz n foaia de temperatur
rezultatul;
supravegheaz
tegumentele
bolnavului

mucoasele,
sesiznd manifestrile cutanate;
educ
pacientul
privind
pstrarea igiene personale
corporale, n general, i
picioarelor, n special, pentru a
preven escoriaiile, fisurile,
btturile la acest nive care se
pot infecta uor (atenie la
obezi, la nivelul plicilor).

sesizeaz unele
modificri, care
se
datoreaz
unor
complicaii:
modificri ale
comportamentu
lui
(obnubilarea),
transpiraii,

Pacientul nu prezint
complicaii acute ale
bolii.
Familia susine moral
pacientul.

oboseal,
somnolen,
inapeten;
- greuri,
vrsturi, diaree
tahicardie
- pierderea lent
a contientei
piele uscat
- respiraie
Kusmaul,
halen
de
aceton
com hipoglicemic:
ameeli, astenie
transpiraii
T.A. crescut
- pierderea
brusc
a
contienei
piele umed
respiraie normal

respiraie
Kusmaul;
- aco
rd
ng
riji
ri
spe
cia
le:
- a)
n
co
ma
hip
erg
lic
em
ic
:
- administreaz
doza
de
insulin
ordinar
recomandat de
medic pe cale
subcutanat i
intravenoas, la
intervalul
stabilit;
- recolteaz,
periodic, snge
pentru dozarea
glucozei,
a
rezervei
alcaline i urin
pentru
glicozurie;
- supravegheaz
pulsul,
tensiunea arterial, respiraia,
revenirea
contienei;

reechilibreaz
hidroelectrolitic
i acido- bazic
pacientul prin
perfuzii cu ser
fiziologic
soluie Ringer,
soluie Fischer
i
soluie
bicarbonat de
sodiu 14 g%0;
- ngrijete
tegumentele i
mucoasele
pacientului
comatos. b) n
coma
hipoglicemic:
- administreaz
soluie
glucozat,
hiper- ton 1020%, 250-500
ml/h, repetat,
pn
la
revenirea din
starea de com
i la reluarea
alimentaiei pe
cale natural;
- educ
pacientul
pentru
prevenirea
acestor
complicaii
i l nva s
respecte raia
de
glucide/24 h:
- s
cntreasc
alimentele
- s
nlocuiasc

unele
alimente cu
coninut
mare
de
glucide prin
altele
cu
coninut mai
redus, pentru
a
obine
senzaia de
saietate
(exemplu:
pine 50%
glucide
se
poate nlocui
cu mmliga
cu
12%
glucide)
nva
pacientul
insulinodepe
ndent cum
s-i dozeze
medicament
ul, cum s-i
fac injecia
cu insulin,
cum
s
respecte
regulile de
asepsie, cum
s alterneze
locul
de
injectare,
cum
s
pstreze
produsul (loc
uscat, T+4,
+7 grade), s
mnnce la
15-30 minute
dup
administrare

Risc de complicaii
cronice:
- scderea
acuitii
vizuale;
- dureri
n
membrele inferioare

- nva pacientul s recunoasc

semnele I complicaiilor acute i
cum s intervin n cazul acestora
(n caz de hipoglicemie s-i
administreze puin ap ndulcit)
- nva pacientul s foloseasc
teste rapide de determinare a
glicemiei i glicozuriei la domiciliu
- implic familia n ngrijirea
pacientului pentru a cereea climatul
de linite i securitate; n cazul
copiilor, prinii sunt implicai n
totala ngrijire a copilului diabetic.

Coma diabetic
Este complicaia cea mai grav a diabetului zaharat Poate fi declanat de:
eroare dietetic (post prelungit i nu excesul alimentar),
oprirea sau diminuarea nejustificat a tratamentului cu insulin,
erori n dozarea insulinei,
surmenaj, factori psihici,
infecii, intoxicaii,
corticoterapie etc.
Tablou clinic l.a. Coma diabetic este totdeauna precedat de o faz prodromal = precoma
n precom
exteriorizat clinic prin:
- anorexie total (este un avertisment la un diabetic care de obicei este polifag),
nsoit de greuri, vrsturi, greutate epigastric,
- polidipsie, poliurie,
- polipnee cu halen acetonic (elemente valoroase pentru a interveni nainte de
apariia comei).
- n com
In cn coma diabetic acido-cetonic exist 3 semne majore:
re:
l.b.
1.Dispnee
- respiraia Kussmaul (n 4 timpi: inspiraie, pauz, expiraie - pauz) ampl,
zgomotoas
2.Tulburri de cunotin (com calm)
3.Deshidratare global:
- tegument uscat,
- extremiti reci, de aspect violaceu,
- pliu cutanat persistent,
- uscciunea limbii (roie prjit), a mucoaselor,
- facies supt, nas ascuit,
Atitudine
de
-

urgen

hipotonia globilor oculari, nfundai n orbite,

hipotensiune arterial, colaps.
4. alte semne: hipotermie, vrsturi, dureri abdominale, midriaz, halen
acetonic
- Pentru confirmarea diagnosticului pot fi determinate (accesibile oricrui
cabinet medical) glicozuria (reactiv: Fehling sau Nylander), acetonuria
(reacia Legal ) sau prin teste rapide.
- Ca tratament de urgen se administreaz insulina 20 U i.v. (chiar la
domiciliu).
- Se transport de urgen la spital unde tratamentul este etapizat pe ore i
strict individualizat pentru combaterea acidozei i hidratare.
Se recolteaz probe de laborator pentru determinarea glicemiei, glicozuriei
cantitative, acetonuriei, hematocritului, azotemiei, ionogramei, rezervei alcaline.

Coma hipoglicemic

Tabloul
clinic
-

Conduit
a
de
urgen

Uneori este precedat de foame imperioas, sen zaie de

oboseal, tahicardie, anxietate, transpiraii, agitaie psihomotorie (logoree, delir, fasciculaii musculare),
De cele mai multe ori se instaleaz brusc
Are tablou caracteristic de com "umed" i hiperton:
transpiraii profuze,
agitaie psihic,
contracturi musculare,
convulsii,
hiperflexia osteo-tendinoas,
hipertonia globilor oculari,
semnul Babinski bilateral.

Coma hipoglicemic (la un bolnav diabetic) trebuie difereniat de coma

diabetic (vezi anterior), de care se deosebete prin: absena respiraiei de
tip Kussmaul i a halenei acetonice, a fenomenelor de deshidratare (pielea
este uscat n coma diabetic i umed n cea hipoglicemic) i absena
tulburrilor neurologice.
- Cnd diferenierea este greu de fcut, se administreaz 20-30 ml glucoz
hipertonic (20 -40%) care este urmat de o ameliorare rapid n cazul unei
come hipoglicemice i de nici un efcet in cazul comei diabetice.
- Transportare la spital.

Schema diagnosticului diferenial dintre coma diabetic i coma hipoglicemic

Coma diabetic
Cauze:
- nerespectarea dietei
- doz insuficient de insulin
- diferite infecii, tulburri gastrointestinale
- boli intercurente
Debut
debut lent (mai multe zile)
Evoluia simptomelor
-

poliurie
polidipsie
uscciunea gurii
greuri, vrsturi
astenie, somnolen-com
respiraie Kussmaul

Starea clinic
tegument uscat, hiperemic
limb uscat, crpat
hipotensiune arterial
hipo- i areflexie

Coma hipoglicemic
Cauze:
- alimentaie insuficient
- supradozarea de insulin
hipoglicemiante orale)
- eforturi fizice mari

sau

(mult

mai

rar

Debut
debut brusc, sau la cteva ore dup administrarea de
insulin.
Evoluia simptomelor
- anxietate, nelinite
- transpiraii, palpitaii
- senzaie de foame
- cefalee, diplopie
- dezorientare psihic
- agitaie psihomotorie
- convulsii tonic-clonice
- pierderea cunotinei
Starea clinic
tegument palid, umed
T.A. normal sau crescut
pupile dilatate
reflexele osteotendinoase accentuate (hiperreflexie)
Babinski pozitiv bilteral.

Complicaii cronice ale Diabetului Zaharat

l.NEUROPATIA DIABETICA
Apare cel mai precoce, la aproximativ 5 ani de evoluie. Clinic se manifest prin:
dificulti la mers, scaderea forei musculare, hipotrofie sau atonie muscular, diminuarea
sau abolirea reflexelor osteotendinoase, dureri de diferite intensiti la nivelul membrelor,
parestezii (furnicturi, amoreli, curentri), diminuarea sau abolirea sensibilitilor
termice, tactile, dureroase, vibratorii.

O complicaie a neuropatiei diabetice este gangrena neuropat (debuteaz ca o flicten bic cu coninut clar la nivelul unui mic traumatism - rostura de pantof, cui etc., care
se poate infecta).
Datorita acestor complicaii este necasar o atent ingrijire a picioarelor. Unghiile de
la picioare nu se vor tia cu foarfecele ci se vor pili cu pile nemetalice (pe suport de
carton). Nu se va umbla descul; se vor folosi osete de ln, se va spla zilnic cu spun
i se va terge prin tamponare (nu frecare) cu un prosop moale, mai ales ntre degete,
baie cldu la picioare timp de 5 minute, nclmintea lejer (nici prea strns, nici prea
larg, fr cuie, fr tocuri mari).
Tratamentul neuropatiei consta in:
-

Neuramion in cure 6 luni;

Vitamine Bl, B6, Bl2 - cure de 10 zile pe luna.
Milgama

2. MA CROANGIOPA TI A DIABETICA (afectarea vaselor sanguine mari)

Apare dupa 10 ani de DZ. Factorii de risc sunt: fumatul, stresul i sedentarismul.
Consecinele: ateroscleroza cerebrla cu AVC (accident vascular cerebral - 80% de
natur trombotic), cardiopatie ischemic cronic, infarct miocardic acut nedureros,
sindroame de ischemie periferic (obstrucia arterelor periferice, n special a membrelor
inferioare).
3. MICROANGIOPA TIA DIABETICA (afectarea vaselor sanguine de calibru mic)
Determin afectare retinian (retinopatia diabetic cu slabirea/pierderea vederii) i
renala (nefropatia diabetic cu insuficien renal cronic i necesitatea dializei).
4. GANGRENA DIABETICA
Este consecina asocierii mai multor factori: neuropatia diabetic, microangiopatia
diabetic, factori infecioi. Este, deci, o complicaie a complicaiilor DZ.
Prevenirea gangrenei se face respectnd tratamentul (impiedic apariia
neuropatiei i microangiopatiei) precum i regulile de igien corespunztoare
(previne infecia).

Intolerana la gluten
Intoleranta la gluten este o afectiune cronica a intestinului subtire de natura autoimuna
(propriul sistem imunitar provoaca afectiunea), ce apare la persoanele cu o anumita
predispozitie genetica, putandu-se manifesta la orice varsta. Procesul patogen este cauzat de
intoleranta la gluten proteina prezenta in cereale precum grau, orz, secara si ovaz.

Ce este boala celiac

Intoleranta la gluten sau boala celiaca mai este cunoscuta si sub denumirea de enteropatie
gluten sensibila, sprue celiac sau nontropical. Aceasta este o afectiune cronica a intestinului
subtire de natura autoimuna (propriul sistem imunitar provoaca afectiunea), ce apare la
persoanele cu o anumita predispozitie genetica, putandu-se manifesta la orice varsta. Evolutia
bolii este caracterizata prin perioade de exacerbare (agravare) si acalmie (ameliorare).
Procesul patogen este cauzat de intoleranta la gluten (proteina prezenta in cereale precum
grau, orz, secara si uneori ovaz), fractiunea proteica toxica fiind mai ales gliadina.
Atunci cand o persoana cu intoleranta la gluten consuma produse ce il contin (alimente,
suplimente nutritive sau medicamente), sistemul imunitar al gazdei se autoactiveaza si
sintetizeaza anticorpi antigliadina pe care ii secreta la nivel intestinal (sistemul imunitar ataca
prin anticorpi), determinand aparitia unei reactii inflamatorii la nivelul mucoasei. Aceasta
inseamna ca protuberantele mici, de forma unor degete, numite vili, de la suprafata
intestinului subtire, cu ajutorul carora substantele nutritive din alimente sunt absorbite in
organism, vor fi distruse.
Vilii intestinali devin aplatizati si inflamati, ceea ce duce la micsorarea suprafetei de
absorbtie a intestinului subtire si afecteaza absorbtia normala a nutrientilor, in special a
grasimilor, a vitaminelor liposolubile (A, D, E, K), a calciului, a fierului si a folatilor, acest
proces purtand numele de sindrom de malabsorbtie.
Cauzele intolerantei la gluten
Nu se cunoaste cauza exacta care determina boala celiaca, dar cercetarile medicale din
ultimii ani au identificat anumite gene care definesc o predispozitie crescuta pentru aceasta
boala, a carei incidenta este mai mare in Europa
Factorii de mediu, precum si infectiile virale sau bacteriene pot declansa diferite modificari
la nivelul intestinului subtire, in cazul persoanelor predispuse genetic. Ingerarea alimentelor
care contin gluten declanseaza apoi diferite reactii imune, ce cauzeaza leziunile intestinale
caracteristice bolii. Aceste leziuni ale intestinului subtire determina tulburari de digestie si de
absorbtie (maldigestie, malabsorbtie).
Persoanele cu boala celiaca prezinta deseori si alte afectiuni, precum:

dermatita herpetiforma (mai frecventa la adulti, dar poate aparea si la copii);

diabet tip I (diabetul insulino-dependent);

tiroidita autoimuna;

sindromul Down;

sindromul Sjogren;

deficit selectiv de anticorpi (deficit de imunoglobulina A).

Simptomele bolii celiace

Simptomele caracteristice bolii celiace apar secundar leziunilor intestinale cauzate de
ingestia glutenului. Simptomele difera de la un caz la altul, de la simptome usoare care trec
deseori neobservate, la simptome si complicatii severe care au un impact negativ asupra vietii
de zi cu zi.
La unele persoane, simptomele apar inca din copilarie, la altele apar la maturitate si au
caracter intermitent (apar si dispar la un anumit interval de timp). Cu toate ca simptomele
bolii celiace sunt aceleasi indiferent de varsta, ele sunt mai frecvente si mai intense la copii
(debut precoce al bolii).
Aceste simptome constau in:

balonare abdominala, meteorism, disconfort abdominal cauza a unei digestii

defectuoase a alimentelor la nivelul intestinului subtire si al colonului (intestinul gros);

dureri epigastrice (de stomac), de intensitate redusa;

scaun anormal, de obicei diareic, apos, deschis la culoare, spumos si urat mirositor;
scaunul contine o cantitate mare de lipide (grasimi) si are un aspect lucios, stralucitor,
fiind de asemenea foarte aderent;

scadere in greutate, in ciuda unui apetit normal cu un grad de risc mai ales in randul
copiilor, care din cauza tulburarilor de digestie si absorbtie, nu asimileaza nutrientii,
de aceea nu se dezvolta corespunzator varstei (subnutriti);

fatigabilitate (stare de oboseala) si slabiciune ca rezultat al slabei absorbtii de nutrienti

la nivelul intestinului, precum si al deficitului de absorbtie a fierului si folatilor, care
cauzeaza anemie (in special in randul adultilor);

varsaturi care apar la un anumit interval de la ingestia glutenului, mai frecvent

intalnite in randul copiilor cu boala celiaca;

crampe musculare, dureri osoase ca urmare a deficitului de absorbtie a calciului, afte

ulceroase, eruptii dureroase pe piele, numite dermatite, cu aspect de herpes.

Complicatiile bolii celiace

Boala celiaca poate conduce la:

probleme datorate slabei absorbtii intestinale a calciului alimentar cu aparitia

rahitismului (la copii), osteopeniei si osteoporozei (la adulti);

infertilitate feminina si amenoree (lipsa menstruatiilor);

pubertate intarziata;

infectii respiratorii recurente (frecvente);

tulburari de memorie si concentrare;

tulburari psihice, precum iritabilitatea la copii si depresia la adulti;

anemie feripriva (deficit de fier) sau anemie macrocitara (deficit de acid folic).

Toate aceste simptome nespecifice, care pot aparea si in alte afectiuni, intarzie deseori
diagnosticul bolii celiace.
Complicatii mai grave ale bolii celiace sunt:

Pierderea sarcinii si malformatiile congenitale ale fatului, ca de pilda problemele

canalului/tubului neural (coloana vertebrala, cu maduva si invelusurile ei, craniu si
creier), sunt unele dintre riscurile care apar, in cazul in care mamele insarcinate nu au
urmat un tratament corespunzator pentru celiachie. Ele sunt cauzate in special de
proasta asimilare a acidului folic si a altor nutrienti.

Atacurile de apoplexie sau convulsiile apar ca urmare a proastei asimilari de nutrienti

(acidul folic). Se produc depuneri de calciu, numite calcifieri, in substanta cerebrala
(creier), care in timp creeaza zone de descarcari electrice anormale provocand atacuri
de apoplexie, convulsii.

Cancerul de intestin subtire, cancerul cavitatii bucale sau al esofagului constituie

maladii cu un risc crescut de aparitie la cei afectati de boala celiaca.

Limfomul cu celule T (tumoarea maligna a tractului gastrointestinal) este o alta

complicatie severa datorata leziunilor intestinale.

Diagnosticarea bolii
Diagnosticul bolii celiace este deseori confundat cu cel al altor afectiuni, precum
intoleranta alimentara, sindromul decolon iritabil, boala Crohn, colita ulceroasa, diverticulita,
infectiile intestinale din cauza simptomelor asemanatoare.
Deseori, diagnosticul bolii celiace este unul de excludere a celorlalte afectiuni cu
simptome similare, dar care nu raspund la tratament.
Istoricul medical, examenul clinic si testele de laborator stau la baza diagnosticului de
boala celiaca. Diagnosticul este confirmat de efectuarea unei biopsii a intestinului subtire,
interventie realizata in timpul endoscopiei digestive (explorarea video a tubului digestiv).
Teste de sange si imunologice
De curand, cercetatorii au descoperit la persoanele care sufera de celiachie prezenta in
sange a unui numar mai mare de anticorpi decat nivelul normal. Anticorpii sunt produsul
sistemului imunitar, ca raspuns la acele substante pe care organismul le percepe ca fiind
nocive.

Pentru a putea diagnostica celiachia, medicii testeaza sangele pentru a doza anticorpii la
gluten:

Ig A tTG: Imunoglobulina (Ig A) si anticorpii tisulari ai transglutaminazei (tTG);

Ig A EMA: Imunoglobulina A (Ig A) si anticorpii EMA;

Ig A AGA: Imunoglobulina A (Ig A) si anticorpii antigliadina (AGA);

Daca testele imunologice sunt pozitive, se realizeaza biopsia intestinala pentru confirmarea
diagnosticului.
b. Vaccinarile in cursul copilariei
BCG (profilaxia primara a tuberculozei);
DTP (vaccin impotriva difteriei, tetanosului si a tusei
convulsive);
DT (vaccin impotriva difteriei si tetanosului);
VPOT (vaccin impotriva poliomielitei);
HepB (vaccin antihepatita B);
ROR (vaccin impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei).
Varsta recomandata
Vaccin
Descrierea vaccinului
primele 24 de ore de viata
Hep B
Vaccinare impotriva hepatitei B
1-7 zile
BCG
Vacinare impotriva tuberculozei (vaccinarea se face in maternitate)
2 luni
DTPa-VPI-Hib si Hep B
DTPa - vaccinare anti difteno-tetano-pertusis
VPI - vaccinare anti polio - injectabil
Hib - vaccinare anti-haemophilus influenzae B
Hep B - vaccinare antihepatica B
4 luni
DTPa-VPI-Hib
DTPa - vaccinare anti difteno-tetano-pertusis
VPI - vaccinare anti polio - injectabil
Hib - vaccinare anti-haemophilus influenzae B
6 luni
DTPa-VPI-Hib si Hep B
DTPa - vaccinare anti difteno-tetanopertusis
VPI - vaccinare anti polio - injectabil
Hib - vaccinare anti-haemophilus influenzae B
Hep B - vaccinare antihepatica B
12 luni
DTPa-VPI-Hib si
ROR
DTPa- vaccinare anti difteno-tetano-pertusis
VPI- vaccinare anti polio- injectabil

Hib- vaccinare anti-haemophilus influenzae B

ROR- vaccin rujeolic, rubeolic si oreion
4 ani
DTPa DTPa - vaccinare anti difteno-tetano-pertusis
7 ani
ROR
ROR - vaccin rujeolic, rubeolic si oreion
9 ani
VPI
VPI - vaccinare antipoliomielitica - injectabil
14 ani
DT, Rubeolic
DT - vaccinare antituberculoasa si antitetanica / antidifterica
Vaccinare antirubeolica

Despre bolile severe ce pot sa apara daca nu respecti

calendarul imunizarilor:
Difteria:
Difteria este o boala infectioasa severa, in care se poate forma
o membrana in portiunea posterioara a nasului si gatului,
impiedicand astfel respiratia. Se poate preveni prin vaccinarea DTP.
Rujeola:
Rujeola este o boala potential severa. Ea poate determina febra
mare si complicatii de tipul infectiei la nivelul ochiului si al urechii
medii, surditate, crup, pneumonie si mult mai rar, complicatii la
nivelul creierului. Se poate preveni prin vaccinare VVR.
Tusea convulsiva:
Este o infectie bacteriana periculoasa, mai ales la sugari. Tusea
are un aspect particular - copilul are crize de tuse latratoare care se
termina printr-un horcait. Acest horcait inspirator poate fi inlocuit
printr-un stop al respiratiei. Complicatiile include convulsii,
pneumonie, infectie otica, hernii si uneori complicatii cerebrale. Se
poate preveni prin vaccinare DTP.
Tetanosul:
Tetanosul este o infectie care poate duce la deces. Ea apare
atunci cand o rana (chiar superficiala) este contaminata cu pamant
continand spori de tetanos. Afecteaza sistemul nervos central
(creierul si maduva spinarii). Este foarte important sa preveniti boala
prin vaccinare si revaccinare periodica. Se poate preveni prin
vaccinare DTP.
Poliomielita:

Este o boala virala care afecteaza sistemul nervos central.

Poate determina paralizii ale membrelor, si uneori paralizii
extensive, cuprinzand muschii respiratori, meningita si chiar
moartea.Protectia impotriva acestei boli este esentiala. Se poate
preveni prin vaccinare anti-polio VPO.
Vaccinurile optionale:
Vaccinul impotriva gastroenteritei acute cu Rotavirus
Rotarix este un vaccin administrat oral, in doua doze, care
ofera din timp protectie copiilor impotriva rotavirusului. OMS
recomanda administrarea acestuia la copii cu varsta cuprinsa intre
6-32 de saptamani pentru prevenirea gastroenterocolitei produsa de
rotavirus. Vaccinul este acum prezent si se realizeaza in peste 100
de tari din lume.
Vaccinul antivaricelos
Vaccinul antivaricelos asigura protectie impotriva infectiei cu
virusul varicelo-zosterian, care produce ca boala primara varicela, o
boala eruptiva extrem de contagioasa. Vaccinul contine virus viu,
atenuat si face parte din vaccinurile obligatorii in multe tari.
Vaccinul impotriva Hepatitei A
Hepatita A este o boala transmisa in special in colectivitate sau
apa contaminata. In 19% din cazuri, Hepatita A cazuri evolueaza
letal.
Vaccinul antiurlian
Vaccinul antiurlian asigura protectie impotriva
oreionului/parotidei epidemice. Oreionul este o boala virala produsa
de virusul urlian, caracterizata prin largirea dureroasa a parotidelor
si a altor glande salivare. In unele tari dezvoltate exista un vaccine
combinat pentru rujeola, rubeola, oreion, si in unele tari face parte
din lista vaccinurilor obligatorii.
Vaccinul Meningococic A+C, tulpina A fiind considerata a fi cel
mai des implicata in cazurile de meningita meningococica in
Romania.
Vaccinarea anti human papiloma virus - pentru adolescente
(vaccinul este insa CONTROVERSAT si ne-testat suficient!)
B. INGRIJIREA OMULUI BOLNAV SI A OMULUI SANATOS
a. Administrarea medicamentelor
Caile de administrare a medicamentelor

Substantele medicamentoase se introduce de obicei in

organism prin cavitatea bucala (per os),prin rect, sub pielesubcutanat,intravenos,intramuscular,intratraheal.Primele doua cai
se numesc enterale,celelalte parenterale.In afara de caile aratate,in
cazuri
rare
,medicamentele
pot
fi
administrate
epidural,intraperitoneal,intraarterial,intracardiac.
Alegerea corecta a caii de administrare se realizeaza in functie de
forma farmaceutica si avantajele sau dezavantajele administrarii
medicamentelor: gradul de biotransformare la nivelul primului pasaj
intestinal si hepatic, absorbtia, gravitatea bolii (acuta sau cronica),
starea pacientului (constienta, inconstienta sau voma).
Administrarea medicamentelor pe cale orala
Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor
,acestea putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale
si a
intestinului subtire sau gros.
Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite
suficient de repede, patrunzand in circulatie prin traversarea
peretelui intestinal. Viteza si intensitatea pasajului principiului activ
depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau mai multe
medicamente sunt administrate in acelasi timp si daca in momentul
administrarii persoana are stomacul plin sau gol. Medicamentul
administrat oral si pe stomac plin se absoarbe mult mai greu decat
pe un stomac gol. Unele medicamente cum sunt antiacidele, care
neutralizeaza aciditatea gastrica, sunt administrate oral pentru a
obtine un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv.
Medicamentele administrate sublingual trec rapid in sange,
traversand mucoasa bucala bogata in vase sangvine. Scopul folosirii
acestei cai este obtinerea efectelor locale sau generale ale
medicamentelor:
-efecte locale:
favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive;
protejeaza mucoasa gastrointestinala ; inlocieste fermentii
digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora ;dezinfecteaza
tubul digestive;
-efecte generale : medicamentele administratepe cale orala se
resorb la nivelul mucoasei digestive ,patrund in sange si apoi
actioneaza
aupra
unor
organe
,sisteme
,aparate
(antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative).
Medicamentele care se administreaza pe cale orala:
-lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii;
-solide:
-tabletele,drageurile se aseaza pe limba pacientului si se
inghit ca atare .Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei
sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba ;
-pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se
inmoaie inainte caseta in apa si se aseaza pe limba pentru a fi
inghitita;
-pulberile nedivizate se dozeaza cu lingurita sau cu varful de
cutit ;

-granulele se masoara cu lingurita ;

-unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza
sub forma de solutii (ex. purgativele saline).
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
Calea respiratorie se utilizeaza pentru administrarea (prin inhalatie)
anestezicelor generale volatile si unor gaze ca oxigenul si bioxidul
de carbon.Pe cale respiratorie se pot administra unele substante sub
forma de aerosoli (penicilina,etc) sau injectii intratraheale.
Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor
avand in vedere suprafata de peste 100 metri patrati a alveolelor
pulmonare si vascularizatia lor bogata.
Pe cale respiratorie se administreaza : gaze sau substante gaze
ificate ; lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori ; sau prin
injectie intratraheala.
Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este:
dezinfectia,decongestionarea
mucoasei
cailor
respiratorii;
imbogatirea aerului inspirat in oxigen , pentru combaterea hipoxiei;
fluidificarea sputei ,expectoratia .
Eficienta unui tratament medicamentos depinde, in egala masura,
de biodisponibilitatea preparatului prescris si de aderenta
pacientului la regulile de administrare a acestuia.
Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante
active cu actiune preponderent locala precum bronhodilatatoare
simpatomimetice
sau
anticolinergice,
antiinflamatoare
sau
combinatii fixe ale celor amintite.
Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea
medicamentelor prin inhalare precum spray-urile, inhalerele cu
pulberi uscate, nebulizatoarele.
Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin
dispersii fine ale substantelor terapeutic active conditionate in
flacoane speciale, presurizate, care permit eliberarea unei cantitati
determinate (doza) la actionarea declansatorului.
Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate,
tranziteaza caile arborelui bronsic si se fixeaza la nivelul epiteliului
bronho-alveolar de unde sunt absorbite.
Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului
bronsic este important un inspir profund in timpul declansarii
dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde,
permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei.
Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm
respirator lent care sa mareasca timpul de tranzit si de retentie al
substantei active inhalate. Tehnica in sine nu este complicata, dar
impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu
declansarea dispozitivului.
Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu
necesita o coordonare speciala in timpul administrarii. Spacer-ul
este practic o camera de retentie a substantei active din care sa
poata fi aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul este
prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). Pentru a exclude

posibilitatea de aparitie a unor efecte secundare locale, precum

candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor, dupa
administrare, gura se clateste bine cu apa.
Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de
administrare este relativ simplu si binecunoscut, exista si cazuri in
care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si, uneori,
chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea
corecta a produsului prescris.
Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea
simptomelor acute sau cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic,
bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens.
Administrarea medicamentelor pe cale rectala
Calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a
medicamentelor.
Medicamentele sunt administrate pe aceasta cale pacientilor cu
tulburari de deglutitie ; pacientilor operati pe tubul digestiv superior
sau cu intoleranta digestiva(varsaturi,greturi,hemoragii); pacientilor
la care se doreste evitarea circulatiei portale ,trecerea
medicamentelor prin ficat.
Scopul administrarii medicamentelor pe cale rectala este obtinerea
unor efecte locale sau generale a medicamentelor:
-efecte locale : golirea rectului;calmarea durerilor ;atenuarea
peristaltismului intestinal;atenuarea proceselor inflamatoare locale;
-efecte generale: prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei
rectale pot actiona asupra unor organe sau sisteme (inima-ex.
supozitoare cu digitala,sistem nervos- ex. clisma cu cloral
hidrat,etc).
Medicamentele se administreaza pe cale rectala sub forma de:
supozitoare si clisme medicamentoase.
Administrarea medicamentelor pe cale parenterala
Prin cale parenteral se nelege administrarea medicamentelor pe
alt cale dect tubul digestiv. n mod curent se nelege introducerea
n organism a medicamentelor aflate n stare lichid, cu ajutorul
unor ace care traverseaz esuturile, deci prin injecii. Dintre
avantajele utilizrii acestei ci citm:
absorbia uoar, cea ce determin o instalare rapid a efectului
ocolirea tubului digestiv n cazul medicamentelor sensibile la
aciunea sucurilor digestive
introducerea medicamentelor n organismul bolnavului incontient
Aceasta pastreaza in sfera ei numai calea injectabila de administrare
a medicamentelor.
Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase
lichide in organism , prin intermediul unor ace care traverseaza
tesuturile , acul fiind adaptat la seringa.
Avantajele caii parenterale sunt : dozarea precisa a medicamentelor;
obtinerea
unui
efect
rapid
;posibilitatea
administrarii
medicamentelor la pacientul inconstient ,cu hemoragie digestiva
,varsaturi.

Scopul injectiilor:
-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de
diferite substante;
-terapeutic:-administrarea medicamentelor.
Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie tesuturile in care se
introduc medicamentele:
-grosimea dermului- injectia intradermica;
-sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;
-tesutul muscular- injectia intramusculara;
-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;
-in inima injectia intracardiaca;
-in interventia de urgenta in maduva rosie a oaselor;
-injectia intraosoasa-in spatiul subarahnoidian.
Administrarea prin injectare se realizeaza, de obicei, in urgentele
medicale pentru un efect rapid, fiind folosita si atunci cand nu este
posibila sau nu este avantajoasa administrarea orala: medicamente
care se absorb putin sau deloc, fie sunt distruse in tubul digestiv,
cand bolnavii sunt necooperanti, aflati in stare de coma sau
inconstienta sau in caz de contraindicatie pentru administrare orala.
In urma administrarii medicamentelor pe aceasta cale, in sange se
realizeaza concentratii sanguine foarte inalte si rapide, fiind extrem
de eficace in urgente, dar si foarte periculoasa.
Injecia intradermic se face cu scop explorator, anestezic,
curativ.
In scop diagnostic:injectarea diverselor antigene sau alergene
care,in contact cu anticorpii din organism ,produc o reactie maculopapuloasa locala (intradermoreactie),direct proportionala cu gradul
de sensibilizare.Citirea reactiei se face intre 30 minute si 72 de ore
,in
functie
de
antigenul
introdus
(tuberculina,antigen
hidatic,difteric,etc.
In scop terapeutic se introduc substante medicamentoase pentru
desensibilizarea sau se incepe anestezia locala prin infiltrare.
Zona de electie pentru astfel de injectii este fata anterioara a
antebratelor ,fiind mai accesibila si lipsita de foliculi pilosi.
Se utilizeaza seringa de 1 ml si ace mici si subtiri ,cu bizoul
scurt.Dupa dezinfectia tegumentului ,acesta se intinde usor
,patrunzand
cu
acul
paralel
cu
suprafata
pielii
,strict
intradermic,injectand 0,1-0,3 ml. Daca injectia este corect facuta ,la
locul injectarii apare o papula ,iar pielea ia aspectul unei coji de
portocala.
Injectarea intraarteriala este rezervata pentru substantele
radioopace folosite in vederea diagnosticului radiologic.De
asemenea ,in situatii de exceptie se pot injecta regional substante
citotoxice sau metaboliti protectori fata de acestea.
Injectiile in seroase se folosesc foarte rar.Injectarea
intraperitoneala,de
exemplu
,poate
servi
,ocazional,pentru
introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la bolnavii
cu tumori abdominale si ascita . Administrarea intraarteriala a
medicamentelor poate cauza reflexe puternice sau poate fi urmata
de aparitia unui hematom la locul injectiei.

Injecia subcutanat se face numai in scop terapeutic si consta

in introducerea substantei in hipoderm .In pricipiu injectia se poate
efectua pe toata suprafata corpului cu exceptia zonelor tegumentare
care acopera reliefuri osoase ,vase mari sau trunchiuri nervoase
,fata interna a membrelor ,regiunea gatului si capului si zonele unde
se exercita presiuni .
Totusi ,se prefera anumite zone de electie ca: fata antero-externa a
coapsei,fata posterioara a bratului,fata laterala a toracelui,fata
peretelui antero-lateral al abdomenului ,unde hipodermul este mai
dezvoltat si tegumentul mai mobil pe planurile subjacente.
Se utilizeaza seringi proportionale cu cantitatea de solutie ce trebuie
injectata ,cu ace mai lungi si bizoul lung.Se dezinfecteaza pielea in
zona respectiva si apoi prindem intre indexul si policele stang
tegumentul pana face o cuta,la baza caruia introduce acul cu o
miscare rapida ,paralel cu suprafata zonei ,apoi dam drumul la
cuta .Pin miscari de lateralitate verificam daca acul este in hipoderm
;aspiram apoi putin pentru a verifica daca varful acului nu a patruns
intr-un vas hipodermic,dupa care injectam lent solutia pentru a nu
produce dureri prin distensia brutala a pielii.
Injecia intramuscular se efectueaz n scop curativ.
Calea intramusculara prezinta unele particularitati.Pe cale
intramusculara se administreaza medicamente in solutii sau
suspensii apoase si uleioase.
Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru administrarea medicatiei
de depozit (penicilina,hormoni).
O injectie intramusculara, utilizata mai ales in cazul administrarii de
produse ca solutiile uleioase (relativ dureroase), permite o actiune
mai rapida si mai precisa a medicamentului decat administrarea pe
cale orala, dar mai putin rapida si mai putin precisa decat cea pe
cale venoasa.
Pregatire si desfasurare - Injectarea se practica intr-o regiune in care
muschii sunt grosi, in afara traiectului vaselor mari sau al nervilor
importanti, cel mai des in fesa. Pentru a evita nervul sciatic,
intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei. Acele, lungi
de la 6 la 8 centimetri - mai mult pentru solutiile uleioase -, sunt fine
si cu bizoul lung. Utilizarea unui material de injectare de unica
folosinta a devenit obisnuita. Acul este infundat perpendicular, cu o
lovitura seaca, cu scopul de a evila durerea. Este important sa se
verifice ca nu curge sange si deci ca acul n-a patruns intr-un vas
sangvin. Este bine sa se alterneze locurile de injectare pentru a
limita riscul formarii de mici hematoame sau de mici induratii,
susceptibile sa survina in cursul unor serii lungi de injectii, si
tratarea induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe
ori pe zi.
Injecia intravenoas se efectueaz n scop explorator sau
curativ i ofer o instalare rapid a efectului dorit, administrarea n
totalitate a dozei prescrise.

Se recurge la calea intravenoasa cand este necesar sa se

administreze cantitati mari de solutii injectabile ,folosind in aceste
cazuri perfuzia.Nu se pot administra pe cale intravenoasa suspensii
sau emulsii,substante care produc hemoliza,precipita proteinele
plasmatice,lezeza endoteliul vascular,sunt toxice pentru miocard.
Pe cale intravenoasa pot fi injectate cantitati de 1-500 ml
solutie,administrarea durand intre 1 sau mai multe minute (in cazul
injectilor obissnuite) si cateva ore (in cazul perfuziilor).
O injectare intravenoasa, prin introducerea directa a
medicamentului in circulatia sangvina, permite o actiune terapeutica
difuzata in tot organismul, mai intensa si mai rapida decat pe alte
cai. Ea se utilizeaza atunci cand produsele prescrise sunt iritante si
deci putin adecvate la injectarea intramusculara.
Pregatire si desfasurare - O injectie intravenoasa necesita cunostinte
anatomice precise (deosebirea venelor de artere, localizarea venelor
etc.) si nu poate fi practicata decat de un personal specializat,
medici sau asistente medicale cu diploma de specialitate. Injectia se
face de cele mai multe ori in plica cotului, unde venele sunt mai
vizibile comparativ cu alte locuri ale corpului, dar ea poate fi facuta
siin venele antebratului sau in cele de deasupra mainii.
Injectarea necesita aplicarea unui garou, destinat sa faca vena sa
iasa in evidenta si se indeparteaza dupa ce vena a fost punctionata,
ceea ce se stie atunci cand intra sange in seringa. O injectie
intravenoasa se face foarte lent cu seringi de capacitate 5-10 mililitri
si cu ace de 4-5 centimetri lungime, cu bizou scurt. Injectia o data
terminata si acul scos, se dovedeste necesar sa se comprime vena
trei-patru minute pentru a evita formarea unei echimoze.
Ce dezavantaje are administrarea injectabila a medicamentelor?
Efecte secundare mai puternice si frecvente decat la administrarea
orala
Durere la locul injectarii
Infectii locale sau sangerari locale
Necroza locala a tesuturilor
Transmiterea de diferiti agenti patogeni (de exemplu virusuri
hepatitice, SIDA, bacterii)
Incarcarea vaselor cu solutiile injectate; la administrarea pe cale
orala, medicamentul este partial transformat de tubul digestiv, care
poate sa si elimine o parte din medicament, care nu mai trece in
vasele de sange.
Evitarea trecerii medicamentului prin ficat - lucru care se intampla la
administrarea orala, toate substantele din tubul digestiv trecand mai
intai prin ficat, care le si poate metaboliza.
Costuri mai mari - medicamentele injectabile sunt mai scumpe, sunt
necesare dezinfectate, seringi, ace, crematorii pentru neutralizarea
lor, etc,
Necesita mobilizarea personalului medical pentru administrare.
Necesita deseori internare, cu costurile aferente
Pot fi atinse cu acul structuri vasculare sau nervoase

Administrarea prin aplicarea medicamentelor pe mucoase

(sublingual-perlingual, intranazal, intrarectal etc) sau tegumente
(transdermic) este mai rar utilizata (daca se face abstractie de
medicamentele cu actiune locala) si se apeleaza la ea, in general, in
cazul unor medicamente care se metabolizeaza foarte mult la prima
trecere prin ficat (ex. nitroglicerina) sau in cazul unor substante care
sunt distruse in tubul digestiv (catecolamine, vasopresina etc). O
absorbtie foarte rapida o realizeaza administrarea pe cale
inhalatorie, cale de administrare de asemenea rar utilizata (in
anesteziologie, de exemplu), cu exceptia unor medicamente
antiastmatice inhalatorii (a caror destinatie este insa sa ramana la
locul administrarii, nu sa se absoarba).

Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor

Pe suprafata tegumentelor ,se aplica medicamentele care au efect
local la acest nivel.
Medicamentele administrate pe suprafata tegumentelor sunt:
-lichidele
se
administreaza
prin
badijonare
,compresa
medicamentoasa;
pudre,unguente,
paste,
mixturi,
sapunuri
medicinale, creioane caustice, bai medicinale.
Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor
Se pot administra medicamente pe mucoasa nazala, conjunctivala,
bucala,in conductul auditiv extern, pe mucoasa vaginala.
Scopul
administrarii
este
dezinfectia
si
decongestionarea
mucoaselor.
Pe suprafata mucoaselor se pot administra solutii,unguente , pulberi.
Administrarea unguentelor
Se pot aplica unguente in fundul de sac conjunctival ,pe marginea
pleoapelor ,in vestibulul nasal,in conductul auditiv extern.
Executie :
-in sacul conjunctival ,unguentul se pune cu bagheta de sticla
acoperita cu tampon;
-in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe
sonda butonata;
-unguentul poate fi aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul
prelungirii tubului in care se gaseste ,prin apasare pe partea plina a
tubului.
Administrarea pulberilor
Pulberile medicamentoase se pot aplica in sacul conjunctival cu
ajutorul unor tampoane de vata montate pe o bagheta de sticla.
Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa
vaginala sub forma tampoanelor vaginale .Tamponul este
confectionat din vata presata ,acoperit de tifon,care se prelungeste
cu 20-25 cm de la tampon.
b. Sonde, spalaturi, clisme

Definitie
Sondajul sau tubajul gastric reprezint introducerea
unui tub de cauciuc - sonda gastrica Faucher sau Einhorn prin
faringe i esofag n stomac.
Scop explorator
recoltarea coninutului stomacal n vederea evalurii funciei
chimice i secretorii (chimismul gastric)
pentru studierea funciei evacuatoare a stomacului
terapeutic
evacuarea coninutului stomacal toxic
curirea mucoasei de exsudate i substane strine depuse
hidratarea i alimentarea bolnavului
introducerea unor substane medicamentoase
Indicatii
n gastritele acute sau cronice, boala ulceroas

Materiale

de protecie
dou oruri din cauciuc sau din material plastic
muama i alez
manusi
sterile
sonda Faucher sau Einhorn
2 seringi de 20 ml
pense hemostatice
eprubete
nesterile

tvi renal
tav medical
pahar cu ap aromat
pahar cu ap pentru protez
recipient pentru colectare
medicamente
la indicaia medicului

Pregatirea pacientului
psihic:
se informeaz pacientul i i se explic necesitatea tehnicii
este rugat s respecte indicaiile date n timpul sondajului
fizic:
se aeaz pacientul pe un scaun cu speteaz, cu spatele ct mai
drept
se protejeaz cu orul de cauciuc sau de material plastic
i se ndeprteaz proteza dentar (cnd este cazul) i se aeaz ntrun pahar cu ap
se aeaz tvia renal sub brbia pacientului pentru a capta saliva
ce se scurge din cavitatea bucal
este solicitat s menin tvia n aceast poziie
pacientul nu va mnca n dimineaa efecturii examenului
Tehnica

asistenta se spal pe mini cu ap i spun

i pune mnuile sterile

umezete sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe i esofag

se aeaz n dreapta bolnavului i i fixeaz capul cu mna stng,
inndu-l ntre mn i torace
prinde cu mna dreapt extremitatea rotunjit a sondei ca pe un
creion
cere pacientului s deschid larg gura , s respire adnc i introduce
captul sondei pn la peretele posterior al faringelui, ct mai
aproape de rdcina limbii, invitnd bolnavul s nghit
prin deglutiie sonda ptrunde n esofag i este mpins foarte atent
spre stomac(la marcajul 40-50cm citit la arcada dentar)
verific prezena sondei n stomac prin aspirarea coninutului
stomacal cu ajutorul seringii
se fixeaz sonda
aeaz la extremitatea liber a sondei balonul Erlenmeyer(cnd se
colecteaz pentru o prob) sau aspir sucul gastric cu seringa
pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat s-i
contracte pereii abdominali
extrage sonda printr-o micare hotrt, cu pruden, dup
comprimarea ei cu
o pens hemostatic pentru a mpiedica
scurgerea coninutului n faringe (de unde ar putea fi aspirat de
pacient)
cnd captul liber al sondei ajunge n gura pacientului se prinde cu
mna stng i se ndeprteaz sonda
golete coninutul sondei n vasul colector
aeaz sonda n tvia renal

tubajul gastric se efectueaz n condiii de asepsie

sondajul gastric se poate efectua i pe cale endonazal cu sonda
Einhorn
pacienilor incontieni li se urmresc respiraia, culoarea feei;
verificarea cii de ptrundere a sondei se face prin introducerea
captului liber ntr-un pahar cu ap - apariia bulelor de aer confirm
ptrunderea n cile respiratorii
o form particular de sondare n scop hemostatic este introducerea
sondei Blakemore

Ingirjirea ulterioar a pacientului

- i se ofer un pahar cu ap aromat s-i clteasc gura
- se terg mucozitile de pe fa i brbie
- se ndeprteaz tvia i orul de cauciuc
- i se ofer proteza dentar (dup caz)
- se aeaz pacientul n poziie comod
Pregtirea produsului pentru examenul de laborator
- se determin cantitatea evacuat
- se completeaz formularele de recoltare
- se trimit probele etichetate la laborator
Reorganizare ; notare n foaia de observaie
- se noteaz tehnica, data, cantitatea i aspectul macroscopic
al sucului gastric extras
Accidente

Grea i senzaie de vrstur; se nltur fie printr-o respiraie

profund, fie se efectueaz anestezia faringelui cu o soluie de
cocain 2%
Sonda poate ptrunde n laringe: apare reflexul de tuse, hiperemia
feei, apoi cianoza, se ndeprteaz sonda
Sonda se poate nfunda cu resturi alimentare; desfundarea se face
prin insuflaie cu aer
Se pot produce bronhopneumonii de aspiraie

De evitat
- ungerea sondei cu ulei sau alte substane grase
(provoac grea pacientului)

Introducerea sondei Blackmore

Pentru compresia segmentar a esofagului i a cardiei n
vederea unui tamponament esofagian se folosesc mai multe de
sonde, dintre care cea mai utilizat este sonda Blackmore.
Scop:
realizarea hemostazei n hemoragia digestiv superioar prin
ruptura varicelor esofagiene:
cnd cantitatea de snge pierdut
persistent peste 2 u (1000 ml);

este

important

i/sau

cnd tulburrile hemodinamice nu se restabilesc dup umplere

vascular cu 1000 ml;
Pregtire materiale
sonda Blackmore cu dublu balonas

sond gastric, laringoscop seringi de 20 ml

pense hemostatice
comprese
aparat de aspiraie;
vas colector;
medicamente:
soluie novocain, cocain pentru anestezie
substan lubrifiant

Pregatirea pacientului
psihic:
se anun i se explic necesitatea i inofensivitatea tehnicii
fizic:
se evacueaz coninutul gastric;

se verific etaneitatea i funcionalitatea balonaelor;

se lubrifiaz sonda Blackmore;
se face anestezia orificiilor nazale;
se verific aparatul de aspiraie;
se repereaz pe sond distana nas-ombilic

Efectuare
se introduce sonda endonazal, este mpins progresiv i prin micri
de degluie va fi nghiit pn la marcaj (reflexul de snge sau suc
gastric dovedete prezena ei n stomac);
se umfl balonaul gastric cu 200-250 ml aer;
se trage sonda astfel ca balonaul s fie n dreptul jonciunii esocardiale
se fixeaz la orificiul nazal printr-un sistem de prindere (gulera)
se umfl balonaul esofagian 60-80 ml aer
se aspir coninutul sondei
se ataeaz sonda la punga colectoare care va fi situat decliv
(sifonaj).
se verific permanent presiunea din balonae prin intermediul
manometrului;
presiunea necesar asigurrii homeostazei este de 50-60 mm Hg
se supravegheaz
arterial i pulsul;

fixarea,

permeabilitatea

sondei,

tensiunea

se supravegheaz episodul hemoragic;

se va nscrie cantitatea de aer injectat pe fiecare tub al balonaului;

pentru prevenirea ischemiei mucoasei i ulcerarea bazei esofagului
se controleaz presiunea balonaului 50 60 mm Hg; se dezumfl
periodic balonaul esofagian, la 4 ore, timp de 15 minute;

dac strngerea nu este controlat, balonaul gastric se umfl 300

ml, dar volumul de aer s nu depeasc 100 ml n balonaul
esofgian.

Sondajul duodenal

Definitie
Sondajul sau tubajul duodenal const din introducerea
unei sonde Einhorn dincolo de pilor, realiznd o comunicare ntre
duoden i mediul exterior.
Scop
explorator
extragerea coninutului duodenal format din coninut gastric, bil (A,
B, C), suc pancreatic i secreie proprie
aprecierea funciei biliare hepatice, a cilor extrahepatice
descoperirea unor modificri anatomo-patologice ale organelor care
dau aspectul, cantitatea, compoziia chimic sau morfologic a
sucurilor extrase prin sondaj
evidenierea unor boli parazitare ale duodenului sau cilor biliare
therapeutic
drenarea cilor biliare i introducerea unor medicamente care au
aciune direct asupra ficatului, a cilor biliare sau a tubului digestiv.
Acestea vor aciona fie local, fie se vor resorbi prin pereii intestinali,
ajungnd prin vena port n ficat, de unde apoi vor fi excretate
mpreun cu bila n cile biliare, urmnd calea circulaiei enterohepatice
alimentie artificial
se introduc lichide hidratante i alimente lichide n organismul
pacienilor incontieni sau cu imposibilitate de nghiire
aspiraie continu
n cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale
dup intervenii chirurgicale pe tub digestiv (postoperator)

Generaliti

se verific totodat i permeabilitatea cilor biliare

se pot localiza procesele patologice hepatobiliare, prin separarea

bilei veziculare de cea hepatic din coninutul sucului duodenal
analiza sucului
coninutul lui

pancreatic

urmrete

dozarea

fermenilor

recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal

Pregatirea materialelor

de protecie
muama i alez
sor de cauciuc sau alt material impermeabil
manusi
sterile
sonda Einhorn
2 seringi de 20 ml
pens hemostatic
medii de cultur , eprubete
nesterile
tvi renal
tav medical
stativ pentru eprubete
pahar cu ap aromat
pern cilindric dur sau ptur rulat
hrtie de turnesol roie i albastr
medicamente
sulfat de magneziu 33%
ulei de msline

din

novocain
soluii necesare hidratrii i alimentrii(materialele se vor alege n
funcie de scopul sondajului)

Pregtirea pacientului
psihic:
- se informeaz pacientul
- i se explic necesitatea tehnicii
fizic:
- pacientul va fi nemncat
- se izoleaz patul cu un paravan
- se protejeaz cu muamaua i aleza
- se aeaz pacientul n poziie eznd la marginea patului
- se protejeaz cu orul din material plastic
- i se ndeprteaz proteza (dup caz)
- i se d tavia renal s o in sub brbie
Execuie

asistenta se spal pe mini

mbrac mnuile
prinde sonda(umezit) ct mai aproape de oliv i o introduce cu
blndee prin cavitatea bucal sau nazal pn n faringe
cere pacientului s respire adnc, cu gura deschis i s nghit de
cteva ori pn cnd oliva trece n esofag
cu micri blnde ajut naintarea sondei pn la marcajul 45cm la
arcada dentar, moment n care se consider c sonda a trecut de
cardia i a ptruns n stomac
se aeaz pacientul n decubit lateral drept, cu trunchiul uor ridicat
i capul mai jos,coapsele flectate pe bazin
se introduce perna cilindric sub regiunea hepatic

se mpinge uor sonda spre pilor pn la marcajul 60cm

se continu introducerea sondei cu rbdare i atenie concomitent
cu aciunea de nghiire a ei de ctre pacient(1-2cm la 3-5min)
cnd diviziunea 75cm se afl la arcada dentar, oliva sondei a ajuns
n duoden(dup cca 1-1 ore de la ptrunderea ei n stomac)
verificarea poziiei sondei
dac nu se scurge bil sau lichidul scurs nu are aspectul bilei, se
verific dac sonda a ajuns n duoden sau s-a ncolcit n stomac
se insufl 60ml de aer prin sond cu sering i dup un minut se
aspir; dac sonda a ajuns n duoden se recupereaz mai puin de
20ml
se introduc 10ml de lapte care nu mai poate fi extras dac sonda a
ajuns n duoden, dar poate fi extras dac ea se afl n stomac
se face control radiologic, sonda urmrindu-se sub ecran, ea fiind
vizibil datorit impregnrii cu sruri de plumb
captarea bilei
dup 1-1 ore de la ptrunderea sondei n stomac, la captul liber
al sondei apare bila A, coledocian, de culoare galben-aurie, care se
colecteaz ntr-o eprubet
se verific reacia sucului duodenal cu hrtia de turnesol
se introduc prin sond 40ml soluie sulfat de Mg 33%, steril,
nclzit la temperatura camerei pentru a favoriza drenarea bilei
veziculare
se nchide extremitatea liber a sondei prin nnodare sau cu o pens
dup 15-30min se deschide sonda i se colecteaz 30-40ml bil
vscoas de culoare nchis castanie bila B, vezicular
la indicaia medicului se pot recolta 3-5ml bil B ntr-o eprubet
steril sau pe medii de cultur pentru examen bacteriologic
dup evacuarea bilei B se colecteaz o bil clar care provine direct
din ficat bila C, hepatic; aceasta, fiind n cantitate mai mare, se va
capta ntr-un recipient corespunztor
extragerea sondei se face dup ce se insufl civa ml de aer i se
nchide captul liber cu o pens

extremitatea sondei se va ine sub nivelul stomacului pacientului

pentru a mpiedica scurgerea coninutului ei n faringe sau n
cavitatea bucal
se golete coninutul sondei i se aaz n tvia renal

sunt situaii cnd sonda nu ptrunde n duoden datorit unui

spasm piloric; nchiderea i deschiderea duodenului fiind reglat de
reacia coninutului gastric se ncearc neutralizarea sucului acid
stomacal cu bicarbonat de sodiu soluie 10% 20-40ml
relaxarea spasmului piloric se poate face prin administrare de
medicamente antispastice
n cazul nnodrii sondei n stomac, extragerea se va face cu
atenie pe cale bucal cu ajutorul unei spatule linguale i a unei
pense (chiar dac a fost introdus pe cale endonazal)
relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin introducerea a 510ml novocain soluie 1-2%

Ingrijirea ulterioar a pacientului

se ofer un pahar cu ap aromat pentru cltirea gurii

se terg mucozitile de pe fa i brbie
se ndeprteaz orul din material plastic
se aeaz pacientul n poziie comod

pregtirea produsului pentru examen de laborator

se determin cantitatea de bil obinut

se eticheteaz recipientele
se trimit probele la laborator
Se reorganizeaz i se noteaz n f.o.
Accidente

nnodarea sondei datorit contraciilor pereilor stomacali n timpul

senzaiei de vrsturi
ncolcirea sondei n stomac
greuri i vrsturi
imposibilitatea
drenrii
bilei
cauzat
de
un
obstacol
funcional(spasmul sfincterului Oddi) sau anatomic(coagularea bilei
vscoase)
De evitat
aspirarea coninutului sondei la extragerea ei
oboseala pacientului prin prelungirea duratei sondajului peste 3h
grbirea naintrii sondei
depirea duratei de execuie >31/2h

SONDAJUL VEZICAL

Definitie
= introducerea unei sonde sau cateter, prin uretra, in
vezica urinara.
Scop;
a) explorator = recoltarea unei cantitati de urina
pentru examene de laborator;
b) terapeutic -golirea continutului (daca acesta nu se produce
spontan);
depistarea unor modificari patologice ale uretrei si vezicii
urinare;
executarea unor procedee de tratament prin sonda.
Materiale necesare:

tava medicala;
recipient (pentru urocultura);
doua sonde sterile
seringi sterile(pentru umplerea balonasului )
gel lubrefiant
ser fiziologic
tampoane de vata sterile
antiseptic
manusi sterile
comprese sterile
camp steril decupat ptr. regiunea organelor genitale
punga colectoare de urina
tavita renala pentru colectarea urinei
musama si aleza
pense hemostatice sterile

tavita renala pentru colectarea urinei

materiale pentru toaleta organului genital externe (sapun, lubrefiant
bazinet

SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIE Pregatirea psihica si fizica

Se anunta bolnava si i se explica necesitatea tehnicii.
Se anunta bolnava sa nu manance.
Cand se efectueaza in salon, se izoleaza patul bolnavei cu un
paravan.
Se asaza musamaua si aleza.
Se asaza bolnava in decubit dorsal, cu genunchii ridicati si coapsele
indepartate (pozitie ginecologica).
Se indeparteaza perna de sub capul bolnavei, iar patura se ruleaza
la picioare
Se acopera bolnava lasand accesibila numai regiunea vulvara.
Se asaza tavita renala intre coapsele bolnavei.
Se efectueaza toaleta regiunii vulvare cu apa si sapun
Efectuarea tehnici
Spalare pe maini cu apa curenta si sapun si dezinfectare cu alcool.
Se pun manusile sterile
aseazare in partea dreapta a bolnavei si cu policele si indexul mainii
stangi se indeparteaza labiile si se evidentiaza meatul urinar.
aseptizarea meatului urinar- se sterge orificiul uretral de sus in jos,
in directia anusului si nu invers; tamponul se utilizeaza pentru o
singura stergere!
Operatia se repeta de 2-3 ori.
se prinde intre degete mediu si inelar ale mainii drepte si se
lubrifiaza
Sonda se orienteaza cu ciocul inainte si in sus, tinand-o ca pe un
creion in timpul scrisului.

Se introduce sonda in uretra la o adancime de 4-5 cm cu varful

cudurii spre simfiza pubiana.
Paralel cu inaintarea sondei se coboara extremitatea externa a
sondei, printr-o miscare in forma de arc
Scurgerea urinei confirma prezenta sondei in vezica
Primele picaturi de urina se scurg in tavita renala si in continuare se
goleste vezica intr-un recipient pregatit sau se recolteaza potrivit
scopului (hemocultura, examene biochimice etc.).
Se penseaza sonda la capatul extern
miscari inverse celor cu care s-a introdus.

si se indeparteaza

prin

Spalare pe maini cu apa curenta si sapun!

SONDAJUL VEZICAL LA BARBAT

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:
Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii..
Cand se efectueaza in salon, se izoleaza patul bolnavului cu un
paravan.
Se asaza musamaua si aleza.
Se aseaza bolnavul in decubit dorsal, cu picioarele intinse si usor
indepartate
Se indeparteaza perna de sub capul bolnavului, iar patura se ruleaza
la picioare.
Se acopera bolnavul lasand accesibila numai regiunea genitala
Se asaza tavita renala intre coapsele bolnavului.
Se efectueaza toaleta regiunii genitale cu apa si sapun.
Efectuare
spalare pe maini cu apa si sapun
se imbraca manusi sterile
se spala bine glandul cu apa si sapun si se dezinfecteaza meatul
urinar cu ser fiziologic si tampoane cu antiseptic

cu mana dreapta se prinde sonda si se lubrifiaza

cu mana stanga se intinde bine penisul la verticala si se introduce in
meat sonda, cu curbura spre simfiza pubiana, circa 12 cm.
cand sonda a ajuns in vezica, incepe sa curga urina care se capteaza
in tavita renala, recipient sau eprubete..
cand vezica s-a golit, sonda se indeparteaza, extremitatea externa
comprimandu-se..
spalare pe maini cu apa curenta si sapun!.
se noteaza in foaia de observatie sondajul, data, ora, cantitatea de
urina recoltata si numele celui care l-a efectuat.
Ingrijiri dupa tehnica
Se efectueaza toaleta regiunii
Bolnava va fi supravegheata in repaus la pat
Evaluarea procedurii
-pacientul exprim stare de confort, nu acuz dureri
-

nu sunt semne de infecie urinar, urina este limpede;

observai aspectul meatului urinar i aspectul urinii
msurai temperatura corpului
anunai medicul dac constatai vreun semn de infecie
recoltai o prob de urin pentru a fi examinat la laborator

Incidente,accidente
-infecii urinare joase (cistite)i ascendente (nefrite, pielonefrite): se
produc mai ales prin nerespectarea regulilor de asepsie; apar dup
sondajele prelungite;
- leziuni mecanice ( hemoragii, ci false, leziuni sfincteriene)
-hemoragia ex vacuo prin evacuarea brusc a unui glob vezical
Descrierea sondelor
FOLEY: simple ( 2 canale) sau cu canal suplimentar pentru lavaj
vezical prezint:
un canal pentru evacuarea urinii: se conecteaz la punga colectoare
un canal pentru umflarea balonaului pentru prevenirea ieirii sondei
(cu volume diferite de la 5 la 30 ml

Nelaton
nu au balona de fixare
sunt mai rigide
folosite pentru sondajul de scurt durat)

Spltura ocular

Definitie
Prin spltura ocular se nelege introducerea unui
lichid n sacul conjunctival.
Scop

terapeutic
- n procesele inflamatoare ale conjunctivei
- n prezena unor secreii conjunctivale abundente
- pentru ndeprtarea corpilor strini
Pregatire materiale
comprese, tampoane de vat sterile
seringa cu canula,undin sau alt recipient picurtor
solutia de spalatura(ser fiziologic,solutii sterile pregatite special in
farmacie,ambulate in flacoane de 10ml din material plastic de unica
folosinta,etc)
tavita renala
Pregatire pacient

psihic:

-se anun pacientul

- i se explic necesitatea i inofensivitatea tehnicii
fizic:
-se aeaz pacientul n poziie eznd, cu capul aplecat pe spate, cu
privirea n sus
-se protejeaz ochiul sntos cu o compres steril
-se protejeaz cu un prosop n jurul gtului
-se aeaz tvia renal lipit de gt, de partea ochiului ce urmeaz
a fi splat (susinut de bolnav sau ajutor)
-dac starea general nu permite poziia eznd, pacientul va sta n
decubit dorsal sau lateral, cu capul aplecat napoi
Tehnica
Asistenta:
se spal pe mini; se dezinfecteaz
verific temperatura lichidului de spltur: 37C (temperatur
mai joas declaneaz reflexul de nchidere a pleoapelor)
aeaz pe cele dou pleoape cte o compres mbibat n soluia
antiseptic de splare

 deschide fanta palpebral cu degetele minii stngi i toarn

ncet lichidul din undin (sau alt recipient) n sacul conjunctival,
evitnd cornea
solicit pacientului s roteasc ochiul n toate direciile
repet tehnica la nevoie i verific prezena corpilor strini n
lichidul de spltur (cnd este cazul)
ndeprteaz tvia renal
ciocul undinei va fi inut la distan de 6-7 cm de ochiul pacientului
pentru ca eventualele micri reflexe produse de acesta sau
gesturile greite ale asistentei s nu traumatizeze ochiul cu vrful
recipientului
Ingrijiri ulterioare usuc faa pacientului
aspir lichidul rmas n unghiul nazal al ochiului
ndeprteaz compresa de pe ochiul protejat
aeaz pacientul n poziie comod
Reorganizare,notare in FO
- se noteaz tehnica i numele
persoanei care a efectuat-o
- aspectul lichidului de spltur
De evitat
- infectarea ochiului sntos prin lichidul de spltur
de la ochiul bolnav

Spalatura auriculara

Definitie
Prin spltur auricular se nelege splarea
conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.
Scop
terapeutic
- ndeprtarea secreiilor (puroi, cerumen)
- ndeprtarea corpilor strini ajuni n urechea extern accidental
sau voluntar
- tratamentul otitelor cronice
Pregatire materiale
- oruri de cauciuc sau material plastic
- sering Guyon, vat
- lichidul de spltur la 37C
- soluia medicamentoas prescris
- soluie de bicarbonat de sodiu 1
- mas de tratamente
- tvi renal
- scaun
Pregatire pacient

psihic:

-se anun pacientul

-i se explic scopul tehnicii

fizic:
n cazul dopului de cerumen, cu 24 ore nainte se instileaz n
conductul auditiv extern de 3 ori pe zi soluie de bicarbonat de Na n
glicerin 1/20
n cazul dopului epidermic se instileaz soluie de acid salicilic 1
% n ulei de vaselin
n cazul corpilor strini hidrofili (boabe de legume i cereale), se
instileaz alcool
n cazul insectelor vii se fac instilaii cu ulei de vaselin, glicerin
sau se aplic un tampon cu alcool cu efect narcotizant
pacientul se aeaz n poziie eznd pe scaun
se protejeaz cu prosopul i orul
se aeaz tvia sub urechea pacientului care va ine capul
nclinat spre tvi
Tehnica
asistenta se spal pe mini
verific temperatura lichidului de spltura i ncarc seringa
Guyon
cere pacientului s deschid gura (conductul se lrgete i
coninutul patologic se ndeprteaz mai uor)
trage pavilionul urechii n sus i napoi cu mna stng, iar cu
dreapta injecteaz lichidul de spltur spre peretele postero-superior i ateapt evacuarea
operaia se repet la nevoie
se usuc conductul auditiv extern
medicul controleaz rezultatul splturii prin otoscopie
se introduce un tampon de vat n conduct
se aeaz pacientul n decubit dorsal 1/2-1 or
se examineaz lichidul de spltur
Accidente
vrsturi,
ameeli,
lipotimie,

dureri,
traumatizarea timpanului datorate presiunii prea mari
Reorganizare,notare in FO
se noteaz tehnica i rezultatul
splturii (corpi strini extrai etc.)

Spltura gastric

Definitie
Prin
spltur
gastric
nelegem
evacuarea
coninutului stomacal i curirea mucoasei de exsudate i
substane strine
Scop terapeutic
- evacuarea coninutului stomacal toxic
Indicatii
intoxicaii alimentare sau cu substane toxice
staz gastric nsoit de procese fermentative
pregtirea preoperatorie n interveniile de urgen sau pe stomac
pregtirea pentru examen gastroscopic
Contraindicatii
intoxicaii cu substane caustice
hepatite cronice; varice esofagiene
mbolnviri cardio-pulmonare decompensate
ulcer gastric n perioada dureroas
cancer gastric
Material e
de protecie:
- 2 oruri din material plastic
- muama, travers
-manusi
sterile
- sonda gastric Faucher
- 2 seringi de 20 ml
- pens hemostatic
nesterile
- can de sticl sau de metal de 5 l

- plnie, ap cald la 25-26C

- recipient pentru captarea lichidului (gleat, lighean)
- scaun
medicamente
- crbune animal, alt antidot la indicaia medicului
Pregatirea pacientului
psihic:
- se anun i se explic importana examenului i a colaborrii sale
fizic:
- se aeaz pacientul pe scaun i se protejeaz cu un prosop n jurul
gtului
- se aeaz orul de cauciuc
- se ndeprteaz proteza dentar (cnd este cazul)
- i se ofer tvia renal i este rugat s i-o in sub brbie (pentru
captarea salivei i pentru imobilizarea pacientului)
Executie
asistenta se spal pe mini, mbrac mnui sterile
i orul de cauciuc
umezete sonda, se aeaz n dreapta pacientului i i fixeaz capul
ntre mn i torace
cere pacientului s deschid gura, s respire adnc
introduce captul sondei pn la peretele posterior al faringelui ct
mai aproape de rdcina limbii invitnd pacientul s nghit
prin deglutiie, sonda ptrunde n esofag i prin micri blnde de
mpingere ajunge n stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada
dentar)
la captul liber al sondei se adapteaz plnia i se aduce la nivelul
toracelui pacientului
se verific temperatura lichidului de spltur i se umple plnia
se ridic plnia deasupra capului pacientului
nainte ca ea s se goleasc complet, se coboar cu 30-40 cm sub
nivelul epigastrului n poziie vertical pentru a se aduna n ea
lichidul din stomac
se golete coninutul plniei n vasul collector

se repet operaia pn ce lichidul este curat, limpede, fr resturi

alimentare sau substane strine
se ndeprteaz plnia i se penseaz captul liber al sondei dup
care se extrage cu atenie, pentru a se mpiedica scurgerea
coninutului ei n faringe, de unde ar putea fi aspirat de pacient
pregtirea produsului pentru examen de laborator

dac spltura s-a efectuat pentru eliminarea unor substane toxice

ingerate accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat din stomac
se va pstra pentru examinarea de ctre medic, iar un eantion va fi
trimis la laborator
reorganizarea i notarea n FO
Accidente
dac apare senzaia de grea i vrstur, se indic respiraie
profund sau se face anestezia faringelui cu soluie de cocain 2%
sonda poate ajunge n laringe, apare reflexul de tuse, hiperemia
feei apoi cianoza - se retrage sonda
sonda se poate nfunda cu resturi alimentare - se ndeprteaz prin
insuflaie de aer cu seringa
se pot produce bronhopneumonii de aspiraie

SPALATURA
VEZICALA
Spalatura vezicii urinare = introducerea unei solutii
medicamentoase, prin sonda uretrala, in vezica urinara, cu scopul
indepartarii exsudatelor patologice rezultate din inflamatia peretilor
vezicii..
Materiale necesare:

tava medicala;
doua sonde sterile (una de rezerva)
lubrefiant
ser fiziologic steril;
tampoane de vata sterile;
manusi sterile
tavita renala pentru colectarea urinei;
musama si aleza;
doua pense sterile;
tavita renala pentru colectarea urinei;
materiale pentru toaleta organului genital externe
seringa Guyon sau irigator prevazut cu ramificatie in T a tubului de
cauciuc, cu robinet, instalat pe stativ;
solutie de injectat (pentru spalatura) circa 1 litru incalzita la
temperatura corpului (ser fiziologic, solutie rivanol 0,1-2% ; solutie
de nitrat de argint 1-4%o ; acid boric 3%).)
Tehnica incepe cu efectuarea sondajului vezical (la femeie sau la
barbat).
Se retrage seringa si se asteapta sa se scurga lichidul introdus.
Se repeta operatia de cateva ori pana cand se scurge lichid clar.

Dupa efectuarea sondajului evacuator, la sonda se adapteaza

seringa Guyon si se introduc lent 80-100ml solutie, fara sa destinda
vezica.
Dupa fiecare spalatura, capatul liber al sondei se asaza pe o
compresa sterila pana la reumplerea seringii.

Instilarea substantelor medicamentoasein vezica urinara

se face cu ajutorul unei seringi adaptate prin intermediul unui tub de
cauciuc la sonda vezicala
introducerea se face incet avand grija de cantitate si concentratia
prescrisa de medic.

Drenarea vezicii urinare

in unele cazuri este necesar ca sonda vezicii sa ramana pe loc sub
forma de sonda permanenta , sau sonda a demeure, dandu-se
posibilitatea ca urina sa se evacueze permanent, astfel incat vezica
urinara sa ramana in stare de repaus.
sondele utilizate a demeure trebuie sa fie moi si sa nu depaseasca
o grosime de 15-16 grade Charier ptr a preveni escarele mucoasei
uretale.
Ptr femei se pot utilize sonde Pezzer, Malecot, Casper, care
prezentand cate o umflatura la capatul lor , se fixeaza in mod
automat in vezica.Este preferata insa sonda Folley, care se poate
utilize si la barbati , in lipsa ei se pot utilize sondele Nelaton sau
Thiemann care se fixeaza cu ajutorul benzilor de leucoplast.
Conditia esentiala a bunei functionari a unei sonde permanente este
ca orificiul intern al sondei sa fie imediat deasupra orificiului uretral
al vezicii.
Verificarea pozitiei corecte a sondei pemanente se face prin
introducerea in vezica a unei cant de lichid , ce trebuie sa se
reintoarca prin sonda intr-un flux continuu .Daca eliminarea
lichidului se face sacadat, atunci orificiul intern al sondei se afla prea
sus, urina va stagna in vezica, pana cand va ajunge la nivelul
orificiului sondei- eliminarea va fi sacadata.
Sonda pemanenta tip Folley poate fi mentinuta pe loc 7-14 zile
Sondele confectionate din cauciuc , nu vor fi lasate pe loc mai mult
de 24-48 de ore .
Urina care se evacueaza prin sonda permanenta va fi colectata
intr-un sac colector de material plastic, ce poate fi fixat de
coapsa bolnavului
-

sau intr-un urinar de sticla.

Tehnica se incheie ca si sondajul vezical.

Sondajul vezical si spalatura vezicala se executa in conditii de
asepsie riguroasa a materialelor, mainii si manevrelor.
In cazul aparitiei unei rezistente in timpul sondajului, sonda se
retrage si nu se forteaza (se pot produce traumatisme si cai false).

Recoltarea urinei se face in recipiente sterile, in absenta oricarei

substante straine pentru a impiedica fermentatia urinei care ar
genera rezultate false ale examinarilor.
Incidente,accidente
Astuparea sondei se datoreaza cheagurilor de sange intravezicale
(sonda se destupa prin insuflare de aer sau cativa ml de solutie
dezinfectanta).
Traumatisme, hemoragii si infectii.

Spalatura vaginala
Obiectivele procedurii
-indepartarea secretiilor
-

indepartarea mirosului
prevenirea iritatiei si escoriatiei
prevenirea infectiei
promovarea confortului

Pregatirea materialelor
- canula vaginala cu duza perforata (pentru reducerea presiunii
lichidului)
- solutie la temperatura corpului (cantitatea si tipul recomandate de
medici)
- irigator
- pensa
- gel pentru lubrifiere
- tub de cauciuc cu pensa sau tub din material plastic cu clema
- tampoane de vata
- stativ pentru suspendarea irigatorului
- aleza, musama
- manusi de protectie
Pregatirea pacientei

psihica:
-se instruieste pacienta si explica procedura si motivele pentru care
s-a recomandat
-se instruieste pacienta sa stea linistita si relaxata pentru a evita
eventualele senzatii neplacute
-se obtine consimtamantul pacientei
fizica:
- se asigura intimitatea
- se instruieste pacienta sa-si goleasca vezica
-se asigura pozitia corecta (ginecologica)

Efectuare

se asambleaza echipamentul si verifica temperatura lichidului

se verifica recomandarea medicala
se explica desfasurarea procedurii
se verifica daca pacienta si-a golit vezica
se aseza pacienta in pozitie ginecologica
se inveleste pacienta cu un pled si se aseza musamaua si aleza
sub pacienta
spalarea mainilor
se clampeaza tubul si se pune in irigator solutia la temperatura
corpului
se declampeaza tubul, se evacueaza aerul ,se reclampeaza
imbracarea manusilor de protectie
se face toaleta organelor genitale externe
canula se lubrefiaza cu gel sau vaselina
se agata punga/irigatorul in stativ la o inaltime de 50-70 cm de la
simfiza pubiana
se indeparteaza cu o mana labiile iar cu cealalta se introduce
canula in vagin, aproximativ 8-10 cm (la 10-11 cm se atinge fundul
de sac vaginal)

 se indeparteaza pensa , permite solutiei sa curga sub forta

gravitatiei; se roteste cu blandete canula in timpul irigatiei;

se clampeaza tubul inainte de terminarea lichidului si se

indeparteaza canula cu blandete
se spala regiunea vulvara cu apa si sapun si se usca bine cu un
prosop
se examineaza aspectul lichidului; daca lichidul contine mucus,
puroi sau sange se prezenta medicului
se indeparteaza manusile
se conduce pacienta la salon
se reorganizeaza locul de munca
se noteaza procedura in FO
Evaluarea eficacitatii procedurii
Rezultate asteptate/ dorite:
- Spalatura s-a desfasurat fara incidente, pacienta se simte bine
- Pacienta este cooperanta si demonstreaza intelegerea informatiilor
primite
- Pacienta este capabila sa-si efectueze spalatura
Rezultatele nedorite/ ce faceti:
- Pacienta acuza senzatii neplacute, durere
- Verificati temperatura solutiei, presiunea si viteza de scurgere
- Verificati daca pacienta si-a golit vezica
- Scadeti presiunea prin coborarea irigatorului sub 50 cm

CLISME

Definitie
Clisma este o forma speciala a tubajului,prin care se introduce
diferite lichide in intestinul gros(prin anus,in rect si colon).

Scop

1.

evacuator

evacuarea continutului intestinului gros

pregatirea pacientului pentru examinare(rectoscopie,irigoscop
interventii chirurgicale asupra rectului

2.

terapeutic

introducere de medicamente
alimentarea sau hidratarea pacientului

Clasificare dupa efect

clisme
evacuatoare
sifonaj,uleioase,purgative

care

pot

fi

:simple,inalte,prin

clisme terapeutice medicamentoase cu efect local,anestezice

clisme alimentare hidratante
clisme baritate cu scop explorator
Materiale necesare
de protectie
paravan,
musama,
aleza,invelitoare
manusi
sterile :
canula rectala
comprese
para de cauciuc pentru copii
nesterile
stativ pentru irigator
irigatorul si tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime si 10 mm diametru
tavita renala,bazinet
apa calda la 35-37 grade C (500-1000 ml pentru adulti,250 ml
pentru adolescenti,150 ml pentru copil,50-60 ml pentru sugari)
sare(1 lingurita la un litru de apa)
ulei(4 linguri la un litru de apa)sau-glicerina(40g la500ml)- sapun(1
lingurita rasa la 1 li
medicamente solutii medicamentoase
concentratia ceruta de medic
substanta lubrifianta(vaselina)

in

cantitatea

sau

Pregatirea pacientului

psihic
se anunta si i se explica tehnica
se respecta pudoarea
fizic
se izoleaza patul cu paravanul si se protejeaza cu musamaua si
aleza
se aseaza pacientul in functie de starea generala in pozitie :
- decubit dorsal, cu membrele inferioare usor flectate
- decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins si dreptul
flectat
- genupectorala
se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se inveleste pacientul cu
invelitoarea
Efectuare
clisma evacuatoare simpla
se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide robinetul
se verifica temperatura apei sau a solutiei medicamentoase
se umple irigatorul
se evacueaza aerul si prima coloana de apa
se fixeaza irigatorul pe stativ

asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza ,manusi de protectie

indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga
introduce canula prin anus in rect (cu mana dreapta) perpendicular
pe suprafata subiacenta, cu varful indreptat inainte in directia
vezicii urinare.
dupa ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridica extremitatea
externa si se indreapta varful in axa ampulei rectale.
se introduce 10 12 cm
se deschide robinetul sau pensa si se regleaza viteza de scurgere a
apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm de suprafata
patului pacientului.
pacientul este rugat sa respire adanc, sa-si relaxeze musculatura
abdominala, sa retina solutia 10 15 min ute
se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se apropie de nivelul
tubului de scurgere.
se indeparteaza canula si se aseaza un tavita renala
pacientul este adus in pozitie de decubit lateral drept, apoi de cubit
dorsal pentru a usura patrunderea apei la o adancime mai mare.
se capteaza scaunul la pat sau la toaleta
clisma inalta :
se practica pentru indepartarea mucozitatilor, puroiului exudatelor
sau toxinelor microbiene de pe suprafata mucoaselor
in parezele intestinale, ocluzia intestinala
se foloseste o canula retala (sonda) de 35-40 cm lungime si 1,5 cm
diametru, din cauciuc semirigid si prevazut cu orificii largi
se adapteaza la tubul irigatorului o palnie de 1,5 l (in loc de
rezervor)
se umple palnia cu apa calda la 35 C si se deschide robnetul sau
lasand sa iasa aierul
se lubrifiaza canula si se introduce pana in colonul sigmoid
se ridica pana la inaltime de 1 m si se da drumul apei
inainte ca acesta sa se goleasca, se coboara sub nivelul colonului,
apa se va reintoarce in palnie

se goleste palnia intr-un recipient

se repeta operatia de 5 6 ori pana ce prin tub se evacueaza apa
curata
clisma uleioasa :
se folosesc uleiuri vegetale (floarea soarelui, masline), incalzite la
38 grade C in baia de apa
introducerea in rect se face cu ajutorul unui irigator la care
rezervorul este inlouit cu o palnie sau cu ajutorul unei seringi
se introduce la presiune joasa
aproximativ 200 ml de ulei se introduc in 10 15 min
se mentine in rect 6 12 ore (este bine sa se execute seara iar
pacientul va elimina dimineata un scaun moale nedureros)
se indica in constipatii cronice, fecalom
clisma purgativa :
evacueaza colonul prin actiunea purgativa ( nu mecanica)
se utilizeaza solutia concentrata de sulfat de magneziu (250 ml apa
cu 2 linguri Mg SO4), care prin mecanism osmotic produce o
transsudatie de lichid prin peretii intestinali in lumen, formand un
scaun lichid ambundent
se mai poate folosi bila de bou ( un varf de cutit de bila pulbere la
250 ml apa) care are actiune stimultanta asupra peristaltismului
intestinal
Clisma terapeutica

clisma terapeutica
se foloseste cand se doreste o actiune locala asupra mucoasei,
cand calea orala nu este practicabila sau cand se doreste ocolirea
caii portale
se pot administra medicamente ca : digitala, clorura de calciu,
tinctura de opiu, chinina care se absorb prin mucoasa rectala sau
cele cu efect local ( solutii izotonice) in microclisme picatura cu
picatura ( la o ora, 1 h dupa clizma evacuatoare) cu un ritm de
60 picaturi pe min

microclisme

substanta medicamentoasa se dizolva in 10 15 ml apa, ser

fiziologic sau solutie izotona de glucoza si se introduce cu ajutorul
unei seringi adaptate la canula rectala

clisma picatura cu picatura

se pot introduce in organism 1-2 l solutie medicamentoasa in 24 h
pentru mentinerea constanta a temperaturii solutiei se vor folosi
rezervoare termostat sau se inveleste irigatorul intr-un material
moale vata, perna electrica
se foloseste in scop anestezic ( cand narcoza prin inhalatie este
contraindicata) eterul putand fi administrat sub forma unei clisme
picatura cu picatura
pentru efectul local se utilizeaza clismele cu bicarbonate de Na,
infuzie de musetel, cortizon, vitamina A, decoct de usturoi

INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE

Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid, de 30 -35 cm

lungime si 8-12 mm diametru, cu marginile extremitatilor rotunjite
Scop

eliminarea gazelor din colon in caz de meteorism abdominal

(imposibilitatea de a elimina gazele in mod spontan)
Materiale necesare

materiale de protectie (musama, aleza, invelitoare, paravan)

materiale sterile (tub de gaze, comprese, substanta lubrifianta)
Pregatirea pacientului
pacient

- psihic : se anunta si se explica tehnica

- fizic : se izoleaza patul cu paravan, se protejeaza cu musamaua si

aleza, se dezbraca pacientul si se aseaza in
Executie

asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza

unge tubul cu vaselina boricata

departeaza fesele pacientului cu mana stanga, iar cu dreapta

introduce tubul de gaze prin anus in rect si de aici in colon, prin
miscari de rasucire si inaintare pana la 15-20 cm
acopera pacientul cu invelitoare
mentine tubul maximum 2 h
se indeparteaza dupa degajare
la nevoie se repune dupa 1-2 h (dupa ce se restabileste circulatia la
nivelul mucoasei)
Ingrijirea ulterioara a pacientului :

se efectueaza toaleta regiunii anale

Se aseaza pacientul comod, se inveleste
Se aeriseste salonul

C. BOLI INFECTIOASE SI EPIDEMIOLOGIE

a. Scarlatina
1.Definiie: boal infecioasa acut aerogen, manifestat clinic prin
febr, angin acut, ciclu lingual i erupie tegumentoas
caracteristic.
. Etiologie
Scarlatina este boal de tip etiologie bacterian, produs de
serotipuri toxigene de streptoco -hemolitic grupa A.
Aceste serotipuri secret o exotoxin - toxina eritrogen, cu rol n
producerea manifestrilor clinice generale i a erupiei tegumentare.
3.Epidemiologie
Scarlatina este o boal cu rspndire endemo-epidemic pe tot
globul, mai frecvent n zonele temperate.
Sursa de infecie este reprezentat de:
- bolnavii cu scarlatin sau cu angine acute streptococice cu
streptococ -hemolitic grupa A;
- purttorii aparent sntoi de streptococ la nivel faringoamigdalian; aceti purttori au rol foarte important n transmiterea
agentului patogen n rndul populaiei, neprezentd semne clinice
de boal.
Transmiterea bolii se poate face n mod:
- direct: prin aerul contaminat cu picturi din secreiile faringiene ale
surselor de infecie;
- indirect: prin obiecte contaminate sau pe cale digestiv (lapte,
produse lactate contaminate).

Receptivitatea la boal este maxim la vrstele de 2 - 10 ani; boala

este rar la aduli (datorit imunitii antitoxice ctigate anterior
prin boal n copilrie sau prin infecii subclinice).
Imunitatea dup boal este de tip antitoxic. Anticorpii antitoxin
eritrogen aprui dup boal previn,n majoritatea cazurilor,
apariia unei noi scarlatine. Remboln&
#259;virile sunt foarte rare, produs de alte serotipuri de streptococ
-hemolitic grupa A.
Boala poate apare pe tot parcursul anului, mai frecvent n sezonul
rece i n colectivitile de copii.
. Patogenie
Poarta de intrare pentru infecii este cel mai frecvent orofaringele;
foarte rar pot fi pori de intrare plgile operatorii, plgile uterine.
La nivelul porii de intrare streptococii se multiplic i secret toxina
eritogen. Aceasta se rspndete n organism i determin:
-apariia erupiei tegumentare i ulterior descuamarea tegumentar;
-manifestrile toxice generale (febra, manifestrile digestive i
nervoase).
Efectele toxinei eritrogene constituie sindromul toxic de scarlatin.
5.Tablou clinic
Evoluia clinic a scarlatinei se desfoar n mai multe etape:
Incubaia este cuprins ntre l-l0 zile.
Debutul este brusc, cu febr, disfagie, cefalee i uneori vrsturi
(frevente la copii). La examenul clinic faringele i amigdalele sunt
intens cogestive. Limba este sabural, cu depozit alb.
Perioada de invazie (urmtoarele l-2 zile de la debut) se
caracterizeaz prin:
1.persistena febrei;
2.persistena anginei acute, care poate avea aspect de angin roie
(eritem intens, ,,n flacr'', la nivelul amigdalelor, pilierilor
amigdalieni i palatului moale). Scarlatina angin eritematopultacee (cu depozite pultacee alb cenuii la nivelul amigdalelor),
rar angin ulcero-necrotic (cu zone ulcerate i necrozate la nivelul
amigdalelor, aspect produs de streptococi cu virulen crescut);
3.modificri ale epiteliului lingual - limba ncepe s se descuameze
treptat, lsnd mucoasa roie i cu papile linguale evidente (aspect
de limb zmeurie);
4.adenopatii latero-cervicale i submandibulare, sensibile spontan i
la palpare.
Perioada eruptiv ncepe la 24-36 ore de la debutul bolii i se carac
terizeaz prin:
1.persistena febrei;
2.uneori manifestri digestive (vrsturi, dureri abdominale),
nervoase
(agitaie),
articulare
(artralgii),
cardio-circulatorii
(tahicardie, hipotensiune arterial);
3.apariia erupiei tegumentare (exantem) caracteristice.
Exantemul scarlatinos este micropapulos, aspru, congestiv, pe fond
eritemos. Se localizeaz cervical anterior, la nivelul toracelui,
abdomenului, rar pe coapse i fese. Nu apare niciodat pe fa, n
palme i pe plante.

La nivelul plicilor de fexiune ale membrelor (cot, axila) erupia are o

dispunere caracteristic, sub forma unor linii hemoragice. Acest
aspect formeaz semnul Pastia - Grozovici.
Faciesul pacientului este caracteristic, aspect cunoscut sub
denumirea de masca lui Filatov: obraji congestivi i paloare
perioronazal;
4.persistena anginei acute descris anterior;
5.continuarea ciclului de modificri ale epiteliului lingual - limba se
descuameaz complet n 4-5 zile de la debutul bolii i ncepe s se
reepitelizeze treptat, avnd un aspect rou-lucios(numit ,,limb de
pisic'').
Perioada de descuamaie este ultima perioada evolutiv a bolii,
ncepe dup 7 zile de la debut i poate dura 2-3 sptmni. Aceast
etap se constat de obicei n cazurile de boal netratat sau
tratat tardiv cu Penicilin.
Se produce o descuamare a tegumentelor, de tip finos pe fa i pe
trunchi i n lambouri la extremitile membrelor.
6.Forme clinice
n raport cu intensitatea manifestrilor clinice se descriu mai multe
forme clinice de boal:
a)forme uoare: cu simptomatologie redus;
b)forme medii: cea descris anterior;
c)forme severe, toxice, manifestate prin febr nalt, erupie boga
t, frecvent cu caracter hemorgic, manifestri hemoragipare
(epistaxis, melen), tulburri neuropsihice (agitaie, convulsie),
afectare hepatic (cu icter i hepatocitoz), afectare renal (retenie
azotat, albuminurie).
7.Complicaii
Complicaiile n scarlatin sunt, n prezent, rare datorit interveniei
terapeutice precoce.
Se descriu trei tipuri de complicaii:
a)complicaii toxice - datoeit toxinei eritrogene. Sunt reprezentate
de: hepatita toxic (cu citoliz hepatic i frecvent icter), nefrit
toxic, miocardit toxic, afectare articular (artralgii n cursul
evoluiei bolii).
b)complicaii septice - datorate extensiei locale sau la distan a
procesului infecios streptococic. Sunt reprezentate de: adenite
locale, adenoflegmoane, otite, sinuzite, localizri pulmonare
(pneumonii, bronhopneumonii), meningite (meningite acute), renale
(abcese), articulare (artrite acute) etc.
c)complicaii alergice - produse de mecanism imunologic, de
sensibilizare, cu formare de autoanticorpi fa de unele structuri din
organism (fibra miocardic, membrana bazal glomerular,
articulaii).
Aceste complicaii sunt: reumatismul articular acut, glomerulonefrita
acut difuz poststreptococic, cardita acut, hitemul nodos).
. Investigaii de laborator
Leucograma prezint leucocitoz cu neutrofilie i uoar eozinofilie.
VSH i fibrinogenul seric prezint valori crescute.
Proteina C reactiv este pozitiv.

Examenul sumar de urin poate evidenia albuminurie i n sediment

cilindrurie.
Culturile exudate nazo-faringiene sunt frecvent pozitive cu
streptococ -hemolitic grupa A.
Testul ASLO (determinarea titrului de anticorpi aprui mpotriva
streptolizinei O, toxin elaborat de streptococi) cu valori crescute,
confirm etiologia streptococic a bolii.
9.Tratament
Scarlatina este boal infecioas de grup A, cu declarare obligatorie
nominal i izolare.
a)regimul igieno-dietetic: repaus la pat n perioada febril,
asigurarea unui climat cald i aerisit; diet hidro-lacto-zaharat n
perioada febril, apoi lacto-finos vegetarian. Dieta normal, cu
carne, se permite dup 7 zile, n cazurile fr afectare renal (cu
examen sumar de urin normal).
b)tratamentul etiologic are ca scop eradicrea infeciei. Se face
obligatoriu cu antibiotice.
Antibioticul electiv este Penicilina, streptococii -hemolitic grupa A
fiind sensibili la acest antibiotic.
Durata tratamentului cu Penicilin este de 10 zile. Se recomand
nceperea tratamentului cu Penicilina G, administrat injectabil
intramuscular sau intravenal timp de 3-5 zile, urmat de Penicilina V
oral (OSPEN*) pn la 6 zile de tratament. n a 7-a zi de tratament
se administreaz Moldamin, strict intramuscular. La 7 zile i la 14
zile de la prima doz de Moldamin se va mai repeta nc 1 doz,
pentru prevenirea apariiei complicaiilor poststreptococice.
La pacienii alergici la Penicilin, tratamentul etiologic se face cu
Eritromicin, timp de 10 zile.
c)tratamentul simptomatic const n: antitermice (Algocalmin,
Paracetamol), la nevoie antiemetice (Metoclopramid), antiseptice
bucale (Faringosept, Fenosept etc.).
10.Profilaxie
Msurile nespecifice de profilaxie sunt reprezentate de:
-izolarea pacientului cu scarlatin i tratarea acestuia;
-dezinfecia continu i terminal la patul bolnavului;
-ancheta epidemiologic n focarul de scarlatin, cu depistarea
sursei de infecie i tratarea acesteia;
-contacii cazurilor de scarlatin vor face tratamentul profilactic cu
Penicilina V timp de 5 zile.
b. Rujeola
Rujeola este o boala acuta infectioasa si extrem de contagioasa,
uneori severa, provocata de virusul rujeolic, caracterizata clinic prin
manifestari catarale respiratorii, un enantem bucal particular,
urmate de o eruptie caracteristica si insotita de variate complicatii
bacteriene.
Rujeola este o boala extrem de raspandita (peste 90% dintr-o
populatie nevaccinata face boala pana la varsta adulta). In tarile in
curs de dezvoltare (nivel de viata scazut si igiena deficitara ), rujeola
se insoteste de o mortalitate ridicata ( 12% sau si mai mult ); in
celelalte tari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,020,1%).

Complicatiile pulmonare si nervoase contribuie la gravitatea bolii

prin mortalitate si sechele. Se apreciaza ca peste 1.500.000 de copii
mor anual pe glob din cauza rujeolei.
Considerand marea morbiditate a rujeolei, complicatiile si
mortalitatea, rujeola se numara, in cadrul bolilor infectioase, printre
problemele mari de sanatate publica. Prin generalizarea vaccinarii
antirujeolice, se spera sa se obtina eradicarea bolii, in ultimii ani.

2. ETIOLOGIE

Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav

in sange, in secretiile nazofaringiene si respiratorii, in elementele
eruptive cutanate. Virusul nu se intalneste la persone sanatoase,
deoarece nu exista purtatori de virus rujeolic.
Izolarea virusului rujeolic s-a facut pe culturi de tesuturi ( rinichi
uman, sau de maimuta ), utilizand sange, sau spalaturile faringiene
de la bolnavii de rujeola.
Morfologie- virusul rujeolic este o particula sferica de 120- 128m in
diametru, cu mici proiectii aciculare de suprafata. Structural, contine
o nucleocapsida, cu A.R.N si un invelis exterior constituit din lipide,
glicoproteine si polipeptide. Infectivitatea este legata de acest
invelis ca si de proprietatile de hemaglutinare si hemoliza. Antigenul
pentru reactia de fixare a complementului este prezent in
nucleocapsida, iar anumite specificitati sunt date de invelis. Spre
deosebire de alte virusuri inrudite, virusul rujeolic nu poseda
neuraminidaza. Exista un singur tip antigenic.
Rezistenta in mediu extern si la factorii fizici- virusul rujeolic este
putin rezistent in mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate.
Rezista cateva saptamani la frigider si mai multe luni in stare
inghetata la 150 sau- 790 C. La 370C isi pierde jumatate din
infectiozitate in 2 ore. La temperatura camerei si la umiditate
scazuta, rezista mai bine dar, pierde 50-70% din infectiozitate, in
conditii de umiditate crescuta. Este distrus repede de ultraviolete.
Actiunea formolului (1/4000), timp de 4 zile la 370, duce la
inactivarea virusului (pierderea completa a infectiozitatii). Virusul
rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic.
Cum se manifest rujeola?

Perioada de incubaie (intervalul de timp scurs ntre momentul

infectrii i momentul apariiei primelor simptome) dureaz ntre 7 i
18 zile. n general, debutul bolii este brusc i virulent, cu febr ce
poate depi uneori 39 C, la care se adug indispoziia,
inapentena, durerile de cap, iar la scurt timp i semnele unei infecii
respiratorii, incluznd:

secreii nazale apoase, strnut;

lcrimarea abundent, nroirea ochilor;
intoleran la lumin i umflarea pleoapelor;
dureri de gt, rgueal;
nroirea i umflarea amigdalelor;
tuse uscat, suprtoare sau, dimpotriv productiv

Rujeola A doua faz a bolii ncepe dup 24-48 de ore de la apariia

febrei i e caracterizat de:
nroirea intens a mucoasei bucale, nsoit de mici pete/puncte
sngerande (pichete) care fac foarte dificil alimentarea; aceast
congestie poate afecta ntreg tubul digestiv, cauznd vrsturi
i/sau diaree, iar n unele cazuri chiar i mucoasa genital
(provocnd usturimi la urinare);
limba ncrcat, cu depozite albicioase i cu marginile roii;
inflamarea ganglionilor, n special a celor de sub brbie i a celor
situai de o parte i de alta a gtului;
semnul Koplik, considerat tipic pentru rujeol: mici pete albicioase
avnd un centru gri-albstrui, care apar pe mucoasa obrajilor, n
dreptul molarilor;
persistena febrei, cu apariia riscului de convulsii febrile.
Rujeola n a treia faz a bolii tabloul clinic e completat de:
accentuarea febrei (39-40,5 C) i a semnelor generale chiar nainte
de declanarea erupiei cutanate, dup care temperatura scade
uor, ajungnd n 2-3 zile la valori normale;
apariia erupiei, reprezentnd pete de diferite dimensiuni (mici,
ct gmlia unui ac sau mai mari pn la 1-3 cm), de culoare
roz/rou, neregulate, uor ieite n relief, catifelate la palpare, care
dispar la apsare i au tendina s se uneasc ntre ele;
petele apar de obicei n timpul nopii, mai nti n spatele urechilor,
apoi pe fa (n prima zi), pe gt (a doua zi), urmnd ca n 2-3 zile s
se ntind pe tot corpul; n momentul n care erupia cuprinde
membrele, ncep s pleasc petele de la nivelul feei, ele
retrgndu-se n ordinea n care au aprut;
erupia dureaz 3-5 zile i poate fi nsoit de o uoar mncrime;
dup dispariie, pielea poate cpta o tent maronie, care se
atenueaz treptat;
PROFILAXIE SI COMBATERE

Fata de marea ei raspandire, prevenirea rujeolei constituie o

problema insemnata. Deoarece masurile de izolare nu pot impiedica
raspandirea bolii, profilaxia rujeolei se bazeaza pe imunizarea pasiva
si mai ales, pe imunizarea activa.
Masuri la ivirea unui caz.
Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de
boala pana la 6 zile dupa aparitia eruptiei.
Dezinfectia continua, si cea terminala, a camerei bolnavului sunt
necesare. Suspectii sunt izolati pana la precizarea diagnosticului.
Carantina contactilor este necesara, desi dificil de realizat in
practica. Se aplica in colectivitatile de copii, unde s-a ivit un caz,
prin interzicerea intrarii de noi copii receptivi si de vizitatori. Scolile
nu se inchid, insa copiii sunt supusi unui control medical zilnic.
Copiii-contacti, la care se cunoaste data precisa a contactului, pot fi
lasati la scoala primele zile de incubatie, dupa care este
recomandabil sa fie izolati la domiciliu.
Contactii (copiii mici sub 3 ani varsta, convalescentii dupa alte boli
infectioase, copiii cu boli debilitare, etc) primesc imonoglobuline
standard ( gammaglobulina 10% sau 16%) in doza de 0,3 ml/kg
corp, din concentratia de 16% (imunizare pasiva). Aplicata in
primele 5 zile de la contact, efectul preventiv al gammaglobulinei
este sigur. Durata de protectie se extinde la 3 saptamani. Daca
administrarea s-a facut dupa a 5-a zi de la contact, efectul este
numai de atenuare si cu atat mai redus, cu cat administrarea
gammaglobulinei s-a facut in ultimile zile de incubatie. In locul
gammaglobulinei standard, se pot folosi imunoglobuline specifice
(imunoglobuline umane specifice anti-rujeola), doza de 0,2-0,3 ml/kg
corp .
Masuri de prevenire si combatere permanente.
Depistarea bolnavilor trebuie facuta cat mai precoce, ca si izolarea
lor (4 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei). Se va evita
contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. Sectiile de rujeola
din spitale vor fi cat mai riguros separate (conagiozitate mare,
transmitere aerogena).
Protectia receptivilor se poate realiza prin masuri de profilaxie
specifica (pasiva sau activa)
A.
Protectia
prin
imunizare
pasiva
se
face
cu
gammaglobulinestandard sau specifice, cu efect de protectie,
daca se administreaza in primele 5 zile de la contact si cu efect de
atenuare, daca se dau in urmatoarele zile de incubatie. Durata
protectiei este de 3 saptamani.
B. Protectia prin imunizare activa. In prezent, prevenirea rujeolei,
este, cu success, asigurata prin imunizarea in masa cu vaccinul cu

virus rujeolic viu atenuat. Introdus in 1963, acest vaccin a aratat o

inalta eficacitate, determinand o imunitate protectiva in circa 95%
din cazuri, reducand substantial morbiditatea prin rujeola (in S.U.A.
de la 400.000 de cazuri pe an, la mai putin de 3000 de cazuri in
1984).
Varsta de vaccinare. In mod usual, se incepe de la varstade 12
luni (chiar 15 luni dupa unii autori) asi ulterior se face la orice
varsta. Experienta a aratat ca efectuarea sub varsta de 12 luni
poate reduce sansa si gradul seroconversiunii, din cauza persistentei
mai prelungite a anticorpilor transmisi de la mama. Toti autorii sunt
insa de accord ca in cazurile de risc mare de contact infectios pentru
sugari (epidemii in crese, morbiditate mare la varsta mica) este
indicat sa se faca vaccinarea de la varsta de sase luni. In aceste
cazuri, este insa necesar sa se repete vaccinarea la varsta de 15
luni, pentru o protectie completa (sub 12 luni protectia este de
numai 67%). Copiii mai mari si adolescentii se vaccineaza daca sunt
receptivi. Expunerea la rujeola (contact infectant) nu constituie o
contraindicatie a vaccinarii. Daca vaccinul este efectuat in primele 3
zile de la contact, vaccinul induce o protectie, care impiedica
dezvoltarea rujeolei.
Precautii si contraindicatii. Vaccinarea antirujeolica se amana
pentru 2-3 luni, daca copilul a primit gammaglobuline, sange sau
plasma (interferarea vaccinarii).
Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformatii la fat),
copiii cu boli febrile severe, tuberculoza activa, precum si cei cu
imunitate alterata (leucoze si alte boli de sange, persoane tratate cu
corticoizi, citostatice, iradiate), din cauza pericolului de dezvoltare a
unor reactii grave. Copiii cu aceste contraindicatii se protejeaza (in
caz de contact infectant) cu imunoglobuline standard sau
specifice.
Reactii adverse. Experienta de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic
a aratat o securitate foarte buna si o toleranta acceptabila. Intre 515% dintre vaccinati, dezvolta febra pana la 390C, incepand de la a
6-a zi dupa inoculare si durand cateva zile; mai rar apar eruptii
usoare. Modificarile EEG, trecatoare si reversibile, sunt posibile, ca si
convulsii, dar manifestari neurologice s-au semnalat numai in
proportia de 1-1,2/1000.000 de vaccinari.
Alti autori dau proportii mai mari (1 : 25.000) de complicatii
neurologice. Exceptional s-au citat cazuri de sindrom Guillain-Barr
si pareze. Riscul de panencefalita subacuta sclerozanta este
considerat cu totul exceptional.
Durata imunitatii. Experienta de pana acum arata ca
imunitatea dureaza 10-12 ani de la vaccinare ( observatiile
continua), sugerand o imunitate pentru toata viata ( desi apare mai
putin puternica decat aceea dupa infectia naturala).

Esecurile vaccinarii antirujeolice sunt rare (1-5%) si explicabile

fie prin prezenta de anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor
recent de imunoglobuline), fie mai ales prin defectiuni de conservare
a vaccinului la rece (lantul de frig necesar de la producator pana la
aplicare), deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatura
inalta si la lumina (un mare impediment pentru zonele tropicale).
Pentru a evita esecurile prin imunitatea umorala reziduala la
sugari,
s-au facut incercari de vaccinare la acestia cu vaccin
rujeolic administrat pe cale nazala, prin aerosoli, cu rezultate bune.
Eradicarea rujeolei este posibila numai pe baza unui progrom de
vaccinare antirujeolica cu vaccin viu, generalizat si sustinut a
fiecarei generatii anuale de copii.
In tara noastra, vaccinarea antirujeolica se face obligatoriu
copiilor, incepand de la varsta de 9 luni. Se utilizeaza un vaccin viu
supraatenuat liofilizat, preparat cu tulpina Schwartz, produs de
Institutul Dr. I. Cantacuzino din Bucuresti.
c. Rubeola
Rubeola este o boal infecioas acut eruptiv a copilului i
adultului.
Clinic
se
caracterizeaz
prin
erupie,
febr,
limfadenopatie. Infecia fetal determin malformaii congenitale.
ETIOLOGIE: virusul rubeolic din familie Togaviridae.
DIAGNOSTIC CLINIC
Rubeola postnatal
Incubaia dureaz 12-23 de zile, n medie 18 zile.
Debutul nu este evident la copii. La aduli exist un prodrom de
cteva zile cu febr, stare general alterat, adenopatie
splenomegalie.
Perioada de stare (eruptiv) e caracterizat printr-o erupie
maculopaluloas cu elemente neconfluente, care poate ncepe pe
fa i care e florid 2-3 zile. Poate exista o cretere a temperaturii
n prima zi de erupie, coriz i conjunctivit.
Complicaii:
artrite, artralgii prezente la o treime din femeile care fac
boala (nu copii, brbai) i care prind articulaiile de la nivelul
degetelor, pumnului, genunchiului.
manifestri hemoragice cu o inciden de 1:3000 de cazuri,
mai frecvent la copii, secundare trombocitopeniei i tulburrilor
vasculare mediate imun (la copii, mai frecvent purpur
trombocitopenic).
encefalita rubeolic e foarte rar, 1:5000 de cazuri, cu o
frecven mai mare la aduli. Are o mortalitate ridicat, de 20-50%.
Rubeola congenital

Este o boal grav, funcie de vrsta ftului n momentul infeciei

mamei. Poate evolua spre moartea ftului, avort, natere prematur,
natere cu malformaii congenitale.
Simptomele rubeolei congenitale pot fi temporare (greutate la
natere mai mic), permanente (surditate) sau evolutive (miopie).
Cele mai frecvente sunt:
surditate;
cataract sau glaucom;
malformaii congenitale cardiace;
retard intelectual.
Rubeola congenital nu trebuie gndit ca o boal static. Copii
nscui din mame cu rubeol n cursul sarcinii i care la natere erau
considerai normali, au fost gsii cu manifestri de rubeol
congenital la vrsta colar:
diabet zaharat insulino-dependent;
encefalopatie evolutiv progresiv asemntoare PESS.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR:
A. Diagnostic hematologic evideniaz celule Turck i plasmocite
pn la 20%; inconstant apar modificri ale formulei leucocitare.
B. Diagnostic specific
Produse patologice: secreii respiratorii, lacrimi, snge, urin, LCR,
materii fecale; fragmente de esut prelevate postmortem; n rubeola
congenital lichid amniotic, placent, esuturi fetale (postabortum).
1. Izolarea i identificarea nu sunt de uz curent. Se utilizeaz
pentru diagnosticul rubeolei congenitale sau n formele grave,
complicate.
Prelevatele se inoculeaz n culturi celulare primare de maimu, dar
efectul citopatic apare tardiv sau numai dup pasaje repetate.
Diagnosticul se poate face pe baza fenomenului de interferen ntre
virusul rubeolic i virusul ECHO 11. Dac dup inocularea virusului
ECHO 11 nu se observ efectul citopatic al acestuia, acest lucru
confirm prezena virusului rubeolic.
Identificarea virusului se face prin reacia de seroneutralizare
cu seruri standard specifice.
2. Diagnosticul serologic const n evidenierea titrurilor de anticorpi
specifici IgG sau IgM n ser, prin tehnic ELISA sau prin aglutinare.
Anticorpii IgM specifici apar numai n infecia primar, fiind
prezeni n ser timp de 4 sptmni,urmnd ca dup aceast
perioad s fie detectai anticorpii IgG specifici.
Prezena anticorpilor IgM specifici n serul nou-nscutului
indic infecia rubeolic transplacentar.
Titrurile de anticorpi specifici pot fi cercetate n dinamic i
prin reacii de hemaglutinoinhibare i imunofluorescen indirect.
DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1. Izvorul de infecie
bolnavul, prin secreii naso-faringiene;

Contagiozitatea este de 40-80%, bolnavul putnd s transmit

virusul 7 zile preeruptiv, 5 zile n erupie i luni pn la 1 an n
rubeola congenital.
infectaii inaparent.
2. Transmiterea
aerian, prin picturi;
obiecte recent contaminate cu secreii sau excreii (excepional).
3. Receptivitate
general( pn la 6 luni pot persista anticorpi materni la nounscut).
4. Imunitate
de lung durat;
3-10% din cazuri, posibil rembolnviri;
reinfecia nu afecteaz ftul la gravide;
90% din populaia adult are anticorpi fa de virusul rubeolic.
Profilaxie i combatere
ncepnd cu 01.01.2000, la nivel naional s-a introdus
supravegherea sindromului rubeolic congenital (SRC).
Definiia SRC: orice copil n vrst de sub 1 an care prezint unul sau
mai multe din urmtoarele semne: surditate de percepie uni sau
bilateral, surditate central, persistena canalului arterial, stenoz
pulmonar, defecte septale ventriculare, boal cardiac congenital
complex, retinopatie pigmentar, cataract, microoftalmie,
glaucom.
1. Msuri fa de izvorul de infecie
-depistare precoce: ancheta epidemiologic, clinic, laborator;
- raportare numeric, trimestrial;
- izolare: 7 zile la domiciliu;
Cazurile de SRC vor fi raportate la DSP n 24h de la depistare.
Unitatea care a descoperit cazul va recolta, n maxim 24 de ore de la
declarare , o prob de 0,5 ml ser sanguin, care va fi transportat la
DSP local, n geant frigorific. Pentru fiecare prob se va nregistra:
numele, prenumele, data naterii, data mbolnvirii, data recoltrii,
data trimiterii, cod (iniiale jude/nr.probei/ luna/an). Se va completa
fia de declarare a cazului suspect SRC (vezi anexa).
2. Msuri fa de cile de transmitere
dezinfecia, carantina nu sunt obligatorii; colectivitile unde au
aprut cazuri vor fi supravegheate 21 de zile;
aerisirea ncperilor, curenia sunt suficiente.
3. Msuri fa de receptivi
contacii: vor fi investigate serologic, privind receptivitatea la
boal, numai gravidele.
La gravidele receptive se indic ntreruperea sarcinii, iar la cele care
refuz, administrarea de imunoglobuline specifice ( protecie redus
ca durat).

imunizarea activ (vaccin viu atenuat), este indicat ncepnd

din copilrie dar i la populaia feminin n vrst de 15-18 ani.
Se realizeaz cu vaccin rubeolic viu atenuat, n doz de 0,5 ml,
subcutanat, simplu sau n asociere cu vaccinul anturujeolic i/sau
antiparotidit epidemic (Trimovax).
Este indicat la copii de 1-12 ani i la populaia feminin n vrst de
15-18 ani, avnd rezultate foarte bune seroconversie de 95-100%.
Este contraindicat la gravide i la cei cu imunodepresii.
Reacii postvaccinale posibile: locale minore, artralgii, artrite, nevrite
periferice.
imunizare pasiv, cu imunoglobuline specifice antirujeol, la
contactele gravide, receptive, care au vrsta sarcinii naintat, sau
care refuz ntreruperea sarcinii.
TRATAMENT
Izolarea se face la domiciliu timp de 6-7 zile. Nu se administreaz
antibiotice; se combate febra i se previn suprainfeciile bacteriene,
prin igien riguroas a mucoaselor i tegumentelor.
n caz de complicaii bolnavul se ndrum n Clinica de Boli
Infecioase.
Rezistena este corelat cu titrul
seroneutralizani sau hemaglutinoinhibani.

seric

al

anticorpilor

Profilaxie i combatere
1. Msuri fa de izvorul de infecie
depistare: epidemiologic, clinic, laborator;
declarare: numeric, trimestrial; sptmnal sau zilnic n epidemii;
izolare: 5-7 zile, la domiciliu, formele uoare, cele grave se
spitalizeaz.
2. Msuri fa de cile de transmitere
dezinfecia continu i terminal nu sunt necesare;
aerisirea ncperilor, curenia sunt suficiente.
d. Varicela
Varicela este o boala foarte contagioasa determinata de virusul
varicelo-zosterian, frecventa la copiii cu varsta cuprinsa intre 2-10
ani. Varicela se numeste in limbajul popular varsat de vant. Copiii
din colectivitati au o probabilitate mai mare de infectie, existand
adevarate epidemii. Varicela confera imunitate durabila, dar exista
posibilitatea unei
reinfectii, datorita persistentei virusului in
organism, reinfectie care poarta numele de zona zoster. Forme
grave de varicela pot sa apara la copii cu afectiuni cronice, cei cu
tulburari ale sistemului imunitar, nou-nascuti, adolescenti cu varsta
peste 15 ani si femeile gravide, la care virusul varicelo-zosterian
determina in 1-2 % din cazuri varicela neo-natala.
Epidemiologie
boala este determinata de virusul varicelo-zosterian, din familia
virusurilor herpetice. Virusul determina doua tipuri de infectie:
varicela si zona zoster

virusul este foarte contqagios, afecteaza copiii cu varsta cuprinsa

intre 2-10 ani. Sugarii cu varsta sub 6 luni sunt protejati de anticorpii
materni
virusul varicelo-zosterian se transmite pe cale respiratorie (prin
picaturile de tuse, saliva, stranut), prin obiectele contaminate si prin
curentii de aer (de aici vine numele de varsat de vant) si ruperea
veziculelor cu lichid si contactul direct cu acestea
rezervorul de virus il reprezinta bolnavii, perioada de contagiozitate
incepe cu 1-2 zile inaintea aparitiei eruptiei
incubatia (momentul infectarii si aparitia primelor simptome) este
de 14-21 de zile
imunitatea este de lunga durata, reactivarea virusului care ramane
cantonat in organism se face in urmatoarele situatii: imunitate
scazuta, stres, varstnici.
Simptomatologie
perioada de invazie-dureaza 1-2 zile si prezinta
indispozitie
inapetenta
astenie (oboseala)
cefalee (dureri de cap)
febra 38-38,5 grade Celsius pana la 39-39,5 grade Celsius,
insotita de frisoane, agitatie si chiar convulsii febrile
adenopatia (marirea de volum a ganglionilor)
perioada de eruptie (perioada de stare) dureaza 7-10 zile
apare eruptia care evolueaza in valuri, afecteaza toate partile
pielii,partea paroasa a capului si afectarea mucoaselor (bucala,
conjunctivala, genitala)
eruptia are aspect de bubite mici care evolueaza spre vezicule cu
lichid incolor, lichid care in evolutie devine tulbure si apoi se
resoarbe, ramanand crustele (care nu mai sunt infectioase)
pot sa fie cateva vezicule pana la zeci si sute
veziculele de la nivelul mucoasei bucale determina dureri la
deglutitie si inapetenta
veziculele de la nivelul mucoasei genitale determina dureri si
usturimi la mictiune
dupa 7 zile crustele cad si pot ramane zone hiperpigmentate care
dispar in cateva zile
eruptia este pruriginoasa (cu mancarimi)
evolutia este usoara, boala determinand imunitate de lunga durata
Diagnostic
contactul cu perrsona bolnava
aspectul clinic al eruptiei
Complicatii
suprainfectarea veziculelor cu streptococ, stafilococ
pneumonie
encefalita (prezinta tulburari de vedere, de mers, varsaturi,
somnolenta)
Tratament
izolarea la domiciliu 7-14 zile, pana la momentul disparitiei
veziculelor si a crustelor
regim alimentar normal, cu hidratare crescuta cu ceaiuri, apa, supe,
sucuri naturale de fructe
in caz de febra se administreaza ibuprofen, paracetamol, algocalmin

se interzice efectuarea baii pana la caderea crustelor

se indica taierea unghiilor, pentru a se preveni scarpinatul
in caz de prurit (mancarimi) se pot administra antihistaminice
(Aerius, Claritin, Zyrtec ) si local se administreaza lotiuni calmante
mentolate si cu calamina
se poate face tratament cu Aciclovir, dar numai la indicatia
medicului
in cazul suprainfectarii veziculelor se administreaza antibiotice si
unguente cu antibiotice
formele grave de varicela se interneaza in spital
Profilaxia
izolarea copiilor bolnavi
evitarea contactului cu bolnavii
vaccinarea se face in jurul varstei de 1 an, dar se poate face si la
copii cu varsta peste 10 ani, care nu au facut boala. Vaccinurile care
se gasesc sunt: VARILRIX si PRIORIX TETRA.
Exista si forme atipice de varicela:
varicela neo-natala care apare in cazul infectarii femeii gravide
inaintea nasterii cu aproximativ 3-4 zile. Nou-nascutul prezinta
complicatii foarte grave: hepatita, bronhopneumonie, meningita si
encefalita
varicela congenitala, in cazul in care infectia s-a produs in timpul
sarcinii si se produc grave malformatii congenitale. Poate fi
prevenita prin vaccinarea femeilor care nu au facut boala.
Autor: Mihaela Herescu, medic primar pediatru
e. Tusea convulsiva
Tusea convulsiv este o boala infecto-contagioas acut a copilului,
caracterizat prin tuse spastic, aparut n accese paroxistice,
repetitive, mai frecvente n cursul nopii, avnd o evoluie de cteva
sptmni.
DIAGNOSTIC CLINIC
Incubaia dureaz 7 - 14 zile (maxim 21 zile).
Perioada de debut (numit i perioad cataral) dureaz 1-2
sptmni i reprezint perioada cu contagiozitatea cea mai mare.
Se manifest prin rinoree, tuse uscat, frecvent, rezistent la
medicaie. Febra poate lipsi sau este moderat, starea general este
bun. La examenul obiectiv, stetacustic pulmonar se deceleaz
raluri bronice.
Perioada de stare (convulsiv) dureaz 2 - 4 sptmni. Se
consider iniiat n momentul n care tusea devine spastic, n
accese paroxistice, cianozante, emetizante i predominant nocturne.
Un acces de tuse este alctuit din:
aur: se poate evidenia doar la copiii mai mari i este
reprezentat de presimirea de ctre copil a declanrii accesului;
acesta devine nelinitit, anxios i i ntrerupe jocul; naintea
accesului propriu-zis apare un inspir brusc, adnc, suspinat;
accesul de tuse propriu-zis este format din mai multe (5 - 10)
secuse expiratorii explozive, scurte, afone, urmate de o pauz

prelungit n expir forat, cnd faciesul devine congestionat sau

chiar cianotic. Dupa aceasta, se produce un inspir adnc, prelungit,
zgomotos, cunoscut ca "repriza" i comparat cu zbieratul mgarului
(tuse mgreasc) sau cu cntatul cocoului.
La sugar, acest inspir zgomotos poate lipsi, fiind nlocuit de
apnee prelungit n cursul creia pot surveni convulsii (tuse
convulsiv).
Aceste elemente (secusele expiratorii, pauze n expir forat,
reprize) se repet de mai multe ori n timpul unui acces. La sfritul
accesului, copilul expectoreaz, expectoraia fiind filant, vscoas,
greu de eliminat, asemntoare albuului de ou. De menionat c
sugarul prezint expectoraie n cursul tusei convulsive, spre
deosebire de alte afeciuni respiratorii n care tusea nu este urmat
de expectoraie.
Frecvent, accesele de tuse se finalizeaz cu vrsturi, dac
acestea sunt repetate, pot determina deshidratarea i denutriia
bolnavului.
n cursul accesului de tuse, faciesul este congestionat (chiar cianotic
n accesele prelungite), ochii lcrimeaz i au conjunctivele
hiperemiate, uneori cu microhemoragii, salivaia este abundent,
limba este proiectat n afar i cu vrful orientat n sus, astfel c se
pot produce ulceraii ale frului lingual (la sugarul de 6 luni care are
doar 2 incisivi inferiori).
ntre accesele de tuse starea general a copilului este bun,
copilul este afebril, vioi, apetent. Stetacustic pulmonar se pot
decela raluri bronice.
n cursul perioadei de stare a tusei convulsive, faciesul este
tumefiat, cu edeme palpebrale, uneori cu peteii la nivelul
pomeilor; ca urmare a efortului repetat de tuse pot s apar:
epistaxis, prolaps de mucoas anal, hernii, pneumotorax etc.
Numrul de accese de tuse n 24 de ore variaz de la 4 - 8
(n formele uoare) pn la 30 (n formele severe). Accesele se
declaneaz, fie spontan, fie la stimuli dureroi sau la apsarea pe
peretele faringian posterior sau pe cartilajele laringiene.
Convalescena se caracterizeaz prin scurtarea i rrirea acceselor
de tuse, dispariia vrsturilor. De menionat c n convalescen i
nc aproximativ 6 luni de la debutul tusei convulsive, orice
intercuren respiratorie poate redetepta tusea spastic, n accese,
asemntoare cu cea din perioada de stare a tusei convulsive. n
absena tratamentului adecvat i n urma formelor severe,
prelungite, copiii pot prezenta sechele: broniectazii, emfizem
pulmonar, astm bronsic.
Tusea convulsiv este o boala anergizant, ceea ce face
posibil redeteptarea unei tuberculoze latente.
DIAGNOSTIC DE LABORATOR
A. Teste de laborator nespecifice
n faza de stare se constat:

modificarea caracteristic a leucogramei sub aciunea toxinelor

pertussis (leucocitoz, uneori la valori leucemoide de 40 000-60 000
elemente/ml), cu limfocitoz absolut de 60-80% fr aspect
modificat;
VSH normal sau puin modificat.
B. Diagnosticul bacteriologic specific
Produsul patologic este reprezentat de sput i secreii bronice sau
nazofaringiene.
Tehnica de recoltare clasic, denumit tehnica plcilor tuite,
const n nsmnarea direct a produsului patologic de la nivelul
tractului respirator pe mediul Bordet-Gengou, fr a utiliza
instrumentar de recoltare. Placa se ine la o distan de 30 cm de
gura pacientului, iar acesta expectoreaz pe suprafaa mediului.
Cea mai eficient metod de prelavare const ns, n
recoltarea exudatului nazofaringian cu ajutorul unui tampon special,
confecionat din alginat de calciu sau dracon (vata este toxic
pentru germen), nfurat pe o srm subire flexibil. Tamponul se
introduce n nar pn ntmpin rezisten, se menine pe loc 30
de secunde pentru a se ncrca cu secreie, apoi este retras i
introdus n eprubeta protectoare.
Se mai pot recolta aspirate bronice sau nazofaringiene.
Dac prelucrarea probelor nu se face direct, se utilizeaz mediu de
transport de tip Amies cu crbune, mediu crbune-snge,etc.
Posibilitate de izolare a bacilului este mai crescut n
perioada prodromal (cataral) i scade n timpul perioadei de stare.
1.
Examen direct
Aspiratele bronice sau nazofaringiene se preteaz la examinarea
direct prin imunofluorescen. Produsele se etaleaz pe lam, se
usuc, se fixeaz i se coloreaz cu anticorpi anti-pertussis sau antiparapertussis marcai cu fluorescein. O imunofluorescen negativ
nu exclude prezena bordetelei.
2.
Izolarea germenului
Mediile utilizate pentru izolarea Bordetelei pertussis trebuie s fie
proaspt preparate i s conin substane care s absoarb acizii
grai i produii toxici din mediul de baz (agar) care distrug
germenii (exemplu: mediul Bordet-Gengou i agarul cu snge i
crbune).
3. Identificarea se face pe baza caracterelor culturale i biochimice.
C. Diagnostic
serologic
permite cercetarea n dinamic a
anticorpilor specifici prin reacii de fixare a complementului i de
aglutinare.
Testele se pozitiveaz doar din sptmna a treia de boal,
corespunztor creterii titrului de anticorpi specifici.
EXAMEN RADIOLOGIC este util pentru diagnosticul bolii, prin
evidenierea hilurilor ngroate i a triunghiului Gotche (opacitate
neomogen de form triunghiular, cu vrful la hil i baza la nivelul
diafragmei).

DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1.

Izvorul de infecie
bolnavul cu form tipic, contagios n perioada de incubaie (7-15
zile), n prodrom (7-12 zile), n perioada de stare i 3-4 sptmni de
la debutul tusei. Administrarea terapiei cu antibiotice scurteaz
perioada de contagiozitate la 8-10 zile.
bolnavul cu form atipic, deobicei adult
Indicele de contagiozitate variaz ntre 25-50%, mai mare n familii
(pn la 90%, unde este contact interuman strns).
2.
Transmiterea
aerian, prin picturi;
indirect, prin obiecte contaminate cu secreii respiratorii(rar
datorit rezistenei reduse n mediul extern a cocobacilului).
3.
Receptivitatea
general, nc din primele zile de la natere.
Cele mai grave forme apar n primul an de via.
4.
Imunitatea
durabil;
rembolnvirile sunt deobicei produse de Bordetella parapertussis.
Profilaxie i combatere
1. Msuri fa de izvorul de infecie
-depistare: epidemiologic, clinic, laborator;
-declarare: numeric, lunar;
-izolare: 10 zile, cu instituire de tratament antibiotic.
Contacii, vor fi supravegheai 21 de zile, exclui din colectivitate 14
zile, iar cei sub 3 ani vor primi imunoglobuline specifice
antipertussis, 5 ml intramuscular, sau chimioprofilaxie cu
Eritromicin 30-40 mg/kg,/zi sau Ampicilin 100mg/kg/zi, timp de 710 zile (cei receptivi).
Carantina n colectiviti dureaz 14 zile.
2. Msuri fa de cile de transmitere
aerisirea ncperilor, curenia sunt suficiente.
3. Msuri fa de receptivi
imunizare activ cu vaccin antidifterotetanopertussis (DTP),
nceput la vrsta de 2 luni (vezi capitol imunizri).
Protecia oferit de componenta pertussis a vaccinului este de 7080%.
imunizare pasiv cu imunoglobuline specifice (la contaci).
TRATAMENT

Tusea convulsiv se izoleaz la domiciliu 10 zile sub tratament

antibiotic; este indicat internarea n spital a sugarilor i a copiilor
sub 2 ani i a formelor complicate.
Tratamentul igieno-dietetic presupune asigurarea unor
condiii optime de izolare (camere bine aerisite, corect nclzite) i o
alimentaie bogat repartizat n mai multe mese (cu repetarea
alimentaiei dup vrsturi pentru a evita deshidratarea i denutriia
copiilor).
Tratamentul etiologic const din administrarea de Ampicilina
(100 mg/kg corp/zi - 8 zile preferabil i.m.). La copiii mai mari, cu
vrsturi rare se poate administra i Eritromicina (30-50 mg/kg
corp/zi), Cotrimoxazol (10 mg/kg corp/zi). Dei, agentul patogen este
sensibil la Clormafenicol i Tetraciclin, acestea sunt contraindicate
prin efectele adverse mai ales la sugari i copiii mici.
Tratamentul patogenetic i simptomatic urmrete atenuarea
tusei i combaterea vrsturilor cu Clorpromazina (2 mg/kg corp/zi),
antihistaminice (Romergan, Fenergan). Dat fiind
frecvena
microhemoragiilor n cursul acceselor de tuse, se poate indica
administrarea de capilarotonice (Vitamina C, Ca, Tarosin).
f.

Parotidita epidemica
Boal infecioas acut viral, generalizat, mai frecvent la colari
i adolesceni, caracterizat clinic prin afectarea glandelor salivare,
pancreasului, sistemului nervos i gonadelor.
ETIOLOGIE
virusul urlian din familia Paramyxoviridae;
rezisten sczut n mediul extern, fiind inactivat de cldur, UV,
fenol, formol.
DIAGNOSTIC CLINIC
Incubaia: 12-23 zile, n medie 14-18 zile.
Parotidita epidemic
Debut relativ brusc, cu febr, fiori, cefalee, mialgii i senzaia de
tensiune dureroas a lojii parotidiene.
Perioada de stare ncepe n momentul tumefierii unei glande
parotide, urmat curnd de bilateralizare, ceea ce confer aspectul
caracteristic de facies ''par''. Tegumentul care acoper glandele
parotide este neted, destins, lucios, dar cu coloraie normal.
La palpare parotidele tumefiate au consisten elastic i sunt uor
sensibile, spre deosebire de parotidita septic n care consistena
este iniial lemnoas, apoi apare fluctuen, este foarte dureroas la
palpare, iar tegumentul suprajacent este rou violaceu.
Examenul cavitii bucale deceleaz limb intens sabural, secreie
salivar redus, orificiul canalului Stenon este inflamat, proeminent,
rou cu puncte echimotice.
Febra se menine cteva zile la valori de 38-39C. Tumefacia
parotidian cedeaz n 7-10 zile. n cursul parotiditei mai pot fi
prinse n proces inflamator glandele submaxilare i sublinguale.

Orhita urlian
Apare mai frecvent dup pubertate. Poate fi uni sau
bilateral.
La 4-5 zile de la debutul parotiditei febra atinge brusc valori de
40C, bolnavul acuz cefalee, grea, vrsturi, agitaie.
Examenul obiectiv evideniaz un testicol tumefiat, cu scrotul
edemaiat, rou, n procesul inflamator fiind cuprins, att testicolul,
ct i vaginala.
Evoluia se face cu regresiune treptat n 10 zile, cu restitutio ad
integrum n 50 % din cazuri; azoospermia i sterilitatea apar n 1-2%
din cazuri, cnd orhita este bilateral.
Pancreatita urlian
Se manifest, cel mai frecvent, ca form clinic frust. Clinic
bolnavii acuz dureri n mezogastru i etajul abdominal superior,
anorexie, vrsturi.
Pancreasul endocrin este afectat pasager cu scderea toleranei la
glucoz.
Meningita urlian
Este cea mai frecvent localizare extraparotidian a infeciei urliene.
Poate s apar ,att ca meningit primar (singura manifestare a
infeciei cu virusul urlian), ct i ca meningit secundar. Cel mai
frecvent debutul meningitei urliene se situeaz la 7-8 zile de la
apariia tumefaciei parotidiene, dar poate fi i prima manifestare a
infeciei.
Meningita urlian recunoate toate aspectele clinice i biologice care
caracterizeaz o meningit viral.
Encefalita urlian
Este o localizare rar (0,2-0,5 %) i se manifest cu convulsii, delir,
com, modificri EEG. Dei, evoluia este n general favorabil,
sechelele postencefalitice sunt posibile (hidrocefalie prin nchiderea
apeductului Silvius).
DIAGNOSTIC DE LABORATOR
A. Teste de laborator nespecifice
n cazurile necomplicate: leucopenie (limfocitoz i apariia de
plasmocite i celule Turck) i neutropenie, moderate;
n orhita urlian: leucocitoz (pn la 20 000 elemente/mm3 sau
mai mult) i neutrofilie,
dup parotidit: amilazemia i amilazuria sunt crescute timp de 3
sptmni.
B. Diagnostic specific nu se practic n mod obinuit.
Produse patologice: saliv, urin, LCR, snge.
1.Cultivare produsele patologice se inoculeaz n culturi celulare
primare sau simiene. Efectul citopatic se caracterizeaz prin apariia
celulelor gigante i a sinciiilor.
Pentru identificare se utilizeaz: reacia de hemaglutinoinhibare i
imunofluorescena cu anticorpi monoclonali.

Inocularea n membrana corio-alantoid a oulor embrionate

determin hemaglutinarea lichidelor amniotice.
2. Diagnostic serologic confirm infecia prin decelarea anticorpilor
IgM i IgG specifici (tehnica ELISA, RIA, RFC).
Adulii, n procent de 80 %, prezint anticorpi protectori decelabili.
Anticorpii pot fi transmii pasiv de la mam la ft.
Dup mbolnvire, la 2-3 sptmni, apar anticorpii anti-HN, care
ating titruri maxime la o lun.
Anticorpii anti-NP decelabili din prima sptmn nu sunt protectori.
3. Testul intradermic cu antigen urlian (suspensie de virus inactivat
din parotid de maimu); o reacie eritematoas depind 10 mm
n diametru, dup 48 ore, pledeaz pentru imunitate.
DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1. Izvorul de infecie
bolnavul cu oreion, contagios 6 zile nainte de debut i 9-10 zile n
perioada de stare
Indicele de contagiozitate este de circa 40%;
infectaii inaparent, aproximativ 40% din cazuri

2. Transmiterea
aerian, prin picturi;
prin obiecte recent contaminate cu secreii, saliv.
3. Receptivitate
- general
4. Imunitate
dup infecie, de lung durat, chiar toat viaa;
transplacentar, pn la 6 luni;
postvaccinal, peste 10 ani.
Profilaxie i combatere
1. Msuri fa de izvorul de infecie
izolarea cazurilor, deobicei la domiciliu;
declarare numeric, lunar;
contacii copii vor fi supravegheai pe perioada de incubaie
maxim pentru oreion (21 de zile).
2. Msuri fa de cile de transmitere
aerisirea ncperilor, curenia, dezinfecia obinuit sunt
suficiente datorit rezistenei sczute a virusului n mediul extern.
3. Msuri fa de receptivi
imunizarea activ, cu vaccin viu atenuat, utilizat ca trivaccin n
asociere cu cel antirujeolic i antirubeolic; protecia este de 95-98%.

Este contraindicat la cei cu alergie la proteinele de ou, la cei cu

imunodepresii importante, la gravide.
Vaccinarea este indicat ncepnd cu vrsta de 1 an.
Efectele adverse sunt rare i de importan minim.
imunizarea pasiv cu imunoglobuline specifice, nu mai este de
actualitate.
TRATAMENT
Izolare la domiciliu 14 zile; se interneaz doar localizrile
secundare: meningita, orhita, pancreatita.
Diet cu coninut redus de lipide i glucide concentrate.
Igiena cavitii bucale.
Antalgice, antipiretice, antiinflamatorii (corticoizii se administreaz
doar n meningite, encefalite, orhite).
g. Gripa
Definitie: boala infectioasa acuta, inalt transmisibila, caracterizata
clinic prin febra, sindrom algic si alterarea starii generale, inconstant
si cu semne respiratorii.
Etiologie virusurile gripale genul Orthomyxovirusuri cu 3 tipuri
virale: A, B, C.
Virusurile gripale sunt virusuri ARN;
Au forma sferica, cu urmatoarea structura:
1. Nucleocapsida alcatuita din:
genomul ARN;
nucleoproteina reprezinta antigenul specific de tip: A, B, C;
matrice proteica (M2) rol in replicarea virala.
2. Anvelopa la nivelul ei se gasesc 2 structuri antigenice, de natura
glicoproteica, hemaglutinina (H) si neuraminidaza (N):
Proemina la suprafata virusului sub forma de tepi sau spiculi;
Antigenele de suprafata determina clasificarea virusului A in mai
multe subtipuri virale.
a)Hemaglutinina (H)- prezinta 16 tipuri (H1H16)
Asigura fixarea virusului la nivelul unor receptori celulari;
Produce aglutinarea hematiilor la o serie de specii animale.
b)Neuraminidaza (N) (sialidaza)
Favorizeaza raspandirea infectiei prin facilizarea eliberarii virionilor
nou-formati de la suprafata celulelor epiteliale respiratorii;

Prezinta 9 tipuri (N1N9).

Cele doua antigene de suprafata prezinta variatii antigenice
caracteristice, de 2 tipuri: minore si majore.
Variatiile minore (antigenic drift):
Produse de mutatii minore ale genelor care codifica H sau N;
Apar anual sau la cativa ani;
Afecteaza virusurile A si B;
La aceste variatii populatia este partial imunizata, prezentand
imunitate incrucisata;
Pot determina aparitia de epidemii.
Variatiile majore (antigenic shift):
Produse de mutatii majore ale genelor care codifica H sau N, cu
aparitia de noi subtipuri virale, fata de care populatia este
neimunizata;
Apar doar la virusul A;
Pot determina aparitia de pandemii.
La om s-au identificat mai multe subtipuri de virus A in
functie de subtipurile de hemaglutinina ( H1, H2, H3, H5, H7, H9,
H10) si neuraminidaza (N1, N2, N3), parte din ele transmise de la
animale (in special pasari).
Virusul A:
Virusul gripal cel mai raspandit la om si la animale;
Prezinta o mare variabilitate genetica si o mare virulenta;
Afecteaza toate grupele de varsta;
Poate provoca epidemii si pandemii.
Virusul B:
Afecteaza predominant omul;
Prezinta o variabilitate
antigenice minore;

genetica

redusa,

doar

cu

variante

Determina rar epidemii, cu forme clinice mai putin severe si

afecteaza in special copiii.
Virusul C:

Nu prezinta variabilitate genetica;

Determina forme clinice usoare.
Denumirea ( OMS) a tulpinilor de virus gripal
: tipul de virus (A; B; C), originea izolarii tulpinii, numarul de ordine
al tulpinii, anul izolarii, subtipul (H/N).
Ex.: A/New Caledonia/20/99(H1N1).
Epidemiologie
Formele de manifestare ale procesului epidemiologic in gripa pot
fi: sporadice, endemii, epidemii, pandemii.
Virusul A determina epidemii sezoniere sau pandemii;
Virusul B produce epidemii sezoniere mai restranse sau mai rare;
Virusul C determina de obicei cazuri sporadice de boala.
Epidemiile sezoniere apar la interval de 2 3 ani (virusul A) sau 4
5 ani (virusul B) si afecteaza 5 30% din populatie; mortalitatea
este redusa, evolutia severa fiind favorizata de complicatiile severe
la varstnici sau la persoane tarate;
Pandemiile de gripa sunt determinate de virusurile tip A cu o noua
structura antigenica; afecteaza pana la 50% din populatia globului;
se succed la intervale de 20 40 ani; letalitate mare; afecteaza in
special adultii sanatosi.
Pandemii de gripa in secolul XX
1918 gripa spaniola cu virus A (H1/N1) virus aviar mutant 20
40 milioane de decese;
1957 gripa asiatica cu virus A (H2N2) virus aviar uman
recombinat 1 4 milioane decese;
1968 pandemie cu virus gripal Hong-Kong cu virus A (H3N2)
virus aviar uman recombinat, 1 4 milioane decese.
Alerta de pandemii gripale in secolul XX/XXI
1997 H5N1 gripa aviara 18 cazuri umane (Hong-Kong);
1999 H9N2 gripa aviara 2 cazuri umane (Hong-Kong);
2003 H7N7 gripa aviara 85 cazuri umane (Tarile de Jos);

2004-2006 H5N1 gripa aviara 204 cazuri umane, 113 decese

(Thailanda, Vietnam, Indonezia).
Sursa de virus gripal:
Omul purtator de virus, cu infectie inaparenta clinic sau bolnav
cu gripa;
pentru virusul A: omul, pasarile (salbatice, domestice), porcii,
cabaline.

Transmitere:
pe cale aerogena: direct (picaturi respiratorii contaminate) sau
indirect (obiecte recent contaminate cu secretie de la sursele de
infectie).
Contagiozitate:
mare in special in colectivitati, spatii aglomerate;
durata contagiozitatii: 3 5 zile.
Receptivitate:
univesala, indiferent de varsta;
in epidemii, datorita unei posibile imunitati incrucisate, formele
clinice la persoanele partial imune sunt mai atenuate.
Imunitate dupa boala:
este specifica subtipului viral respectiv; poate asigura o oarecare
imunitate ,,incrucisata fata de subtipuri virale apropiate.
Patogenie
Poarta de intrare celulele epiteliale ale mucoasei respiratorii. La
acest nivel virusul se multiplica, cu raspandirea locala a infectiei;
Local se produc descuamari ale epiteliului respirator ciliat prin
distrugerea acestora, favorizand suprainfectiile bacteriene;
Concomitent virusul actioneaza si prin actiune toxica generala,
determinand manifestarile clinice infectioase generale;
Uneori se produce si viremie, cu localizari extrapulmonare (SNC,
ficat).
Tablou clinic

Incubatia: 1- 3 zile.
Debut: brusc, cu febra inalta (39 400C), frisoane, cefalee, mialgii
generalizate, stare de curbatura.
Perioada de stare :
febra persistenta, cu durata de 7 zile, cu aspect uneori difazic;
sindrom algic generalizat si intens: mialgii (cu senzatia de zdrobire
musculara), cefalee (predominant frontal si supraorbitar), dureri in
globii oculari;
astenie marcata,
pot apare si manifestarii respiratorii: catar nazal, disfagie, faringe
intens congestiv, disfonie, dureri retrosternale si tuse neproductiva,
dureri toracice diferite, raluri bronsice diseminate.
Tabloul clinic este dominat de manifestarile generale.
Dupa 3 4 zile de evolutie simptomatologia se atenueaza treptat
pana la disparitie in cateva zile; se mentin pentru 1 2 saptamani
tusea si astenia.
Forme severe de gripa:
Apar deobicei la varstnici sau copii mici, persoane cu afectiuni
cronice cardiace, respiratorii, metabolice, dar pot fi prezente si la
persoane tinere, anterior sanatoase;
Se caracterizeaza prin: manifestari neurologice (meningite,
encefalite,
nevrite),
hemoragipare
(epistaxis,
hemoptizie),
cardiovasculare (miocardita, insuficienta vasculara periferica pana la
colaps), insuficienta respiratorie acuta (prin edem pulmonar
lezional).
Exista si forme hipertoxice, cu evolutie rapida spre deces.
Investigatii de laborator
1.Nespecifice
leucograma evidentiaza: leucopenie cu limfocitoza si neutropenie;
poate apare trombocitopenie;
valorile VSH si fibrinogen seric normale sau usor crescute.
2.Specifice

virusologice: izolarea virusului din secretiile nazale pe culturi de

tesuturi sau pe ou embrionat; evidentierea virusului in secretiile
respiratorii prin imunofluorescenta;
serologice: se bazeaza pe evidentierea aparitiei anticorpilor
specifici in serul bolnavilor; se realizeaza prin diferite tehnici
(hemaglutinoinhibare reactia Hirst, RFC, ELISA), pe seruri pereche,
recoltate la interval de 10 14 zile de la debutul bolii.

Complicatii
1)Respiratorii:
laringita gripala (crup);
laringotraheita acuta virala;
bronsiolita acuta virala;
Au evolutii severe, in special la copii.
pneumonie si bronhopneumonie gripala apar precoce, cu tablou
clinic sever: dispnee, cianoza, tuse cu expectoratie mucosanguinolenta, raluri subcrepitante diseminate; radiologic aspecte
de edem pulmonar acut sau prezenta de opacitati nodulare
diseminate;
pneumonii bacteriene de suprainfectie, cel mai frecvent cu
stafilococ auriu, pneumococ, H. influenzae, Klebsiella.
2.Neurologice:
mielita, poliradiculonevrita de obicei prin mecanism imunologic.
3.Alte suprainfectii bacteriene:
otite, sinuzite, angine etc.
4.Sindromul
hepatica.

Reye

encefalopatie

acuta

cu

degenerescenta

Apare uneori la pacientii cu gripa tratati cu Aspirina.

Gripa la gravide
Determina forme severe de boala, cu letalitate crescuta;
Poate produce malformatii congenitale ale embrionului in primele
3 4 saptamani de sarcina.
Tratament

Gripa este boala de grupa A, cu raportare nominala, pe plan

national si international (la OMS). In fiecare tara exista centre
nationale de supraveghere a gripei.
1).Medicatia antivirala este reprezentata de:
inhibitori de proteina M2: AMANTADINA, RIMANTADINA active pe
virusul gripal A, recomandate la pacientii cu risc de evolutie severa.
Se administreaza cat mai precoce (primele 1 2 zile de boala).
doze: 200 mg/zi 3 5 zile oral;
dezavantaje selectia rapida de tulpini virale rezistente, reactii
adverse (neurologice, digestive), interactiunei medicamentoase
frecvente.
inhibitori de neuraminidaza: OSELTAMIVIR (TAMIFLU), ZANAMIVIR.
doze: OSELTAMIVIR adulti 1 cp.(75 mg) x 2/zi; la copii in functie
de greutate.
Ribavirina utilizata in unele tari; inhiba ARN
polimeraza virala.
2).Tratament igieno dietetic:
repaus fizic, la domiciliu in formele complicate si in spital in cele
complicate;
hidratare corecta;
dieta adaptata tolerantei digestive, hranitoare.
3).Terapia simptomatica:
antitermice si antialgice: Paracetamol, Algocalmin, NU aspirina;
calmante ale tusei: Codeina, Tussin;
dezobstruante nazale.
Terapia cu antibiotice se aplica doar in cazurile complicate cu
suprainfectii bacteriene.
se
utilizeaza:
betalactamine
asociate
cu
inhibitori
betalactamaza, cefalosporine, fluorochinolone, aminoglicozide.

de

Cazurile cu complicatii respiratorii:

Necesita masuri de terapie intensiva: O2, aspirarea secretiilor,
antibiotice, corticoterapie, tonice cardiace.
Profilaxie

1).Masuri nespecifice
izolarea pacientilor cu gripa la domiciliu sau in spital;
confirmarea diagnosticului de gripa (pe date clinice si serologice)
si raportarea lor nominala;
limitarea circulatiei persoanelor expuse.
2).Masuri specifice.
vaccinarea antigripala;
chimioprofilaxia.
Vaccinarea antigripala
se aplica in special la grupurile de populatie la risc prin expunere
profesionala sau prin statusul imunologic dificitar;
vaccinarea asigura o protectie de 60 90%;
tulpinile virale vaccinale sunt adaptate anual la tulpinele virale
circulante; vaccinurile contin 2 tulpini din virusul A si 1 tulpina de
virus B;
deoarece asigura imunitatea doar pentru tulpinile virale vaccinale,
vaccinarea se repeta anual.
Exista 2 tipuri de vaccin antigripal:
Vaccinul cu virus viu inactivat de administrare s.c.
indicatii : varstnici peste 65 ani;
persoane cu boli cronice respiratorii, cardiace, hematologice sau
cu alte imunodeficiente;
persoane institutionalizate: copii, batrani;
expunere profesionala: personal medico-sanitar, personal din
transporturi etc.;
gravide in trimestrul III in sezonul rece;
copii sanatosi cu varsta 6 23 luni.
Vaccinul cu virus viu atenuat de administrare intranazala.
are ca avantaj imunizarea locala (la nivelul cailor respiratorii);
sunt contraindicate la copii, batrani, gravide si pacienti cu boli
cronice deoarece sunt reactogene.
Chimioprofilaxia gripei.

Are rol de adjuvant la vaccinarea antigripala; nu poate inlocui

vaccinarea.
1).Inhibitorii de proteina M2: AMANTADINA, RIMANTADINA
doze: 100 mg.x1 2/zi pe toata durata epidemiei
deoarece prezinta unele dezavantaje (selectarea rapida de tulpini
rezistente, efecte adverse de tip neurologic si digestiv la varstnici,
interactiuni medicamentoase) in 2006 CDC a interzis utilizarea lor in
terapia/profilaxia gripei.
2).Inhibitorii de neuroaminidaza: OSELTAMIVIR ( Tamiflu)
doze: 75 mgx1/zi pe toata perioada epidemiei, la persoane peste 13
ani.
Ingrijirea bolnavului cu gripa
Supravegherea parametrilor clinici:
-starea febrila;
-bilantul ingesta (aport de lichide) excreta (diureza, scaune);
-varsaturi;
-acuze subiective (cefalee, dureri abdominale etc.);
-dieta bolnavului;
-asigurarea mediului ambiant corespunzator; izolarea pacientului cu
gripa in saloane separate.
2.Recoltarea analizelor de laborator:
-hemoleucograma;
-VSH, fibrinogen seric, proteina C reactiva,;
-examen de urina;
-teste serologice pentru determinarea anticorpilor specifici;
-recoltare exsudat nazo-faringian pentru identificare virus si tulpina
virala.
3. Insotirea pacientilor la investigatii radiologice ( radiografie
pulmonara).
4. Efectuarea tratamentului prescris:
- tratament simptomatic: antitermice (Algocalmin, Paracetamol
oral, tablete sau suspensie, intrarectal supozitoare, intramuscular

Algocalmin), antiemetice (oral sau intramuscular), antiseptice bucale

(oral);
- la recomandare administrarea terapiei antivirale ( OseltamivirTamiflu).
Se vor respecta dozele, caile si ritmul de administrare prescrise de
catre medicul curant.
In cazurile cu complicatii se vor efectua tipurile de tratament
corespunzatoare.
5. Acordarea
ingrijirilor medicale pentru asigurarea unei igiene
tegumentare riguroase ( prevenirea suprainfectiilor cutanate) si a
mucoaselor.

h.Difteria
Difteria este o afectiune acuta caracterizata prin manifestari
datorate infectiei cailor respiratorii superioare si manifestari
sistemice datorate efectului toxinei difterice. Toate celulele umane
au receptorul pentru toxina difterica, astfel incat toate tesuturile pot
fi afectate in cadrul difteriei.
Cauza este reprezentata de infectia cu Corynebacterium
diphtheriae, o bacterie care se gaseste in tractul respirator superior,
in plagi, pe tegumentele persoanelor infectate sau la purtatori
sanatosi.
Transmiterea difteriei se face direct prin contact cu persoanele
infectate sau pe cale aerogena (stranut, tuse).
Simptomele difteriei
Difteria prezinta o perioada de incubatie de aproximativ 7 zile.
Primele mainifestari apar dupa o saptamana de la contactul
infectant.

Exista 2 faze ale evolutiei difteriei: o faza initiala cu faringita severa

cu membrane care pot determina sufocare si o a doua faza, tardiva,
sistemica determinata de efectele toxinei circulante asupra
tesuturilor.
VEZI SI: Chistul hidatic: localizare, simptome si tratament
Simptomele si semnele difteriei sunt:
- la debut: astenie, anorexie, febra, dureri faringiene;
- edem important al regiunii submandibulare si cervicale anterioare
cu limfadenopatie ce determina aspectul de "gat de taur";

- raguseala;
- tuse uscata;
- respiratie zgomotoasa si prelungita;
- prezenta unei membrane asimetrice la nivelul amigdalelor,
adenopatie cervicala;
- secretii nazale purulente sau sero-sanguinolente;
- ulcere tegumentare cu margini edematiate care nu se vindeca la
tratament obisnuit;
-caracteristica difteriei este formarea unei membrane la nivelul unei
plagi care nu se vindeca;
- tahicardie, marirea frecventei cardiace;
- paloare.
Profilaxie

1. Msuri fa de izvorul de infecie

depistare: epidemiologic, clinic, laborator
declarare: nominal ; orice caz suspect va fi imediat anunat de
ctre medicul care l-a depistat, la compartimentul de epidemiologie
local.
izolare: 30 zile n formele uoare, 50 zile n cele grave, cu instituire
de tratament antibiotic.
Deobicei sterilizarea se obine n 1-2 sptmni.
Dup ameliorare clinic, se efectueaz dou culturi din exudatul
nazo-faringian la interval de 5 zile; dac acestea sunt pozitive se
prelungete terapia cu antibiotice.
Fostul bolnav va fi supravegheat timp de 2-3 luni, pentru a surprinde
eventuale complicaii cardiace (ECG).
Contacii, vor fi supravegheai 10 de zile, vaccinai sau revaccinai n
focar, li se va administra chimioprofilaxie, 7 zile (Eritromicin 30-40
mg/kg./zi , la copii).
Purttorii vor fi izolai i tratai.
Carantina n colectiviti dureaz 14 zile.
2. Msuri fa de cile de transmitere
dezinfecia continu, la patul bolnavului cu cloramin 1-2%,
detergeni cationici1% i terminal, prin formolizare.

3. Msuri fa de receptivi
imunizare activ a copilului, cu vaccin antidifterotetanopertussis
(DTP), nceput la vrsta de 2 luni (vezi capitol imunizri).
imunizare activ a adultului cu anatoxin difteric purificat i
adsorbit (ADPA) sau cu vaccin difterotetanic tip adult (dT)
chimioprofilaxie cu Eritromicin, 7 zile

5.TRATAMENT
Igieno-dietetic: repaus la pat 2-4 sptmni pentru forma comun;
2-4 luni pentru forma malign cu complicaii.
Tratament specific: ser antidifteric administrat precoce n primele 4
zile de boal; dup 6-7 zile se administreaz anatoxin.
Antibioterapie: eritromicin.
Patogenetic: corticoterapie.
Tratamentul complicaiilor.
i.

Tuberculoza
1. DEFINIIE
Tuberculoza este o infecie cronic, recurent, care afecteaz
mai frecvent plmnul.
Stadiile evolutive sunt:
* infecie primar,
* infecie latent,
* infecie recrudescent.
Dup infecia primar, la vrful plmnului rmn cicatrici nodulare
sau calcificri i/sau adenopatie hilar rezidual calcificat. Din
aceste sedii TBC se poate activa la orice vrst producnd localizri
pulmonare sau n alte organe (rinichi, ganglioni limfatici, oase lungi,
vertebre). Frecvent activarea survine la1-2 ani de la infecia iniial
sau este favorizat de boli i tratamente imunodepresoare, silicoz,
etilism, stress.
2. ETIOLOGIE
*
Mycobacterium tuberculosis i mai rar Mycobacterium bovis,
bacili din genul Mycobacterium;
* Rezist o perioad lung de timp n aer i n praful din ncperi,
mai ales n condiii de uscciune;
* Aciunea direct a soarelui i omoar n 24-30 h; prin fierberea
laptelui sunt distrui n 5 minute, la 1000C; fenolul 2% omoar bacilii
din sput n 24h.
3. MANIFESTRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Boala are rspndire universal, cu evoluie endemic, morbiditatea
fiind n cretere,n ultimii ani; incidena la 100.000 locuitori a ajuns
de la valori de 50-60, n anii 80, la valori de peste 100 de cazuri, n
1995-1998. Morbiditatea predomin n mediul urban i la sexul
masculin.
4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

Tuberculoza pulmonar
Tuberculoza pulmonar apare mai ales prin reactivarea
focarelor nodulare din apexul pulmonar, de unde se rspndete pe
cale bronic i mai rar prin receptarea unei noi infecii.
Simptomatologia este tears, chiar absent. Tusea este
prezent, dar intermitent, uor de atribuit unei viroze sau
fumatului. La nceput expectoraia este redus, mucoas, de culoare
galben sau verzuie, mai ales matinal. Pe msur ce boala
progreseaz tusea devine mai persistent i expectoraia mai
abundent.
n fazele iniiale, dispneea apare n cazul unui pneumotorax
sau a unei pleurezii, iar n fazele tardive este dependent de
extinderea leziunilor.
Hemoptizia caracterizeaz tuberculoza pulmonar dup o
evoluie prelungit.
La copii, adenopatia hilar, poate sugera diagnosticul n
prezena tusei iritative. Fr tratament infecia evolueaz spre
tuberculoz miliar, meningit sau menigo-encefalit.
Boala este mult mai sever la pacienii imunosupresai.
La vrstnici infecia se poate reactiva att la nivel pulmonar,
ct i renal, osos, meningean, cu simptomatologie clinic redus,
ceea ce face ca diagnosticul s fie stabilit cu ntrziere.
Pleurezia tuberculoas apare prin rupturi ale leziunilor
pulmonare situate n vecintatea pleurei. Lichidul pleural este
serocitrin i conine puini germeni, dar frecvente limfocite.
Tuberculoza extrapulmonar
* meningita TBC;
* tuberculoz renal;
* peritonit TBC;
* pericardit TBC;
* TBC ganglionar;
* TBC osoas i articular;
* TBC gastrointestinal;
* TBC hepatic;
* TBC miliar.
Meningita TBC
Simptomatologia neurologic se instaleaz insidios, pe fondul
impregnaiei bacilare.
*
Debutul este prelungit, cu febr sau subfebriliti, cefalee,
ameeli.
* n perioada de stare, la sindromul de iritaie meningean, care
poate fi incomplet sau slab exprimat se adaug semne de afectare a
nervilor oculomotori (ptoz palpebral, strabism etc.).
Tabloul clinic este completat de modificrile LCR sugestive
meningitei tuberculoase (LCR clar hipertensiv, cu proteinorahie mult
crescut, glicorahie i clorurorahie sczut i care scad n dinamic
n absena tratamentului specific; elementele celulare sunt
reprezentate de limfocite mici, n numr de zeci, sute). Lsat n
eprubet la temperatura camerei, LCR face vl din care se poate
evidenia bacilul Koch n bacterioscopia direct.
Cultura pe mediul Lowenstein se pozitiveaz la 6-8 sptmni.

4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR

A. Diagnostic bacteriologic
Produsele patologice recoltate sunt: sputa, lichidul pleural, urina,
LCR, aspiratele de mduv osoas, lichidul de ascit, fragmentele
de ganglioni.
Recoltarea produselor patologice:
* sputa se recolteaz spontan, dup o prealabil asepsie a cavitii
bucale cu ser fiziologic, sau prin aspirarea secreiilor din arborele
bronic;
* lichidul pleural se recolteaz numai de ctre medic prin puncie
pleural;
* urina se recolteaz n caz de suspiciune de tuberculoz renal,
dimineaa, din prima miciune, dup o toalet extern riguroas.
Eliminarea bacililor fiind intermitent, se recomand ca recoltarea s
se repete n decurs de cteva zile. Nu se face examinarea urinei de
24 ore i nu se administreaz bolnavului cu o zi nainte antibiotice i
vitamina C;
*
LCR se recolteaz prin puncie subdural, n scopul precizrii
diagnosticului de meningit tuberculoas;
* aspiratele de mduv osoas, precum i fragmentele de chiuretaj
bioptic din leziunile osoase sunt examinate n cazul stabilirii
diagnosticului de tuberculoz osoas;
* lichidul de ascit, fragmente de peritoneu, ganglioni mezenterici,
se recolteaz prin intervenie chirurgical, n cazul tuberculozei
abdominale, peritoneale, intestinale;
*
fragmentele de ganglioni sau chiar ganglioni ntregi (axilari,
cervicali, inghinali, etc.) n tuberculoza ganglionar.
n cazul n care nu este posibil prelucrarea imediat a produselor
patologice, ele vor fi conservate, n bune condiii, timp de 24-48 ore,
cu excepia urinei care se conserv la + 40C.
1. Examenul direct const fie, n examinarea frotiurilor, colorate
Ziehl-Neelsen, fie direct din produsul ca atare, fie dup o prealabil
omogenizare i concentrare a acestuia cu NaOH. Bacilii apar sub
form de bastonae subiri, curbai, de culoare roie, dispui sub
form de grmezi sau mperechiai caracteristic n unghi, rar izolai.
ntruct, prin evidenierea unor bacili nu se poate identifica
specia M. tuberculosis, rezultatul va fi exprimat n bacili acidoalcoolo rezisteni. Un rezultat negativ se poate da numai dup
examinarea a minim 100 cmpuri microscopice.
Bacilii pot fi vizualizai i prin examenul microscopic n
lumin UV, utiliznd tehnica de colorare la rece cu un amestec de
auramin-rhodamin. Bacilii vor aprea fluoresceni pe fondul negru
al preparatului.
2.Izolarea. nsmnarea produselor patologice pe medii de cultur
solide (Lowenstein-Jensen), dup o prealabil decontaminare
(tratare cu NaOH care distruge flora asociat) permite efectuarea
unor teste biochimice de identificare, precum i determinarea
sensibilitii germenilor la tuberculostatice.
Multiplicarea mycobacteriilor in vitro fiind lent, apariia
coloniilor pe mediul de cultur survine dup un timp de incubare de
minim 14 zile (maxim 4 sptmni).

3. Identificarea coloniilor de mycobacterium tuberculosis se face pe

baza caracterelor culturale, i prin teste enzimatice (testul catalazei,
testul niacinei, testul peroxidazei, testul la tuberculostatice).
B. Inoculare la oarece pentru probele care conin un numr mic de
bacili (LCR).
C. Testul la tuberculin
* n absena cicatricei vaccinale, reacia pozitiv traduce infecia
bacilar;
* n prezena cicatricei vaccinale:
a.copiii precolari (0-5 ani) cu reacie tuberculinic de 10-14 mm
(induraie dur sau foarte consistent, necroz, flictene sau reacie
general) sau cu reacie mai mare de 15 mm se controleaz prin
radiografii,
b.copiii i tinerii cu reacii tuberculinice de 10-19 mm (induraie dur
sau foarte consistent, necroz, flictene sau reacie general) sau
reacie mai mare de 20 mm se controleaz prin radiofotografii.
D. Noi metode rapide de diagnostic
* PCR detecteaz ADN de M.tuberculosis n LCR;
* amplificarea ARN ribozomal;
* ELISA detecteaz antigenele specifice n LCR,
* detectarea acidului tuberculostearic i mycolic.
4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1. Sursa de infecie
* bolnavii cu tuberculoz pulmonar deschis, activ; cei cu tbc
extrapulmonar sunt contagioi numai dac prezint cale de
eliminare;
* infectaii inaparent.
2. Transmiterea:
* contact direct, prelungit cu bolnavul (intrafamilial);
* aerian, prin picturi sau nuclei de pictur;
*
prin consum de lapte sau preparate din lapte contaminate,
insuficient prelucrate termic;
* prin obiecte contaminate cu secreii (sput), provenite de de la
bolnavi cu leziuni deschise (rar).
3. Receptivitate
* general; perioada de 6-12 luni de la infecie, este cea mai cu risc
de dezvoltare a bolii clinic manifeste. Riscul de dezvoltare a bolii
este mai mare la copiii pn la 3 ani, scade la copilul mare i crete
din nou la adolescent i adultul tnr. Reactivarea infeciei latente
apare deobicei la vrstnici. Susceptibilitatea la boal este crescut
n caz de: silicoz, diabet, gastrectomii, alcoolism, imunodepresie
(bolnavi cu AIDS).
Profilaxie i combatere
1. Msuri fa de izvorul de infecie
* depistare: ancheta epidemiologic, clinic, examene de laborator;
*
izolarea cazurilor, obligatoriu n spital pn la negativarea
produselor patologice (cel puin microscopic, 2 luni consecutiv);
* declarare nominal, lunar;
* contacii, vor fi investigai prin IDR la PPD, 2 uniti, la copii i
tineri pn la 20 ani; cei cu reacie pozitiv vor fi investigai
radiologic, iar cei cu reacie negativ vor fi revaccinai; contacii

aduli, vor fi investigai radiologic, iar la cei suspeci se va face i

examen bacteriologic al sputei.
2. Msuri fa de cile de transmitere
*
se vor lua msuri de dezinfecie periodic n focarele n care
exist bolnavi care nu pot fi izolai n spitale i terminal la domiciliu
n caz internare sau deces.
3. Msuri fa de receptivi
* vaccinare cu BCG, la nou-nscui, fr testare la tuberculin i
revaccinare la clasa VIII i la 18 ani, dup testare (vezi capitolul
imunizri).
* chimioprofilaxie cu HIN (Izoniazid), timp de 6-9 luni, n doz de
300mg/zi la adult i 10mg/kg la copii, doz unic dimineaa.
Este indicat la :
* copiii contaci (0-5 ani) ai bolnavilor eliminatori de bK, cu reacii
la tuberculin de peste 10mm;
* la cei ntre 6-20 ani, cu reacie peste 20mm, dar fr cicatrice
vaccinal;
* la cei cu test la tuberculin cu conversie de la negativ la pozitiv;
*
la cei cu cicatrice vaccinal prezent, dar la care reacia la
tuberculin este flictenular sau necrotic, nsot de febr, cu
dimensiuni de peste 20mm la copilul de 1-5 ani i de peste 30 mm,
la cel de 6-20 ani;
* la pacieni infectai cu HIV, cu test 10mm;
* la bolnavii cu insuficien renal cronic, la gastroctemizai, la
pacieni cu tratament imunosupresor, contaci.
Se vor respecta examenele radioscopice periodice efectuate cu
diverse ocazii (cstorie, angajare, etc) i se va insista i pe msuri
de educaie sanitar a populaiei.
j.

Hepatitele
5
rapid iar perioada de incubatie este de doar 3 saptamini.Hepatita D
se transmite prin produse de singe, contact sexual neprotejat
sipercutan. Singele este infectant in toate fazele infectiei. Coinfectia
reprezintainfectarea cu virusul B si D simultan rezultind o forma mai
severa a hepatitei acute.Majoritatea acestor pacienti se vor vindeca
spontan de ambele infectii.Persoanele care au deja infectia cu
virusul B se pot infecta cu virusul D aceasta fiindo suprainfectie,
astfel vor dezvolta hepatita cronica D suprapusa hepatitei cronica
B.Ei sunt cei mai expusi dezvoltarii cirozei hepatice rapide.
Coinfectia este foarte dificildetratat.Hepatita fulminanta este
conditia clinica in care virusul D tinde sa se reproducaexcesiv fiind
intrun mediu favorabil cu un numar mare de virusuri hepatitice B.
Acestecazuri ramin frecvent purtatori cronici ai virusului, aproape
toate
suprainfectiile
avindca
stadiu
urmator
hepatita
cronica.Cronicizarea este presupusa atunci cind virusul ramine in
singe peste 6 luni.
CAUZE:

-transmiterea parenterala a virusului prin transfuzii de singe si

produse de plasmasau singe-utilizarea de droguri ilicite
intravenoase-utilizarea de ace si seringi in comun-interventiile
chirurgicale si stomatologice cu instrumentar nesterilizat adecvatcontactul sexual neprotejat cu partener infectat-transmiterea
perinatala este rara.Infectia HVD este mai intilnita in rindul adultilor
decit la copii. In tarile slabdezvoltate cu caracter endemic pentru
HVD infectia se poate contracta prin leziunilepielii.
Hepatita

Hepatita E este cauzata de virusul hepatitei E. Ca si in cazul

virusului hepatiteiA, acest virus se transmite prin contactul cu
materiile fecale ale unei persoaneinfectate.
SURSA DE INFECTIE
a acestei maladii o constituie omul bolnav cu diferite forme
clinice, inclusiv i cu cele atipice (fruste, anicterice,
subclinice i inaparente), caresunt posibile i n HVE. n ultimul timp
nu se exclude i rolul unor roztoareslbatice i a pisicilor n calitate
de surs de infecie n HVE, spre deosebire dealte hepatite virale
elucidate de noi. De menionat, c de l
a omul bolnav virusul se
elimin cu materiile fecale preponderent n primele sptmni de
boal, avnd oasemnare mare cu HVA.

6
MECANISMUL DE INFECTARE
este, ca i n HVA, cel fecalo
oral, ns dup cum
sa mai menionat, spre deosebire de ea, infecia viral E se
rspndetepreponderent pe cale hidric, adic prin intermediul
apei infectate. Mult mai rar, ncomparaie cu HVA, se nregistreaz
morbiditatea sporadic de HVE realizat pecale alimentar i de
contact habitual.
Spre deosebire de HVA, virusul
HVE afecteaz preponderent persoanele tinere
(15-30 ani).
Dup suportarea HVE n organismul uman se formeaz o imunitate
tipospecificdur, ns nu pentru toat viaa. n experimente sunt
demonstrate posibiliti dereinfectare la maimue peste 6
-12 luni de la suportarea HVE primare.
Patogenia HVE nc nu este bine studiat, ns dup prerea unor
specialiti, eaeste asemntoare cu patogenia HVA.

Virusul hepatic E, nimerind n organismul uman preponderent pe

cale hidric, semultiplic n tractul digestiv, de unde ulterior
ptrunde n snge. Cu torentulsangvin el ajunge n ficat. n literatura
de specialitate se acumuleaz date, careconfirm aciune
citopatogen direct a virusului E asupra celulelor ficatului.
nrezultatul acestei aciuni n ficat se dezvolt procese inflamatorii,
de distrofie inecroz a celulelor hepatice, ce conduc la apariia
simptomelor clinice i la
dezvoltarea maladiei propriu-zise.
Maladia se ncepe acut sau lent dup o
perioad
de
incubaie
cu o durat de
14-50 zile, mai frecvent 3042 zile. Ca i n HVA, ea poate decurge sub formeicterice (tipice) i
atipice (fruste, anicterice, subclinice, inaparente, portaj de virusE),
uoare, semigrave i grave. Spre deosebire de HVA, n HVE mai
frecvent se
ntlnesc formele
semigrave, grave i se mai dezvolt formele foarte grave
saunecroza hepatic acut (NHA), mai cu seam la femeile gravide.
n timpul focarelor epidemice de HVE formele atipice se ntlnesc de
5-6 ori mai
frecvent, n comparaie cu cele tipice
-icterice
. La aduli acest raport dintre formeleatipice i tipice atinge cifra 3/1,
iar la copii mult mai majorat
- 13/1. Formele atipice
de HVE se nregistreaz i n cazurile sporadice, ns probabil mai
rar. Demenionat, c formele atipice de HVE dup tabloul clinic sunt
asemntoare cu
cele din HVA, deosebinduse dup markerii virali sau etiologie
.
7
Hepatita G
Se cunosc foarte putine lucruri despre virusul hepatitei G, inclusiv
daca este saunu cauza bolii. El se poate transmite prin transfuzii cu
sange contaminat.Virusulhepatic G are o perioada e incubatie ce se
presupune a fi similara celei ce apartinevirusului hepatic C, adica
intre 3-20 de saptamani.
SIMPTOME
Din cauza faptului ca nu a existat o asociere clara intre virusul
hepatic G si afectiuniale ficatului, informatiile despre simptomele
cauzate de acest virus sunt limitate. Inmajoritatea cazurilor, nu

determina simptome asemanatoare celor cauzate de alteforme de

hepatite, desi exista posibilitatea ca unii pacienti sa manifeste
simptomepseudo-gripale.
TANSMITERE
Ca si toate celelalte tipuri de hepatita, cea provocata de virusul
hepatic G apareatunci cand sange infectat intra intr-un organism
nainfectat. Este de asemeneatransmis prin contacte sexuale
neprotejate si de la o mama infectata la copilul ei intimpul
nasteriiNu exista tratament disponibil impotriva hepatitei G, pentru
ca nu este consideratnecesar.
PREVENIRE
Nu exista vaccin disponibil virusului hepatic G. Din moment ce
acesta este transmisin principal prin sange, singura maniera de a
evita infectarea cu virusul hepatic Geste adoptarea unor masuri
riguroase de sanatate personala si generala, precum:*evitarea
drogurilor injectate (utilizarii seringilor, acelor folosite de altii in
prealabil);*evitarea efectuarii de tatuaje si piercinguri in locuri
dubioase;*evitarea imprumutarii unor instrumente care ar putea
avea urme de sange pe ele,precum aparate de ras, periute de dinti
etc.;*utilizarea corecta a prezervativului in timpul tuturor contactelor
sexuale cu parteneriinstabili.
k. SIDA
Febra asociata cu dureri de cap
Stare generala de slabiciune
Ganglioni mariti
Transpiratii nocturne
Diaree
Infectii cutanate
Dureri musculare
Aparitia iritatiilor si a ulceratiilor bucale sau genitale
Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar
al organismului, pot aparea frecvent simptome si manifestari ale HIV
precum:
Senzatie de oboseala cronica
Inflamarea nodulilor limfatici
Probleme de respiratie
Febra si frisoane
Scadere in greutate
Tuse uscata
In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin
simptome precum:
Diaree cronica
Aparitia de limfoame si infectii recurente
Iritatii ale pielii
Aparitia herpesurilor genital
Dureri de cap constant
Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort
Paloare
Transpiratii nocturne

Legea nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului

[Materialul de fata a fost preluat din Indaco Legenet legenet.indaco.ro]

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 70 din 03/02/2003

Capitolul 1 - Dispozitii generale

Art. 1
In sensul prezentei legi:
a) prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza
serviciile de sanatate;
b) prin discriminare se intelege distinctia care se face intre persoane aflate in
situatii similare pe baza rasei, sexului, varstei, apartenentei etnice, originii
nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;
c) prin ingrijiri de sanatate se intelege serviciile medicale, serviciile comunitare si
serviciile conexe actului medical;
d) prin interventie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act
medical in scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e) prin ingrijiri terminale se intelege ingrijirile acordate unui pacient cu mijloacele
de tratament disponibile, atunci cand nu mai este posibila imbunatatirea
prognozei fatale a starii de boala, precum si ingrijirile acordate in apropierea
decesului.

Art. 2

Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care

societatea dispune, in conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.

Art. 3
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o
discriminare.

Capitolul 2 - Dreptul pacientului la informatia medicala

Art. 4
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile,
precum si la modul de a le utiliza.

Art. 5
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului profesional
al furnizorilor de servicii de sanatate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe
care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.

Art. 6
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a
interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a
alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii
tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la
date despre diagnostic si prognostic.

Art. 7
Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care
informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.

Art. 8
Informatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu
minimalizarea terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu
cunoaste limba romana, informatiile i se aduc la cunostinta in limba materna ori

in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de

comunicare.

Art. 9
Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o
alta persoana care sa fie informata in locul sau.

Art. 10
Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor,
diagnostic si tratament, cu acordul pacientului.

Art. 11
Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.

Art. 12
Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al
investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada
spitalizarii.

Capitolul 3 - Consimtamantul pacientului privind interventia medicala

Art. 13
Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandusi, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi
actelor medicale trebuie explicate pacientului.

Art. 14
Cand pacientul nu isi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie
medicala de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul
pacientului dintr-o exprimare anterioara a vointei acestuia.

Art. 15
In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta,
consimtamantul reprezentantului legal nu mai este necesar.

Art. 16
In cazul in care se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientul trebuie
sa fie implicat in procesul de luare a deciziei atat cat permite capacitatea lui de
intelegere.

Art. 17
(1) In cazul in care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este in
interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa isi dea consimtamantul,
decizia este declinata unei comisii de arbitraj de specialitate. (2) Comisia de
arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii internati in spitale si din 2
medici pentru pacientii din ambulator.

Art. 18
Consimtamantul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea,
folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, in vederea stabilirii
diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.

Art. 19
Consimtamantul pacientului este obligatoriu in cazul participarii sale in
invatamantul medical clinic si la cercetarea stiintifica. Nu pot fi folosite pentru
cercetare stiintifica persoanele care nu sunt capabile sa isi exprime vointa, cu
exceptia obtinerii consimtamantului de la reprezentantul legal si daca cercetarea
este facuta si in interesul pacientului.

Art. 20
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat intr-o unitate medicala fara
consimtamantul sau, cu exceptia cazurilor in care imaginile sunt necesare
diagnosticului sau tratamentului si evitarii suspectarii unei culpe medicale.

Capitolul 4 - Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a

pacientului

Art. 21

Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor,

diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar
si dupa decesul acestuia.

Art. 22
Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care
pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres.

Art. 23
In cazul in care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale
acreditati, implicati in tratamentul pacientului, acordarea consimtamantului nu
mai este obligatorie.

Art. 24
Pacientul are acces la datele medicale personale.

Art. 25
(1) Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu
exceptia cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul,
tratamentul ori ingrijirile acordate si numai cu consimtamantul pacientului.
(2) Sunt considerate exceptii cazurile in care pacientul reprezinta pericol pentru
sine sau pentru sanatatea publica.

Capitolul 5 - Drepturile pacientului in domeniul reproducerii

Art. 26
Dreptul femeii la viata prevaleaza in cazul in care sarcina reprezinta un factor de
risc major si imediat pentru viata mamei.

Art. 27
Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltarii unei
vieti sexuale normale si sanatatii reproducerii, fara nici o discriminare.

Art. 28

(1) Dreptul femeii de a hotari daca sa aiba sau nu copii este garantat, cu exceptia
cazului prevazut la art. 26.
(2) Pacientul, prin serviciile de sanatate, are dreptul sa aleaga cele mai sigure
metode privind sanatatea reproducerii.
(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente si lipsite
de riscuri.

Capitolul 6 - Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale

Art. 29
(1) In cazul in care furnizorii sunt obligati sa recurga la selectarea pacientilor
pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile in numar limitat,
selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de
tratament se elaboreaza de catre Ministerul Sanatatii si Familiei in termen de 30
de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi si se aduc la cunostinta
publicului.

Art. 30
(1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista
conditiile de dotare necesare si personal acreditat.
(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta aparute in situatii
extreme.

Art. 31
Pacientul are dreptul la ingrijiri terminale pentru a putea muri in demnitate.

Art. 32
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual,
material si de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor medicale. La solicitarea
pacientului, in masura posibilitatilor, mediul de ingrijire si tratament va fi creat
cat mai aproape de cel familial.

Art. 33

Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de catre un medic

acreditat din afara spitalului.

Art. 34
(1) Personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are dreptul sa
supuna pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa il
recompenseze altfel decat prevad reglementarile de plata legale din cadrul
unitatii respective.
(2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati
suplimentare sau donatii, cu respectarea legii.

Art. 35
(1) Pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea starii
sale de sanatate sau pana la vindecare.
(2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea si parteneriatul dintre
diferitele unitati medicale publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, de
specialitate sau de medicina generala, oferite de medici, cadre medii sau de alt
personal calificat. Dupa externare pacientii au dreptul la serviciile comunitare
disponibile.

Art. 36
Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta, de
asistenta stomatologica de urgenta si de servicii farmaceutice, in program
continuu.

Capitolul 7 - Sanctiuni

Art. 37
Nerespectarea de catre personalul medico-sanitar a confidentialitatii datelor
despre pacient si a confidentialitatii actului medical, precum si a celorlalte
drepturi ale pacientului prevazute in prezenta lege atrage, dupa caz, raspunderea
disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale.

Capitolul 8 - Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 38
(1) Autoritatile sanitare dau publicitatii, anual, rapoarte asupra respectarii
drepturilor pacientului, in care se compara situatiile din diferite regiuni ale tarii,
precum si situatia existenta cu una optima.
(2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa afiseze la loc vizibil standardele
proprii in conformitate cu normele de aplicare a legii.
(3) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, Ministerul
Sanatatii si Familiei elaboreaza normele de aplicare a acesteia, care se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 39
Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I.

Art. 40
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 si 124 din Legea
nr. 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, publicata in Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum si orice alte dispozitii contrare. Aceasta
lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 19 decembrie 2002, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

ORDIN Nr. 386 din 7 aprilie 2004

privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.
46/2003
EMITENT: MINISTERUL SNTII
PUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL NR. 356 din 22 aprilie 2004
Avnd n vedere prevederile art. 38 alin. (3) din Legea drepturilor
pacientului nr. 46/2003,
vznd Referatul de aprobare al Direciei generale asisten medical nr.
OB 3.992/2004,
n temeiul prevederilor Hotrrii Guvernului nr. 743/2003 privind
organizarea i funcionarea Ministerului Sntii, cu modificrile i

completrile ulterioare,
ministrul sntii emite urmtorul ordin:
ART. 1
Se aprob Normele de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003,
prevzute n anexa care face parte integrant din prezentul ordin.
ART. 2
Respectarea prevederilor prezentului ordin este obligatorie pentru toi
furnizorii de servicii de sntate din Romnia.
ART. 3
Direcia general asisten medical, celelalte direcii din Ministerul
Sntii, direciile de sntate public judeene i a municipiului Bucureti,
ministerele i instituiile cu reea sanitar proprie, precum i unitile sanitare
de orice fel vor duce la ndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 4
Prezentul ordin se public n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I.
Ministrul sntii,
Ovidiu Brnzan
ANEXA 1
NORME
de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003
ART. 1
Unitile sanitare de orice fel, denumite n continuare uniti, care acord
ngrijiri de sntate sau ngrijiri terminale i n care sunt efectuate intervenii
medicale, au obligaia de a furniza pacienilor informaii referitoare la:
a) serviciile medicale disponibile i modul de acces la acestea;
b) identitatea i statutul profesional al furnizorilor de servicii de sntate;
c) regulile i obiceiurile pe care trebuie s le respecte pe durata internrii
n uniti cu paturi;
d) starea propriei snti;
e) interveniile medicale propuse;
f) riscurile poteniale ale fiecrei proceduri care urmeaz a fi aplicat;
g) alternativele existente la procedurile propuse;

h) date disponibile rezultate din cercetri tiinifice i activiti de inovare

tehnologic;
i) consecinele neefecturii tratamentului i ale nerespectrii
recomandrilor medicale;
j) diagnosticul stabilit i prognosticul afeciunilor diagnosticate.
ART. 2
(1) Unitile trebuie s asigure accesul egal al pacienilor la ngrijiri
medicale, fr discriminare pe baz de ras, sex, vrst, apartenen etnic,
origine naional, religie, opiune politic sau antipatie personal.
(2) Fiecare unitate trebuie s cuprind n regulamentul propriu de
organizare i funcionare prevederi referitoare la obligaia personalului
angajat privind dreptul pacienilor la respect ca persoane umane.
ART. 3
Unitile trebuie s utilizeze toate mijloacele i resursele disponibile
pentru asigurarea unui nalt nivel calitativ al ngrijirilor medicale.
ART. 4
n situaia n care interveniile medicale sunt refuzate de ctre pacieni
care i asum n scris rspunderea pentru decizia lor, acestora trebuie s li
se explice consecinele refuzului sau opririi actelor medicale.
ART. 5
n situaia n care este necesar efectuarea unei intervenii medicale unui
pacient care nu i poate exprima voina, personalul medical poate deduce
acordul acestuia dintr-o exprimare anterioar a voinei, dac aceasta este
cunoscut.
ART. 6
(1) n situaia n care, pentru efectuarea unei intervenii medicale, se
solicit consimmntul reprezentantului legal al pacientului, acesta trebuie
s fie implicat n adoptarea deciziei, n limitele capacitii sale de nelegere.
(2) n situaia n care furnizorii de servicii medicale consider c
intervenia este n interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuz s i
dea consimmntul, unitile au obligaia efecturii n cel mai scurt timp
posibil a demersurilor pentru constituirea comisiei de arbitraj de specialitate,

n conformitate cu dispoziiile legale n vigoare.

ART. 7
(1) Fotografierea sau filmarea pacienilor n uniti, n cazurile n care
imaginile sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului i a tratamentului sau
pentru evitarea suspectrii unei culpe medicale, se efectueaz fr
consimmntul acestora.
(2) n toate situaiile care nu sunt prevzute la alin. (1) unitile sunt
obligate s asigure obinerea consimmntului pacientului.
ART. 8
Participarea la activiti de cercetare tiinific medical a persoanelor
care nu sunt capabile s-i exprime voina poate fi realizat numai dup
obinerea consimmntului reprezentanilor legali i numai n situaia n
care cercetarea respectiv este efectuat i n interesul pacienilor.
ART. 9
Unitile trebuie s asigure accesul nengrdit al pacienilor la datele
medicale personale.
ART. 10
(1) n situaiile n care se solicit informaii cu caracter confidenial,
unitile au obligaia s asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea
acestora.
(2) n situaiile n care datele referitoare la viaa privat, familial a
pacientului influeneaz pozitiv stabilirea diagnosticului, tratamentul sau
ngrijirile acordate, unitile le pot utiliza, dar numai cu consimmntul
acestora, fiind considerate excepii cazurile n care pacienii reprezint
pericole pentru ei nii sau pentru sntatea public.
ART. 11
n situaiile n care sarcina reprezint un factor de risc major i imediat
pentru sntatea femeii gravide, se acord prioritate salvrii vieii mamei.
ART. 12
n asigurarea serviciilor din domeniul sntii reproducerii, unitile
trebuie s asigure condiiile necesare alegerii de ctre pacieni a celor mai
sigure metode din punct de vedere al eficienei i lipsei de riscuri.

ART. 13
(1) Unitile au obligaia de a asigura efectuarea de intervenii medicale
asupra pacientului numai dac dispun de dotrile necesare i de personal
acreditat.
(2) Interveniile medicale asupra pacientului pot fi efectuate n absena
condiiilor prevzute la alin. (1) numai n cazuri de urgen aprute n situaii
extreme.
ART. 14
Unitile pot asigura, la cererea pacientului sau a familiei acestuia, cadrul
adecvat n care acesta poate beneficia de sprijinul familiei i al prietenilor,
de suport spiritual i material pe tot parcursul ngrijirilor medicale.
ART. 15
(1) La cererea pacienilor internai, unitile cu paturi trebuie s asigure
condiiile necesare pentru obinerea de ctre acetia a altor opinii medicale,
precum i pentru acordarea de servicii medicale de ctre medici acreditai
din afara unitii.
(2) Plata serviciilor medicale acordate pacienilor internai de ctre
medicii prevzui la alin. (1) se efectueaz n conformitate cu dispoziiile
legale n vigoare.
ART. 16
n scopul asigurrii continuitii ngrijirilor acordate pacienilor, precum i
a serviciilor comunitare necesare dup externare, unitile stabilesc
parteneriate cu alte uniti medicale publice i nepublice, spitaliceti i
ambulatorii, care dispun de medici, cadre medii sanitare i de alt personal
calificat.

Legea 282/2005 privind organizarea activitatii de transfuzie sanguina, donarea de

sange si componente sanguine de origine umana, precum si asigurarea calitatii si
securitatii sanitare, in vederea utilizarii lor terapeutice, republicata 2014. Lege nr.
282/2005 republicata 2014

Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 188 din 17 martie 2014

Republicata in temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare
a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, dandu-se textelor o noua
numerotare.
Legea nr. 282/2005 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
915 din 13 octombrie 2005 si a mai fost modificata si completata prin:
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/2006 pentru modificarea Legii nr.
282/2005 privind organizarea activitatii de transfuzie sanguina, donarea de sange
si componente sanguine de origine umana, precum si asiguarea calitatii si
securitatii sanitare, in vederea utilizarii lor terapeutice, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 ianuarie 2006, aprobata cu modificari
prin Legea nr. 434/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
973 din 5 decembrie 2006;
Legea nr. 37/2008 pentru completarea Legii nr. 282/2005 privind organizarea
activitatii de transfuzie sanguina, donarea de sange si componente sanguine de
origine umana, precum si asigurarea calitatii si securitatii sanitare, in vederea
utilizarii lor terapeutice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
227 din 25 martie 2008.

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
(1) Prezenta lege stabileste cadrul legal privind activitatea de transfuzie
sanguina, donarea de sange si componente sanguine de origine umana.
(2) Prezenta lege reglementeaza normele care sa asigure calitatea si securitatea
sangelui si componentelor sanguine umane, in scopul mentinerii unui inalt nivel
de protectie a sanatatii populatiei.

Art. 2
(1) Introducerea sau scoaterea din tara a sangelui, a plasmei si a altor
componente sanguine umane, precum si a produselor sanguine umane se poate
face numai pe baza autorizatiei speciale a Ministerului Sanatatii, la propunerea

Institutului National de Transfuzie Sanguina "Prof. Dr. C.T. Nicolau" Bucuresti, fara
prejudicierea stocurilor din rezerva nationala.
(2) Institutiile de profil autorizate si acreditate ale Ministerului Apararii Nationale
vor informa Ministerul Sanatatii cu privire la organizarea si efectuarea acestui tip
de activitati impuse de necesitatea solutionarii unor aspecte specifice ale
activitatii transfuzionale din unitatile acestui minister, cu exceptia celor
prevazute la alin. (1).

Art. 3
(1) Prezenta lege se aplica colectei, controlului biologic al sangelui si
componentelor sanguine umane, prepararii, stocarii, distributiei si administrarii
acestora.
(2) In cazul in care sangele sau componentele sanguine umane sunt colectate si
controlate biologic pentru a fi utilizate exclusiv in transfuzia autologa si sunt clar
identificate ca atare, conditiile care trebuie indeplinite sunt cele prevazute in
anexa nr. 4 lit. g).
(3) Prezenta lege nu se aplica celulelor suse sanguine.

Art. 4
Prezenta lege promoveaza respectarea urmatoarelor principii:

a) sangele este o resursa nationala;

b) activitatea de transfuzie sanguina este de tip nonprofit, donarea de sange si
componente sanguine umane realizandu-se doar in acest cadru;
c) donarea de sange este un act voluntar, anonim si neremunerat;
d) realizarea autosuficientei sangelui si a componentelor sanguine umane este un
obiectiv national prioritar al politicii de sanatate, in conditiile utilizarii terapeutice
optime si rationale, in concordanta cu practica moderna de terapie
transfuzionala;
e) standardele natinale asigura un nivel echivalent al securitatii si calitatii pentru
sange si componentele sanguine umane, indiferent de provenienta lor sau de
scopul terapeutic caruia ii sunt destinate;
f) administrarea terapeutica a sangelui sau a componentelor sanguine umane
este o interventie medicala indicata si prescrisa de un medic; aceasta activitate
se efectueaza sub responsabilitate si supraveghere medicala numai in unitatile
medicale autorizate in acest sens.

Art. 5

Definitiile termenilor si expresiilor utilizate in cuprinsul legii sunt prevazute in

anexa nr. 1.

Capitolul II - Autoritatea competenta

Art. 6
Activitatea de transfuzie sanguina este organizata si controlata de Ministerul
Sanatatii, in calitate de autoritate competenta.

Art. 7
(1) Ministerul Sanatatii isi exercita prerogativele prin intermediul urmatoarelor
structuri:
a) Institutul National de Transfuzie Sanguina "Prof. Dr. C.T. Nicolau" Bucuresti si
centrele de transfuzie sanguina teritoriale;
b) Inspectia sanitara de stat;
c) unittile de transfuzie sanguina din spitale.
(2) In scopul indeplinirii atributiilor ce ii revin, Ministerul Sanatatii reorganizeaza
Institutul National de Hematologie Transfuzionala "Prof. Dr. C.T. Nicolau" Bucuresti
in Institutul National de Transfuzie Sanguina "Prof. Dr. C.T. Nicolau" Bucuresti,
denumit in continuare I.N.T.S.

Art. 8
(1) Organizarea si functionarea Sistemului national de transfuzie sanguina se
aproba prin hotarare a Guvernului.
(2) Organizarea, modul de functionare, responsabilitatile si atributiile autoritatii
competente si ale Inspectiei sanitare de stat in domeniul transfuziei sanguine
sunt prevazute in anexele nr. 2 si 3.

Art. 9
(1) Ministerul Sanatatii autorizeaza functionarea I.N.T.S., a centrelor de transfuzie
sanguina judetene si al municipiului Bucuresti, a unitatilor de transfuzie sanguina
din spitale si activitatile ce pot fi desfasurate.
(2) Autorizarea institutiilor prevazute la alin. (1) se face pe baza normelor*)
specifice aprobate prin ordin al ministrului sanatatii.

(3) Ministerul Sanatatii stabileste activitatile ce pot fi desfasurate de institutiile

prevazute la alin. (1), dupa verificarea respectarii prevederilor prezentei legi.
(4) I.N.T.S., centrele de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti
si unitatile de transfuzie sanguina din spitale nu pot aduce nicio modificare a
activitatilor desfasurate fara aprobarea scrisa si prealabila a Ministerului
Sanatatii.
-----*) A se vedea Ordinul ministrului sanatatii nr. 607/2013 pentru aprobarea
Normelor specifice privind autorizarea unitatilor de transfuzie sanguina din
unitatile sanitare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 281 din 20
mai 2013.

Art. 10
Ministerul Sanatatii organizeaza, in Sistemul national de transfuzie sanguina si in
unitatile de transfuzie sanguina din spitale, inspectii si masuri de control pentru a
asigura conformitatea cu prevederile prezentei legi.

Art. 11
(1) Ministrul sanatatii suspenda temporar sau retrage autorizatia de fucntionare
ori de desfasurare a unor activitati ale I.N.T.S., centrelor de transfuzie sanguina
judetene si al municipiului Bucuresti si a unitatilor de transfuzie sanguina din
spitale, daca o inspectie sau un alt mijloc de control a dovedit ca aceste institutii
nu respecta prevederile legale.
(2) Situatiile in care se suspenda temporar sau se retrage autorizatia de
functionare a institutiilor prevazute la alin. (1) sunt aprobate prin ordin al
ministrului sanatatii.

Capitolul III - Donarea de sange

Art. 12
(1) I.N.T.S. si centrele de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti
iau toate masurile necesare pentru a oferi potentialilor donatori de sange si
componente sanguine umane, asigurarea confidentialitatii fata de orice
informatie furnizata personalului autorizat, referitoare la starea lor de sanatate, la
rezultatele testarii donarii lor si la orice viitoare identificare de catre o terta parte,
cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(2) Potentialilor donatori de sange sau componente sanguine umane li se
furnizeza informatiile necesare potrivit anexei nr. 4 lit. b).

Art. 13
I.N.T.S. si centrele de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti iau
toate masurile necesare pentru ca toti donatorii din Romania care isi manifesta
dorinta de a efectua o donare de sange sau de componente sanguine umane sa
furnizeze informatiile prevazute in anexa nr. 4 lit. c).

Art. 14
I.N.T.S. si centrele de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti vor
asigura ca donatorii de sange si componente sanguine umane sa corespunda
criteriilor de eligibilitate stabilite conform normelor prevazute in anexa nr. 4 lit.
d).

Art. 15
(1) Ministerele, celelalte organe centrale si locale ale administratiei publice,
directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, precum si
institutiile culturale, de radiodifuziune si televiziune sunt obligate sa sprijine
actiunile de promovare organizate in scopul donarii de sange si componente
sanguine umane, potrivit competentelor pe care le au.
(2) Societatea Romana de Radiodifuziune, Societatea Romana de Televiziune si
Ministerul Educatiei Nationale promoveaza campaniile umanitare de donare a
sangelui, la nivel national.
(3) Primarii au obligatia de a sprijini toate actiunile de promovare a donarii si de
recoltare de sange si componente sanguine umane, prin punerea la dispozitie de
mijloace de informare a populatiei si de locatii adecvate pentru echipele mobile
de recoltare.
(4) I.N.T.S. si centrele de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti
organizeaza campanii de informare, educare si comunicare pentru sanatate in
domeniul transfuziei sanguine, in colaborare cu directiile de sanatate publica
judetene si a municipiului Bucuresti.
(5) Cheltuielile pentru realizarea actiunilor mentionate menite sa contribuie la
educarea si informarea cetatenilor in scopul donarii voluntare de sange sau
privitor la modul de recoltare si testare a produselor sanguine se vor face din
sumele prevazute anual in bugetul Ministerului Sanatatii pentru promovarea
donarii de sange.
(6) Promovarea donarii de sange prin presa, posturi de radio si televiziune este
gratuita.

Art. 16
Donarea de sange se realizeaza atat in cadrul centrelor de transfuzie sanguina
judetene si al municipiului Bucuresti, cat si in cadrul unitatilor mobile apartinand

centrelor de recoltare de sange, dotate corespunzator, care se deplaseaza in

vederea recoltarii de sange de la potentialii donatori.

Art. 17
(1) Donatorii de sange au dreptul sa primeasca, la fiecare donare, o alocatie de
hrana sub forma tichetelor de masa, care au caracteristicile fizice si valorice
prevazute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, cu
modificarile si completarile ulterioare, sau o masa postdonare la centrul de
transfuzie sanguina in echivalentul valorii totale a tichetelor de masa acordate.
(2) Numarul tichetelor de masa, precum si alte drepturi si obligatii ale donatorilor
de sange se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
(3) Cheltuielile aferente drepturilor prevazute la alin. (1) se suporta:
a) in anul 2006, din bugetele locale ale localitatilor in care institutiile de profil cu
activitate de recoltare de sange in scop transfuzional isi au sediul;
b) incepand cu data de 1 ianuarie 2007, de la bugetul de stat prin bugetul
Ministerului Sanatatii.
(4) In aplicarea prevederilor alin. (1) si (3), Ministerul Sanatatii elaboreaza norme
aprobate prin ordin*) al ministrului sanatatii cu avizul Ministerului Muncii, Familiei,
Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice si Ministerului Finantelor Publice.
------*) A se vedea Ordinul ministrului sanatatii publice nr. 441/2007 pentru aprobarea
normelor de aplicare a art. 16 din Legea nr. 282/2005 privind organizarea
activitatii de transfuzie sanguina, donarea de sange si componente sanguine de
origine umana, precum si asigurarea calitatii si securitatii sanitare, in vederea
utilizarii lor terapeutice, cu modificarile si completarile ulterioare, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 248 din 13 aprilie 2007.

Capitolul IV - Confidentialitatea si protectia datelor

Art. 18
(1) Ministerul Sanatatii ia toate masurile necesare pentru ca datele, inclusiv
informatiile genetice, care sunt obtinute in baza prezentei legi si la care o terta
persoana are acces, sa devina confidentiale pentru ca donatorul sa nu poata fi
identificat.
(2) In scopul prevazut la alin. (1) I.N.T.S. si centrele de transfuzie sanguina
judetene si al municipiului Bucuresti iau masuri pentru:
a) realizarea bazelor de date;

b) asigurarea securitatii datelor si interzicerea oricaror modificari neautorizate in

fisierele donatorilor sau in registrele de excludere;
c) interzicerea transferului neautorizat de informatii;
d) introducerea de proceduri care sa rezolve orice neconcordanta intre date;
e) garantarea trasabilitatii donarilor, urmarind sa nu aiba loc nicio divulgare
neautorizata.

Art. 19
Sistemul de raportare a informatiilor si datelor catre institutiile competente
carora le revine atributia colectarii si monitorizarii datelor epidemiologice se
stabileste prin ordin al ministrului sanatatii.

Capitolul V - Managementul calitatii

Art. 20
I.N.T.S. desemneaza la nivelul centrelor de transfuzie sanguina judetene si al
municipiului Bucuresti o persoana, denumita in continuare persoana
responsabila, care are urmatoarele atributii:
a) garantarea respectarii prevederilor legale in vigoare referitoare la donare,
recoltare, control biologic, preparare, conservare si distributie pentru fiecare
unitate de sange sau component sanguin;
b) transmiterea catre Ministerul Sanatatii a informatiilor necesare procedurii de
obtinere a autorizatiei;
c) aplicarea dispozitiilor prezentei legi referitoare la calificarea personalului si la
sistemul de management al calitatii la nivelul institutiei.

Art. 21
(1) Persoana responsabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii minime
de pregatire profesionala:
a) sa fie posesoare a unei diplome universitare in domeniul stiintelor medicale
sau al unui ciclu de formare universitara in aceste domenii, recunoscut in
Romania;
b) experienta practica postuniversitara de cel putin 2 ani in domeniile respective,
dobandita in una sau in mai multe institutii autorizate si acreditate sa desfasoare
activitati de recoltare, testare, preparare, stocare si distributie.

(2) Atributiile prevazute la art. 20 pot fi delegate altor persoane cu aceeasi

calificare ca si persoana responsabila.

Art. 22
(1) I.N.T.S. si centrele de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti
comunica Ministerului Sanatatii numele persoanei responsabile prevazute la art.
20 sau al altor persoane delegate, conform art. 21 alin. (2), si informatii
referitoare la sarcinile specifice pe care trebuie sa le indeplineasca, conform fisei
postului.
(2) In cazul in care persoana responsabila sau persoanele delegate sunt inlocuite
temporar ori definitiv, institutia comunica imediat Ministerului Sanatatii numele
noii persoane responsabile si data de la care se face aceasta inlocuire.

Art. 23
Colecta de sange si componente sanguine umane se face numai sub
supraveghere si responsabilitate medicala.

Art. 24
Personalul implicat in stabilirea admiterii la donarea, colecta, controlul biologic,
prepararea, conservarea, distributia si administrarea de sange si componente
sanguine umane detine calificarile necesare pentru executarea acestor sarcini si
beneficiaza de formare profesionala adecvata si permanent actualizata, conform
cerintelor stabilite de Ministerul Sanatatii, prin ordin al ministrului sanatatii.

Art. 25
(1) Fiecare unitate de sange sau de componente sanguine umane este controlata
biologic conform prevederilor legale in vigoare, care garanteaza ca au fost luate
toate masurile necesare pentru protejarea sanatatii persoanelor care primesc
sange sau componente sanguine umane.
(2) Cerintele de baza privind controlul biologic, practicate pe donarile de sange
sau componentele sanguine umane, inclusiv donarile de sange autolog, se
stabilesc prin ordin al ministrului sanatatii.

Art. 26
I.N.T.S. si centrele de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti au
obligatia sa asigure si sa verifice respectarea conditiilor specifice de conservare a
sangelui si componentelor sanguine umane in toate etapele de activitate, din
momentul colectei pana in momentul distributiei si transportului lor, conform
prevederilor din anexa nr. 4 lit. e).

Art. 27
I.N.T.S. si centrele de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti au
obligatia sa asigure conformitatea calitatii si a securitatii sangelui si a
componentelor sanguine umane cu cerintele prevazute in anexa nr. 4 lit. f).

Art. 28
Frecventa donarilor si volumul maxim recoltat la fiecare donare sunt aprobate
prin ordin al ministrului sanatatii.

Capitolul VI - Utilizarea terapeutica a sangelui si a componentelor sanguine

umane

Art. 29
(1) Sangele si componentele sanguine umane vor fi distribuite de I.N.T.S. prin
centrele de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti, cu
rambursare in sistem nonprofit, la solicitarea institutiilor de asistenta medicla cu
unitati de transfuzie autorizate din teritoriul arondat.
(2) Produsele sanguine obtinute din prelucrarea plasmei pot fi eliberate, contra
cost, institutiilor de asistenta medicala sau direct populatiei, pe baza de
prescriptie medicala.
(3) Contravaloarea unei unitati de sange, a componentelor sanguine umane,
precum si a produselor sanguine obtinute din prelucrarea plasmei se va stabili
prin ordin*) al ministrului sanatatii.
------*) A se vedea Ordinul ministrului sanatatii nr. 1.057/2011 privind actualizarea
tarifelor pentru analizele de laborator efectuate de catre Institutul National de
Hematologie Transfuzionala si reteaua de transfuzie sanguina, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 454 din 29 iunie 2011.

Art. 30
(1) Administrarea terapeutica a sangelui si a componentelor sanguine umane
pacientilor internati in spitale se face numai dupa efectuarea testelor
imunohematologice, obligatorii pentru actul transfuzional, stabilite prin norme
specifice aprobate prin ordin al ministrului sanatatii.
(2) Activitatea unitatilor de transfuzie sanguina din spital se desfasoara sub
responsabilitatea unui medic cu calificare in domeniul transfuziei sanguine,
desemnat de conducerea spitalului.

Art. 31
(1) Sangele si componentele sanguine umane pot fi administrate doar pe baza
unei prescrieri medicale, rezultata in urma unui examen medical complet si
numai pentru scopuri terapeutice.
(2) Responsabilitatea prescrierii si administrarii de sange si componente sanguine
umane revine medicului curant al pacientului.
(3) Indicatiile clinice ale transfuziei de sange si componente sanguine umane se
stabilesc pe baza Ghidului national de utilizare terapeutica rationala a sangelui si
a componentelor sanguine umane, aprobat prin ordin**) al ministrului sanatatii.
(4) In scopul administrarii terapiei transfuzionale, medicul curant asigura
informarea pacientului asupra acestui act medical si obtine acordul scris al
acestuia.
(5) In urma terapiei transfuzionale pacientul este informat in scris asupra actului
transfuzional efectuat.
-----**) A se vedea Ordinul ministrului sanatatii publice nr. 1.343/2007 pentru
aprobarea Ghidului national de utilizare terapeutica nationala a sangelui si a
componentelor sanguine umane, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 569 din 20 august 2007.

Art. 32
Dispozitiile prezentei legi se aplica in mod corespunzator si unitatilor de
transfuzie sanguina din spitale, conform atributiilor si competentelor ce le revin.

Capitolul VII - Sistemul de hemovigilenta

Art. 33
(1) Ministerul Sanatatii organizeaza Sistemul national de hemovigilenta***).
(2) Structura organizatorica, responsabilitatile si atributiile institutiilor medicale
implicate, precum si sistemul de inregistrare si raportare in cazul aparitiei de
incidente si reactii adverse legate de colecta si administrarea de sange si
componente sanguine umane se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al
ministrului sanatatii.
(3) Ministerul Sanatatii va organiza inspectii si alte masuri de control in cazul
aparitiei sau suspiciunii oricarei reactii adverse severe sau oricarui incident
advers sever.

(4) Pentru mentinerea si imbunatatirea securitatii transfuzionale, Ministerul

Sanatatii elaboreza proceduri de verificare si evaluare a informatiilor raportate si
a masurilor luate, pentru a preveni aparitia unor reactii similare.
-------***) A se vedea Ordinul ministrului sanatatii publice nr. 1.228/2006 pentru
aprobarea Normelor privind organizarea sistemului de hemovigilenta, de
asigurare a trasabilitatii, precum si a Regulamentului privind sistemul de
inregistrare si raportare in cazul aparitiei de incidente si reactii adverse severe
legate de colecta si administrarea de sange si de componente sanguine umane,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 870 din 24 octombrie 2006,
cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 34
I.N.T.S. elaboreaza si introduce la nivelul centrelor de transfuzie sanguina
judetene si al municipiului Bucuresti o procedura specifica care sa permita cu
precizie, eficacitate si intr-un mod verificabil blocarea distributiei si rechemarea in
vederea retragerii sangelui si componentelor sanguine umane asociate unui
incident sever sau unei reactii adverse severe, cu respectarea dispozitiilor
prevazute in anexa nr. 4 lit. i).

Art. 35
(1) I.N.T.S. si centrele de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti
au obligatia sa asigure, pentru fiecare etapa a activitatii proprii, trasabilitatea
sangelui si a componentelor sanguine umane colectate sau preparate, din
momentul stabilirii eligibilitatii donatorului pana la momentul distributiei si
transportului la destinatia finala.
(2) Unitatile de transfuzie sanguina din spitale au obligatia sa asigure, pentru
fiecare etapa a activitatii proprii, trasabilitatea sangelui si a componentelor
sanguine umane receptionate, din momentul receptiei lor pana in momentul
realizarii actului transfuzional la pacientul primitor.

Art. 36
(1) In vederea asigurarii trasabilitatii, Ministerul Sanatatii elaboreaza si introduce
sistemul national unic de identificare a fiecarei donari de sange, a fiecarei unitati
de sange si componente sanguine umane colectate sau preparate, prin
adoptarea normelor prevazute in anexa nr. 4 lit. a).
(2) Inspectia sanitara de stat verifica, la nivelul Sistemului national de transfuzie
sanguina, introducerea si respectarea sistemului national unic de identificare a
fiecarei donari de sange si a fiecarei unitati de sange si componente sanguine
umane colectate sau preparate, pentru a garanta trasabilitatea de la donator la
primitor si de la primitor la donator.

Art. 37
Ministerul Sanatatii ia toate masurile necesare pentru garantarea introducerii si
utilizarii sistemului de etichetare a sangelui si a componentelor sanguine umane
colectate, controlate biologic, preparate si conservate, care sunt distribuite in
teritoriu, in conformitate cu sistemul national unic de identificare a acestora si cu
cerintele in materie de etichetare, prevazute in normele de aprobare prin ordin al
ministrului sanatatii.

Art. 38
Datele necesare asigurarii trasabilitatii sunt pastrate la nivelul I.N.T.S., al
centrelor de transfuzie sanguina judetene si al municipiului Bucuresti si al
unitatilor de transfuzie din spitale, cel putin 30 de ani.

Capitolul VIII - Sanctiuni

Art. 39
Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea disciplinara, materiala,
civila, contraventionala sau penala, dupa caz.

Art. 40
Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amenda urmatoarele fapte:
a) nedeclararea intentionata de catre donator a bolilor transmisibile sau a
factorilor de risc cunoscuti, dupa prealabila informare in cadrul examenului
medical;
b) recoltarea de sange de la o persoana fara consimtamantul acesteia;
c) recoltarea de sange de la un minor sau de la o persoana majora lipsita de
discernamant, in afara unor indicatii medicale specifice stabilite de medicul
curant;
d) organizarea activitatii transfuzionale in vederea obtinerii de avantaje materiale
prin valorificarea sangelui si a componentelor sanguine umane;
e) distributia si utilizarea de sange si componente sanguine umane fara
efectuarea controlului biologic regulamentar si a procedurii de validare;
f) efectuarea de activitati privitoare la donarea, colectarea, controlul biologic,
prepararea, distributia si administrarea sangelui si a componentelor sanguine
umane, fara autorizare din partea Ministerului Sanattii sau in alte conditii decat

cele prevazute in autorizatia legala ori fara acreditare pentru activitatile

respective;
g) modificarea caracteristicilor biologice ale sangelui unei persoane, inainte de
recoltare, fara consimtamantul acesteia.

Art. 41
Constituie contraventii savarsirea urmatoarelor fapte:
a) divulgarea de informatii care permit identificarea donatorului si a primitorului;
b) distributia de sange sau de componente sanguine umane la un pret diferit de
cel stabilit legal;
c) donarea de sange in vederea obtinerii unor avantaje materiale sau in scopul
comercializarii sangelui donat ori a componentelor sanguine umane;
d) distribuirea unui component sanguin uman care nu figureaza in nomenclatorul
national aprobat de autoritatea competenta.

Art. 42
(1) Contraventiile prevazute la art. 41 se sanctioneaza cu amenda de la 500 lei la
1.500 lei.
(2) Sanctiunile se aplica si persoanelor juridice.
(3) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre persoane
imputernicite cu atributii de inspectie, desemnate de autoritatea competenta.

Art. 43
Dispozitiile referitoare la contraventiile prevazute la art. 41 se completeaza cu
prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, precum si cu prevederile Hotararii
Guvernului*) nr. 857/2011**) privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la
normele din domeniul sanatatii publice.
-------*) A se vedea Legea nr. 254/2010 pentru abrogarea Legii nr. 98/1994 privind
stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele legale de igiena si sanatate
publica, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 848 din 17
decembrie 2010.
**) Hotararea Guvernului nr. 857/2011 a fost publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 915 din 13 octombrie 2005.

Capitolul IX - Dispozitii finale

Art. 44
Anexele nr. 1-4 fac parte integranta din prezenta lege.

Art. 45
Prezenta lege***) intra in vigoare la 120 de zile de la data publicarii in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia art. 46, care intra in vigoare la 3 zile de
la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
-----***) Legea nr. 282/2005 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 915 din 13 octombrie 2005.

Art. 46
(1) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, Ministerul Sanatatii va elabora si va inainta Guvernului un
proiect de hotarare a Guvernului****) privind infiintarea, organizarea si
functionarea Comitetului Consultativ pentru Promovarea Donarii de Sange.
(2) Numirea membrilor Comitetului Consultativ pentru Promovarea Donarii de
Sange va fi stabilita prin ordin al ministrului sanatatii.
-----****) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 546/2006 privind infiintarea,
organizarea si fucntionarea Comitetului Consulativ pentru Promovarea Donarii de
Sange, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 5 mai 2006.

Art. 47
La data intrarii in vigoare a prezentei legi, Legea nr. 4/1995 privind donarea de
sange, utilizarea terapeutica a sangelui uman si organizarea transfuzionala in
Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 9 din 19 ianuarie
1995, cu modificarile ulterioare, se abroga.

Art. 48
Prezenta lege transpune Directiva 2002/98/CE privind standardele de calitate si
securitate pentru colectarea, testarea, procesarea, stocarea si distributia sangelui
uman si a componentelor sanguine, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor
Europene (JOCE) nr. L033 din 8 februarie 2003.

Anexa nr. 1 - TERMINOLOGIE

In conditiile prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea

semnificatie:
a) sange - sange venos, recoltat de la un singur donator, intr-un dispozitiv steril si
apirogen, ce contine anticoagulant;
b) componente sanguine - componente ale sangelui de origine umana, precum si
eritrocitele, leucocitele, trombocitele, plasma, care pot fi obtinute prin diferite
metode;
c) produs sanguin - orice produs terapeutic obtinut din sange sau plasma umana
prin prelucrare industrial-farmaceutica;
d) donare homologa - recoltare de sange sau de componente sanguine de la o
persoana in vederea utilizarii terapeutice la o alta persoana ori in vederea
prelucrarii industrial-farmaceutice;
e) transfuzie autologa - administrare de sange sau de componente sanguine,
recoltate de la o persoana, in vederea utilizarii terapeutice exclusiv la aceeasi
persoana;
f) centru de transfuzie sanguina - orice structura sau organism care este
responsabil cu orice etapa din recoltarea si testarea sangelui si componentelor
sanguine umane, oricare ar fi scopul propus, si cu procesarea, prepararea si
distribuirea lor cand sunt destinate transfuziei; prezenta definitie nu include
unitatile de transfuzie sanguina din spitale;
g) centrul de transfuzie sanguina judetean sau al municipiului Bucuresti institutie de profil, institutie publica cu activitate in domeniul transfuziei
sanguine, conform acreditarii acordate de Ministerul Sanatatii;
h) unitate de transfuzie sanguina din spital - structura in cadrul spitalelor, care
stocheaza sangele si componentele sanguine umane destinate livrarii si utilizarii
terapeutice exclusiv in serviciile spitalului unde isi desfasoara activitatea; aceste
unitati efectueaza testele imunohematologice obligatorii pentru actul
transfuzional;
i) incident advers sever - orice eveniment inoportun legat de colecta, controlul
biologic, prepararea, conservarea sau distribuirea sangelui si a componentelor
sanguine umane, susceptibil de a determina decesul ori de a pune in pericol
viata, de a determina o invaliditate sau incapacitate a pacientului ori care
provoaca sau prelungeste spitalizarea ori morbiditatea;
j) reactie adversa severa - o reactie neprevazuta la donator sau la pacient, legata
de colecta ori de transfuzia de sange sau de componente sanguine umane, care
este mortala, pune viata in pericol, determina o invaliditate sau o incapacitate,
provoaca ori prelungeste spitalizarea sau morbiditatea;

k) excluderea donatorului - suspendarea de la admisibilitate a unui donator de

sange sau de componente sanguine; excluderea este temporara sau permanenta;
l) distributie - furnizarea de sange si de componente sanguine umane altor centre
de transfuzie sanguina judetene sau al municipiului Bucuresti, unitatilor de
transfuzie sanguina sau in vederea prelucrarii industrial-farmaceutice; termenul
distributie nu se refera la livrarea de sange sau de componente sanguine umane
din unitatile de transfuzie sanguina ale unui spital catre o sectie din acelasi spital,
in vederea utilizarii terapeutice;
m) trasabilitate - ansamblul informatiilor inregistrate si al masurilor care permit
urmarirea si identificarea fiecarei etape a activitatii, pornind de la admiterea
persoanei la donare pana la utilizarea terapeutica a sangelui si a componentelor
sanguine umane; trasabilitatea permite stabilirea unei legaturi intre donator si
unul sau mai multi primitori si de la primitor la donator, fiind stabilita cu ajutorul
unui sistem national unic de identificare a unitatilor de sange si a persoanelor;
n) hemovigilenta - ansamblu de proceduri de supraveghere a incidentelor
nedorite sau a reactiilor adverse severe ce survin atat la donatorul, cat si la
primitorul de sange, precum si supravegherea prin metode epidemiologice a
donatorilor;
o) inspectie - activitatea oficiala de control, desfasurata conform cerintelor
adoptate, in scopul evaluarii conformitatii cu prevederile legale in domeniu,
precum si in scopul identificarii neconformitatilor;
p) autosuficienta - asigurarea necesarului national de sange si de componente
sanguine umane, in conditiile utilizarii terapeutice rationale, in concordanta cu
practica moderna de terapie transfuzionala;
q) sistem de calitate - structura organizatorica, procedurile, procesele si resursele
necesare implementarii managementului de calitate;
r) validare - stabilirea dovezilor documentate si obiective ca cerintele particulare
pentru utilizarea specifica pot fi indeplinite in totalitate;
s) autorizare - procesul de evaluare si analiza care conditioneaza din punct de
vedere tehnic si juridic punerea in functiune si desfasurarea anumitor activitati in
domeniul transfuziei sanguine;
s) autorizatie - act tehnic si juridic eliberat in scris de catre autoritatea de
sanatate publica componenta, prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii
de functionare a unei activitti in domeniul transfuziei;
t) celule suse sanguine - celule precursoare ale componentelor celulare din
sangele uman.

Anexa nr. 2 - ATRIBUTIILE Ministerului Sanatatii in calitate de autoritate

competenta

In vederea respectarii principiilor prevazute la art. 4 din lege, atributiile

Ministerului Sanatatii in calitate de autoritate competenta sunt urmatoarele:
a) elaboreaza politica si strategia dezvoltarii durabile a Sistemului national de
transfuzie sanguina;
b) organizeaza sistemul si programul de transfuzie sanguina bazate pe
obiectivele politicii nationale;
c) asigura transparenta in domeniul transfuziei sanguine;
d) asigura resursele umane, financiare si tehnice necesare functionarii Sistemului
national de transfuzie sanguina, in conditiile prezentei legi;
e) adopta masurile necesare, prin structurile sale specifice, pentru asigurarea
autosuficientei nationale de sange si de componente sanguine umane;
f) promoveaza si asigura respectarea principiilor legale si etice care guverneaza
sistemul transfuziei sanguine;
g) supravegheaza utilizarea sangelui intr-un mod optim si rational in scopul
evitarii pierderilor;
h) stabileste atributiile, responsabilitatile, drepturile si obligatiile structurilor
implicate in realizarea programului de transfuzie sanguina;
i) elaboreaza normele privind calificarile personalului, cerintele necesare pentru
asigurarea securitatii, eficacitatii si calitatii sangelui si a componentelor sanguine,
precum si sistemul de management al informatiei;
j) adopta masurile necesare pentru ca fiecare structura a Sistemului national de
transfuzie sanguina sa introduca si sa aplice un sistem de calitate fondat pe
principii de buna practica;
k) asigura prin structurile sale competente trasabilitatea, de la donator la primitor
si de la primitor la donator, a sangelui si a componentelor sanguine umane
colectate, controlate biologic, preparate, conservate, distribuite si administrate
pe teritoriul Romaniei;
l) elaboreaza si introduce sistemul national unic de identificare a fiecarei donari
de sange, a fiecarei unitati de sange si componente sanguine umane colectate
sau preparate;
m) coordoneaza colaborarea tuturor institutiilor si societatii civile implicate in
promovarea si sprijinirea donarii de sange;
n) sustine si recunoaste solidaritatea internationala in asigurarea securitatii
sangelui la nivel mondial;
o) organizeaza Sistemul national de hemovigilenta;
p) stabileste sistemul de inregistrare, raportare, verificare si evaluare a
informatiilor raportate privind reactiile adverse severe si incidentele severe
legate de colecta, prepararea, controlul biologic, conservarea, distributia si
transfuzia sangelui si componentelor sanguine umane;

q) asigura garantarea sistemului de etichetare a sangelui si a componentelor

sanguine umane, conform prevederilor prezentei legi;
r) asigura elaborarea si introducerea unui sistem unic de codificare a datelor de
identificare a donatorilor in raportarile catre institutiile competente carora le
revine atributia colectarii si monitorizarii datelor epidemiologice.

Anexa nr. 3 - ATRIBUTIILE Inspectiei sanitare de stat in domeniul transfuziei

sanguine

In vederea aplicarii dispozitiilor prezentei legi, atributiile Inspectiei sanitare de

stat sunt urmatoarele:
a) organizeaza, ori de cate ori este nevoie, inspectii si alte masuri de control in
cazurile de suspiciune sau in cele de raportare a incidentelor grave neprevazute
si reactiilor grave adverse, conform dispozitiilor prezentei legi;
b) verifica aplicarea legilor, regulamentelor si bunelor practici privind colecta,
prepararea, controlul biologic, conservarea, distributia, utilizarea terapeutica si
securitatea sanitara a sangelui si a componentelor sanguine umane;
c) elaboreaza, in colaborare cu Comisia de transfuzii din cadrul Ministerului
Sanatatii, norme si proceduri pentru desfasurarea inspectiei in domeniul
transfuzional;
d) controleaza din punct de vedere tehnic si efectueaza expertizele tehnice
necesare privind colecta de sange si de componente sanguine umane,
prepararea, controlul biologic, conservarea, distributia si utilizarea terapeutica, in
vederea asigurarii securitatii sanitare;
e) poate suspenda activitatea unitatilor sanitare implicate in colecta de sange
uman, prepararea, controlul biologic, conservarea, distributia si utilizarea
terapeutica de sange si de componente sanguine umane, in caz de pericol grav
sau suspiciune de pericol grav pentru sanatatea populatiei;
f) culege datele stiintifice si tehnice necesare desfasurarii atributiilor sale,
receptioneaza rapoartele de control sau avizele expertizelor realizate in domeniul
sau de competenta de catre institutiile publice ale statului;
g) participa la actiunile internationale ale Romaniei in domeniul sau de
competenta;
h) raporteaza periodic ministrului sanatatii si informeaza Comisia de transfuzie
din cadrul Ministerului Sanatatii, I.N.T.S. si centrele de transfuzie sanguina
judetene si al municipiului Bucuresti asupra rezultatelor activitatii de control
desfasurate, datele statistice si epidemiologice, punand la dispozitie expertiza
ceruta in domeniul sau de competenta;

i) elaboreaza si supune aprobarii Ministerului Sanatatii planul anual de actiuni de

control;
j) pentru mentinerea si imbunatatirea securitatii transfuzionale, aplica procedurile
de verificare si evaluare a informatiilor raportate si a masurilor luate in domeniul
hemovigilentei, elaborate de catre Ministerul Sanatatii, pentru a preveni aparitia
reactiilor similare;
k) desfasoara in mod regulat, in structurile Sistemului national de transfuzie
sanguina si in unitatile de transfuzie sanguina din spitale, inspectii si alte masuri
de control si evaluare a aplicarii si respectarii cerintelor prezentei legi, la un
interval care nu trebuie sa depaseasca 2 ani;
l) desemneaza specialistii care efectueaza inspectii si alte masuri de control,
avand urmatoarele atributii:
- sa inspecteze structurile organizatorice ale Sistemului national de transfuzie
sanguina si unitatile de transfuzie sanguina din spitale;
- sa utilizeze proceduri standardizate de control si evaluare;
- sa preleveze esantioane pentru examinare si analiza;
- sa verifice toate documentele la care se refera obiectivul inspectiei;
m) ia toate masurile necesare pentru ca persoanele responsabile cu inspectia si
alte masuri de control prevazute la lit. k) sa aiba acces la documente.

Anexa nr. 4 - NORME TEHNICE

Prin ordin al ministrului sanatatii se aproba urmatoarele norme tehnice si

adaptarea lor la progresul stiintific si tehnic:
a) Normele de asigurare a trasabilitatii;
b) Normele privind informatiile care trebuie oferite donatorilor;
c) Normele privind informatiile care trebuie comunicate de catre donatori,
cuprinzand datele de identificare, antecedentele medicale, precum si semnatura
donatorului;
d) Normele privind admisibilitatea donatorilor de sange si de componente
sanguine umane, cuprinzand criteriile de excludere permanenta si criteriile de
excludere temporara de la donare;
e) Normele privind colecta, controlul biologic, prepararea, conservarea, distributia
si transportul sangelui si al componentelor sanguine umane;
f) Normele privind calitatea si securitatea sangelui si a componentelor sanguine;
g) Normele privind transfuzia autologa;

h) Normele privind standardele si specificatiile reglementate de legislatia in

domeniu, referitoare la sistemul de calitate intr-o institutie de transfuzie
sanguina;
i) procedurile reglementate in conformitate cu legislatia in vigoare, privind
semnalarea incidentelor grave neprevazute si a reactiilor adverse severe,
blocarea distributiei si rechemarea in vederea retragerii;
j) Nomenclatorul national al componentelor sanguine umane;
k) Normele privind activitatea unitatilor de transfuzie sanguina din spitale;
l) Normele privind autorizarea si acreditarea I.N.T.S., a centrelor de transfuzie
sanguina judetene si al municipiului Bucuresti si a unitatilor de transfuzie
sanguina din spitale;
m) Ghidul national de utilizare terapeutica rationala a sangelui si a
componentelor sanguine umane.

ORDIN Nr. 1224 din 9 octombrie 2006

pentru aprobarea Normelor privind activitatea unitatilor de transfuzie sanguina
din spitale
ACT EMIS DE: MINISTERUL SANATATII
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 870 din 24 octombrie 2006

Avnd n vedere prevederile lit. k) din Normele tehnice cuprinse n anexa nr. 4 la
Legea nr. 282/2005 privind organizarea activitii de transfuzie sanguin, donarea
de snge i componente sanguine de origine uman, precum i asigurarea
calitii i securitii sanitare, n vederea utilizrii lor terapeutice, cu modificrile
ulterioare,
n temeiul Hotrrii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea i funcionarea
Ministerului Sntii Publice, vznd Referatul de aprobare al Direciei generale
relaii externe i afaceri europene nr. E.N. nr. 5.051/2006,
ministrul sntii publice emite urmtorul ordin:
Art. 1. - Se aprob Normele privind activitatea unitilor de transfuzie sanguin
din spitale, prevzute n anexa care face parte integrant din prezentul ordin.

Art. 2. - Institutul Naional de Transfuzie Sanguin, centrele de transfuzie

sanguin teritoriale, Inspecia sanitar de stat i unitile de transfuzie sanguin
din spitale vor duce la ndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I.
Ministrul sntii publice,
Gheorghe Eugen Nicolescu
ANEX
NORME
privind activitatea unitilor de transfuzie sanguin din spitale
Art. 1. - Organizarea activitii de transfuzie sanguin n spitale este condiionat
de:
a) crearea unitii de transfuzie sanguin din spital, autorizat de Autoritatea de
sntate public, conform legislaiei n vigoare;
b) numirea comisiei de transfuzie i hemovigilen a unitii sanitare.
Art. 2. - Componena comisiei de transfuzie i hemovigilen din spital este
urmtoarea:
a) medicul coordonator al unitii de transfuzie sanguin din spital, care
ndeplinete funcia de preedinte;
b) reprezentani ai principalelor secii utilizatoare de terapie transfuzional din
spital (minimum chirurgie, obstetric-ginecologie, pediatrie, anestezie-terapie
intensiv);
c) un reprezentant al farmaciei spitalului;
d) un reprezentant al serviciului administrativ-financiar;
e) un reprezentant al centrului de transfuzie sanguin teritorial.
Art. 3. - Responsabilitile comisiei de transfuzie i hemovigilen din spital sunt:
a) monitorizarea nivelului de asigurare a securitii transfuzionale la nivelul
spitalului;
b) elaborarea i implementarea documentaiei necesare aplicrii n practica din
spital a ghidurilor de utilizare clinic a sngelui total i a componentelor
sanguine;
c) evaluarea nivelului de pregtire profesional n domeniul transfuziei sanguine
a tuturor categoriilor de personal implicate n activitatea de transfuzie sanguin
din spital;
d) monitorizarea utilizrii corecte a terapiei transfuzionale n seciile spitalului;
e) organizarea i monitorizarea funcionrii sistemului de hemovigilen la
nivelul spitalului i colaborarea cu centrul de transfuzie teritorial n analiza
reaciilor i incidentelor adverse severe;

f) elaborarea i implementarea, n colaborare cu responsabilul cu asigurarea

calitii din spital, a sistemului de calitate n unitatea de transfuzie sanguin din
spital i la nivelul seciilor, privind activitatea de transfuzie sanguin.
Art. 4. - (1) Intr-un spital se organizeaz o singur unitate de transfuzie sanguin.
(2) In cazuri excepionale, se pot organiza mai multe uniti de transfuzie
sanguin n spitale cu structur pavilionar, cu secii dispersate n mai multe
locaii din ora sau care au subordonare diferit, fiind amplasate n aceeai
incint.
(3) Unitatea de transfuzie sanguin din spital este subordonat managerului
spitalului.
(4) Unitatea de transfuzie sanguin poate fi organizat ca structur
independent a spitalului sau n cadrul seciei de anestezie-terapie intensiv.
(5) Programul de lucru al unitii de transfuzie sanguin din spital este
permanent.
Art. 5. - (1) Unitatea de transfuzie sanguin din spital trebuie s dispun de un
spaiu special alocat acestei destinaii, accesibil personalului i cu acces facil n
secii.
(2) Sectorul aferent unitii de transfuzie sanguin nu poate fi utilizat i n alte
scopuri.
(3) Compartimentarea spaiului alocat este:
a) spaiu pentru stocarea sngelui i a componentelor sanguine, a probelor
biologice ale pacienilor, a reactivilor, a altor materiale sanitare sau consumabile;
b) spaiu de lucru;
c) spaiu pentru echipamente de laborator;
d) spaiu de odihn pentru personal.
(4) Suprafaa total a spaiului unitii de transfuzie sanguin trebuie s fie
adaptat i compartimentat conform volumului activitii de transfuzie
sanguin din spital.
Art. 6. - In unitatea de transfuzie sanguin din spital se desfoar urmtoarele
activiti:
a) aprovizionarea cu snge total i componente de snge pe baza solicitrilor
scrise din seciile spitalului;
b) recepia, evidena, stocarea i livrarea sngelui total i a componentelor
sanguine ctre seciile spitalului;
c) distribuia de snge i componente sanguine de la un centru de transfuzie
furnizor ctre spitalul beneficiar se face n baza unui contract de furnizare, care
stabilete condiiile de distribuie i documentaia aferent obligatorie;
d) efectuarea testelor pretransfuzionale;

e) pregtirea unitilor de snge total i a componentelor sanguine n vederea

administrrii;
f) consiliere privind utilizarea clinic a sngelui total i a componentelor
sanguine;
g) prezervarea probelor biologice pretransfuzionale i a unitilor de snge sau
componente sanguine administrate pentru o perioad de 48 de ore
posttransfuzional n spaiile frigorifice cu aceast destinaie;
h) ntocmirea documentaiei corespunztoare tuturor activitilor desfurate;
i) raportarea tuturor evenimentelor legate de actul transfuzional ctre centrul de
transfuzie teritorial;
j) pstrarea eantioanelor din ser sau plasm recoltate pretransfuzional, n cazul
tuturor pacienilor transfuzai, pentru o perioad de minimum 6 luni, n spaii
frigorifice (-15-18C) cu aceast destinaie.
Art. 7. - In unitatea de transfuzie sanguin din spital este obligatorie respectarea
protocolului de teste pretransfuzionale, care cuprinde urmtoarele testri:
a) determinarea grupului sanguin ABO i Rh(D) la pacient; n cazul nounscuilor i sugarilor de pn la 6 luni se va efectua i testul Coombs direct
pentru confirmarea grupului sanguin ABO;
b) n situaii speciale (nou-nscui, sugari, copii, politransfuzai, femei de vrst
fertil, transplant, imunodeprimai, imunizai) se impune efectuarea
determinrilor de grup sanguin i n alte sisteme antigenice eritrocitare;
c) depistarea de anticorpi iregulari antieritrocitari, n cazul pacienilor imunizai
i politransfuzai;
d) verificarea aspectului macroscopic, a integritii, grupului sanguin ABO i
Rh(D) la unitatea de snge sau componenta sanguin selectat n vederea
efecturii probei de compatibilitate;
e) proba de compatibilitate pacient-unitate de snge total sau component
sanguin ce conine eritrocite vizibile cu ochiul liber. Se vor efectua toate cele 3
tehnici complementare: test salin, test enzimatic cu papain la temperatura de
37C i test Coombs indirect;
f) n cazul nou-nscuilor i sugarilor de pn la 6 luni, proba de compatibilitate
se va efectua att cu serul pacientului, ct i cu serul mamei.
Art. 8. - Se interzic unitii de transfuzie sanguin din spital livrarea de snge
total sau de componente sanguine ctre alte spitale, livrarea i/sau administrarea
lor la domiciliul pacientului, livrarea de snge total i/sau de componente
sanguine cu alt destinaie dect administrarea terapeutic n incinta spitalului.
Art. 9. - (1) Unitatea de transfuzie sanguin din spitale, indiferent de volumul
activitii de transfuzie sanguin, trebuie s prezinte urmtoarea dotare minim
obligatorie:
a) echipamente de stocare a produselor sanguine labile, validate de centrul de
transfuzie sanguin judeean pentru transfuzie, echipamente de stocare a
reactivilor, echipamente de stocare a probelor, toate situate n spaii separate,

identificate clar, cu sistem de monitorizare a temperaturii, sistem de ventilaie i

alarm sonor;
b) dispozitiv omologat pentru dezghearea plasmei proaspete congelate,
plasmei decrioprecipitate i a crioprecipitatului de factor VIII;
c) dispozitiv omologat pentru nclzit sngele i produsele sanguine labile;
d) centrifug;
e) geni de transport al sngelui i al produselor de snge;
f) mas de lucru cu suprafa lavabil;
g) reactivi: seruri test ABO, seruri test Rh (D), papain, eritrocite test, reactivi
pentru micrometod (linia);
h) stative, pipete (Pasteur), lame (plci godeuri), eprubete, plci Petrie, ser
fiziologic, hrtie filtru, seringi i ace de unic folosin;
i) containere pentru deeuri biologice i contaminate;
j) termometre avizate metrologic;
k) mobilier pentru personal;
l) documente (registre, formulare, etichete autocolante);
m) logistic (computer, imprimant).
(2) Dotrile se gsesc n spaii cu perei i pavimente lavabile ce permit pstrarea
cu uurin a igienei.
Art. 10. - (1) Autorizarea unitii de transfuzie sanguin din spital este posibil
doar n cazul asigurrii urmtoarelor categorii de personal:
a) medic coordonator avnd una dintre urmtoarele specialiti: anestezieterapie intensiv, medicin de laborator, hematologie, medicin intern; pentru
spitalele a cror activitate de transfuzie sanguin este redus, unitatea de
transfuzie sanguin din spital este deservit de personalul medical (medic
coordonator i asisteni) care i desfoar activitatea curent n seciile
spitalelor;
b) asisteni medicali;
c) personal auxiliar pentru servicii de curenie.
(2) Conducerea spitalului are obligaia ntocmirii planului anual de educaie
continu i evaluare periodic a personalului cu activitate n domeniul transfuziei.
Art. 11. - Medicul coordonator al unitii de transfuzie sanguin are urmtoarele
atribuii:
a) asigur organizarea i funcionarea unitii de transfuzie sanguin din spital;
b) asigur aprovizionarea corect cu snge total i componente sanguine,
precum i cu materiale sanitare, reactivi, consumabile, n conformitate cu
legislaia n vigoare i n concordan cu activitatea de transfuzie sanguin din
spital;

c) rspunde de gestiunea sngelui total i a componentelor sanguine distribuite

de centrul de transfuzie sanguin teritorial;
d) ndrum, supravegheaz, controleaz i rspunde de activitatea asistenilor
medicali din subordine;
e) contrasemneaz buletinele de analiz cu rezultatul testrilor efectuate de
asistenii medicali; n cursul programului de gard, aceast responsabilitate
revine medicului anestezist de gard;
f) ndrum i supravegheaz prescrierea i administrarea corect a terapiei
transfuzionale n seciile spitalului;
g) pstreaz evidena reaciilor i complicaiilor posttransfuzionale, n calitate
de coordonator local n cadrul sistemului naional de hemovigilen;
h) ia msuri pentru prevenirea i aplicarea de urgen a tratamentului necesar
pacienilor la care apar reacii adverse severe i/sau incidente adverse severe
posttransfuzionale;
i) consiliaz medicii prescriptori din spital n vederea unei ct mai corecte indicaii
de terapie transfuzionala, avnd obligaia de a se opune administrrii transfuziilor
nejustificate;
j) rspunde de ntocmirea complet i corect a documentaiei existente n
unitatea de transfuzie sanguin;
k) rspunde de utilizarea corect i de ntreinerea echipamentelor i aparaturii
din dotarea unitii.
Art. 12. - Asistenii medicali care lucreaz n unitatea de transfuzie sanguin din
spital sunt subordonai medicului coordonator i au urmtoarele atribuii:
a) desfoar activitile specifice unitii de transfuzie sanguin din spital, n
limitele competenelor lor, sub directa ndrumare i supraveghere a medicului
coordonator;
b) efectueaz testrile pretransfuzionale;
c) rspund de apariia reaciilor adverse severe i a incidentelor adverse
posttransfuzionale provocate de stocarea, manipularea necorespunztoare a
sngelui total i a componentelor sanguine sau de efectuarea greit a testrilor
pretransfuzionale;
d)
supravegheaz funcionarea i ntreinerea echipamentelor din dotarea
unitii de transfuzie sanguin, din spital, lund msuri n condiiile apariiei unor
defeciuni n funcionarea acestora, conform procedurilor standard;
e)

ntocmesc documentaia pentru activitile desfurate.

Art. 13. - Atribuiile medicului prescriptor sunt urmtoarele:

a) stabilete indicaia de terapie prin transfuzie sanguin, cu expunerea
motivelor, tipul i cantitatea necesar de snge total sau de componente
sanguine ce urmeaz a fi transfuzate, precum i gradul de urgen al
administrrii lor, consemnnd toate aceste informaii sub semntur i pe propria
rspundere n foaia de observaie a pacientului;

b) comunic pacientului, aparintorului sau tutorelui legal beneficiile i riscurile

pe care le implic terapia transfuzionala i i solicit consimmntul n vederea
administrrii transfuziei, dovedit prin semntura acestuia n foaia de observaie;
c) semneaz i parafeaz formularul-tip cerere de snge";
d) supravegheaz efectuarea controlului ultim pretransfuzional la patul
pacientului i desfurarea procedurii de administrare a transfuziei;
e) urmrete evoluia posttransfuzional a pacienilor n urmtoarele 48 de ore;
f) administrarea repetat de snge i componente sanguine la pacienii care
necesit terapie transfuzionala n edine repetate pe parcursul mai multor zile n
cursul aceleiai spitalizri se va face numai dup verificarea parametrilor
hematologici ai pacientului;
g) n toat activitatea sa legat de transfuzia sanguin, poate solicita sprijinul
medicului coordonator al unitii de transfuzie sanguin sau al centrului de
transfuzie sanguin teritorial;
h) promoveaz importana donrii de snge voluntare i neremunerate n rndul
pacienilor i aparintorilor;
i) n timpul programului de gard, toate aceste atribuii revin medicului de gard
din secia de spital respectiv;
j) nscrie n biletul de externare al pacientului informaii relevante privind
administrarea terapiei transfuzionale.
Art. 14. - Atribuiile asistenilor din seciile de spital, care administreaz sngele
total sau componentele sanguine, sunt urmtoarele:
a) iau cunotin de indicaia de transfuzie sanguin fcut de medicul
prescriptor;
b) recolteaz eantioanele pretransfuzionale, completeaz i semneaz
formularul cerere de snge" pentru unitatea de transfuzie sanguin din spital, n
vederea efecturii probelor pretransfuzionale;
c) efectueaz controlul ultim pretransfuzional la patul bolnavului;
d) efectueaz transfuzia sanguin propriu-zis i supravegheaz pacientul pe
toat durata administrrii i n urmtoarele ore;
e) nregistreaz n foaia de observaie rezultatele controlului ultim
pretransfuzional i toate informaiile relevante privind procedura efectuat;
f) n caz de reacii transfuzionale aplic procedurile operatorii standard de
urgen i solicit medicul prescriptor sau de gard;
g) returneaz unitii de transfuzie sanguin din spital recipientele de snge
total sau componente sanguine transfuzate, precum i unitile netransfuzate.
Art. 15. - Atribuiile conducerii spitalului, legate de activitatea de transfuzie
sanguin, sunt urmtoarele:
a) decide organizarea unitii de transfuzie sanguin n spital;

b) numete prin decizie medicul coordonator al unitii de transfuzie sanguin

din spital;
c) dispune respectarea de ctre personalul unitii de transfuzie sanguin,
precum i de ctre toate celelalte cadre medico-sanitare din spital, care indic i
aplic terapia transfuzional n spital, a tuturor normelor n vigoare ale
Ministerului Sntii Publice;
d) verific i dispune aprovizionarea unitii de transfuzie sanguin cu
aparatur, echipamente, reactivi, materiale sanitare i consumabile;
e) urmrete activitatea transfuzional n fiecare secie a spitalului;
f) sprijin activitatea de inspecie a inspectorilor delegai ai autoritii
competente;
g) asigur participarea personalului implicat n activitatea de transfuzie sanguin
din spital la programele de formare profesional n domeniul transfuziei;
h) solicit i sprijin activitatea de consiliere a delegatului centrului de transfuzie
sanguin teritorial privind organizarea i funcionarea unitii de transfuzie
sanguin din spital, a activitii de transfuzie sanguin din secii;
i) nominalizeaz, prin decizie, componena comisiei de transfuzie i
hemovigilen din spital.
Art. 16. - Ultimul control pretransfuzional se efectueaz obligatoriu, la patul
bolnavului, i cuprinde urmtoarele:
a) verificarea identitii pacientului;
b) verificarea aspectului macroscopic i a integritii unitii de transfuzat;
c) verificarea compatibilitii dintre unitatea de snge selectat i pacient:
- determinarea grupului sanguin ABO i Rh(D) la pacient;
- determinarea grupului sanguin ABO i Rh(D) la unitatea de transfuzat;
- verificarea documentaiei;
- nregistrarea n foaia de observaie.
Art. 17. - (1) In cazul n care conducerea centrului de transfuzie sanguin
teritorial constat abateri de la normele legale privind activitatea de transfuzie
sanguin din unitatea de transfuzie sau secii, are obligaia de a informa n scris
conducerea spitalului.
(2) Dac deficienele sesizate nu se remediaz, centrul de transfuzie sanguin
teritorial informeaz n scris Institutul Naional de Transfuzie Sanguin n vederea
lurii msurilor necesare.
Art. 18. - Documentaia minim obligatorie aferent desfurrii activitii unitii
de transfuzie sanguin din spital cuprinde urmtoarele:
a) evidena stocului de snge i a produselor derivate (intrri, provenien, ieiri
pentru transfuzie, rebut i cauze, returnate la centrul de transfuzie sanguin,
predare incinerare etc);

b) evidena bonurilor-cerere de snge i produse derivate;

c) evidena testrilor grupului sanguin ABO/Rh i a rezultatelor;
d) evidena probelor de compatibilitate, a rezultatelor, a procedurilor
transfuzionale i a reaciilor secundare;
e) repertoar cu pacienii testai ABO/Rh i depistaj-specificitate anticorpi;
f) evidenele monitorizrii temperaturilor echipamentelor frigorifice;
g) evidenele stocului de reactivi;
h) documente privind reactivii (certificat de calitate de la productor, prospecte);
i) evidenele verificrilor echipamentelor;
j) proceduri operatorii standard de lucru;
k) fia postului pentru fiecare angajat;
l) formulare tipizate pentru rezultate, comand snge i produse de snge de la
centrul de transfuzie sanguin;
m) evidena gestionrii i neutralizrii deeurilor generate din activitatea unitii
de transfuzie sanguin.