Sunteți pe pagina 1din 6

MCSA- Intrebari examen

1.Care sunt perspectivele de cercetare/tipuri de analiza sau tipuri de utilizate in studiul


administrariv?
Tipurile de analize realizate in stiintele sociale : idiografica, nomotetica, teoretica.
1) juridico-politica
-este centrata pe studiul structurilor si functionarii administratiei etatice. Impregnata de doctrina
traditionala a dreptului public, aceasta viziune concepe administratia publica ca fiind subordonata
politicului : administratia prepara si executa decizia politica. Administratia este o institutie specifica
care, urmarind satisfacerea interesului general, este investita cu prerogative specifice. Studiul ei este
o prelungire a dreptului administrativ, asa cum institutiile politice prelungesc dreptul constitutional.
2) manageriala
Aceasta viziune, care asimileaza administratia gestiunii, isi propune sa construiasca o disciplina noua
in jurul acestui obiect specific. Chiar daca imbraca mai multe forme, aceasta disciplina este
conceputa ca o stiinta a managementului, a organizarii rationale a mijloacelor materiale si umane
pentru a atinge un obiectiv precis.
3) sociologice
Acesta perspectiva cuprinde o varietate de cercetari. Vorbim in primul rind de sociologia politica si
de stiinta politica care studiaza : dimensiunea politica a administratiei ; administratia ca fenomen de
putere, adica implicarea administratiei in exercitul puterii ; interdependenta dintre politica si
administratie (sistemul politic-administrativ); analizeaza puterea birocratica, fenomenul tehnocratic;
elaborarea de politici publice, in general procesul decizional.
2.Care sunt principalele diferente intre stiinta administrative europeana si Americana?
In SUA exista o disciplina a administratiei publice dar care difera de cea europeana prin
obiective utilitare si pragmatice. Alte particularitati vizeaza : valorizarea experientei; aversiune
fata de doctrine ; loc minim acordat dimensiunii juridice a fenomenelor administrative in absenta
unui drept administrativ coerent ; paralelism constant intre administratia etatica si cea privata (a
intreprinderii); paralelism intre stiinta administratiei publice si stiinta gestiunii intreprinderii,
intre aceste doua discipline neexistind frontiere nete, ambele fuzionind in teoria organizatiilor.
Studiul organizatiilor este un domeniu de studiu specific american. Stiinta organizatiei s-a
dezvoltata mai devreme si mai usor in SUA deoarece, spre deosebire de contextul european,
aceasta este o tara cu slabe traditii administrativ-etatice, adiministratia fiind considerata o forma
de organizatie, printre altele. In consecinta, studiul ei a fost integrat acestui tip de analize.
Desi premisele teoretice ale stiintei organizatiilor apar in Europa, totusi dezvoltarea lor are loc in
SUA sub influenta contextului economic si social .
In Europa, aceasta perspectiva organizationala de tip anglo-saxon s-a aclimatizat mai greu.
Contextul european, caracterizat de alte traditii ideologice, intelectuale, alte valori, este mai putin
centrat pe pragmatism si eficienta.

3.Definiti conceptul de actor rational si dati exemple de teorii din stiintele administrative,bazate
pe postulatul rationalitatii.
Actorul radional este individul care, plecind de la preferinte bine stabilite, cauta maximizarea
satisfacerii lor si minimizarea costurilor pentru a le atinge.
ex: teoria alegerii publice; teoria jocurilor ("Dilema prizonierilor")
4.Care sunt principalele obiective ale cunoasterii stintifice?
O cercetare stiintifica poate avea trei obiective : descrierea, explicatia, interpretarea.
Descrierea consta in identificarea caracteristicilor (elementelor) obiectului sau fenomenului
studiat. Ea este reprezentarea, fidela si detailata, a unui obiect sau fenomen.
Descrierea ajuta la clasificare (stabilirea de tipologii), pe baza unor criterii alese pentru
pertinenta lor. Astfel, obiectele si fenomenele pot fi regrupate pe baza asemanarii sau inrudirii:
criteriile de regrupare variaza in functie de obiectivele cercetarii. De exemplu, clasificarea
societatilor in functie de nivelul de dezvoltare, sau clasificarea weberiana a tipurilor de
legitimitate in functie de tipurile de dominatie.
Explicatia este un alt obiectiv, cel mai important, al cunoasterii stiintifice. Explicatia consta in
descoperirea de relatii intre fenomene, in stabilirea de raporturi de cauzalitate. Explicatia este
raspunsul la intrebarea de ce ? se produce un anumit fenomen.
Comprehensiunea (intelegerea, interpretarea) este obiectivul cercetarii atunci cind studiem
fiinte umane. Ea consta in descoperirea resorturilor actiunilor si comportamentelor indivizilor, a
sensului, si semnificatiei pe care ei o atribuie gesturilor si faptelor lor.
In stiintele aplicate, scopul cercetarii este transformarea realitatii. In aceste domenii de
cunoastere, stiinta nu se opreste la analiza, la cunoasterea teoretica a fenomenelor, modificarea
starii de fapt este un scop esential al demersului stiintific.
5.Care sunt etapele procesului de cercetare?
O cercetare are 4 etape principale, fiecare subdivizata in mai multe sub-etape.
+ Alegerea subiectului
Subiectul este raspunsul pe care il dam cind cineva ne intreaba la ce lucrezi, care este tema
lucrarii .
+ Formularea (definirea) problematicii de cercetare
+ Formularea unei probleme ne permite sa punem o intrebare care va da sens cercetarii. Rolul
formarii problematicii este ceea ce ne permite elaborarea unor intrebari pertinente
(semnificative) cat priveste un obiect de studiu.
+ Formularea intrebarilor
- Ipoteza este un raspuns asteptat la intrebarea cercetarii. Este un enunt care precizeaza o relatie
anticipata si planificata intre fenomenele observate sau inregistrate.
- Stabilirea obiectivelor de cercetare reprezinta existenta unei idei directoare a cercetarii.
+ Construirea cadrului operatoriu reprezinta argumentul conceptelor si non-conceptelor care
se construieste in momentul formarii problemei pentru a pune bazele teoretice ale analizei
ulterioare.
+ Alegerea strategiei de cercetare

+ Instrumente de colectare a datelor


+ Construirea categoriilor analizei de continut
+ Enumerarea concluziilor; construirea si prezentarea bibliografiei.
6.Ce este o ipoteza?De cate feluri sunt ipotezele si dati exemple pt fiecare tip de ipoteza,altele de
cat cele suportul de curs.
Ipoteza este un raspuns anticipat la chestiunea (intrebarea) cercetarii. Este un enunt care
precizeaza o relatie anticipata si plauzibila intre fenomenele observate sau imaginate.
Unul din termeni este fenomenul observat, celalalt este un factor posibil de influenta. Ipoteza
este un diagnostic, un raspuns anticipat, posibil. Este o predictie, o prezumtie despre ceea ce vom
descoperi. Ea exprima solutia la problema aleasa. Intrebare de cercetare este clara, raspunsul este
plauzibil.
Caracteristicile ipotezei :
Ipoteza trebuie sa fie plauzibila
Ipoteza trebuie sa fie verificabila
Ipoteza trebuie sa fie precisa
Ipoteza trebuie sa fie comunicabila
Tipuri de ipoteze
O ipoteza poate fi formulata in moduri diferite. Exista trei tipuri principale :
1) Ipoteza univariata se refera la un singur fenomen a carui evolutie sau amploare incercam s-o
prezicem. Coruptia a crescut in Romania in ultimii 10 ani este un exemplu de ipoteza
univariata. Nu avem decit sa definim conceptul coruptie si apoi urmarim evolutia lui in timp.
Cu astfel de ipoteze, cercetarea are un caracter descriptiv.
2) Ipoteza bivariata
Ipoteza bivariata are doua variabile principale, pe care enuntul le pune in relatie. Este forma cea
mai curenta a ipotezei stiintifice care vizeaza explicatia fenomenelor. Aceasta relatie intre doua
fenomene poate imbraca doua forme :
a) ipoteza cauzala
In ipoteza de tip cauzal, un fenomen este cauza altuia. Exemplu de ipoteza cauzala : Un grad
inalt de coruptie in administratia publica are efect asupra performantei acesteia. Avem doi
termeni : coruptie si performanta a caror relatie prezumata trebuie s-o demonstram. Trebuie sa
demonstram ca un fenomen (coruptie) este cauza altuia (performanta). Aceste ipoteze sint greu
de verificat pentru ca relatia de cauzalitate nu poate fi observata direct. Daca in fizica este usor,
in sensul ca putem observa, prin experiment, cum un fenomen determina un altul, cauzalitatea in
stiinte sociale este o idee abstracta.
b)ipoteze predictive
Sint ipoteze care enunta relatii de covariatie (corelatie). De exemplu, anticipam urmatoarea
relatie : cu cit coruptia este mai mare, cu atit administratia este mai putin performanta. Aceasta
relatie nu este cauzala: nu stim daca coruptia este cauza. Enuntam o relatie de concomitenta,
verificam daca cele doua fenomene sint corelative. Poate exista o legatura intre fenomene dar
aceasta nu este cauzala. Propriu acestui tip de ipoteze este apropierea a doua fenomene, restul
fiind interpretare.
3) Ipoteza multivariata
Acest tip de ipoteza anunta o relatie intre mai multe fenomene. Putem afirma de exemplu, ca
functionarii cei mai corupti sint cel mai putin scolarizati si cel mai putin remunerati. Coruptie,
scolarizare, remuneratie, sint legate intre ele, si impreuna, cei trei termeni pot fi prezenti, ca in

ipoteza bivariata, ca fiind corelati (sint fenomene concomitente) sau in raport cauzal, adica ca
unul din fenomene, sau doua, poate fi cauza coruptiei.
Potrivit unei alte tipologii, putem clasifica ipotezele in ipoteze inductive si deductive.
4) Ipoteza inductiva
Ipoteza inductiva este produsa prin rationament inductiv, adica direct prin observarea realitatii.
Ea precede elaborarea conceptuala. Este o generalizare inductiva plecind de la cazuri particulare,
concrete, pe care le-am observat. Enuntul : Persoanele in virsta voteaza mai mult decit
studentii este un exemplu de astfel de ipoteza. Punem in relatie virsta cu participarea la vot, pe
baza observarii consecutive a unui fapt (mai multe alegeri), dar nu stim cauza. Cauza pentru care
persoanele in virsta voteaza mai mult decit tinerii poate fi timpul liber, nevoia de socializare,
constiinta politica. Pentru astfel de ipoteze empirice, in general mai putin elaborate, se folosesc
mult statisticile.
5) Ipoteza deductiva
Functioneaza pe baza rationamentului deductiv. Daca putem arata prin deductie ca anumite fapte
observate pot fi logic prezise de la o teorie, atunci teoria furnizeaza o explicatie a faptului
observat.
7.Ce este analiza idiografica?ce strategii de verificare sunt compatibile cu acest tip de analiza?
dati example de problematici din domeniul stiintelor avministrarive care se preteaza acesti tip de
analiza.
Analiza idiografica
Acest tip de cercetare vizeaza studierea unui obiect in singularitatea lui. Originea cuvintului
ne trimite la grecescul idios care inseamna particular, propriu cuiva (sau a ceva).
Obiectul de cercetare este o entitate - tara, un oras, un partid sau alta organizatie
(administrativa, firma), un fenomen istoric (revolutia franceza, americana, bolsevica sau romana
din 1989, criza economica din 1929) sau alte procese si evenimente.

Cercetarea idiografica tine de descriere si naratiune, intentia fiind de a intelege un fenomen


si nu de a-l explica. Raspunde la intrebarea cum s-a produs, cum exista un fenomen si nu de
ce s-a produs. De exemplu, analizind descentralizarea structurilor administrative, o cercetare de
tip idiografic se axeaza pe definirea structurilor, a componentelor, pe modul de realizare, si nu pe
cauza, pe necesitatea schimbarii.
Acest tip de cercetare este proprie sintezelor (care nu au nimic analitic) si monografiilor.
Sinteza vizeaza sensul global al unui fenomen sau eveniment (de exemplu Revolutia din 89,
Primul razboi mondial). Analiza propriu-zisa este absenta daca nu incercam sa comparam
fenomenul cu un altul de acelasi tip.
Monografia este o descriere exhaustiva, mai exact aprofundata, a obiectului cercetarii,
deoarece nicio descriere nu poate fi total exhaustiva. O buna descriere trebuie sa fie organizata,
structurata, deci orientata, altfel ea nu este decit un amestec de informatii sau date inutile.
Cercetarea trebuie sa aiba un fir conductor, asa incit observatia sa retina fapte semnificative.
Analistul trebuie sa aiba o idee prealabila despre studiul pe care il va realiza. Cu alte cuvinte, si
cea mai clasica monografie trebuie sa fie sustinuta de o intrebare de ce ne intereseaza
fenomenul respectiv, ce aspecte sau dimensiuni ne intereseaza la fenomenul observat.
Cind folosim date cantitative (statistice), descrierea este si mai selectiva si cere comparatia.
De exemplu, daca analizam administratia in Romania, evolutia ei, atunci facem o comparatie in
timp. Daca vrem sa o prezentam in raport cu administratia din alte tari, realizam o comparatie in
spatiu, dar si in acest caz tot descriere, adica analiza idiografica, este. Lucrarile bazate pe
prezentarea de statistici (somaj, cheltuieli guvernamentale etc) sint de asemenea descrieri.
Descrierea poate declansa o cercetare comparata care poate duce la o explicatie. Prin
compararea unor fenomene (fapte, entitati) similare putem realiza tipologii, clasificari (stabilirea
de clase de fenomene) care depasesc simpla descriere si sint un inceput de explicatie.
Cercetarea idiografica serveste de multe ori pentru a interveni imediat si concret in
organizarea sociala. Obiectivul este in acest caz mai putin cunoasterea care este proprie stiintei,
ci, in special, remedierea unei situatii nesatisfacatoare, imorale, condamnabila. Acestea sint studii
comandate (de guvern, de un partid) si vizeaza corectarea unei stari de fapt. Rezultatul practic
este mai important decit analiza.
8.Alegeti doua concepte si formulati cu ele o ipoteza cauzala si una variata si indicate care e
variabila dependent si variabila independenta.
Concepte: coruptie si performanta
Ipoteza cauzala: Un grad inalt de coruptie in administratia publica are efect asupra performantei
acesteia.
coruptia = variabila independenta
performanta = variabila dependenta- depinde de o alta cauza (coruptia)
Ipoteza covariata: Cu cat coruptia este mai mare, cu atat performanta este mai mica.
9.Ce este un concept si ce este o teorie stintifica?
Conceptul
Este un cuvint, o expresie, cu care desemnam fenomene ale realitatii observabile.
Conceptul, sau notiune, sau termen, este o reprezentare abstracta, este un construit. El nu este

niciodata perfect conform fenomenului real care nu poate oricum sa fie perfect cunoscut. Este
instrumentul de baza al cunoasterii si al metodei stiintifice, care intervine cind formulam
problema de cercetare.
In stiintele sociale conceptele sint cuvinte din vocabularul curent. De exemplu : decizie,
tranzitie, coruptie, partid politic. Alti termeni, de exemplu oferta, cerere, fac parte din aparatul
conceptual atit al stiintei economice cit si al stiintei politice. Ceea ce ne intereseaza este
informatia pe care o transmit pentru domeniul respectiv de cercetare.
Dictionarele contin concepte, notiuni. Pentru a identifica dimensiunile unui concept,
corespunzator unei particularitati ale fenomenului a carui expresie abstracta este conceptul,
utilizam atit disctionare cit si lucrari de specialitate care au analizat fenomenul respectiv.
Un concept trebuie sa fie bine definit, toti trebuie sa fim de acord asupra definitiei. Altfel spus,
trebuie sa existe consens asupra semnificatiei conceptelor utilizate.
Teoria stiintifica reprezinta un ansamblu de propozitii care surprind esenta realitatii, adica un
ansamblu de concepte, de definitii si propozitii, in relatie unele cu altele si care propune o
viziune sistematica a unui fenomen, in scopul descrierii sai explicarii manifestarilor sale.
10.Care sunt tehnicile directe de cercetare si care sunt acestea?
Tehnici de cercetare
Tehnica de cercetare este un ansamblu de proceduri si instrumente de investigatie utilizate
metodic. Sint mijloace concrete utilizate pentru culegerea datelor din realitatea sociala. Daca
metodele sint orientari generale cit priveste felul de a aborda un obiect de studiu, tehnicile indica
cum putem accede la informatiile pe care acest obiect este susceptibil sa le furnizeze.
Tehnicile directe de cercetare sunt:
-observatia directa
-inerviul
-chestionarul si sondajul
-experimentul.