Sunteți pe pagina 1din 2

Termenul de tradiionalism trimite la substantivul tradiie i presupune un

ataament profund fa de ceea ce nseamn valorile trecutului. De regul,


tradiionalismul evit nsuirea unei atitudini critice fa de aceste valori.
Tradiionalismul se definete cel mai bine n raport cu modernismul, dar i definiia
modernismului evideniaz strnsa legtur dintre aceste fenomene. Ideile
tradiionalismului trebuie raportate la romantismul romnesc, care descoperise
folclorul i istoria, trecutul ca locuri ale evadrii; tradiionalismul presupune
rentoarcerea la aceste valori, promovate de paoptiti.
Adept al traditionalismului exprimat artistic, Vasile Voiculescu se impune ca unul
dintre poetii reprezentativi ai acestei directii in perioada interbelica.
Poezia In gradina Ghetsemani a fost publicata in volumul Parga (1921) si are ca
surse de inspiratie ce patru Evanghelii in care se evoca momentul cand Mantuitorul
s-a rugat pentru ultima oara in libertate inainte de a fi prins de soldatii romani ca
urmare a tradarii lui Iuda.
Primul argument ce statuteaza apartenenta la lirica traditionalista a poeziei este
reprezentat de tematica religioasa, poezia respirand aerul picturilor renascentiste
unde omul este vazut ca proportie divina, imaginea fiind focalizata asupra lui Iisus.
Titlul poeziei "In gradina Ghetsemani" nu fixeaza doar cadrul fizic al rugaciunii, ci
denumeste spatiul sacru, propice meditatiei, retragerii in sine, rugaciunii,
"Ghetsemani" in limba ebraica inseamnand "locul in care se strivesc maslinele".
Readucand un ecou al sensului, opera se orienteaza spre lirismul obiectiv ce
subliniaza ideea de baza a poemului intr-o maniera autentica. Structura operei se
contureaza in jurul naturii duale a lui Iisus Hristos: cea umana, pamanteana, de 'Fiu
al Omului' sortit sa se supuna legilor suferintei si a mortii, si cea divina, cereasca,
de Fiu al lui Dumnezeu.
Un alt argument pentru apartenenta la traditionalism este reprezentat de
imaginarul poetic si caracteristicile limbajului poetic prezente in opera. Prima strofa
compune imaginea iconica a lui Iisus, prezentand drama interioara izvorata din
tragica dualitate a fiintei sale: spirit divin inchis in limitatul trup uman, temeri
omenesti sagetand constiinta misiunii sale sacre pe pamant constientizarea ei
facand parte din conditia tragica a fiintei umane in univers. Zbuciumul sufletesc,
spaima in fata paharului simbolic al mortii exprima acest tragism existential. Gestul
ingenuncherii "cazut pe branci, in iarba, se-mpotrivea intruna" este cel al rugaciunii,
impletind invocarea divinitatii si asceza spirituala, contrastul cromatic rosu-alb
intareste conditia dualului: "sudori de sange" marcheaza suferinta umana, ideea de
jertfa, spaima, comparatia "chipu-i alb ca varul" sugerand originea divina a lui Iisus.
O alta secventa lirica, constituita din strofele a doua si a treia, graviteaza in
jurul sintagmei "grozava cupa", in care se afla"infama bautura". Oximoronul viata moarte, venin - dulceata este figura de stil care dezvolta dualitatea fiintei lui Iisus,
sintagma metonimica "o mana nendurata" definind un Dumnezeu nemilos, suferinta

fiziologica se rasfrange in plan sufletesc: "Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa".
Campul cromatic se dezvolta in aceasta secventa poetica prin imagini ca "sterilici
de miere" si "apa verzuie", jocul ispitirii este unul al relatiei aparenta-esenta: sub
"venin" se ascunde "dulceata".
Strofa a patra constituie ultima secventa poetica, si anume proiectia suferintei
interioare asupra cadrului natural realizata prin utilizitarea personificarilor si
metaforelor personificatoare: "Deasupra fara tihna, se framantau maslinii,/ Pareau
ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada" ce puncteaza starea de agitatie a naturii,
ce a survenit in urma jertfei lui Iisus.
Un ultim argument al apartenentei la estetica traditionalista este constituit de
nivelul fonetic si prozodic al operei. Daca din punct de vedere fonetic, poezia nu
prezinta particularitati, putem observa in planul morfo-sintactic anumite elemente
relevante, cum ar fi prezenta verbelor la imperfect, care permite proiectarea acestei
drame intr-un timp mitic, pe de o parte, si creeaza impresia de continua suferinta,
pe de alta parte. De asemenea, unele substantive comune trimit la ideea de
simboluri: viata/moarte, soarta, pahar, iar majoritatea adjectivelor completeaza
dimensiunile zbuciumului interior: amarnica strigare', ,,mana-nendurata', infama
bautura', ,,sete uriasa'. Masura versurilor este de 14 silabe, ritmul iambic, rima
incrucisata, deci se conserva o prozodie clasica. De asemenea sunt prezente si
cateva regionalisme(sterilici), expresii populare (pe branci), care intensifica
dramatismul si impreuna cu alte elemente creeaza atmosfera propice in poezie.
In concluzie, poezia In gradina Ghetsemani se nscrie n limitele
tradiionalismului, la nivelul coninutului, prin tema abordat, cea religioasa, prin
motivele care susin tema jertfa, condiia omului, relaia uman divin, iar la nivel
formal prin simplitatea expresiei artistice, preferina pentru simbol, parabol si
comparaia simpl.