Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Caracteristicile strategiilor
Strategia intreprenoriala este o strategie care se elaboreaza si se utilizeaza in cadrul unei
firme mici sau mijlocii cu implicarea ntreprinzatorului respectiv.
Din
examinarea
strategiilor
intreprenoriale
rezulta
ca
ele
reprezinta
multe caracteristici definitorii, comparativ cu strategiile utilizate in firmele mari[1]:
componenta simplificata;
acopera orizonturi temporale mai reduse, cel mai adesea 2-3 ani;
mai
de regula, misiunea firmei lipseste, iar cnd se formuleaza are frecvent o tenta
individualista;
obiectivele sunt mai putine ca numar si nu ntotdeauna riguros fundamentate; cele mai
frecvente obiective se refera la cifra de afaceri si profit;
2. de strategii intreprenoriale
Pentru IMM, stabilirea strategiei lor de dezvoltare este esentiala. Initierea si dezvoltarea unei
afaceri fara o strategie clara privind viitorul acesteia sunt fara sens.
n functie de obiectivele pe care si le stabilesc si care definesc o anumita activitate practica,
registrul optiunilor strategice ale IMM avnd acelasi profil si conditii asemanatoare de operare
fiind, deseori, greu sesizabile. Totusi, gama larga a strategiilor posibile de urmat de catre IMM
poate fi sistematizata n cteva tipuri de baza, definite n raport cu obiectivele generale
stabilite[2].
3.Strategiile de crestere
Strategiile de crestere - de concentrare, de integrare verticala si de diversificare - sunt cele
mai caracterizate prin urmatoarele:
prevad sporuri ale obiectivelor fixate pentru perioada urmatoare mai mari dect
nivelurile rezultate din extrapolarea obiectivelor din perioadele anterioare;
Strategiile de crestere sunt, prin excelenta, active sau ofensive, adica firmele care le
practica anticipeaza oportunitatile si amenintarile mediului n directia acestora nainte de a fi
nevoite sa reactioneze la aparitia lor.
4.Strategia de concentrare
Strategia de concentrare este cea focalizata pe un singur produs / serviciu, pe o gama
restrnsa de produse / servicii strns legate ntre ele, pe o piata, sau care urmareste integrarea
n cadrul firmei a unor activitati identice cu cele ale acesteia.
Strategia de dezvoltare se aplica n trei variante:
Dezvoltarea pietei, adica a segmentului de piata ocupat de firma cu afacerile ei
curente. Aceasta se realizeaza prin extinderea segmentului acoperit pe piata curenta, prin
expansiunea n noi zone geografice sau prin atragerea de noi segmente de piata. Armele
strategice folosite n cadrul acestei variante sunt campaniile intense promotionale sau
diferentierea produselor / serviciilor de cele ale firmelor concurente;
serviciului pe baza sau n adaugarea de noi produse / servicii, strns legate de cele
comercializate pna n prezent pe canalele de distributie specifice firmei. Factorii esentiali care
determina succesul aplicarii unei asemenea variante strategice constau n reputatia firmei care
o aplica si n interesul pe care l suscita produsele / serviciile existente. Un exemplu ilustrativ de
strategie axata pe dezvoltarea produsului l ofera expansiunea spectaculoasa a telefoniei mobile
n tara noastra, n cadrul careia firmele concurente se ntrec n oferirea unei game n continua
extindere de servicii aditionale la cele de baza.
Integrarea orizontala, care consta n adaugarea de noi afaceri care produc bunuri /
servicii similare cu cele ale firmei si opereaza n aceleasi secvente ale lantului de cercetare dezvoltare - productie - vnzari.
Forma cea mai raspndita de integrare orizontala consta n achizitionarea de catre o firma a
unei alte firme de acelasi profil, deci care desfasoara activitatea n acelasi domeniu de afaceri.
Avantajul major al integrarii orizontale este ca ofera firmei achizitoare accesul imediat pe pietele
pe care si comercializa produsele / serviciile firma achizitionata.
5.Strategia de integrare verticala
Strategia de integrare verticala este cea n care firma patrunde fie n zona de
afaceri a furnizorilor ei ("integrare napoi"), fie n cea a clientilor ei ("integrare
nainte"). Altfel spus, strategia de integrare verticala consta n extinderea sferei de cuprindere
a activitatii firmei n cadrul industriei din care face parte.
Ratiunea esentiala pentru care se aplica strategia de integrare verticala este crearea si
consolidarea unor avantaje competitive si, pe aceasta baza, ntarirea pozitiei competitive a
firmei pe piata. n sprijinul acestei afirmatii stau urmatoarele argumente:
- att integrarea napoi ct si cea nainte constituie acte strategice care asigura includerea
n firma a unor furnizori sau clienti ai acesteia transformndu-i din centre de costuri n centre de
profit potentiale; transformarea este cu att mai benefica pentru firma cu ct furnizorii sau
clientii care urmeaza sa fie integrati au marja de profit mai importanta;
- includerea n firma a unor furnizori sau clienti reduce riscul dependentei de acestia, care
este cu att mai mare cu ct materiile prime sau materialele pe care le furnizeaza, respectiv
produsele pe care le cumpara, sunt mai importante pentru firma;
- prin integrarea unor furnizori sau clienti se reduce vulnerabilitatea firmei fata de acestia,
care este cu att mai mare cu ct puterea lor de negociere este mai mare;
prin controlul mai multor verigi ale lantului tehnologic specific industriei de profil, firma
dispune de mai multe prghii pentru a-si afirma pozitia competitiva pe piata;
n replica la aceste avantaje evidente pe care le prezinta integrarea verticala, exista si
riscuri la care se expune firma care alege o asemenea strategie:
- presiunea uneori excesiva la care sunt supuse resursele ei financiare cnd se urmareste o
integrare totala, dat fiind faptul ca aceasta optiune strategica este extrem de costisitoare n
majoritatea industriilor;
expunerea la amenintari suplimentare generate de extinderea sferei de activitate n
cadrul industriei;
innd seama de faptul ca integrarea verticala prezinta avantajele si riscurile aratate,
optiunea pentru aceasta strategie trebuie sa se faca pe baza evaluarii realiste a sanselor de
succes n raport cu urmatoarele criterii:
-
- punctele forte si slabiciunile pe care le are firma, masura n care acestea permit aplicarea
strategiei de integrare verticala;
- sporul de forta competitiva pe care firma l dobndeste n cadrul industriei de profil prin
aplicarea strategiei;
-
Strategia de diversificare a firmei este cea potrivit careia aceasta si extinde sfera de
cuprindere a activitatii sale n arii diferite de cele ale afacerilor sale curente.
Diversificarea activitatilor firmei se poate realiza n doua forme:
-
n domenii de afaceri complet diferite de cele ale activitatii ei curente, fiind determinata sa faca
acest pas de perspectiva atractiva a obtinerii unor profituri ridicate.
7.Strategia de diversificare concentrica
Asa cum s-a mentionat, aceasta strategie presupune implicarea firmei n mai multe
domenii de afaceri distincte dar, n acelasi timp, apropiate ca natura, deci care prezinta
unele caracteristici comune. Elementele de legatura ntre domeniile distincte de afaceri n
care opereaza firma pot fi de natura tehnologiilor comune, a specializarii muncii n aceleasi
sfere de cunostinte profesionale si de experiente, a folosirii acelorasi metode de organizare a
productiei muncii, a prelucrarii unor materii prime comune, a aprovizionarii de la aceiasi
furnizori, a utilizarii n comun a acelorasi canale de distributie a existentei unor cerinte
manageriale similare etc.