FUNDATIA

COPIII NOSTRI

Cercetare de referinta (baseline)

Rezumatul raportului

Studiu relizat cu sprijinul Reprezentanei UNICEF n Romnia,

cu fonduri oferite de PETROM / Membru OMV Grup

Bucureti
2005

CENTRUL DE EDUCAIE I DEZVOLTARE

STEP BY STEP

Autorii rezumatului: Carmen Anghelescu

Ecaterina Stativa

Consultant stiintific: Ecaterina Stativa

Esantionare si prelucrare statistica:Anca Vitcu
Coordonator:Carmen Anghelescu

Cercetare de referinta (baseline)

Rezumatul raportului

Studiu relizat cu sprijinul Reprezentanei UNICEF n Romnia,

cu fonduri oferite de PETROM / Membru OMV Grup
Bucureti
2005

INTRODUCERE

Este pentru prima oara in Romania cand se efectueaza un studiu pe un esantion reprezentativ
pe mediu de resedinta a familiilor,privind competentele parentale ce includ cunostinte,practici
si atitudini (KAP study)
Acest studiu si-a propus sa identifice aceste competente la parintii care au copii pana in 7 ani.
Subliniem importanta primei copilarii pentru evolutia individului si in special a primilor 3 ani in
care se realizeaza structurile de baza ale dezvoltarii psihologice.
Pentru a evolua ca primii educatori ai copiilor lor parintii au nevoie de informatii
pertinente.Informatiile necesare parintilor sunt in domeniile sanatatii,nutritiei,crestere si
dezvoltare intelectuala si emotionala a copilului si socializarea copilului.
Datele obtinute in urma acestui studiu vor fi folosite in programele destinate cursurilor pentru
parinti dar mai ales in elaborarea strategiilor privind educatia timpurie;programe ce vor fi
intocmite de foruri guvernamentale si neguvernamentale in vederea reorganizarii serviciilor de
educatie.
Studiul va contribui la valorizarea copilului si copilariei timpurii in societatea romaneasca in care
mai persista prejudecati cum estecopii mici griji mici,copii mari griji mari.
Stiinta insa a dovedit ca neglijarea nevoilor afective si cognitive din prima copilarie duc la
destructurari grave, care cu toata plasticitatea extraordinara a creierului uman lasa sechele pe
viata(Megan Gunnar 1998).
In decursul istoriei, cand nasterile erau necontrolate si cand multe femei mureau la nastere, a fi
parinte precum si obligatiile parentale nu erau asimilate cu experientele pozitive. Mortalitatea
infantila era foarte ridicata si obisnuita. Mai putin de jumatate din copii nascuti supravietuiau
pana la varsta de 5 ani si un sfert din cealalta jumatate mureau pana la varsta de 10 ani.
Speranta de viata era 30 de ani si copiii erau fortati sa intre intr-o viata prematura de adult in
jurul varstei de 7 9 ani.
In contrast cu aceasta realitate a evului mediu, la inceputurile sec XVI si apoi XVII ,Erasmus
(1466-1536), Comenius (1592 1670), John Locke (1632 1704) au scris tratate importante
ramase in istoria filozofiei si a pedagogiei prin care condamnau violenta si teroare exercitata
asupra copiilor in procesul educational si promovau metode adaptate care sa respecte copilul.
Dar schimbarea esentiala pentru recunoasterea drepturilor copilului in plan international a facuto Jean-Jacques Rouseau prin romanul, controversat in acea vreme ,Emil. In aceasta scriere
Rouseau infatiseaza copilaria ca o existenta pura, ce merita sa fie pretuita si a carui potential de
fericire si de joaca sa fie sustinut si valorificat. J.J.Rouseau a mers mai departe si a fost printre
primii care a introdus diferite reforme in abordarea copilului si a educatiei ca pe un drept a
acestuia.
In timpul sec.XIX programe sociale au inceput sa remedieze situatia copilului, dar o schimbare
totala nu s-a petrecut decat in sec XX dominat de preocupari sociale, in jurul Primului Razboi
Mondial.In jurul anului 1920, interesul pentru psihologie aduce o revizuire a atitudinii fata de
copiii si dezvoltarea lor. Cultul copilului si copilariei devine dominant in societate si educatia
copilului este tendinta secolului ,deprinderile parentale incep sa fie deosebit de importante si
apreciate.
In Romania,copilul si copilaria a parcurs, istoriceste, aceleasi tendinte ca cele mentionate mai
sus, cu o defazare a ritmul de pacurgere a traiectoriei si caracterizat de renuntarea mai lenta a
unor traditii in familie si societate.
In Romania zilelor noastre este pregnanta nevoia parintilor de a avea cunostinte adecvate
despre ingrijirea copilului si despre copilarie si de a identifica canalele optime de informare. Pe
langa progrese incontestabile in gandirea despre copil si copilarie marcate in principal de
semnarea si sutinerea aplicarii Conventiei ONU pentru Drepturile Copilului, mai sunt inca
aspecte ce ingrijoreaza, remarcate de studiile ultimilor ani (Cauzele mortalitatii copiilor sub 5

ani; Cauzele abandonarii copiilor in maternitati si spitale de pediatrie; Sanatatea reproducerii in

Romania; Studiul integrat de nutritie materno-infantila si a copilului de 7 ani; Educatia timpurie in
crese, Situatia actuala a invatamantului prescolar din Romania, Centrele de resurse pentru
parinti, Educatia timpurie in Romania).
Nevoia parintilor de informatie si de educatie in favorea copiilor lor este necesara pentru ca toti
copiii sa se bucure de ingijiri corecte pentru sanatate si supravietuire, pentru o nutritie adecvata
nivelului de dezvoltare fiziologica si psihologica, pentru evolutia proceselor intelectuale si afectiv
emotinale care sa conduca la formarea unei persoane autonume.
Toti copii au nevoia si dreptul de a fi ingrijiti si crescuti de parintii lor intr-o maniera competenta.
Competentele parentale sunt vizibile in cunostintele si practicile alaptarii,nutritiei si alimentatiei,
sanatatii si igienei, ingrijirii psihosociale care sa sustina atentia fata de copil,afectiunea si
implicarea parintilor pentru prevenirea abuzului si neglijarii copilului si a discriminarii de gen.
Datele obtinute in acest studiu vor contribui la schimbarea vechilor mentalitati si la dezvoltarea
unor bune practici de ingrijire si educare a copilului, adecvate nevoilor lui de dezvoltare. De
asemenea studiul ofera informatii clare despre specificul competentelor parentale a parintiolor
din Romania.
Studiul este focalizat pe patru categorii de varsta: nastere 1 an; 1 3 ani;3 6 ani; 6/7 ani.
Scopul
Scopul acestui proiect vizeaza imbunatatirea competentelor/abilitatilor parentale si prevenirea
abandonului copiilor, a abuzului si neglijarii acestora ; imbunatatirea vietii copiilor in propriile lor
familii prin dezvoltarea abilitatilor parentale catre o mai buna si mai autentica comunicare cu
copiii; elaborarea de politici si strategii educationale destinate parintilor in favoarea dezvoltarii
potentialului copiilor din grupurile tinta.
Obiectivul general
Obtinerea unor date cu referire la competentele si practicile parentale la familiile care au copii
sub 8 ani in Romania ;intelegerea practicilor, modelelor, credintelor si valorilor care definesc(sau
prin care se definesc) coordonatele copilariei in perioadele de varsta : 0-1 an, 1-3 ani, 3-6 ani ,
6-7 ani. ;evaluarea unor aspecte de gender care orienteaza
practicile
parentale de
educatie/socializare.
.
Obiective specifice
Identificarea unor caracteristici demografice si socio-economice ale familiilor care au
copii din grupul de tinta.
Evaluarea unor practici de nutritie si de igiena generala la copiii de varsta mica;
Identificarea asumarii diferitelor sarcini de catre mame si tati cu referire la ingrijirea si
educarea cotidiana a copilului;
Identificarea participarii tatilor la cresterea si educarea copiilor la diferite varste;
Evaluarea cunostintelor atitudinilor si practicilor parintilor cu referire la importanta jocului
in dezvoltarea copilului la toate varstele;
Evaluarea unor comportamente de ecologie sociala la familiile copiilor sub 7 ani;
Identificarea caracteristicilor mediului in care creste copilul sub aspectul dotarilor, igienei
si sigurantei;

 Identificarea unor modele comportamentale de gestionare a crizelor in relatia dintre

parinti si copii la diferite varste;
Evaluarea cunostintelor si atitudinilor parintilor care influenteaza procesul de socializare(
diferentiata) a fetelor si al baietilor de la varsta mica;
Metodologia
Volumul eantionului: Studiul s-a realizat pe un eantion reprezentativ pe tara , estimat la 494
de copii 0-1 an, si de 549 de copii 1-3 ani..La calculul mrimii eantioanelor s-a utilizat
metodologia OMS (Adequacy of sample size in health studies) .
Tipul esantionului : stratificat, probabilistic, stadial-4-; selectia finala a unitatilor fiind clusterul
de copii avand varsta intre 0-1 si 1-3 ani.
Criteriul de stratificare: cele 8 regiuni de dezvoltare ale Romaniei si mediul rezidential urban,
rural.
Selectia unitatilor pentru esantion:
Selectia a fost conceputa astfel incat sa se obtina un esantion reprezentativ de copii pentru
Romania, avand varsta cuprinsa intre 0-1 ani si 1-3 ani. Acest esantion este probabilistic pana
la nivelul clusterului. Intr-o prima faza s-a identificat populatia tinta, stratificata pe cele doua
medii urban rural, pe baza datelor din Anuarul statistic din 2003. Copiii din fiecare mediu au fost
distribuiti in cele 8 regiuni de dezvoltare a Romaniei. Din fiecare regiune s-a ales aleatoriu un
judet. Din fiecare judet selectat s-au extras doua localitati urbane (dintre care una reprezinta
orasul capitala de judet iar cealalta a fost extrasa aleatoriu) si 3 localitati rurale, alese de
asemenea aleatoriu.
In mediul urban, din fiecare localitate s-au extras 2 clustere, in cazul nostru strazi.Toate familiile
aflate pe strazile extrase au fost vizitate pentru identificarea acelor familii care au in componenta
lor copii din grupurile noastre tinta. Din fiecare familie a fost luat in studiu doar un singur copil
apartinand aceluiasi segment de varsta din studiu. Intervievarea parintilor s-a facut la domiciliul
acestora.
Esantionul pe baza caruia sunt prezentate rezultatele si analizele in acest raport a fost obtinut
in activitatea de teren, fara a se face ponderarea valorilor.De aceea, el este reprezentativ la
nivel de tara.
Reprezentativitatea: Eantionul este reprezentativ pentru populatia de 0-1 si 1-3 ani a
Romaniei pentru un nivel de incredere de 95% i o eroare de esantionare de +/-6,23 si
respectiv +/-5,92.
Sursa datelor
1.Au fost realizate anchete/interviuri cu mamele si tatii copiilor intrati in esantion, in mod
exceptional si cu alte persoane care aveau grija de copil zi de zi si cunosteau istoria ingrijirilor
de care a beneficiat copilul.Anchetele s-au realizat la domiciliul copiilor.
2.S-au realizat focus-grupuri cu parinti ,profesionisti de la crese si gradinite,inspectori scolari si
responsabili de la nivelul comunitatilor locale( primari, medici, cadre didactice).
Instrumentele
Pentru consemnarea datelor furnizate de persoanele mentionate mai sus au utilizate
chestionare si respectiv ghiduri de focus grup.
I.Chestionarul utilizat in ancheta cu parintii a avut ca punct de pornire un instrument similar
aplicat in Turkmenistan in 2003, pentru realizarea aceluiasi studiu privind competente
parentale.El a fost adaptat la realitatile si problemele tarii noastre.
Intrebarile din chestionar au acoperit urmatoarele arii tematice:
1.Date demografice numarul membriilor de familie, varsta, educatia, ocupatia, sursa veniturilor
etc.
2. Sanatatea si practicile privind sanatatea copiilor
3. Nutritia - alaptarea si practici privind nutritia copiilor
4. Sanatate si igiena

5. Traditii privind cresterea si socializarea copiilor

6.Aspecte cognitive de educatie timpurie dezvoltarea sociala si psihologica a copiilor,
stimularea, interactiunea, jocul.
7.Evaluarea mediului inconjurator utilitati si facilitate domestice,carti jucarii siguranta.
8.Ecologie sociala responsabilitati familiale, conflicte din perspectiva de gen.
Chestionarul utilizat a avut o parte comuna pentru toate segmentele de varsta( cu mici diferente
intre 0-3 ani si 4-7 ani) si cate o parte specifica.
II. Ghidurile de focus grup au fost axate cu deosebire pe aspecte de gen in ingrijiri, educatie si
socializarea copiilor.
Toate instrumentele de colectarea datelor au fost pretestate in mai multe randuri, pana la
versiunea finala.
Culegerea datelor
Culegerea datelor a fost realizat de echipe formate din dou persoane. Selecia personalului
pentru culegerea datelor s-a realizat dup profesie (medic pediatru, asistent social, psiholog,
sociolog etc)si experiena relevant, pricepere i interes fa de tema proiectului.
Inainte de realizarea activitii de culegere a datelor, echipele au fost instruite specific timp de
dou zile. Instruirea a urmrit intelegerea filosofiei proiectului, deprinderea tehnicii interviului cu
mamele copiilor din grupul int.
Activitatea de culegere a datelor a fost supervizat de membrii grupului tehnic.
Culegerea datelor cantitative si calitative s-a realizat n perioada iunie- septembrie 2005,.
Prelucrarea si prezentarea datelor
Datele au fost prelucrate cu programul SPSS.

Rezultate
CAPITOLUL 1 : Copiii din grupul 0-1 si grupul 1-3 ani
Caracteristici ale parintilor/ familiilor/gospodariilor din care provin copiii din grupa de
varsta 0 - 3ani
Pe ansamblu, cele mai multe familii din grupul 0-1 an se compun din trei persoane(43,2%) in
timp ce la grupul 1-3 ani, cele mai multe familii se compun din din patru persoane (39,2%),
urmate strans de cele cu trei persoane(37,5%). Exista diferente semnificative intre mediul urban
si rural la acest indicator. Astfel, daca in mediul urban, atat la 0-1 an, cat si 1-3 ani predomina
familia cu 3 persoane (55,3 si 45,3%), in mediul rural predomina familia cu 4 persoane(34%).De
asemenea, ponderea familiilor cu peste 4 persoane este cu 25% pana la 50% mai mare in
mediul rural fata de mediul urban.
Din informatiile culese s-a constatat ca intr-o pondere de cel putin 90% dimensiunea familiei
este data de existenta copiilor si mai putin de prezenta unor membrii ai familiei largite precum
bunici sau alte rude( datele nu sunt prezentate). In general,deci, in Romania, predomina familia
nucleara si este mai putin prezenta familia multigenerationala.
Din tabelul nr.2 rezulta ca cel putin 94 % dintre copiii din ambele grupuri provin din familii in
care sunt prezenti ambii parinti, indiferent daca acestia erau sau nu casatoriti in momentul
anchetei.Au fost considerati prezenti si acei parinti care temporar lipseau din familie, fiind
plecati la munca in tara sau strainatate sau se aflau in sanatorii/detentie. Au fost considerate
familii monoparentale acele familii care contineau doar un singur parinte, acesta fiind celibatar,
vaduv, divortat sau separat de celalalt parinte. Din datele studiului a reiesit ca procentul familiilor

monoparentale este mai mare la copiii din grupul de 0-1 an ani decat la cei de 1-3 ani, ceea ce
sugereaza o usoara crestere in timp a prevalentei acestui tip de familie. In raport cu mediul de
rezidenta, se constata variatii mai mult sau mai putin importante la ambele grupuri. Ponderea
familiilor monoparentale este egala sau mai mare in mediul rural decat in mediul urban. Datele
mentionate cu privire la tipul de familie corespund cu cele existente in statisticile oficiale ale
Romaniei.
Spre deosebire de tari, din vestul sau nordul Europei, familia monoparentala in Romania se
dezvolta de regula prin destructurarea familiei biparentale( formata initial din ambii parinti).
Astfel, doar 2% dintre parintii intervievati au fost celibatari la momentul studiului.Pe de alta
parte, familiile monoparentale contin de regula mama, doarece tatal este cel care pleaca sau
paraseste familia. Din datele studiului a reiesit ca nu avem mame care au plecat din familie, in
timp ce ponderea tatilor care au transformat familia biparentala in monoparentala depaseste
8% la grupul 0-1 an si 6% la grupul 1-3 ani.
Starea civila a parintilor
Asa cum se constata, exista diferente de stare civila atat intre cele doua grupuri cat si intre
mediul urban si rural. Pe ansamblu, ponderea parintilor casatoriti inregistraza o usoara scadere
in timp, dinspre trecut catre prezent, atat in mediul urban cat si in rural. Uniunile consensuale si
divorturile inregistreaza cresteri pe acelasi sens ( trecut spre prezent) in ambele medii de
rezidenta. In mediul rural, uniunile consensuale sunt mai frecvente la ambele grupuri iar
divorturile sunt mai frevcvente la grupul 1-3 ani. Ponderea foarte mica a celibatului (intre 2 si
1,3%) nu permite aprecieri cu referire la structura dupa mediu sau evolutia in timp a acestuia.
Prezenta parintilor in familie
Indiferent de tipul familiei sau starea civila a parintilor asistam, in vremea din urma si in familia
romaneasca, la fenomenul migratiei (parintilor) pentru munca atat in interiorul tarii cat si in afara
ei.Pana in prezent, nu dispunem de date cu referire la amploarea acestui fenomen in familiile
din Romania si la implicatiile multiple ale acestui fenomen asupra valorilor familiei si educatiei
copiilor.In acest context, s-a considerat necesara introducerea in studiu si a acestui aspect. In
cazul mamelor, s-a constatat ca prevalenta celor care lucreaza in strainatate este de 0,2% la
grupul de 0-1 an si de 1,1% la 1-3 ani.Prevelenta cea mai crescuta s-a inregistrat in mediul rural
la grupul 1-3 ani (1,95).Deci ( cel putin la prima vedere), varsta mai mica a copilului nu este un
factor care sa franeze plecarea mamelor la lucru in strainatate.
In cazul tatilor ponderea celor care lucreaza in strainatate este mult mai mare, 3,8% si respectiv
4 %.Ponderea cea mai marea a tatilor care pleaca la lucru in strainatate
( 5,7%) provine de la grupa 0-1 an din mediul urban.
Varsta parintilor
Analizand distributiile de frecventa din tabelul 5 se constata ca ponderea mamelor tinere din
segmentul < = 24 cat este mai mare in mediul rural decat in urban la ambele grupuri.La
celelalte grupe de varsta distributiile sunt destul de aleatorii, intre urban si rural, la ambele
grupe de varsta.Cele mai multe mame sunt in grupa de varsta 25-29 de ani la ambele grupuri (
35,7%).
Aceaste caracteristici ale structurii de varsta se mentin si in cazul tatilor. Se remarca de
asemenea faptul ca intre varsta mediana a mamelor si tatilor se mentine un decalaj de pana la 5
ani in in favoarea tatilor. Acesta diferenta este o caracteristica constanta a modelului nuptial din
Romania.
Nivelul de instruire
Datele arata existenta unei similitudi accentuate mare intre mame si tati la acest indicator. La
toate treptele scolare ponderile sunt foarte apropiate. Nivelul de scolarizare cel mai frecvent
este liceul( cel putin 29%).
Diferentele se constata la distributiile dupa mediul de rezidenta. Astfel, nivelele mai inalte de
scolarizare, incepand cu liceul, sunt caracteristice populatiilor urbane. Ponderea populatiei cu
educatie, cel putin liceala este semnificativ mai mare in mediul urban decat in rural, iar

ponderea populatiei cu studii universitare este de trei ori mai mare in mediul urban decat rural,
la toate categoriile studiate.
Etnia
Etnia a fost consemnata pe baza declaratiilor respondentilor.Pe ansamblu, intre 71,3 si 81 %
dintre parinti s-au declarat de etnie romana, intre 8 si 16,5%, de etnie maghiara si intre 7,6 si si
9,65 de etnie roma, ceea ce corespunde partial, cu datele din statisticile oficiale.etnicii maghiari
si romi sunt supra-reprezentati. Intre etnia mamei si al tatalui exista o puternica homogamie,
remarcabila atat la fiecare etnie in parte cat si in urban si rural
Ocupatia parintilor
In privinta ocupatiei se remarca faptul ca ponderea femeilor active economic se situeaza in jurul
a 45% , iar a tatilor depaseste 80%. De asemenea, exista diferente importante intre urban si
rural la acest indicator, in special la mame. Astfel, ponderea femeilor active economic in urban
este de aproximativ 60% la fiecare grup de varsta in timp ce in rural aceasta pondere se
situeaza sub valoarea de 30%. Atat la mame cat si la tati, in urban si rural, statutul de salariat
predomina la distanta orice alt statut ocupational aducator de venituri.
Nivelul socio-economic al parintilor
Pentru aprecierea strii socio-economice a familiilor, a fost creat un indicator socio-economic,
distribuit pe 3 niveluri scazut, mediu, ridicat- pornind de la posesia unor bunuri precum:
aragaz, frigider, masina de spalat, televizor, radio, telefon fix/telefon mobil, autoturism, locuinta
proprietate personala si locuinta secundara.
Nivelul socio-economic sczut (posesia a cel mult 3 bunuri) caracterizeaz intre 18,2 si 19,9 %
dintre familii, nivelul socio-economic mediu (posesia a cel putin 4 si cel mult 6 bunuri), intre 47,5
si 49,3 % dintre familii, nivelul socio-economic ridicat (posesia a cel putin 7 si cel mult 9 bunuri)
intre 32,5 si 32,6% din familii . Nivelul scazut si mediu este dominant in mediul rural iar nivelul
ridicat in mediul urban, dar numai la grupul 1-3 ani.
Mentionam faptul ca ponderea familiilor care nu poseda nici un bun se cifreaza intre 0,4 si
6,5%.familiile care nu poseda nici un bun provin din mediul rural si ating prevalenta de cel putin
5 %.Mai putin de 2% dintre familii detin toate bunurile enumerate in studiu.

Capitolul 2 Nutriia copilului

Grupul 0-1 an
Aspecte generale privind alaptarea
Pentru evaluarea cunostintelor atitudinilor si practicilor in materie de nutritie au fost adresate
parintilor un set de intrebari cu referire la alaptare.
Peste 97 % dintre repondenii din ambele grupuri, consider c alptarea este un lucru esenial
pentru copil. Diferentele dintre mediul urban si rural sunt neinsemnate la acest indicator.
Cu toate acestea, doar 90,9% din grupul copiilor 0-1 an si 84,3 % din grupul 1-3 ani au fost
alaptati perioade variabile de timp.Ponderea copiilor alaptati este mai mare in mediul urban fata
de rural la grupul 0-1 an si, mai mica la grupul 1-3 ani 8,1% si respectiv 12,8% dintre copii nu
au fost alaptati niciodata. Aceste date reflecta o usoara imbunatatire a indicatorului de alaptare
in timp.
Alimentatia exclusiva la san in primele 6 luni de viata
OMS si Unicef recomanda alaptarea ca unica modalitate de hranire a copilului in primele 6 luni
de viata. Indicatorul alimentatiei exclusive cu lapte matern ia in calcul numai copiii care in

momentul studiului erau alimentati exclusiv la san si aveau varsta pana la 6 luni. Conform
acestei metodologii, in populatia studiata, doar 49,5% dintre copii erau alimentati exclusiv la
san, in primele 6 luni de viata.( total copii sub 6 luni =234 ; total copii alimentati exclusiv la san in
momentul efectuarii studiului 116).
Durata medie a alimentatiei copiilor exclusiv cu lapte matern a fost de 9,5 saptamani, iar
mediana de 8 saptamani. Se remarca faptul ca, in special la mediana, intre urban si rural se
inregistreaza diferente importante (de 4 saptamani).
Comparativ cu alte studii, pe esantioane nu neaparat reprezentative, aceasta pondere este
mare.
Alaptarea intre 6 si 9 luni
Si dupa primele 6 luni, copiii ar trebui sa primeasca lapte matern ( pe langa alte alimente lichide
si solide) . Indicatorul international se bazeaza numai pe copii cu varsta cuprinsa intre 6-9 luni.
Dintre cei 149 de copii din aceasta grupa de varsta doar 57 de copii erau alaptati si in
continuare. Deci, procentual ei reprezinta 38,2%.Aceasta pondere este mai mica decat in alte
studii, anterior mentionate (41%).
Durata alaptarii copiilor din intervalul 0-1 an
Pe ansamblu, 59,5% dintre copiii sub 1 an erau alaptati in momentul studiului.
Durata medie a alaptarii a fost de 23 de saptamani iar mediana de 20 saptamani.Altfel spus cel
putin jumatate dintre copii au fost alaptati 4 luni, mediana fiind la 20 de saptamani in urban si de
24 in rural.
Alaptarea la cerere
Pentru stimularea si mentinerea lactatiei se recomanda alaptarea la cerere, adica ori de cate ori
cere copilul, prin plans. Peste 84 % dintre copii 0-1 an si 81% dintre cei din grupul 1-3 ani au
fost alaptati la cerere. Ponderea copiilor alaptati la cerere este mai mare in mediul urban decat
in mediul rural la grupa 0-1 an si mai mica la grupul 1-3 ani. IOMC si UNICEF au investit mult, in
ultimile 15 ani, pentru promovarea acestui model si situatia contiua sa se imbunatateasca .
Tipul de lapte folosit in cazul copiilor care nu au fost alaptati niciodata
Pentru cazurile in care copiii nu au fost alaptati niciodata parintilor le-a fost pusa intrebarea ce
lapte ati folosit. Peste 86% si respectiv 76% dintre copii niciodata alaptati, s-au hranit cu lapte
formula pentru sugari dar peste 33 % au primit si lapte praf integral sau lapte de vaca.

CAPITOLUL 3 Sanatatea copilului

Cunostintele, atititudinile si practicile parintilor privind sanatatea copilului
Acestea au fost apreciate printr-o serie de intrebari care privesc : aprecierea starii de sanatate a
copilului, sursele informatiilor despre sanatate, comportamentele in situatii de boala a copilului,
medicatia si tratamente aplicate fara recomandare medicala,educarea copiilor in vederea
prevenirii imbolnavirilor prin formarea deprinderilor de igiena,practici de igiena alimentara.
93,1% dintre parinti au apreciat ca au un copil sanatos, 5,5% destul de sanatos iar 1 % au
afirmat ca nu este sanatos copilul lor. Doar 0,4% dintre parinti nu a stiut sa aprecieze starea de
sanatate a copilului.
4% dintre parinti au afirmat ca copilul lor sufera de o boala cronica sau handicap.
Peste 85% dintre parinti apeleaza un medic in caz de febra si 68,7% in caz de tuse . Pentru alte
semne sau simptome de boala apelarea la medic este mai putin frecventa si nu exista diferente
intre urban si rural pentru acest indicator.

Aproape un sfert dintre parinti afirma ca administreaza tratamente copilului si fara sa consulte
un medic.Poderea lor nu difera in cele doua medii de rezidenta.Acestea se refera la :
Siropuri medicinale (33.6% ) supozitoare de temperatura ( 47.4% ) calmante (21.6%) tratamente
injectabile (1.7%) vitamine (3.4%) ceaiuri (12.1% ) antibiotice ( 0.9%)
In privinta vaccinurilor doar 83,2% dintre repondenti au indicat corect scopul lor impotriva unor
boli, prevenire, imunizari).Ponderea parintilor care au nu cunosteau scopul lor este sensibil mai
mare in mediul rural decat in mediul urban.
Celelalte persoane confunda vaccinul cu administrarea de fier, vitamine sau diferite tratamente
specifice.
Intre sursele de informatii pentru sanatatea copilului, medicii sunt cel mai bine reprezentati
atat in urban cat si in rural ( 93 si 87,9 %). Pentru celelalte surse procentele ating cel mult 34%
in urban si 29 % in rural.
Merita consemnat faptul ca bunicii sunt citati de parinti intr-o pondere foarte mare in ambele
medii, 21,4% in urban si 29,1% in rural, intre sursele de informare pentru sanatatea copilului.
Peste 50% dintre parinti au afirmat ca sunt preocupati pentru formarea unor deprinderi de igiena
la copii, atata in mediul urban cat si in rural. Este vorba de parinti care au copiii ce se apropie
de varsta de 1 an.
Cele mai utilizate deprinderi sunt cele de autoservire mancatul singur si spalatul .Spalatul pe
maini dupa utilizarea WC este deprinderea cea mai putin formata atat in urban cat si in rural.
Obiceiuri si practici in timpul sarcinei
Cunostinte,practici si atitudini legate de starea de sanatate din timpul sarcinii si a copilului in
primul an de viata s-au cules printr-un set de intrebari incluse in chestionarul specific pentru
repondentii ce aveau copii de pana la 1 an.
Se remarca urmatoarele aspecte:
Conditia particulara determinata de sarcina a condus la schimbari in stilul de viata a viitoarelor
mame la 50,2% in urban si in 32,1% in rural. Aceste schimbari au fost in special in alimentatie,
cresterea numarului de ore de somn si renuntarea la fumat 13% Mamele au obtinut informatiile
despre sarcina, in mare parte, de la cadre medicale (medic de familie, alt medic, asistenta
medicala.). Mediatorul sanitar este mentionat ca sursa de informatie intr-o masura deosebit de
redusa.(0.6%).
Procentul mamelor care au un comportament interactiv consistent cu copilul in timpul alaptarii
este de 90%.
Alaptarea este nu numai cea mai buna hrana pentru bebelus, dar este si cea mai adecvata
situatie de interactiune intre mama si copil. Reamintim ca atunci cand este la san, copilul are
distanta optima de perceptie si investigare vizuala a figurii mamei. In timpul alaptarii in cele mai
multe cazuri, bebelusul este atins si mangaiat de mama si stimularea tactila ca si caldura
trupului mamei au o importanta deosebita in dezvoltarea cognitiv - emotionala a
copilului.(B.Brazelton 1985; D.Stern 1994).
O sarcina planificata semnifica faptul asumarii rolului de parinte in cunostinta de cauza si a unei
pregatiri a cuplului pentru a face fata acestui rol in totalitatea dimensiunii acestui rol.
Este de remarcat ca nu sunt diferente semnificative intre urban si rural in domeniul planificarii
sarcinei 49,3%urban si 51,7% rural.

Capitolul 4 Igiena copilului

CUNOSTINTE PRIVIND IGIENA INTIMA A COPILULUI
Doar 54% dintre parintii care au fetite cunosc modalitatea corecta de spalare a partilor intime
al copilului. Ponderea raspunsurilor incorecte a fost mai mare in mediul rural decat in mediul

urban. In cazul igienei intime al baietilor raspunsurile incorecte dar si confuziile au fost mult mai
frecvente.
Cat despre frecventa cu care este schimbata lenjeria de corp al copilului se constata ca doar
23,7% dintre parinti practica acest lucru zilnic, fara ca sa existe diferente intre mediul urban si
rural .
Siguranta apei consumata de copil
Parintii au fost intrebati despre sursa apei pe care i-o ofera copilului. Cu certitudine se poate
afirma in 57,9% dintre cazuri ca apa este sigura fiind din sistemul public de alimentare (34,4%)
sau imbuteliata ( 23,5%).In mediul urban, sursele nesigure sunt rare, in timp ce in mediul rural
acestea sunt mult mai frecvente. Precizam ca fantana a fost trecuta la surse nesigure pentru ca
majoritatea lor este neacoperita sau apa este scoasa in conditii neigienice Din acest motiv
aproape jumatate dintre parinti au afirmat ca fierb apa inainte de a o da copilului.
Practici de igiena alimentara
Spalatul legumelor si al fructelor face parte din practicile elementare de igiena alimentara.
Spalarea lor corecta presupune apa curgatoare in locuinta.In lipsa ei solutiile sunt mai mult sau
mai putin adecvate.In mediul urban, aproape toti parintii spala corect aceste produse( 83,8%), si
datorita existentei acestei utilitati in locuinta. In mediul rural, doar 37,4% dintre parinti practica
spalarea sub jet de apa cel mai probabil din cauza lipsei de racordare a locuintei la o sursa de
apa curenta

Capitolul 5 Starea psihic i fizic a copilului

Cunostinte privind aprecierea starii psihice i fizice a copilului
Starea fizica si psihica a copilului vizeaza cresterea si dezvoltarea lui. Cresterea si dezvoltarea
sunt procese complementare astfel, cresterea se refera la schimbarile fizice si denumeste in
special schimbarile in marime/cantitative (greutate si inaltime).
Dezvoltarea defineste schimbarea prin trecerea de la simplu la complex, de la reactia globala la
cea specializata prin achizitii de cunostinte, comportamente si abilitati. Dezvoltarea este un
proces specific calitativ. Calitatea dezvoltarii este corelata cu maturizarea fiziologica si cu
maturizarea scheletului muschilor si a sistemului nervos.
Vom prezenta rezultatele pe cele doua esantioane 0-1 an si 1-3ani.
In cuprinsul chestionarului specific pentru cele doua intervale (0-1 an si 1- 32 ani) sunt incluse
niste afirmatii prin care se apreciaza cunostintele si atitudinile parintilor raportat la crestere si
dezvoltare. Afirmatiile sunt elaborate in asa fel incat numai persoanele care detin informatii sunt
capabile sa dea raspunsurile corecte unele dintre aceste afirmatii au o formulare tehnica si
controleaza foarte sensibil competentele parentale in domeniul cresterii si dezvoltarii.
Intervalul 0-1 an
95,4% dintre parinti au putut aprecia daca copilul lor este sau nu bine dezvoltat din punct de
vedere fizic.
Doar 0,9 % au raspuns ca nu stiu sa aprecieze acest lucru. Criteriile acestor parinti pentru
dezvoltarea fizica au fost inaltimea si greutatea copilului.
Aprecierea dezvoltarii copilului este facuta de repondenti dupa criteriul :greutatii si
comportamentului copilului. Astfel, 93,9 % in urban si 81,5 % in rural si respectiv a
comportamentului acestuia(este vioi,este vesel 94,3 %si 86,4% rural si respectiv 94,3% si
86,4%), indicatorii respectivi sunt luati in seama si de personalul medical cand complenteaza
anamneza.
In ceea ce priveste dezvoltarea psihica corespunzatoare a copilului pana intr-un an,mai mult de
90% dintre parinti au apreciat acest lucru._Pe medii de rezidenta ponderea parintilor care nu
au putut aprecia starea psihica a copilului este mai mare in mediul rural decat in mediul urban
.

Argumentele cele mai frecvente pentru normalitatea psihica a copilului sunt cele de bun simt si
mai putin cele medicale, in ambele medii.
Majoritatea repondentelor detin informatii corecte legate de importanta punerii precoce la san a
nou nascutului 90,3%.
Dar in multe cazuri mamele renunta la alaptare cand considera ca laptele lor este insuficient
pentru copil. Exista fluctuatii in secretia lactata iar pentru cresterea secretiei, specialisti
recomanda punerea la san a copilului mai des si nicidecum o rarire a alaptarii.70% dintre
repondenti cunosc aceasta practica, dar mai mult de un sfert din repondentii din rural nu sunt de
acord cu acesta practica.
Repondentii afirma ca sunt de acord cu ritmul rapid al dezvoltarii in primul an de viata si a
influentarii acesteia de atmosfera de siguranata oferita copilului:76,3% din raspunsuri. Exista o
disparitate importanta intre cunostintele parintilor din mediul urban si rural marcata de o
diferenta de 10%. Diferenta de 25% (s-au sumat raspunsurile de dezacord + nu sunt sigur,nu
inteleg + nu raspunde/nu stie) marcheaza insa nevoia de sustinere pentru difuzarea de
informatii pentru o cunoastere consistenta a dezvoltarii precoce a copilului.
Intervalul 1-3 ani
Pentru intervalul de varsta 1 3 ani sunt in chestionarul specific un numar de itemi care
evidentiaza cunostintele si practicile educationale ale parintilor si cunostintele despre
dezvoltarea copilului carecteristice acestui interval.
Se remarca in functie de raspunsuri:
numai 41,9% din totalul parintilor afirma ca sunt de acord cuDezvoltarea creierului este
completa la varsta de 2 ani in functie de mediul de resedinta : urban 38% dintre respondenti si
44% in rural. Repondentii afirma ca sunt de acord cu ritmul rapid al dezvoltarii in primul an de
viata si a influentarii acestuia de atmosfera de siguranata oferita copilului:76,1% din
raspunsuri,Exista o disparitate importanta intre cunostintele parintilor din mediul urban si rural
marcata de o diferenta de 10%. Diferenta de 25% (s-au sumat raspunsurile de dezacord+nu
sunt sigur,nu inteleg+nu raspunde/nu stie) marcheaza insa nevoia de sustinere pentru difuzarea
de informatii pentru cunoasterea criteriilor de dezvoltarea precoce a copilului.
Cunostintele despre achizitionarea limbajului de catre copil a fost marcata adecvat de 84% din
cei din urban si 78% rural .
Exista o serie de activitati pe care le realizeaza copiii si care au reala valoare in dezvoltare
operatiilor gandirii. Exersarea in activitatile cotidiene a copiilor pentru a face sortari il pune in
situatia de a analiza,compara si a lua decizii: acestea sunt operatii fundamentale in procesul
gandirii si stau la baza formarii rationamentului logic abstract.
Activitatile de sortare efectuate de copiii au fost recunoscute de parinti ca foarte importante in
dezvoltarea gandirii acestuia in proportie de 73% de catre parintii din urban si 65,4% din cei din
mediul rural.
Raspunsurile la afirmatia prin care se stabileste nivelul de constientizare pe care il au parintii in
rolul lor de primi educatori ai propriilor copii:
Parintele desfasoara jocul in parteneriat cu copilul. Copilul necesita o interventie de sprijin din
partea adultului,pentru a capata sensul lucrurilor si de asemenea pentru ca el,copilul, sa nu intre
in situatie de esec. Esecul duce la erodarea stimei de sine. Stima de sine da copilului curajul de
a risca in explorare si experimentare care este nucleul cunoasterii la varstele mici. Incurajarea
parintilor si curiozitatea de cunoastere il face pe copil sa intreprinda explorari si experiente.
Acestea stau la baza invatarii in
copilaria mica si de aici se evidentiaza importanta raspunsurilor si aprecierea acestei
componente a competentei parentale. 40% dintre parintii din mediul rural (s-au sumat rasp.nu
sunt de acord+nu stiu+nu inteleg+nu sunt sigur) si 36% din urban se declara necunoscatori ai
acestei fatete a parentingului.

10

Capitol 6 Elemente de ecologie social a familiei

Teoria abordarii ecologice a fost facuta de Super si Harkness(1997) dupa Modelul ecologic al lui
Bronfenbrenner. Esenta acestei teorii consta in includerea microsistemului (copilul in interiorul
familiei in care isi petrece viata cotidiana) in mezosistem :mediul de contact familie comunitate si
acestea in macrosistem reprezentat de comunitate si social,care consta in obiceiuri si traditii,
servicii si institutii. Din aceasta inntegrare rezulta modelele de cresterea si educatia
copilului.Sistemul ecologic a fost initial abordat in medicina/pediatrie si extins in educatia si
ingrijirea copilului.
Ecologia sociala a familiei in studiul nostru vizeaza climatul familial, relatiile si interactiunile intre
membrii familiei care sa favorizeze confort psihologic ( sanatatea mintala ), solidaritatea
membrilor care sa garanteze evolutia fireasca a tuturor membrilor familiei dar in special al
copilului in dezvoltarea sa normala. Ecologia familiara este sub determinari culturale, fiind stras
legata de mediul , educatia parintilor si conditia socio-economica a familiei in contact cu
comunitatea din care face parte.
Referitor la certurile in familie, in jur de 6% dintre parinti nu au vrut sa raspunda la intrebarile
investigatorilor. In rest, ceilaleti au afirmat ca apar certuri cu frecvente variabile de la o familie la
alta . Familiile cu certuri mai frecvente ( cel putin o data pe saptamana ) au avut o pondere de
15,4 %. Au predominat familiile care afirma ca nu se cearta aproape niciodata (48,6%) sau cel
mult o data pe luna (27,1%).Diferenta intre cele doua medii este data de certurile mai frecvente (
de cateva ori pe saptamana)unde ponderea familiilor din rural este dubla fata de cea din urban.
Pe ansamblu, peste 42,6% dintre parinti recunosc ca se cearta in prezenta copilului ponderi
foarte apropiate intre mediul urban si rural.
Utilizarea pedepsei copilului :
Pedeapsa intervine in dorinta de disciplinare a copilului si aceasta , dupa cum se contureaza si
in acest studiu, parintii ,o stabilesc dupa varsta de 1 an.
Dupa varsta de un an, parintii incep sa impuna reguli si incalcarea acestora este sanctionata
prin pedepse. Nu se remarca o diferentiere a regulilor in functie de gen.
88% considera ca nu trebuie sa fie reguli diferite pentru baieti si in acest caz ponderea
repondentilor din mediul rural este apropiata de cea din urban.
La intervalul 1- 3 ani ,1/4 dintre parintii isi pedepsesc copii cu o pondere aproximativ egale in
urban si rural, iar dintre acestia 48% aplica pedepse fizice. Mama este cel mai frecvent cea care
are autoritatea aplicarii pedepsei 85% din totalul repondentilor in ambele medii de resedinta.
Actiunile pozitive ale copilului sunt laudate de cele mai multe ori verbal si fizic atat in urban cat si
in rural. Sunt parinti care ofera si cadouri pentru a recompensa/ sustine actiunile pozitive ale
copilului. Ponderea acestora este similara in mediul urban si rural.

Capitolul 7 Tradiii
Probabil ca Romania este o societate traditionala daca peste 70% dintre familii afirma ca
urmeaza traditiile in cresterea copilului, cu mici diferente intre urban cat si in rural
Dintre acestea, unele ar fi la limita superstitiilor ( protejarea de deochi, sa nu-l arati in primele 40
de zile), iar altele marcheaza evenimente, altminteri marcate cvasi general in toate culturile
europene si nu numai.Despre nici una din aceste traditii nu se poate afirma in mod absolut, ca
ar afecta intr-un fel negativ dezvoltarea copilului.
Mentionam ca frecventa cu care au fost mentionate aceste traditii difera de la o regiune la alta a
tarii.
Un obicei la limita traditiei in ingrijirea copilului mic este infasatul , practicat indeosebi in primele
luni de viata al copilului.
Infasatul isi avea rolul sau in societati in care nu se putea oferi grija si confort suficient copilului
pentru a nu fi in vreun risc. In timp, cunostintele despre dezvoltarea fizica si psihica a copilului
au evoluat si s-a demonstrat ca nu este necesara aceasta practica de ingrijire in viata copilului

11

oricat de mic ar fi acesta, dimpotriva.Aparitia scutecelor absorbante a oferit o si mai mare

oprtunitate pentru parinti de a lasa in libertate copilul si de a renunta la legarea picioarelor si a
manutelor lui.
Din datele studiului rezulta ca aproape 60 % dintre parinti si-au infasat copilul, prioadioade
variabile de timp. Infasatul este o practica mult mai frecventa in mediul rural unde ajunge la o
pondere de peste 70 %.

Capitolul 8 Jocul copilului/educaia timpurie

Cei mai multi copii se joaca cu jucarii 69%( 71% in urban si 69% in rural),20,6 cu obiecte din
casa (19%urban si 21% rural),iar cartea este prezenta numai la 16,8 %.(16%urban si
17%rural).Pentru copiii de peste 1 an cartea apre insa foarte frecvent 77% dintre parintii afirma
cum copiii lor se uita la carti in proportie de 87% in urban si numai 69% in rural.Cumpararea
cartilor este de asemenea pe un loc prioritar intre obiectele propuse de a fi cumparate copiilor
indiferent de gen.
Specialistii considera ca lectura si cartea pot fi prezente in activitatile cu copiii din primele zile de
viata. Lectura, contribuid la o consolidare si diversificarea interactiunii emotionale adult-bebelus
si sprijina si dezvoltarea limbajului
Se remarca ca pentru 65,4 % dintre respondenti jocul copilului este foarte important si pentru
30,8 important.Neimportant si ignorand importanta jocului ca esentiala pentru copil sunt in
mediul rural(5,3), si in urban (5,0)
Intervalul 1-3 ani
Jocul la copilul peste 1 an se diversifica o data cu achizitionarea uneie din cele mai importante
activitati autonome capacitatea de a se deplasa si in acelasi timp a castigarii unei coordonari
mana ochi mult mai sensibila si mai precisa decat in primul an de viata.
Aceste achizitii il fac pe copil apt in a isi imbogati cunoasterea invatand prin explorarile spatiului
si a obiectelor si de a face experiente diferite cu aceste obiecte si a actiona asupra mediului.
Jocul copilului mic este ghidat de adult si o competenta o data obtinuta, copilul o repeta singur
pana cand si-o perfectioneaza..Curiozitatea de a afla cat mai multe despre ce este in jur
conduce copilul la a fi intr-o investigare permanenta si de aceea are o dificultate in a-si fixa
atentia pe un singur aspect. Adultul, ca partener de joc are si rolul de a-l ajuta pe copil sa invete
sa-si controleze atentia.Un alt rol al adultului este cel de arbitru care face aprecieri asupra
performantelor copilului si a-i da acestuia un feed-back.Jocul in acest fel de desfasurare este o
activitate de invatare deosebit de importanta si cu un rol educativ esential in procesul de
dezvoltare a copilului.
Jocul este marcat ca foarte important si importanta de 97% din respondenti, pastrandu-se o
egalitate si intre urban si rural.
Atat in urban cat si in rural jucariile sunt cel mai mult folosite in jocul copiilor 97%urban si
92%rural.
Manipularea ,de catre copil a obiectelor de gospodarie care prezinta siguranta este un adevarat
proces de invatare.Copilul imita si aceasta este cea mai raspandita forma de invatare.Imitand
activitatile cu ustensilele din gospodarie,copilul cunoaste sensul si semnificatia obiectului ca si
caracteristicile materilelor si a formelor. 27,8%dintre copiii din urban si 37% din rural nu se
joaca cu obiecte din gospodarie.
Nu mai 20% dintre copiii din urban intre 1 si 3 ani nu privesc la TV si 17,5% din rural si acesta
pentru ca in gospodarie nu exista un aparat TV.Televizorul este foarte prezent in viata
contemporana a familiilor si este incontestabil o sursa de informare importanta,poate utilizata
inca nesemnificativ pentru informare in domeniul educatiei timpurii a parintilor si a socitatii
romanesti in general.Acest fapt este vizibil prin mentinerea unor practici si atitudini fata de mica
copilarie,.(vezi practica infasatului; planificarea sarcinei, etc).

12

Capitolul 9 : Structurarea identitatii de gen si discriminarea de gen

Chestionarul general cuprinde o serie de intrebari cu referire la gen, la care se adauga in
chestionarul specific pe varste un numar de afirmatii, care au fost adresate parintilor.
Identitatea de gen este un process prin care se dezvolta rolurile pe gen, in stransa legatura cu
acele comportamente care sunt valorizate de societate.
Identitatea de gen incepe inca din primul an de viata printr-un process care combina presiunea
sociala si aspectele de invatare cognitiva.
La varstele mici, copii raspund la cererea celor din jur imitand stereotipii de gen si
comportamentele de gen. Astfel isi construiesc si isi organizeaza prin experiente propria lui
schema de gen.
Odata realizata identificarea de sex,copilul incepe sa selectioneze schemele comportamentale
adecvate dupa modele pe gen si-si contureaza propria perceptie de gen, procesul continua si
ghideaza comportamentele in functie de propria constiinta de gen.
(specialistii o estimeaza in jurul varstei de 2ani constiinta de sex si 3 ani constiinta de gen care
coincide cu constiinta de sine)
Diferenta de gen are o parte sociala dupa cum s-a afirmat mai sus si o parte genetica si alta
neurofiziologica. Aceasta a fost demonstrata prin studii de neuromorfologie si de
fiziologie.Exista diferente anatomice a emisferelor cerebrale pe sexe si o specificitate
hormonala.
Exista si o diferenta a activitatii bioelectrice.
Latura neurofiziologica si anatomica face si o diferenta pe tipurile de performante: motorii, de
exprimare verbala si perceptie spatiala etc.Diferentele sunt la nivel statistic ceea ce este
confirmat de performantele obtinute prin invatare pe fiecare abilitate in parte indiferent de gen.
Aceasta remarca demonstrata stiintific avanseaza ideia sustinerii prin educatie ca si fetele sa se
joace cu camioane si si baietii sa se bucure de jocul cu papusa de exemplu,pentru a incuraja
dezvoltarea a cat mai multe competente fara a tine cont de gen.
Discriminarea de gen face referinta la diferentele sustinute si intarite social prin care rolurile si
statutele in familie si in societate sunt pre-alocate in functie de genul individului.(Anna Oakley
1970)
Exista o evolutie istorica a discriminarii de gen care se evidentiaza pana in zilele noastre si care
sunt combatute de conventii internationale ce promoveaza drepturile omului aprobate si
sustinute de toate statele democrate.
CDC se inscrie printre documentele internationale care are ca pricipiu fundamental ne
discriminarea, inclusiv cea de gen.
Discriminarea se exercita prin limitarea rolurilor atribuite femeii.Astfel exista limitari educationale
si de scolarizare, de participare la viata sociala,de asociere.In schimb sunt sustinute rolurile
femeii instrumental-intrafamiliale.
Raspondentii studiului de fata pe ambele esantioane nu prezinta atitudini care sa evidentieze
discriminarile de gen,remarcabil apare si faptul ca nu sunt notabile nici in mediul rural.
.
Roluri si gen
Raportat la copiii, atitudinile de diferentiere pe gen sunt marcate de alegerea vestimentatiei in
functie de culoare,de exemplu: dupa principiul albastru pentru baieti si roz pentru fete, ceea ce
este acceptat de respondentii din rural in raport de 64,4% si in urban numai de 48,7%.
In acelasi spirit sunt si afirmatiile legate de artributele traditional acceptate: forta si putere si
barbatie+ independenta pentru baieti si sensibilitate si fragilitate +ocrotire pentru fete.
Este de remarcat insa diferenta certa pe care parintii repondenti o fac pentru rolurile din familie
a barbatului si a femeii in care transpare traditia cunoscuta:tata este sursa de venit pentru
cresterea copilului si si mama este responsabila pe educatia si ingrijirea copilului.

13

In rural mentinerea traditiei este mai accentuata in ambele esantioane si subliniat pe rolul
mamei (70,2% - o-1an si 81% 1-3 ani) de a indeplini sarcinile familiei trditionale. Tatii participa
impreuna cu mamele la ingrjirea cotidiena a copilului: 37%urban si 38% rural (0 -1 an) si 32% si
38% in rural la 1-3 ani. Tati care au responsabilitatea zilnica de ingrijire a copilului ca persoane
de referinta au fost numai prin exceptie intr-un numar de 2 la 0-1 an si 1 la 1-3 ani.
Implicarea celor mai multi tati consta in jocul in aer liber 25,8% la 0-1an zilnic . si 34,2% din tatii
cuprinsi in esantionul 1- 3 ani.
Competentele parentale se dezvolta in interactiunile cotidiene a parintilor cu propriii copii
,process valabil atat pentru mame cat si pentru tati.
Din aceasta perspectiva datele studiului releva ca mamele copiilor de pana intr-un an sunt in
concediu pentru cresterea copilului intr-o proportie de 93,% atat in urban cat si in rural,iar
mamele copiilor de varsta 1-3ani: au beneficiat de concediu pana la varsta de 2 ani a copiilor in
proportie de 51%in urban si 28%in rural.Au inceput lucrul pana la varsta de 2 ani a copiilor
11,3% dintre repodente, si 30%in urban ,dintre acestea lucreaza mai mult de 8 ore/zi, iar in rural
33,3%.
In urban,peste 76,4% dintre tati lucreaza si 70% stau la lucru mai mult de 8 ore, si in rural din
cei 59% care lucreaza 31% sunt peste 8 ore de asemenea la munca.
Asistam la o reducere a timpilor pe care parintii il petrec cu copiii lor si in contextul deja expus al
tendintei emigrarii parintilor pentru munca in alte tari. Astfel, a aparut o situatie particulara in
care bunicii isi iau concediul pentru cresterea nepotilor,acesta numai in urban ( 47% dintre
repodentii esantionului de 0 -1 an).
Pe ansamblu datele din acest studiu remarca o omogenitate a cunostintelor, practicilor si
atitudinilor parentale din perspectiva mediului de rezidenta urban si rural in toate domeniile
investigate nutritie si alimentatie,igiena si sanatate, educatie timpurie si dezvoltarea copilului,
ecologia familiei si gen si discriminare de gen.
De notat ca exista insa diferente specifice intre parintii din mediul urban si cel rural in special in
ceea ce priveste dezvoltarea si educatia timpurie evidentiate de cunostinte si practicile de
ingrijire,precum si joc copilul.ului.
Traditiile nu sunt remarcabil mai prezente in rural ,cum s-ar preconiza la o prima estimare.
Numim prin traditii nu numai obiceiurile ci si atitudinele fata de copil si fata de rolurile celor doi
parinti ca parteneri de cuplu.
Ne explicam acest fapt prin fenomenul de tranzitie in care membrii din populatia urbana a intrat
in comunitatile rurale, in urma schimbarilor socio - economice din Romania, ca si a patrunderii a
multor membrii din rural care s-au mutat in urban. Acest transfer a ultimilor 15 ani este diferit de
cel petrecut in perioada comunista, cand fluxul transferului populational era in special din mediul
rural in urban,o data cu industrializarea fortata, care a carecterizat epoca respective. Pe
ansamblu aceasta miscare a populatiei explica relativa omogenitate din present.Desigur ca mai
sunt si multi alti factori dintre care merita reamintit accesul la informatiile media, mai ales TV.
Atat a membrilor comunitatilor urbane cat si rurale.

14

FUNDAIA COPIII NOTRI

Coordonator Martha Iliescu

Consultant tiinific: Ecaterina Stativ,
Eantionare i prelucrare statistic: Anca Vitcu,

Cercetare de referinta (baseline)

Rezumatul raportului

Studiu relizat cu sprijinul Reprezentanei UNICEF n Romnia,

cu fonduri oferite de PETROM / Membru OMV Grup
Bucureti
2005

15

Prezentarea cunostintelor, atitudinilor si practicilor parentale pentru

parintii cu copii prescolari : copilul 3-5 ani si 6-7 ani

Introducere
Cercetarile psihologice pun in evidenta importanta familiei, in special a relatiei mama copil, in
invatarea limbajului si consecintele acestui proces asupra evolutiei intelectuale a copilului
asupra capacitatii sale de comunicare, asupra construirii imaginii de sine.
Este tot mai evident ca reusita scolara, puternic dependenta de performanta lingvistica, trebuie
corelata cu particularitatile mediului, limbajul fiind nu numai un vehicul al informatiei care
circula intre parinti si copii ci si un purtator al valorilor si atitudinilor, un instrument de construire
a structurilor de profunzime ale personalitatii, a competentei interactionale care determina
raportul general al individului cu lumea.
Limbajul este utilizat ca instrument al controlului social in grade diferite:
In unele familii el are o pondere redusa, fiind preferat controlul concretizat in forme lingvistice
imperativ-categorice. In familiile orientate spre persoane, controlul social se bazeaza in principal
pe optiuni personale, discursul parental prezentand copilului un numar oarecare de alternative
cu motivatiile si consecintele lor posibile. Astfel, prin varianta ligvistica utilizata in cursul
socializarii primare, familia orienteaza copiii catre tipuri diferite de raporturi sociale.
Educatia este activitatea de facilitare a adaptarii la toate conditiile de mediu, deci la mediul
total, cultural, stiintific, tehnic, artistic etc. Parintele se poate considera justificat in
comportamentul sau in care cere copilul sa fie total supus adultului. Dar trebuie sa subliniem
faptul ca dreptul celui mai tare este un drept primitiv, in plan evolutiv inca incipient. Copilul este
astfel lipsit de spatiul de joc, alegere, exercitiul optiunii libere. In sine, constrangerea nu este
morala. De cand incepe sa isi dea seama de situatia lui de subordonare el nu mai vrea sa o
accepte.
Se pare ca, in clasele mijlocii si superioare, sunt valorizate, autonomia si stapanirea de sine,
imaginatia si creativitatea, in timp ce in clasele populare accentul este pus pe ordine, curatenie,
obedienta, respect al varstei si al regulii exterioare, respectabilitate, capacitatea de a evita
problemele. Destinul omului insa se hotaraste in primii ani de viata. Ceea ce invata mai tarziu
este o suprastructura a carei baza consta in primele impresii si experiente. O excesiva
supraveghere din partea mamei va face copilul sa uite sa se ocupe de el insusi: fantezia
copilului mic nu are nevoie de nici un sprijin din partea realitatii. Copilul va sti sa isi ocupe singur
timpul, el nefiind o jucarie pentru adulti.
Ianosi (Varstele Omului, Editura Trei, Bucuresti, 1998) afirma ca doua atitudini sunt periculoase
in viata: sentimentul superioritatii si al arogantei (copilul minune, geniul) ca si al inferioritatii si
insuficientei (copilul permanent certat, mustrat). Arta educatiei copilului consta in a nu impune,
ci a lasa copilul sa creada ca el consimte la cerintele culturii, ca si cum ar fi de buna voie. O alta
atitudine nociva fata de copil este minciuna, daca iti minti copilul te va minti si el. Copilul lupta pe
ascuns impotriva constrangerilor educatiei. Arta educatiei consta in educarea copilului prin
dragoste si cu dragoste fara ca dragostea insasi sa impuna constrangeri.
Omul are copilaria cea mai lunga. Aceasta prelungire a copilariei este de fapt legata de treapta
de evolutie. Judecata in aceasta lumina, ea este etapa vietii in care la mostenirea biologica,

transmisa prin gene se adauga mostenirea culturala transmisa prin societate cu ajutorul
limbajului.
Dragostea peste masura, acordata copilului strica, face din copil un egoist, care nu are
sentimentul reciprocitatii ei si crede ca toate i se cuvin fara a datora nimic. Masura in dragoste si
reciprocitatea daruirii consolideaza atat bucuria de viata cat si puterea de iubire si intelegere a
semenilor. Dragostea nu este desigur numai in vorbe ci si in fapte. Ea nu este numai un proces
interindividual ci si unul social. Ea depinde in fond de intreaga atmosfera a familiei.
Parintii trebuie sa aiba in vedere ca viata lor este invatamant intuitiv pentru copii (nu vorbele
conteaza ci faptele).
Familia functioneaza ca un complex educativ unitar pentru fiecare dintre membrii sai. Atata timp
cat educatia este interactiune si raporturile de putere nu urmeaza clasica disjunctie autoritate
parentala obedienta infantila, ci se construiesc continuu in schimburile simbolice parinti copii,
istoria comuna ii obliga pe parinti la reconsiderarea propriilor pozitii. Copiilor li se acorda treptat
dreptul la replica si are loc o redefinire a notiunilor comune de parinte si copil. A fi parinte
inseamna nu numai a transmite un sistem de competente si abilitati, a actiona in calitate de
intermediar intre societate si copil, in timp ce a fi copil nu mai inseamna numai a recepta aceste
mesaje. Treptat se va ajunge practic la o definire flexibila a parentalitatii si copilariei.
Aspecte referitoare la metodologie, esantion si analiza
Pentru aceasta grupa de varsta analiza s-a realizat diferentiat pentru copilul de varsta 3-5 ani si
pentru cel de 6-7 pornind dela ideea ca, desi ambele grupe se refara la perioada prescolaritatii,
ele prezinta aspecte specifice determinate de dezvoltarea diferentiata a copilului la aceste
varste.
Chestionarul general folosit pentru copilul 0-3 ani a fost aproape identic si pentru cele doua
subgrupe de varsta prescolara ( 3-5 si 6-7). In consecinta, partea generala a problematicii
referitoare la nutritie, sanatate, igiena, ecologia familiei, dezvoltarea copilului si joc va fi
analizata impreuna pentru ambele subgrupe de varsta prescolara (3-5 si 6-7), pe toate
capitolele, urmand apoi analiza unor elemente specifice fiecarei subgrupe de varsta,
corespunzatoare chestionarelor specifice, in care s-au avut in vedere prioritatile varstei
respective. Astfel, in timp ce pentru copilul 3-5 ani s-a pus un accest mai important pe
dezvoltarea personalitatii si formarea unor deprinderi specifice varstei, la copilul de 6-7 s-a pus
accentul indeosebi pe pregatirea pentru scoala, integrarea sociala si relatia cu mediul
inconjurator.
Metodologia si etapele de lucru au fost identice ca si cele pentru copilul de varsta 0-3 ani.
Esantionul de parinti a fost ales dupa aceleasi metode si a cuprins exact aceeasi arie geografica
(judete, localitati urbane si rurale), cu deosebirea ca pentru copilul 3-5 ani marimea esantionului
a fost de 817 familii cu copii intre 3-5 ani, iar pentru subgupa 6-7 ani esantionul a cuprins 771 de
familii cu copii de aceasta varsta. In total esantionul pentru grupa de prescolari a fost de 1588
cazuri.
Eantionul este reprezentativ pentru populatia de 3-5 si 6-7 ani a Romaniei pentru un nivel de
incredere de 95% i o eroare de esantionare de +/-4,85 si respectiv +/-4,99.

CAPITOLUL 1

Caracteristici ale parintilor/ familiilor/gospodariilor din care provin

copiii din grupa de varsta 3-7 ani
1.1 Marimea familiilor pentru esantionul analizat: familii cu copii prescolari
Pe ansamblu, la ambele grupuri, cele mai multe familii (circa 40%) se compun din patru
persoane, urmate indeaproape de cele cu trei persoane (in medie 35%). Exista diferente
semnificative intre mediul urban si rural la acest indicator. Astfel, daca in mediul urban
predomina familia cu 3 persoane, in mediul rural predomina familia cu 4 persoane. De
asemenea, ponderea familiilor cu peste 4 persoane este cu 25% pana la 50% mai mare in
mediul rural fata de mediul urban.
Din informatiile culese s-a constatat ca intr-o pondere de cel putin 90% dimensiunea familiei
este data de existenta copiilor si mai putin de prezenta unor membrii ai familiei largite precum
bunici sau alte rude.
Cel putin 93 % dintre copii din ambele grupuri provin din familii in care sunt prezenti ambii
parinti, indiferent daca acestia erau sau nu casatoriti in momentul anchetei. Au fost considerati
prezenti si acei parinti care temporar lipseau din familie, fiind plecati la munca in tara sau
strainatate sau se aflau in detentie. Au fost considerate familii monoparentale acele familii care
contineau doar un singur parinte, acesta fiind celibatar, vaduv, divortat sau separat de celalalt
parinte. Din datele studiului a reiesit ca procentul familiilor monoparentale este mai mare la
copiii din grupul de 3-5 ani decat la cei de 6-7 ani, ceea ce sugereaza o usoara crestere in timp
a prevalentei acestui tip de familie. In raport cu mediul de rezidenta, se constata variatii mai
mult sau mai putin importante la ambele grupuri. Ponderea familiilor monoparentale este putin
mai mare in mediul rural decat in mediul urban
1.2. Starea civila
Structura esantionului de familii pe criteriul starii civile a fost urmatoarea : 86,5% dintre parinti
erau casatoriti , 7% erau in uniune consensuala , 5.1% divortati, 1% vaduvi, si 0,4 % celibatari.
Ponderea persoanelor care traiesc in uniuni consensuale si a parintilor singuri (in speciali
divortati si celibatari) este mai mare in mediul rural decat in urban.
1.3. Prezenta parintilor in familie
Aproximativ 95% din copiii prescolari locuiesc impreuna cu mama, dar numai 86 % locuiesc cu
tatal. Studiul confirma faptul ca multi parinti, in special tati, mai ales din mediul rural, pleaca in
strainatate pentru lucru (6,5 %). Ponderea mamelor plecate in strainatate la lucru este, de
asemenea, mai mare in cazul celor care provin din mediul rural, respectiv ( 4,3% fata de numai
2,2 % in urban).

1.4. Varsta parintilor

Analizand distributiile de frecventa din tabelele 5 si 6 se constata ca ponderea mamelor tinere
atat din segmentul < = 24 cat si 25 29 este mai mare in mediul rural decat in urban la ambele
grupuri. In schimb, mamele de peste 40 de ani sunt mai frecvente in mediul urban decat in
mediul rural.
Aceaste caracteristici ale structurii de varsta se mentin si in cazul tatilor. Se remarca de
asemenea faptul ca intre varsta mediana a mamelor si tatilor se mentine un decalaj de pana la 5
ani in in favoarea tatilor. Acesta diferenta este o caracteristica constanta a modelului nuptial din
Romania.

1.5. Etnia
Etnia a fost consemnata pe baza declaratiilor respondentilor. Pe ansamblu 87,6% s-au declarat
de etnie romana, 9,5%, de etnie maghiara, 1,5% turca , 1,2% roma 1,1% de alta etnie. Atrage
atentia faptul ca etnicii romi sunt sub-reprezentati, iar etnicii maghiari suprareprezentati in
raport cu datele statisticilor oficiale. Dupa observatiile investigatorilor cea mai mare parte a
romilor heteroidentificati s-au declarat fie romani fie maghiari. In unele zone chiar ei si-au
explicat declaratiile spunand ca sunt rudari nu romi , pocaiti , nu stiu tiganeste sau sunt
botezati in diferite culte neo-protestante si deci nu se considera a fi romi. Din declaratiile
respondentilor a reiesit ca multi confunda etnia cu nationalitatea, religia, cetatenia etc.
1.6. Limba vorbita in familie
In majoritatea familiilor care au compus esantionul pentru grupa de varsta 3-7 ani se vorbeste
limba romana (87,8%), iar in rural ponderea acestora este mai mare : 92%
A doua in ordinea ierarhica a esantionului a fost limba maghiara pe care o vorbesc 8,7 % din
familiile intervievate din mediul urban si mai mult (13%) in mediul rural. Explicatia consta in
faptul ca pe de o parte esantionul a cuprins judetul Harghita unde ponderea populatiei
vorbitoare de limba maghiara este mai ridicata decat in restul tarii, si pe de alta parte, in mediul
urban in unele familii de etnie maghiara se vorbeste limba romana in vederea pregatirii unei
bune integrari sociale si scolare a copilului. (declaratiile unora dintre parinti)
1.7. Nivelul de instruire al parintilor
Exista o similitudine foarte mare intre mame si tati la acest indicator. La toate treptele scolare
ponderile sunt foarte apropiate. Nivelul de scolarizare cel mai frecvent este liceul
( cel putin 33%).
Diferentele se constata la distributiile dupa mediul de rezidenta. Astfel, nivelele mai inalte de
scolarizare, incepand cu liceul, sunt caracteristice populatiilor urbane. Poderea populatiei cu
educatie cel putin liceala este aproape de doua ori mai mare in mediul urban decat in rural, la
toate categoriile studiate.
1.8. Ocupatia parintilor
In privinta ocupatiei se remarca faptul ca, ponderea femeilor active economic se situaza in jurul
a 60 %, iar al tatilor depaseste 90%. De asemenea, exista diferente importante intre urban si
rural la acest indicator, in special la mame. Astfel, ponderea femeilor active economic in urban
depaseste 75% la fiecare grup de varsta in timp ce in rural aceasta pondere se situeaza in jurul
valorii de 35%. Atat la mame cat si la tati, in urban si rural, statutul de salariat predomina la
distanta orice alt statut ocupational aducator de venituri.
1.9. Nivelul socio- economic al parintilor
Pentru aprecierea strii socio-economice a familiilor, a fost creat un indicator socio-economic,
distribuit pe 3 niveluri scazut, mediu, ridicat - pornind de la posesia unor bunuri precum:
aragaz, frigider, masina de spalat, televizor, radio, telefon fix/telefon mobil, autoturism,locuinta
proprietate personala si locuinta secundara.
Nivelul socio-economic sczut (posesia a cel mult 3 bunuri) caracterizeaz intre 1,6 si 8,3 %
dintre familii, nivelul socio-economic mediu (posesia a cel putin 4 si cel mult 6 bunuri), intre 19,7
si 41,6 % dintre familii, nivelul socio-economic ridicat (posesia a cel putin 7si cel mult 9 bunuri)
intre 50,1 si 78,7% din familii. Nivelul scazut si mediu este dominant in mediul rural iar nivelul
ridicat in mediul urban.

CAPITOLUL 2

Cunostinte, atitudini si practici parentale privind NUTRITIA

Desi raman importante pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului la orice varsta, in
cazul copilului prescolar aspectele referitoare la nutritie sunt mai putin complexe si cu implicatii
mai putin grave decat la copilul mic. De aceea in cazul copilului prescolar vom prezenta mai
putine elemente referitoare la nutritie, analizand indeosebi practicile si cunostintele parintilor
(celui intervievat) referitoare la perioada cand copilul a fost alaptat.
2.1

Alaptarea

Majoritatea covarsitoare a parintilor cu copii prescolari intervievati, atat in mediul urban cat si in
mediul rural (peste 97%) consider c alptarea este un lucru esenial pentru copil ; cca 1% in
mediu urban si cca 2% in rural au declarat ca nu stiu.
Cu toate acestea doar 92,2% dintre copiii care la momentul interviului aveau 3-5 ani au fost
alaptati vreodata, pondere usor mai ridicata (93,4 %) pentru copiii de 6-7 ani.
Considerand intreg esantionul de copiii prescolari subiecti se constata ca aproximativ 7 % din
acestia nu au fost alaptati deloc.
2.2.

Alimentatia exclusiva la san in primele 6 luni de viata,

Doar 30% dintre respondenti stiu acest lucru. Ponderea mamelor cu copii de varsta 3-5 ani care
au cunostinta despre acest model este de 32,9% in urban si doar de 25,8 % in rural, in timp ce
in cazul mamelor cu copii de 6-7 ani nu exista diferente intre cele doua medii de resedinta. Este
ingrijorator faptul ca peste 17% dintre mame copiilor prescolari intervievate au declarat ca nu au
nici un raspuns la aceasta problema.
Desi mai mult de din mamele intervievate au stiut ca alimentatia copilului exclusiv la san este
necesara pana la 6 luni cel mai frecvent copiii au fost alaptati exclusiv la san doar pana la 3 luni
(10 % la copiii 3-5 ani si 12 % la copiii 6-7 ani). Totusi aproape 2/3 din copii au fost alaptati pana
la 8-9 luni.
2.3 Frecventa si regularitatea meselor
Aproximativ 70% dintre parinti cu copii prescolari afirma ca nu le organizeaza un ritm de hranire
ci le dau sa manance dupa cum cere copilul. In mediul rural ponderea copiilor prescolari care
mananca fara program este mai mare (76 % la copiii 3-5 si 80 % la copiii 6-7 ani). Acest model
poate afecta normalitatea vietii copilului din mai multe perspective: sanatate, disciplina, relatii
intrafamiliale. In urban se pare ca exista un program de mese mai bine conturat. Cel mai
frecvent copiii prescolari mananca de 4 ori pe zi.
Concluzii la capitolul nutritie :
- Peste 98 % din parinti considera ca alaptarea este esentiala pentru dezvoltarea
ulterioara a copilului. La aceasta afirmatie nu exista diferente intre parerile parintilor
din urban si rural
- Doar 93 % dintre copiii prescolari subiecti au fost alaptati vreodata
- 7 % din acestia nu au fost alaptati deloc.
- Mai mult de din mamele intervievate au stiut ca alimentatia copilului exclusiv la
san este necesara pana la 6 luni
- Cel mai frecvent copiii au fost alaptati exclusiv la san pana la 3 luni, dar aproape 2/3
din copii au fost alaptati pana la 8-9 luni.
- Cel mai frecvent copiii prescolari mananca de 4 ori pe zi, dar 70% dintre acestia nu
au un program orar pentru mese ci sunt hraniti atunci cand cer de mancare.

CAPITOLUL 3

Cunostinte, atitudini si practici parentale privind SANATATEA

copilului
3.1.

Parerea parintilor asupra starii de sanatate a copilului.

Aproape 90 % dintre parinti au fost capabili sa aprecieze starea de sanatate a copilului lor. Sub
1% au declarat ca nu stiu.
Pentru ambele subgrupe de varsta prescolara cca 89 % dintre parinti au apreciat ca au un copil
sanatos, cca 9% destul de sanatos. Din esantionul de 1588 familii cu copii prescolari 68 de
parinti intervievati reprezentand 4,1 % la grupa de varsta 3-5ani si 4,5 % la grupa de varsta 6-7
ani au declarat ca nu au un copil sanatos, acesta suferind de o boala cronica sau de o
disabilitate. Cele mai frecvente deficiente mentionate de parinti au fost : dificultati de vorbire
18,2 % din cazuri la copilul prescolar mic si 2,9 % la copilul de 6-7 ani. In circa 85 % din cazurile
de copii declarati bolnavi parintii au mentionat un diagnostic. Cel mai frecvent a fost citate
alergiile, mai frecvente la copilul prescolar mai mare (cca 6%, fata de 2% la cei de varsta 3-5
ani)
Analiza pe medii denota ca frecventa cazurilor de boala declarate de parinti este mai mare in
mediul rural decat in cel urban.
3.2.

Frecventa imbolnavirilor copilului

Din declaratiile parintilor a reiesit ca majoritatea copiilor s-au imbolnavit o data la 6 luni sau o
data in tot anul. Constatam ca factor de influenta varsta copilului, confirmate de faptul ca in
cazul copiilor de 3-5 ani incidenta imbolnavirilor o data pe luna sau o data la 2 luni este ceva
mai ridicata. Exista usoare diferente care justifica afirmatia ca in rural copii se imbolnavesc ceva
mai frecvent, mai ales la grupa de varsta 3-5 ani, fara ca aceasta sa constituie un fenomen
determinant.
3.3 Situatiile in care parintii apeleaza la doctor pentru copilul bolnav.
Cele mai frecvente situatii in care parintii merg la medic, atat pentru copiii de 3-5 ani cat si
pentru cei de 6-7 ani sunt febra, tusea si accidentele. Peste 93% dintre parinti apeleaza la un
medic in caz de febra, peste din respondenti duc copilul la doctor in caz de tuse, dar in caz de
accidente doar aproximativ 60 % dintre acestia. Aceste cifre reflecta pe de o parte ca parintii se
preocupa suficient de sanatatea copilului, adresandu-se unui profesionist, dar pe de alta parte
ca nu stiu sau nu acorda suficienta atentie riscului in caz de accidente ci prefera sa nu duca
copilul la medic in 40 % din cazurile de accidente. Pentru alte semne sau simptome de boala
apelarea la medic este mai putin frecventa.
Este interesant de remarcat ca in cazul copilului de 3-5 ani intre atitudinea (si practica) parintilor
din urban si a celor din rural cu privire la aceste aspecte exista o diferenta; desi destul de mica,
ea reflecta faptul ca parintii din rural merg mai mult la doctor cu copilul bolnav decat cei din
urban, atunci cand copilul are febra, tuseste dar si in caz de accidente.
In cazul copilului de 6-7 ani situatia este oarecum inversa ; se constata ca parintii din mediul
urban apeleaza mai des la doctor decat cei din rural, in toate cazurile de boli, inclusiv accidente.
Putem oare afirma ca in mediul rural, odata cu cresterea in varsta a copilului parintii il considera
mai calit si nu ii mai acorda aceeasi grija ca la varstele fragede ?
3.4.

Analiza practicilor parentale referitoare la utilizarea tratamentelor empirice

Aproape jumatate dintre parinti afirma ca administreaza tratamente copilului prescolar si fara
sa consulte un medic. Ponderea parintilor din mediul rural care folosesc tratamente empirice
este mai mare cu 4-5 % pentru copilul 3-5 ani dar usor mai scazuta in cazul copilului 6-7 ani.
Cu alte cuvinte parintii copiilor mai mari din mediul urban ii trateaza mai mult dupa cunostintele

lor proprii. Totusi este de remarcat ca marea majoritate a parintilor (45 % in medie) au raspuns
negativ, ceea ce inseamna ca indeobste parintii consulta un medic inainte de a da copilului un
tratament.
Tratamentele empirice cel mai frecvent utilizate sunt ceaiuri, comprese (cataplasme), frectii cu
alcool, medicamente simple (aspirina, paracetamol).
3.5.

Vaccinarea

Un indicator important al cunostintelor si practicilor paretale privind sanatatea copilului se refera

la vaccinuri. Studiul releva urmatoarele :
98.6% din totalul copiiilor au fost vaccinai
99% din copiii din mediul urban au fost vaccinai
98, 3% din copiii din mediul rural au fost vaccina
Aproximativ 83 % dintre parintii copiilor la ambele grupe de varsta au declarat ca stiu scopul
vaccinurilor, cu o usoara superioritate numerica a celor din mediul urban. Totusi, cunostintele
parintilor despre scopul vaccinurilor sunt mai limitate, doar 70 % dintre respondenti indicand
corect scopul lor.
Celelalte persoane confunda vaccinul cu administrarea de fier, vitamine sau diferite tratamente
specifice
3.6.

Sursele de informatii utilizate de parinti referitor la sanatatea copilului

Intre sursele de informatii pentru sanatatea copilului medicii sunt cel mai bine reprezentati atat in
urban cat si in rural (peste 96,5 % in cazul parintilor cu copii 3-5 ani si 97,8 % in cazul parintilor
cu copii de 6-7 ani).
Ponderea parintilor care obtin informatii din mass media este de cca 30 % in urban si doar 20
% in rural. Desi aceste cote atrag atentia asupra faptului ca mass media joaca inca un rol
secundar in informarea parintilor este totusi laudabil ca un sfert dintre parinti cauta surse de
informare in afara familiei, vecinilor, rudelor si se indreapta catre informatii care poarta girul
unor specialisti in domeniu.
Numai 19 parinti (13 parinti cu copii 3-5 ani si 6 parinti cu copii 6-7 ani) din esantionul de 1588
familii au declarat ca iau informatii despre sanatatea copilului din carti.
Concluzii la capitolul sanatate
-

In general parintii sunt capabili sa aprecieze starea de sanatate a copilului, atat in

mediul urban cat si in rural
In 93% din cazurile in care copilul este bolnav parintii se adreseaza medicului.
Motivele principale fiind febra, tuse, diaree si accidente.
Nu exista diferente remarcabile intre starea de sanatate si preocuparea parintilor
pentru starea de sanatate a copilului de varsta 3-5 fata de copilul de 6-7 ani.
Pentru copilul 3-5 ani parintii din rural se duc ceva mai mult la medic; odata cu varsta
copilului frecventa scade astfel incat pentru copilul de 6-7 ani parintii din rural se duc
mai putin la medic.
Medicii reprezinta sursa de informatie prioritara in domeniul sanatatii copilului,
aproximativ 97 % din parinti avand ca sursa de informatie despre sanatatea copilului
medicul sau asistenta medicala.
Mass media nu detine decat o pondere de cca 25 % ca sursa de informare cu privire
la sanatatea copilului, iar bunicii detin cca 10 %.
Frecventa imbolnavirilor este in raport invers proportional cu varsta copilului,
confirmat de faptul ca la grupa de varsta 3-5 ani frecventa cea mai mare a fost o
data la 2 luni in timp ce la 6-7 ani incidenta imbolnavirilor a fost la 6 luni sau 1 an
Exista usoare diferente care justifica afirmatia ca in rural copii se imbolnavesc ceva
mai frecvent, mai ales la grupa de varsta 3-5 ani, fara ca aceasta sa constituie un
fenomen determinant.
Cele mai frecvente boli mentionate de parinti sunt deficiente de vorbire, boli cronice
sau disabilitati diagnosticate, anemii si alergii.

Cca 50 % din parinti folosesc pentru copii si tratamente empirice, dintre care cel mai
frecvent au fost mentionate ceaiuri, comprese, frectii, aspirine/paracetamol
98 99 % din copiii prescolari sunt vaccinat, atat in mediul urban cat si in rural.
92 % din parinti au declarat ca stiu semnificatia vaccinului dar numai 70% din acestia
au raspuns corect.

CAPITOLUL 4

Cunostinte, atitudini si practici ale parintilor privind IGIENA copilului

Formarea deprinderilor de igiena ale copilului prescolar reprezinta un capitol desebit de
important in educatia acestuia. La acesata varsta se initiaza si se formeaza deprinderi cu care
copilul va creste. Ele constituie baza unei educatii sanatoase din punct de vedere fizic si
reprezinta o componenta esentiala a unei bune integrari sociale. De asemenea copilul incepe sa
constientizeze competitia cu alti copii din mediul social in care traieste, incepe sa-i placa sa
arate bine. La prescolarul mai mare incep sa apara, pe langa placerea de a fi curat, si
preferinte cu privire la imbracaminte, care, pana la o anumita masura trebuie incurajate, acestea
contribuind la dezvoltarea increderii in sine, a gustului estetic si a personalitatii copilului.
4.1.

Formarea deprinderilor de igiena

Din analiza datelor culese de la parintii avand copii prescolari a reiesit ca majoritatea
covarsitoare a parintilor formeaza copilului lor deprinderi de igiena.
Aceasta preocupare creste odata cu varsta copilului:
In cazul copilului de 3-5 ani a reiesit ca un numar ceva mai redus de parinti sunt preocupati
de formarea deprinderilor igienice la copilul de aceasta varsta:
98.5% din respondeni formeaz copilului deprinderi de igien
99.8% din respondenii din urban formeaz copilului deprinderi de igien
97.3% din respondenii din urban formeaz copilului deprinderi de igien
Din afirmatiile parintilor s-a constatat ca diferitele deprinderi de igiena elementare sunt utilizate
in proportii diferite atat in functie de varsta copilului cat si in functie de mediul de resedinta. Cele
mai utilizate practici sunt spalatul pe maini si fata si spalatul pe maini inainte de masa atat in
urban cat si in rural. Spalatul pe maini dupa utilizarea WC este deprinderea cea mai putin
formata atat in urban cat si in rural.
In grupa de varsta 6-7 ani parintii insista mai mult pentru crearea deprinderilor igienice la copil,
aceasta fiind si o conditie pentru viitorul scolar. De asemenea numarul copiilor care merg la
gradinita la aceasta varsta este mai mare decat al celor de 3-5 ani, iar gradinita este un loc in
care aceste aspecte ale educatiei prescolare se consolideaza. Ca urmare se constata ca
ponderea parintilor care declara ca au creat copilului deprinderi igienice este mai crescuta,
mergand chiar pana la 100% in mediul urban.

99.4% din respondeni formeaz copilului deprinderi de igien

100% din respondenii din urban formeaz copilului deprinderi de igien
98.7% din respondenii din rural formeaz copilului deprinderi de igien

4.2. Cunostinte privind igiena intima a copilului

Doar ceva mai mult de doua treimi dintre parintii (69% la copiii 3-5 ni si 67,9% la copiii 6-7 ani)
care au fetite cunosc modalitatea corecta de spalare a partilor intime ale copilului. Ponderea
raspunsurilor incorecte a fost mai mare in mediul rural decat in mediul urban. In cazul igienei
intime a baietilor raspunsurile incorecte dar si confuziile au fost mult mult mai frecvente

4.3. Schimbarea lenjeriei de corp

Referitor la frecventa cu care este schimbata lenjeria de corp a copilului prescolar se constata
ca aproximativ 65 % dintre parinti practica acest lucru zilnic, dar aproape un sfert declara ca fac
acest lucru de cate ori este necesar. Din declaratiile parintilor reiese ca la copilul mai mic
lenjeria se schimba mai frecvent ( 65,2% din parintii copiilor de 3-5 ani schimba lenjeria zilnic si
24, 8% schimba de cate ori este nevoie, in timp ce pentru copilul de 6-7 ani aceste cote sunt
mai mici, in favoarea celor care schimba lenjeria copilului de 2-3 ori pe saptamana sau o data
pe saptamana).
Ponderea parintilor care schimba lenjeria copilului doar o data pe saptaptamana este de cca
1%, ca medie intre cele doua grupe de varsta.
La acest indicator se constata diferente remarcabile intre practicile din urban si rural in functie
de varsta copilului. In timp ce pentru copilul de 3-5 ani in urban peste 70 % din copii primesc
zilnic lenjerie curata, in rural ponderea acestora este de doar 57,3%. La aceeasi grupa de varsta
numarul copiilor care sunt schimbati de 2-3 ori pe saptamana este dublu in rural fata de urban,
la fel ca si al celor carora li se schimba lenjeria doar o data pe saptamana.
In cazul copilului de 6-7 ani asistam la o tendinta de egalizare a practicilor intre sat si oras, cu
privire la acest aspect, determinate, probabil, de faptul ca integrarea copilului in gradinita si
scoala ii determina pe parinti sa fie mai atenti cu igiena copilului fata de atunci cand copilul sta
numai acasa.
Concluzii referitoare la capitolul igiena copilului
- Marea majoritate a parintilor formeaza deprinderi de igiena copilului prescolar, cu
accent mai mare la copilul de 6-7 ani, in urban
- In rural, indeosebi pentru copilul 3-5 ani aceasta procupare este mai slaba
- Cele mai frecvente deprinderi de igiena sunt spalatul mainilor si fetei si spalatul pe
maini inainte de masa, iar cele mai putin frecvente sunt spalarea mainilor dupa
folosirea WC ului.
- Doar 60 % dintre parinti cunosc modul corect in care se spala partile intime ale
fetitelor si mult mai putini in cazul baietilor
- Aproximativ doua treimi dintre parinti schimba lenjeria de corp a copilului zilnic, mai
cu seama in urban unde acest procent depaseste 75 % In rural lenjeria de corp a
copilului este schimbata deobicei de 2-3 ori pe saptamana.
- Frecventa schimbarii lenjeriei de corp este mai mare la copilul de 6-7 ani atat in
urban cat si in rural

CAPITOLUL 5

Cunostinte, atitudini si practici privind IGIENA ALIMENTARA

5.1. Calitatea apei consumate
Parintii din esantionul analizat au fost intrebati despre sursa apei pe care o ofera copilului. Se
poate afirma ca in 76,2% dintre cazuri apa este sigura fiind obtinuta din sistemul public de
alimentare (44,9%) sau imbuteliata (31,3 %). In cazul copilului de 6-7 ani ponderile sunt
apropiate ceea ce denota ca acest indicator nu este influentat de varsta copilului decat in mica
masura, fiind determinat mai degraba de nivelul socio-economic si cultural al familiei, gusturi,
obiceiuri.
In mediul urban sursele nesigure sunt rare (fantana sau apa statatoare insumeaza sub 5 %)
Precizam ca atat in urban cat si in rural fantana este considerata o sursa nesigura pentru ca
majoritatea fantanilor sunt neacoperite sau apa este scoasa in conditii neigienice.

Diferente semnificative apar intre cele doua medii de resedinta.In mediul rural aproape 62 %
dintre copiii de 3-5 ani si peste 75 % dintre cei de 6-7 ani beau apa din fantana, deci o apa
necorespunzatoare calitativ, implicand multe riscuri de imbolnavire.
5.2.

Igiena prepararii alimentelor

In mediul urban, aproape toti parintii spala corect aceste produse ( 96,6%), probabil si datorita
existentei acestei utilitati in locuinta. In mediul rural, circa jumatate din parinti spala fructele si
legumele in lighean cu apa rece, deci intr-un mod mai putin adecvat, iar mai putin de 50% dintre
parinti practica spalarea sub jet de apa cel mai frecvent din cauza lipsei de racordare a locuintei
la o sursa de apa curenta.
Concluzii la capitolul igiena alimentatiei
- In medie peste trei sferturi din copii beau apa corespunzatoare din punct de vedere a calitatii
(din sistemul public si imbuteliata)
- In mediul rural aproape 62 % dintre copiii de 3-5 ani si peste 75 % dintre cei de 6-7 ani beau
apa din fantana, considerata necorespunzatoare calitativ, implicand multe riscuri de imbolnavire.
- Doar 6% dintre parinti fierb apa inainte de a o da copilului sa o bea.
- Intre 75 80 % din parinti au declarat ca folosesc la gatit aceeasi apa pe care o bea copilul.
- In mediul urban marea majoritate (96,6 %) dintre parinti spala corect legumele si fructele (la
apa curgatoare), in timp ce in mediul rural numai jumatate fac acest lucru, cealalta jumatate
spalandu-le in lighen cu apa rece.
- Respectarea regulilor de igiena alimentara este mult influentata de conditiile economicosociale, de mediu si de nivelul cultural al familiei.

CAPITOLUL 6

Cunostinte, atitudini si practici privind DEZVOLTAREA PSIHIC I

FIZIC A COPILULUI
6.1. Aprecierea dezvoltarii fizice a copilului
Aproximativ 99 % dintre parinti au fost capabili sa aprecieze dezvoltarea din punct de vedere
fizic a copilului lor prescolar. Doar 1 % nu au putut sa isi spuna parerea declarand ca nu stiu.
94 % dintre parinti considera ca au un copil bine dezvoltat din punct de vedere fizic, iar circa 5
% declara ca dezvoltarea fizica a copilului nu este buna.
In mediul rural ponderea copiilor pe care parintii ii considera dezvoltati necorespunzator este
mai mare (6 % pentru copiii de 3-5 ani dar 4,5 % pentru cei de 6-7 ani)
6.2. Aprecierea dezvoltarii psihice a copilului
In ceea ce priveste dezvoltarea psihica circa 88 % dintre parintii copiilor prescolari au apreciat
ca au un copil bine dezvoltat, o parte infima sub 1% au declarat ca nu, dar peste 10 % din
parintii de copii 3-6 si peste 12 % din cei cu copii de 6-7 ani nu au stiut sau nu au raspuns.
Aceasta apreciere este insa relativa, deoarece argumentele cele mai frecvente pentru
normalitatea psihica a copilului sunt subiective si mai putin medicale.
Parintii considera un copil bine dezvoltat din punct de vedere psihic atunci cand acesta
comporta normal, intelege ce i se spune, memoreaza prin observare etc. Multi parinti
considerat copilul normal deoarece este la fel cu ceilalti. Circa 4 % din totalul parintilor
copii prescolari au raspuns ca nu stiu. Doar 5% dintre parinti au facut aceasta declaratie
baze obiective, plecand de la un control medical sau teste medicale.

10

se
au
de
pe

Din analiza pe medii de resedinta se evidentiaza unele diferente intre declaratiile parintilor,
respectiv ca in urban ponderea parintilor care declara copilul lor sanatos este ceva mai mare
decat in mediul rural, iar ponderea celor care isi exprima parerea in mod obiectiv (prin control
medical) este usor mai ridicata in orase.
Ponderea parintilor care nu au putut aprecia starea psihica a copilului este de doua ori mai
mare in mediul urban decat in mediul rural.
Concluzii la capitolul dezvoltarea fizica si psihica a copilului
- Aproximativ 99 % dintre parinti au fost capabili sa aprecieze dezvoltarea din punct de
vedere fizic a copilului lor prescolar
- 94 % dintre parinti considera ca au un copil bine dezvoltat din punct de vedere fizic, iar circa
5 % declara ca dezvoltarea fizica a copilului nu este buna.
- In mediul rural ponderea copiilor pe care parintii ii considera dezvoltati necorespunzator este
mai mare
- Motivul cel mai frecvent pentru care parintii considera copilul subdezvoltat fizic este greutatea
mica (75-76 % din parinti au luat in considerare acest criteriu)
- Inaltimea mica a fost mentionata indeosebi de parintii copiilor de 6-7 ani.
- In ceea ce priveste dezvoltarea psihica circa 88 % dintre parintii copiilor prescolari au
apreciat ca au un copil bine dezvoltat, dar peste 10 % din parinti nu au stiut sau nu au
raspuns.
- In marea majoritate a cazurilor parintii considera un copil bine dezvoltat din punct de vedere
psihic bazandu-se pe aprecieri subiective, empirice (se comporta normal, intelege ce i se
spune etc
- Doar 5% dintre parintii intervievati au facut aceasta declaratie pe baze obiective, plecand de la
un control medical sau teste medicale.
- In urban ponderea parintilor care declara copilul lor sanatos este ceva mai mare decat in
mediul rural, iar ponderea celor care isi exprima parerea in mod obiectiv (prin control medical)
este usor mai ridicata in orase.
- Ponderea parintilor care nu au putut aprecia starea psihica a copilului este de doua ori mai
mare in mediul urban decat in mediul rural.
CAPITOLUL 7

Elemente de ecologie social a familiei

In cadrul acestui studiu, ecologia sociala a familiei vizeaza climatul familial, relatiile si
interactiunile intre membri familiei, influenteaza confortul psihologic ( sanatatea mintala),
solidaritatea membrilor si evolutia fireasca a acestora, inclusiv dezvoltarea normala a copilului
in mediul familial.
Ecologia familiala se afla sub determinari culturale, fiind stras legata de mediul, educatia
parintilor si conditia socio-economica a familiei.
Atragem atentia asupra faptului ca datele prezentate in acest capitol pot sa nu reflecte
realitatea obiectiva, ele fiind consemnate ca atare in procesul de culegere a datelor, conform
declaratiilor parintilor.
7.1. Certurile intre parnti
Referitor la certurile in familie foarte putini parinti au afirmat ca se cearta. Peste 60% dintre ei au
afirmat ca nu se cearta niciodata sau aproape niciodata.
Ponderea familiilor in care parintii se cearta cel putin o data pe luna este intre 22 30 %, fiind,
se pare, in descrestere odata cu varsta copilului. Totusi nu se poate afirma ca exista o corelatie
clara intre varsta copilului si frecventa certurilor; la ambele subgrupe de varsta prescolara
ponderea parintilor care au declarat ca nu se cearta aproape niciodata este foarte apropiata.
(peste 51 % - 52%)

11

Studiul a enumerat cateva motive posibile de cearta intre parinti: banii, din cauza rudelor, din
cauza copilului, consum de alcool, gelozie, neglijarea familiei. Din analiza datelor rezulta ca
motivele care declanseza certurile sunt in principal banii (in 45 % din familiile cu copii
prescolari), copilul ( 36% -38%), rudele (8.5 -10 % cu o pondere ceva mai ridicata in familia cu
copii de 6-7 ani), consumul de alcool (cca 6-7 %), gelozia si neglijarea familiei (8,3 % la familiile
cu copii de 3-5 ani si 9,3 % la familiile cu copii de 6-7 ani). Banii, rudele si consumul de alcool
constituie motive mai fecvente de certuri in mediul rural fata de mediul urban, iar disputele din
cauza copilului sunt mai frecvente in mediul urban.
Un element important analizat in cadrul prezentului studiu cu privire la practicile parintilor si la
grija acestora pentru asigurarea unui climat familial adecvat dezvoltarii normale a copilului il
constituie contextul in care apar certurile intre parinti. La intrebarea daca se cearta in prezenta
copilului aproape 30% dintre parinti au raspuns afirmativ, mai frecvent in mediul rural.
7.2. Pedepsirea copilului
Exista teorii care spun ca pedeapsa otraveste si intimideaza; de fapt este educatie prin teama.
Copilul este batut pentru ca sa il doara si astfel sa inteleaga ce a gresit. De fapt el este pedepsit
pentru neascultare si nu pentru gresala pe care a facut-o. In acceptiunea multor parinti copilul
trebuie pedepsit pentru lipsa de obedienta. Dar copilul nu intelege acestasta vina decat daca i
se explica. Cel care pedepseste parinte sau alta pesoana ar trebui sa stie ca nu are ce
pedepsi, deoarece copilul nu intelege vina si deci el se considera nevinovat. De aici suferinta,
frustrarea pe care copilul o resimte si care va avea o puternica influenta negativa asupra
personalitatii lui. Copilul suporta raul in necunostinta raului. De multe ori parintii incearca sa ii
explice dar il considera adult. De multeori el nu poate intelege explicatiile savante sau repetate
mecanic ale parintilor.
Trebuie sa acceptam ca si copilul poate avea, ca si adultii, comportamente incarcate de valori
pozitive, dar si o multime de reactii negative.. Ce este important este sa acceptam aceasta idee
si sa ajutam copilul sa creasca in spiritul valorilor pozitive fara a dori sa facem din el un model
de etica.
Nu toate familiile sunt orientate de aceleasi valori si atitudini in cresterea si educarea copilului.
Diversitatea rezulta in parte din:
Structura sociala:
Apartenenta socio-profesionala
Nivelul de instruire
Mediul de rezidenta
Traiectoria familiei
Ideologia familiei
Tipul de interactiune familiala.
a) Frecventa pedepselor
Pedeapsa este una dintre masurile educationale cel mai frecvent folosite de parinti. Acceptiunea
de pedeapsa este, insa, foarte larga. Din interviurile si discutiile purtate cu parintii a reiesit ca
unii parinti inteleg prin pedeapsa masuri punitive drastice cum ar fi pus la colt in genunchi.
Pornind de la aceasta viziune, destul de multi parinti au declarat ca nu-l pedepsesc deloc pe
copil, desi poate ca in practica zilnica folosesc, ca pedepse, metode mai putin traumatizante
cum ar fi interdictia sau confiscarea temporara a unei jucarii (obiect) etc.
Se pare ca varsta copilului intervine ca factor de influenta in cazul acestui indicator.
Din analiza datelor culese reiese ca in cazul copiilor de 3-5 ani pedeapsa este mai des folosita;
mai mult de 72 % dintre parintii acestor copii au afirmat ca s-a intamplat sa-l pedepsesca pe
copil. Copiii de 6-7 ani sunt pedepsiti mai putin, doar 44 % dintre parinti afirmand ca aplica
pedepse copilului lor.
Se constata ca mediul de resedinta nu este un factor de influenta pentru frecventa cu care
parintii aplica pedepse, intrucat se observa ca intre declaratiile parintiilor din mediul urban si
rural nu exista diferente la acest indicator.

12

b) Tipuri de pedepse practicate de parinti pentru copilul prescolar

Copilul 3-5 ani
Din cei 590 de parinti cu copii 3-5 ani respondenti majoritatea declara ca aplica copiilor lor
pedepse verbale dintre care cele mai frecvente sunt ridicatul vocii , insulte injurii, sarcasme,
care impreuna acopera aproximativ 90 % din tipurile de pedepse aplicate copiilor de 3-5 ani.
In acelas timp, insa, pedepsele fizice (batai, palmuire, tras de urechi, tras de par, zgaltaire)
reprezinta peste 2/3 din pedepsele aplicate de parinti copiilor de 3-5 ani, fapt ce denota ca inca
sunt putenic inradacinate modelele de educatie vechi, bazate pe impunerea disciplinei prin
metode dure. Majoritatea parintilor au afirmat ca trag o palma copilului fara sa-si dea seama
sau ca nu considera ca aceasta constituie un abuz fizic asupra copilului. De cele mai multe ori
parintii nu cunosc alternative la astfel de pedepse pe care le considera necesare atunci cand
copilul face ceva rau. Educatia parentala care sa ofere parintilor alternative, sa sugereze solutii
si sa-i invete pe parinti sa abordeze problemele de disciplinare a copiilor dintr-o perspectiva
pozitiva sunt disponibile in foarte mica masura in Romania si acest lucru se reflecta clar in
informatiile culese cu ocazia prezentului studiu. Pe de alta parte a reiesit pregnant ca parintii nu
cunosc (nici nu au auzit) de Drepturile Copilului si sunt inca foarte departe de a le insusi.
Este, totusi, un fapt pozitiv ca interdictia, ca metoda de disciplinare bazata pe reguli si
comunicare cu copilul este utilizata de mai mult de jumatate din parintii copiilor de 3-5 ani, dar
considerand datele statistice este clar ca acesti parinti utilizeaza, pe langa interdictie si alte
metode de disciplinare.
Exista diferente destul de importante intre atitudinile si practicile parintilor din mediul urban si din
mediul rural in ceea ce priveste pedepsirea copilului prescolar.
Copilul 6-7 ani
In cazul copilulului de 6-7 ani se constata, de asemenea, ca ridicarea tonului este
pedeapsa cea mai frecventa; dar celelalte pedepse verbale (neadecvate) sarcasme si
insulte/injurii sunt mai mult utilizate de parintii acestor copii, acestea aparand cu o pondere de
aproape 12 % (fata de numai 8 % in cazul copiilor de 3-5 ani)
Insumate, pedepsele fizice(zgaltait, tras de par, tras o palma, bataia, tras de urechi) detin o
pondere ceva mai mica in esantionul parintilor copiilor de 6-7 ani (65,8%) fata de cei cu copii 3-5
unde detin 68,3%. Totusi diferentele nu sunt semnificative si denota, si la aceasta grupa de
varsta lipsa unor abilitati parentale adecvate.
Referitor la interdictie, se pare ca este mai mult folosita ca metoda de disciplinare in cazul
copiilor de 6-7 ani, comparativ cu cei de 3-5 ani, ponderile respective fiind de 61,2 % comparativ
cu 56 %.
Realizand o analiza incrucisata bazata pe coroborarea datelor referitoare la utilizarea de catre
parinti a pedepselor cu nivelul socio-cultural al familiei, mediul, dimensiunea acesteia (numar de
copii, etc) precum si cu sexul copilului subiect, putem face afirmatia ca utilizarea diferitelor tipuri
de pedepse este influentata de urmatorii factori:
- gradul de cultura si educatie a parintilor
- mediul
- obiceiurile si modelele familiale
- numarul de copiii in familie
- sexul copilului
- varsta copilului
In general, baietilor li se aplica mai degraba pedepse fizice cum ar fi bataia, tras o palma, tras
de urechi, unde incidenta este ceva mai ridicata decat la fetite.
84 % din parintii baietilor ridica tonul la ei, dar numai 81% ridica tonul la fetite si 59,1 % aplica
interdictia la baieti fata de doar 53 % la fetite.

13

7.3. Relatia copilului cu parintii: cine aplica pedepsele, de cine asculta copilul
Una din greselile parintilor, afirma Stekel, (Recomandari psihanalitice pentru mame, Editura
Trei, Bucuresti, 1998) este ca asteptam de la copii sa ne faca fericiti, in timp ce datoria noastra
este de a-i face pe ei fericiti. Deci nu asteptati prea mult de la copii!......Copilul va fi om cu toate
calitatile si slabiciunile unui om.
De aceea atitudinea de supra protectie, supracontrol si de subordonare neconditionata pe care
multi parinti o practica pot conduce la distorsiuni grave in dezvolatrea normala a personalitatii
copilului.
Majoritatea studiilor din domeniu sustin importanta mamei ca factor educational in familie.
Relatia mama-copil a fost transformata in cheie a intelegerii procesului de umanizare si
socializare a copilului (Pourtois si Desmet). In anii 1950 1960 modelul de familie in care mama
este acasa si se ocupa de copii iar tatal este cel care asigura existenta familiei a fost mult
propagat. Catre finele mileniului trecut rolul tatalui ca element de participare egala in educatie a
fost din ce in ce mai mult subliniat, iar filozofia moderna asupra familiei insista din ce in ce mai
mult pe necesitatea echilibrarii acestor roluri.
Din analiza datelor culese in prezentul studiu se constata ca in cazul copilului prescolar (la
ambele subgrupe de varsta) mamele sunt cele care aplica cel mai frecvent pedepsele (in
aproape 80 % din cazuri) atat in mediul urban cat si rural.
In cazul copilului de 3-5 mama intervine mai des in pedepsirea copilului decat la copilul de 6-7
ani. Ambii parinti detin impreuna peste 90 % din cazurile de pedepsire a copilului. Un rol
secundar revine bunicilor (cca 5-7 % din cazuri). La copilul de 6-7 ani mai apare ca factor de
disciplinare bona, dar numai in urban.
Se remarca, de asemenea, faptul ca ponderea tatilor care aplica pedepse copiilor este de doua
ori mai mare in urban fata de rural, fapt explicat prin aceea ca, asa cum reiese din analiza
datelor cu privire la implicarea tatilor in cresterea copilului, in urban tatal se implica mai mult
decat in rural si nu numai in ceea ce priveste pedeapsa dar si in alte activitati de crestere si
educatie a copilului. O analiza mai detaliata a acestor aspecte este redata in capitolul
Implicarea tatalui in cresterea si educatia copilului prescolar
Desi mama pedepseste cel mai frecvent, cu toate acestea copilul asculta mai ales de tata intr-o
proportie care depaseste 40%, iar de mama doar in 32 % din cazuri, la ambele subgrupe de
varsta a copiilor prescolari.
7.4 Lauda si incurajarea copilului
Pentru evaluarea abiliatilor parentale s-a pus parintilor intrebarea cum laudati actiunile pozitive
ale copilului. Din raspunsurile parintilor a reiesit ca actiunile pozitive ale copilului sunt laudate
de cele mai multe ori verbal (peste 90 % din cazuri )si fizic (peste 75 % din cazuri). Oferirea de
cadouri este mai putin frecventa. Din esantionul de 1588 de parinti cu copii prescolari, 1439 au
declarat ca apreciaza cel mai frecvent in mod verbal realizarile copilului, iar 1164 au declarat ca
apreciaza fizic copilul (mangaieri, pupici, strans in brate sau un mic gest amical) in mod
frecvent. Acest lucru se intampla in aproape egala masura atat in urban cat si in rural.
7.5 Implicarea parintilor in alegerea prietenilor copiilor lor
Un procent relativ mic de parinti (16, 8% pentru grupa 3-5 ani si 14 % pentru copiii 6-7 ani)) au
afirmat ca au intentia de a alege prietenii copilului lor. Parintii din mediul urban se implica mai
mult in alegerea prietenilor copiilor lor decat parintii din mediul rural. In rural interesul pentru
alegerea prietenilor copilului scade odata cu cresterea in varsta a acestuia.
Criteriile indicate pentru alegere au fost, in ordinea frecventei, cunoasterea familiei
prietenilor, vecinatatea si comportamentul prietenului copilului.
Concluzii la capitolul ECOLOGIA FAMILIEI
-

Peste 60% dintre parintii intervievati au afirmat ca nu se cearta niciodata sau

aproape niciodata
Certurile intre parinti sunt mai frecvente in mediul rural

14

Motivele care declanseza certurile sunt in principal banii, copilul, rudele, consumul
de alcool, gelozia si neglijarea familiei.
Aproape 30% dintre parinti se cearta in prezenta copilului, mai frecvent in mediul
rural
Peste 44 % dintre copiii prescolari sunt pedepsiti de parintii lor; 72 % dintre parintii
copiilor de 3-5 ani si 44 % dintre parintii copiilor de 6-7 ani au declarat ca aplica
pedepse copilului lor.
Pedepsele verbale (ridicatul vocii , insulte injurii, sarcasme) totalizeaza peste 80 %
din tipurile de pedepse aplicate copiilor prescolari
Pedepsele fizice (batai, palmuire, tras de urechi, tras de par, zgaltaire) reprezinta
peste 2/3 din pedepsele aplicate copiilor prescolari
Sunt putenic inradacinate modelele de educatie vechi, bazate pe impunerea
disciplinei prin metode dure, mai ales in mediul rural unde ponderea pedepselor
fizice este mult mai mare decat in mediul urban.
Majoritatea parintilor au afirmat ca trag o palma copilului fara sa-si dea seama sau
ca nu considera ca aceasta constituie un abuz fizic asupra copilului.
De cele mai multe ori parintii nu cunosc alternative la tipuriletraditionale de
pedepse
Interdictia ca metoda de disciplinare este folosita de mai mult de jumtate din parintii
copiilor prescolari, indeosebi pentru copiii de varsta 6-7 ani
In marea majoritate a cazurilor mama este cea care pedepseste copilul prescolar,
dar peste 44 % din copii asculta de tata.
Actiunile pozitive ale copilului sunt laudate de catre parinti cel mai frecvent in mod
verbal, peste 90 % din cazuri, dar si fizic in peste 75 % din cazuri; oferirea de cadouri
este mai putin frecventa, mai ales in mediul rural
Peste 4/5 din parintii copiilor prescolari au declarat ca nu au intentia de a alege ei
prietenii copiilor. In mediul urban 16% din parinti au declarat ca vor sa se implice in
alegerea prietenilor copilului, iar cele mai frecvente criterii sunt cunoasterea familiei
prietenilor si vecinatatea.

CAPITOLUL 8

Cunosinte, abilitati si practici parentale determinate de TRADIII SI

OBICEIURI
8.1. Influenta traditiilor si obiceiurilor asupra practicilor parentale
90% din parintii intervievati au raspuns ca respecta traditiile si obiceiuri referitoare la cresterea
copilului.
Gama de traditii, obiceiuri mentionate de parinti este destul de larga.
Dinre traditiile mentionate cel mai frecvent de parinti sunt serbarea zilei de nastere a copilului
(97 % din parintii copiilor de 3-5 ani si 92 % dintre parintii copiilor de 6-7 ani au declarat ca
respecta aceasta traditie) si pastrarea sarbatorilor traditionale care indeobste sunt legate de
sarbatori religioase (Craciun, Anul nou, Mos Nicolae etc) dar si Ziua mamei, Ziua copilului etc
Tot cu frecventa destul de mare au fost mentionate diverse obiceiuri (gauri in urechi la fetite si
luarea motului). Nu se remarca diferente semnificative intre respectarea acestor traditii la oras si
la sat, cu exceptia protejatului de deochi care in rural este mai frecvent.
8.2. Practici parentale trditionale
a) Infasatul
Din datele studiului rezulta ca aproximativ 60 % dintre parintii copiilor prescolari si-au infasat
copilul, perioade variabile de timp. Infasatul este o practica mult mai frecventa in mediul rural

15

unde ajunge la o pondere de peste 70 %. Din numarul total al parintilor care au infasat copilul
mai mult de 50 % au infasat copilul pe tot corpul, aceasta practica fiind mai frecventa in mediul
rural. De asemenea, apoape de jumatate au unfasat copilului doar picioarele (60 % in urban si
40 % in rural)
b) Purtatul caciulitei sau al caciulitelor in casa este de asemenea un obicei bazat pe practica
traditionala care considera ca astfel copilul este ferit de a se imbolnavi, desi s-a dovedit ca
acesta nu are nici o legatura cu sanatatea copilului. Jumatate dintre familiile din mediul urban si
aproape 70% din rural au tinut in permanenta copilului caciulita pe cap.
Concluzii la capitolul respectarea traditiilor si a practicilor traditionale
- Respectarea traditiilor si a practicilor traditionale de ingrijirea copilului sunt puternic
inradacinata in conceptiile parintilor
- Peste 90% dintre familiile copiilor prescolari intervievate, atat in urban cat si in rural,
afirma ca urmeaza cel putin o parte din traditiile in cresterea copilului
- Cele mai frecvente traditii sunt serbarea zilei de nastere a copilului, respectata de
cca 95 % dintre parinti si pastrarea sarbatorilor traditionale.
- Tot cu frecventa destul de mare au fost mentionate diverse obiceiuri: gauri in urechi
la fetite si luarea motului
- Aproximativ 60 % dintre parintii copiilor prescolari si-au infasat copilul, perioade
variabile de timp, mult mai frecvent in mediul rural
- Cele mai frecvent justificari pentru infasat sunt pentru a avea picioarele drepte,
aa m-a sftuit familia si copilul este mai linistit .
- Aproape 80 % din parinti in mediul rural considera ca infasatul este bun pentru copil
; in urban doar 50 % din parinti au aceasta parere.
- Cele mai frecvente justificari pentru infasat au fost: pentru a avea picioarele drepte,
aa m-a sftuit familia si copilul este mai linistit
- Jumatate dintre familiile din mediul urban si aproape 70% din rural au tinut in
permanenta copilului caciulita pe cap ( tabel).
- Ponderea parintilor care cunosc ca practici traditionale precum infasatul sau
purtatul caciulitei sunt daunatoare sanatati copilului este foarte redusa: doar 10 % in
urban si numai 5 % in rural
CAPITOLUL 9

IMPORTANA JOCULUI N DEZVOLTAREA COPILULUI

Jocul, att n formele lui incipiente, specifice copilului mic, ct i n formele lui organizate,
evoluate, ca activitate integrat n grdini sau ca activitate de tip pluri-, inter- sau
transdisciplinar n coal, este vzut ca una dintre cile principale ale devenirii, fiind orientat
spre viitor. Ceea ce jocul poate oferi copilului la timpul potrivit rmne o achiziie preioas toat
viaa acestuia pentru c:
Jocul creeaz un climat de ncredere, o atmosfer plcut i stimulativ;
Jocul nltur disconfortul generat de efortul de adaptare la un nou regim, la sarcini i
provocri noi, precum i pe cel generat de ambient, de starea de oboseal, de
incongruena psihic;
Jocul angajeaz intens, mobilizeaz forele psihice de cunoatere i de creaie ale
copilului, asigurndu-i acestuia pregtirea psihologic pentru nvare;
Jocul ajut copilul s asimileze noi informaii prin aciune nemijlocit, s-i dezvolte
capaciti volitive, cognitive i afective, s asimileze modele de relaii interpersonale, si formeze atitudini i comportamente.
De asemenea, surpriza, ineditul situaiilor i al conexiunilor create, ateptarea, aciunea,
momentele de disjuncie dintre ateptrile copiilor i deznodmntul jocului sensibilizeaz i
stimuleaz participarea.
Astfel, e bine s reinem faptul c, reuita stimulrii copilului depinde de dispoziia de joc a
adultului, care nu poate fi supus unor reguli sau norme, dar poate fi rezultatul unui exerciiu
repetat. De asemenea, nu trebuie s uitm faptul c, jocul sprijin copilul n efortul su de a

16

ntlni realitatea i rmne cheia oricrui demers didactic, chiar dac, pe msur ce copilul se
dezvolt, rolul su este acela de a-l ajuta s evadeze din realitate.
Dac vorbim despre joc n cadrul acestui studiu i de modul n care este el perceput n familie,
trebuie, mai nti, s prezentm exact coordonatele-cheie ale eantionului nostru.
Aadar, majoritatea persoanelor intervievate au fost mame cstorite, care locuiau mpreun cu
copilul i aveau responsabilitatea zilnic a ngrijirii acestuia, cele mai multe dintre ele cu studii
medii i salariate.
9.1. Importana jocului n dezvoltarea copilului
Dac analizm rspunsurile primite din partea persoanelor cu copii n vrst de
3-5 ani
intervievate, constatm c marea majoritate, respectiv 71%, declar faptul c jocul este foarte
important pentru dezvoltarea copilului i numai 0,2% declar c este neimportant. Procentul
favorabil se menine i atunci cnd se face distincia ntre declaraiile persoanelor din mediul
urban (76,5%) i a celor din mediul rural (65%).
Acelai lucru se constat i din declaraiile persoanelor cu copii n vrst de 6-7 ani intervievate
(66% declar c jocul este foarte important, din care, 70,6% sunt declaraii ale persoanelor
intervievate din mediul urban i 61,7% sunt declaraii ale persoanelor intervievate din mediul
rural).
Procentul crescut de persoane care declar c jocul este foarte important pentru dezvoltarea
copilului se justific prin nivelul de educaie al persoanelor intervievate (majoritatea au cel puin
liceul) i, n contextul n care, prin tradiie, mama se ocup de educaia copilului, prin faptul c
procentul cel mai semnificativ al persoanelor intevievate a fost cel al mamelor. De asemenea,
este de apreciat faptul c nu exist diferene semnificative ntre declaraiile celor din urban i a
celor din rural (ntre 8,9-11,5 procente, n contextul n care diferena procentual dintre cazurile
de mame intervievate este de 6-6,2 procente din start).
Faptul c marea majoritate a prinilor intevievai consider jocul ca fiind foarte important pentru
dezvoltarea copilului este confirmat i de datele privitoare la importana pe care o acord
acetia studiilor copiilor lor. Astfel, pentru grupa copiilor de 3-5 ani, un procent de 88,7% cazuri
declar c acetia merg la grdini i n procent de 86,9% o frecventeaz regulat, iar pentru
grupa copiilor de 6-7 ani, un procent de 76,9% dintre intervievai declar c propriii copii merg la
coal, considernd totodat, n 98,1% dintre cazuri, c este important s urmeze coala. De
asemenea, pentru grupa copiilor de 6-7 ani, prinii intervievai consider, n procent de 61,4%,
c e important ca ei s parcurg i studiile universitare.
Tot n contextul n care prinii declar c jocul este foarte important pentru dezvoltarea
copilului, putem analiza i declaraiile celor cu copii din grupa de vrst 3-5 ani care consider
c personalitatea copilului poate fi influenat n bine, iar modalitatea aleas pentru acest lucru
este recompensarea cu jucrii n 65,3% dintre cazuri.
Se constat, aadar, un interes crescut pentru educaia copilului i o preocupare constant
pentru intrarea copiilor ct mai de timpuriu n sistemul de educaia i pentru parcurgerea
studiilor pn la cel mai nalt nivel, ndeosebi din partea prinilor cu studii
9.2. Cum se joac copiii i cu cine
O analiz a rspunsurilor primite din partea persoanelor intervievate (att din categoria celor cu
copiii cu vrste ntre 3-5 ani, ct i dintre cele cu copii cu vrste ntre 6-7 ani) cu privire la acest
aspect, implicndu-le intrinsec i pe ele, ne arat faptul c primele trei locuri sunt deinute de
jucrii (96,7% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 97,9% pentru grupa de vrst 6-7 ani), jocurile
n aer liber (95,5% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 93,9% pentru grupa de vrst 6-7 ani) i de
activitile de desenat/colorat (88,5% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 91,1% pentru grupa de
vrst 6-7 ani). Ordinea se menine chiar i atunci cnd se analizeaz rspunsurile provenite din
cele dou medii de referin: urban i rural. ngrijortor
este
locul
ultim
ocupat
de
jocurile/sporturile n cadru organizat care, indiferent de vrsta copilului i de mediul de
provenien, nregistraz un procent sczut de interes att din partea copilului, ct i din partea
prinilor (7,7% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 8,4% pentru grupa de vrst 6-7 ani).
Totodat, un penultim loc este ocupat de jocurile pe calculator (23,1% pentru grupa de vrst 35 ani i 27,5% pentru grupa de vrst 6-7 ani). Procentul se njumtete la grupa de vrst 35 ani (11,8% din 21,1%) sau scade considerabil la grupa de vrst 6-7 ani (14,6% din 42,2%)

17

atunci cnd este vorba de cele dou medii de reziden i, acest lucru este explicabil, pe de o
parte prin faptul c aceast unealt a tehnologiei moderne are un impact crescut n mediul
urban i, pe de alt parte prin faptul c diferena urban-rural este cel mai adesea justificat de
diferena veniturilor familiei.
Un aspect pozitiv, scos n eviden de acest studiu, este faptul c jucriile i jocurile n aer liber
primeaz n viaa copilului precolar. Din nefericire, nu acelai lucru putem afirma despre
jocurile/sporturile n cadru organizat ctre care ar trebui orientai copiii, nc de la vrstele mici,
cunoscnd importana acestora pentru dezvoltarea fizic armonioas, pentru socializarea i
disciplina copilului.
Un alt aspect pozitiv este i acela c, ntr-un procent considerabil de cazuri, att pentru grupa
de vrst 3-5 ani ct i pentru grupa de vrst 6-7 ani, mama i tata (37,6% i 32,4%) sau
mama, tata i fraii (25,1% i 31%) se joac cu copilul. Acest lucru este benefic pentru
dezvoltarea copilului, innd cont de ambiana pozitiv familial i, totodat, stimulativ creat n
mediul apropiat al acestuia, care favorizeaz apariia comportamentelor pozitive, dezvoltarea
ncrederii n forele proprii etc. Cu toate acestea, este de remarcat faptul c, n diferenierile pe
medii de reziden, procentele sunt relativ apropiate la grupa de vrst 6-7 ani (38,6% n urban
i 26,7% n rural pentru tandemul mama i tata) i mai pregnante la grupa de vrst 3-5 ani
(48,4% n urban i 26,3% n rural pentru acelai tandem menionat anterior). Interpretnd aceste
date, putem spune c, n mediul urban, att mama ct i tatl acord o atenie deosebit jocului
cu copilul, ndeosebi pentru grupa de vrst 3-5 ani. n rural nu sunt diferene pe grupe de
vrst.
O justificare a procentului crescut de rspunsuri care atest interesul tandemului mam
i tat sau al formulei mama, tata i fraii n interaciunea cu copilul, respectiv n joaca cu acesta,
ar putea fi aceea legat de nivelul de educaie al persoanelor intervievate (majoritatea au cel
puin liceul) i, n contextul n care, prin tradiie, mama se ocup de educaia copilului, prin faptul
c procentul cel mai semnificativ al persoanelor intevievate a fost cel al mamelor.
9.3. Cnd s-a jucat printele ultima dat cu copilul i ce anume
Majoritatea rspunsurilor primite la acest item au fost, fr diferene prea mari pe cele
dou medii de reziden i pe cele dou grupe de vrst, cum era de ateptat, pentru ziua
anterioar (ieri). De asemenea, n topul tipurilor de joc abordat, figureaz, ca i n cazul
declaraiilor privind felurile de joc preferate de copil (itemul: cum se joac copilul), fr diferene
semnificative pe medii de reziden, joaca cu jucriile (42,2% pentru grupa de vrst 3-5 ani i
20,7% pentru grupa de vrst 6-7 ani) i jocurile n aer liber (36,5% pentru grupa de vrst 3-5
ani i 55,4% pentru grupa de vrst 6-7 ani).
Aspectul este mbucurtor n contextul n care se constat faptul c, familia din Romnia
nelege i apreciaz importana jocului n dezvoltarea copilului i i acord, n majoritatea
cazurilor, o atenie deosebit. Interpretarea datelor de mai sus ne ofer i o perspectiv a
gradului de implicare a printelui n jocul copilului, n funcie de vrsta acestuia, fapt care
confirm i o oarecare cunoatere a nivelului de dezvoltare al copilului n raport cu vrsta, dar i
o flexibilitate a prinilor fa de nevoile i solicitrile exprimate de copil n acest sens. Astfel,
joaca cu jucriile deine primul loc la grupa de vrst 3-5 ani, aa precum jocurile n aer liber
dein primul loc la grupa de vrst 6-7 ani.
Surprinztor i plcut este i faptul c, n ceea ce-l privete pe tat, ca persoan care se
joac cu copilul, procentele sunt relativ asemntoare cu cele declarate de totalitatea
persoanelor intervievate, dintre care, aa cum am prezentat n debutul analizei, majoritatea erau
mame (ieri 31% cazuri pentru grupa de vrst 3-5 ani i 32,9% cazuri pentru grupa de vrst
6-7 ani; cu jucrii - 24% cazuri pentru grupa de vrst 3-5 ani i 20,7% pentru grupa de vrst
6-7 ani; jocuri n aer liber 57,5% cazuri pentru grupa de vrst 3-5 ani i 55,4% pentru grupa
de vrst 6-7 ani).
Interesant i, totui, justificat este aici faptul c taii prefer/ncurajeaz jocurile n aer
liber ale copiilor i acest lucru pare s fie agreat deopotriv i de copii, asociind printele de sex
masculin cu joaca n aer liber. Exist o justificare suplimentar a acestei asocieri prin faptul c,
adesea, printele de sex masculin se simte n largul lui ntr-o activitate care implic micarea,
ndeosebi micarea n aer liber, n timp ce mama, de regul, prefer o activitate mai linitit, n
interiorul cminului.

18

9.4. Ce tipuri de jucrii prefer prinii s cumpere

Datele culese arat c prinii au, de regul, preferine n legtur cu tipurile de jucrii
cumprate copiilor lor, n funcie de genul i de vrsta acestora, fr diferene remarcabile pe
cele dou medii de reziden. Astfel, jucriile-ppui sunt n top pentru cazul n care au copii de
sex feminin (99,4% pentru grupa copiilor de 3-5 ani i 95,7% pentru grupa copiilor de 6-7 ani).
Acelai lucru l remarcm i la jucriile-maini pentru cazul n care copiii sunt de sex masculin
(98,5% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 97,9% pentru grupa de vrst 6-7 ani).
Un aspect pozitiv este faptul c, att pentru biei ct i pentru fete prinii prefer, n
procente relativ apropiate, indiferent de mediu sau de grupa de vrst, crile de colorat (98,3%
pentru fete din grupa de vrst 3-5 ani i 98,4% pentru biei din grupa de vrst 3-5 ani), crile
de citit (97,6% pentru fete i biei din grupa de vrst 3-5 ani) i CD-urile cu muzic sau poveti
(95,3% pentru fete din grupa de vrst 3-5 ani i 95,5% pentru biei din grupa de vrst 6-7
ani). Acest lucru se datoreaz, n mare parte, nivelului de educaie al prinilor intervievai,
interesului lor pentru educaia copiilor, dar i veniturilor familiale situate, n multe dintre cazurile
intervievate, n intervalul 600-1000 RON.
O situaie asemntoare o ntlnim i n cazul jocurilor de construcie sau al jocurilor tip
puzzle, jocuri care antreneaz musculatura fin a minilor, gndirea copiilor i care stimuleaz
dezvoltarea relaiilor sociale, dezvoltarea rbdrii, a deprinderii de a duce la bun sfrit lucrul
nceput etc.
n privina jocurilor rzboinice care, dei ocup ultimele trei locuri din list, n funcie de
vrsta sau sexul copilului, situaia prezint procente ngrijortoare ndeosebi la copiii de sex
masculin i din mediul rural (58,8% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 57,2% pentru grupa de
vrst 6-7 ani). Acest lucru poate constitui punctul de plecare pentru ipoteza conform creia
comportamentul violent/agresiv al copilului/tnrului are rdcini i n educaia primit. n acest
context, prinii sunt primii vizai, n calitate de persoane care rspund de educaia copilului.
De asemenea, faptul c procentele cele mai mari se nregistreaz la bieii din mediul
rural ne ndreptete s credem c la sate nc se mai pstreaz mentaliti care in de tradiii
i de o istorie zbuciumat a ranului romn i c acesta ar putea fi un punct de interes i o
provocare, totodat, pentru cei care proiecteaz curriculumul colar.
9.5. Activitile de timp liber ncurajate de prini
n ceea ce privete timpul liber, indiferent de sexul copilului, se remarc o tendin dominant a
prinilor de a-i ncuraja copiii s-i petreac timpul liber n compania altor copii (98,1% n cazul
fetelor i 98,8% n cazul bieilor din grupa de vrst 3-5 ani; 98,6% n cazul fetelor i 98,5% n
cazul bieilor din grupa de vrst 6-7 ani).
Interesant este i faptul c nu exist diferenieri majore pe cele dou medii de reziden, dar
ordinea preferinelor rmne foarte strns legat de sexul copilului, respectiv: la fete, pe ultimul
loc sunt activitile sportive, iar la biei, pe ultimul loc sunt activitile casnice. Cu toate acestea,
dei poate c ne ateptam s gsim diferene majore ntre ncurajarea activitilor artistice i a
celor casnice, fie pe cele dou medii de reziden, fie n funcie de sexul copilului, datele culese
nu confirm acest lucru. Mai mult, constatm procente aproape identice pentru aceste dou
tipuri de activiti n urban, att pentru fete ct i pentru biei (95,8% - ncurajri pentru activiti
artistice i 96,3% - ncurajri pentru activiti casnice la fete, pentru grupa de vrst 3-5 ani i
97,5% - ncurajri pentru activiti artistice i 97% - ncurajri pentru activiti casnice la biei
din aceeai grup de vrst).
La grupa de vrst 6-7 ani, procentul pentru ncurajarea activitilor casnice, indiferent de sexul
copilului, nregistreaz diferene sensibile (2-3 procente) pe cele dou medii de reziden
(99,5% n urban i 96,2% n rural pentru fete i 92,7% n urban i 94,4% n rural pentru biei).
Aceste date ne confirm preocuparea mai mare a prinilor de biei din mediul rural i a
prinilor de fete din mediul urban pentru acest tip de activiti, chiar dac ele nu sunt o
preocupare de top pentru prinii de biei, n general.

19

Capitolul 10

Participarea tatalui la ingrijirea si educatia copilului prescolar

In general, implicarea tatalui in cresterea si educatia copilului este de data mai recenta in
Romania. Traditional, mama este cea care isi asuma atat raspunderea cat si derularea efectiva
a activitatilor de crestere si educatie a copilului. In familia romaneasca patriarhala mama creste
copiii, iar tatal munceste pentru a aduce mijloacele materiale necesare. Evident, evolutia socioculturala a determinat modificari in aceasta atitudine, iar practica dovedeste ca participare tatalui
in cresterea si educarea copilului a crescut in ultimii ani, desi se manifesta inca in mod timid si
sporadic. In cele mai multe cazuri tatal participa alaturi de alt membru de familie (cel mai
frecvent mama sau bunica) la cresterea copilului. De pilda cand mama are responsabilitatea
cresterii copilului tatal intervine in mai mult de jumatate din cazuri (in proportie de cca 55 %) in
cresterea copilului prescolar, la ambele subgrupe de varsta.
Totusi din interviurile realizate a reiesit ca putini tati isi asuma singuri responsabilitatea copilului.
Din totalul esantionului de parinti cu copii 3-6 ani (n=817) doar in 10 cazuri, reprezentand 1,2 %
tatal are responsabilitatea ingrijirii copilului, din care 7 cazuri in urban si 3 in rural. Din aceste 10
cazuri tatal imparte responsabilitaea ingrijirii copilului cu mama in 60 % din cazuri, respectiv 6 ,
cu bunica in 4 cazuri, cu bunicul intr-un singur caz.
In esantionul de familii cu copii de 6-7 ani intervievate doar in 7 cazuri tatal are responsabilitatea
totala a ingrijirii copilului din care in 5 cazuri o imparte cu mama.
Din datele prezentului studiu se poate afirma ca implicarea tatalui, alaturi de alti membri de
familie, in cresterea si educarea copilului sporeste odata cu varsta acestuia.
Prezentul studiu arata ca in cazul copilului in varsta de 3-5 ani in aproape jumatate din cazurile
intervievate (49, 2 %) tatal a participat cel putin odata pe luna la ingrijirea sau educarea
copilului. In cazul copilului de 6-7 implicarea tatalui este mult mai mare, ponderea tatilor care sau ocupat de copil cel putin o data pe luna crescand la aproximativ 85 %. La ambele grupe de
varsta prescolara se observa ca participarea tatalui in ingrijirea si educatia copilului creste odata
cu gradul de pregatire si educatie al parintilor: cu cat acesta este mai inalt cu atat si participarea
tatalui este mai importanta, atributiile parintilor in cresterea si ingrijirea copilului tinzand catre un
echilibru intre cei doi parinti. Lucrul in ture al unuia sau al ambilor parinti este, de asemenea, un
factor important care determina participarea mai accentuata a tatalui care, in acesata situatie
preia atributiile mamei intr-un program de complementaritate cu aceasta. Mediul influenteaza si
el gradul de participare a tatalui la ingrijirea copilului, fiind mai ridicat in mediul urban decat in
rural, pe intreaga perioada de prescolaritate a copilului.
Implicarea tatalui in activitatile de ingrijire si educare a copilului :
Activitatile la care participa tatal in cresterea copiilor de varsta prescolara au fost grupate pe
mai multe categorii si subcategorii care se refera atat la nevoile fizice ale copilului (hrana,
spalat, vizite medicale etc) cat si la aspecte legate de educatie (joc, discutii cu copilul privind
activitatile acestuia sau probleme ale copilului etc)
De asemenea analiza are in vedere si frecventa cu care se face simtita participarea tatalui in
diverse activitati, oferind o imagine mai clara asupra aspectului de consecventa sau de
participare intamplatoare.
Activitatile cele mai frecvente la care participa tatal in educatia si ingrijirea copilului sunt hrana si
jocul, cu mentiunea ca in timp ce la prescolarul mic hranitul copilului este predominant, la
copilul de 6-7 ani tatal devine partener de joc pentru copil atat in afara casei cat si in casa.
La toate activitatile implicarea tatilor in ingrijirea copilului este mai frecventa in mediul urban fata
de cel rural.
Concediul de crestere a copilului
Un indicator care poate reflecta intr-o anumita masura interesul tatalui pentru cresterea copilului
este concediul pentru cresterea copilului. Desi determinata de cele mai multe ori de ratiuni
economice (de pilda in cazuri in care tatal este mai putin calificat decat mama care are un
serviciu stabil pe care nu vrea sa-l piarda sau alte cause similare) participarea tatalui la

20

cresterea copilului in cadrul concediului legal de 2 ani este un factor favorizant pentru
consolidarea legaturilor afective intre tata si copil precum si pentru cresterea abilitatilor
parentale ale tatalui, cu urmari benefice pentru etapele ulterioare de dezvoltare a copilului.
Totusi incidenta acestui indicator este mica.
Nu credem ca in cazul copilului prescolar exista o relevanta a influentei varstei acestuia la
momentul interviului.
Participarea tatalui la pedepsirea copilului
Un alt indicator care poate reflecta implicarea tatalui in educatia copilului este masura in care
tatal participa la pedepsirea copilului, desi aceasta depinde in foarte mare masura si de o serie
de alti factori cum ar fi educatia si nivelul de studii al parintilor, modelele familiei, numarul de
copii, daca subiectul este cel mai mare sau cel mai mic dintre frati, felul in care tatal, la randul lui
a fost crescut si alte consideratii antropologice.
Pedeapsa in sine poate fi perceputa diferit de catre fiecare parinte in functie de abilitatile
parentale ale acestuia. Un deficit de cunostinte referitoare la dezvoltarea copilului poate
conduce la aplicarea unor pedepse neadecvate varstei si nivelului de intelegere a copilului.
Din analiza datelor disponibile s-a observat ca tatal pedepseste mai frecvent baietii, iar
implicarea lui este mai mare in mediul urban (17,8 %) fata de rural (9,1%).
Din 590 de familii cu copii 3-6 ani care au raspuns la intrebarea cine il pedepseste, in general,
pe copil doar in 80 de cazuri acesta a fost tatal (13,5 % din respondenti). In cazul copilului de
6-7 ani numarul si ponderea tatilor care pedepsesc copilul este mai mic (57 de cazuri
reprezentand 9,3 % din totalul familiilor care au declarat ca pedepsesc copilul (n=613)
Concluzii :
Din analiza implicarii tatalui in ingrijirea si educatia copilului se pot sintetiza urmatoarele
concluzii :
- Marea majoritate a tatilor locuiesc cu familia
- Implicarea tatalui in ingriirea copilului este relativ restransa in Romania.
- Foarte putini tati isi asuma intreaga responsabilitate a ingrijirii copilului si aceste cazuri
sunt determinate de situatii speciale
- In cazurile in care tatal participa la cresterea copilului el face acest lucru in colaborare
cu mama (si in mai putine cazuri impreuna cu bunica)
- Masura in care tatal participa la educatia copilului este influentata de o serie de factori
precum :
o mediul de resedinta al familiei
o nivelul socio-cultural al familiei
o activitatile parintilor : daca lucreaza in ture, daca mama are sau nu serviciu, daca
unul dintre parinti lucreza in alta localitate sau in alta tara, daca tatal este liber
profesionist sau somer etc
o varsta copilului
-

In general tatii se implica in egala masura si in activitati de ingrijire cat si in activitati de

educatie (joc, conversatii/dialog cu copilul etc)
Activitatile cele mai frecvente in care se implica tatii in cresterea copilului sunt hranirea,
imbracarea si jocul
Activitatile in care se implica cel mai putin sunt cela legate de ingrijirea sanatatii (mers la
doctor) unde mama detine locul prioritar.

21

Capitolul 11

Influenta diferentelor de gen asupra cunostintelor, atitudinilor si

practicilor parentale ale parintilor cu copii prescolari 3- 6 ani
Egalitatea de gen este un deziderat relativ nou in conceptiile sociale din Romania iar influenta
lui in cresterea si educatia copilului este inca foarte putin constientizata de parinti. Unul din
aspectele importante pe care le abordeaza cursurile de educatie parentala este tocmai acesta.
Necesitatea de a informa, educa si sensibiliza parintii referitor la egalitatea de gen constituie o
prioritate.
Desi din analiza datelor disponibile in prezentul studiu nu am putea declara ca familiile
intervievate au conceptii discriminatorii cu privire la gen, totusi exista unele tipare care par a fi
inca bine inradacinate in atitudinile si practicile parintilor, ca de pilda cele referitoare la jucarii,
haine sau activitati preferentiale.
Cunostinte si atitudini ale parintilor referitoare la nevoile copilului
La intrebarea Considerati ca fetita dumneavoastra are nevoi diferite fata de cele ale unui
baiat ? 62,3 % din parintii de fetite respondenti au declarat ca NU dar mai mult de o cincime
(22,9 %) au raspuns DA , iar cca 15 % nu au stiut sau nu au raspuns.
Aproximativ 90 % din parintii respectivi au considerat ca fetitele nu au nevoi diferite fata de
baieti cu privire la educatie, dar au considerat ca hainutele pot fi diferentiate ceva mai mult pe
cele doua categorii.
Atitudini si practici ale parintilor in legatura cu pedepsele diferentiate in functie de gen
Exigentele parintilor cu privire la disciplina copilului sunt ceva mai mari in cazul baietilor. Din
totalul de 401 parinti de baieti prescolari mici intervievati un numar de 182 (45,4 %) au declarat
ca ii pedepsesc pe copii, pondere ceva mai mica in cazul parintilor de fetite (respectiv 39%).
In general, baietilor li se aplica mai degraba pedepse fizice cum ar fi bataia, tras o palma, tras
de urechi, unde incidenta este ceva mai ridicata decat la fetite. Totusi, majoritatea pedepselor
raman ridicatul tonului sau interdictia atat la fetite cat si la baieti, dar si aici exista o prevalenta
pentru baieti : 84 % din parintii baietilor ridica tonul la ei dar numai 81% ridica tonul la fetite si
59,1 % aplica interdictia la baieti fata de doar 53 % la fetite.
Atitudini si practici ale parintilor referitoare la joc si jucarii determinate de diferentele de gen
Atitudinea si practicile parintilor raman inca destul de mult cantonate in sfera diferentelor de gen
atunci cand e vorba de jucarii, mai ales cele traditionale (papusi, masini, jocuri razboinice etc).
Intrebati ce tipuri de jucarii ar prefera sa cumpere pentru copiii lor, parintii au fost de parere in
marea lor majoritate ca ar cumpara papusi pentru fetite si masinute pentru baieti, desi aproape
29 % din parinti au declarat ca ar cumpara masinute si pentru fetite si peste 15 % au declarat ca
ar cumpara papusi si pentru baieti.
Deosebirile de optiuni au fost mai importante in cazul jucariilor care reprezinta obiecte din casa
sau din bucatarie unde parintii au considerat ca ele sunt potrivite indeosebi pentru fetite (91%,
fata de doar 42 % pentru baieti).
Referitor la eventualitatea de a cumpara truse de machiaj pentru copiii lor parerile parintilor au
fost mult mai categorice : aceste jucarii sunt adecvate fetitelor (79% ) si in foarte mica masura
baietilor (10%)
In cazul jocurilor de tip puzzle, jocuri de construit , carti de colorat, carti de citit, ,mingii sau alte
jocuri sportive, CD uri etc parintii au fost de acord in cvasitotalitate ca nu exista diferente, optand
pentru cumpararea unor astfel de jocuri atat pentru fetite cat si pentru baieti.
Analiza pe medii de resedinta arata ca nu exista deosebiri importante intre parerile parintilor din
urban si din rural, toate declaratiile acestora situandu-se pe aceleasi coordonate ca si tendintele
generale.

22

In ceea ce priveste activitatile de timp liber parintii sunt, de asemenea, de acord ca acestea pot
fi asemanatoare atat pentru fetite cat si pentru baieti. Desi diferentele de opinie sunt
nesemnificative in functie de genul copilului totusi se remarca inclinatia parintilor pentru a
canaliza mai mult baietii catre activitati sportive (97,8 %) fata de fetite (92,5 %).
De asemenea ceva mai multi parinti din mediul rural considera ca fetele trebuie sa aiba
preocupari casnice (97,8 %), procent care in cazul baietilor scade la 92 %.
Majoritatea covarsitoare a parintilor (aproximativ 98 %), atat in mediul rural cat si in urban,
considera ca atat baietii cat si fetele trebuie incurajati sa se joace in grupuri mixte.
Intrebati ce argumente utilizeaza pentru a explica copilului diferentele dintre fetite si baieti doua
treimi dintre parintii intervievati au declarat ca fac appel la aspectele biologice specifice celor
doua sexe, 55 % din parinti au spus ca se refera la comportamente diferite, aproape 40 %
explica prin roluri si responsabilitati diferite si 25 % prin abilitati diferite.
In mediul rural ponderea parintilor care isi bazeaza explicatiile pe abilitati diferite este de peste
75 %, explicatiile bazate pe aspectele biologice diferite fiind mai redusa decat in urban (55%).
De asemenea, in rural ponderea celor care au declarat ca nu au discutat aceste subiecte cu
copiii este mai mare (6,8%)
Deducem deci ca modelele traditionale de educatie continand unele subiecte tabu sunt inca
prezente in practicile parintilor. Evident ca aceste aspecte sunt influentate si de nivelul sociocultural al familiilor respective.
Parerile parintilor referitor la comportamentul in societate al copiilor in functie de gen
Intrebati daca considera ca nu este masculin ca baietii sa planga in public cca 2/3 din parinti
au declarat ca nu sunt de acord cu acesata afirmatie : totusi aproape un sfert au declarat ca
sunt de acord, marcand, astfel, o atitudine diferentiata in functie de gen.
De asemenea mai mult de un sfert din parintii intervievati considera ca baietii sunt mai obraznici
decat fetele, desi aproape 60 % sunt de parere ca nu se poate face aceasta discriminare
Referitor la comportamentul fetelor mai mult de jumatate din parinti considera ca ele sunt mai
sensibile decat baietii si aproape 40 % din parinti opteaza pentru ca fetele sa fie educate mai
ales pentru a deveni mame si sotii bune, desi peste 50 % din parinti nu sunt de acord cu
acesata afirmatie.

23

Autorii isi rezerva dreptul de a opera eventuale revizuiri la redactarea raportului final al cercetarii.