Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manual - Dreptul Proprietatii Intelectuale
Manual - Dreptul Proprietatii Intelectuale
I. Considera]ii introductive
I.1. Obiectul dreptului de proprietate
intelectual`
Prin proprietate intelectual` se \n]elege totalitatea drepturilor
referitoare la drepturile artistice, [tiin]ifice [i drepturile conexe,
drepturi privind inven]iile, m`rcile [i indica]iile geografice, dreptul
privind desenele [i modelele industriale, drepturile privind
combaterea concuren]ei neloiale, precum [i orice alt drept referitor la
crea]ii intelectuale.
Dreptul de proprietate intelectual` reprezint` ansamblul normelor
prin care se protejeaz` crea]ia intelectual`.
Natura raportului juridic din domeniul dreptului de proprietate
intelectuale a suscitat controverse \n literatura de specialitate:
raportul juridic este de natur` patrimonial` [i are ca obiect crea]ia
intelectual`;
dreptul de proprietate intelectual` este un drept sui generis, cu o
natur` proprie;
Raportul juridic are dou` laturi: una patrimonial` [i una
nepatrimonial`. S-au sus]inut mai multe puncte de vedere privind
importan]a laturii patrimoniale sau a celei nepatrimoniale \n acest
domeniu.
Dreptul de crea]ie intelectual` prive[te dou` domenii distincte:
dreptul de autor;
dreptul de proprietate industrial`.
I.2. Izvoarele dreptului de proprietate
intelectual`
Dreptul de proprietate intelectual` are izvoare interne [i
interna]ionale.
I.2.1. Izvoare interne
Legea nr. 11/1991 privind combaterea concuren]ei neloiale;
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inven]ie;
Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor [i drepturile conexe;
Legea nr. 129/1992 privind protec]ia desenelor [i modelelor
industriale;
Legea nr. 84/1998 privind m`rcile [i indica]iile geografice.
I.2.2. Izvoare interna]ionale
Protec]ia crea]iei intelectuale este asigurat` \n form` unitar` pe
plan interna]ional prin:
Conven]ia de la Paris asupra crea]iei industriale (1883)
A luat fiin]` prin acordul a 11 state fondatoare [i s-a constituit ca o
conven]ie deplin`. Romnia a aderat la Conven]ie printr-un Decret
lege din 1920, ratificat \n 1924.
Este condus` de Adunarea general`, \n care fiecare ]ar` este
reprezentat` de un delegat asistat de un consilier. Fiecare ]ar`
membr` este obligat` s` organizeze un serviciu special de
proprietate industrial` [i s` editeze o publica]ie periodic` de
specialitate.
Diferendele dintre ]`ri cu privire la problemele de proprietate
intelectual` s\nt rezolvate de Curtea Interna]ional` de Justi]ie
DPI2
publice \n timpul vie]ii. Aceast` lege a fost considerat` una din cele
mai moderne [i complexe reglement`ri \n materie din acea vreme.
Protec]ia drepturilor de autor era prev`zut`, indiferent de respectarea
anumitor formalit`]i, [i de aceast` dispozi]ie beneficiau [i cet`]enii
str`ini. Creatorii unei opere intelectuale, indiferent de forma de
manifestare concret`, beneficiau \n tot timpul vie]ii de dreptul exclusiv
de publicare, reprezentare, autorizare de traducere [i adapt`ri. De
asemenea, se recunoa[te dreptul moral al autorilor, care puteau s`
intervin` \mpotriva denatur`rii operei.
Un moment important l-a constituit Congresul de la Bucure[ti
(1906), care a contribuit la cre[terea interesului pentru problemele
privind protec]ia crea]iei intelectuale, determin\nd evolu]ia doctrinei [i
legisla]iei.
Expunerea prezentat` de Xenopol a constituit o valoroas` sintez` a
problemelor fundamentale ale dreptului de autor. |n acest context a
fost preg`tit` aderarea ]`rii la Conven]ia de la Berna.
II.2. Izvoarele dreptului de autor
II.2.1. Izvoare interne
|nainte de intrarea \n vigoare a Legii nr. 8/1996, dreptul de autor
era reglementat prin Decretul nr. 31/1956 privind dreptul de autor, de
Legea presei din 1 aprilie 1974, de Decretul nr. 80/1990 privind
organizarea activit`]ii cinematografiei, de Decretullege nr. 136/1960
privind Radioteleviziunea Rom#n`, precum [i Decretullege nr.
27/1990 privind organizarea [i func]ionarea organiza]iei de scriitori,
arti[ti plastici, compozitori, creatori de film [i de teatru.
Legea nr. 8/1996 se \nscrie \n sistemul european [i se
caracterizeaz` printr-o reglementare ampl` 154 articole, grupate \n
4 titluri:
Titlul I consacrat drepturilor de autor
Titlul II reglement`ri privind drepturile conexe
Titlul III gestiunea [i protec]ia drepturilor de autor [i a drepturilor
conexe
Titlul IV dispozi]ii tranzitorii [i finale
II.2.2. Izvoare interna]ionale
1. Conven]ia de la Berna
Romnia a aderat la toate actele \n domeniul dreptului de autor.
2. Directivele Comisiei CE \n domeniul dreptului de autor cu privire la:
protec]ia juridic` a topografiilor de produse semiconductoare
protec]ia juridic` a programelor pentru ordinatoare
dreptul de loca]ie [i de \mprumut, precum [i unele drepturi
conexe dreptului de autor
coordonarea unor reguli ale dreptului de autor [i drepturilor
conexe aplicabile radiodifuziunii prin sateli]i [i retrasmisiunii
prin cablu
armonizarea protec]iei dreptului de autor sub aspectul duratei
II.3. Natura juridic` a dreptului de autor
Problema a suscitat controverse, contur\ndu-se opinii diverse:
dreptul de autor au fi un drept sui generis
drept asupra unui bun imaterial
drept al personalit`]ii
drept de clientel`
drept cu dubl` natur`.
DPI6
B. Opera colectiv`
Este definit` ca fiind opera \n care contribu]iile personale ale
coautorilor formeaz` un tot, f`r` a fi posibil s` se atribuie un drept
distinct unuia dintre autori cu privire la ansamblul operei create. |n
acest caz, dreptul de autor asupra operei colective apar]ine persoanei
fizice sau juridice din ini]iativa, r`spunderea [i numele c`reia a fost
creat`.
Operele colective s\nt opere complexe, ce reunesc elemente de
natur` diferit`; ce le caracterizeaz` este pluralitatea de obiecte,
fiec`rui obiect corespunz\ndu-i un subiect distinct.
Operele comune [i operele colective se caracterizeaz` printr-o
comunitate de inspira]ie \n vederea realiz`rii aceluia[i scop, ceea ce
presupune coroborarea eforturilor, adaptarea efortului individual la
efortul celorlal]i autori, astfel \nc\t opera s` dob\ndeasc` un caracter
unitar.
Autorii operelor comune sau colective \[i desf`[oar` activitatea \n
acela[i timp, ceea ce permite distingerea acestor opere de opera
subsecvent` (ilustrarea unui text, adaptarea unui roman pentru teatru
sau film etc.), situa]ie \n care exist` o succesiune \n timp \ntre
activit`]ile de crea]ie ale autorilor operei preexistente [i activitatea
creatorului operei subsecvente.
Legat de subiectul dreptului de autor, \n doctrin` a fost analizat`
problema voca]iei persoanei juridice de a deveni \n anumite condi]ii
subiect al dreptului de autor. Din perspectiva acestor subiec]i de
excep]ie, se disting:
1. filmele cinematografice \n cazul c`rora dreptul de autor este
recunoscut \n favoarea \ntreprinderii produc`toare;
2. culegerile [tiin]ifice, enciclopediile, antologiile [i alte asemenea
opere, denumite opere colective contribu]ia fiec`rui colaborator
nu este individualizat`, dar nici anonim`, de aceea a f`cut s` fie
mai u[or acceptat` ideea persoanei juridice ca titular al dreptului
de autor; autor va fi considerat` persoana juridic` ce s-a ocupat
de \ntocmirea operei;
3. programele radiodifuzate [i televizate caz \n care dreptul de
autor revine \ntreprinderii care realizeaz` \nregistrarea.
II.4.2. Raporturile \ntre coautori
Leg`tura de baz` \n cazul operelor ce rezult` din colaborare este
aceea c` dreptul de autor apar]ine \n comun coautorilor. Se impune a
se face distinc]ia \ntre operele divizibile [i operele indivizibile.
|n cadrul operelor indivizibile, dac` nu s-a convenit altfel de
coautori, exerci]iul drepturilor patrimoniale se \mparte \n mod egal.
Astfel, drepturile personale [i materiale ce alc`tuiesc dreptul de autor
se pot exercita numai de comun acord.
|n situa]ia operelor divizibile, c\nd contribu]ia fiec`ruia este
susceptibil` de valorificare separat`, fiecare coautor \[i poate exercita
dreptul personal nepatrimonial asupra p`r]ii sale, f`r` a leza interesele
celorlal]i. De regul`, exercitarea drepturilor patrimoniale [i
nepatrimoniale se face de comun acord, dar fiecare coautor \[i poate
valorifica dreptul [i separat.
A. Raporturile \ntre autorii operei colective
Privesc raporturile dintre autorii fiec`reia dintre operele care
compun opera colectiv`. Organiza]ia care dispune realizarea operei
\ncheie c\te un contract cu fiecare autor \n parte.
DPI8
1
Piraterie !!!
DPI11
III.3. Inova]iile
Nu- i !!!
Din DEX:
Inova]ie = schimbare, noutate prefacere; rezolvare a unei probleme
de tehnic` sau de organizare a muncii \n scopul \mbun`t`]irii
(productivit`]ii) muncii, perfec]ion`rii tehnice sau ra]ionaliz`rii
solu]iilor aplicate.
Inven]ie = rezolvare sau realizare tehnic` dintr-un domeniu al
cunoa[terii care prezint` noutate [i progres fa]` de stadiul cunoscut
p\n` atunci.
III.4. M`rcile [i indica]iile geografi ce
Semnele distinctive formeaz` o categorie de obiecte ale propriet`]ii
industriale caracterizate printr-o func]ie comun` aceea de a permite
identificarea rapid` a provenien]ei unor produse [i diferen]ierea unor
produse identice sau asem`n`toare, dar care provin de la produc`tori
diferi]i. Al`turi de semnele distinctive propriu-zise care s\nt m`rcile [i
indica]iile geografice mai s\nt protejate numele comercial, emblema,
titlurile de periodice.
III.4.1. M`rcile
Potrivit Legii nr. 84/1998, marca este un semn susceptibil de
reprezentare grafic`, servind la deosebirea produselor sau serviciilor
unor persoane fizice sau juridice de cele apar]in\nd altor persoane.
Valoarea m`rcii const` \n informa]ia pe care o furnizeaz`
consumatorului privitor la originea produselor, permi]\ndu-i s` le
deosebeasc`.
A. Func]iile m`rcii
Marca \ndepline[te mai multe func]ii:
1) Func]ia de diferen]iere a produselor
Marca individualizeaz` produsele aflate pe pia]`, pun\nd pe
produc`tor la ad`post de situa]ia ca marca s` fie utilizat` de concure]ii
s`i. Sub acest aspect, marca devine un instrument de atragere a
clientelei prin aprecierea de care se bucur` \n r\ndul cump`r`torilor. |
ncep\nd prin a diferen]ia subiectele de marc`, ajunge s` diferen]ieze
obiectele sau subiectul material al drepturilor respective, fenomen
numit obiectivizarea m`rcii. Astfel, func]ia de diferen]iere a
produc`torului a devenit o func]ie de diferen]iere [i identificare a
produselor.
2) Func]ia de concuren]`
Contribuind la individualizarea produselor unui anumit produc`tor [i
fiind un semn exterior al valorii lor, marca permite orientarea op]iunii
cump`r`torului c`tre produse care au dob\ndit o bun` reputa]ie. Astfel,
unele m`rci au ajuns s` se identifice cu produsul. Acest mecanism
consolideaz` func]ia de concuren]`, func]ie care s-a simplificat p\n` la
denaturare odat` cu dezvoltarea publicit`]ii, deoarece marca a devenit
un mijloc de presiune asupra cererii, prin diferen]ierea artificial` a
produselor combinate cu publicitatea excesiv`. De la diferen]ierea
produselor unor \ntreprinderi s-a ajuns la diferen]ierea m`rcilor
aceleia[i \ntreprinderi pentru acela[i produs, ca urmare a multiplic`rii
modelelor, titlurilor, paletei coloristice sporindu-se v\nzarea \n jurul
m`rcii diversificate. Abuzul publicitar tinde s` suplineasc` diferen]ierea
obiectiv` cu diferen]ierea subiectiv`.
DPI35
2
de s`pat