Solutii perfuzabile Definitie: Preparatele perfuzabile sunt solutii apoase sau

emulsii ulei in apa, izotonice, sterile si apirogene ( care previne cresterea

temperaturii), care se administreaza intravenos, in volume de 100ml sau mai
mari, cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare.

Avantaje: Au o aplicabilitate multipla, si anume: inlocuiesc apa pierduta in

organism, pot fi folosite pentru alimentatia parenterala sau cu tratament
medicamentos; Desi au un mod diferit de administrare fata de perfuzii, in
aceasta clasa sunt incluse si solutiile pentru dializa peritoneala si hemodializa
cat si solutiile pentru nutritie parenterala si enterala; In general sunt solutii
apoase care pot fi vehiculate usor in aparatul circular si asimilate in organism;
Pot fi folosite ca vehicule pentru dizolvarea unor substante medicamentoase;
Produc efect sistemic direct, introducand in circuitul sanguin concentratii
ridicate de medicament; Reprezinta un mijloc temporar de tratament,
indispensabil pentru anumiti bolnavi aplicandu-se in cazul in care nu se poate
folosi o alta cale de administrare a unui medicament; Se recurge la perfuzii in
mod obligatoriu pentru inlocuirea unor pierderi masive de sange; Dezavantaje:
fabricare si conditionare costisitoare; timp de administrare indelungat(zile,
luni); complicatii datorita interactiunilor aparute la asocierea cu diferite
medicamente, in solutia perfuzabila; riscul aparitiei de septicemie, infectii
fungice, hepatita, prin administrarea incorecta sau perfuzii contaminate; se
pot produce modificari in izostructura sangelui, cu o prima consecinta de
perturbare a constantelor fizice,fenomene secundare ca: tulburari
cardiovasculare si pulmonare, sclerozarea venelor, aparitia de tromboflebite;
perfuziile nu pot fi aplicate decat in spital, sau strict sub control medical;
Diferentele intre perfuzii si medicamentele injectabile: perfuziile se
administreaza intr-un volum mare (pana la 1-2 litri in 24 de ore) si administrarea
dureaza de la ora pana la 1-2 ore; perfuziile se administreaza numai
intravenos; perfuziile de multe ori nu contin substante medicamentoase cu
actiune terapeutica specifica( de exemplu: perfuziile nutritive, inlocuitoare de
pasma, etc) perfuziile sunt de obicei solutii apoase ( mai rar emulsii ulei/apa)
la perfuzii izotonia, izohidria, lipsa substantelor pirogene sunt conditii
obligatorii nu sunt adminisi conservanti, agenti pentru ajustarea pH-ului si
stabilizanti la prepararea perfuziilor Preparea perfuziilor: Din punct de vedere
tehnologic, prepararea perfuziilor nu difera de a medicamentelor injectabile. La
prepare se iau precautiile necesare pentru asigurarea stabilitatii fizico-chimice,
microbiologice si biologice. Pregatirea recipientelor se realizeaza in felul
urmator: flacoanele de sticla cu capacitate de 100, 250, 500 si 1000 ml,
gradate cu deschidere mai larga, cu peretii grosi pentru a rezista la sterilizare,
inchise cu dop de cauciuc fixat cu o garnitura metalica sunt pregatite (spalate,
uscate, sterilizate) recipientele din material plastic au forma de saci, pungi si
flacoane supple, semi-rigide sau rigide, care pot avea diferite capacitate :125,
250, 500, 1000 si 2000 ml. Materialele plastic folostite la fabricarea
recipientelor pentru solutii perfuzabile sunt: poliamida, polietilena, clorura de
polivinil etc.
Numai flacoanele de sticla pot fi recuperate si refolosite, recipientele din
plastomeri fiind pentru utilizare unica. Substantele active se dizolva sau se
emulsioneaza in apa pentru preparatele injectabile si solutia respectiv emulsia
obtinuta se completeaza la volumul specificat. Solutiile perfuzabile se
izotonizeaza. La preparare nu se admite adaosul solutiilor-tampon pentru
ajustarea pH-ului sau a conservantiilor antimicrobieni. pH-ul preparatelor
perfuzabile trebuie sa fie apropiat de neutralitate. Continutul in substanta activa
se exprima in unitati de masa pentru 1000 ml solutie, in milimoli pe 1000 ml
solutie(mmol/l) sau in miliechivalenti pe 1000 ml solutie (m Eq/l). Continutul in
substante energetic se exprima uneori in calorii (cal). Solutiile perfuzabile se
filtreaza prin material filtrante adecvate pana cand se obtin solutii perfect
limpezi si se repartizeaza in recipient de sticla gradata sau din material plastic.
Preparatele perfuzabile se sterilizeaza printr-o metoda adecvata. Clasificarea
perfuziilor 1. Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic 2. Perfuzii
pentru restabilirea echilibrului acido-bazic 3. Perfuzii cu substante energetic 4.
Perfuzii folosite in metabolismul reconstituant 5. Perfuzii inlocuitoare de plasma
6. Perfuzii medicamentoase 7. Solutii pentru dializa peritoneala si hemodializa
1. Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic Aceste perfuzii sunt
folosite pentru mentinerea echilibrului hidroelectrolitic al organismului la
bolnavii operati, pentru inlocuirea pierderilor de apa si electroliti la unii bolnavi.
Ori de cate ori au loc pierderi mari de apa sau electroliti, sau aportul acestor
elemente este nesatisfacator, au loc si dereglari in balanta hidroelectrica.
Asemenea dereglari se produc in stari patologice, insotite de febra si transpiratie,
voma, diaree, pierderi de sange, arsuri. Echilibrul hidroelectric al organismului
imbraca forme complexe ca: Deshidratare hipetonica (pierderea numai a apei
cu retentia sarurilor) Deshidratare hipotonica ( pierdere mare de apa cu
electroliti) Hiperhidratare izotonica (datorita aportului de solutii saline
izotonice, ceea ce are ca urmare marirea spatiilor intracelulare si formarea de
edemee) Hiperhidratare hipotonica ( aport de apa fara elctroliti) Organismul
uman contine aproximativ60% apa repartizata in: apa intracelulara 40%, apa
extracelulara 20% - o parte a apei extracelulare si anume 15% se gaseste in
spatiile intercelulare (apa interstitial) si restul de 5% in vase (apa intravasculara).
Forma cea mai frecventa a dezechilibrului hidroelectrolitic intercelular este
hipokalemia (pierderi de K+ ) care are urmari grave. Homeostazia apei si
electrolitilor este reglata de hormoni (hipofizari ,corticosuprarenali si
paratiroidieni) si de impulsuri nervoase care se transmit prin hipotalamus si la
alte nivele ale SNC. Pentru mentinerea echilibrului hidroelectrolitic, pentru
inlocuirea pierderilor de apa si electroliti in diferite stari patologice, pentru
compensarea dezechilibrului electrolitic se utilizeaza diferite perfuzii cu
electroliti. La administrarea acestor perfuzii trebuie sa se tina seama de raportul
in care se afla anionii si cationii din organism, astfel sa se prepare perfuzii care
sa asigure un aport corespunzator de electroliti. Concentratia electrolitilor se
exprima de obicei in meliechivalenti/ litru (mEq/l) mval/l in loc de g/ 100 ml sau
g/litru deoarece osmoreglarea respectiv presiunea osmotica a solutiilor depinde
de numarul de molecule sau ioni prezenti in unitatea de volum. In aceste cazuri
in loc de o reteta obisnuita este o prescriptie cu ioni deficitari. Farmacistul
trebuie sa aleaga sarea corespunzatoare pentru compensarea deficitului de
cationi sau anioni, sa transforme miliechivalentii in mg si sa calculeze cantitatea
necesara de apa pentru a obtine o solutie izotonica. Pentru a calcula apa necesara
se foloseste cifra Sprowl care reprezinta numarul de ml de apa distilata necesara
pentru obtinerea unei solutii izotonice. Exemple de perfuzii cu electroliti
oficinale in FR X: solutie perfuzabila de KCl si NaCl , contine : 36 mmoli K+
103 mmoli Na+ si 138 mmoli Cl-. solutie perfuzabila de NaCl care contine 9
g/l clorura de sodiu sau 154 mmoli Na+ si 154 mmoli Cl- solutie perfuzabila
de NaCl compusa contine 8.6 g/litru clorura de sodiu, 0.5 g/l clorura de calciu,
0.3 g/litru clorura de potasiu care corespunde la: 147 mmoli Na+ 4 mmoli K+
2.28 mmoli Ca2+ si 156 mmoli Cl. solutie perfuzabila de NaCl compusa cu
lactat de sodiu care contine clorura de sodiu 6g/l, clorura de calciu 0.5 g/l,
clorura de potasiu 0.3 g/l, acid lactic 4.02 g/l, hidroxid de sodiu 1.79 care
corespunde la 147 mmoli Na+, 4mmoli K+ si 0.77 mmoli Ca 2+, 624 mmoli Cl-.
2.Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic Prin echilibrul acido-bazic
se intelege totalitatea mecanismelor fizico-chimice si fiziologice care mentin
pH-ul sangelui la valori cuprinse intre 7,35- 7,45. In anumite cazuri patologice
apar dezechilibre acido-bzice care se manifesta sub forma de acidoza sau
alcaloza. Acidoza poate fi respiratorie cand datorita unei ventilatii pulmonare
defectuoase (in urma unor intoxicatii cu morfina, barbuturice sau in
poliomielita) diozidul de carbon se acumuleaza in organism (acidoza prin
hipoventilatie). Acidoza metabolica se datoreaza scaderii concentratiei
de bicarbonat in organism si poate fi cauzata de diabet zaharat, soc, arsuri,
intoxicatii cu salicilati, somnifere. Alcaloza respiratorie apare ca o consecinta a
unei cedari exagerate de CO2 la nivelul plamanilor. Alcaloza metabolica este
produsa de marirea concentratiei de bicarbonat si este cauzata de voma respectiv
pierderi de cantitati mai mari de suc gastric, gastroenterite sau pierderi de
potasiu in afectiuni renale. Perfuziile administrate in cazuri de acidoza sunt: 1.
Perfuzii oficinale in
FRX: - solutie perfuzabila de hidrogencarbonat de sodiu 1.3% - solutie
perfuzabila de lactat de sodiu 1,72% 2. Perfuzii neoficinale: - perfuzie de
trometamoli, - perfuzie de acetat de sodiu Perfuzii administrare in alcaloza:
Perfuzii oficinale in FRX: - solutie perfuzabila de NaCl 0.9% Perfuzii
neoficinale: - solutie perfuzabila de clorura de amoniu 8,3% - solutie perfuzabila
de arginina 10.5% - solutie perfuzabila de clorhidrat de lizina 21.6 % 3.Perfuzii
cu substante energetice In urma unor interventii chirurgicale pe tractul
gastrointestinal si alte interventii grele este nevoie sa se recurga si la alimentatie
parenterala, si anume perfuzii care contin substante nutritive. Valoarea
energetica a diferitelor alimente este aproximativ urmatoarea: 1 g glucide sau
proteine= 4,1 cal 1 g lipide= 9,3 cal 1 g alcool etilic= 7, 1 cal Organismul uman
are nevoie de 2000-4000 calorii pe zi. Pentru alimentare parenterala se ulitizeaza
in primul rand glucide, hidrolizate de proteine si mai recent emulsii de ulei in
apa. Exemple de perfuzii cu substante energetice: Oficinale in FR X: solutie
perfuzabila de glucoza 50 g/l solutie perfuzabila de fructoza 54 g/l solutie
perfuzabila de sorbitol 50 g/l ,100 g/l solutie perfuzabila de manitol 50 g/l,
100g/l perfuzie invertosi- se prepara folosind 10% zahar si 0.3 ml acid
clorhidric. perfuzie continand alcool si fructoza 40+40, 40+100 Emulsii
parenterale : Lipidele au valoare energetica mai mult decat dublu in comparative
cu glucidele si proteinele reprezentand o sursa foarte valoroasa de calorii, insa
ca atare nu pot fi administrare intravenos pentru ca duc la embolii grasoase cu
urmari foarte grave. Daca sunt insa fin dispersate in apa sub forma de emulsii
ulei/ apa pot fi perfuzate fara riscuri inseminate. Pe langa un aport mai mare de
calorii, emulsiile parenterale prezinta inca un avantaj fata de solutiile de glucide:
practic sunt lipsite de efecte osmotice, nu irita endoteliul venos ca solutiile
hipertonice, si nu au actiune osmodiuretica. Prepararea emulsiilor parenterale
prezinta insa dificultati tehnologice, si anume dispersarea foarte fina a uleiurilor,
sterilizarea preparatelor, asigurarea unei stabilitati corespunzatoare. Este foarte
important ca emulsiile sa fie incet perfuzate si nu este indicata administrarea lor
pe timp mai indelungat. Emulsiile parenterale se prepara din ulei de soia, ulei de
bumbac, unei de sesam (10-20%). Ca emulgatori se utilizeaza lecitina de soia si
de galbenus de ou, polisorbati pluronici, monostearatul de poliglicerol. Acestea
contin glucoza de sorbitol, eventual glicerol. 4. Perfuzii folosite in metabolismul
reconstituant Metabolismul reconstituant asigura dezvoltarea si refacerea
organismului, resintetizarea proteinelor. Proteinele sunt cele mai importante
substante care intra in constitutia protoplasmei, reprezentand substratul material
al tuturor fenomenelor vietii. Proteinele organismului iman sunt constituite din
22aminoacizi levogiri. Un numar insemnat de acizi aminati pot fi sintetizati in
organism, daca alimentatia contine suficient azot aminic. 8 aminoacizi insa nu
pot fi sintetizati (Aminoacizii esentiali) si trebuie introdusi prin alimentatie.
Pentru ca un amestec de aminoacizi sa fie considerat echilibrat intr-o perfuzie
trebuie ca raportul aminoacizi esentiali: aminoacizi neesentiali sa fie egal cu 1:2.
La formularea solutiilor trebuie sa se tina seama de urmatoarele: - Solutiile
trebuie sa contina aminoacizii esentiali in cantitati asemanatoare raportului in
care se gasesc in protein, de exemplu: fenilalanina 20%, valina 16%; - Pe langa
aminoacizii esentiali solutiile trebuie sa contina si unii aminoacizi neesentiali
care sa asigure necesarul de azot nespecific; - Solutiile trebuie sa contina si
substante energetic (sorbotol), vitamine din grupa B, vitamina C si rutozid; - Ca
vehicul se va folosi o solutie de electroliti care trebuie sa contina si K+ si Mg2+
- Se recomanda adaugarea acidului malic pentru favorizarea eliminarii azotului
neutilizat; 5. Perfuzii inlocuitoare de plasma Pierderile mari de sange cauzate de
un accident sau in urma unei interventii chirurgicale, pericliteaza viata persoanei
respective datorita diminuarii volumului circulant. Daca volumul se mareste cu
lichide corespunzatoare, bolnavul poate supravietui. Cea mai ndicata in
asemenea cazuri este transfuzia de sange si se va recurge la peruzii cu plasma
sau solutii perfuzabile numai daca nu exista posibilitatea utilizarii sangelui.
Pentru inlocuirea sangelui s-au folosit solutii saline, dar electrolitii difuzeaza
rapid din sistemul vascular iar apa este eliminate. Pentru mentinerea apei
timpmai indelungat in circuitul vascular, s-a recurs la solutii de coloizi hidrofili,
care au capacitatea de a retine si apa. Exemple de solutii perfuzabile inlocuitoare
de plasma: 1. Perfuzii officinale in FRX: - perfuzie de dextran 40 cu glucoza -
perfuzie de dextran 70 cu glucoza - perfuzie de dextran 40 cu clorura de sodiu -
perfuzie de dextran 70 cu clorura de sodiu (Dextranul este un polimer al
glucozei, obtinut pe cale biosintetica.) 2. Perfuzii neoficinale -
Polivinilpirolidona- este un produs macromolecular sintetic. Este o pulbere alba,
higroscopica. Se utilizeaza solutia de 3,5% neutralizata cu hidrogencarbonat de
sodium izotonizata cu 0,9 %clorura de sodium; - Marisang (Plasmagel) - este un
preparat obtinut din gelatin modificata si partial hodrolizata. Este total lipsit de
toxicitate, nu influenteaza mecanismul coagularii sangelui, este metabolizat
complet. Prezinta avantajul fata de ceilalti inlocuitori de plasma ca aduce si
aport de azot organismului. 6. Perfuzii medicamentoase Se administreaza in
urmatoarele cazuri: - cand nu se pot realiza concentratii terapeutice sanguine
prin administrare pe cai injectabile - daca substanta medicamentoasa are viteza
mare de eliminare - substanta medicamentoasa nu este tolerate la administrare
pe calea enterala (orala) - substanta medicamentoasa este inactivata prin
administrare pe cale enterala Perfuziile cu substante medicamentoase realizeaza
o concentratie terapeutica aproape constanta si un nivel sanguit ridicat in
organism pe toata durata perfuzarii. Se pot administra diferite medicamente prin
introducerea lor in tubul aparatului de pefuzie, fara sa mai fie nevoie de injectii
i.v. repetate Exemple de solutii perfuzabile medicamentoase: 1. Oficinale in
FRX: - perfuzie de metronidazol, contine 5g metronidazol. Se indica in abcese
hepatice amibiene, infectii cu bacteria anaerobe sistemice - perfuzie de tinidazol,
contine 2g/l tinidazol. Are indicatii identice cu solutia perfuzabila de
metronidazol. - perfuzie de p-amino salicilat de sodiu - Perfuzii de uree - este
utilizata pentru scaderea tensiunii intracraniene - perfuzie de ethionamidi- se
utilizeaza tuberculostatic - perfuzie de E.D.T.A.- Na2 se administreaza in
intoxicatiile cu metale, in hipercalcemia, aritmii cardiace, arterioscleroza 7.
Solutii pentru dializa peritoneala si pentru hemodializa Solutiile folosite pentru
dializa peritoneala si pentru hemodializa au proprietati asemanatoare cu
perfuziile cu electroliti; sunt solutii izotonice, izoionice si sterile. Perfuziile
pentru dializa peritoneala se folosesc in scopul indepartarii din organism a unei
substante toxice. Dializa peritoneala se poate efectua fie prin introducerea
perfuziei in cavitatea abdominala cu ajutorul a doua catetere, unul pentru intrare
si altul pentru evacuarea solutiei, fie prin introducerea intermitenta a solutiei de
perfuzat, care dupa un anumit timp este eliminate prin aceleasi catetere. Tehnica
acestui procedeu constra in introducerea in cavitatea peritoneala a 2l solutie
perfuzabila, se lasa jumatate de ora, iar apoi lichidul este indepartat. Operatia se
repeat dupa 6- 12 ore. In acest timp se controleaza balanta hidrica. Deoarece
prin acest procedeu se folosesc cantitati mari de perfuzii, se realizeaza solutii
concentrate care sunt diluate la intrebuintare. Perfuziile pentru dializa
peritoneala contin electroliti, glucoza sau sorbitol. Se pot asocia antibiotice.
Perfuziile administrate trebuie sa fie izoosmotice si sterile. Perfuziile pentru
hemodializa se utilizeaza pentru functionarea rinichiului artificial. In cazurile de
anuie prin insuficienta renala, in intoxicatii grave cu somnifere si in general in
cazurile in care este necesara epurarea sangelui, se foloseste rinichiul artificial.
Acest aparat este prevazut cu o membrane semipermeabila , de o parte a
membrane se introduce o solutie de polielectroliti, cu un continut asemanator
plasmei sanguine si o osmolaritate totala cuprinsa intre 300 si 400 mosm/l, de
cealalta parte a membrane este adus, extracorporal, sangele bolnavului. Prin
membrane, se petrec schimburi intre substantele din plasma sanguina si Solutia
pentru rinichiul artificial. Cantitatea de solutie pentru rinichiul artificial utilizata
la o dializa de 6ore, variaza intre 150 si 300 l. Aparatul este prevazut cu
rezervoare de 140 l care se schimba la 2ore. In aceste rezervoare se introduce:
concentrate de electroliti, glucoza si apa si se agita continutul cu agitatoare. La
solutia diluata se adauga clorura de calciu si clorura de potasiu. Caractere si
control. Conservare FR X prevede urmatoarele metode de control: 1. Aspect: -
solutiile perfuzabile trebuie sa fie limpezi, practice lipsite de particule in
suspensie - emulsiile perfuzabile dupa agitare trebuie sa aiba un aspect omogen
si nu trebuie sa prezinte nici un semn de separare a fazelor.Diametrul
particulelor fizice dispersate, determinat la microscop trebuie sa fie cel mult 5
m. 2. Culoarea: solutiile perfuzabile trebuie sa fie incolore. O eventual
coloratie nu trebuie sa depaseasca coloratia etalonului de culoare prevazut in
monografie 3. pH-ul se determina potentiometric 4. Uniformitatea volumului:
volumul de lichid perfuzabil din recipient trebuie sa fie cel putin egal cu cel
declarat pe eticheta. Volumul se verifica pe zece recipiente. 5. Impuritati
pirogene: preparatele perfuzabile trebuie sa corespunda la testul pentru
impuritati pirogene 6. Sterilitate: Preparatele trebuie sa fie sterile 7. Dozare:
continutul in principia active poate sa prezinte o abatere de 5 % fata de
valoarea declarata si se efectueaza conform prevederilor din monografia
respective. 8. Conservarea se realizeaza in recipiente inchise etans.