Sunteți pe pagina 1din 420

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Anul VIII 2015 Număr special VOL. I

Revistă recunoscută în domeniul Ordine Publică şi Siguranţă Naţională

Revistă indexată EBSCO şi SSRN

I Revistă recunoscută în domeniul Ordine Publică şi Siguranţă Naţională Revistă indexată EBSCO şi SSRN ~

~ 1 ~

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII Director Prof. univ. dr. COSTICĂ VOICU Consiliul

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Director Prof. univ. dr. COSTICĂ VOICU
Director
Prof. univ. dr. COSTICĂ VOICU
Consiliul ştiinţific: MAURICE PETIT „Colegiul de Poliţie Bruxeles” Prof. univ. dr. LIGIA NEGIER DORMONT
Consiliul ştiinţific:
MAURICE PETIT
„Colegiul de Poliţie Bruxeles”
Prof. univ. dr. LIGIA NEGIER DORMONT
Universitatea Pantéon, Paris
NORBERT LEITNER
Rector Academia de Securitate din Viena
PETER LAMPLOT
Lector Academia de Securitate din Viena
Prof. univ. dr. ION DOGARU
Membru corespondent Academia Română
Prof. univ. dr. LAZĂR VLĂSCEANU
Universitatea Bucureşti
Prof. univ. dr. OVIDIU PREDESCU
Facultatea de drept Simion Bărnuţiu
Prof. univ. dr. ROMIŢĂ IUCU
Prorector Universitatea din Bucureşti
Prof. univ. dr. TEODOR FRUNZETI
Rector Universitatea Naţională
de Apărare „CarolI”
Prof. univ. dr. GHEORGHE TOMA
Prorector Academia Naţională de Informaţii
„Mihai Viteazul”
Prof. univ. dr. GHEORGHE POPA
Rectorul Academiei de Poliţie
„Alexandru Ioan Cuza”
Prof. univ. dr. MIHAIL VASILE OZUNU
Secretar de statRelaţia cu Parlamentul, informare
publică şi creşterea calităţii vieţii personalului
Prof. univ. dr. ADRIAN LIVIU IVAN
Universitatea „Babeş Bolyai”, Cluj-Napoca
Prof. univ. dr. MARIAN PREDA
Universitatea Bucureşti
Prof. univ. dr. FLORIN SANDU
Avocat, Baroul Bucureşti
Chestor de Poliţie dr. PETRE TOBĂ
Inspector general al IGPR
Prof. univ. dr. VLAD BARBU
Prof. univ. dr. IOAN DASCĂLU
Prof. univ. dr. ALEXANDRU BOROI
Prof. univ. dr. VERONICA STOICA
Prof. univ. dr. MIHAELA FLORENTINA PRUNĂ Prof. univ. dr. NICOLETA DIACONU
Decan Facultatea de Drept
Universitatea Româno-Americană
Academia de Poliţie
„Alexandru Ioan Cuza”
Comitetul de redacţie:
Redactor şef: Prof. univ. dr. ŞTEFAN EUGEN PRUNĂ
Redactor şef adjunct: Conf. univ. dr. LAURENŢIU CONSTANTIN GIUREA
Secretar general de redacţie: Conf. univ. dr. MARIUS PANTEA
Redactori: Conf. univ. dr. Claudiu M. ŢUPULAN Conf. univ. dr.Gheorghe POPESCU Conf. univ. dr. Nicolae
Redactori:
Conf. univ. dr. Claudiu M. ŢUPULAN
Conf. univ. dr.Gheorghe POPESCU
Conf. univ. dr. Nicolae GHINEA
Lect. univ. dr. Ioan C. MIHAI
Lect. univ. dr. Mihail P. MARCOCI
Lect. univ. dr. Cătălin VASILE
Lect. univ. dr.Adriana C. VOICU
Prof. univ. dr.Dan V. CVAROPOL
Conf. univ. dr.Sergiu A. Vasile
Conf. univ. dr. Mara IOAN
Lect. univ.drd. Amalia NIŢU
Lect. univ. dr. Nelu NIŢĂ
Lect. univ.dr. Cristian Ştefan
Asist. univ. drd. Ligia .M. STANCU

Revista apare cu sprijinul Catedrei de Poliţie din cadrul Academiei de Poliţie „A.I. Cuza” Bucureşti

Publicaţie semestrială sponsorizată de IPA Romania Adresa: Bucureşti, Şos. Olteniţei, 158–160, Sector 4, 041323 Tel.021 332 17 54, 021 332 17 56 www.cij.ro ISSN 1844–7945

~ 2 ~

Şos. Olteniţei, 158–160, Sector 4, 041323 Tel.021 332 17 54, 021 332 17 56 www.cij.ro ISSN

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

CUPRINS

GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ȘI AMENINȚĂRILE CBRNE

7

Prof.univ.dr. Dan Victor CAVAROPOL LOTERIA ROMÂNĂ. ASPECTE LEGISLATIVE DE ACTUALITATE

13

Conf. univ. dr. Marius PANTEA O ALTĂ FAȚĂ A TERORISMULUI

23

Prof.univ.dr.TORJE Daniel Costel POLIȚISTUL – OGLINDA SOCIETĂȚII

31

Prof. univ. dr. TORJE Daniel-Costel ,,IMPLICAȚII ALE EVOLUȚIEI RESURSELOR DE APĂ, HRANĂ ȘI POPULAȚIE ASUPRA SECURITĂȚII NAȚIONALE A ROMÂNIEI”

39

Profesor gr. I. doctorand Cristiana-Lenuța BORANDĂ ÎNFIINȚAREA POLIȚIEI SCAUNULUI MUREȘ

45

Drd. COCOARÃ Iacob-Adrian NECONSTITUŢIONALITATEA EVAZIUNII FISCALE AVÂND CA OBIECT IMPOZITELE ŞI CONTRIBUŢIILE CU REGIM DE STOPAJ LA SURSĂ. CONSECINŢE ASUPRA SISTEMULUI FISCAL

51

ŞTEFAN Gheorghe Daniel MECANISMUL PLANGERILOR INDREPTATE IMPOTRIVA POLITISTILOR LA NIVEL EUROPEAN – MIJLOC DE CONTROL

63

Drd. FRUNZEANU Ștefan DEONTOLOGIA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ MARINESCU N. Constantin Victor Lucian ENERGIA DURABILĂ – ALTERNATIVĂ PENTRU ASIGURAREA SECURITĂŢII ENERGETICE

77

A

ROMÂNIEI

83

Av. Nicoleta MUNTEANU

O PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA NOILOR MEDII DE STOCARE, PRELUCRARE ŞI TRANSMITERE

A

INFORMAŢIEI – IMPACTUL ASUPRA DOMENIULUI FINANCIAR

93

Drd. Mircea Constantin ŞCHEAU METODE SPECIALE DE SUPRAVEGHERE ŞI CERCETARE

107

Drd. STOICA Costin Sebastian REFUGIAȚII DE LA GRANIȚELE EUROPEI – PROBLEMĂ A SECURITĂȚII INTERNE A UNIUNII EUROPENE

115

Drd. Iulian VOICU INDEPENDENȚA JUSTIȚIEI - IMPERATIV DE SECURITATE NAȚIONALĂ

121

Drd. MOLDOVEANU Costin MĂSURI ADOPTATE DE ROMÂNIA PENTRU ASIGURAREA ORDINII PUBLICE ȘI SIGURANȚEI LA COMPETIȚIILE DE FOTBAL, ÎN CONTEXTUL ORGANIZĂRII EURO 2020

133

Drd. Av.POPESCU Catalin Eugen ARGUMENTE PRO SECURITATE SI GLOBALIZARE

141

Col.(r) Monica Nicoleta OLTEANU DETECTAREA PROACTIVĂ A ATACURILOR CIBERNETICE - HONEYPOT-URILE

151

MARTIN Ioana, doctorand MODALITATI DE COOPERARE TRANSFRONTALIERA. STUDIU DE CAZ ROMANIA-BULGARA

159

Nicu Florian RABOJ SECURITATEA VERSUS SIGURANȚA ALIMENTARĂ

171

Drd. NEAGU Iulia-Raluca COMUNITĂȚILE MINORITARE ÎNTRO SOCIETATE GLOBALIZATĂ CUCOREANU Cristian – Augustin

177

~ 3 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

ANALIZA INFORMAŢIILOR DIN SURSE DESCHISE

183

Drd. Cristian PURICE DOMENIUL AFACERILOR INTERNE – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

189

Prof. univ. dr. George-Marius ȚICAL CONTRABANDA – ASPECTE DE TEORIE ŞI PRACTICĂ JUDICIARĂ

195

Drd. BÎGU Cătălin Gabi CONEXIUNILE DINTRE CRIMA ORGANIZATĂ ȘI COMERȚUL ILEGAL CU FILDEȘ AFRICAN

203

Iuliana CHIRIAC PARTICIPAREA JANDARMERIEI ROMANE CU FORTE SPECIALIZATE LA MISIUNILE FORTEI DE JANDARMERIE EUROPENE

213

MATEI Viorel CAUZELE TRAFICULUI DE PERSOANE

221

SIMUS Roxana ASPECTE LEGISLATIVE ALE COOPERĂRII POLIȚIENEȘTI ȘI JUDICIARE INTERNAȚIONALE

229

DONȚU Mihai Marian IMPLICAȚII ALE EVOLUȚIEI RESURSELOR DE APĂ, HRANĂ ȘI POPULAȚIE ASUPRA SECURITĂȚII NAȚIONALE A ROMÂNIEI

235

Profesor gr. I. doctorand Cristiana-Lenuța BORANDĂ METODE ȘI TEHNICI PENTRU CREȘTEREA PERFORMANȚEI UMANE ÎN MAI

243

Drd. Călin COȘAR CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPTUL DE REZILIENȚĂ ȘI PROTECȚIA INFRASTRUCTURII CRITICE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE ȘI ANTROPICE

253

Cpt. drd. COSMA Robin CONTEXTUL GEOSTRATEGIC AL SECURITĂȚII ENERGETICE ÎN VIZIUNEA NATO ȘI UE

261

ȘARGU Irina Petronela COOPERAREA – PILONUL COMBATERII NOILOR AMENINȚĂRI Memet DENISS ASOCIAŢIA FORŢELOR DE JANDARMERIE ŞI POLIŢIE CU STATUT MILITAR EUROPENE

267

ŞI

MEDITERANEENE (FIEP)

273

Drd. CORCODEL Marian FRAUDA ECONOMICO - FINANCIARA: FLAGEL CE AFECTEAZA ORDINEA ȘI SIGURANȚA PUBLICA

281

Drd. DICĂ Alexandru Manule ASIGURAREA SECURITĂȚII ECONOMICE, O PROVOCARE A STATELOR EUROPENE

289

Vasilică DONCIU DEZINFORMAREA ȘI MANIPULAREA – FACTORI AGRAVANȚI ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPȚIEI ÎN ESTUL EUROPEI

295

Emanuel PREDA Drd. FRUNZEANU Ștefan SECURITATEA ECONOMICĂ, COMPONENTĂ A SIGURANŢEI NAŢIONALE A STATELOR

303

Drd. IONESCU Valentin ROLUL TRANSPORTATORILOR AERIENI IN DEPISTAREA ŞI COMBATEREA INFRACTIUNILOR TRANSFRONTALIERE Drd. Livia Daniela NICULESCU EFECTUL ANTI-RICARDIAN. SCĂDEREA TAXELOR CA POLITICĂ FISCALĂ DE CREȘTERE

311

A

OCUPĂRII PE PIAȚA MUNCII

317

Liviu Marian POP AMENINȚAREA ASUPRA SECURITĂȚII PERSOANEI, A SECURITĂȚII NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE - TERORISMUL FLAGELUL GREU DE CONTROLAT

323

MEDRUŢ Iosif Marius, MAXIM Iulian STRATEGIA APĂRĂRII NAŢIONALE A ROMÂNIEI -CONŢINUT, DIMENSIUNI ŞI PERSPECTIVE Drd. MUŞAT Laura-Noyemy

329

~ 4 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ABORDAREA PREVENIRII ȘI COMBATERII CORUPȚIEI ÎN CONTEXTUL NOILOR PROVOCĂRI ALE SECURITĂȚII INTERNE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

343

Comisar șef de poliție drd. Octavian MELINTESCU PROBLEMATICA COOPERĂRII JUDICIARE ŞI POLIŢIENEŞTI EUROPENE

349

Subinspector de poliţie NISTORESCU George Gabriel METODE DE COMITERE A INFRACŢIUNILOR IN SOCIETĂŢILE COMERCIALE CU CAPITAL PRIVAT

359

Drd. RADU Cătălin CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND VIOLENŢA

367

Drd. ŞIMONESCU-DIACONU Raluca Elena VICTIMĂ ŞI VICTIMIZARE ÎN CRIMELE CU SPECIFIC

375

Drd. TAMAŞ Remus COMPORTAMENTUL CRIMINAL IN CAZUL TERORISMULUI DE SORGINTE EXTREMIST TERORISTA ISLAMICA

383

Drd. Daniela TARAU CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND EVOLUŢIA INFRACŢIONALITĂŢII FINANCIARE

393

Drd. Tudor Mihai DELEA TRAFICUL DE PERSOANE FORMA MODERNĂ A SCLAVIEI – O PROBLEMĂ SOCIALĂ

399

Drd. Vasile Cătălin GOLOP PROVOCĂRI ALE SECURITĂŢII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

407

Nicolae Zavergiu OPERAŢIUNEA “AUTONOMOUS” ŞI SERVICIUL SPECIAL DE INFORMAŢII Drd. Zavergiu Nicolae, Drd. BÂDEA Florian-Antonio

415

~ 5 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

~ 6 ~

GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ȘI AMENINȚĂRILE CBRNE

Prof.univ.dr. Dan Victor CAVAROPOL cavaropold@gmail.com

Abstracts: This article emphasis the importance of emergency situations linked with the threats of chemical, biological, radiologic and nuclear attack, and of explosives. The recent adopted national romanian defence strate gyand the main points related to globalisation are treated in a specific manner in the paper

Keywords: nationalsecurity, emergencysituations, strategy, CBRNE

În actualul context geostrategic, pe fondul multiplicării şi diversificării amenințărilor nonmilitare la adresa securităţii naţionale, dar şi pe fondul accelerării procesului de globalizare, al diversificării activităţilor de producere, utilizare şi comercializare a substanţelor periculoase CBRNE, s-a impus instituirea unui sistem de management pentru situaţii de urgenţă, care prin funcţiile sale să prevină apariţia, dar şi să gestioneze astfel de situaţii de urgenţă, un sistem capabil să asigure un răspuns adecvat noilor provocări la adresa securităţii naţionale. În acest sens, în România securitatea naţională extinsă vizează, printre altele, implementarea politicilor de apărare civilă şi a măsurilor de pregătire pentru situaţii de urgenţă. Acest sistem de management este menit să asigure prin mecanismele sale apărarea vieţiişisănătăţiipopulaţiei, a valorilor materiale şi culturale, dar şi a mediului înconjurător pe timpul producerii unor situaţii de urgenţă, fiind direcţionat spre a restabili cât mai rapid starea de normalitate.

1. Elemente şi trăsături ale managementuluisituaţiilor de urgenţă care se circumscriu securităţii Activităţile de management al situaţiilor de urgenţă, implicit şi cea de apărare împotriva incendiilor, precum şi cele de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă, sunt complemetare, se suprapun parţial, au scopuri şi obiective comune, cu un caracter civil, dar şi unul umanitar, vizează o gamă foarte largă de tipuri de risc sau de pericole, iar după producerea evenimentelor implică măsuri, acţiuni şi operaţiuni de urgenţă pentru restabilirea stării de normalitate. Toate aceste activităţi poarte denumirea de „activităţi de urgenţă”, pentru simplificarea şi comprimarea limbajului. Pentru realizarea securitații naţionale, activităţile de urgenţă ale serviciilor specilizate garantează nevoia de protecţie legitimă împotriva ameninţărilor şi riscurilor ce pun în pericol libertăţile şi drepturile fundamentale ale omului, întucât producerea oricărei situaţii de urgenţă aduce atingere drepturilor omului, relevante fiind în acest sens dreptul la viaţă, dreptul la ocrotirea sănătăţii,la libertate şi la siguranţă, la integritate fizică şi psihică, dreptul la un mediu sănătos, dreptul de proprietate privată .

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Aspectul umanitar al activităţilor de urgenţă rezidă şi din principiile managementului situaţiilor de urgenţă cu privire la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi la prioritatea protecţieişi salvării vieţii, care concordă cu scopul securităţii naţionale de menţinere a climatului de exercitare neîngrădită a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Este precizat clar în noua Strategie de Apărare a Țării că ”De interes pentru securitatea naţională rămân riscurile cu probabilitate redusă, dar cu impact major:

confruntări militare de joasă intensitate, dar persistente în timp, fluxuri migratorii generate de catastrofe naturale, pandemii, dezastre ecologice.” 1 Astfel, catastrofele naturale, cele industriale, ecologice și pandemiile reprezintă evenimente excepţionale care prin amploarea lor pot depăşianumite niveluri de gravitate, considerate şi gestionate de regulă, în faza iniţială, ca situaţii de urgenţă, fiind de fapt dezastre sau crize.Institutul pentru Mediu şi Securitate Umană din cadrul ONU a lansat Raportul Mondial al Riscurilor, realizând un clasament al statelor cu risc de dezastre naturale 2 . În acest clasament, România prezintă risc mediu. Potrivit documentului, riscul de catastrofe naturale al oricărei ţări depinde inclusiv de condiţiile economice, sociale şi instituţionale ale societăţii sale. Raportul

ierarhizează 173 de state, în funcţie de indicatori privind susceptibilitatea structurală, capacitatea de gestionare a unei catastrofe naturale şi expunerea la dezastre naturale. România ocupă locul 82 din 173 în clasamentul unde locul întâi prezintă cel mai mare risc. Ţara noastră are însă o capacitate redusă de gestionare a dezastrelor naturale, precum şi de adaptare în urma lor. Prost stăm şi la indicatorul susceptabilitate structurală, unde România şi R. Moldova o duc cel mai rău din Europa, întrucât nu toată lumea are acces la apă curată şi salubrizare. Potrivit legii, activităţile de urgenţă sunt considerate de interes naţional şi au caracter permanent. În cadrul activităţilor de urgenţă se acordă atenţie ridicată măsurilor şi acţiunilor pro-active, întărind însă consistenţa celor reactive. Asigurarea stării de legalitate, dar şi menţinerea ordinii de drept se face cu participarea nemijlocită a inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, acestea având calitatea de organe de specialitate ale administraţiei publice, personalul acestora fiind învestit cu exerciţiul autorităţii publice. Funcţiile de reglementare, de control şi de sancţionare a încălcărilor dispoziţiilor legale pe care le îndeplinesc potrivit legii inspectoratele respective sunt relevante în acest sens. Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă-ISU, contribuie la stabilitatea economică şi socială prin rezultatele activităţilor specifice desfăşurate, acestea reflectându-se în preîntâmpinarea producerii şi în limitarea efectelor, urmărilor şi impactului situaţiilor de urgenţă asupra vieţii şi securităţii cetăţenilor şi asupra unor segmente ale activităţilor economice şi sociale, dar şi valorilor materiale şi mediului înconjurător. Principiile managementului situaţiilorde urgenţă sunt următoarele:

a) previziunea şi prevenirea;

b) prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor;

c) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

1 Strategia Națională de Apărare a Țării, pag.17 http://www.un.org

2

~ 8 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

d) asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă de către

autorităţile administraţiei publice;

e) cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cu organism şi

organizaţii similare;

f) transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de

urgenţă, astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse;

g) continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de

urgenţă, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelul

autorităţilor administraţiei publice centrale, în funcţie de amploarea şi de intensitatea acestora;

h) operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor

Sistemului Naţional de Management pentru Situaţii de Urgenţă-SNMSU.

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă-IGSU este o componentă a Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă-SNMSU şi face parte din forţele de protecţie ale Sistemului Naţional de Apărare şi Securitate Naţională. De regulă situaţiile de urgenţă sunt caracterizate de un anumit ciclu al producerii lor. Tocmai acest ciclu este cel care determină mai multe etape ale managementului situaţiilor de urgenţă, astfel: prevenirea situaţiilor de urgenţă, capacitatea pentru eventualitatea apariţiei acestora, reacţia de răspuns şi recuperarea în urma efectelor unor situaţii de urgenţă. De altfel și în noua Strategie de Apărare se face vorbire despre conceptul de prevenire: ”Concentrarea pe prevenire și mecanismele preventive în sfera securității naționale și apărării țării, respectiv o mai bună anticipare, cunoaştere, dar și realizare a unei capacități de reacție integrate, balansate, flexibile și agile”. 3 În procesul de identificare, evaluare şi ierarhizare a riscurilor, întemeiat pe o profundă cunoaştere, trebuie să se ţină seama de nivelul maxim de manifestare al acestora, simultaneitatea şi desfăşurarea lor în lanţ, aspecte care determină ca

planificarea să aibă în vedere atât fiecare risc în parte, cât şi situaţiile de manifestare combinată sau intercondiţionată, în vederea asigurării unui răspuns rapid de pregătire, protecţie şi reducere a efectelor. De fapt apare necesară identificarea domeniilor de risc, elaborarea hărţilor cuprinzând riscurile probabile şi dezvoltarea întro concepţie nouă a infrastructurii, pentru apărarea populaţiei de pericolele unor calamităţi naturale, dezastre şi accidente ecologice; reducerea riscului de declanşare a unor incidente sau accidente nucleare şi asigurarea securităţii instalaţiilor nucleare. La nivelul fiecărui judeţ se elaborează Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, denumit PAAR, care reprezintă documentul care cuprinde riscurile potenţiale identificate la nivel de municipiu, măsurile, acţiunile şi resursele necesare pentru managementul riscurilor respective. Scopul PAAReste acela de a permite autorităţilor publice locale şi celorlalţi factori de decizie să facă cele mai bune alegeri posibile referitoare la:

- prevenirea riscurilor;

- amplasarea şi dimensionarea unităţilor operative;

3 Strategia Națională de Apărare a Țării., pag 19

~ 9 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

- stabilirea concepţiei şi elaborarea planurilor de intervenţie în situaţii de urgenţă;

- alocarea resurselor (forţelor şi mijloacelor) necesare.

Obiectivele PAAR sunt 4 :

- crearea unui cadru unitar şi coerent de acţiune pentru prevenirea şi

gestionarea riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă;

- asigurarea unui răspuns optim în caz de urgenţă, adecvat fiecărui tip de risc;

- cunoaşterea, de către toţi factorii implicaţi şi de către populaţie a sarcinilor

şiatribuţiilor ce le revin premergător, pe timpul şi după apariţia unei situaţii de urgenţă; - optimizarea resurselor (forţelor şi mijloacelor) necesare prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă.

Obiectivul fundamental al acestui plan se concentrează asupra realizăriiunui sistem informaţional care să integreze toate informaţiile, toate tipurile de date, necesare managementului dezastrelor naturale, de la prognoză până la măsurile post-factum.

2.Amenințări de tip CBRNE-chimice, biologice,radionucleare și explozive în UE și România Uniunea Europeană coordonează politicile naţionale de combaterea

ameninţărilor transfrontaliere la adresa sănătăţii publice, printre care se numără şi răspândirea de liberată sau accidentală de agenţi chimici, biologici şi radionucleari (CBRNE) 5 . UE elaboreazăde asemeneașidiferiteplanuri de pregătireşireacţie la situaţii de urgenţă, la niveleuropean. Aceste planuri de pregătire vizează toate situaţiile de urgenţă implicând agenţi CBRN :

- cauze naturale sau umane;

- cauze accidentale sau deliberate.

De exemplu, se au învedere cazuri precum contaminarea deliberată a apei de băut, contaminarea radionucleară accidentală, apariţia unor noi boli infecţioase sau a unor pandemii. La nivelul Uniunii Europene se desfășoară numeroase activităţi de pregătire/ reacţie la situaţiile de urgenţă asociate agenţilor CBRN, astfel:

-mecanisme şi strategii de gestionare a crizelor; -sisteme de comunicare între ţările UE; -consiliere specializată în materie de prevenire, tratament şi combatere; -evaluări ale riscurilor pentru sănătate; -promovarea cercetării pe teme legate de CBRN. Comisia Europeană a elaborat în aprilie 2008 un plan de acţiune al UE care cuprinde 50 de acţiuni concrete în vederea reducerii riscului de atacuri teroriste cu explozivi.

4 Ordinul MAI nr. 132/2007 5 D.V. Cavaropol, ”Amenințările CBRN la adresa securității statelor”, Conferința Școlilor Doctorale, Academia de Poliție, ediția a III-a, 2015

~ 10 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Planul de acţiune al UE privind materialele chimice, biologice, radioactive şi nucleare (CBRN), aprobat în luna noiembrie 2009, cuprinde 130 de acţiuni specifice în domeniile prevenirii, detectării şireacţiei la incidentele CBRN. Un alt mecanism important este Mecanismul de protecţie civilă al UE, prin care se asigură un răspuns coordonat la orice tip de criză, inclusiv atacuri teroriste, prin utilizarea capacităţilor statelor membre. Comisia Europeană a analizat permanent modalităţile de consolidare a coordonării şi a cooperării rapide în situaţii de criză, având în vedere că rolul UE în gestionarea crizelor şi catastrofelor va trebui dezvoltat în continuare. La nivel european, se face vorbire de riscul CBRNE în cele două strategii importante adoptate: Strategia de Securitate Internă a UE 6 și Strategia de luptă împotriva terorismului 7 . În România, în concepția noii Strategii de Apărare, ”Proliferarea armelor de distrugere în masă şi a vectorilor purtători, precum și traficul de produse cu dublă utilizare, pot afecta securitatea naţională, în condiţiile unei destabilizări la nivel

regional8 . Se pot întâlni mai multe situații în care sunt folosite substanțe de tipul CBRNE:

-terorismul; - accidentele industriale; -transportul materialelor periculoase pe cale terestră sau fluvială. Atribuții specifice de prevenire și de intervenție au atât SRI cât și Departamentul pentru Situații de Urgență 9 , prin IGSU. La noi în țară au fost adoptate mai multe legi și Ordine de ministru referitoare la armele CBRN, astfel:

-O.M.A.I. nr. 279 din 22 decembrie 2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind planificarea, pregătirea şiintervenţia în caz de urgenţă; -H.G.R. nr. 501 din 1 iunie 2005 pentru aprobarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelor de protecţie individuală a cetăţenilor; -Ordinul Nr. 89 din 18 iunie 2013 10 privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şidesfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de IGSU-Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţăşi structurile subordonate. La Art. 3 din acest ordin se stabilesc domeniile specifice activităţii de prevenire, printre care se regăsește si reducerea riscurilor asociate CBRN:

c) aplicarea reglementărilor privind apărarea împotriva incendiilor şiprotecţia civilă şi organizarea activităţii specifice acestor domenii;

d) reducerea riscurilor de producere a incidentelor chimice, biologice, radiologice

şi nucleare (CBRN) şi a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

e) informarea preventivă, educarea şi instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă

a populaţieişi a salariaţilor”.

6 EU’s Internal Security Strategy

7 EU’s Counter-Terrorism Strategy

8 Strategia Națională de Apărare a Țării, pag.16

9 OUG 1/2014 10 www.igsu.ro

~ 11 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

De asemenea și la Art. 35 alin 2 se regăsesc prevederi referitoare la accidentele de substanțe periculoase. Astfel, în cazul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, materiale radioactive, deşeuri, substanţe care pot produce poluări accidentale, activitatea de control se execută şi în conformitate cu reglementările specifice în materie. În concluzie, se poate afirma că la nivel național, european și internațional se întreprind măsuri foarte importante din punct de vedere legislativ, operațional și cooperare interagenții în scopul prevenirii folosirii armelor de tip CBRNE împotriva populației. Lărgirea conceptului de securitate prin cel de securitate extinsă, în care securitatea umană are o importanță capitală, obligă la cooperarea între toate instituțiile la găsirea celor mai rapide soluții în cazul unor amenințări de tip asimetric și folosirii armelor neconvenționale contra populației civile. Se impune lărgirea cercetării științifice în domeniul CBRNE prin accesarea de programe de cercetare din cadrul Horizont 2020 și a altor programe naționale și internaționale

Bibliografie:

1.EU’s Counter-Terrorism Strategy; 2.EU’s Internal Security Strategy;

3. European Project ”Developing effective response of the public order and safety

structures in CBRN terrorist acts”, through the European Comission Programme

”Prevention of and Fight against crime”, code HOME/2012/ISEC/AG/4000004426;

4. LEGE nr. 535 din 25 noiembrie 2004 (*actualizată*) privind prevenirea şi

combaterea terorismului;

5.LEGE nr. 126 din 27 decembrie 1995 (*republicată*) privind regimul materiilor explozive; 6.O.U.G. 1/2014; 7.Strategia Națională de Apărare a Țării, 2015;

8. http://ec.europa.eu/health/preparedness_response/cbrn_threats/index_ro.htm;

9. www.igsu.ro.

~ 12 ~

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA” LOTERIA ROMÂNĂ. ASPECTE LEGISLATIVE DE ACTUALITATE

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

LOTERIA ROMÂNĂ. ASPECTE LEGISLATIVE DE ACTUALITATE

Conf. univ. dr. Marius PANTEA marius.pantea@academiadepolitie.ro Academia de Poliție „A.I.Cuza”, Facultatea de Poliție, Departamentul de Poliție

Abstract:

The Romanian Lottery, is unquestionably the oldest and largest gaming operator in our country. October this year brought forth a repositioning of the Romanian state to the activity of the lottery by changing the "administrator" of this company which operates the state monopoly of gaming lottery, meaning the National Gambling Office will manage this area for a period of four years. This material points to the legislative changes and discusses some aspects of legal-technical nature of great interest for the specialists in the circumscribed interest of gambling.

Keywords: gambling, Romanian Lottery, state monopoly, lottery games, NGO

1. Scurt istoric al loteriei Ca orice alt popor, şi românii au manifestat dintotdeauna nevoia şi responsabilitatea de joc a speciei umane, ele îmbrăcând de-a lungul vremurilor forme mai mult sau mai puţin specifice epocilor. Romanizarea dacilor a avut ca urmare transformări radicale în viaţa autohtonă, inclusiv în universul jocului. În Evul Mediu românesc, recursul la judecata hazardului pentru alegerea locurilor destinate construirii unor biserici „acolo unde se oprea săgeata trasă în acest scop”, este atestatde cronicari. Recursul la întâmplare nefiind contestat, a putut juca un rol de echilibrare în anumite situaţii, evitându-se conflictele. În comunităţile rurale în care unele pământuri erau folosite prin rotaţie sau în devălmăşie, împărţirea lor periodică între beneficiari se făcea prin tragere la sorţi, motiv pentru care loturile astfel atribuite se numeau „soarte”. La începutul secolului al XIX-lea, lumea românească făcea saltul la modele de civilizaţie europeană, conturându-se un mod de viaţă în care jocul oferea un debuşeu pentru energii excedentare. Printre alte noutăţi venite din Apus, românii au descoperit şi jocul la loterie. Istoricul George Potra, autorul unei istorii a Bucureştilor, arăta că „prima menţiune de ţinere a unei loterii” în acest oraş datează din 1793 1 . Loteriile particulare aveau rostul de a asigura vânzarea unor bunuri, aşa cum se practicase în Italia, la început. Pe de altă parte, societatea românească adoptase şi loteria-tombolă, ca divertisment sau ca sursă de colectare de fonduri în cadrul balurilor şi serbărilor, obicei prelungit până în a doua jumătate a secolului al XX-lea la serbările şcolare 2 .

1 A se vedea în acest sens George Potra, Din Bucureștii de altădată, Editura Științifică și Enciclopedică,

1981.

2 A se vedea în acest sens George Potra, Din Bucureștii de ieri, Volumul 2, Editura Științifică și Enciclopedică, 1990.

~ 13 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

La mijlocul secolului, se naşte o nouă tradiţie, cea a implicării femeilor în activităţile caritabile organizate de diferite asociaţii, model care va dura până în perioada dintre cele două războaie mondiale. Elisabeta Ştirbei este una dintre primele organizatoare ale loteriei destinate ajutării unor categorii defavorizate, ea iniţiind un asemenea demers în beneficiul „Aşezământului pentru fete sărace”. Asociaţii asemănătoare erau şi „Societatea ortodoxă naţională a femeilor române”, „Roiul - societate de industrie casnică”, „Asociaţia cercurilor de gospodine”. Nu numai elita feminină proceda astfel, ci şi unii credincioşi. Astfel, avem în vedere loteria de binefacere pentru terminarea Catedralei Sf. Iosif din Bucureşti, pe 15 iunie 1880, loteria Comitetului Spitalului Elisabeta Doamna, Caritatea Gălăţeană în 1897 etc. Loteriile în domeniul social au fost şi ele numeroase: loteria pentru invalizii de război din 1918, sub patronajul Reginei Maria şi Comitetul Central pentru ajutorarea sinistraţilor după inundaţiile din 1927. În domeniul sportiv nu se organizaseră loterii până în perioada dintre cele două războaie mondiale. Este cunoscută totuşi „Loteria asociaţiei drumeţilor din munţii iubiţi ai României” pentru colectarea de fonduri necesare construirii cabanei Babele pe Caraiman, cu tragere pe 18 decembrie 1930. Asocierea loterie – mişcare sportivă avea să devină mai târziu una dintre dimensiunile esenţiale ale loteriei în ţara noastră. Loteriile româneşti în scopuri de binefacere sau de plasare a unor bunuri au fost dublate permanent de loteriile străine. În absenţa unei legislaţii care să reglementeze organizarea şi funcţionarea jocurilor, speculanţii nu au întârziat să abuzeze, descoperind în ceea ce s-a numit Ţările Române, Principatele Unite şi apoi România un teren care se preta la realizarea unor profituri rapide. Îndeosebi loteriile cu centrul la Hamburg şi Budapesta şi-au extins activitatea pe teritoriile româneşti, printr-o publicitate foarte dinamică, în mai toate periodicele, dar şi printr-un sistem de reclamă la domiciliu prin agenţi şi prospecte. Fenomenul a dobândit deci amploare încă din secolul al XIX-lea şi s-a dezvoltat până la începutul secolului XX, astfel încât forul legislativ al ţării s-a văzut nevoit să reacţioneze. În 1876 se propune o lege pentru impozitarea loturilor străine care îşi vând biletele în ţara noastră. Autorul proiectului de lege şi raportor pe marginea acestuia în afara comisiei, Ion Câmpineanu, observa că, în societatea româneascădin ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, loteriile luaseră amploare. Regulamentul de aplicare al acestei legi, publicat în Monitorul Oficial nr. 267 din 26 februarie/10 martie 1883, defineşte în articolul 2 înţelesul celor două principii în numele cărora o loterie putea să fie autorizată: scop de binefacere şi încurajarea artelor 3 . Anul 1906 a adus o schimbare importantă în istoria loteriei la români. În pofida legii din 1883, se acordaseră autorizaţii pentru loterii care provocaseră scandal.

3 Art.2 al Regulamentului:„Scopuri de binefacere se socotesc acele cari auîn vedere uşurarea miseriilor sau nenorocirilor, cari au caracter general, cari resultă dintr-un desastru şi cari apasă asupra unei localităţi. Se consideră, de asemenea, ca scopuri de binefacere şi acele cari-şi propun întreprinderea a orice lucrare folositoare, destinată să serve spre utilitatea publică. Încuragiarea artelor se numesc aceea care are obiect să producă la artiştii lipsiţi de mijloce o emulaţiune şi un zel, care ar putea să se întorcă spre profitul artelor sau scăpându-i de miserie sau facilitându-le studiile sau procurând după moartea lor, ajutoare văduvelor sau copiilor lor.” – „Loteria naţională din România- o istorie ilustrată”,Editura Bucureşti, 1999, p. 107

~ 14 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

George Pavloff afirma că Loteria de Stat trebuie considerată utilă, ea fiind chiar „cerută imperios de moravurile poporului”. Prin Legea Loteriei de Stat, promulgată de regele Carol I, se conferea acestei instituţii un loc important în eforturile de ameliorare a stării de sănătate şi igienă a poporului român 4 . În 1931 se adopta „Legea pentru înfiinţarea şi organizarea Loteriei de Stat pentru sănătatea publică şi de ocrotiri sociale”, urmând ca în 1934 să apară o nouă reglementare – Legea pentru organizarea exploatării şi administrării Loteriei de Stat pe clase pentru sănătatea publică şi ocrotiri sociale prin care se înfiinţa Regia Loteriei de Stat căreia i s-a încredinţat organizarea de loterii în colaborare cu alte instituţii culturale. După anul 1940, legislaţia românească privitoare la loterie a suferit o serie de modificări şi rectificări. În 1944 are loc organizarea exploatării şi administrării loteriei pe clase pentru sănătatea publicului şi ocrotire socială, denumită Regia Loteriei de Stat prin decretul din 31 ianuarie, semnat de Mareşalul Antonescu. În 1947 a avut loc o reformă monetară şi s-a înfiinţat „Colectura Oficială” prin care s-au stabilit premisele reorganizării sistemului de difuzare a biletelor.

Un moment de referinţă în istoria Loteriei de Stat a fost transformarea instituţiei, la 1 ianuarie 1949, în Societate Comercială de Stat sub tutela Ministerului Finanţelor, dezvoltarea ulterioară activităţii loteriei împletindu-se în chip profitabil cu mişcarea sportivă. În 1951 este publicat Regulamentul Loteriei Populare, iar în

1954 se înfiinţează Întreprinderea de Stat Pronosport şi Întreprinderea de Stat

Loteria care, în 1958, se unesc, constituindu-se Întreprinderea de Stat Pronosport. În

1954 sunt lansate emisiuni de „Lozuri în Plic” - realizare originală românească,

având mare aderenţă la masa de participanţi datorită faptului că se ofereau câştiguri „pe loc”. Patru ani mai târziu apare publicaţia Loto-Pronosport, revistă săptămânală. În 1966 are loc reorganizarea Loto-Pronosport, urmând ca în 1991 să se înfiinţeze Regia Autonomă a Loteriilor şi Pronosport, iar, în 1993, să se automatizeze sistemele de joc în regim offline. În 1994, prin Decizia Guvernului nr. 816, se înfiinţează Regia Autonomă Loteria Naţională, iar, în 1999, se înfiinţează Compania Naţională Loteria Română. Detaliile prezentate mai sus au fost preluate din „Loteria națională din România. O istorie ilustrată”, apărută în București în anul 1999.

2. Reglementarea actuală Activitatea de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc este constituie

monopol de stat și este reglementată de prevederile mai multor acte normative, respectiv: a. Legea nr. 31 din 6 mai 1996 privind regimul monopolului de stat 5 , cu modificările şi completările ulterioare,

b. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 159 din 21 octombrie 1999 privind

înfiinţarea Companiei Naţionale „Loteria Română” - S.A. 6 , cu modificările şi completările ulterioare,

c. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi

exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările şi completările ulterioare

4 Informaţie preluată de pe site-ul www.loto.ro

5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 13 mai 1996

6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 25 octombrie 1999

~ 15 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

d. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 20 din 27 martie 2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc 7 , cu modificările şi completările ulterioare, e. și alte acte normative incidente domeniului jocurilor de noroc. De precizat că, activitatea loteriei naţionale este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159 din 21 octombrie 1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Loteria Română” - S.A. Odată cu apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 42/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul jocurilor de noroc 8 , administrarea monopolului a fost transferat Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, pentru o perioada tranzitorie de maxim 4 ani. Considerăm că s-a optat pentru această soluţie temporară, pentru a se evita o problemă concurenţială în domeniul jocurilor de noroc, respectiv, este considerat neconcurenţial faptul de a administra monopolul acordat Loteriei române şi de a fi regulator al domeniului jocurilor de noroc. Opiniem că soluţia aleasă este în concordanţă cu „recomandarea Comisiei Europene din 14 iulie 2014 privind principiile pentru protecția consumatorilor și a utilizatorilor de servicii de jocuri de noroc online și pentru împiedicarea accesului minorilor la jocurile de noroc online”, precum si cea din 23 septembrie 2015 care propune statelor membre „crearea de autorități independente” de reglementare în domeniul jocurilor de noroc, care să gestioneze inclusiv monopolul acordat tipurilor de jocuri loteristice. Considerăm că trecerea loteriei în coordonarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, este un pas spre normalitate, avand în vedere faptul că jocurile de noroc constituie un domeniu de nișă, iar ONJN a demonstrat că poate gestiona cu succes industria de jocuri de noroc din România. De la înființarea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, au fost propuse modificări legislative complexe, care au permis licențierea operatorilor de jocuri de noroc la distanță, încasarea sumelor cuvenite bugetului de stat din exploatarea monopolului și soluționarea problemelor semnalate de Comisia Europeană. Este relevant în acest sens faptul că, autoritatea unică deținută de Oficiu, a permis o mai eficientă gestionare a problemelor din industria jocurilor de noroc, sens în care, autorizarea, monitorizarea și controlul mai strict al acestui domeniu, au avut ca rezultat, disciplinarea și conformarea operatorilor de jocuri, reducerea substanțială a evaziunii fiscale, precum și pregătirea și dezvoltarea unor oportunități prevăzute de lege pentru consacrarea componentei sociale și ocupaționale în acest domeniu reprezentativ pentru mediul de afaceri specific serviciilor. Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, a reușit în scurt timp, în colaborare cu alte instituții ale statului și cu reprezentanții asociațiilor din domeniul jocurilor de noroc, cu care are consultări periodice prin intermediul Consiliului consultativ, să identifice și să rezolve problemele sistemice, să propună modificări legislative ancorate în realitatea economică și socială, să aducă la bugetul de stat sume considerabile (aproximativ 62 milioane euro din penalitatea impusă organizatorilor

7 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 03 aprilie 2013

8 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 14 octombrie 2015

~ 16 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

de jocuri de noroc online, care au desfășurat operațiuni pe teritoriul național în perioada 2010-2015). De asemenea raportat la anul 2012 cand nu exista Oficiul doar pentru taxele speciale (licență și autorizație) s-a înregistrat conform cifrelor A.N.A.F. un plus de aproximativ 70 milioane de euro. La aceste sume se adaugă cele provenite din activitatea de control operativ constituite din amenzi și confiscări. Este relevantă preocuparea Oficiului pentru protecția consumatorilor de jocuri de noroc, prin implementarea unor norme stricte în acest domeniu, precum și eforturile de aplicarea a prevederilor care vizează prevenirea și combaterea faptelor care au legătură cu ordinea și siguranța publică. Se poate afirma fără echivoc faptul că, prin aplicarea OUG 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, sistemul jocurilor de noroc a intrat în normalitate, s-a structurat și funcționează în conformitate cu prevederile legale, a devenit o autentică pârghie pentru facilitarea creșterii economice într-un mediu concurențial în domeniul specific al serviciilor în condițiile unei reforme profunde, transparente și eficiente gestionată de Oficiu în condițiile asimilării recomandărilor europene cele mai relevante în domeniu. În nota de fundamentare a OUG 42/2015 se precizează că: „în acest moment atribuțiile Oficiului în domeniul jocurilor de noroc loteristice, exploatate de C.N. Loteria Română S.A., sunt limitate de prevederile legale în vigoare, aspect care a fost semnalat inclusiv de Curtea de Conturi a României. Având în vedere îndeplinirea defectuoasă de către C.N. Loteria Română S.A. a obiectului său de activitate reflectat în rezultatele financiare în scădere ale companiei, a faptului ca de mai bine de 6 luni C.N. Loteria Romana S.A. are o conducere care nu are expertiză în domeniul jocurilor de noroc fapt care afectează încrederea angajaților în instituție, situație care se reflectă direct în productivitatea muncii, precum și scăderea încrederii cetățenilor în corectitudinea extragerilor realizate, situații care afectează direct desfășurarea de activităţi de interes public naţional, în scopul realizării cadrului organizat pentru desfăşurarea de jocuri de noroc admise de lege şi obţinerii de fonduri destinate finanţării unor obiective de interes public naţional, conform dispozitiilor legii nr. 124/2015, aspecte relevate în mod pregnant și în rapoartele de control ale instituțiilor abilitate precum și ținând seama de necesitatea îmbunătățirii managementului acestei societăți pentru pregătirea trecerii într-o perioada de 2 ani de zile la principiile corporative și în maxim 4 ani la modelul guvernanței corporative, este necesară instituirea unor reglementări legislative, care să corespundă nevoilor actuale ale pieței de profil din țara noastră și care să permită asigurarea surselor de finanțare pentru dezvoltare investițiilor publice din domeniul culturii, educației, sportului și sănătății, precum și pentru eliminarea deficiențelor și dezvoltarea strategică performantă a Loteriei Române. În aceasta perioadă se va implementa un program de redresare economică într-o perioadă cât mai scurt posibilă, iar Oficiul va depune toate eforturile necesare printr-un program de redresare economică pentru rentabilizarea activității companiei și va demara procedurile pentru selectarea unei echipe de management privat. În aceasta perioadă ONJN va acționa fără a discrimina piața concurențială prin luarea unor măsuri care să avantajeze Loteria Română iar la nivelul instituției va gestiona separat activitatea din piata concurențială în raport cu activitatea

~ 17 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Loteriei Române în așa fel încât prin comportamentul său să nu afecteze mediul concurențial”. Opiniem că motivarea este apropiată de realitate, iar soluția poate suferii câteva modificări care vor permite o mai bună gestionare a activității Loteriei naționale. De asemenea au fost modificate cu această ocazie și OUG 77/2009, precum și OUG 20/2013. În acest sens au fost introduse modificări care stabilesc faptul că monopolul de stat, consacrat de legea 31/1990 este administrat în totalitate de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, sens în care acesta este împărțit de organizatorii privați care exploatează orice tip de jocuri de noroc tradiționale și la distanță, cu excepția jocurilor loteristice care sunt exploatate în exclusivitate de loteria națională. Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, trece din coordonarea Secretariatului General al Guvernului, în coordonarea primului-ministru prin intermediul Cancelariei acestuia. O altă modificare schimbă componența Comitetului de coordonare al ONJN, prin eliminarea reprezentantului desemnat de Biroul Român de Metrologie Legală și înlocuirea acestuia cu un reprezentant desemnat de Secretariatul General al Guvernului. Prezentăm în continuare în integralitate prevederile OUG 42/2015 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul jocurilor de noroc. „Recomandarea Comisiei Europene din 14 iulie 2014 privind principiile pentru protecția consumatorilor și a utilizatorilor de servicii de jocuri de noroc online și pentru împiedicarea accesului minorilor la jocurile de noroc online”, precum si cea din 23 septembrie 2015 propune statelor membre „crearea de autorități independente” de reglementare în domeniul jocurilor de noroc. Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, a fost înființat în anul 2013, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului. Având în vedere recomandarea Comisiei Europene, prezentul act normativ aliniază România la aceste recomandari în domeniul jocurilor de noroc in vederea coordonarii unitare si concurentiale a tuturor jocurilor de noroc din Romania. Monopolul statelor în domeniul jocurilor de noroc este recunoscut de Comisia Europeană, prin excluderea acestui tip de activitate de la Directiva 2006/123/CE privind serviciile in cadrul pietei interne. Având în vedere faptul că C.N. Loteria Română S.A. desfăşoară activitate de interes public naţional în domeniul jocurilor de noroc, cu scopul realizării cadrului organizat pentru satisfacerea cererii naturale de joc în rândul populaţiei şi crearea fondurilor necesare finanţării obiectivelor de interes public naţional, dar în același timp servește interesele consacrate prin exclusivitatea în domeniul jocurilor loteristice. Totodată, având în vedere necesitatea instituirii unor măsuri legislative, privind o mai bună funcționare a C.N. Loteria Română S.A. și alinierea la cerințele actuale ale pieței naționale și europene de jocuri de noroc, precum și o gestionare eficientă a exclusivitatii deținute de aceasta. Ţinând cont de situaţiile expuse mai sus, care vizează domeniul de activitate al jocurilor de noroc, se impune îmbunătăţirea cadrului normativ prin promovarea prezentei ordonanţe de urgenţă. În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

~ 18 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. ART. I- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.227/2013, cu modificarile si completarile ulterioare se modifica si se se completeaza dupa cum urmeaza:

1. După alineatul 1 al articolului 1 se introduce un nou alineat, alin.(1 1 ) , cu

urmatorul cuprins:„(1 1 )Administrarea monopolului de stat prevazut la alin.(1) se face de catre Oficiul National pentru Jocuri de Noroc”.

2. După alineatul 2 al articolului 1 se introduce un nou alineat , alin.(2 1 ) , cu

urmatorul cuprins:„(2 1 ) Statul acorda licență de organizare a jocurilor de noroc în mod exclusiv CNLR pentru jocurile loto tradiționale și la distanță, noroc, noroc plus și super noroc, expres și lozuri”.

3. După alineatul 9 al articolului 17 se introduce alineatul 10 cu următorul

cuprins: „(10) Comitetul de supraveghere al ONJN poate suspenda activitatea, la propunerea motivată a direcțiilor de specialitate ale ONJN, în alte condiții decât

cele prevăzute la alineatele anterioare, până la clarificarea situației.” ART. II – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159 /1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Loteria Română” - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 25 octombrie 1999, aprobată cu modificări prin

Legea nr.288/2001, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. După alineatul (2) al articolului 1 se introduce un nou alineat, alineatul (2 1 ),

cu următorul cuprins: „(21) Activitatea CN Loteria Română S.A. se desfășoară în

conformitate cu prevederile Statutului precum și a regulamentelor de joc aprobate de catre Oficiu si publicate pe site-ul C.N.L.R.”

2. Alineatul (3) al articolului 5 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3)

Drepturile şi obligaţiile decurgând din calitatea de acţionar unic al statului român se exercită de către Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, pentru o perioada tranzitorie de maxim 4 ani.”

3. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 6 Loteria Română

are ca obiect principal de activitate organizarea, administrarea şi exploatarea jocurilor de noroc loto tradiționale și la distanță, noroc, noroc plus și super noroc, expres și lozuri, elaborarea regulamentelor de joc, executarea de produse

loteristice, tipărituri şi lucrări poligrafice, precum şi alte activităţi stabilite prin statut.

4. După articolul 12 se introduc două noi articole, articolul 13 și 14 cu

următorul cuprins:

„Art.13

Câștigurile neridicate de participanții la jocurile de noroc organizate de Loteria Română, conform regulamentelor de joc aprobate, se constituie în venituri ale CN Loteria Română S.A. Art. 14 (1) Preşedintele consiliului de administratie prezintă semestrial sau ori de cate ori se solicita de catre Presedintele ONJN situatia economico-financiara a Loteriei Romane, stadiul realizarii obiectivelor si criteriilor de performanta precum si alte documentatii solicitate,care vor fi vizate si certificate de cenzori dupa caz.

~ 19 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

(2) Reprezentantii statului în Adunarea generală a acţionarilor se numesc de Președintele Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc.” ART. III – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20 /2013 privind înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 03 aprilie 2013, aprobată cu modificări prin Legea nr.227/2013, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Dupa alineatul (1) al articolului 1 se introduce un nou alineat, alineatul (1 1 ) ,

cu urmatorul cuprins: „(1 1 ) Oficiul își desfășoară activitatea în coordonarea Primului

ministru prin Cancelaria Primului-Ministru.”

2. Alineatul (1) al articolului 2 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1)

Oficiul acordă dreptul de organizare şi funcţionare, monitorizează, supraveghează şi controlează activităţile din domeniul jocurilor de noroc şi a activităţilor conexe, așa cum sunt reglementate de Ordonața de urgență a Guvernului nr. 77 /2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.246/2010, cu modificările și completările ulterioare.”

3. Litera d) a articolului 3 se modifică şi va avea următorul cuprins: „d) exercită

controlul tehnic al sistemelor informatice, monitorizarea şi supravegherea pentru

jocurile de noroc tradiționale și la distanță, astfel cum sunt reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 , aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr.246/2010, cu modificările şi completările ulterioare;”

4. Alineatul (1) al articolului 8 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1)

Comitetul este format din 9 membri, din care 2 executivi şi 7 neexecutivi numiţi

prin decizie a prim-ministrului, după cum urmează:

a) preşedintele Oficiului - membru executiv;

b) viceprședintele Oficiului – membru executiv

c) membru - membru neexecutiv numit la propunerea preşedintelui Oficiului

Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

d) membru - membru neexecutiv la propunerea ministrului afacerilor interne;

e) membru - membru neexecutiv numit la propunerea preşedintelui Consiliului

Concurenţei;

f) membru - membru neexecutiv numit la propunerea preşedintelui Agenţiei

Naţionale de Administrare Fiscală;

g) membru - membru neexecutiv numit la propunerea ministrului comunicaţiilor şi

societăţii informaţionale; h) membru - membru neexecutiv numit la propunerea şefului Cancelariei Primului-Ministru. i) membru - membru neexecutiv numit la propunerea Secretariatului General al Guvernului Art.IV Orice dispoziţii contrare prezentei ordonanțe de urgență se abrogă.

3. Concluzie Modificarea legislativă, va permite gestionarea eficientă a „industriei jocurilor de noroc” din țara noastră, prin autorizarea, monitorizarea și contolul unic al acestui domeniu de către o singură instituție ultraspecializată. Opiniem că după perioada de probă, de 4 ani, statul va definitiva actul normativ prin instituirea autorității

~ 20 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

unice, independente, care să administreze și să gestioneze problematica din domeniul jocurilor de noroc.

Bibliografie:

George Potra, Din Bucureștii de altădată, Editura Științifică și Enciclopedică,

1981

2. George Potra, Din Bucureștii de ieri, Volumul 2, Editura Științifică și Enciclopedică, 1990

1.

3. www.loto.ro

4. Legea nr. 31 din 6 mai 1996 privind regimul monopolului de stat, cu

modificările şi completările ulterioare

5. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159 din 21 octombrie 1999 privind

înfiinţarea Companiei Naţionale „Loteria Română” - S.A. , cu modificările şi completările ulterioare

6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi

exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările şi completările ulterioare

7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20 din 27 martie 2013 privind

înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc , cu modificările şi completările ulterioare

8. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2015 pentru modificarea și

completarea unor acte normative din domeniul jocurilor de noroc

9. Loteria națională din România. O istorie ilustrată, București, 1999

~ 21 ~

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special
REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

O ALTĂ FAȚĂ A TERORISMULUI

Prof.univ.dr.TORJE Daniel Costel Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”

Abstract The presence of violence, as a fundamental characteristic of terrorism makes it necessary to distinguish between terrorist acts and the acts committed by terrorist organizations. Not all the actions of the terrorist organizations can be categorized as of a terrorist type, as neither all the terrorist acts are not compulsorily fulfilled by a terrorist organization. All the criminal acts, regardless of the political stakes, moral justifications and forms of terrorist activity, involving murders, attacks, hijackings, kidnappings, arsons, sabotages, acts condemned by the society. It is precisely this kind of terrorism distinguishes terrorism and criminal urban or rural guerrilla warfare, counter-insurgency operations which, although they are not considered fully forms of conventional war, are accepted as such by the society. Terrorist acts are not justifiable.

Key-words: terrorism, violence, victim, attempt, explosion, kidnapping, criminal

Nu știu și nici nu-mi propun să aflu câte fețe are terorismul. Sunt convins însă, că are mai multe și că, cele definitorii, nu le cunoaștem cu adevărat. Că, o parte din acele fețe cunoscute publicului larg, sunt cosmetizate și ascund adevăruri dureroase, iar unele din cele necunoscute, nu le vom afla niciodată Nu-mi propun să fac o analiză a fenomenului din perspectiva unui specialist în probleme de terorism, ci din poziția unui cetățean de rând, mai puțin credul și cu o curiozitate dincolo de granițele unui cititor obișnuit. Nu mă interesează ce se ascunde în spatele acestor măști, acestor trucaje. Nu e treaba mea să sap într-un câmp minat, sau să fac pe curajosul în fața grenadei, ce are cuiul scos. Mă alături doar celor care nu cred în ideea că tot ce ni se prezintă, ca fiind acte de terorism, sunt generate de niște descreierați și, de asemenea, că acest fenomen este opera exclusivă a unor grupări de răufăcători violenți și scelerați. Ca și alții, cred cu tărie că adevărurile – așa cum spunea Aldous Huxley - „continuă să existe chiar dacă sunt ignorate” Evenimentele, datele și personajele la care voi face referire se regăsesc în spațiul public în tot felul de materiale generoase, scrise sau video. Pe seama lor s- au făcut diverse comentarii. S-a scris, s-a discutat, s-a dezbătut, s-au făcut emisiuni. Din toate acestea eu am extras o serie de informații, pe care le-am pus cap la cap și- am construit un punct de vedere bazat pe argumente logice, pe raționamente ce, în opinia mea, nu pot fi combătute. Sunt argumente veridice pe care oricine le poate cerceta, oricine le poate căuta. Un vechi proverb spune „Adevărul nu trebuie dovedit. El există și atât”.

1

1 www.citatecelebre.net

~ 23 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Nu am nicio intenție de a convinge pe cineva cu privire la observațiilor mele. Nu recomand nimănui să-mi împărtășească punctul de vedere. Eu nu fac decât o invitație la reflecție și la judecarea unor evenimente, dincolo de ceea ce ni se prezintă ca fiind o realitate. Cât despre constatările mele, rămâne ca timpul să dovedească justețea sau netemeiniciea lor. Nu numărul mare a celor care susțin un punct de vedere e important, ci temeinicia și autenticitatea afirmațiilor lor. „Faptul că o idee este acceptată de un număr mare de oameni, nu constituie o dovadă a validității ei" (Dan Brown). 2 Subiectul abordat este legat de evenimentele petrecute în ziua de 11 septembrie 2001 în S.U.A., evenimente care au suscitat numeroase dezbateri, multe dintre ele fără o finalitate clară. Multele controverse, multele întrebări fără răspuns, multele bâlbâieli din partea oficialilor au făcut din acest subiect unul extrem de palpitant și de furtunos. Încă de la început vreau să spun că mă așez și eu în rândul celor care nu cred în varianta oficială, prezentată publicului larg, în legătură cu întâmplările dramatice petrecute în acea fatidică zi. Sunt extrem de multe lucruri, care mă fac să mă îndoiesc de realitatea acelor momente, iar prin acest material am să prezint o parte din motivele, pe care se fundamentează scepticismul meu. Am să încep cu așa numitul „creier al operațiunilor”, vestitul Osama Ben Laden. La momentul tristului eveniment un moș gârbovit, îmbrăcat în straie tradiționale ponosite, ce se deplasa greoi, ajutndu-se de un toiag improvizat, prin munții Afganistanului. Un miliardar al grotelor afgane care, din tenebroasele scorburi de piatră, a coordonat cea mai mare operațiune teroristă de pe mapamond. Un bunic a cărui nume a produs atâta nelișnite în cancelariile lumii. Rememorând imaginile cu el, nu poți să nu te întrebi, cum a fost posibil ca un altfel de personaj, lipsit de logistica necesară efectuării unui ansamblu coerent de operațiuni, să reușească o astfel de tragedie ? Cum a reușit acest „rege al cavernelor” să coordoneze de la 12.000 de mile distanță, deturnarea a patru avioane plecate de pe trei aeroporturi diferite ? Pentru a ne forma o imagine mai clară despre acest „suveran al teroriștilor", trebuie să știm că el a fost creația Serviciilor Secrete Americane. În anul 1979 lumea era împărțită în două forțe mondiale, diametral opuse, denumite simbolic „blocul comunist" și „blocul capitalist”. Liderul țărilor comuniste din acea vreme, U.R.S.S-ul, invadează Afganistanul, gest care determină S.U.A – celălalt lider mondial al vremii - să intervină în sprijinul forțelor naționale de luptă împotriva invadatorului. Se creează astfel o forță de rezistență locală formată din mujahedini, care avea să ducă la apariția grupării Al Quaida, condusă de tânărul pe atunci Osama Ben Laden. Acești „luptători pentru eliberarea Asiei" cum îi numea președintele american Ronald Reegan au fost în permanență sprijiniți de americani. Liderul grupării a studiat în Europa, iar ulterior războiului din Afganistan, mai exact în anul 1988, a fost racolat de CIA. Numele lui sub acoperire a fost Tim Osman. Familia lui Osama Ben Laden era una dintre cele mai bogate familii saudite. Tatăl său șeicul Mohammed Ben Laden avea o societate de construcții denumită BEN LADEN BROTHERS, transformată ulterior în GRUPUL SAUDIT BEN LADEN. El avea numeroase și strânse legături cu familia regală saudită, fapt ce l-a ajutat să construiască numeroase baze militare pentru americani în Orient.

2 www.citatesiproverbe.ro;

~ 24 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Se spune că între familia Bush și familia Ben Laden au existat legături strânse de afaceri. În anul 1977 George Bush Junior a pus bazele societății energetice ARBUSTO COMPANY, iar printre investitorii majoritari apar două personaje, care nu sunt de neglijat. Primul este Salem Ben Laden, nimeni altul decât fratele mai mare a celebrului terorist, iar celălalt este șeicul Khalid Ben Mahfouz, adică cumnatul lui Osama Ben Laden, sora șeicului fiind soția teroristului. Legat de investigațiile privind fenomentul terorist și implicațiile acestuia în viața societății americane, fostul director adjunct al FBI John Oneil a demisionat din

acest post, motivând că este dezgustat din cauza amestecului administrațiilor Bush și Clinton în cercetările privind gruparea teroristă Al Quaida. În opinia fostului director, principalul obstacol, in investigarea terorismului islamic, l-a constituit interesele corporațiilor petroliere ale SUA în Orientul Mijlociu. Acest gest și această poziție a unui înalt funcționar al statului american m-a făcut să mă întreb ce s-a întâmplat cu John Oneil după ce și-a dat demisia ? Descoperirea nu m-a surprins. A primit o oferă de anjagare ca șef al securității la Wold Trend Center. Care a fost prima zi de muncă

a lui Johm Oneil la WTC ? 11 septembtie 2001

În anul 1992 au avut loc două atentate asupra ambasadelor SUA din Kenya și Tanzania în care au murit 35 de cetățeni americani și peste 150 de localnici. La patru ani distanță, în 1996, un al atac terorist are loc asupra distrugătorului american USS COLE, în care mor 25 de militari americani. În spatele acestor atacuri s-a aflat temuta grupare teroristă Al Quaida. De neînțeles este faptul că deși inițial Yemenul și mai apoi Sudanul s-au oferit să-l extrădeze pe Osama Ben Laden, secretarul de stat din timpul președintelui Bill Clinton, doamna Madeleine Allbright a refuzat Nu mult timp după aceste atentate Osama Ben Laden s-a internat într-un spital american din Dubai, unde s-a tratat de o afecțiune la rinichi. În presa europeană s-a scris, la vremea aceea, că teroristul suferea de o disfuncție renală. Faptul că a beneficiat de serviciile medicale americane ridică un mare semn de întrebare. Tot presa este cea care a vehiculat informația conform căreia, în perioada spitalizării, Osama Ben Laden a beneficiat de vizita șefului C.I.A. de atunci. O întâlnire ce nu poate fi trecută cu vederea Cu opt ani înainte de șocantul atac terorist din New York, mai exact în octombrie 1993, asupra uneia din clădirile Wold Trend Center, a mai avut loc un atentat terorist. Atunci au murit 34 de oameni. Din fericire doar 34, pentre că victimele și pagubele ar fi fost mult mai mari dacă atentatorul nu ar fi schimbat, din proprie inițiativă, planul stabilit inițial împreună cu agentul FBI, care l-a racolat pentru a executa atentatul. Conform declarației atentatorului, un egiptean de 43 de ani pe nume Edman Salem, acesta a fost pregătit și antrenat de ofițerul FBI John Anticev, considerat unul dintre cei mai buni ofițeri FBI, să execute acel act terorist ! Pare șocant, dar informațiile au fost prezentate pe larg în presa americană. El trebuia să parcheze camionul cu încărcătura explozivă lângă unul din stâlpii de rezistență al clădirii, dar pentru că în ziua fixată, spațiul respectiv a fost ocupat de un alt autoturism, egipteanul a parcat camioneta mai departe de locul indicat de ofițerul FBI, iar atentatul nu a mai produs pagubele scontate. Acest subiect a fost relatat în detaliu în celebra publicație New York Times, dar

Din păcate și ultima

3

3 www.filmedocumentare.com;

~ 25 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Doi dintre presupusii piloti ai zborului 77 au fost Khalid al Mdar și Nauak al Hamzi. Despre ei instructorul de zbor Rick Garza, care i-a avut ca elevi la clubul

aeronautic Sorbi, a declarat că nu ar fi fost în stare să piloteze niciodată acel avion ! Că nu aveau abilitățile necesare de a se descurca singuri în pilotarea unui Boeing. Că nu aveau îndemnarea necesară pentru a manevra unui astfel de aparat de zbor Avioanele implicate în atentate nu se conduc precum un autovehicul. Chiar și la volanul unui autoturism te descuri destul de greu, atunci când ești începător. Pentru a pilota la manșa unor asemenea aparate, sunt necesare mii de ore de zbor, inițial în postura de însoțitor și apoi în cea de comandant de aeronavă. În plus, cei doi ageamii, amintiți mai sus, au executat în aer manevre și întoarceri cu precizia unui pilot de înaltă clasă. Traiectoriile zborurlor 77 și 175 și viteza la care au fost efectuate operațiinile de rotație și coborâre, puteau fi efectuate doar de piloți cu o experiență îndelungată în pilotaj În presa americană s-a vorbit mult despre tehnologia GLOBAL HAWK prin care atât comenzile manuale cât și cele automate ale avioanelor pot fi controlate cu

precizie de la sol

controlate de la sol

spun că o astfel de tehnologie poate fi utilizată doar pe

aici s-a născut și teoria că acele aparate de zbor ar fi fost

De

Unii

avioane de mici dimensiuni, dar alții susțin contrariul, că se poate folosi și în cazul

avioanelor comerciale

Capitala americană Washington D.C este înconjurată de baze militare aeriene. Cel puțin două baze militare, respectiv cea de la Andrews și cea de la Langlay, aveau capacitatea de a interveni imediat cu avioane de luptă. Cu toate că se știa că zborul 77 se îndreaptă spre capitală, având ca țintă Casa Albă sau Pentagonul, nici un avion al Forțelor Aeriene Americane nu s-a ridicat de la sol, așa cum ar fi

trebuit

Conform agenției de știri Reuters, doi dintre presupușii teroriști au mers, cu câteva nopți înainte de atac, la un bar de noapte, unde au loc, seară de seară, programe de divertisment cu dansatoare topless. Aici ar fi consumat mai multe feluri de băuturi alcoolice și au cheltuit fiecare peste 200 de dolari pentru dansuri erotice alături de animatoare. Sub influența băuturilor consumate, la un moment

dat, au început să vorbească despre cum America va avea de suferit, fără să spună ceva concret, iar la plecare au lăsat pe masă, în mod ostentativ, cărți de vizită și un

coran

Allah puteau să se ducă înainte de atentat la un bar de striptease și să se îmbete?! Să spună lumii întregi ce aveau să facă și apoi să plece lăsându-și cărțile de vizită într-un coran?! Acest tip de comportament este contrar legii islamice! Despre zborul 93 s-a spus că a decolat din New Jersey și a fost deturnat spre Ohio, după care a virat brusc și s-a întors spre capitala Washigton DC. Pasagerii avionului realizând ce se întâmplă au decis să-i atace pe teroriști. În urma luptei care s-a dat între pasagerii avionului și teroriști, aparatul de zbor s-a prăbușit În decursul anilor, avioane identice sau asemănătoare s-au prăbușit în diverse locuri de pe această planetă. Imaginile unui avion prăbușit, rămășitele și locul impactului se încadrează într-un tipar specific unui asemenea accident. În acest caz lucrurile au stat total diferit. Realitatea indica faptul că acest avion nu s-a prăbușit, ci a fost doborât. La această opinie s-a ajuns ca urmare a faptului că:

Oare niște musulmani fundamentaliști care urmau să-și dea viața pentru

Ordinul

a fost „Rămâneți la sol !” 4

4 Ibidem;

~ 26 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

a. rămășițele acestui avion s-au împrăștiat pe o rază de 8 mile;

b. resturile au fost distruse în bucățele foarte mici;

c. martorii din zonă au relatat că au auzit o explozie puternică în timp ce

avionul era încă în aer

Foarte importante ar fi fost informațiile oficiale legate de traiectoriile de zbor, despre convorbirile care au avut loc între piloții de avioane și turnurile de control sau convorbirile dintre piloți și F.A.A. (Forțele Aeriene Americane). Se știe că șase

dintre cei opt piloți implicați aveau experiență militară, fiind considerați capabili să se descurce și singuri. Cum a fost oare posibil ca toți cei opt să fie imobilizați și uciși de teroriști cu cuttere de hârtie? Cum a fost oare posibil ca nici unul dintre ei să nu fi încercat să scape sau să trimită mesaje de alertă către F.A.A.? Orice cetățean obișnuit cu zborurile știe de existența cutiilor negre și de importanța lor în stocarea unor informații despre călătoria cu avionul. Aceste cutii sunt construite din materiale extrem de solide care să reziste la impacte majore. Fiecare aparat avea două asemenea cutii. Niciuna din cele opt cutii nu a fost găsită. Niciuna din aceste cutii nu a putut fi recuperată Nicio clădire de oțel din lume nu a cedat în urma focului! În ultimii 100 de ani zeci de imobile au luat foc și au ars perioade lungi de timp, dar nu s-au prăbușit. Un exemplu convingător este clădirea Meridian Plazza din Philadelphia, care în anul 1991 a ars timp de 19 ore, focul afectând 8 etaje din cele 38 ale imobilului. Spre comparație, WTC Sud a ars 56 de minute, iar WTC Nord 1 oră și 43 de minute până la momentul prăbușirii lor Din imaginile cu cele două turnuri s-a putut constata că acestea nu ardeau cu flacără deschisă, că din locul unde avionele au lovit clădirile ieșea un fum negru gros, semn că focul nu avea forță, că cea mai mare parte a combustibilului a ars în exteriorul clădirii la impact, iar energia degajată s-a disipat extrem de repede Oțelul de topește la 2700 grade Fahrenheit. Combustibilul de avion amestecat in proporții precise cu aerul, arde pentru scurt timp la 1800 grade Fahrenheit. Datorită rezidurilor de la covoare, mobilă, ciment, aluminiu și a lipsei de oxigen

Și

focul din Wold Trend Center a ars probabil la 1200-1300 grade Fahrenheit

atunci te întrebi, cum au putut, într-un timp atât de scurt, să se topească 47 de coloane centrale interioare uriașe și alte 236 de coloane exterioare din oțel, sudate

între ele cu platbande, tot din oțel ? În structura clădirilor era o întreagă rețea de

erau niște cuburi de

două clădiri au fost construite să reziste la cele mai violente furtuni și la

impactul cu avione

de construcția lor. Știti când s-a început construcția

clădirilor ? 11 septembrie 1971 Toată lumea a văzut că a fost afectată partea superioară a clădirilor. Baza clădirii a rămas intactă și bine ancorată. Partea de sus, devastată de impact și de incendiul declanșat s-ar fi putut prăbuși, în mod independent, în lateral. Lucru care nu s-a întâmplat. Apoi această prăbușire ar fi distrus clădirea în bucăți și nu ar pulveriza totul lăsând în urmă ciment prefăcut în praf Marele nor de fum apărut odată cu prăbușirea clădirilor și care a acoperit întreaga zonă din împrejur, cu o subsatnță de forma nisipului, a reprezentat cimentul rezultat în urma exploziei și a incendiului. Problema e că acel ciment era cristalizat, iar această pulverizare nu putea fi făcută decât de explozive de înaltă tehnologie

și

că au văzut avioane militare în zonă

bare de oțel, care interconectau coloanele de legătură

lego

Cele

Apropo

nu

~ 27 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Analiștii au făcut calcule cu privire la timpul în care s-au prăbușit cele două clădiri conform legii căderii corpurilor a lui Galileo Galilei, lege acceptată și recunoscută de toți oamenii de știință din lume. Conform acestei teorii, pătratul vitezei cu care cade un obiect în gol este egal cu de două ori greutatea obiectului înmulțită cu înălțimea de la care cade. Rezultatul a fost de 9,1627 secunde ca fiind cel mai rapid timp de cădere în gol pentru aceste clădiri. Turnul de Sud a căzut în 10,4 secunde, iar cel de Nord în 8,1 secunde. Adițional a existat și o anumită rezistență la cădere destul de însemnată, care nu poate fi ignorată. Această rezistență a fost cauzată de părțile masive inferioare, stabilizate cu 250 de coloane de oțel interioare și exterioare, precum și de mii de platbande de oțel care făceau legăturile între coloane. Înălțimea clădirilor era de 1.350 de picioare, iar concluzia care se desprinde de aici este următoarea: ori înălțimea clădirilor cunoscută publicului larg nu era reală, ori cineva a tras aceste imobile mai repede jos Un alt mister este legat de clădirea Wold Trade Center 7 (prescurtat WTC 7) aflată în imediata apropiere a celor două clădiri principale lovite de teroriști.WTC 7

a fost construită deasupra unei mari centrale electrice, care găzduiește 10 mari

transformatoare electrice. Mai mult decât atât, proprietarul a permis instalarea unor mari tancuri de combustibil diesel cu o capacitate de 42.000 galoane, pentru a

asigura potentialul energetic pentru situațiile de urgență. Printre principalii chiriași

ai clădirii erau:

1. Primarul New York-lui de atunci, Robert Giuliani care a construit un buncăr

de control in valoare de 13 milioane de dolari.

2. C.I.A.

3. Ministerul Apărării.

4. Serviciul secret.

Este cel puțin ciudat cum primarul New York-lui a construit un buncăr atât de

scump intr-o clădire situată deasupra unor transformatoare și depozite de combustibil uriașe? În plus, WTC 7 nu a fost anunțată că este in flăcări decât la ora 3.00 PM, adică la 5 ore după ce s-au prăbușit WTC 1 si WTC 2. Aceste incendii erau relativ minore și ardeau de aproximativ 3 ore, când toată clădirea s-a prăbușit ( la 5.25 PM) Speciațiștii care au vizionat imaginile cu prăbușirea WTC 7 susțin că a fost

nu a fost nicio explozie uriașă

Înainte cu o săptămână de atentat s-a inregistrat o creștere cu 1200 la sută a acțiunilor la bursă a companiilor aeriene United Airlines și American Airlines, conform raportului Agentiei de Bursă din Chicago. Toată lumea știe că, un investitor

de

milioane de dolari au fost câștigați de cei care, se pare că, au fost avertizați despre acest eveniment Se pare că Guvernul american cheltuiește anual aproximativ 40 de miliarde de dolari cu finanțarea serviciilor de informații americane (F.B.I., C.I.A., A.N.S.). Aceste agenții au fost resposabile de finanțarea grupării Al Quaida. Ele i-au susținut inițial pe talibani, apoi i-au monitorizat. Mai bine de zece ani acești luptători fanatici au fost permanent în vizorul serviciilor secrete americane. Au fost supravegheați pas cu pas, cu ajutorul mijloacelor specifice și a unor tehnologii ultramoderne. Cu toate

vinde acțiuni atunci când se așteaptă la o scădere a valorii acțiunilor

vorba de o prăbusire convențională

peretii au căzut frumos unul peste altul

iar

resturile s-au spart și au căzut nu s-au pulverizat

Zeci

~ 28 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

aceste fonduri, mijloace și tehnologii sofisticate aceste servicii neagă faptul că ar fi știut dinainte de atacul pus la cale de teroriști În ziua atacului, un cuplu din New Jersey au afirmat că au văzut un grup de oameni care filmau de pe o clădire alăturată primul avion care lovise WTC. Le-a atras atenția reacția de bucurie a acestor oameni! Presupunând că sunt teroriști au chemat poliția. Sosiți de urgență la fața locului organele de ordine au reușit să-i prindă și să-i rețină pentru cercetări. Spre stupefacția lor aceștia nu erau arabi, ci israelieni. În urma verificărilor efectuate, acești indivizi aveau permis de ședere legală în S.U.A. și lucrau pentru o companie națională de film. Potrivit revistei Forward (publicație evreiască locală), această companie israeliană ar avea o relație

foarte apropiată cu Mossadul

oameni care știau dinainte că vor veni avioane să lovească WTC și de ce guvernul american nu a investigat amănunțit acest episod? Sunt multe alte aspecte controvesate, lucruri ciudate care nu-și găsesc nicio explicație credibilă în versiunea prezentată publicului larg. Aș putea să continui șirul argumentelor care m-au determinat să-mi conturez o astfel de opinie.

Detalierea lor însă nu ar modifica cu nimic convingerile celor care susțin punctul de vedere relatat pe micile ecrane. Ceva mă face să cred că vor exista și curioși, care vor dori să caute, să verifice, să analizeze, să exploreze, să compare convinși fiind de spusele Isabelei Allende și-anume „Cine caută adevărul își asumă riscul de a-l găsi”. Adevărul așteaptă spunea Alexandru Vlahuță „numai minciuna e grăbită". Pentru a le strârni curiozitatea celor care sunt șovăielnici, am să le amintesc faptul că, dintotdeauna, conducătorii lumii s-au folosit de principiul manipulării a lui Hegel (un filozof german ce a trăit în perioada 1770 – 1831), pentru a-și atinge scopurile.Conform teoriei marelui filosof, societăţile sunt guvernate de următoarea formulă:

a. Existenţa unui tip de societate sau guvernare, numită Teză, ar da naştere la

apariţia unui tip opus de societate sau guvernare, pe care Hegel a numit-o Antiteză.

b. Teza şi Antiteza ar începe în mod natural să intre în conflict una cu cealaltă,

din moment ce ele sunt exact sisteme opuse, şi astfel ar vedea lucrurile în mod diferit.

c. Dacă Teza şi Antiteza ar intra în conflict pentru o lungă perioadă de timp, cu

nicio parte care s-o anihileze pe cealaltă, s-ar produce schimbări în ambele părţi,

pentru a rezulta o guvernare sau societate hibridă, pe care Hegel a numit-o Sinteză. Astfel, o luptă constantă sau o ameninţare a luptei reprezintă cheia. ”

au creat în secret o

problemă, la care populația a reacționat cu teamă, iar soluția a fost transferarea

mai edificator exemplu vine tot

puterii către cei care au creat problema

dincolo de Ocean. În cel de-al Doilea Război Mondial agenții președintelui Franklin

Delano Roselvelt au spart codul japonezilor

au știut cu luni înainte, că aceștia

și, în mod firesc, ne punem întrebarea cine erau acei

Prin

adaptare

la

subiectul

abordat

cei

Cel

și

interesați

vor ataca baza militară a americanilor de la Pear Harbour. Înaintea atacului populația se opunea intrării S.U.A în război. După așa zisul „atac surpriză" Congresul a reacționat și, în următoarele zile, a declarat război, in timp ce populația credulă s-a inrolat cu miile să lupte Concluziile le veți trage fiecare, în funcție, binențeles, și de informațiile suplimentare pe care le aveți la dispoziție. Eu am să încerc să formulez o astfel de

~ 29 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

judecată folosindu-mă de un fragment din declarația lui Herman Goering, unul din cei mai apropiați oameni a lui Hitler, declarație făcută în timpul procesului de la Nuremberg. Pentru mine aceste cuvinte spuse într-o sală de judecată și într-un moment de maximă audiență sunt extrem de sugestive. „În mod normal oamenii de

țării sunt cei care fac

politica

că este vorba de o

democrație, fie că este vorba de o dictatură faccistă, o conducere parlamentară sau o

ce trebuie să faceti este să le spuneți că sunt atacați și să-i

denuntați pe pacifiști pentru lipsa patriotismului și pentru expunerea țării la

pericole

rând nu doresc războiul

și

problema

se

dictarută comunistă

tot

Acest

dar,

in

definitiv,

în

a

conducătorii

oamenii

rezumă

păcăli

Fie

lucru funcționează la fel in toate țările

5

Bibliografie selectivă:

Josep S, Nye jr., (2005), Descifrarea conflictelor internaționale. Teorie și istorie. Traducere de Ion Vlădoiu, Editura Antet; Arsenie V., Bădălan E., Văduva G., (2005), Eseu despre arta strategică, Editura Militară, București; www.filmedocumentare.com; www.citatecelebre.net www.citatesiproverbe.ro; www.historia.com; www.ziare.com; www.academia.edu/dileme de securitate ăn societatea globală.

5 Josep S, Nye jr., (2005), Descifrarea conflictelor internaționale. Teorie și istorie. Traducere de Ion Vlădoiu, Editura Antet;

~ 30 ~

POLIȚISTUL – OGLINDA SOCIETĂȚII

Prof. univ. dr. TORJE Daniel-Costel Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”

Abstract Often, the police officer’s portrait in the society does not correspond to reality. It is intentionally distorted by those who do not want to understand that democracy does not mean doing anything, anywhere and anytime. It's an unjust image in relation to his work and commitment to efforts which he submits to defending the supreme values of the State. A society altered by all sorts of vices will generate a series of vulnerabilities on all the levels of State employees training and will create that environment favorable to occurrence and development of acts of corruption. The policeman does not make exception. Just like the other categories of State servants, he is the exponent of some shortcomings, which have become customs, in the meantime, and that the State has not been able yet to bring to an end.

Key-words: police officer/policeman, corruption, portrait/image, employee, defence, law, society.

Nu de puține ori polițistul reprezintă o țintă a criticilor și nemulțumirilor concetățenilor noștri. Nu de puține ori el se află în centrul unor discuții sau dezbateri, mai mult sau mai puțin aprinse, mai mult sau mai puțin justificate, despre comportamentul și legalitatea acțiunilor sale. Supus, din când în când, la un oprobiu public pentru tot felul de fapte reale sau presupuse, polițistul rămâne un pilon de bază pentru apărarea valorilor naționale, pentru consolidarea democrației și pentru integrarea noastră totală în ceea ce numim civilizația europeană. Indiferent câte imperfecțiuni îi descoperim, polițistul este și va rămâne principalul apărător al ordinii și liniștii publice, cel mai de seamă protector al legii, cel mai vigilent paznic al climatului de siguranță civică, un luptător acerb pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor de orice fel, un garant al statului de drept, un scut împotriva dezordinii și anarhiei. Sunt convins că, în fiecare opinie, în fiecare punct de vedere neprietenesc la adresa polițistului există și un sâmbure de adevăr. Titu Maiorescu spunea: „Judecata mulțimii conține întotdeauna un adevăr, chiar dacă este denaturat prin răutate”. 1 Din această cauză eu nu resping cu vehemență părerile celor care scot în evidență defectele polițistului. Încerc să le disec, să descopăr substratul acestor remarci și să identific măsura în care ele sunt sau nu veridice. Celor care promovează sau susțin aceste nemulțumiri le cer ca, atunci când judecă un polițist, să aibă în vedere, în primul rând, că acesta e un om. Ca oricare altul. Cu bune și cu rele. Cu defecte și calități, cu trăiri și sentimente, cu reacții, gesturi și comportamente, care nu se deosebesc de cele ale unui om obișnuit.

1 www.citate.ro.

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Nu are nici mai multe mâini și nici mai puține picioare. Are acelaș număr de cromozomi, aceiași grupă de sânge și acelaș tip constituțional ca a oricărei ființe umane de pe această planetă. Nu se deosebește cu nimic de un om de rând. Polițistul e ca mine, ca tine, ca el. Ba înalt, ba scund, ba plinuț, ba suplu, ba zâmbitor, ba sobru, ba muncitor, ba trândav. Simte ca un frate, iubește ca un soț, trudește ca un tată. Are calități și lipsuri, nevoi și speranțe. Viața lui ar fi fost ca a unui cetățean de rând, dacă statul nu i-ar fi încredințat una din cele mai dificile misiuni. Aceea de a-l proteja în fața celor nelegiuiți, de a-i apăra valorile cele mai de preț, și anume: viața, sănătatea și integritatea corporală a cetățenilor, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, proprietatea publică și privată, ordinea și liniștea publică. Odată ce a îmbrăcat uniforma statului, destinul polițistului s-a întrepătruns cu cel al țării lui. Prin jurământul de credință, polițistul s-a angajat în fața tuturor să-și apare țara chiar cu prețul vieții, să-și îndeplinească cu devotament, profesionalism și bună credință atribuțiile care îi revin, să-și dedice viața ocrotiri ei. Polițistul nu a apărut din neant și nici din import. Este un produs sută la sută autohton. Are gena neamului nostru și poartă amprenta societății în care s-a născut, crescut și format. Imaginea societății se reflectă în imaginea polițistului. Îl privim, adeseori, cu ochi critici pentru că el este – în concepția unora – cel care ne îngrădește libertatea de a ne manifesta după bunul plac. El este cel care ne interzice să facem din lege o traversă, pe care să călcăm în voie, fără nicio constrângere din partea propriei conștiinței. El este cel care nu acceptă, ca noi să interpretăm democrația, ca fiind dreptul de a face orice, oricând și oriunde. El se opune oricăror forme de comportament public, care afectează viața societății sau buna funcționare a instituțiilor statului. Dacă vrei să te superi pe el trebuie să te superi pe țara ta, pe statul al cărui cetățean ești. El l-a creat. El i-a dat legitimitatea și puterea de a acționa. Statul l-a învestit cu autoritate și, tot statul,i-a fixat limitele în care își poate manifesta această autoritate, atribuțiile și responsabilitățile cu care a fost învestit. Statul nu-ți cere să-l iubești, ci doar să-ți imaginezi cum ar fi viața ta și societatea în care trăiești fără prezența lui, fără acțiunile sale de salvgardare. Statul nu-ți cere să te manifești violent față de el sau să întrebuințezi un limbaj trivial atunci când ești chemat să dai socoteală pentru nelegiurile pe care le săvârșești. Statul nu-ți cere să-l mituiești și să te plângi apoi că a luat șpagă, în situațiile în care încalci, de exemplu, disciplina în trafic. Nu încercați să mă convingeți de contrariu! În România se moare pe șosele ca într-o zonă de conflict. Și nu sunt doar drumurile de vină, așa cum se încearcă uneori să se promoveze o scuză, ci un anumit tip de comportament, statornicit în timp și care ne determină, adeseori, să ignorăm normele și regulile de circulație, riscurile și pericolele inerente. Dacă fiecare ar fi corect cu sine, atunci când și-ar autoevalua comportamentul în trafic, ar identifica, cu ușurință, numeroase situații și gesturi care se plasează în afara cadrului legal. Nu polițistul a stabilit că nu poți da muzica la maxim în toiul nopții, făcând dintr-o euforie personală una colectivă Nu polițistul a stabilit că, în spațiul public, libertatea ta de mișcare nu trebuie să afecteze libertatea celor din jurul tau

~ 32 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Nu polițistul a stabilit că viața, proprietatea sau liniștea publică sunt valori sociale de neatins Statul este cel care, prin pârghiile sale legislative, a hotărât și impus un cadru legal, în care cetățenii pot să-și manifeste drepturile și libertățile conferite. Doar în aceste granițe fixate de legiuitor, polițistul își exercită atribuțiile, exclusiv în baza și în executarea legii. Doar în aceste hotare juridice acțiunile sale au legitimitate. Statul modern îşi plasează forţele sale de poliţie în prima linie a confruntării cu cei care îşi încalcă legile sau ameninţă ordinea socială, acestea asigurând traducerea legii în practică. Însemnele de poliţie şi uniforma creează simbolul autorităţii de a acţiona în numele statului, ordinele pe care le dă celor cărora li se adresează; arma pe care o poartă, reprezintă garanţia forţei de constrângere la supunerea faţă de lege, iar cătuşele simbolizează puterea de detenţie a statului. Statul și poliția au coexistat dintotdeauna. Poliția este la fel de veche și de actuală ca și statul căruia îi aparține. Ea este o constantă a societății umane, fiind una dintre cele mai vechi instituții. Bazele ei au fost puse încă din Antichitate de legislatorii greci Drakon şi Solon și a fost considerată atât de utilă încât Aristotel afirma că aceasta „rămâne primul şi cel mai mare dintre toate bunurile”. 2 La greci şi apoi la romani, poliţia a fost considerată ca o instituţie de elită. Ea se bucura de mare prestigiu şi era considerată ca fiind „sufletul societăţii” cum o denumea Socrate, deoarece se îngrijea de tot ceea ce era trebuinţă oamenilor, făcând să domnească ordinea, binele public, prin înlăturarea tuturor fenomenelor antisociale. 3 Nu sunt avocatul polițistului și nu încerc să-i așez în jurul creștetului aureola de sfânt, dar nici nu sunt de partea celor care îl azvârle în cazanele Iadului, ca pe cel mai mare păcătos dintre noi. Eu vreau doar o analiză nepărtinitoare și o justiție echitabilă pentru el. Vreau să fie privit și judecat după aceleași canoane sau legi, după care sunt judecați și ceilalți funcționari ai statului, cu aceeași exigență, justețe și imparțialitate cu care un magistrat onest decide și hotărește. Suntem tentați să privim doar într-o singură direcție. Analizăm și judecăm faptele unora sau altora în funcție de interesele care ne animă. Amplificăm aproape de fiecare dată părerile negative despre cei pe care nu-i avem la suflet, în încercarea de a fi convingători. Ne folosim de orice ocazie publică, pentru a-i defăima, având intenția de a le știrbi credibilitatea și de a-i plasa în zona celor stigmatizați de societate. Polițistul e în contact direct cu noi. Misiunea lui este să vegheze asupra liniștii și ordinii publice, asupra menținerii unui climat de securitate și siguranță civică. În măsura în care descoperă sau devine martorul unor tulburări sociale acesta intervine prompt. În acest, fel polițistul își face datoria și respectă jurământul față de patrie. În îndeplinirea atribuțiilor și misiunilor sale, polițistul este animat doar de simțul răspunderii și responsabilității față de societate, de îndatorirea de a veni în sprijinul cetățenilor, de a riposta la orice formă de dezordine publică, de a respinge orice încălcare a normelor de conviețuire comună și a legislației țării noastre.

2 Tudor Dănuț, (2000), „Poliția în statul de drept”, Editura Ministerului de Interne.

3 Ion Vlăduţ, (1998), „Introducere în sociologia juridică”, Editura Lumina Lex, Bucureşti.

~ 33 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Perceput ca un gardian riguros polițistul are de luptat cu tot felul de prejudecăți. Ostilitatea unora depășește cu mult doza de toleranță acceptabilă într-

o societate civilizată. Așa se explică, de exemplu, reacțiile ferme ale jandarmilor la comportamentul unor galerii de fotbal sau cu prilejul unor mitiguri sau demonstrații publice.

În asigurarea ordinii şi liniştii publice a oricărei societăţi, poliţia are un rol

extrem de important ca instrument de corecţie socială şi, în acelaşi timp, de prevenire a actelor şi faptelor antisociale, care contravin dispoziţiilor legale

referitoare la respectarea climatului de ordine socială. Este adevărat că, în procesul de organizare şi de funcţionare a autorităţilor de poliţie, se fac simţite caracteristicile regimului politic ale unui anumit stat și că în statele totalitare, poliţia „este instrumentul preferat al elitei politice conducătoare4 , pentru impunerea şi asigurarea respectării normelor de convieţuire socială, care le protejează interesele. În ţările democratice însă poliţia se află în subordinea autorităţilor civile. Ea este văzută ca un factor de stabilitate şi echilibru, de protecţie socială, un garant al tuturor libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti înscrise în constituţie.

O privire asupra vastului complex de atribuţiuni generale şi specifice ale

poliţiei moderne evidenţiază destul de clar caracterul social al funcţiei poliţiei. Aceasta reiese în primul rând din îndatorirea sa generală, de a menţine sau restabili ordinea şi liniştea publică, prin care poliţia urmăreşte salvgardarea interesului general. Pe de altă parte, prin apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor, poliţia

serveşte interesul obştesc. Activitateapoliţiei se desfăşoară în „beneficiul convieţuirii omeneşti şi împotriva infractorilor5 , contra indivizilor cu manifestări antisociale. Prin activitatea directă, poliţia contribuie la menţinerea şi consolidarea echilibrului social şi raţional şi indirect cooperează la realizarea echilibrului general al armoniei universale.

La o analiză atentă a activităţii poliţiei se poate constata că aceasta desfăşoară

un număr mare de activităţi în afara celor consacrate aplicării legii, activităţi care ocupă cea mai mare parte atimpului poliţiştilor; ajutorul acordat persoanelor în vârstă şi bolnavilor psihici, căutarea persoanelor dispărute, primul ajutor, medieri în cazul conflictelor între vecini, între părinţi şi copii, locatari şi proprietari, între comercianţi şi clienţi, controlul circulaţiei, eliberarea de diferite tipuri de permise şi avize, controale, supravegherea intersecţiilor, aplicarea hotărârilor consiliilor locale etc. 6

Poliţistul trebuie să se simtă şi să fie considerat ca parte a comunităţii. El trebuie să poată conta pe sprijinul şi ajutorulpersoanelor din sectorul său de responsabilitate şi să cunoască necazurile comunităţii respective. Pentru a beneficia de sprijinul cetăţenilor, poliţistul trebuie să-i ajute, sfătuindu-i sau furnizându-le informaţiile necesare pentru rezolvarea problemelor comunităţii. În comunitate, poliţistul nu este depozitarul adevărului şi al dreptăţii; pentru a fi eficient, el trebuie să conlucreze cu membrii acestuia, să identifice problemele care

4 Eugen Bianu, (1938), „Ordinea obştească – îndreptar profesional în ştiinţa poliţienească”, Tipografia „Cosmos”, Oradea.

5 Ibidem.

6 Constantin Târșolea, (1998), Poliția și societatea. Perspective socio-umane, Editura Eclipse, Buzău.

~ 34 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

pot tulbura ordinea publică şi siguranţa cetăţenilor şi împreună să acţioneze pentru prevenirea acestora.

Poliţistul este îndrituit prin lege să vegheze ca dreptul depoliţie al statului să prindă viaţă. Învestit cu autoritate, el apără drepturile fundamentale ale individului, avutul public şi privat, dar şi drepturile şi interesele grupurilor sociale ale statului. Dacă instituţia pe care o reprezintă se bucură de o autoritate reală în rândul membrilor societăţii şi reprezentantul ei se va bucura de o certă autoritate. La rândul său, poliţistul, prin comportamentul şi acţiunile sale, conferă în ochii cetăţenilor, prestigiul instituţiei din care face parte. Preocupările poliţistului urmăresc, în principal, respectarea legilor de către toţi membrii comunităţii. Acesta are o dublă calitate, de reprezentant al autorităţii statale şi de membru al comunităţii. Nu numai că el trebuie să răspundă prezent tuturor solicitărilor cetăţenilor, dar, când este vorba de aplicarea legilor, trebuie să renunţe la orice fel de subiectivism, astfel încât cetăţenii să trăiască cu sentimentul siguranţei că drepturile şi interesele lor sunt respectate, integritatea corporală şi sănătatea nu le sunt ameninţate. Activitatea poliţienească, prin destinaţia sa, este strâns legată de asigurarea ordinii, a executării hotărârilor judecătoreşti, de apărare a vieţii, libertăţii şi demnităţii, ori de nevoia protecţiei proprietăţii cetăţenilor. Locul şi rolul poliţiei în societate sunt determinate de necesitatea conservării ordinii publice, care reclamă

o

activitate permanentă, o funcţiune continuă, din partea unor servicii specializate

şi

a unor grupuri de indivizi, ce au o competenţă în această privinţă. 7

Sunt conștient de faptul că încrederea comunităţii în cel chemat să aplice legea nu se câştigă uşor. Este nevoie ca toţi cetăţenii să aibă dovezi concrete că li se aplică un tratament egal şi plin de consideraţie, iar aceste dovezi vin din acţiunile polițistului, care are nevoie de încrederea și susţinerea opiniei publice. Dacă aruncăm însă o privire asupra societății din care provine polițistul nostru vom constata un adevăr trist și de netăgăduit. În toate domeniile și instituțiile fundamentale ale statului, germenele corupției a încolțit și înrodit, după revoluție, cu o repeziciune îngrijorătoare, dând o recoltă bogată procurorilor DNA și ulterior instanțelor de judecată. Într-un inventar al inculpaților descoperim înalți demnitari ai statului, primari de mari orașe, funcționari de rang înalt, generali, directori, medici de renume, manageri, profesori, ziariști, cercetători, preoți, sportivi ș.a.m.d. Întreaga societate civilă poartă amprenta unor moravuri delictuale, motiv pentru care expresia „aceasta e societatea în care trăim” a devenit extrem de prezentă pe buzele românilor. În acest context, apare firească întrebarea: o societate plină de vicii poate oferi un sistem polițienesc imaculat? Evident că nu. O societate alterată de tot felul de vicii va genera o serie de vulnerabilități pe toate palierele de formare a funcționarilor statului și va crea acel mediu favorabil apariției și amplificării faptelor de corupție. Polițistul nu face excepție. Întocmai ca celelalte categorii enumerate mai sus, el este exponentul unor metehne, devenite între timp cutume, și pe care statul nu a reușit, încă, să le curme. Suntem – și mă tem că vom rămâne pentru mult timp de acum încolo – robii unor obiceiuri balcanice de care nu ne vom lepăda cu ușurință. Nu avem puterea de a ne desprinde de acestea. Nu

7 Stelian Ivan, Tudor Ioniţă, (1993), „Drept poliţienesc”, Editura Romfel, Bucureşti.

~ 35 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

avem acea educație și cultură națională, care să ne formeze o mentalitate sănătoasă, un mod de gândire și de comportament specific statelor cu o civilizație avansată. Obișnuim să dăm, să apelăm, să intervenim, să trișăm, să cerem favoruri. Căutăm adeseori să ocolim legea, să facem puțin, deși putem mai mult, să obținem peste ceea ce merităm, să ascundem tot ce nu ne este favorabil, să lovim în cei mai buni decât noi, să descoperim defectele altora ignorându-le pe ale noastre, să-i vorbim de rău pe toți cei care nu gândesc ca noi. Suntem cei mai buni specialiști în postura de acuzatori și dăm cu ușurință sentințe atunci când e vorba de alții. Ne pricepem la orice când e vorba să denigrăm sau să incriminăm și suntem părtinitori când e vorba de cei apropiați nouă Acesta este – din păcate – mediul în care ne ducem existența. Aceasta este societatea în care ne-am format. Aceasta e lumea din care provin polițiștii. Între modul în care arată și cum acționează polițistul și societatea care l-a creat, există o legătură indisolubilă. Nu poți avea o societate bolnavă de corupție și un polițist neprihănit. În permanență trebuie realizată această punere în antiteză a imaginii

societății, cu cea a imaginii polițistului. Vom descoperi cu certitudine o similitudine între cele două imagini. Nu întâmplător se spune că polițistul este oglinda societății. Necesitatea poliţiei iese mai puţin în evidenţă în condiţii de viaţă normală, obişnuită şi în colectivităţile cu un grad sporit de civilizaţie, ai căror membri au o morală sănătoasă. Rosturile şi utilitatea acesteia sunt mai vizibile acolo, unde moravurile nu sunt suficient de trainice sau atunci când grupurile umane trec prin momente deosebite, care le scot din făgaşul obişnuit (seisme, inundaţii, incendii etc.). Sunt încă multe neajunsuri. Sunt încă multe de îndreptat. Mai avem încă mulți pași de urmat și multe acțiuni de făcut pentru a consolida această firavă democrație. Ne mișcăm încet și nu dăm semne că ne deranjează acest lucru. Cei 20 de ani anticipați de Silviu Brucan, pentru a instaura o democrație autentică la noi vor fi în realitate 40. Întreaga societate poartă pecetea unei națiuni care a amânat nejustificat luarea unor hotărâri ferme și propice evoluției ei, în situații oportune, care a ales drumul întortocheat în locul celui drept, care a zăbovit când alții trudeau din greu, mulțumindu-se să stea cu mâna-ntinsă la ușa marilor puteri sau așteptând

Și pentru toate acestea nu polițistul e de vină. Din acest

să moară capra vecinului

tablou general reprezentat de societate, el reprezintă doar un element de decor, ale cărui culori și contur nu produc o impresie distinctă, pentru ochiul celui care-l privește Ca o concluzie, mi-aș dori, pentru toți cei care nu au o părere bună despre polițist, să țină cont de ceea ce spunea Hillel, și-anume: „Nu-i judeca pe alţii până când nu te pui în pielea lor”. 8 Vă îndemn, dragi concetățeni, să faceți acest exercițiu de imaginație și să căutați în adâncul sufletului vostru să fiți sinceri și imparțiali. Să stați strâmb, dar să judecați drept. Pune-ți-vă, așadar, în postura polițistului și încercați să vedeți cum e să te confrunți cu asprimea unor opinii nedrepte, cu atitudinea de blamare din partea celor care greșesc și nu-ți pot cumpăra înduplecarea, cu violența verbală și uneori fizică din partea celor care cred că, prin

8 www.inteligenta-emotionala-eq.ro

~ 36 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

agresivitate, se pot impune în fața oricui. Iar când faceți acest exercițiu, vă rog să nu uitați că: „A judeca este lucrul cel mai uşor şi mai obişnuit; mai greu şi mai rar este să

, iar pentru

a judeca bine e nevoie de multă gândire şi înţelepciune.” 9 Și mai e ceva. În acest exercițiu de imaginație nu căutați perfecțiunea, pentru că

nu o veți găsi nici măcar în voi. Dacă vă considerați mai corect, mai bun, mai devotat

patriei decât polițistul de lângă voi, ridicați piatra

spus C.S. Lewis: „Niciun om nu știe cât de rău este până nu a încercat din greu să fie bun.” 10

judeci bine. – De ce? Deoarece pentru a judeca e de ajuns să fii superficial

Dacă nu reflectați la ceea ce a

Bibliografie selectivă:

Eugen Bianu, (1938), „Ordinea obştească – îndreptar profesional în ştiinţa poliţienească”, Tipografia „Cosmos, Oradea.

Tudor Dănuț, (2000), „Poliția în statul de drept”, Editura Ministerului de Interne.

Eugeniu Speranţia, (1998), „Lecţiuni de enciclopedie juridică”, Editura

Minerva, Bucureşti.

Stelian Ivan, Tudor Ioniţă, (1993), „Drept poliţienesc”, Editura Romfel,

Bucureşti.

Constantin Târşolea, (1998), „Poiţia şi societatea”, Editura Eclipse, Buzău.

Ion Vlăduţ, (1998), „Introducere în sociologia juridică”, Editura Lumina Lex, Bucureşti.

www.citate.ro

9 Ibidem

10 Citatepedia.ro

~ 37 ~

,,IMPLICAȚII ALE EVOLUȚIEI RESURSELOR DE APĂ, HRANĂ ȘI POPULAȚIE ASUPRA SECURITĂȚII NAȚIONALE A ROMÂNIEI”

Profesor gr. I. doctorand Cristiana-Lenuța BORANDĂ Liceul Tehnologic ,,Constantin Brâncuși” - București cristianaboranda@gmail.com

Abstract The significance of the study is given by the concern regarding the management of contemporary society and, hence, primary resource security. The concept of security, concept with wide area coverage, considered in most situations through the prism politically and militarily, includes security features primary resources (water, food, population). Need to ensure the safety of primary resources requires engaging all stakeholders and applying all norms that support and protect these resources (especially water resources, food and population).

Key words: primary resources, security, evolution, risk, protection

Plecând de la premisa potrivit căreia ,,Securitatea Națională urmărește să asigure starea de normalitate democratică la care aspiră societatea – cetățenii, comunitățile și statul – pe baza eforturilor ce vizează deplina instaurare a legalității, făurirea prosperității economice, echilibrul social și stabilitatea politică” securitatea resurselor primare are o contribuție semnificativă în asigurarea suveranității și securității naționale, cu atât mai mult în actualul context al secolului XXI, în care ,,tendința de epuizare a unor resurse vitale” constituie un risc clar definit în documentele strategice ale statului român.

Evoluția resurselor de apă ale României în intervalul 2010 – 2014

Apa, element de importanță primordială pentru existența vieții pe pământ, atât pentru procesele biochimice din organismul uman cât și pentru procesele ce au loc în biosferă, a încetat să mai fie considerată o resursă inepuizabilă a naturii. În România, resursa de apă utilizabilă este de aproximativ 2660 m 3 /locuitor/an, deși potențialul este de 5930 m 3 /locuitor/an, în contextul în care media la nivelul Uniunii Europene este de 4000 m 3 /locuitor/an. Acest aspect poziționează România în rândul statelor cu resurse utilizabile de apă relative scăzute. În tabelul nr. 1și graficul nr.1 sunt prezentate date privind evoluția resurselor de apă ale României în intervalul 2010 – 2014.

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Tabel nr.1 - Evoluția resurselor de apă ale României, în intervalul 2010 - 2014

 

2010

2014

Total resurse de apă potențiale și tehnic utilizate, mil. m 3

39.364

38.346

Ape de suprafață (râuri interioare, fluviul Dunărea), mil. m 3

34.664

33.679

Ape subterane, mil. m 3

4.700

4.667

Sursa: Administraţia Naţională „Apele Române

Grafic nr.1 - Evoluția resurselor de apă ale României, în intervalul 2010 - 2014

Graficul prezentat mai sus reliefează trendul descendent al cerințelor de apă ale României, context explicat prin diminuarea activităților industriale, utilizarea de tehnologii durabile, ce implică adoptarea de tehnologii ce necesită un consum redus de apă, reducerea pierderilor printr-o gestionare corectă a resurselor de apă.

Evoluția populației României, în intervalul 2010 – 2014

Factorii demografici reprezintă o componentă esențială a unei viziuni de

perspectivă a dezvoltării durabile a României pe termen mediu și lung și trebuie să-și găsească reflectarea adecvată în toate strategiile naționale tematice și sectoriale. În statisticile oficiale, populația se calculează după două dimensiuni:

- populația rezidentă, conform criteriului reședinței obișnuite pe teritoriul

României pentru

comparabilă

octombrie 2011 și cu celelalte state membre ale Uniunii Europene;

- populația după domiciliu, conform criteriului de domiciliu pe teritoriul

României, numai pentru persoanele cu cetățenie românã. Evoluția populației rezidente a României în perioada 2010 – 2014, este prezentată în continuare. La 1 iulie 2010, Populaţia rezidentă a României se prezenta astfel:

o perioadă de cel puțin 12 luni, indiferent de cetățenie, rezultatele Recensământului Populației și al Locuințelor din

cu

• total populație – 20246798 persoane

• populaţia masculină - 9 856 669, reprezentând 48,7% din populaţia ţării

• populaţia feminină – 10 390 129, reprezentând 51,3% din populaţia ţării La 1 iulie 2011, Populaţia rezidentă a României se prezenta, astfel:

• total populație – 20 147 657 persoane, în scădere cu 0,009% faţă de

1 iulie 2010

• populaţia masculină - 9 738 445, reprezentând 48,7% din populaţia ţării

• populaţia feminină – 10 204 197, reprezentând 51,3% din populaţia ţării La 1 iulie 2012, Populaţia rezidentă a României se prezenta, astfel:

• total populație – 20 060 182 persoane, în scădere cu 0,009% faţă de

1 iulie 2011

• populaţia masculină - 9 770 353, reprezentând 48,7% din populaţia ţării

• populaţia feminină – 10 289 829, reprezentând 51,3% din populaţia ţării La 1 iulie 2013, Populaţia rezidentă a României se prezenta, astfel:

• total populație – 19 983 471 persoane, în scădere cu 0,009% faţă de

1 iulie 2012

~ 40 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

• populaţia masculină - 9 750 995, reprezentând 48,8% din populaţia ţării

• populaţia feminină – 10 232 476, reprezentând 51,2% din populaţia ţării La 1 iulie 2014, Populaţia rezidentă a României se prezenta, astfel:

total populație – 19 942642 persoane, în scădere cu

0,009% faţă de 1 iulie

2013

populaţia masculină - 9 738 445, reprezentând 48,8% din populaţia ţării

• populaţia feminină – 10 204 197, reprezentând 51,2% din populaţia ţării (Tabelul nr. 2 și Graficul nr. 2).

Tabel nr.2 - Evoluția populației rezidente a României,

2014

în intervalul 2010 -

 

2010

2011

2012

2013

2014

Total populație

20246798

20

246 657

20

060 182

19

983 471

19

942642

Populație masculină

9 856 669

9 738 445

9 770 353

9 750 995

9 738 445

Populație feminină

10 390 129

10

204 197

10

289 829

10

232 476

10

204 197

Prelucrare Sursa: date după Anuarul Statistic al României, 2014

Grafic nr.2 -

2014

Evoluția populației rezidente a României, în intervalul 2010 -

Graficul prezentat mai sus reliefează trendul descendent al totalului populației României.

Evoluția resurselor de hrană ale populației României, în intervalul 2010 –

2014

Raportat la media europeană, consumul alimentar al populației României, excede în produse realizate pe bază de cereale, fiind deficitar în produse de origine animală dar și în unele sortimente de legume și fructe. Pentru realizarea unei alimentații echilibrate a populației este necesar ca producția să ofere întregul necesar dar și puterea de cumpărare să fie corespunzătoare. Deși prin gestionarea corespunzătoare a posibilităților sectorul agricol, ce dispune de condiții extreme de favorabile, s-ar putea asigura necesarul intern, nu toată populația beneficiază de o alimentație rațională (fie datorită utilizării necorespunzătoare a terenurilor agricole, fie datorită prețurilor greu accesibile anumitor categorii ale populației – considerate grupuri vulnerabile).

Tabel nr.3 - 2010 - 2014

Evoluția producției agricole vegetale

a României,

în intervalul

 

2010

2011

2012

2013

2014

Producția agricolă vegetală, mii tone

27138

32.487

21.077

32.333

33.783

Producția de cereale, mii tone

16713

20785

12698

21016

21614

Producția de plante leguminoase, mii tone

10425

11702

8379

11317

12.169

Prelucrare Sursa: date după INS, Comunicat de presă nr.70/2012, nr.71/2013, nr. 75/2014, nr. 75/2015

~ 41 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Grafic nr.3 - Evoluția producției agricole vegetale a României, în intervalul 2010 - 2014

Graficul prezentat mai sus reliefează trendul ascendant al producției agricole, cu excepția scăderii dramatice din anul 2012, an marcat de evenimente climatice extreme.

Necesitatea protecţiei resurselor primare

În paralel cu evoluția societății, diversitatea factorilor ce constituie amenințări la adresa acesteia se amplifică, omul devenind victima propriei agresiuni asupra mediului, în mod paradoxal tocmai datorită evoluției. Prin activitățile sale, omul contribuie major la deteriorarea propriilor sale condiții de viață și implicit asupra resurselor primare pe care i le oferă mediul. Pentru binele general al omenirii este absolut necesară adoptarea și punerea în operă a unor politici de mediu în primul rând preventive și numai apoi reactive, care să se caracterizeze prin internalizarea comportamentului de mediu rațional și prin atragerea acțiunilor tuturor actorilor sociali implicați în problemele de mediu respectiv. Ca reacție a mediului la acțiunile, de cele mai multe ori necontrolate, ale omului, de-a lungul timpului au existat situații specifice având ca efect crize alimentare, migrații ale diverselor popoare. Problemele privind protecția resurselor primare sunt generate de creșterea demografică, evoluția tehnică, urbanizarea tot mai accentuată și nu în ultimul rând aspectele legate de gestionarea corectă a deșeurilor rezultate din toate aceste activități umane. În actuala etapă de dezvoltare, omul reușește să domine și să modeleze natura, caracteristica dominantă a acestei perioade fiind considerabila creștere demografică ce impune creșterea producției agroalimentare dar și o industrializare pe măsură. În acest context, se impune o utilizare a resurselor primare astfel încât generațiile ce vor urma să nu fie obligate a suporta povara actualelor exploatări. Apelul privind gestionarea resurselor primare are efect, în mod deosebit, asupra populației din țările dezvoltate, populația țărilor sărace fiind preocupată în primul rând cu lupta pentru supraviețuire și aproape deloc de conservarea și protejarea resurselor primare ale planetei.

Riscuri și vulnerabilități generate de evoluția resurselor primare

Garantarea securității resurselor primare constituie un interes cheie pentru cetățenii români și cei europeni, iar pentru realizarea acestuia este necesar un cadru multilateral de măsuri adoptate la nivel național, european și mondial.

~ 42 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

România, similar celorlalte state membre ale UE trebuie să se concentreze asupra securității resurselor primare, în interiorul granițelor proprii prin acțiuni specifice atât în modernizare și restructurare, cât și în sprijinirea cercetării și inovării. Deficitul de apă este în mod evident unul dintre factorii cheie care vor limita producția de alimente și implicit starea de sănătate a populației. Există însă

oportunități pentru creșterea producției de alimente astfel încât utilizarea durabilă a apei și a altor resurse să fie optimizată. Problema actuală a societății contemporane nu este una legată de resurse, ci o problemă de distribuție și de gestionare eficientă a acestor resurse la nivel global, dezvoltarea societății umane în general depinzând și fiind condiționată de prezența și accesul la resurse primare. Printre factorii de risc generați de evoluția resurselor primare s-ar putea număra:

- accentuarea fenomenului migrației;

- amplificarea tendințelor de creștere a prețului resurselor;

- incertitudinile cu privire la atitudinile investitorilor străini;

-creșterea costurilor finanțării externe ca urmare a turbulențelor financiare

internaționale.

Concluzii

În actualul context geopolitic, s-au elaborate o serie de politici și strategii cu privire la resursele primare şi la modul în care acestea sunt utilizate, conservate şi, mai ales, controlate. În cadrul acestor politici accentul cade pe utilizarea prudentă şi gestionarea adecvată a resurselor primare concomitent cu studierea relației cauză – efect între gestionarea resurselor primare și situația economică, socială, politică, inclusiv cea de securitate. Degradarea resurselor primare, ce poate fi exacerbată prin utilizarea lor nesustenabilă, epuizarea lor sau, dimpotrivă, abundenţa şi competiţia pentru preluarea controlului asupra acestora sunt printre cele mai cunoscute conexiuni. Modificările climatice, dezvoltarea socio-economică, cu implicației asupra nivelului de trai al populației reprezintă, de asemenea, repere ce trebuie analizate din perspectiva unui potențial conflict. La degradarea mediului și, implicit a resurselor primare contribuie și dinamica conflictelor atât prin prisma acțiunii directe a activităților militare cât și prin fluxurile masive de refugiați și impactul acestora la nivel ecologic. Din punct de vedere al gestionării resurselor primare, colaborarea tuturor actorilor implicați în acest proces este, cu certitudine, un liant al consolidării încrederii și relațiilor pașnice. Resursele primare reprezintă resurse indispensabile vieții. Deși planeta Pământ produce aceste resurse, ele nu sunt inepuizabile deorece ritmul de consum este considerabil mai mare față de ritmul de producere a lor.

~ 43 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanțat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/187/1.5/S/155385, cu titlul„Securitate prin cunoaștere” – Rețea integrată/educațională de formare, consiliere și orientare a doctoranzilor pentru o carieră în cercetare în domeniile securitate, apărare, ordine publică și siguranță națională – SECNETEDU”

Bibliografie:

• Bălțeanu D., Şerban M., Modificări globale ale mediului. O evaluare

interdisciplinară a incertitudinilor, Editura CNI Coresi, Bucureşti, 2005;

• Burningham, D., Green economics, Edit. ”Heinemann”, Oxford, 1999, p. 7

• Galbraith, J.K., Criza Globalizării, în Lettre internationale, nr. 33, 2000

• Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton, J., Transformări globale. Politică, economie şi cultură, Editura Polirom, Iaşi, 2004, p. 40

• Kaplan, R., Răzbunarea geografiei, Editura Litera, București, 2014;

• Marinescu, D., Tratat de dreptul mediului, Universul Juridic, București, 2008;

• Văduva, Gh., Geopolitica. Teorii. Areale. Falii. Confluențe, Societatea Scriitorilor Militari, București, 2013, pg. 409 – 410;

• Sarcinschi, Al., Globalizarea insecurităţii. Factori şi modalităţi de

contracarare, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, Bucureşti, 2006, p. 20

• Tanislav D., Costache A., Geografia hazardelor naturale şi antropice, Editura

Transversal, Târgovişte, 2007” *** Anuarul Statistic al României – 2014 ***Strategia de Securitate Națională a României, Administrația Prezidențială, Bucuresti, 2007 *** Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României. Orizonturi 2013 – 2020 – 2030 ***INS, Comunicat de presă nr. 70/2012 ***INS, Comunicat de presă nr. 71/2013 ***INS, Comunicat de presă nr. 75/2014 ***INS, Comunicat de presă nr. 75/2015

~ 44 ~

ÎNFIINȚAREA POLIȚIEI SCAUNULUI MUREȘ

Drd. COCOARÃ Iacob-Adrian Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” cocoaradrian@yahoo.com

Abstract:

The aim of this article is to present a research regarding the way the police institution appeared in Mureş Chair. I wish to highlight the fact that in Transylvania, the law system was more advanced than in Ţările Române. Also, the accent falls on the new proficiencies, the way of organizing police institutions which were set up at the beginning of the XIXth century. The way people deprived of their freedom were treated by the authorities has a special attention in this paper.

Keywords: Mureş Chair, dungeon, county police, convicts, breakings of the law, freedom.

Scaunul Mureş. Scurt istoric

Scaunul Mureş, unul dintre scaunele secuieşti din epoca feudalismului, a reprezentat timp de cinci secole autoritatea publică cu largă autonomie pe teritoriul cuprins între cursurile râurilor Mureş, Niraj şi partea superioară a Târnavei Mici. Ca organ al autonomiei locale, dispunea de atribuţii largi, care se extindeau asupra problemelor militare, judecătoreşti, administrative, sanitare, precum şi în alte domenii de interes local. Existenţa lui este datată cu precizie în secolul al XIV- lea. În timpul domniei împărătesei Maria Tereza (1740-1780) şi a fiului ei, asociat la tron, împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), Scaunul, precum şi celelalte instituţii din Transilvania au suferit unele reorganizări. Ĩntre anii 1784-1790 a fost desfiinţat ca organ autonom, de sine stătător, fiind unit cu Comitatul Târnava. În această perioadă, datorită schimbărilor produse a fost mutat şi sediul Tablei Regeşti din Scaunul Mureş la Sibiu (1784-1790). În urma înfrângerii revoluţiei de la 1848-1849 şi a reintroducerii regimului absolutist, în locul administraţiei teritoriale autonome au fost introduse pentru o perioadă de 12 ani instituţii absolutiste de tip austriac, timp în care a fost desfiinţat şi Scaunul Mureş. În anul 1861 Scaunul a fost reînfiinţat, suferind mai multe transformări, până când în anul 1876 au fost lichidate ultimele rămăşiţe ale vechii organizări, locul lui fiind preluat de Comitatul Mureş-Turda, organ al unei administraţii de tip capitalist. În documentele existente în Arhivele naţionale mureşene primele izvoare scrise despre Scaunul Mureş, cu referire la temniţele şi organe de ordine publică apar în anul 1575, informaţiile oprindu-se în anul 1892. Primele două documente se referă la localitatea Nasna (Nasnanfalva), abia al treilea document se referă la Oraşul Liber Regesc Târgu-Mureş. Documentul este întâlnit sub denumirea „In arce Nepolomicense”, acesta fiind un important decret emis de principele Ştefan Báthory, referitor la obligaţia oraşului Târgu-Mureş de a respecta privilegiile celor mai vechi nobili stabiliţi aici, de a judeca şi pedepsi pe răufăcătorii din oraş.

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Actul administrativ înregistrat cu numărul 2430 / 1583 ianuarie, ziua 28, redactat în limba latină, face referire la existenţa unei închisori unde vor fi încarceraţi răufăcătorii oraşului din acea perioadă, cărora nu li se aplica pedeapsa capitală sau cei care erau împotriva regimului corespunzător perioadei istorice menţionate. În actul administrativ amintit, se menţionează că prin bunăvoinţa regală a lui Ştefan, Domn al Principatului Transilvania, s-a dispus ca pe viitor să se acorde toate prerogativele judecătorilor regali şi a cetăţenilor juraţi din oraşul Târgu-Mureş, privind descoperirea unor infracţiuni. Personalul administrativ al temniţei era compus din haiduci (hajduk), iar şeful temniţei era cunoscut sub numele de porkaláb, spre exemplificare figurile 1 şi 2.

numele de porkaláb, spre exemplificare figurile 1 şi 2. Figura1. Cel mai vechi act administrativ prin

Figura1. Cel mai vechi act administrativ prin care s-a plătit salariul unui funcţionar al temniţei din Scaunul Mureş. Acest document aparţine ANSJ Mureş.

din Scaunul Mureş. Acest document aparţine ANSJ Mureş. Figura 2. Verso document administrativ. Acest document

Figura 2. Verso document administrativ. Acest document aparţine ANSJ Mureş.

~ 46 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

2. Înfiinţarea Poliţiei Scaunului Mureş Înfiinţarea Poliţiei Scaunului Mureş, a reprezentat în vechiul Scaun menţionat, unul dintre cele mai importante evenimente din sfera poliţiei şi a dreptului penal. Actul administrativ privind înfiinţarea Poliţiei Scaunului Mureş a fost redactat în paleogafie maghiară, se adresa noblimii maghiare, şi menţiona distinct înfiinţarea a două arme cu atribuţiuni în stabilirea ordinii şi liniştii publice astfel: Poliţia Scaunului Mureş (Poliţia deţinută de Curtea Penală Mureş) şi Instanţa deţinută de Poliţie (Consiliul de Judecată al Poliţiei), fiecare dintre structuri având atribuţiuni bine stabilite. Regulamentul privind jurisdicţia Poliţiei Scaunului Mureş, instrucţiunile de funcţionare ale acesteia, competenţa de cercetare a faptelor contravenţionale şi a pedepselor penale, au fost adoptate în şedinţa de azi 06 septembrie 1838, dat la Tîrgu-Mureş, şi cuprindea un număr de 10 prevederi :

În primul rând faptele ce aparţin de Poliţia deţinută de Curtea Penală sunt faptele care nu conţin un delict criminal, fapte mai mărunte, care sunt considerate fapte care aduc atingere ordinei interioare, respectiv faptele care aduc atingere dreptului la proprietate;

1. Poliţia Scaunului Mureş are competenţă de a efectua cercetări şi anchete

împotriva acelor persoane care aveau bunurile şi veniturile comune cu ale comunităţii săteşti, iar în taină sau deschis le folosesc pentru propria lor bunăstare, sau pe acestea (bunurile comunităţii săteşti) le dărâmă, uzează, sau nu le folosesc pentru folosul comunităţii, sau în scopul pentru care au fost destinate;

2. Poliţia Scaunului Mureş are competenţă de a efectua cercetări şi anchete

împotriva acelor persoane care sub pretextul de a efectua diverse plăţi în folosul statului, adună de la locuitori bani sau produse agricole, pentru ei sau pentru alte

persoane fizice, fără o dispoziţie (împuternicire) sau prin vorbele lor (cuvântul lor), îndreptă satul spre plăţi nefolositoare, sau le poruncesc în acest scop spre a fi executate prevederile menţionate;

3. Poliţia Scaunului Mureş are competenţă de a efectua cercetări şi anchete

împotriva acelor persoane care ţin materiale uşor inflamabile în curţile şi

hambarele personale, în căpiţele de fân sau paie, în sat sau în afara satului, ori din neglijenţă sau dinadins (cu intenţie) aşa au incendiat că au pârjolit, şi astfel au produs o pagubă de 24 forinţi ungureşti, sau doreau să facă această pagubă.

4. Poliţia Scaunului Mureş are competenţă de a efectua cercetări şi anchete

împotriva acelor persoane care şi-au incendiat bunurile proprii dar nu în locuinţe personale, incendiind aceste bunuri cu scopul de a incendia şi bunurile altor persoane; împotriva acelor persoane care au ameninţat pe alte persoane cu incendierea bunurilor lor, iar persoanele posibil afectate, au anunţat organele competente; împotriva acelor persoane care pe drumul comunal public al satului fără o cauză intermediară au tras cu armă de foc asupra unei/unor persoane. De asemenea Poliţia Scaunului Mureş are competenţa de a cerceta faptele persoanelor ale căror vite pasc în afara păşunilor comunale, singure sau cu alţii împreună cu alte persoane, în locuri comune interzise, puse sub interdicţie, în fânuri interzise sau pe păşuni comunale puse sub interdicţie, sau le mână pe aceste locuri, pe furiş ori deschis, ei ori prin slugile sau oamenii lor; împotriva acelor persoane care împiedică adunarea vitelor sau animalelor mici de pe locurile

~ 47 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

interzise, prin forţă fizică sau prin ameninţări, sau eliberează animalele de la cel ce l-a mânat, sau le mâna, din grădina sau curtea lui, chiar şi prin utilizarea forţei, sau pe furiş; împotriva acelor persoane care îi sfătuiesc pe alţi la distrugerea locurilor interzise sau ii ajută pe aceştia în acest scop.

5. Poliţia Scaunului Mureş are competenţă de a efectua cercetări şi anchete

împotriva acelor persoane „cine sunt acei care din fructele altora ori din grădină, din vie, din parul din claia de fân de pe hotarele de afară sau orice produs care face fructe, sau de pe copacii sălbatici, ori puieţi, le culege recolta fără aprobarea proprietarului, sau le taie, să le care pentru ei însuşi sau pentru alţii, în scop de comerţ sau nu, într-un cuvânt sunt oameni, care comit furturi de 24 de forinţi maghiari sau mai puţin, respectivele fapte fiind considerate delicte.

6. Poliţia Scaunului Mureş are competenţă de a efectua cercetări şi anchete

împotriva acelor persoane care au diferite păduri deţinute şi nu le folosesc caracteristic recomandărilor legale, ci fără ascultare, în secret sau neînregistrând anumite lucrări; împotriva acelor persoane care au plasat focuri pentru a pârjolii recolta unui localnic sau a satului, gândind această infracţiune singur sau au gândit împreuna cu alte persoane, în special; împotriva acelor persoane care fac comerţ

ilegal cu cereale, cele care la rândul lor nu sunt interesate spre a avea posibilitate de a desfăşura comerţ legal.

7. Poliţia Scaunului Mureş are competenţă de a efectua cercetări şi anchete

împotriva acelor persoane care au împins pe unii dintre ei, în secrete, ori public proprietarii unui pod să comită o infracţiune, construind o clădire pentru a înrăutăţii

sau împiedica libera circulaţie a cetăţenilor.

8. Poliţia Scaunului Mureş are competenţă de a efectua cercetări şi anchete

împotriva persoane recunoscute drept buni meşteşugari, deoarece talentul nu este vrednic de a elimina suspiciunile prin vorbele de aur, nevinovăţia stabilindu-se în urma unei anchete. Măcelarii şi crescătorii de animale au un alt cadru privind

încadrarea juridică; cine sunt cei care în sate sau orice alte locuri sau în Scaunul Mureş, furnizează ilegal carne sau ar avea de gând să păstreze carne crudă cu excepţia cazului în care persoana deţinătoare are calitatea de maistru măcelar, sau este comerciant, care a vrut sa continue comerţul de tranzacţionare a cărnii.

9. Poliţia Scaunului Mureş are competenţă de a efectua cercetări şi anchete

împotriva acelor persoane străine suspecte, care au căzut de la putere (conducerea unei instituţii) locale sau naţionale, şi prin urmare ar trebui sa aibă un comportament decent faţă de instituţia Poliţiei Scaunului Mureş. 10. Poliţia Scaunului Mureş, avea competenţă pentru a completa investigaţii- le, cu prilejul urmăriri saşilor, consideraţi mai luminaţi, precum şi a efectua cercetări împotriva acestora şi a urmaşilor lor, care se jurau ori făgăduiau că vor contribui la luarea unor măsuri care vor avea ca rezultat dipariţia naţiei săseşti. În al doilea rând, Instanţa deţinută de Poliţie (Consiliul de Judecată al Poliţiei) Scaunului Mureş, era subordonată pentru judecarea vinovaţilor. Cu presupunerea lor, Consiliul având de câstigat trebuia să ia o decizie de judecată de a pune în aplicare nimicirea cantităţilor în faţa Tribunalului( Local al regiunii) privind legile aplicate în cazul unor calomnii fizice ale boierilor care treuiau să achite sume simbolice de genul unor subdiviziuni ale forintului maghiar, dar existau unele cazuri mai agravante când boierimea primea o pedeapsă cu achitarea unei sume mai mari(în forinţi), sumă cu care îşi achitau pedepele.

~ 48 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Aplicarea prezentul document necesită unele schimbări în modul de abordare a şedinţei Consiliului de Judecată al Poliţiei, iar prin aprobarea sedinţei şi adaptarea la zi a regulamentelor acesteia, se va crea un respect mai mare faţă de instituţia Poliţiei Scaunului Mureş. Dintre faptele penale menţionte în lege, ţinând cont şi de faptul că în perioada istorică menționatã, Transilvania se afla sub influenţa şi suveranitatea Imperiului Austro-Ungar, amintim:

• evadare (szökés) dintr-o altă închisoare sau centru de detenţie;

• bătaie sau altercaţie (verekedés);

• furt simplu (lopás);

• furt de lemne din pădure (erdei lopás);

• altercaţie cu poliţia sau ultraj (rendóri kihágás);

• ultraj contra ordinii publice (közred elleni kihágás);

• ultraj contra liniştii şi ordinii publice ( közred és csend elleni kihágás);

• vagabondaj (csavargás);

• cerşetorie fără aprobare din partea autorităţilor (engedély nélkül koldul);

• contravenţie contra paznicului de câmpie (mezörendöri kihágáz);

• contravenţie la legea servitoarelor ( cselédtörvény elleni kihágáz);

• contravenţie la integritatea corporală ( testi épség elleni kihágáz)

• contravenţie privind regulile privind trotualul ( járda szabály rendeletek elleni kihágáz).

• chiului de la muncă ( csavargás)

• crimă de deturnare de fonduri sau delapidare (sikkasztas büntette)

• infracţiunea de şantaj (zsarolás vétsége)

• violare de domiciliu (magánlak megsértés)

• infracţiunea de înşelătorie (csalás vétsége)

• infracţiuni privind partajul (partaj vétsége)

Conform documentelor întreţinerea unui deţinut în închisoarea Regală din Târgu-Mureş costa 35 de crăiţari pe zi. Încarcerarea se executa în baza unei hotărâri ale unei instanţe de judecată, care se nota la rubrica „observaţii”. Din momentul în care deţinutul era condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, acesta ştia cu precizie data la care va fi eliberat, idee prezentată în documente întocmite de administraţia închisorii şi Instituţia Magistratului Oraşului. Pentru unii condamnaţi se aplica pedeapsa cu expulzarea din oraş imediat ce acesta şi-a executat pedeapsa privativă de libertate. Aceasta măsură se aplica cetăţenilor oraşului care şi-au primit cetăţenia din partea autorităţilor. Cetăţenia oraşului se acorda de către o comisie formată din nobilii oraşului, care stabileau acordarea cetăţeniei în funcţie de meseria pe care o avea solicitantul sau de apartenenţa sa la o familie nobilă precum şi în funcţie de conduita acestuia în societate. Cerşetorie fără aprobare din partea autorităţilor (engedély nélkül koldul) una dintre infracţiunile pentru care se dispunea încarcerarea, se aplica în momentul în care un cerşetor cerşea pe raza oraşului fără aprobarea autorităţilor. Dreptul de a cerşi se acorda de către autorităţile oraşului în general unor persoane care în trecut au contribuit la vistieria oraşului, iar în acel moment solicitantul sau familia sa au decăzut din cauza unei infirmităţi sau orice altă cauză. Pentru a nu fi deranjaţi de cerşetori mari nobili, reprezentanţii oraşului împreună cu nobilii au

~ 49 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

stabilit o anumită sumă anual, pe care nobili o plăteau în vistieria scaunului pentru sistemul de asigurări sociale ale vremii. Nobilul care îşi achita contribuţia menţionată, primea din partea autorităţilor locale un plăcuţă pe care se menţionat că a plătit suma stabilită pentru cerşetorie. Instituţile care dispuneau încarcerarea în închisoarea Regală erau Căpitănia Poliţiei Oraşului Târgu-Mureş iar din partea Comitatului Târnava, această măsură se dispunea de către Comitele Suprem al Comitatului.

Concluzii Prin prezenta cercetare științificã, consider cã am prezentat o nouã lecție de istorie, prezentând comparativ diferențele existente între instituțiile carcerale din Transilvania cu sistemele carcerale din Moldova și Țara Româneascã în perioada istoricã cuprinsã între secolele XVII-XIX. Mi-am propus sã evidențiez faptul cã în Transilvania sistemul de justiție penalã era mai avansat decât în Țãrile Române, cã acest sistemul execuțional penal a apãrut cu mult înainte de Regulamentele Organice, fundamentat pe normele juridice elaborate de instituțiile specializate ale Imperiului Habsburgic. De asemenea am pus accentul pe noile competențe, modul de organizare a instituțiilor de poliție, nou înființate la începutul secolului XIX. Am acordat o atenție deosebitã si modului în care erau tratați persoanele private de libertate de cãtre autoritãți.

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanțat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/187/1.5/S/155385, cu titlul „Securitate prin cunoaștere” – Rețea integrată/educațională de formare, consiliere și orientare a doctoranzilor pentru o carieră în cercetare în domeniile securitate, apărare, ordine publică și siguranță națională – SECNETEDU”.

Bibliografie selectivã:

• A.N.S.J. Mureş, Fondul Scaunul Mureş, Organe Reprezentative, Dosar

nr.215/1838, Înfiinţarea Poliţiei Scăunale Mureş şi instrucţiunile de funcţionare.

A.N.S.J. Mureş, Fondul Primăria Oraşului Târgu-Mureş, Cauze Penale, Dosar

nr. 63

A.N.S.J.Mureş,

Fondul

Primăria

Oraşului

Târgu-Mureş,

Parte

Structuralã

Cauze Penale, Dosar nr. 63 A.N.S.J. Mureş, Dosar 434/1903-1908

~ 50 ~

NECONSTITUŢIONALITATEA EVAZIUNII FISCALE AVÂND CA OBIECT IMPOZITELE ŞI CONTRIBUŢIILE CU REGIM DE STOPAJ LA SURSĂ. CONSECINŢE ASUPRA SISTEMULUI FISCAL.

ŞTEFAN Gheorghe Daniel – Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău. danielstefan@yahoo.com

Abstract The paper is focused on tax fraud analysis covering collection and non-payment intentionally within 30 days of the due date, the amounts of taxes or contribution, special offense under Law 241/2005 for preventing and combating tax evasion phenomenon. The article debates the causes of declaring unconstitutional the offense provided by art. 6 Law

241/2005 and their consequences both in terms of activity of judicial structures in Romania and regarding the collection of taxes due the state budget by the authorities, focusing on the safety of the economic circuit.

Keywords:

tax

fraud,

evasion

phenomenon,

economic

offense,

unconstitutional,

tax

system, safety of the economic circuit, courts, jurisprudence.

Noţiunea de evaziune fiscală. Sediul materiei. Infracţiuni ce intră în sfera noţiunii de evaziune fiscală. Elemente definitorii.

Evaziunea fiscală ca fenomen socio-economic a fost reglementată pentru prima dată în legislaţia noastră în anul 1994 prin Legea 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. Actul normativ amintit a fost conceput ca un instrument juridic menit să reprime în egală măsură diverse categorii de contravenţii şi infracţiuni dar pe măsura dezvoltării circuitului economic în care erau implicaţi din ce în ce mai mulţi agenţi comerciali de ordin privat nu a reuşit să facă faţă provocărilor şi scopului avut în vedere de legiuitor. Pentru acest motiv, în vederea adaptării sistemului de colectare a taxelor şi impozitelor la bugetul consolidat al statului, legiuitorul român a constatat necesitatea adoptării unei noi reglementări penale în această materie impusă în egală măsură de valoarea considerabilă a prejudiciilor materiale aduse statului prin săvârşirea faptelor de evaziune fiscală cât şi de lipsa de coerenţă, accesibilitate şi previzibilitate a legislaţiei aplicabile în domeniu. Astfel, în anul 2005 a fost adoptată Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 672 din 27 iulie 2005, lege penală specială în conţinutul căreia au fost preluate prevederile art. 188 denumit sugestiv ,,Infracţiuni” din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală. Ulterior, acest act normativ a suferit numeroase modificări pentru a răspunde nevoilor de stopare a unui fenomen economic infracţional, motivat de dificultăţile majore în ceea ce priveşte modernizarea politicii fiscale a României, evaziunea din acest domeniu dobândind dimensiunea unei probleme de securitate naţională,

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

manifestându-se în toate sectoarele economiei naţionale cum ar fi domeniul construcţilor, agriculturii, sănătăţii şi sectorului farmaceutic, comerţului, producţiei alimentare şi băuturilor alcoolice, servicii, turism şi nu în ultimul rând în sectorul energetic şi al producţiei de produse petroliere. Actul normativ amintit anterior şi care constituie sediul materiei supuse analizei nu a oferit o definiţie clară a noţiunii de evaziune fiscală, legiuitorul rezumându-se în a enumera o serie de fapte ce constituie infracţiuni speciale ce intră în sfera evaziunii fiscale. Dintre acestea doar faptele prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a – g din Legea 241/2005 întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală şi sunt definite stricto sensu ca fiind infracţiuni de evaziune fiscală. Toate celelalte infracţiuni reglementate în acest act normativ sunt în legătură directă cu noţiunea mai largă de evaziune fiscală, favorizând fenomenul evazionist. Cu toate acestea, analizând practica şi literatura juridică de specialitate, putem concluziona că evaziunea fiscală poate fi definită ca reprezentând fapta oricărei persoane fizice, juridice sau oricărei alte entităţi cu personalitate juridică de drept privat de a se sustrage prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata unor impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat şi care sunt datorate în condiţiile legii. Din infracţiunile prevăzute în Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale o importanţă aparte o prezintă infracţiunile reglementate de art. 6 şi 9, singurele infracţiuni al căror rezultat direct este reprezentat de neplata unor sume de bani cu titlu de obligaţii fiscale către bugetului general consolidat al statului şi în consecinţă diminuarea corespunzătoare a mărimii acestuia aducând astfel atingere siguranţei economice a României. Toate celelalte infracţiuni sunt infracţiuni de pericol lato-sensu întrucât nu au ca rezultat direct neplata unor sume de bani către instituţiile statului acestea favorizând şi aflându-se în strânsă conexitate totuşi cu frauda fiscală. Face excepţie infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale ce reglementează faptele prin care fie se obţin în mod nelegal sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat la statului (exemplu fiind fraudele având ca obiect decontările ilegale de T.V.A.) fie se efectuează compensări cu diferite sume de bani datorate bugetului general consolidat evitându-se astfel îndeplinirea unor obligații fiscale, fapte ce intră în sfera ilicitului penal.

Stopajul la sursă – infracţiune autonomă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Sursă de practică judiciară neunitară.

Infracţiunea reglementată de art. 6 din Legea 241/2005, cunoscută în practica şi literatura juridică de specialitate sub denumirea generică de ,,stopaj la sursă” este o infracţiune autonomă ce intră în sfera noţiunii de evaziune fiscală, prin săvârşirea căreia importante sume de bani datorate statului de către diferite persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi cu personalitate juridică de drept privat sunt deturnate şi folosite pe nedrept în alte scopuri. În ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, conform dispoziţiei legale amintite mai sus, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la

~ 52 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

un an la 6 ani reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă. Elementul material al infracţiunii de stopaj la sursă este reprezentat de acţiunile de reţinere şi nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă. Urmarea imediată este reprezentată de cauzarea unui prejudiciu material bugetului consolidat al statului având ca obiect sumele de bani reţinute şi nevărsate. Legătura de cauzalitate între elementul material al faptei analizate şi urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei, neimpunându-se a fi dovedit în mod distinct. Fapta antisocială este tipică atunci când a trecut termenul de 30 de zile de la scadenţă şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţiei a intenţiei, directe sau indirecte. În ceea ce priveşte forma de vinovăţie, dacă după reţinerea sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, contribuabilul dispune în alte scopuri de fondurile necesare pentru plata acestora, fără să vireze însă aceste sume de bani în termen de 30 de zile de la scadenţă, fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, fiind tipică sub aspect subiectiv. Dacă însă după plata venitului reprezentând baza de calcul a debitelor fiscale pentru care există obligaţia legală a reţinerii la sursă contribuabilul nu dispune de fonduri băneşti necesare plăţii impozitelor şi a contribuţiilor cu reţinere la sursă, fapta sa nu mai îndeplinește elementele tipice ale infracţiunii analizate având în vedere că sumele care trebuie virate nu au fost încă reţinute. Deasemenea, fapta nu constituie infracţiune, dacă persoana care plăteşte venitul nu îşi îndeplineşte obligaţia legală de a reţine sumele reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii supuse analizei sub aspectul elementului material. Principalele problemele existente în practica organelor judiciare chemate să aplice legea penală odată cu intrarea în vigoare a Legii 241/2005, respectiv să constate dacă o faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de stopaj la sursă au fost reprezentate de stabilirea naturii şi a felului impozitelor sau contribuţiilor cu reţinere la sursă. În acest sens, analizând atât dispoziţiile Legii 571/2003 privind Codul Fiscal cât şi alte Legi speciale ce reglementează diferite domenii de activitate a unor operatori economici am constatat că impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă sunt acele obligaţii fiscale care sunt datorate bugetului consolidat al statului de către contribuabilul ce realizează venitul purtător de sarcini pecuniare dar a căror obligaţie de plată nu revine acestora ci agentului plătitor de asemenea venituri, respectiv persoanele fizice sau juridice de drept privat care generează venitul impozabil. Prin urmare chiar dacă anumite categorii de impozite sau contribuţii incumbă persoanelor ce realizează sau obţin venitul totuşi legiuitorul a stabilit ca plata acestora să fie efectuată de persoanele ce generează baza de impozitare, acestea din urmă având obligaţia legală de a reţine şi de a vira mai departe încă din momentul plăţii venitului procentul datorat bugetului de stat. Raţiunea acestei opţiuni reiese din necesitatea simplificării sistemului de colectare a taxelor şi impozitelor legiuitorul român optând pentru varianta plăţii în bloc a unor obligaţii şi scurtării circuitului fiscal. Categoriile principale de impozite şi contribuţii pentru care sunt există obligaţia legală a calculării, reţinerii şi virării la bugetul consolidat al statului sunt prevăzute de art. 36 alin. 1, art. 52 alin. 1, art. 57, art. 67 alin. 1, art. 70, art. 77, art.

~ 53 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

77 1 alin. 6, art. 79 şi art. 278 din Codul fiscal. Cu toate acestea, în legislaţia noastră există numeroase legi speciale care prevăd multe alte categorii de impozite sau contribuţii pentru care legiuitorul a stabilit că există obligaţia legală de reţinere la sursă şi virare ulterioară a sumelor colectate către bugetul consolidat al statului. Având în vedere cele expuse anterior, analizând practica organelor judiciare de specialitate în domeniul faptelor ce constituie infracţiunea de reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, republicată constat că majoritatea cauzelor penale atât anterior cât şi ulterior intrării în la data de 9 februarie 2014 a Legii Nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Noul Codul penal aflate în lucru la organele de urmărire penală sau în stadiu de judecată în faţa instanţelor aveau ca obiect 4 categorii de impozite, a căror reţinere şi nevărsare constituia infracţiunea de stopaj la sursă. Acestea erau impozitul pe veniturile din salarii, contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări de sănătate şi contribuţia individuală pentru şomaj. La originea cauzelor penale se afla în marea majoritate a cazurilor sesizarea făcută de Ministerul Finanţelor Publice prin intermediul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, sesizare care era efectuată în baza declaraţiilor fiscale depuse de către agenţii economici ce aveau îndatorirea de a calcula, reţine şi vira aceste categorii de obligaţii fiscale. În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei aceasta este diferită în funcţie de modificările legislative survenite în legislaţia penală odată cu intrarea în vigoare a Noului Codului Penal. În acest sens, anterior datei de 9 februarie 2014 fapta persoanei care calcula, reţinea şi nu vărsa către bugetul consolidat al statului impozitul pe veniturile din salarii, contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări de sănătate şi contribuţia individuală pentru şomaj întrunea elementele constitutive ale infracţiunilor de reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, republicată şi a infracţiunii de deturnare de fonduri prevăzută de art. 303 din Legea 95/2006 rap. la art. 302 1 din Codul penal din 1968, aflate în concurs ideal prevăzut de art. 33 lit. b din Codul penal din 1968. Ulterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal în practica şi doctrina de specialitate au fost enunţate două mari opinii în ceea ce priveşte încadrarea juridică având ca obiect fapta de reţinere şi nevărsare a acestor 4 mari categorii de obligaţii fiscale. Prima dintre ele se referă la posibilitatea tragerii la răspundere penală a persoanelor care calculează, reţin şi nu virează contribuţia de asigurări de sănătate. În acest sens, o parte a organelor judiciare a constata că infracţiunea de deturnare de fonduri prevăzută de art. 303 din Legea 95/2006 rap. la art. 302 1 din Codul penal din 1968 nu mai este prevăzută de legea penală. Aceasta deoarece conform art. 176 pct. 7 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012 începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), articolul 303 din Legea 95/2006 se abrogă iar conform actualului art. 307 alin. 1 din C.p. (fost art. 302 1 din C.p. din Codul penal din 1968) schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei

~ 54 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, ceea ce duce la concluzia că atunci

când aceeaşi faptă este săvârşită în domeniul privat fapta nu mai este prevăzută de legea penală motiv pentru care în numeroase cauze penale s-a dispus soluţia clasării urmăririi penale sau achitarea sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni. Cea de-a doua opinie majoritară existentă susţinea însă contrariul, şi anume că fapta de

a calcula, reţine şi de a nu vărsa către bugetul consolidat al statului a contribuţiei

de asigurări de sănătate este prevăzută de legea penală, incluzând-se în textul de incriminare prevăzut de art. 6 din Legea 241/2005. În acest sens, analizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 303 din Legea nr. 95/2006, care prevedea faptul că „fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform prevederilor din Codul penal”, unii practicieni au constat că aceasta nu a fost dezincriminată în forma nevirării la fond

a contribuţiei reţinute de la asiguraţi. Astfel, reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în

cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, din această categorie făcând parte şi contribuţia de asigurări de sănătate, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, dispunându-se în acest sens schimbarea încadrării juridice dată faptelor odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Penal din infracţiunile de reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, republicată şi deturnare de fonduri prevăzută de art. 303 din Legea

95/2006 rap. la art. 302 1 din Codul penal din 1968, aflate în concurs ideal art. 33 lit. b din Codul penal din 1968 într-o singură infracţiune de stopaj la sursă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 6 din Legea 241/2005. O altă problemă ivită în partica organelor judiciare are ca obiect posibilitatea tragerii la răspundere penală a persoanelor care calculează, reţin şi nu virează contribuţia de asigurări sociale. În conformitate cu prevederile art. 144 lit. p din Legea nr. 263/2010, „fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia de asigurări sociale reţinută de la asigurat”, constituie contravenţie. Pe cale de consecinţă, reglementarea acestei situaţii într-o lege specială a cărei aplicare este prioritară conduce la imposibilitatea reţinerii infracţiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în cazul neachitării în termen de 30 de zile a acestei obligaţii cu reţinere la sursă către bugetul consolidat al statului.

de

241/2005pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Neconstituţionalitatea

infracţiunii

reglementată

art.

6

din

Legea

Având în vedere numeroasele probleme în interpretarea dispoziţiilor art. 6 din Legea 241/2005 precum şi ambiguităţile relevate în legislaţia fiscală a statului român referitoare la noţiunea, natura şi a felul impozitelor sau contribuţiilor cu reţinere la sursă atât organele fiscale şi cele de tragere la răspundere penală cât şi

~ 55 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

numeroşi contribuabili au fost puşi în dificultate în procesul de stabilire a sumelor ce trebuie calculate, reţinute şi virate la bugetul consolidat al statului sau a veniturilor generatoare de asemenea obligaţii fiscale. Problema a fost cu atât mai gravă analizând elementele constitutive ale infracţiunii de stopaj la sursa prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi constatând că fapta este pedepsite cu închisoarea de la un an la 6 ani, consecinţele fiind grave pentru persoanele ce au obligaţia legală de a calcula, reţine şi achita astfel de sume către instituţiile abilitate, în multe cazuri, în caz de condamnare ajungându-se chiar la privarea de libertate. Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte sfera ilicitului penal, problema a fost cu atât mai apăsătoare având în vedere necesitatea existenţei unor dispoziţii suficient de clare şi precise în baza cărora organele implicate în procesul de tragere la răspundere penală a persoanelor ce au comis infracţiuni să stabilească sfera obligaţiilor fiscale ce intra în categoria impozitelor şi contribuţiilor pentru care este necesară reţinerea şi virarea către bugetul consolidat de stat iar persoanele implicate în circuitul economic să cunoască consecinţele fiecărei activităţi în relaţia fiscală cu statul român. Aceasta deoarece dispoziţiile legale de incriminare constituie o expresie a prevederilor art. 23 alin. 12 din Constituţia României, potrivit cărora "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", precum şi a dispoziţiilor art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din care reiese că nicio pedeapsă nu poate fi aplicată fără a avea la bază o dispoziţie legală. Mergând mai departe cu acest raţionament s-a stabilit că este imperios necesar ca norma legală ce interzice un anumit comportament trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită acţiune sau inacţiune şi să îşi corecteze conduita corespunzător. Astfel, în ceea ce priveşte standardul de accesibilitate si previzibilitate a normei de incriminare, reglementat jurisprudenţial de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a statuat că, cuvintele „prevăzute de lege” ce figurează în articolele 8 – 11 ale Convenţiei semnifică mai întâi că măsura incriminată trebuie să aibă o baza în dreptul intern, dar implică şi o anumită calitate a legii: ele impun accesibilitatea acesteia pentru persoanele vizate precum şi o formulare destul de precisă pentru a le permite să prevadă, într-un grad rezonabil, în circumstanţele cauzei, consecinţele ce pot rezulta dintr-un act determinat (hot. Maestri c. Italiei). În special, o norma este „previzibilă” atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Condiţia previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, plecând de la formularea dispoziţiei pertinente şi, la nevoie, cu ajutorul interpretării sale de către instanţele naţionale, ce acte şi omisiuni angajează răspunderea sa penală (hot. Dammann c. Elvetiei). În susţinerea acestui punct de vedere, am constat că, într-o bogată jurisprudenţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, instituind şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe. Astfel, în

~ 56 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

cauze precum Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Rekvényi contra Ungariei, Rotaru împotriva României sau Damman împotriva Elveţiei, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate fi considerată ,,lege” decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-şi regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat”; „o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi corecteze conduita”; „în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice”. Sub acest aspect, principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar, şi anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (de exemplu cauzele Facini Dori vs. Recre, 199421, Foto-Frost vs. Hauptzollant Lübeck.Ost, 198722), principiul încrederii legitime impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă, de asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea. În consecinţă, făcând aplicarea principiilor analizate mai sus, pentru a se dispune începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, trimiterea în judecată şi în final condamnarea unei persoane este necesar ca infracţiunea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale să fie reglementată de o normă accesibilă şi previzibilă, condiţie neîndeplinită pe parcursul activităţii acestei legi speciale, având în vedere că, Curtea Constituţională a României a constatat, prin Decizia nr.363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6.06.2015, că legea nu defineşte noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, astfel că norma care incriminează infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu întruneşte condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, încălcând prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. 5 care consacră principiul legalităţii, motiv pentru care norma de incriminare a fost declarată neconstituţională. In concreto, Curtea Constituţională a României a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Mihaela Liliana Chiş în Dosarul nr. 1.296/33/2013 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală într- o cauză având ca obiect prevederile art. 77 1 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitoare la obligaţia notarilor publici de a calcula, reţine înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii şi vira până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut impozitul având ca obiect transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii (art. 77 1 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal) sau impozitul de 1% calculat la valoarea masei succesorale datorat de moştenitorii în cazul transmisiunii dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire în cazul

~ 57 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

nefinalizării procedurii succesorale în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii (art. 77 1 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal). În motivarea deciziei, Curtea Constituţională a României reiterează principiile despre care s-a făcut vorbire mai sus, arătând că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. Raportându-se la detaliile speţei supusă analizei, Curtea Constituţională a observat că legiuitorul, prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a stabilit cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizând şi contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată a acestora. Din examinarea prevederilor legale în materie fiscală menţionate mai sus, coroborate cu cele ale Legii nr. 241/2005, Curtea a menţionat că acestea nu precizează, în mod concret, care sunt veniturile impozabile cu reţinere la sursă, limitându-se la a menţiona în cuprinsul acestora, sporadic, spre exemplu, "reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente" [art. 52 din Legea nr. 571/2003], "veniturile sub formă de premii se impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net realizat din fiecare premiu" [art. 77 din Legea nr. 571/2003] sau "plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii, conform prezentului titlu, au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat" [art. 119 din Legea nr. 571/2003]. Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, însă nici în cuprinsul acestui articol, nici în cuprinsul legii menţionate sau al altor acte normative, noţiunea de "impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă" nu este definită sau detaliată. Însă, prin normele infralegale (ordine sau regulmente interioare a unor autorităţi ale administratiei publice), care au menirea de a aproba modelul şi conţinutul formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, sunt inventariate impozitele şi contribuţiile colectate prin reţinere la sursă, iar impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din

~ 58 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

patrimoniul personal sau impozitul pe alte venituri ale persoanelor fizice este menţionat ca un impozit cu reţinere la sursă. Aşadar, Curtea a reţinut că obiectul

material al infracţiunii nu este configurat prin lege, ci printr-un act administrativ de aplicare a legii al cărui obiect de reglementare vizează, în realitate, un domeniu distinct, respectiv aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare. Or, în ipoteza infracţiunilor, inclusiv a celor reglementate în domeniul fiscal, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu uşurinţă prin trimiterea

la

un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune,

în

vederea stabilirii existenţei/inexistenţei infracţiunii. În baza celor expuse, Curtea

a

constatat că legiuitorul şi-a respectat numai din punct de vedere formal

competenţa constituţională de a legifera, fără ca prin conţinutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate şi precizie obiectul material al infracţiunii, ceea ce determină o lipsă de previzibilitate a acestuia. Aşa fiind, textul supus controlului de constituţionalitate nu respectă condiţiile de calitate a legii, respectiv din modul de definire a infracţiunii prevăzute la art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu poate fi determinată noţiunea de "impozit cu reţinere la sursă", astfel că destinatarul normei nu poate să îşi ordoneze conduita, în funcţie de ipoteza normativă a legii.

Consecinţele juridice şi economico-financiare ale declarării neconstituţionalităţii infracţiunii reglementată de art. 6 din Legea 241/2005pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 6 din Legea 241/2005 ce incriminează infracţiunea de stopaj la sursă a avut multiple consecinţe atât în ceea ce priveşte activitatea organelor judiciare cât mai ales în ceea ce priveşte activitatea de colectare a taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului de către Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin intermediul Direcţiilor Generale aflate în subordine, activitate care a fost grav perturbată şi

îngreunată prin scoaterea în afara ilicitului penal a fraudelor fiscale având ca obiect reţinerea şi folosirea în alte scopuri a unor sume reţinute de la contribuabili în momentul realizării venitului impozabil. Astfel, la nivelul Ministerului Public, în momentul publicării în Monitorul Oficial

al României, Partea I, nr. 495 din 6.06.2015 a Decizia Curţii Constituţionale nr. 363

din 7 mai 2015, se aflau în lucru, atât la procurori cât şi la organele de urmărire penală, aproximativ 44568 cauze având ca obiect săvârşirea infracţiunii de

reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă prevăzută de Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale fiind în acelaşi timp în stadiu de judecată în faţa instanţelor un număr de aproximativ 4568 cauze. Dintre acestea, ulterior declarării neconstituţionalităţii infracţiunii ce formează obiectul analizei într-un număr de aproximativ 8639 cauze penale s-a dispus soluţia clasării

în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. b întrucât fapta nu mai este prevăzută de

legea penală iar într-un număr de 966 procese penale s-a dispus achitarea persoanelor fizice şi juridice trimise în judecată având la bază acelaşi caz care împiedică exercitarea acţiunii penale.

~ 59 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Nesoluţionarea toturor proceselor penale având ca obiect infracţiunea de stopaj la sursă ulterior declarării neconstituţionalităţii atât de către organele de urmărire penală cât şi de instanţele de judecată este motivată de existenţa unor opinii divergente în ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive a altor infracţiuni a acţiunii generice ce constă în reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere, controversa existentă fiind sursa unei practici judiciare neunitară. În acest sens, marea majoritate a practicienilor au ajuns la concluzia că odată cu neîndeplinirea obligaţiei de către Parlament de pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei în termen de 45 de zile de la publicarea Deciziei nr.363 din 7 mai 2015 în Monitorul Oficial al României, termen după împlinirea căruia dispoziţia în vigoare constatată ca fiind neconstituţională îşi încetează efectele juridice conform art. 31 alin. 3 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale fapta ce întrunea elementele constitutive ale infracţiunii de stopaj la sursă nu mai este prevăzută de legea penală, fiind scoasă în afara ilicitului penal. Chiar şi aşa, din necesitatea tragerii la răspundere penală a persoanelor ce au săvârşit infracţiunea ce formează obiectul analizei motivată de importanţa consecinţelor aduse sistemului financiar şi bugetului consolidat al statului există opinii conform cărora aceasta faptă poate întruni elementele constitutive a altor infracţiuni cum ar fi cele de abuz în serviciu prev. de art. 308 rap. la art. 297 din Codul Penal, furt prev. de art. 228 alin. 1 din Codul Penal sau delapidare prev. de art. 308 rap. la art. 295 din Codul Penal, infracţiuni ce trebuiesc reţinute în sarcina contribuabilului ce nu îşi îndeplineşte obligaţiile fiscale cu intenţie, opinii pe care însă nu le susţin. În ceea ce priveşte activitatea de colectare a taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului de către instituţiile abilitate s-a constat că aceasta a fost serios afectată şi mai ales îngreunată. Astfel, organele fiscale se află în situaţia de a fi nevoite să recupereze prejudiciile cauzate bugetului de stat prin reţinerea şi nevărsarea impozitelor sau contribuţiilor cu reţinere la sursă pe alte căi, ajungându- se în final, în cele mai multe cauzuri cu litigii în faţa instanţelor de judecată, procesele având ca obiect contestarea măsurilor luate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în vederea acoperirii pagubelor prin neîndeplinirea obligaţiilor fiscale fiind numeroase şi îndelungate până la adoptarea uneor soluţii definitive. Toate aceste inconveniente au produs pe termen scurt o pagubă însemnată bugetului de stat, Puterea Executivă aflându-se în situaţia de a regândi politica sa fiscală pe anumite paliere ale economiei naţionale, efectuându-se rectificări bugetare în acest sens.

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/187/1.5/S/155385, cu titlul „Securitate prin cunoaştere” – Reţea integrată/educaţională de formare, consiliere şi orientare a doctoranzilor pentru o carieră în cercetare în domeniile securitate, apărare, ordine publică şi siguranţă naţională – SECNETEDU”.

~ 60 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Bibliografie:

- Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,

publicată în Monitorul Oficial al României nr. 672 din 27 iulie 2005.

- Decizia nr.363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 495 din 6.06.2015.

- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

- Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului: hot. Maestri c. Italiei, hot.

Dammann c. Elvetiei, hot. Sunday Times c.Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, hot. Rekvényi c.Ungariei, hot. Rotaru c.României, hot. Damman c.Elveţiei. Hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene: hot. Facini Dori vs. Recre, nr. 199421, hot. Foto-Frost vs. Hauptzollant Lübeck. Ost, nr. 198722.

~ 61 ~

MECANISMUL PLANGERILOR INDREPTATE IMPOTRIVA POLITISTILOR LA NIVEL EUROPEAN – MIJLOC DE CONTROL

Drd. FRUNZEANU Ștefan – adj. I.P.J. Ilfov stefanfrunzeanu@yahoo.com

Abstract:

Psychologically speaking, when the cop feels increasingly motivated in its duties, he feels more satisfaction, gratitude of the society and appreciation of the authorities towards the results of his work. There simultaneously inherent dangers associated this sense of satisfaction, such as:

belief that it has a discretionary power; emphasize a sense of independence; installation and display of sense of superiority; proclamation and emphasizing the secrecy of policing; development of autonomous unionism linked to the secret police procedures used to. So, the need to establish and exercise control over the environment police appear not only as a support for confidence, but also as an appropriate response, if not total, as demand ever more urgent need for the existence of a genuine ethical policing .

Key

words:

commission

public

security,

public

control,

complain,

democratic

society,

independent

Introducere Principalele atribuții ale poliției sunt: menținerea ordinii şi liniștii publice; aplicarea corectă a prevederilor legale; protejarea drepturilor și libertățillor fundamentale ale cetăţeanului; prevenirea și combaterea criminalităţii și oferirea de asistență și servicii publicului. Cetățenii în mod voluntar au oferit poliției monopolul forței pentru aplicarea și pentru menţinerea controlul social și protejarea libertăților civile, politice și economice, iar în schimbul acestui favor serviciile de poliție democratice au obligația de a avea puterile verificate și controlate de comunitate. Deci este necesar ca la nivelul statelor europene să fie înființate organisme de supraveghere și mecanisme de evaluare și control extern a activității forțelor de poliție. Fără mecanismele de supraveghere externe, liderii de poliție ar avea libertatea de a nu investiga sau pedepsi abaterile, fapt care ar putea duce la un control intern ineficient. Mecanismele de supraveghere externe pot oferi, de asemenea, o mai mare imparțialitate în anchetele privind acuzații grave împotriva lucrătorilor de poliție. În plus, ele pot fi mai bine implementate pentru a încuraja polițiști să depună mărturie chiar și împotriva altor ofițeri, vezi autoritățile de control intern. (Ghidul privind Poliția într-un stat Democrat, redactat în cadrul reuniunii OSCE de la Vienna din mai

2008).

În ţările Uniunii Europene, un mecanism de soluţionare a plângerilor îndreptate împotriva poliţiştilor este utilizat cu titlu de normă, în ultimul deceniu. În 12 martie 2009 Comisarul pentru Drepturile Omului din cadrul Consiliului Europei a publicat

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

un raport cuprinzând recomandarea determinării independenţei şi eficenţei plângerilor formulate împotriva poliţiştilor. Raportul evidenţiază faptul că organismele independente care au de a face cu plângerile formulate împotriva poliţiştilor ar trebui, într-o viziune idealistă, să respecte cinci principii dezvoltate de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului pentru a desfăşura o investigaţie eficientă în ceea ce priveşte aceste plîngeri. Motorul principal din spatele acestor organisme rezidă într-o voinţă politică de a determina creşterea încrederii populaţiei în Poliţie prin garantarea faptului că plângerile formulate împotriva poliţiştilor vor fi soluţionate cu imparţialitate. Organismele independente sau externe care au de a face cu acest subiect sunt percepute ca un instrument critic de conducere a poliţiei. Un sistem de soluționare a plângeri trebuie să fie capabil să soluționeze în mod corespunzător și proporțional o gamă largă de acuzații împotriva poliției, în conformitate cu gravitatea plângerii, a reclamantului și implicațiile polițistului reclamat. Un sistem de soluționare a reclamațiilor îndreptate împotriva poliție ar trebui să fie ușor de înțeles, deschis și accesibil și fără să țină cont de gen, rasă, etnie, religie, convingeri, orientare sexuală, identitate de gen, dizabilitate și vârstă. Acest sistem ar trebui să fie eficient, să aibă resurse adecvate și să contribuie la dezvoltarea unui concept nou de protecție în furnizarea serviciilor oferite de poliție. Într-o societate democratică personalul din poliție trebuie să fie supus aceleiași legislații ca și cetățenii obișnuiți, iar derogările pot fi justificate doar pentru motive ce privesc buna desfășurare a activității de poliție. Atât timp cât dreptatea pentru orice victimă a sistemului polițienesc rămâne o problemă nerezolvată, făptaşii actelor contrare legii vor considera că pot acţiona în continuare nepedepsiţi.

Principiile mecanismului de soluţionare a plângerilor Din punct de vedere istoric, mecanismul de soluţionare a plângerilor privind abaterilor disciplinare ale poliţiştilor a evoluat în două direcţii: tendinţa de a căpăta mai multă independenţă și de a dezvolta un mecanism mai puternic şi mai competent de soluţionare a plângerilor privind abuzurile poliţiştilor în ţările din Uniunea Europeană. În cadrul articolelor 2 și 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului au fost enunțate cinci principii ce trebuie să stea la baza investigării plângerilor îndreptate împotriva poliţiştilor, după cum urmează:

Independenţa: nu ar trebui să existe legături ierarhice sau instituţionale între investigatori şi polițistul împotriva căruia a fost formulată plângerea, ceea ce ar trebui să asigure independenţa verificării. Corectitudine: investigaţia trebuie să facă posibilă strângerea probelor pentru a determina dacă poliţistul împotriva căruia a fost formulată plângerea a încălcat legea, să identifice persoanele responsabile şi să le sancţioneze corespunzător. Promptitudine: investigaţia ar trebui să se desfăşoare cu promptitudine şi celeritate pentru a menţine încrederea în statul de drept. Controlul public: procedurile şi deciziile luate ar trebui să fie transparente pentru a asigura responsabilizarea

~ 64 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Implicarea

victimei: reclamantul

ar

trebui

fie

implicat

în

procesul

de

soluţionare al plângerii pentru a i se garanta legitimitatea intereselor sale.

Independenţa Pentru soluţionarea plângerilor îndreptate împotriva poliţiştilor, ţările din Uniunea Europeană redirecţionează soluţionarea acestora către organisme externe

specializate. Cerinţa minimă în investigarea unei plângerii este aceea de a nu exista legături ierarhice sau instituţionale între investigatori şi poliţistul împotriva căruia a fost formulată plângerea, ceea ce ar trebui să asigure independenţa cercetării. Acest principiu este exprimat în mod clar şi aplicat de către organisme de control al serviciilor de poliţie, organism independent de soluţionare a plângerilor îndreptate împotriva Poliţiei, unitate situată instituţional în afara Poliţiei şi care se ocupă exclusiv cu astfel de petiţii. Organismul de Control al Serviciilor de Poliţie poate să aibă grade diferite de independenţă. În Marea Britanie, independenţa organismului de control al serviciilor de poliţie este comparabilă cu independenţa unei structuri de audit intern. Şeful Comisiei independente privind cercetarea plângerilor împotriva poliţiştilor în Marea Britanie şi Ţara Galilor sau în Irlanda de Nord este numit de către Coroană la propunerea Ministrului de Interne. În Irlanda comisarul șef al Síochána Ombudsman Commission primește un mandat prezidențial. Ministrul de Interne nu intervine în operaţiunile derulate de Comisia independenta de cercetare a plîngerilor împotriva polițiștilor- Independent Police Complains Commission( în Marea Britanie și Țara Galilor) şi investigaţiile acestei comisii sunt iniţiate fără aprobarea formală a Ministrului. În Franţa, gradul de independenţă al Comisiei Naţionale de Deontologie a Poliţiei (National Commission of Deontology of Police) este, fără îndoială, mai mare deoarece toţi membrii comisiei sunt desemnaţi de cele trei paliere guvernamentale:

Parlament, executiv şi judiciar. Membrii Comisiei Naţionale de Deontologie a Securităţii sunt:

• Preşedintele

• Doi senatori desemnaţi de către preşedintele Senatului

• Doi mebrii ai Parlamentului desemnaţi de Adunarea Generală

• Un maestru – consilier(master-councillor) desemnat de primpreşedintele

Curţii de Conturi

• Un judecător care să nu deţină funcţie de conducere în cadrul Înaltei Curţi,

desemnat în comun de către primpreşedintele Înaltei Curţi şi Procurorul Public(public prosecutor)

• Şase personalităţi desemnate de către ceilalţi membrii ai Comisiei Naţionale

de Deontologie a Securităţii şi nominalizate de către Preşedintele Republicii

• Un membru al Consiliului de Stat desemnat de către vice-preşedintele

Consiliului de Stat Biroul Ombudsmanului Polițienesc în Irlanda de Nord a fost înființat în 6 noiembrie 2000 și a inaugurat o nouă eră în plângerile împotriva poliției din Irlanda de Nord, marcând introducerea unui sistem imparțial și independent. Până în acel moment plângerile împotriva poliției erau cercetate de către ofițeri de poliție. Șeful instituției este numit de Majestatea Sa, pentru un mandat fix de șapte

~ 65 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Ombudsmanul Poliției răspunde în fața Adunării Irlandei de Nord, prin ministrul justiției. Statutul Biroului Ombudsmanului Poliție este cea a unui organism public non-departamental (NDPB) administrat prin Departamentul de Justiție În Republica Irlanda cei trei membrii din Síochána Ombudsman Commission sunt desemnaţi de către Preşedintele Republicii şi nominalizaţi de către Ministrul de Interne printr-o rezoluţie a ambelor camere parlamentare. Misiunea Garzii Síochána Ombudsman este de a oferi și promova un mod eficient, echitabil și independent de supraveghere a poliției din Irlanda și realizează atât cercetări disciplinare cât și penale, acest tip de investigație fiind prevăzută de secțiunea 98 din Legea Síochána Garda din 2005, care conferă anchetatoriilor din cadrul Poliției Ombudsman competențele juridice necesare pentru a efectua o anchetă penală. Totodată prezenta instituție reprezintă un organ superior de verificare a plângerilor îndreptate împotriva activității poliției, cetățenii nemulțumiţi de anchetele interne ale Poliției Irlandeze putându-se adresa acestui for care reia verificările prin intermediul comisarilor superiori ce activează în cadrul Síochána Ombudsman Commission. În Belgia, Comitetul Permanent de Control al Serviciilor de Poliţie (the Standing Police Monitoring Committee) este separat complet de orice supervizare a executivului. Comitetul Permanent de Control al Serviciilor de Poliţie din Belgia este numit şi raportează Parlamentului. Cu cât implicarea Parlamentului este mai mare cu atât gradul de independenţă al mecanismului este mai ridicat.

De la capacitatea de revizuire şi monitorizare la capacitatea de investigare Competenţele organismului de control al serviciilor de poliţie variază de la o ţară la alta. Există însă un trend de a le genera acestor organisme capacitatăţi de investigare independentă. Structurile mai vechi care aveau competențe asemănătoare cu organismele actuale de control al serviciilor de poliţie erau preocupate de revizuirea şi monitorizarea funcţiilor. În trecut, în Marea Britanie organismele de supervizare civilă vizualizau raportul final al investigaţiei unui ofiţer şi dacă nu erau de acord cu conţinutul acestuia puteau să recomande sau cel mult să solicite suspendarea procedurilor disciplinare. Ulterior aceste organisme de control extern au devenit sisteme hibride care combină capacitatea de monitorizare, supervizare cu cea de investigare. În Belgia s-a constituit un astfel de organism încă din 1991 - Comitetul Permanent de Control al Serviciilor de Poliţie si un Comitet Permanent de Control al Serviciilor de Informatie. Comitetul exercita un control extern care este socotit necesar în cazul în care controlul intrinsec al organizației polițienești nu pare suficient și când Parlamentul sau autoritatea polițieneasca consideră necesară o intervenție externă. Aceste caracteristici disting Comitetul de alte organe de inspecție și control precum Serviciile de Control Intern proprii structurilor de poliție sau Inspecția generala a poliției federale și a poliției locale (AIG) care se află sub autoritatea miniștrilor de Interne și ai Justiției. Rolul celor două Comitete constă în a proteja drepturile pe care Constituția și legea le conferă persoanelor, precum și în a coordona și spori eficacitatea celor două servicii. În legatură directă cu aceste obiective este vizată și coordonarea și

~ 66 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

eficacitatea organismului de coordonare pentru studiul amenințărilor. Fiecaruia din aceste doua comitete i-a fost atașat un Serviciu de Anchetă, membrii săi fiind ofițeri de poliție judiciară. Competențele principale ale acestui organism sunt - anchetarea activității și metodelor utilizate de serviciile de poliție cât și a activităților și metodelor inspecției generale ale poliției federale și ale poliției locale:

- gestionarea plângerilor împotriva polițiștilor în materie de funcționare, intervenție, acțiune sau lipsa de acțiune

- anchete judiciare

- funcționarea internă a poliției

Rapoartele întocmite în urma acestor anchete sunt prezentate ministrului sau autorității competente precum și Camerei Reprezentanților În Marea Britanie şi Ţara Galilor trecerea către o astfel de abordare s-a făcut în 2002, prin Legea Poliţiei, când I.P.C.C. – Comisia independentă privind plângerile împotriva polițiștilor (Independent Police Complains Commission) a înlocuit Autoritatea privind plângerile împotriva polițiștilor (Police Complaints Authority).

În Irlanda de Nord, Ombudsman-ul Poliției a primit şi atribuţii de investigare din anul 2001. Unităţile independente de control al serviciilor de poliţie din Europa combină, în general, revizuirea pragmatică cu capacitatea de investigare. Dat fiind faptul că investigarea tuturor plângerilor de către organisme externe implică costuri foarte ridicate, unităţile de control al serviciilor de poliţie sunt investite cu puteri discreţionare în ceea ce priveşte decizia de a investiga un caz în mod independent sau de a colabora cu servicii din interiorul Poliţiei. Regulamentele statutare prevăd care sunt cazurile grave ce trebuiesc raportate unităţilor de control al serviciilor de poliţie, sau după caz în unele ţări se consideră grav orice eveniment în urma căruia rezultă victime prin uzul de armă realizat de către poliţist. În Marea Britanie şi Ţara Galilor, Poliţia trebuie să înainteze organismelor independente de control plângerile care conțin următoarele acuzații:

• Vătămare gravă produsă de către un poliţist

• Vătămare sexuală gravă produsă de către un poliţist

• Acte grave de corupţie

• Infracţiune sau comportament discriminatoriu

• Infracţiuni grave prevăzute cu pedepse cu închisoarea

În Irlanda, Síochána Ombudsman Commission operează cu o schemă similară. Se face distincţia între investigaţii independente, investigaţii supervizate şi investigaţii ale poliţiei locale. Biroul Norvegian pentru investigarea Afacerilor Poliţiei (Norwegian Bureau for the Investigation of Police Affairs) investighează toate cazurile care implică o infracţiune comisă de un poliţist, în timp ce Poliţia soluţionează celelalte plângeri îndreptate împotriva poliţiştilor. Irlanda de Nord se află cu un pas înainte în ceea ce priveşte mecansimul de putere şi independenţă. The PoliceOmbudsman conduce toate investigaţiile referitoare la polițiști. Toate plângerile sunt automat direcţionate către această instituţie, iar Poliţia nu desfăşoară nici o anchetă pe cont propriu. Orice caz în care un poliţist este implicat în vătămarea gravă sau decesul unei persoane este

~ 67 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

automat transmisă către organismele independente de control al serviciilor de poliție.

Urmărirea penală. În cele mai multe state ale Uniunii Europene, organismele independente de control al serviciilor de poliție nu pot să înainteze o plângere instanţei de judecată. Când apar sesizări penale, organismele independente de control ale serviciilor de poliţie înaintează cazul procurorului cât mai curând posibil şi acesta din urmă ia decizia dacă se continuă anchetă sau nu, aspect întâlnit și în legislația din România. Relaţia apropiată între poliţie şi procuratură, ce se realizează prin prisma activităților curente de urmărire penală, ar putea submina independenţa şi imparţialitatea urmăririi penale în astfel de cazuri. În Norvegia întâlnim un tip de organism de control, care poate exercita și urmărire penală. În cadrul Raportului realizat de Nils Muiznieks, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei după vizita sa în Norvegia, în perioada 19- 23.01.2015, evidenția faptul că Comitetul EOS poate fi asemănat cu un organism de ombudsman colectiv pentru activitățile desfășurate de Serviciile de Securitate, care are ca obiectiv general de a se asigura că Serviciile de Securitate norvegiene respectă statul de drept și libertățile civile (de exemplu, dreptul la viață privată și libertatea de exprimare, întrunire și de asociere), în operațiunile lor. Comitetul EOS efectuează supravegherea continuă a următoarelor servicii:

Serviciile de poliție, Autoritatea Norvegiană Națională de Securitate, Serviciul de Informații și Agenția de Securitate Norvegiană de Apărare. Deși Comitetul este numit de Parlament, funcționează independent în activitățile sale de zi cu zi, cei șapte membrii ai săi nu se află în subordinea Parlamentului, ci reprezintă mai multe categorii sociale. Comitetul are competențe de investigare largi, precum și accesul la informații secrete, și realizează controale regulate și inopinate la sediile serviciilor. Zona sa statutară de supraveghere este largă, acoperă activitățile desfășurate de autoritățile de aplicare a legii cât și supravegherea antreprenorilor privați, ce furnizează servicii de securitate. Sarcina Comitetului EOS vis-a-vis de plângerile individuale pe care le primește este de a determina dacă persoanele anchetate sau supravegheate au fost supuse unui tratament nedrept și pentru a verifica dacă s-a făcut uz de metode mai invazive decât este necesar . În cazul în care examinarea unei plângeri individuale dezvăluie motive imputabile, Comitetul emite o serie de recomandări serviciului în cauză. Cu toate acestea, există limite cu privire la informațiile ce pot fi transmise reclamanților. De exemplu, Comitetul nu poate dezvălui reclamanților dacă acestea au fost supuse supravegherii calificate sau înregistrate, dar ei vor fi informați dacă plângerea a constituit temei pentru criticile la adresa serviciilor controlate de EOS. Comitetul EOS prezintă un raport public anual Parlamentului care este dezbătut de membrii parlamentari aparținând Comitetul Permanent pentru Examinare și Afaceri Constituționale. Creat în 2005, Biroul norvegian de Investigare a Afacerilor Poliţiei investighează toate plângerile împotriva ofiţerilor de poliţie care sunt acuzaţi de comiterea unor infracţiuni şi poate decide în mod independent momentul începerii

~ 68 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

urmăririi penale şi când să înainteze cazul instanţei de judecată. Pe baza anchetei Biroului, directorul ia decizia dacă înainteză dosarul sau nu şi are aceeaşi competenţă de urmărire penală ca un procuror. Posibilitatea de a iniţia urmărirea penală este o modalitate de a consolida şi de a asigura independenţă mecanismului de control al serviciilor de poliţie. Biroul Norvegian de Investigare a Afacerilor Poliţiei ocupă un loc important pe scara competenţei, asta deoarece este împuternicit să înainteze dosarul în instanţă, când investigaţia este finalizată. Independenţa biroului este mai mică faţă de alte Organisme de Control al Serviciilor de Poliţie, deoarece acest birou profesional se află în răspunderea procurorului. Spre deosebire de acest sistem, Comisia naţională franceză de Deontologie şi Securitate cât şi Comitetul Permanent de Control al Serviciilor de Poliţie din Belgia au un grad ridicat de independenţă, dar au o competenţă scăzută pe segmentul de urmărire penală, acest spectru fiind acoperit doar prin intermediul procuraturii.

Accesul. Accesul este un indicator suplimentar al fiabilităţii sistemului de plângeri. În Franţa, Comisia Naţională de Deontologie şi Securitate poate fi activată indirect în principal prin parlamentari (membri ai Adunării Naţionale sau Senatului).

Tendinţa generală este de a facilita accesul la mecanismele de control al serviciilor de poliţie şi să-l facă uşor de utilizat. Accesul poate fi realizat datorită gratuității serviciilor, publicitatea mecanismului, parteneriatul cu ONG-urile care promovează serviciul, accesibilitate permanentă, asistenţă juridică şi utilizarea tehnologiilor moderne de comunicare. Comisia Naţională de Deontologie şi Securitate, din anul 2011 face parte din mecanismul numit generic Apărătorul de Drepturi, care s-a născut prin reunirea a patru instituții prexistente, dar care şi-au păstrat obiectul de activitate, după cum urmează: Ombudsmanul, Avocatul Copilului, Înalta Autoritate Împotriva Discriminării și pentru Egalitate (HALDE) și Comisia Naţională de Deontologie şi Securitate ( NSDC). Printre persoanele din cadrul sistemului de securitate ce pot fi cercetate se numără personalul din cadrul :

• Poliției Naționale

• Jandarmerie

• Poliției Municipale

• Vamă

• Administrației penitenciarelor

• Departamentului de monitorizare a transportului public

• Detectivi particulari

• Agențiilor private de pază

Printre sesizările ce intră în competența acestui mecanism independent de cercetare sunt:

• o interpelare, o încătușare sau luare în custodie

• un control al identității

• la depunerea unei plângeri: neînregistrarea ei, dispreț sau judecata morală față de reclamant

~ 69 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

• în timpul perioadei de detenție: violență, umilință, privarea de drepturi

• abuz în utilizarea armamentului

• abuz de forță

În comparație,IGPN (Inspecţia Generală a Poliţiei Naţionale), numită și „Police de Police” este unitatea abilitată a Directiei Generale a Poliției Naționale care controleaza activitatiile tututor direcților din cadrul acesteia. Ea realizează controlul inopinant al serviciilor de poliţie, supravegherea respectării Codului de Deontologie de către funcţionarii din cadrul Poliției Naționale, în cadrul cărei efectueaza anchete administrative și judiciare. Totodată efectuează studii, respectiv, face recomandari Direcţiei Generale a Poliției Naționale pentru ameliorarea funcționarii serviciilor sale. Marea Britanie şi Ţara Galilor uşurează şi mai mult accesul la serviciu prin extinderea grupului de persoane care au dreptul să depună o plângere. În afară de reclamantul principal, cei care au fost martori la abaterile poliţiei, persoanele afectate de eveniment sau terţe părţi autorizate corespunzător au dreptul de a depune o plângere.

Promptitudinea Promptitudinea răspunsului la o plângere este, de asemenea, văzută ca un element-cheie, pentru a spori încrederea publicului în acest mecanism şi în statul de drept. În Marea Britanie şi Ţara Galilor, Comitetul de Control al Serviciilor de Poliţie a emis reglementări în ceea ce priveşte standardele minime pentru poliţie şi cum procedează comisia independenta de cercetare a plîngerilor împotriva polițiștilor, cu plângerile, în fiecare etapă a procesului.

Rolul consilierii şi stabilirea standardelor Organismelor de Control al Serviciilor de Poliţie, de obicei, li se încredinţează o funcţie de monitorizare a performanţelor sistemului, de înregistrare a plângerilor ca întreg. Comisia Naţională de Deontologie şi Securitate din Franţa poate propune legi noi şi reglementări guvernului în domeniul său de competenţă. Acest aspect se regăsește și în cazul Belgiei prin intermediul Comitetul Permanent de Control al Serviciilor de Poliţie. În Marea Britanie şi Ţara Galilor, Comisia independenta de cercetare a plîngerilor împotriva polițiștilor are și ea puterea de a emite propuneri legislative pentru îmbunătăţirea sistemului de plângeri.

cercetare

împotriva polițiștilor, în soluţionarea reclamaţiilor – Ghid de urmat:

Liniile

directoare

ale

Comisiei

independente

de

a

plîngerilor

1. Primirea plângerii Comisia independenta de cercetare a plîngerilor împotriva polițiștilor va transmite plângerea primită unităţii de poliţie competentă în termen de două zile lucrătoare, de la primirea consimţământului reclamantului. Poliţia va decide dacă o plângere trebuie să fie înregistrată, în conformitate cu Actul reformei poliţiei din

~ 70 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Marea Britanie şi Ţara Galilor din 2002, în termen de 10 zile de la primirea plângerii.

2.

Sesizare

obligatorie

a

Comisiei

independente

de

cercetare

a

plîngerilor

împotriva polițiștilor Comisia independenta de cercetare a plîngerilor împotriva polițiștilor va prevede un serviciu de permanență de 24 de ore pentru incidente grave, va confirma o sesizare până la sfârşitul următoarei zile lucrătoare şi va decide forma de anchetă în termen de două zile lucrătoare de la primirea sesizării. Poliţia trebuie să încadreze plângerea într-o categorie până la sfârşitul zilei lucrătoare ulterioare zilei în care a fost înaintată plângerea.

3.Comunicarea

Comisiei

independente

de

cercetare

a

plîngerilor

împotriva

polițiștilor în investigaţii gestionate independent:

- cu părţile interesate şi reclamant

- cu polițistul implicat

- cu autoritatea

Comisia independenta de cercetare a plîngerilor împotriva polițiștilor trebuie să informeze reclamantul la fiecare 28 de zile, dacă nu a fost făcută o altă înţelegere. Comisia independenta de cercetare a plîngerilor împotriva polițiștilor va informa polițiștii/personalul asupra momentelor principale ale anchetei. Comisia independentă de cercetare a plîngerilor împotriva polițiștilor va informa autoritatea polițienească despre progresul anchetei la fiecare 28 de zile.

4 Comunicarea recursului. Comisia independenta de cercetare a plîngerilor împotrive polițiștilor va confirma primirea recursului şi va notifica autoritatea până la sfârşitul următoarei zile lucrătoare după primire. Reclamantul dispune de 28 de zile ca să facă recurs împotriva neînregistrării plângerii, a modului cum a fost repartizată sau a rezultatului anchetei. Comisia independentă de cercetare a plîngerilor împotriva polițiștilor va lua o decizie finală şi o va comunica reclamantului şi autorităţii în 28 de zile.

5.Comunicarea dintre Comisia independentă de cercetare a plîngerilor împotriva

plângere sau întrerupere a unei

investigaţii Comisia independentă de cercetare a plîngerilor împotriva polițiștilor va confirma cererea în termen de două zile lucrătoare şi va lua o decizie în termen de 21 de zile de la primire.

polițiștilor şi poliţie despre cererile de renunţare la

State europene ce nu au mecanisme externe de soluționare a plângerilor îndreptate împotriva polițiștilor În cadrul Raportului realizat de Nils Muiznieks, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei după vizita sa în Germania pe 24 aprilie și din 4 - 8 mai 2015, se constată faptul că în Germania nu există un organism independent de verificare a plângerilor îndreptate împotriva polițiștilor. Prin unitățile interne de control sau prin intermediul procuraturii se realizează verificări privind infracțiuniile comise de polițiștii germani în timpul desfășurării activităților.

~ 71 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Instituirea unui mecanism de plângeri mai mult sau mai puțin independent de poliție a fost luat în dezbatere, în special la nivel local. Astfel în Renania-Palatine, de exemplu a fost înființat în anul 2014 o instituție de stat pentru Poliție (Landesbeauftragter für die Polizei), care se ocupă de procesarea reclamațiilor de la cetățeni și din cadrul poliției. Totodată, în Saxonia se are în vedere înființarea unei unitatăți centrale de gestionare a plângerilor, dar care se va afla tot în subordinea Ministerului de Interne German. Cu toate acestea, investigarea relelor tratamente ale ofițerilor de poliție la nivel federal rămâne o problemă nesoluționată, în ciuda faptului că Poliția Federală este una dintre cele mai mari forțe din poliția germana. Nils Muiznieks a reiterat apelul său și față de autoritățile din Grecia pentru a stabili un mecanism de control independent privind plângerile îndreptate împotriva polițiștilor și care să acopere activitatea tuturor autorităților de aplicare a legii, deoarece nici la nivelul acestui stat nu există astfel de mecanism de control. Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței ( ECRI ) în cadrul Raportului din anul 2014 privind România a constatat faptul că, în afară de aprobarea, în 2005, a unui nou „Cod de etică și conduită pentru polițiști”, nu s-au făcut pași importanți pentru a asigura concordanța cu principiul nediscriminării, inclus în prezentul cod, ori să se investigheze motivele pentru care nu s-au depus plângeri împotriva polițiștilor. Mai exact, până la această dată, România nu are un organism independent, responsabil cu cercetarea reclamațiilor făcute împotriva polițiștilor și funcționarilor însărcinați cu aplicarea legii. Acestea sunt cercetate chiar de poliție, prin intermediul de regulă a structurilor de Control intern, la nivel teritorial sau de Corpul de Control din cadrul Ministerul Afacerilor Interne, ce are competențe generale privind controlul instituțiilor aflate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv a petițiilor îndreptate împotriva acțiunilor polițiștilor. ECRI recomandă cu tărie autorităților române să înființeze un mecanism independent, care să se ocupe de astfel de plângeri. În România cadrul dispozițional privind examinarea, verificarea și rezolvarea petițiilor îndreptate împotriva polițiștilor se regăsește în O.G. nr. 27 din 30.01.2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor și în Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 190/22.04.2004 precum și dispoziții interne precum:

Procedura internă privind soluționarea plângerilor îndreptate împotriva polițiștilor ( PS 03 IGPR-DCI), Dispoziţia Directorului General al Poliţiei Municipiului Bucureşti nr. 254/03.09.2004 privind soluţionarea plângerilor îndreptate împotriva polițiștilor. Art. 2 din prezentul ordin definește petiția ca fiind o cererea, reclamație, sesizare sau propunere formulată în scris ori prin poșta electronică, de către cetățeni, în nume propriu sau de organizații legal constituite, exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă, adresate structurilor M.A.I. Organizarea primirii şi evidenţei petiţiilor este reglementată de art 4 – 6 din O.M.A.I. 190/2004 - structurile Ministrului Afacerilor Interne primesc petiţiile la sediile lor, prin depunere directă, trimiteri poştale ori e-mail; primirea distribuirea și evidența petițiilor se realizează în mod diferențiat în funcție de nivelul la care sunt adresate și de modul în care sunt înaintate.

~ 72 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

- evidenţa petiţiilor se ţine în registrul special prevăzut în O.M.A.I. nr. 190 / 2004 și/sau pe baza de evidență computerizată;

- sesizarile cetățenilor din al căror conținut sau din a căror verificare rezultă

săvârșirea unei fapte penale se vor reînregistra în evidențele lucrarilor penale, comunicându-se acest fapt și petentului, iar dacă aspectele semnalate privesc fapte penale săvârșite de polițiști, acestea vor putea fi instrumentate doar prin delegarea

ofițerilor din cadrul departamentelor de Control Intern de către unitatea de parchet competent să soluționeze dosarul penal.

Examinarea şi soluţionarea petiţiilor este reglementată de art 7 – 16 din O.M.A.I. 190/2004

Șefii structurilor care au primit petiţia pentru soluţionare vor dispune:

• măsuri de soluționare,

• măsuri de trimitere la structura de poliție competentă

• pot dispune clasarea acesteia fără efectuarea de verificări dacă :

- este anonimă;

- din conţinutul petiţiei sau verificările anterioare efectuate în instituții medicale de specialitate rezultă că petentul suferă de afecţiuni psihice;

- conţine afirmaţii în mod vădit nereale sau care nu necesită a fi verificate;

- cuprinde cereri contrare prevederilor legale;

- sunt reclamate fapte comise de personalul M.A.I. cercetate de parchet cu excepţia faptelor din sfera abaterilor disciplinare. Plângerile împotriva unor acte de urmărire penală, de tergiversare a soluționării dosarelor penale depuse la organul de urmărire penală se înaintează obligatoriu în termen de 48 ore procurorului care supraveghează activitatea de urmărire penală în dosar, împreuna cu explicațiile organului de cercetare penală când situația o impune. Termenul de soluţionare este de cel mult 30 zile, incluzând expedierea răspunsului, cu excepția cazurilor când acestea necesită o cercetare mai amănunţită, termenul putând fi prelungit cu 15 zile de către șefii structurilor care au primit direct petiţia sau ale celor ierarhic superioare care au transmis petiția pentru verificare.

Concluziile Raportului APADOR-CH privind abuzurile comise în cadrul Poliției Române elaborat în cadrul proiectului “Cu ochii pe abuzurile poliției” în anul 2015 scoate la iveală lipsa de transparență a activității desfășurată de poliție, atât din punct de vedere procedural cât și din punct de vedere al activităților de descoperire și prevenire a abuzurilor și lipsa finalității dosarelor penale ce sunt instrumentate de unitățile de parchet sau instanțe pe segmentul de abuz în serviciu, astfel că doar una din 217 de plângeri penale împotriva polițiștilor pentru purtare abuzivă ajunge în fața unei instanțe de judecată. Toate aceste aspecte prezentate ne conduc la necesitatea implementării și în România a concepției prin care poliția ar trebui să predea puterea de control către societatea civilă, care la rândul ei a înmânat poliției monopolul controlului ordinii și liniștii publice și de a implementa astfel conceptul de “înfruntare publică”.

~ 73 ~

Număr special

Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Număr special REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanțat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/187/1.5/S/155385, cu titlul „Securitate prin cunoaștere” – Rețea integrată/educațională de formare, consiliere și orientare a doctoranzilor pentru o carieră în cercetare în domeniile securitate, apărare, ordine publică și siguranță națională – SECNETEDU”.

Bibliografie:

Codul European de etică al Polițistului – adoptat de Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei în 19 Septembrie 2001 Ghid orientativ privind Comisia independentă de cercetare a plângerilor îndreptate împotriva polițiștilor, 2005 Ghidul privind Poliția într-un stat Democrat, redactat în cadrul reuniunii OSCE de la Vienna din mai 2008 Raport realizat de Nils Muiznieks, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei după vizita sa în Germania pe 24 aprilie și din 4 - 8 mai 2015 Raport realizat de Nils Muiznieks, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei după vizita sa în Norvegia în perioada 19-23.01.2015 Raport din anul 2014 privind România al ECRI Punct de vedere al Comisarului pentru Drepturile Omului în ceea ce privește independența și eficiența cercetării privind plângerile împotriva Poliției - CommDH(2009)4, 12.03. 2009, Consiliu Europei Ordonanța de Guvern nr. 27 din 30.01.2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 190/22.04.2004 privind activitatea de examinarea, verificarea și soluţonare a petițiilor Procedura internă a I.G.P.R. privind soluționarea plângerilor îndreptate împotriva polițiștilor ( PS 03 IGPR-DCI) Legea privind înființarea Comitetului permanent de control al serviciilor de poliție și Comitetului permanent de control al serviciilor de informație, Belgia, 18 iulie 1991 Raportul APADOR-CH privind abuzurile comise în cadrul Poliției Române elaborat în cadrul proiectului “Cu ochii pe abuzurile poliției” - 2015

Surse Web:

EU Police Oversight Bodies and Anti-Corruption Authorities, www.epac.at Northern Ireland Police Ombudsman, www.policeombudsman.org Garda Síochána Ombudsman Commission (Republic of Ireland), www.gardaombudsman.ie Independent Police Complaints Commission, Britain and Wales, www.Independent Police Complains Commission .gov.uk Standing Police Monitoring Committee, Belgium, www.comitep.be NACOLE, National Association for Civilian Oversight of Law Enforcement, USA, www.nacole.org

~ 74 ~

Număr special

Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
Număr special ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

CACOLE, Canadian Association for Civilian Oversight of Law Enforcement, www.cacole.ca www.Independent Police Complains Commission. gov.uk Consiliu Europei, www.coe.int ECRI, www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/de HYPERLINK "http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/default_en.asp"f HYPERLINK "http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/default_en.asp"ault_en.asp Apărătorul Drepturilor, www.defenseurdesdroits.fr The Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forces,www.dcaf.ch

~ 75 ~

DEONTOLOGIA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ