UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAOV

PROGRAMUL DE STUDII: MASTER INGINERIA SI SUDURA MATERIALELOR

AVANSATE

TESTE PRACTICE PRIVIND

COMPORTAREA LA SUDARE A
MATERIALELOR

PROFESOR NDRUMTOR,
Dr. Ing. Nicolae Virgil CNDEA
STUDENTI MASTERANZI,
Ene Emanuel-Stefan
Draghici Nicolae Dragos

2016 - 2017
 CUPRINS

CAP. 1 MODIFICARI DE NATURA CHIMICA

CAP. 2 MODIFICRI DE VOLUM LA SUDARE TENSIUNI I DEFORMAII

CAP. 3 MODIFICRI STRUCTURALE LA SUDARE

CAP. 4 CLASIFICAREA DEFECTELOR

CAP. 5 CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE
CAP. 1 MODIFICARI DE NATURA CHIMICA

Criteriul fundamental de alegere a materialelor de adaos, electrozilor, este

compatibilitatea dintre metalul de baz i cel al electrodului. Oelurile aliate se deformeaz
greu, realizarea de arje de capacitate redus nu este economic, etc. Se recurge la o soluie
de compromis: srma de compoziie apropiat dar din mrcile de producie curent,
deformabile, cu adaosuri de tip elemente de aliere introduse n nveli.
Elementele ce condiioneaz compatibilitatea materialelor din punct de vedere al
sudrii sunt:

- existena solubilitii reciproce a metalelor;

- corelarea compoziiei chimice;
- corelarea caracteristicilor mecanice;
- corespondena dintre caracteristicile structurale.

Pentru o bun compatibilitate la sudarea oelurilor este de dorit ca materialele, de baz i cel
de adaos, s posede compoziii chimice ct mai apropiate. Reacia de disociere a gazelor este
o reacie endoterm. Disocierea are loc n zonele fierbini ale arcului. n jurul bii lichide, unde
temperaturile sunt relativ reduse gazele se recombin cu degajare de energie.

Figura. 1 Zonele de interactiune chimica

Zone de interaciune chimic n arcul electric la sudarea cu electrod nvelit:

I. transfer pictur prin arc: interaciune pictur lichid, nveli lichid -gaze;
II. baie lichid: amestecare metal de baz topit metal de adios sub form de picturi;
III. interaciune zgur lichid-metal lichid;
IV. reacii la suprafaa custurii;
V. front cristalizare, solid-solid;
VI. linia de fuziune.

CAP. 2 MODIFICRI DE VOLUM LA SUDARE TENSIUNI I DEFORMAII

n funcie de locul i modul n care se manifest, deformaiile pot fi:

- n funcie de volumul de material afectat (locale generale);

- n funcie de efectul asupra piesei (transversale longitudinale unghiulare).

Tensiunile n piesele sudate ca n orice pies procesat la cald sunt rezultatul deformaiilor
reinute. n cazul sudrii efectele sunt cu att mai importante cu ct nclzirea este un
proces local, neuniform, care are loc n condiii departe de echilibru.

Clasificarea tensiunilor dup natura lor:

- termice;
- structurale (fazice);
- de lucru (apar datorit montajului).

Volumul n care se echilibreaz:

- macroscopice (ordinul I)
- microscopice (ordinul II)
- reticulare (ordinul III la nivelul reelei atomice).

Distribuia n spaiu:

- monoaxiale;
- biaxiale;
- triaxiale.

Metode de reducere a strii de tensiuni:

- utilizarea unui material de adaos cu rezisten la curgere mic;

- aplicarea unor sarcini exterioare pe durata sudrii;
- aplicarea unui tratament termic uniformizarea deformaiilor, are ca efect trecerea lor din
domeniul elastic n cel plastic;
- aplicarea unui tratament mecanic: modific cmpul de tensiuni periculos local.

nclzirea local sub aciunea sursei termice urmat de rcire are ca efect apariia
de variaii de volum locale, care induc deformaii i tensiuni n materialele sudate. Pentru
explicarea intuitiv a apariiei deformaiilor i tensiunilor la sudare se analizeaz
urmtoarul exemplu din figura:

Figura 2. Pies libera aezat ntre dou reazeme fixe

Datorit limitrii posibilitilor de dilatare, piesa i modific dimensiunea care

are gradul de libertate necesar. La rcire, reducerea de dimensiuni se face liber,
piesa rezultnd mai mic pe una din dimensiuni. n cel de al doilea caz, bara
fixat rigid, ncastrat, este nclzit. Deformaia se localizeaz undeva pe
lungimea barei. La rcire contracia are ca efect ngustarea seciunii (depirea
limitei de curgere), iar la limit, se poate atinge ruperea.

CAP. 3 MODIFICRI STRUCTURALE LA SUDARE

Modificrile structurale se datoreaz ciclului termic parcurs de materiale.

Deoarece materialul din custur experimenteaz un ciclu complet de nclzire
topire rcire solidificare rcire iar materialul de baz doar nclzire i rcire,
se vor aborda distinct cele dou zone.

Modificri n custur cristalizarea primar.

Solidificarea metalelor este echivalent cu restabilirea ordinii la lung distan.
Solidificarea materialelor metalice i nemetalice se supune acelorai legi ale
termofizicii. Astfel, cristalizarea depinde de atingerea unui grad anume de
subrcire, care este motorul transformrii.
Modificri n custur cristalizarea secundar.
Rcirea custurii este nsoit de transformrile de faz in stare solid, transformri
ce genereaz structura secundar a custurii. Structura secundar depinde de
compoziia materialului de baz, a celui de adaos, de viteza de rcire, gradul de
impurificare al metalului custurii pe durata procesului, etc. Pentru o estimare a
structurii secundare s-au elaborat o serie de diagrame care au ca scop stabilirea
aproximativ a structurii n exploatare, capacitatea de selecie ct mai corect a
materialului de adaos n vederea obinerii unei structuri cu caracteristici ct mai
bune privind n special tenacitatea materialului depus.

Modificri structurale n ZIT

Zona adiacent bii lichide se nclzete prin conducie la temperaturi care variaz
n funcie de poziia relativ fa de axul custurii, respectiv limita bii lichide. n
funcie de temperatura maxim atins, de timpul ct materialul se afl la
temperatura maxim i de viteza de rcire, zona de influen termic se submparte
n zone fine care au fost indirect tratate termic. Legtura existent ntre ciclul
termic la sudare, subzonele din ZIT i diagrama FeC este prezentat n figura
urmtoare.

Figura 3. Diagrama FeC

Subzona supranclzit
Materialul din aceast zon a depit limita convenional a nclzirii, intrnd
in zona supranclzirii (peste 10000C). Ca urmare grunii sufer o cretere pe
seama grunilor mai mici. Creterea grunilor are ca efect reducerea
proprietilor mecanice, creterea duritii, dar i creterea pericolului de
apariie a fisurilor la cald. Dimensiunea acestei zone depete arareori 1,5mm.

Subzona normalizat
Carcterizat de gruni fini, zona este un punct slab pentru materialele aflate
anterior n stare ecruisat ( durificate prin deformare plastic la rece) cnd
nclzzirea n domeniul austenitic are ca efect recristalizarea, deci pierderea
proprietilor obinute anterior. Dimensiunea acestei subzone este comparabil cu
cea anterioar.

Subzona austenitizrii incomplete

Materialul se austenitizeaz incomplet la nclzire, aici manifestndu-se o
reducere a duritii materialului comparativ cu materialul de baz neafectat
termic. nmuierea este datorat relaxrii datorate nclzirii.

Subzona revenit
Materialul nu a depit temperatura critic AC1, deci nu au aprut transformri de
faz. Este zona cea mai extins din ZIT (atinge pn la 20mm,.funcie de
condiiile de prenclzire, caracteristicile de material, etc.

CAP. 4 CLASIFICAREA DEFECTELOR

Criteriul de clasificare a defectelor are in vedere cauza apariiei lor, modul in care acestea s-au
format. n funcie de cauzele majore de apariie exist trei mari categorii de defecte:

- defecte de proiectare
- defecte de proces, tehnologice
- defecte metalurgice

Defectele de proiectare sunt de obicei defecte majore, care ajung rareori in

exploatare. Defectele de proiectare cuprind proiectarea incorecta a detaliilor
(imposibilitatea umplerii unui detaliu); alegerea necorespunzatoare a tipului de
sudura (corelarea defectuoasa a restului cu grosimea de material, a tipului de
rest cu posibilitatile practice de realizare, etc). Un alt tip de eroare este asocierea
unor portiuni cu dimensiuni foarte diferite, stiut fiind ca aceste diferente mari de
sectiune genereaza tensiuni reziduale mari.
Defectele tehnologice sunt defecte datorate modului de operare. Aceste defecte
cuprind viciile de asezare, de pozitionare relativ a componentelor de mbinat, a
 sursei de caldura / material de adaos, nerespectarea sau neconformitatea unor
parametri (curent sudare, viteza de sudare).

Defectele metalurgice sunt defecte care sunt asociate personalitatea materialului

de baza. Reducerea lor presupune cunoasterea M.B., a raspunsului acestuia la
procesul de sudare si adaptarea procesului, a tehnologiei la aceste particularitati.

Defecte metalurgice sunt:

crapaturi;
fisuri;
destramare lamelara;
segregatii;
ochi de peste (por sau incluziune care in ruptur este inconjurat de o zon
stralucitoare, circulara).

Prezenta defectelor si numarul acestora este raspunsul sistemului la un numar

insemnat de factori de intrare, respectiv:

procedeu de sudare ales;

tipul de imbinare;
proiectarea imbinarii si conformitatea cu proiectul;
materialele utilizate;
conditiile de lucru / mediu.

CAP. 5 CONCLUZIE

Sudarea este procedeul de asamblare a doua sau mai multe piese prin topirea
locala a acestora cu sau fara material de adaos. Procedeul de sudare sunt: sudarea
prin topire cu gaze (oxiacetilenica), cu arc electric, cu hidrogen atomic, alumino-
termic.
Utilaje folosite la aplicarea procedeului de sudare sunt: surse de curent electric
continuu, alternativ, portelectrodul, cleme de contact, masca de sudare.

Bibliografie
1. http://www.sim.tuiasi.ro/wp-content/uploads/Gheorghiu-MS.Note-de-curs.pdf

2. http://sudometal.ro/materiale-sudare/c-60

3. htthttps://ro.wikipedia.org/wiki/Sudare

4. http://www.referateok.ro/produse/605_1233224128.htm