Scrie un eseu de 2 3 pagini despre direcia modernist, promovat de E.

Lovinescu n cultura romn, ilustrndu-i punctul de vedere prin referirea la un

text narativ/ poetic/ dramatic adecvat, aparinnd unuia dintre autorii canonici
(Tudor Arghezi, Ion Barbu sau Camil Petrescu).

Modernismul reprezinta, in literatura romana, o doctrina promovata de Eugen Lovinescu

prin intermediul revistei si al cenaclului Sburatorul, principalele lucrari ale criticului
literar fiind Istoria civiliztiei romane moderne si Istoria literaturii romane
contemporane. Lovinescu sustine existenta unui spirit al veacului (saeculum) si
promoveaza sincronizarea culturilor europene, avand la baza teoria imitatiei, preluata
de la sociologul francez Gabriel Tarde, teorie conform careia civilizatia si cultura se
propaga de la un nivel superior la unul inferior. Principiul sincronismului presupune
accelerarea schimbului de valori intre culturi prin acceptarea elementelor care confera
noutate si modernitate fenomenului literar.
Astfel, pentru sincronizarea literaturii romane cu literatura din Occident, sunt necesare
unele mutatii de ordin tematic si estetic, care sa indeparteze literatura noastra de
traditionalismul semanatorist si gandirist, si care sa o inscrie in modernitate. Se remarca
asadar trecerea de la tematica preponderent rurala la una de inspiratie urbana,
intelectualizarea prozei si a poeziei sau cultivarea romanului analitic si a autenticitatii.
Parcursul cronologic al intamplarilor din romanul traditional este inlocuit cu fluxul
constiintei, iar relatarea se realizeaza subiectiv, la persoana I, din perspectiva
personajului-narator.
Alaturi de sincronism, fundamental in teoriile lovinesciene este si conceptul de imitatie.
Potrivit lui Eugen Lovinescu, imitatia este felul cel mai obisnuit de a fi original, acest
paradox putand fi explicat prin faptul ca mecanismul oricarei imitatii se descompune in
doua elemente esentiale: transplantarea integrala a inventiei si apoi prelucarea ei prin
adaptari succesive la spiritul rasei. Constatand ca resursele de inventivitate ale unui
popor sunt limitate sau inexistente, in timp ce numarul imitatiilor adaptate poate fi
nelimitat, criticul opineaza ca originalitatea rezida in energia, rafinamentul si gradul de
exersare ale modalitatilor de refractare a modelului imitat, pana la transformarea lui intr-
o creatie noua.
Exista deci anumiti indici de refractie care au functia de a face ca procesul de
sincronizare sa se asocieze cu unul de diferentiere, printre cele mai importante
instrumente de refractie numarandu-se chiar limba, perceputa ca principiu de creatiune
artistica.
Din acest punct de vedere, gradul de modernitate a unui scriitor si valoarea operei sale
pot fi stabilite dupa modul in care acesta reuseste sa se sincronizeze cu nivelul de
dezvoltare culturala a societatii din care face parte, dar, in acelasi timp, si dupa modul in
care se deosebeste creatia sa de tot ceea ce s-a scris pana in acel moment. Asa cum
afirma si Lovinescu, diferentierea trebuie sa se remarce atat in ceea ce priveste
materialul de inspiratie, cat si in ceea ce priveste expresia si capacitatea de a crea
asocieri originale de cuvinte sau imagini capabile sa trezeasca noi emotii estetice.
Conceptele esentiale ale ideologiei lovinesciene, sincronism, imitatie, diferentiere,
originalitate, se regasesc perfect ilustrate in romanele psihologice ale prozatorul Camil
Petrescu, cel care a si teoretizat romanul modern in celebrul sau eseu Noua structura
si opera lui Marcel Proust. Odata cu Noua structura, Camil Petrescu atragea atentia
asupra faptului ca stiinta si filosofia, foarte valorificate in Europa de Vest, nu-si aveau un
corespondent si in proza literara romaneasca. Din aceasta cauza, considera necesar ca
epica autohtona sa fie sincronica structural filosofiei si stiintei prezente in operele din
Apus, unde societatea atinsese deja un nivel inalt de dezvoltare. Prin urmare, ca si
Lovinescu, el dorea realizarea unei sincronizari cu estetica occodentala, vazand in
lucrarile scriitorilor occidentali o fireasca sursa de inspiratie.
Fascinat de creatia romancierului francez Marcel Proust, de la care preia caracteristicile
specifice prozei analitice de factura psihologica, Camil Petrescu reface intr-o maniera
originala atmosfera proustiana prin intermediul romanului Patul lui Procust (1933).
in acest roman sunt evidentiate, mai mult decat in Ultima noapte de dragoste, intaia
noapte de razboi (1930), trasaturile moderniste utilizate pentru prima oara in
constructia unui roman romanesc. Perspectiva narativa faramitata, relativizata, timpul
prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I,
luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, introspectia, constructia personajelor ale caror
trasaturi se dezvaluie treptat, prin alcatuirea unor dosare de existenta, dar si
autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii constituie
elemente inovatoare, complet diferite de ceea ce infatisau romanele traditionaliste, de
tip obiectiv.
Asadar, Patul lui Procust are o structura compozitionala aparte, fiind structurat pe trei
planuri. Primul dintre acestea il reprezinta cele trei scrisori ale Doamnei T. adresate
autorului, cel de-al doilea cuprinde jurnalul lui Fred Vasilescu, intitulat intr-o dupa-
amiaza de august, jurnal in care sunt incluse si scrisorile lui G.D. Ladima catre Emilia
Rachitaru, si Epilog I, povestit de Fred. Ultimul plan apartine autorului, care devine
personaj prin intermediul notelor de subsol si prin Epilog II.
Naratorul omniscient, obiectiv si naratiunea la persoana a III-a sunt inlocuite cu un
narator implicat si cu o naratiune la persoana I, iar personajele sunt caracterizate printr-
o modalitate inedita, ele fiind vazute din mai multe perspective ca intr-un sistem de
oglinzi paralele, tocmai pentru a da impresia autenticitatii. De asemenea, personajul nu
mai este definit exclusiv din exterior, ci el se autoconstituie prin propriile marturisiri.
Desi in prim-plan se afla conflictele interioare, se remarca totusi si influenta mediului
social urban asupra personajelor, ale caror preocupari se sincronizeaza cu deprinderile
societatii reale din prima jumatate a secolului al XX-lea. Personajul intelectual isi
demonstreaza, prin Ladima ori prin Fred Vasilescu, dar si prin Doamna T.,
superioritatea constiintei, credinta in valori morale absolute, trairea ardenta a
experientelor vietii, devenind astfel eroul perfect al unei proze problematizante
moderne.
O alta trasatura ce evidentiaza modernitatea este stilul anticalofil pentru care opteaza
romancierul, cu scopul de a sustine autenticitatea si expresivitatea limbajului. Scriitorul
nu refuza corectitudinea sau frumusetea limbii, ci efectul de artificialitate, ruptura de
limbajul cotidian pe care o provoaca emfaza din limbajul unor personaje ale romanului
traditional.
in concluzie, romanul lui Camil Petrescu respecta intocmai liniile trasate de directia
modernista initiata de Eugen Lovinescu, si reprezinta la randul sau un model de
originalitate in literatura romana, avand o valoare incontestabila.