Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Demonstratie

Lucian Blaga

Lucian Blaga este, alaturi de Tudor Arghezi si Ion Barbu, unul dintre cei mai importanti
reprezentanti ai modernismului interbelic.
Modernismul reprezinta o tendinta de innoire a literaturii si de respingere a vechiului, a
traditiei etc. Include mai multe curente artistice si literare inovatoare precum simbolismul,
expresionismul, dadaismul etc. In literaturatura romana, aceasta directie este promovata de
Eugen Lovinescu prin intermediul revistei si al cenaclului Sburatorul. Acesta sustine teorii
precum cea a imitatiei si a sincronismului.
Principalele elemente ale liricii moderniste sunt intelectualizarea emotiei, ambiguitatea,
metaforismul, structura libera a versului si abordarea marilor teme ale existentei umane.
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide volumul de debut al
poetului Lucian Blaga, Poemele Luminii din 1919. Este o arta poetica moderna deoarece
reprezinta o meditatie pe tema cunoasterii si a crezului artistic. Face parte alaturi de
Testament de Tudor Arghezi si Joc secund de Ion Barbu din seria artelor poetice moderne
ale liricii interbelice.
Ideile poetice ilustrate aici se vor regasi ulterior si in alte volume blagiene si isi vor gasi
corespondenta in plan filosofic in lucrarea Cunoasterea luciferica din 1933. Aici, poetul si
filozoful Blaga face distinctia intre cunoasterea paradisiaca,de tip logic, rational si care vrea
sa descifreze misterul, si cunoasterea luciferica ce nu are ca scop lamurirea misterului, ci
sporirea lui cu ajutorul imaginatiei poetice a trairii interioare.
Optiunea lui Blaga merge in sensul cunoasterii luciferice, deci al adancirii misterului si
al protejarii tainei prin creatie. Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le
proteja prin trairea interioara si prin contemplarea formelor concrete prin care aceasta se
infatiseaza.
Tema poeziei o reprezinta deci, atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului.
Textul poetic organizandu-se intr-o confesiune, observam lirismul profund subiectiv al
textului realizat prin prezenta marcilor lexico-gramaticale ale subiectivitatii: pronume personale
la persoana I singular, verbe la persoana I singular, topica afectiva.
Titlul este identic cu incipitul poeziei, constituit dintr-o propozitie dezvoltata.
Observam marcile gramaticale ale prezentei eului liric, respectiv pronumele personal de
persoana I singular eu asociat cu forma negativa a verbului strivesc. Metafora corola de
minuni a lumii trimite spre misterele universului pe care eul liric vrea sa le protejeze, atitudine
izvorata din iubire.
 Incipitul poeziei reia titlul, exprimand concentrat, cu ajutorul verbelor la forma negativa
nu strivesc si nu ucid, atitudinea poetica fata de tainele lumii: refuzul cunoasterii
logice,rationale. Verbele se asociaza cu metafora calea mea, cu sensul de destin al creatorului
si apoi enumeratia: in flori, in ochi, pe buze, ori morminte. Termenii enumeratiei reprezinta
metafore cu valoare simbolica: flori-frumosul, efemerul; ochi-cunoastere, contemplatie; buze-
iubire, rostire; morminte-eternitate, moarte.
Cea de-a doua secventa a poeziei este mai ampla si se construieste pe baza unor
relatii de opozitie intre eu-altii, lumina mea-lumina altora.
Metafora luminii este emblematica pentru opera poetica a lui Blaga si sugereaza
cunoasterea. Aici se realizeaza opozitia intre lumina altora, cunoasterea de tip logic, rational,
ce sugruma vraja nepatrunsului ascuns/ in adancimi de intuneric si lumina mea, cunoasterea
poetica, intuitiva, care nu numai ca nu striveste,nu ucide ci mai mult decat atat sporeste,
mareste, imbogateste tainele lumii.
Verbele la timpul prezent sunt dispuse in serii antonimice si sugereaza optiunea pentru
una sau alta dintre cele doua forme ale cunoasterii.
Antiteza dintre eul liric si altii este marcata si grafic, dar si prin conjunctiva adversativa
dar: dar eu/ eu cu lumea mea, sporesc a lumii taina.
Atitudinea eului liric este evidentiata si de ampla compozitie asezata intre linii de pauza:
si-ntocmai cum cu razele ei albe,luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare
taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister.
Finalul poeziei constituie cea de-a treia secventa cu rol conclusiv. Motivatia actului
creatiei sta in iubirea pentru misterele universului: caci eu iubesc/ si flori, si ochi, si buze, si
morminte..
Enumeratia de la inceputul poeziei apare in final, de data aceasta insotita de adverbul de
intensivitate si, exprimand puterea de cuprindere si de iubire a poetului.
La nivelul expresiei poetice, observam folosirea unor tehnici si procedee specific
modernismului. Metafora revelatorie care incearca sa evidentieze un mister esential, dar si
metafora plasticizanta care de concretete faptului, libertatea absoluta a versului, eliberat de
rigorile clasice si sustinut de ingambament sunt cateva dintre elementele novatoare pe care
poetul le aduce in lirica interbelica.
In concluzie, poezia Eu nu strives corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta
poetica moderna, in care interesul autorului trece de la principiile tehnice poetice la relatiile
poet-lume si poet-creatie. Creatia este un mijlocitor intre eul liric si lume, iar sentimental este
acela de contopire cu misterele universului, cu esenta lumii.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

i nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntlnesc
n calea mea
n flori, n ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrum vraja neptrunsului ascuns
n adncimi de ntuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii tain -
i-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micoreaz, ci tremurtoare
mrete i mai tare taina nopii,
aa mbogesc i eu ntunecata zare
cu largi fiori de sfnt mister
i tot ce-i neneles
se schimb-n nenelesuri i mai mari
sub ochii mei-
cci eu iubesc
i flori i ochi i buze i morminte.