EUGBNIU COERIU

Lectii )

de lingvistic
generala

]
Tladucere din spaniol
de ugi Bojoga

1.
l cuvint inainte
de Mircea Borcil

Editura ARC
2000
 ABREVIERI rrur I

lN Archiv ftr ds Studiur der ur Sprachen PREMISE ISTORICE

ud Literature Braunschweig. ALE LINGVISTICII MODERNE
BSLP ulli de la Sit de Ligubtique de Parb.
FM Le Frg dr, Pafis
NTs Norsk Tidssknft for Sprogviderufrcb, Oslo.
EIb Romastiches lhru Hamburg.
sDH . Coseriu, Siri, iliacronita histoia,
_:j::::lr citl1 qi:
sitm intii d; cnte:rtulei istoric
TcLc
Madrid, 1978.
|v du Cercle Linguistique de :jlll:l, dt.i acest,""*, *;;"#
constituie fundamentul r teorii qi
orientxri *,,lT:i;-e
Copenhague,
:1,,11:j* actuale gi vom prezenta
TcLP Ti,avatM du Cercle Liguiqu de Prague. ;
TLL ivu de Liguistique et de Littrtur, "p.i "-;;;;;;;;;;;
ur..u,.ceea ne permite sn frr*l"
":_1"r".9
Strasbourg.
TLLG . siu, koia del lguj lingtisttca l se s fie i
gerleral, Madrid, 1973.
TNCL . Coseriu, dii novedad la ii 1.2. Vm porni de la observa{ie evident:
del leglaje, Madrid, 1977. oricine urmat
un curs tradilional d* (sau de ,,filologi"'.;- ru
ZFSL Zeitschift fir frzsh Sprache lr1rryiylci
qi incepe studiul
:::_:_r:]"" ,,lingvisiicii mdr*
ud Literatu4 Wiesbaden
lrsIr curente r s-u afirmat - adic5aleaI
din riml decenii
secolului *, va fi surprins de
diversitatea rlmlr qi
tmlr abordate de cele douf,
discipline. Studentul va
aspectul de noutate r-
noutate, d m m u"C"u,
-
rnai mult rti declt rl *,
qi iorr" cercetarea
 Lec|ii de linyisticd grI

lingvistic din secolul al XIX-lea qi formullrile lingvisticii

,,moderne" r exista rutr radicali.
dr rd,

-" 9: parte, rlm cu privire la
r g"irti"" tr"ar"H
Mai mult, daci cineva r ciuta lgtur de omogenitate nu le-a abordat, iar de alt
intre diversele orientlri ale lingvisticii moderne, sperind s rt, fie i nu se ocupl deloc
de investiga{ii istorice, fie i ir si justifice istoiia (dez-
g5seasci in manualele de introducere itrrtr similarf, voltarea) plecind de la descriere (sau de la structura).
,,faptelor", va rmi dezamigit, constatind 1 fiecare din fr
in
acelaEi timp, srm , dat fiind caracterul trti,
aceste ml prezinti in realitate doar anumitt viziune uprou-
h filozofic, al acestor probleme, lingvistica actuali reeiabo-
sur lingvisticii qi, in consecin{i, nu oferlo rml m- reazfi Ei dezvolt in mod propriu teme qi probleme care
pleti, ci una r!il, ignorind frecvent anumite concep{ii - atunci cind s-au afirmat alte interese culturale -
deczut
r, i schimb, sint scoase in evidenli in alte manuale. Astfel, -
Sau au fost,considerate obiect al qtiin{ei limbajului,
in
lingvistica mdri prezinti varietate atit de mare de teme, special in doua jumtate secolului ui XlX-l"u.
concep{ii qi ipoteze formulate adeseori intr-un limbaj r 2.2. opinie cuTentf, suslinuti qi rispindit de altfel
u ezitim sl mim 'ezoteric', incit incepltorul poate s5 de inqigi lingviqtii din -respectivi gisti existi
rlmil adeseofi impresionat, dr qi deconcertat. -
de alt parte, lingviqtii qi filologii forma{i in confor- "
gmriql lingvistica qtiiifi, r" ufirm,iu
mitate cu canoanele tradilionale emit ri opinii negative matic mt, studiu sistematic al sdllr "ulI
referitor la ritiril mai noi, subliniind valabilitatea instru- dintre limbile r apa4in aceloraEi ,,familii" isiorice. insa,
mentall redus lingvisticii mdr, dispropor{ia dintre - daci acestei itrrtri, cit de legitime,
ratul teoretic Ei rezultatele practice. L, atit de restric-
tive, ii m alta, care consideri drepi lingvistic orice
adicl cea numit ,,iglQf,iqi"
-," ufir-@ '
formi de refleclie asupra limbajului, tu fingvistica moder-
Ei mai unitar; chiar daci in cadrul ei au persistat qi ul se prezinti reintoarcere la teme
dirGri fundamentale, cum r fi divergen{a intre ale specu-
"r"rr{iul"
la{iei lingvistice specifice secolului al vI-I,
suslintorii lingvisticii genealogice Ei promotorii lingvisticii ge- Iar st
specula{ie, la rindul ei, reelaboreazl, teme deja urt
ografice sau tipologice), exista totuqi acord substan{ial, cel in
dezbaterile anticilor privitoare la originea qi caracteristicile
pu{in cu pTivire la temele de cercetare. Cine s.r fi ocupat, de limbajului.
exemplu, cu teoria formalizat sintaxei au cu universaliile Operind deci distinclia itr lingvistica id;i mr-
limbajului? td, de rt, 9i grld,
de alt parte, uorriuu"u
urmiltrul tablou al succesiunii frlr de interes
2.1. m menlionat caracterul de frapantl noutate propriu r-
urI timpului:
lingvisticii mdr. r, in acest sens, este oportun s dis- De Iq antichitatea clasic5 i la Renastere pTedomin
tingem intre noutatea efectiv gi dezvoltarea in termeni m- .)
probleme de definire
derni r teme r, i realitate, sint vechi. D rlm - referitoar", "de"*",
."t"8.rttlffior
la esenta
aceasti distinclie, putem observa , ff,r indoialf,, lingvistica |i]"i qi
Ei dsssrq. ;;-
- (qtiin{i r, fireqte,
Rgtr cine ', se u cu lingvistica nu
4 Li de ligtlisticd TeTerald
exista sub acest nume) teoretiza asupra limbajului qi descria
limbi, dsri in baza el insuqi sau al[ii ss{isr De cei r
anterior plan teoretic.
) igl_Ri, fir si decadf, complet interesul
pentru teorie qi descriere, rdmi alta atitudine, r de
altfel nu fusese u totul st in trir: :
. Se mri limbi diferite qi/ sau
faze istorice l aceleiagi limbi, se explic fapte istorice: u-
rfl, de qi i mod latina s-a transformat in italiana,
frz1, spaniol, [rmfli] etc. Multe solu{ii ale lingvisticii
istorice din secolul al XIXJea u fost anticipate deja in Re-
naEtere, degi, fiTegte, cu aparat conceptual foarte redus.
Intr-adevir, d i Renaqtere s-a emis ipoteza unei 'evolulii
turl' limbilor (itrrtt ,,decadeni" au ,,altera-
re"), ir schimbarea lingvistic fost atribuit influen{elor de
substrat Ei, mai ales, de superstrat (astfel, in cazul limbilor
rmi influen{el unui superstrat germanic). Aceste teme se
men{in i5 la sfiTqitul secolului al XVIIJea.
) i sint abordate teme mai vechi,
adic se discuti din u despre teorie Ei descriere: este epQg1
gramaticii grl gi descrierii am5nuntite citorva limbi
mdr. Dat fiind aceast tematici, r trebui s1
surprindl faptul 5 in lingvistica din secolul al XVIII-Iea intil-
nim teme r pot fi considerate actuale. Cine ar citi, de
exemplu, Hermes de James Harris1, una din cele mai impor-
tante lri de lingvistic1 din acel secol, r putea avea im-
presia, cel pu{in privitor la tratarea unor anumite probleme,
se fl in fa{a unui studiu din zilele noastre.
d) dat secolul al XIXlea r loc revenirea intr-un
anumit mod la pffiemt-Enaqterii, interesul qtiin{ific
1 rm, or Philosophical
Iquiry mig Laguage d [Jniversal
Grmm Ldr, 1751.
Premise istoice ale lingvisticii mdr
concentrindu-se din nou asupra
- impirtqind opiniffi
stabili metod istorico-critic fixeazi constituirea ling-
visticii Etiin{ifice la inceputurile -,
acestui secol, ignora pur'ql
simplu rtr anterioari, identificind lingvistica
titific;
lingvistica comparativ-istorici, qi m aceasta ar fi,,ade-
v6rata" tur disciplinei noastTe. i realitate, se reia astfel
. doar tem5 mai veche, deEi s temelor din lingvistica
secolului al vl-l, fiind determinat de un u contek
istorico-cultural.
)
rdmi5 din teoria
prezentati de curente Ei concep{ii asupra limbajulurofund - r-
diferite intre ele
-, dar Ei rlm rfritr ia de,ssrierg i
ql&, rm Ei moduri de rdr ,,pf?ctice'., incluin
domeniul lingvisticii istorice. prin urmr, lingvistica actuali
rlrzi, dr sub frm de teze gi antiteze, problematica
secolului al XVIII-Ia.
Din perspectiva lingvisticii actuale mai ales celei
-
teoretice, descriptive gi sincronice (r se rfri in fiecare caz
la anumiti ,,str de lim") gi nu celei diacronice (r
studiazi dezvoltarea in timp limbilor) lingvistica imediat
anterioar1 acesteia poate fi considerati, - deci, u fel de
rtz i indelungata dezvoltare problematicii lingvistice
incepind cu antichitatea, atunci cind
rlml rfrir la
limbaj au fost abordate pentru prima dat in lumea occi-
dental (in rm noastri omitem deliberat r grm-
tiirilr indieni, i special lui PaTini, deoareJe nu
infl uen{at direct cultura ur).
Dt fiind prevalenla istorismului parcursul R-
,2.3.
terii secolului al XIXJea, firesc Ei lingvistica din u."r
gi
sI fie istoricist, cind modul de pune
rlm in
litlpistica actual5 ete, m m spus, mai urid teoretic si
 Le cyii de li ti_gry,d Prerise i ale ligtlisticii mdm 7

("sem-
in frmlril gramatica stoicilor, r fac distinc{ia intre ri
descTiptiv. Din acelaqi motiv, lingvistica actuali separind de aces-
clci racordeaz la iificant") qi ,rrds (,,semnificat"),
ei sil este departe de fi ui,
se
Este vorba insf, tea ,rr ,,lucrul" desemnat,
ale disciplinei noastre,
cele mai vechi tradigii nistirrqlu i se atTibuie, in consecin!1, lui Saussure
dr
chiar ignorati
de racordaTe nedeclatatl explicit, ir uneori, actual1 qi propriile
datoritl decalajului produs intre lingvistica
de lingvi,stii ingiqi.
ei tradifii.
3.3. alta distinctie, la prima vedere foarte
recenti, este
qi itr-
3.1. Schema r urmeazi ilustreaz1 succesiunea limbajul r r obiect
de la origini i r se face i prezentlntre
Sectarea orientirilor de bazh l lingvisticii
realiti{i extralingvisiice (limbajul numit,,primar") i ":1""
in prezent: De
are it limbajul insuqi qi se numegte ,,metalimbaj"2,
exemplu:
Origini r
l

'XVrIr lSec.
Rqtr vr i sec. < l S",, <
Aceastd sd are dud etaje
: sd Qimbaj "rimr")
- "riu*'"r"i- Sec. ' '
( ',,riia" li
,,casd" patru litere
ri mr{i riqi mrlr ri
leorle qi
l .|r" ) ii'dud silabe ("motalimbaj")
qi
descriere qi istorie --i.r
descriere gi istorie
si istorie dSir
| ,,,rsd" este acelaqi lucru si "m"

Nici aceasti distinclie intre uzul cuvintelor pentru de-

se desem-
Semna ,Jealitati" qi uzul ,,reflexiv" (in care cuvintele
noul, deoarece r,
zt ele insele), este de fapt
lui Augustin,
Lingvistica actual1 se dovedeqte fi, prin urmr,
mult i., tormi implicitfl, deja in De mastro Sf,
J"qi
.rrrd" *" S dsr lat. rur BsTB cuvint,
numitfl "tra- 1 fel qi
mai h Ei mai trdiil decit lingvistica
dilional". S1 miim citeva exemple, in timp flum este cuvint, dar
flum qi irr ,,cuvint",
., irr.*u.n ,,cuvint". Distinclia fost ficuti apoi
(adiclrt mtrili de mai
3.2. Distinclia itr ,,sgffi"
in
multe ori i istoria gindirii despre limbaj, in
(sau con{inutul mental al particular
semnului lingvistic) Ei ,,siffiF
semnului) i sJatribuie in g lui FeTdinand
de Saussure logica medievali di*ti"gea explicit suppositio formylb
"urJ
(,,i"p""lti" formal1.' sau ,,funclionali', folosirea limbajului
acusticfl", de
(r insa defineqte ,,.*-nifi"u"tul" ,,imagine
materiall",
;; psihic&, fizic). in realitate, aceast' distinc{ie este
-uj primar1 de suppositio materilb ("supozilie
qi in acest
foarte veche: r i alli termeni deja i De iterpretatioe folosiiea limbajului ,,metalimbaj"), Prin rmr,
Tn
iriU,r distinge ,,j9!jj99.' 1 i1 cazaufostreluateideianticeqimedievale.Aceastaartrebui
qi rlml
"til#_ st" Td, Tfr vD)cR,Arlstotel s ne conving1 de faptul 1 adeseori temele
99 s9!9in
se afll in fr lgTisticii *d*r" u sint ,,de inteTes strict
actual": este
vorbegte in ir de
omului, de ,,lucrurileo' desemnate: ' se conline in voce' voba mai urid de teme qi probleme deja "descoperite",
ocgea se aflf, i uflet" simbolul con{inutu-
este simbolul
explicit1 in 1 ift . |,2,
rilor de conqtiin{X. Aceeaqi distinc{ie devine apoi
$ vodea
 Lec\ii de ligtisticd grld
puse i discufie parculsul istoriei Ei r in secolul notru
revenit la lumin5.
3.4. U alt exemplu il constituie distinclia intre lllcelqfli
diacroie, distinctie care, cum se qtie, i se atribuie tot lui de
Saussure. I realitate ete mult mai veche, figurtnd de pildi
in traducerea francezi operei deja citate lui rris, publi-
cate de4;ffu,} in anul al IV-lea al Republicii (1796).
Intr-adevf,r, Thurot, i din extinsele note r0 le adaug
la traducerea sa, declari , prezentind rl francez, va
adopta punctul de vedere ,,etimologic", ci acela al ,,ordinii
sistematice". in si!, el distinge, de rt, ,,eti-
t!gg", dgzIlg_lrrc, iar de alt parts, ,,ord_in9a
sistematici" actuali verbului fracez, adicf, u descrierea
u, q]", istoriei limbii.
tiifr #i7iu (1s74) i Gramatica lui
drs Bello (Introducere), iar spre sfirqiml secolului al XIX-
1 se g5segte formulati qi fundamentati explicit la lingvist
trm de interesant qi clruia, dupi irr noatri, Saussure
ii datoreazi foarte mult: la GeoTg der Gabelentza. Gabe-
lentz face distinc{ia exact intre fapte lingvistice r ,,aparfin
limbii insegi" (gleichsprachlich) fiind,,simultane" (gleichzeitig)
Ei fapte ,,succesive'o (,,care urmz unele dui altele": aufei-
drflgd). Saussure i ursul de ligtlisticd grlds reia
Cf. . Coseriu, ,,Franqois Thurot", ZFSL,11, i97, . 30-34.
i importanta sa lucrare Die Sprachwbsenschaft. Ihre ufg, thd
ud h Etgebnisse, Leipzig, 1891; edilia II- publicat de . dr
Schulenburg, Leipzig, 1901 du mrt autorului (surveniti la 1893). Despre
Gltz, cf. . Coseriu, ,,Grg d Gabelentz et la linguistique synchro-
nique", lrd, 23, 1967 |=Linguistic Sfudies Preseted to dr Martiet, I], .74-
l00, Acest studiu figz de asemenea, introducere, in ditr operei Dle
Srhwsshff Ttibingen, 199 (ed.a 2-, 1912).
5
Publicat, dup5 m tie, postum (Sussu mrit la 1913), de Ch. Bally
pi . Sechehaye, Lausanne qi Paris, 19t6. se vedea trdur, deja lsi in
lum hispanici, lui Amado s, urc de liti grI, Bttenas is,
195 (qi ediliile succesive) [trad. in limba mff, de Sussr, u de
ligvisticd grl, Iaqi, 1998].
premise istoice ale ligtlisticii modBme
r literal aceastf, distincfie, vorbind de termes coexistants
(trmi coexisteli) qi termes sss (termeni succesivi).
de alt1 parte, dupi Gabelentz Ei inaintea lui F. de Saussure,
. Dittrich distinge qi el, intr-o lucrare despre psihologia
limbajului din 19036, intre cele d forme ale lingvisticii
r le numegte respectiv synchroistisch qi metachronbtisch.
3.5. alt1 distinclie r de asemenea r rdacini foarte
vechi in tradilie (de data aceasta chiar in cunoaterea intuitiv
limbajului) estehistinclia atit de esen{ial qi atit de curenti
in lingvistica actuali itr lim tehnici vorbirii sau
mt{ lingvistic1,
-
qi vorbire rlr unei tehnici
-
lingvistice, sau activitatea lingvistici rt: in termeni saus-
surieni, intre lgu i parole, sau, cu termenii folosii explicit
pentru aceleaEi fapte de tr Noam Choms, intte m-
t,,mt{i" qi rfrm,,rfrm{".
Aceasti distinc{ie este considerat, tn general, r-
{inind lui F. de Saussure qi nu f6ri temei, dat fiind i, de fapt,
este frmult qi fundamentati explicit i Cursl de lingvis-
ticd grld. Si observlm insi este vorba de distinclie
se prezinti i limbajul insuqi in mod intuitiv: intr-adevr, mul-
te limbi au cuvinte diferite pentru ,,lim" Ei ,,vorbiTe" (sp.
l,gul habla sau hablar; port. ligul fala sal falar, it. lingual
parlare sau favella, m.limdl vorbire) sau, cel u{i, tru
,,limbaj" 9i ,,limb5" de parte, qi pentru ,,vorbife" de
alti rt (lat. ligu-sr, germ. Sprache-Rede, g1. l-
gug-s, rus. j4lk-r etc.). Saussure insugi formuleazi
dihotomia sa plecind de la aceasti distinc{ie intuitiv5, trs-
formind in termeni tehnici cuvintele franceze lgu Ei parole.
de alt parte, aceea9i distinc{ie r impliciti i toat
gramatica de cind aceasta exist disciplin6, dat fiind nici
grmti u descris niciodat1 ,,rir", activitatea ling-
6 Grudzilg der Spracsychologie, |, Halle, 1903, . 50-51.
 L0 Lec de linTvbticd Trld
vistic: s-a afirmat intotdeauna 5 se descrie ,,limba'o, o,lan-
r t i v - i s t r i r trebui s explice limbile flcind
gue", ,,competen{a". Chiar qi distinclia propriu-zis formulat1 istoria lor; c)l i gvi s t i g n r l , al crei obiect
in mod explicit este trir lui Saussure. r (r- ar trebui si-l constitue aqa-numit Srhrmg, facultatea
babil pentru prima dati) in Eciclopedia stii|elor fihzaftce limbajului.
lui Hegel, i paragraful 459 dedicat limbajului. Frmul lui 3.. Un caz similar qi, intr-un anumit sens, chiar mi sim-
Hegel este foarte simplf,: ,,Die Rede und ihr System, die r- ptomatic este cel al ,,arbitrarietf,lii" semnului lingvistic (crbi-
che", ,,vorbirea Ei sistemul ei, limba". S se remarce i subli traire du sig, i termenii lui saussure), adici al constatrii
nierile le-a ficut insuqi Hegel scopul de indica uzul tehnic faptului semnele lingvistice u motivare ,,natural'.; alt-
al acestor termeni, folosili Ei astzi in grm cu aceeaqi fel spus, exist rlli cauzal it cuvinte gi
,,lucrurile'.
lr. Mai tirziu, la Gabelentz, i lucrarea citat mai us, care le semnifici sau le desemneaz5: cuvintul asd, de exem-
distinc{ia intre ,,limbi" si ,,rir" r nu doar fiind plu, este determinat de desemneaz, nici nu sea-
explicitat, ci Ei justificat5 i mod clar, autorul considerind-o mi i r fel cu obiectul ,,masi'', nici cu conceptul rs-
drept fundament al distincliei esen{iale intre disciplinele ling- pectiv, fiind, in acest sens, ,,arbitrar'. sau ,,nemotivat;. in ge-
vistice. Astfel, Gabelentz distinge in drul limbajului (Spra- rl, aceasti teorie este considerat (qi ri disutt5)
che):,,vorbirea" (Rede),,,limba" (Einzelsprache) qi,,facultatea apar{inind lui de saussure. r, itr- studiu dedicat acestei
limbajului" (Sprachvermdge). Si amintirn i Cursul de 7, noi
m demonstrat , de fapt, este r de
rlm
lingvisticd grld al lui Saussure, tru concepte practic tradilie ini{iatf, de ATistotel Ei mim arbitraire du
analoge acestoTa, figureaz1 exact trmli parole, lgu qi sig este decit frm moderni teoriei aristotelice, con-
fult de lgg. Avem, prin rm, paralelism perfect: frm c5reia cuvintele semnifici ,,ri natura lor" (96oet),
ci KcrTd, uOfi, ,,in virtutea s-a stabilit" ,uu in
GABELENTZ {USSURE acord tradiliile stabilite i mod istoric gi social. Mai mult,
( Rede I parole m srt, de asemenea, tradi{ie itrrt, de la -
spRActIE t Eiraelsprache I.INGAE ] lgu thius qi filozofia scolastic pin5 i moderni rgum-
I Srhrmg I faculte de lgg trii arbitrariet{ii semnului lingvistic. i qi termenul
,,r-
bitrar" iqi r originea i antichitate, dr figureaz itr-
Atit pentru Gabelentz, cit qi perrtru Saussure, este vorba
u context aseminitor in Nls Atticae de Aulus Gellius.
de distinclie esen{ial1, deoarece, dup cum s-a men{ionat,
fost reintrodus apoi de Giulius cesare scaligero i De causis
primul dintre cei doi utilizat-o fundament pentru distin-
ligu Latiae (1540), in loc de instituto, istitutione, ad
c{ie corelativ itr disciplinele lingvistice r in viziunea lui
placitum (r sint expresiile curente
trebuiau s fie subdivatein ) l ingvi st ic d s rip- tr aceasta i filo-
aofia gi i specula{ia lingvistic5 medievali), foarte mul{i autori
t i v i, adicf, disciplin5 r sI explice in fiecare caz ,,vt-
ir" descriind ,,limba", sistemul r vorbirea il r-
zintiqidupcare se conduce; ) l ingvis t ic i m-
7
,,IJriti du sigrre, Zr Spiitgeschichte eines aristotelischen Begriffes'.,
lru 204, 1967, . 81_112.
12 Lec|ii de linlisticd rld
adoptindu-l apoi in secolele V-I. S5-i amintim printre
primii Hobbes, care il foloseqte i De hmi (1658) qi
Schottel, r il traduce prin germanulwillkiirlich in gramatica
saAusftihrliche Arbeit v der utsh Haubt Sprache (163).
Ideea,,arbitrarului sului" este, aqadar, constanttr in teoria
limbajului, nofiune; de la ATistotel qi, termen, cel pu{in
de la G.C. Scaligero.
3.7. Continuind i acelaqi sens, putem descoperi antece-
dente ii gi ale r idei particulare, de exemplu, ale anu-
mitr concepte gramaticale. mil Benveniste i studiile sale
despre categoria de persoani susline persoane gramaticale
sint numai prima Ei doua, intrucit treia, i realitate, este
,,-rs"s. intr-adevir, rs intiia qi doua sint
cele care particip la dialog, fiind in acest sens efectiv ,,per-
soane", i timp treia, sau mai bine zis, numiti ,,r-
soana treia", fiind despre f se vorbeqte, in mod
necesar rs, ci poate fi orice lru: un obiect, intim-
plare, idee abstTact6; in fond, corespunde 'restului lumii'.
Or, intetpretare similar persoanelor gTamaticale ne-o
fr Harris, i lucrarea deja citata: l sr itr- t de
subsol ci ist numai dou5 rs, rim si doua, i timp
tTeia u este decit ,,negarea'o acestora (iar Harris reia,
de alti parte, tezL lui Apolonius Discolus).
3.8. Am men{ionat toate acestea, u pentru diminua
meritele lingvisticii moderne, ci pentru demonstra aceasta
rimi in afara tradiliei, dup cum se crede adesea gi ,
i realitate, reia abord5ri teoretice uneori foarte vechi sau
chiar constante in specula{ia despre limbaj. Ruptura se I-
duce, aqadar, numai i rapoTt cu lingvistica imediat anterioara
8
Benveniste s-a ocupat de st tema mai intii in ,,Structure des relations
de personnes dans le ", BSLR 43,1946 qi apoi in ,,La tr des
in miscelanul For Rm lks, }Iaga, 1956. ml studii au fost ditt
i volumul su lms de liguiqu grl, Paris, 1966.
Premise istoice ale lingtlisticii modeme L
celei ,,moderne", in special in raport cu lingvistica din ultimele
decenii ale secolului al xlxlea.
4.1. Totuqi chiar d, intr-un umit sens, lingvistica m-
dr este ,yeche" in privqte temele fundamentale qi
modurile sale de abordare, care la mir riguroas se
dovedesc fi ,,tradilionale", aceasta u ism r fi
,,veche" Ei i dezvoltarea sa. Cu toate acestea, se poate sr-
va i Ei rgr tl disciplinelor lingvistice preia
itr- anumit sens rg2r tradilional, rt de greci.
Grecii au fundamentat, in esen{i, patru discipline lingvis-
tice. in timp prima dintre ele, dmit iirm
-
cit, este identificabili u teoria limbajului, celelalte trei u
nume specifice: gramatica, retorica qi dialectica, constituind
materii de studiu (,,discipline") i antichitate i 'ol mediu.
i
4.2. Allturi de teoria sau filozofia limbajului, gramatica
avea sarcina s descrie limbh independent de circumstan{ele
folosirii sale, sau, m Se Spune adesea in prezent, ,,in frm
liberi de context"; tt-fr. Astfel, formarea timpurilor la
verbe, singularului ;i pluralului, masculinului qi femininu-
lui etc. sint fapte lingvistice folosite in orice tip de situalie, in
acest Sens fiind independente de ciTcumstan{ele generice ale
vorbirii (vorbitorul, asculttorul, tema Ei cadrul ,,discursuri-
lr"). Retorica, in schimb, avea sarcina s studieze folosirea
limbii in anumite tipuri de situalii gi cu finalit5{i determinate.
se u, de exemplu, de diversitatea uzului lingvistic in
raport cu obiectul (,,tema'o sau ,,subiectul") vorbirii, de aici
derivind distinc{ia intre ,,stiluri" diferite, i conformitate
calitatea qi natura obiectului luat in disculie. i sfirqit, dialect!
studia uzul limbajului in dezbaterea Etiinlific
Ei filo-
zoficL, cu alte cuvinte, se de limbaj instrument
ms'. -
tru ut 9i formula adevirul ri dezbaterea anumitor
teze Ei antiteze.
 1,4 Leclii de lingvicd generald
4.3. Dintre aceste discipline, gramatica s-a men{inut in
Ecoli intotdeauna, cel pulin disciplini practici. Retoricii,
eliminate in mr paTte din inv{mint in special
si{ atitudinilor antinormative u- privire la limbaj,
atifudini curente i secolul tTecut, dar mai ales t secolul
nostru i se simte necesitatea i ultimul timp qi la se
-
ri cii diferite, incepind cu aa-numita ,,stilisticf, lim-
bii" intemeiati de Ch. Ballyg, disciplini care iqi ru s
studieze faptele ,,afective" 9i ,,expresive'o conlinute in limbi.
printre logicieni ocup5 mai mult sau mai pu{in acelaqi
loc
qi retorica antic aqa-numita ,,pragmatictr'' sau studiul lim-
bajului din punctul de vedere al relaiilor dintre ,,utilizatorii''
si, adic5 din punctul de vedere al folosirii limli in via{a
rti, Dialectica, in schimb, abandonat5 disciplin in
secolul al XIXlea (amintim totuqi trml tezd, ap|icat la
lucrare de doctorat, Pfovine, tocmai, de la dialectic5, deoa-
I Se prezenta anumiti ,,tezo' Spre fi sus[inut5) fost
reluat, in u parte, de logicienii moderni, i rtil de R.
r, in Se numeEte ,,sintaxa logic limbajului''.
m semnalat dr specificul problematicii lingvistice
5.
in antichitate, i evul mediu qi in secolul al VIII-I qi,
totodat5, m arltat anumite no{iuni qi distinc{ii ale lingvis-
ticii moderne iqi au obirqia la ginditori qi cercetitori din seco-
lul al XIX-lea, rm Hegel sau Gabelentz. Or, dat fiind ,
cel pu{in i la u anumit punct, aceste no{iuni qi aceste
mdri de rdr erau prezente atunci cind in lingvistici au
pTevalat alte interese, trebuie s modificm in parte schema
dezvoltirii ideilor lingvistice, luind in considerare faptul
problematica disciplinei noastre este qi fost intotdeauna
mli. D afirmlm 6, intr-o i sau alta, teoria qi
9
r de sllu, Geneva, [1905] pi iit de stylistique
frangaLse, Heidel-
g qi Paris, 1909 (ed. 3-, tiraj u, Geneva gi Paris, 1951),
dsrir constituie rr esenlial lingvisticii, aceas-
ta implic5 absenla total rilr istoriste: acestea
sint doar mai pu{in importante; interesul concentrindu-se asu-
r descrierii, istoria lingvistici s-a ft dr par{ial, gi i
raport descrierea. i invers, cind mrr istoTia au
;i
reprezentat ruril esen(iale i rtr gtiin{ific, nu
dispirut, fireqte, descrieTea, insi fost, s5 spunem
,
,,expediatl" pe planul al doilea, fcindu-se eventuil in raport
cu istoria. Deci, daci i secolul al xlx-lea linia principata
dezvoltare lingvisticii este reprezentati de lingvistica
istoric (gTamatica compaTat5, istoria limbilor, grmt isto-
ri), i acelaEi timp un al doilea plan se aiticuleaz5 ling-
vistica teoretic 9i descriptivi, care tiu tradilia secolului
al vI-l, tradi{ie mai veche gi niciodat disprut, ri
ii r{i cercettoTi de talia lui Humboldt in piima jumtate
secolului Ei de talia lui steinthal qi Gabelentz in doua
jumtate. Din acest punct de vedere, lingvistica
actual5 se
rtrz ritr- rir i prim-plan lingvisticii teo-
retice gi descriptive: intr-un anumit sens, lingvisiica actuali
reia, fri indoial, problematica secolului at XVIrl-tea, ins
prin alte orientiri, determinate Ei de vasta ri{i seco-
lului al XIXJea, cind lingvistica istoric di fingvistica
ri
l{.
_ 6. Recapitulind, putem afirma ci rril teoretice gi
descriptive ale lingvisticii actuale iEi au oblrqia i tihitt,
in ul mediu ;i, in special, i secolul al XVIII-I.a; iar cele
istorice qi comparative, i lingvistica din perioada Renaqterii gi
din secolul al xlxJea. Aceasta in privegte contextut
istoric ,,general'o al lingvisticii actuale. i schimb, referitor la
contextul su istoric,,imediat", trebuie si sr6m lingvis-
tica actual constituie, i ansamblu, rli f{ de finlvis-
tica imediat anterioar5 ei. Prin rmr, pentru illg in
 16 Lecyii de linglisticd grld

r5dicinile sale dialectice lingvistica de la inceputul secolului

pinn astzi, trebuie s interpretfim reac{ie
hot5rit5 impotriva unei anumite ideologii, ,,neogra-
maticilor" (Iuggrmrtikr), care nu este altceva decit forma
r dobindit-o teoria evolu{ionisti Ei pozitivisti in ling-
vistic. De , va surprinde faptul i reac{iile im-
potriva ideologiei ,,neogramaticilor" in lingvistic sint con-
temporane alte reaclii r se manifesti paralel i alte
domenii ale culturii, i special in filozofie. in consecin{, vom rlut- II
lua punct de plecaTe perioada din jurul anului 1900, perioa-
dl in care se manifest5 paTalel qi r simultan mai multe
reaclii impotriva pozitivismului, de la estetica lui r 10 pini IDEOLOGIA POZITIVISTA i rrmcvISTICA
la ,,intuilionismulo' sal,r ,,vitalismul" lui Bergson qi fm-
logia lui Husserl. Si amintim primul volum al Cer-
cetdilor de l (Logbche Utrsuhug) de Husserl, lu-
1. Aqadar, itr- anumit SenS, Se poate afirma c lingvis-
crare i r se ia atitudine in mod decisiv contra logicii gi
tica actual revine la l pozilii adoptate deja in alte epoci,
gnoseologiei pozitivismului qi r deschide noi perspective
cel pulin in cadrul problematicii generale limbajului, deqi u
pentru filozofie, vede lumina tiparului exact la 190011.
in domeniul vreunei discipline paTticulare, r, de altfel, li
Vm vedea apoi in sens se poate afirma la origini Ei
u existau atare. i aceast rii, trebuie totuEi s luim
lingvistica actual, consideTat in acest context ideologic gene-
ral, poate fi interpretat rli impotriva pozitivismului,
in considerare dou fapte simptomatice: in tradi{ie desco-
perim adesea dr 'germeni' nedezvolta{i ulterior, iar -
Anticipim, deocamdat5, cele patru principii esen{iale
xiunile r le-am semnalat sint de cele mai multe ori
baza lrr se articuleazh atare rli sint, gi in lingvistic,
fortuite. Altfel spus, este r de reintoarcere efectiv
aceleaqi gi in celelalte qtiinle umane, chiar d aceste
principii prezint5 particularit5{i diferite, in conformitate u Ei deliberati la lingvistic deja existenti, chiar dac uneori
aceEti 'germeni' devenit teme fundamentale ale lingvisticii
obiectul specific fiecrei discipline.
actuale.
|0 Estetica m siz dell'espressioe liguistica grk, BaTi, 1965. Spunind ,,$fli" Ei ,,nedezvoltali ulterior'', m in ve-
Prima edilie acestei r s-a publicat in 1902 [cf. trad. m.]. dere faptul lipsesc legturile istorice rl, adic lipseqte
11
triri acestei date este ,,coala neokantiani" de la Marburg, im
qcoali antipozitivist de mr rezonanti din domeniul gtiin{elor culturii. De la tradilie continui din antichitate i la lingvistica actual5, ir
ncokantianism provin (sau il rrzit itr- frm sau alta) Windelband, Rickert in anumite cazuti, aceste leg5turi, chiar d ele exist, s
qi, mai tiTziu, Cassirer. t trir lui 1900 este, i mr parte, qi activitatea cercetrii filologice. i, distinclia intre sincronie
lui Dilthey, la fel de importanti, iar, in unele aspecte, chiar mai importanta pentru 9i dia-
cronie ir in rti, intre studiul sincronic qi studiul
in(elegerea exacta gtiinlelor culturii. Cf., mai departe, cap.III, nota 7. -
diacronic al faptelor lingvistice r, m S-a men(ionat,
-
t8 Lec|ii de linglisticd grld
deja la Fr.hrt, la sfirgitul secolului al XVIII-Iea qi mai
tirziu in prologul Gramaticii lui drs Bellol. cu toate aces-
tea, poate fi stabilith relalie direct intre afirma{iile de
principiu ale acestor autori. in schimb, i lingvistica actuali se
prezinta efectiv continuitate acestor teme, continuitate
iur" ," manifest ins numai in interiorul acestei lingvistici,
deoarece reafirmarea unor principii similare nu constituie
reintoarcere inten{ionati sau istoric motivat. spunem aceas-
ta, dr mulli lingviEti din epoca'noastrf, manifesta u
interes minim pentru aboTdrile de tip istoric gi u interes
chiar mai Tedus privitor la posibilele conexiuni istorice cu
tradilia considerati ,,pretiintific". constat este,
mai curind, identitate generici atitudinii falh de fapte,
identitate r poate s conduci uneori la afirma{ii asem-
ntoare, analoge sau r identice, f5r intre ele si
existe, i realitate, relalie de dependenta istorica. stfel
incit u Se poate afirma, de exemplu, Benveniste,
l-am amintit mai sus referitor la interpretarea rumlr
personale (. I, 3.7.), pTeia intocmai cele spuse de James
i{arris; el mai urid nu cunotea faptul ci Harris sus{inuse
r acelaEi lru itr- noti de subsol, Modul de pune
pioblemele qi abordarea analogi faptelor pot conduce, de
i*"-"n"u, 1 solu{ionarea similari aceloraqi pTobleme,
Aceasta valabil cu priviTe 1 contextul istoric de ansam-
blu sau ,,mediat'' al lingvisticii actuale. In schimb, in
priveqte contextul su istoric imediat, lingvistica actuali se
prezinta serie de reaclii diferite - i, cu toate acestea,
asemintrtoare la ideologia pozitivisti neogramaticilor.
-
Dar qi in aceast1 privin{ sint sr citeva preciziri,
2. Lingvistica, i calitate de disciplini cu metodi proprie
de cercetare, apfirut in primii ani ai secolului al xlx-lea
1 DeEi nu in trmi foarte clari, qi la K,W,L, ,, Sytem der
Sprachwissenschafi Berlin, 1856, . qi uTm,
Ideoloa pozitivistd i ligvbtic |9
lingvistic mrt Ei istoric, fireqte, fri nici ideologie
pozitivist, r i u exista atare. era mrt mai
curind de ideologie romantic, doar in rt conservat6 9i
continuat1 apoi de pozitivism. Aceasti lingvistici,,autonom..
s-a afirmat mai ales lingvistic1 indoeuropeani, altfel spus,
grmti mrt limbilor indoeuropene, in special
limbilor clasice, Tomanice qi germanice.
i jurul anului 1870, in parte ritr- dezvoltare it,
deqi u fir rr conexiune cu ideologia dominant in
cultura epocii gi, i parte, sil influen{ei exerci-
tate de citTe mr lingvist grm, August Schleicher 2,
r qcoala numit mai intii in glum qi ironic, mai tirziu
-
did ri ironie adici, ,,ti-
-, ,,neogramaticilor",
nerilor gramaticieni" (iugrmmth
Schule), ai ri ri-
cipali reprezentan{i au fost rl Brugmann, Berthold Del-
brtick, rm Osthoff qi . Leskien.
Tocmai ideologia acestei gcoli fost r s-a difuzat,
afirmindu-se dominanti in lingvistica universitar, mai intii
i Germania, apoi gi i fr Germaniei. de alti parte,
parcursul secolului al XIX-lea, lingvistica in priveg-
te ideologia sa de baz1- fost tiinta-r in exclusi-
vitate grmi, cu toate 1 au lipsit reprezentanli qi ai altor
na{iuni. in Italia, de exemplu, G.I. Asco]i fost, in fond, un
neogramatic: polemica sa cu neogramaticii daci l5sm la
-
se rfri, in special, la r-
rt aspectul ,,substratului"
-
bleme prioritare legate de anumite idei specifice gcolii ger-
m. de Saussure fost la inceputul carierei sale de ase-
ms grmti, formindu-se in marele centru al acestei
;coli; Universitatea din Leipzig. Acela9i lr se poate spune
J Dintre studiile sale dc mr rzt i lingvistica epocii
se cuvine s
*mlntim: mdium der rglihd Grammatik der idgrmish Spra-
fi, Woimor, lt{61 (ed. 3-, 1871) qi Die Darwinsche Theorie ud, die Sprach-
n4rrrmr*a/t, lVimr, 1863 (ed, 3_, 1873).
{:
 Ideoloa pozitivist t litid 21
20 Lec|ii de ligtlistic g{ld
cesive impotriva pozitivismului, se va numi principiul ,,atomis-
despre Antoine Meillet, ir in lingvistica romanicf,, despre
mului", prin r s-a urmirit reliefarea 9i in acelaqi timp dez-
w Meyer-Liibke, cu privire la aspecte esen{iale ale metodelor rr interesului pentru faptele particulare :olate, desprin-
qi atitudinilor lor teoretice. Dupi 1870, gramatica mrt
se de rela{iile qi de contextele 1or); ) riiiul substan|ei; )
qi reconstructivi, in pofida ur devieri Ei reac{ii par{iale, este
aproape i exclusivitate de ,,modi" neogramatic.
iiiul lu;imului; iiiul tttrlfuului. Aceste
principii au importan! fundamentalf, pentru obiectivul nostru,
deoarece lingvistica actuall fieciruia dintre ele
3.Aici insi u intereseaztr atit dezvoltarea istoric pu{in, primelor trei principii diametral opuse.
- sau, cel
gramaticii comparate
- acest lur este in manualele -
de istorie lingvisticii cit, mai rid, qi ln mod special,
-, Picipiul faptului idivul sau al,,atombmului" qtii-
4.1.
,,atitudinea" gtiin|ific generalf, Ei fundamentul i teoretic, inseamni aten{ia cercet5torului se concentreaz1 asupra
adici ,,ideologia" r implic1 atare atitudine, De /z)tc
fieclrui fapt particular qi ci universalitatea este considerat
aceea,va trebui s mim scurt dr aspectele refe-
fiind rezultatul unei opera{ii de abstractare qi grlizr
ritr la dezvoltarea lingvisticii, ci qi cele privitoaTe la
rid de la u umr mr de fapte particulare. Prin r-
contextul general al culturii Ei al activitn{ii qtiinlifice in -
mr, u se recunoate nici u fel de universalitate sau gene-
samblu. stfl, Se poate constata tocmai in cazul ideologiei
ralitate fapfului inaintea operaliei, ri intermediul iri
reprezentate de neogramatici (sau atribuitf, lr) este vorba, in
constatind trs5turile analoge sau identice ale unei serii de
esen{6, de repercusiune i lingvistica pozitivimului r -fapte qi generalizind apoi (prin induc{ie) fost -
dominat, mai ales in ultimele decenii ale secolului al XIXJea,
rimentat efectiv se construieqte abstractizare, shm
toate formele cultuTii, u doar disciplinele umaniste, - de fapte luate in considerare. Aqadar, cum
generici ,,clasei'o
Aqadar, sint particularitl[ile acestei ideologii? Si r-
se procedeaz in gtiin{a literaturii pentru defini gi rtr
cizlm,,mai intii, ,,ideologie pozitivist5'o nu ism in mod
frmi literari? Se examineazi diverqi ,,indivizi" apar{inind
necesar ,,filozofie pozitivist" (r, de alti parte, gi
acestei forme Ei se constati particularitlile similare ale aces-
concep{ie filozofici, este departe de fi unitari). Prin ,,ideo-
tora..Se stabili este tragedie gi trisituTi carac-
logie'' inlelegem frm rdusi, schematici qi, in grl,
-
lit de fundamentare deplin1 - in care conceplie
terizeaz,, prin intermediul eviden{ierii ur particularitl{i si-
milare detectabile in mai multe tragedii. Tot astfel, despre
fiiozofic este adoptati de citre disciplinele particulare Ei de
claa ,,arbore" se sti reprezint in baza confruntirii intre
cultura curent qi, in special, felul in r filozofie determin
ctiferiqi rri. in psihologie, se va spune , de fapt, -
modurile de abordare Ei metodele ui discipline particulare,
ceptele se formeaz ritr- serie de experien|e particulare,
de exemplu, ale psihologiei, ale Etiinlei literaturii, ale istoriei
ttdic, ri intermediul suprapunerii;i cola{ionirii r -
literare iau ale lingvisticii. r, ,,pozitivismuloo ideologie qi
ri{ diferite. Astfel, copilul, frm psihologiei pozitiviste,
metodologie qtiin{elor, Se cafactotizeazl, in mod fundamen-
tqi r conceptul de 'elefant', sruid peste alta
tal, ri patru pTincipii: ) riiiul idividului sau al ftuli
lmrrginile mai multor elefan{i, comparind itr ele experienle
idiiut (riiu care, din punctul de vedere al reac{iei suc-
 Ideoloia pozitivistd i liti Z
22 Leclii de liybticd grld
4.3. iiiul evoltlliobmului ism ci faptele sau,
in restrinse qi redu-
mai bine zis, ilasele de fapte (concepute ,,indivizi" noi, de
pleac1 deci de la faptul
.indu-r" la ele au in m, Se ordin superior) sint analizate in ,,evolu{ia" lor sau faze |
intr-un anumit
iiuut gi, deqi se admite 1 individul este, ui evoluqii, eventual predeterminate, Astfel, dup6 este
m iden-
sens, ,,ireductibil", se consideri 1 tTlsturile rt abstractizarea ,,g literar", Se presupune 1 genurile
de
tificate pot figeneralizate, iar astfel se pot constitui clase prezintf, un anumit ciclu evolutiv. Simptomatic, in acest SenS,
bste cazul criticului francez rtir, potrivit iri
fapte. guri-
rlrul acestui principiu il reprezint1 convrngerea

le literare s-ar naqte, s-ar dezvolta ;i r mri asemenea rg-
gi studiul iaptelor ar trebui.s rd_riri
generalizare
nismelor turl. in acelaEi timp, se consideri i evolulia
"rp"ri"rrlu
iebrii qi tboriu insigi nu posibili decit (sau numai evolulia) poate explica Ei justifica ,,esen{a" fapte-
mr de fapte, Aceast
baza cunoaqterii unui numai cit mai r, Aqa, url, arta este interpretati frm evoluat1
i pozi
atitudine transpare din multe lrri scrise jocului, muncii sau anumitor manifestiri constatate
i
de tipul:
visti, fiind justificatl uneori chiar prin afirma{ii " cobnitalile numite ,,primitive" sau chiar in mediul animal.
teoTie, deoarece cunoaqtem ci
r devreme si construim teoria r fi 4.4. Pricipiul naturalismului presl,1pune, i primul Tind,
ii u numir suficient de fapte". i consecinli, toate faptele se reduc la tipul de fapte turl: m
rezultat al abstractizirii
|r".u'".a, intrucit este ut particulare, constatat cu privire la genurile literare qi m constata
baza multor fapte
ii' grllrii
" fiecare fapt este
in continuare Ei cu privire la limbi. in consecin!1, se estimeaz
4.z. iiiul substalei r in vedere ci toate faptele - deopotrivi cele care apar{in sferei m,
consideratprinceeace,,este..,anumeca,,ubstan{i..qi,fiind m ar fi arta sau limbajul sint supuse principiului canza-
vorba de un fapt material, inclusiv ri
,,este" pentru -
nici prin scopul litaliiqiceluialnecesitlliivalabileinlumeanaturii.dici
ti qi nu ri "face", fapiele culturale sint privite qi cind r fi fapte naturale,
""ri".ru """u "".
din
punctul de vedere al
;;; "ur" ,,r" face", adic qi d s-ar datora ur ,,cauze" Ei r fi guvernate
de legi ale
iuncliei sau al finalitlii sale, Astfel, tru referi inci necesit{ii. corolarul metodologic 1 acestui principiu este
i
literare",
Cata la studiul literaturii, aqa-numitele ,,genuri qtiinlelenaturiisintluatecamodelidealpentruqtiinliin
conform func[iilor
concep.rte qi clase, nu sint considerate generut, iar faptelor culturale li se aplici moduri de abordare
le p_ot avea (dr
" r"r" operele respective "l,:Ili"l'
funclie analog cu unul "- i metode ,,naturaliste". De
, se cerceteaz\, calze|e fapte_
i" ar putea avea
acord cu anumite ior legile ,,evolu{iei" lor, adici legitate de tip natural; acest
gi
"**.pln,
m'), ci fr ,,substan!ei", adici,_in
inseqi zit fiind satisficut doar dat cu descoperirea legilor
J;; constatabiib in (cum rl "*|i:,::.:i,'
r fi prozi sau vorsurl,
_inBpecialacelordedezvoltare_ catedetermin5qiregleaz
t* experienla imediati fptete. t plus, conform unui principiu formulat
de Aupste
'naraliune u descrier, umr de personaje, despre
"fapte" afin de pouvoir" se estimeaz
r se vorbegte etc.), vm vedea i continuare mai exact
(:mt
- ,,savoir r rir -
lor -r permite si
*tr faptelor qi generalizarea
,rrrt implicaliile principiului substanlei,
examininduJ in ne-ar
rtrrhilim legi cu rtr general, , la rindul su,
"ur"
Taport lingvistica,
24 Lec{ii de linyisticd grld Ideologi pozitivbtd t liyisticd 25

permite sa prevedem dezvoltri viitoare. Prin urmr, consi- (implicita) acestor delimitri are caracteT func{ional. Cu
dr miti qtiin! existi atare i s-a ,,maturizat'o doar toate acestea, construirea tipurilor de sunete ri abstrac-
i momentul in r este capabil sf, fac rii. tizare qi generalizare determin5 adesea s atribuim tipuri
similare ur limbi diferite, indiferent de ,,statutul'. lor fun-
5.0. Sa vedem i mod aceast ideologie, caracteristic c[ional. Astfel, inchis () gi deschis () pot fi identificate
tuturor disciplinelor particulare din pozitivisti, se mani- atit i italiana qi francez, cit Ei in spaniol [rmi]. Din
fest in qtiin{a limbajului. punct de dr funqional is, in italian5 qi frz exist
5.1. in lingvistic1 ,,aten{ia trt sr faptului indi- efectiv unitate fonici inchis , de exemplu, i
[ti],
vidual" (,,atomism") r tn dr fir fapt de rir, de ,,veinte" Ei [rl] (rl, parler) 9i un deschis, in [ventij,
mlu, orice sunet sau orice acceplie unei forme sau Ei [rl] (parlais), cind in spanioll qi i rm st
alteia. Astfel, se insisti frecvent sr faptului i orice sunet tipuri sint doar clase de sunete materiale, f5r func{ii distin-
pronun|at efectiv este distinct de oricare altul, ade- ctive proprii- Dar atunci cind se atrage atenlia sur acestei
vrat, insi aceasta, dup1 m m vedea, nu implici faptul 1 diferen{e, rdiril Ei limitele lingvisticii pozitiviste sint deja
u r exista, in alt sens, anumite unitati coTespunzitoare sune- dep9ite.
tlr particulare infinit diferite. tru lingvistica pozitivist, In mod analog, in gramatic se ir si se identifice
aceste unitati nu sint decit clase de sunete reale. Fonetica fiecare accep{ie particulari unei forme in mai multe texte
rimtl, disciplin6 r s-a dezvoltat i pozi- iar, plecind de la aceste ocurente, se construiesc,
ri inter-
tivist6, asigurf, ci in experien{a rli u se prezint5 in mod mediul sttlrii qi at generalizrii, tipuri de accep{ii sau
primar tipuri omogene de sunete: nu existi doui vocale semnificate contextuale. lrr r poate fi considerat
perfect identice in r!r doi vorbitori qi nici mr i intr-un anumit sens ilustrativ,,teprezentind tocmai acest mod
pronuntaroa aceluiaqi indd in circumstanle diferite. Unicul de abordare, este intitulati Vrlsug r St
|Lec|ii
luru posibil deci sf, selectim trsiturile identice ale acestor de sintaxdl de Jakob'Wackernagel, publicat la Basel in 1920-
sunete diferite qi i felul acesta si stabilim mai multe clase, 1924. Wackernagel, studiind func{iile gramaticale ale p5r{ilor
una sunetelor , a|ta sunetelor etc., adic si construim de rzii in limbile clasice gi i grm, identific de fapt
tipuri de sunete prin intermediul r opera{ii de abstrac- semnificate contextuale (acceplii) Ei aceast baz,stabileEie
tare gi grlr. i mod gi de se detimiteazi tocmai tipuri de accep{ii. Despre aoristul din gr5, de exemplu,
acete clase qi altele (intr-o anumiti limb), in mod qi de afirmi f, poate fi punctual, ingresiv, terminativ etc., valori cu
s se stabileqte frontieri, de mlu, intre u deschis 9i r r efectiv in texte. Aplicind aceasti metod imper-
rrn mediu sau inchis deqi in experienla Teali se foctului indicativ dintr-o limbi rmi, vom stabili in acilaEi
-
prezintl doar diferen{e graduale qi un ,,tium" firf, nici fol mai mlt tipuri de imperfect, intre r unul este efectiv
divare tranqanttr *, aceasta constituie alt rlmf, timpul trecut, m r fi in it. iei si di cosi, gi altul r
abordarea pozitivisti nu solu{ioneazi Ei nici nu poate otc t mod sr acesta (r r in contexte condi-
solu{iona dr, de l mai multe ori, motivarea efoctiv {iI, r it. s mi piaceva, lo compravo ul durativ
 Ideoloa pozitivistd t litid 27
Z Lec{ii d,e liid grld

publicistic_1 era vorba. i general se considerf, i, pentru dezvolta

qi altul mmt ( acela din limbajul ""1
felul: la polizia si teorie lingvistici dm de acest um, necesar s fie stu-
administrativ din italian in expresii de
diate multe limbi qi multiple aspecte ale limbilor care le
,rii*o al domicilio del dliqut lo arrestava,
alte cu-
afla in faa cunoaqtem deja.
uin'", .u qi in cazul aoristului din greac1, -m
5.2. Principiul substanlei se aplic1 in lingvisticl nu ri
"i."rii de tipuri de accepqii ireductibile la valoare unic6:
valoarea luarea i considerare faptelor in relaliile lr funclionale, ci
fi redusi la
lr terminativ1 aoristului nu poate
imperfectului prin ,,Si{tt" l in vorbire, adici, prin ,,substan{a" lor
ingresivi, nici viceversa, iar valoarea durativi
nici valoa- material. t consecinll, apar du moduri de stabili iden-
,ui. poate fi redus la valoarea punctual,
Este vorba r qi simplu titeti intre limbi diferite: ri identitatea (sau analogia) mate-
r punctua la imperfectului,
i mod ril faptelor considerate qi ri identitatea unui conlinut
" iiprrri diferite de valoii qi i acest loc este
re{inutf,
fapteloT r- particular sau ,,de vorbire" (accep!ie). Fireqte, qi in istoria
n"a"ru, generalizarea intrepTinsi din perspectiva
gi genera|lzarea. liqi limbi se ia bazi pentru identificare analogia mate-
ticulare vorbire. De fapt, abstractizarea
al unei vorbiti rial iar, din punctul de vedere al con{inutului, constan{a
"rlir rlmin i planul vorbirii _- ,d*qi
r u poate fi (,,continuitatea") anumitor accep{ii sau n i acceplii
leneralizate - gi nu trec
in planul limbii,
mu: tipu- (adici unei anumite valori constatate intr-o serie de texte),
i; prin simpia abstractarb u urro, trlsturiunor uniti{i de qi nu lr de lim care, eventual, ar putea justifica
rile de Sunete Ei de acceplii t corespunde
De acceplii diferite i contexte difeTite.
limbi, dar aceasta ,,., ," i"ti-pli in mod sr, ,

motiwl pentru care voTbitorii }olosesc aceeagi

form1 ( - si mim, in aceast privinli, cazul deja semnalat al
diferite qi chiar vocalelor deschise qi al celor inchise i italian qi spaniol,
ristul sau imperfectul) tru valori foarte
] tip de
-
abordare fap- intr-adevr, Ei in spaniol exist vocale deschise qi vocale
contrare,rnele ultora scapi acestui
inchise fapte materiale de realizate fonic ,,norrnal6", deqi
tlr lingvistice.
rrl principiului faptului individual
('studiul empiric u intotdeauna i contexte similare lr din italiana. r, dat
inaintea trii') esie specific pentru majoritatea
lingviqtiloT fiind ci i spaniol1 Se Spune, de exemplu, [Berde] (verde), al
p"riifu,i, r fie u abordeaza probleme teoretice qi deschis inaintea lui r qi [keso] (qs), ctl inchis qi 5, in
ficind abstrac{ie de orice "filo- timp ro.l] se pronun{i in mod normal cu deschis, esposa
iretind"ca studiaz1 ,,faptele"
d 1 studiul :i",
iofie"', fie cf, situeaza liit teoria pini s ruli cu inchis, in fonetica de tip pozitivist se trage
u posibil scop final al acestuia, qi Antoine Meillet, concluzia faptele din spaniol qi cele din italiani sint iden-
ajuns s1 afirme tice qi in ambele limbi existi clasele fonice: deschis qi
deEi el insuqi r u excelent teoretician,
' ili uui fapt valoreaztr
mai mult decit multe inchis, rr deschis Ei inchis. in italian1 is aceste ,,clase"
lm de teorie', fhrtr sl piecezeinsl despre
fel de teorie ctlrespund r unit{i func{ionale, fiindci pot s distingl
gnrnificante in cazul semnalat mai sus al lui /vgnti/ -
Aceast atitudine persista, in parte, gi in zilele
noastre, Dupi cit Se pare,
/venti/ gatr -
/klt/, colto ol deschis, participiul trecut al
ru inieteasa, mulli lingviqti tiui si c<rnsidere
dintr-o dorinli de autonomie
rhului coygliere [,na stringe, culege"] gi /kolto/, colto |,,c,tllrt"f
filozofia u exerci{iu zadarnic inutil,
gi
28 Lecyii de ligvisticd grld Ideologia pozitivbtd i ligtlisticd 29

u inchis in timp situaqia nu este identici in spaniol su ,,evolu!ia" (sau numai evolu{ia) poate explica
-,
unde este vorba doar de rlri ,,normale" i anumite - ,,esen{a" fapteloT i cazul nostru, esenla limbilor gi lim-
texte sau in anumite cuvinte. interpreta faptele din italian bajului i general- sint socotite qtiinlifice doar acele
qi din spaniol fiind identice ism, tocmai, le iden- -
discipline care stabilesc Ei studiaz5 ,,evolu{ia", in special gra-
tifica prin substan{a lor. matica istorici, disciplini r, ordonind cronologic faptele,
Tot astfel, in istoria unei limbi, anumite fapte se consider stabileEte 'fazele evolutive' ale unei limbi pornind de la faztr
identice dacf, intre ele exist raport de continuitate m- originaT (de exemplu, spaniola pornind de la latinl). Iar
teriall- de ml, lat. vm > fr. bcruf, |at. Nigrum > fr. gramatica descriptiv, dac iqi r s fie ,,9tiin!ific", se
acestor forme consi-
ir
-, chiar atunci cind semnificatul
derate nu este acelaqi, i cazul lat. bos qi al fr. beuf, |at.
vede obligati s adopte punctul de vedere istoTico-evolutiv,
d m demonstreazi anumite titluri caracteristice tru
iger qi fr. ir studiile publicate in pozitivist gi/ sau r manifest
Din punctul de vedere al con{inutului se ir s se ideologia respectiv5:'Gramatica descriptiv limbii .T pe baze
stabileasci valorile func{ionale ale unei limbi baza - istorice'. Adic5, se presupune trecutul frmlr, modul i
liilor contextuale, identificindu-se valori func[ionale tipuri r au apirut Ei s-au dezvoltat ele, explic i aceeaqi mlsur5
lg de acceplii ale ur limbi diferite, fr se esenta actual5 qi func{ia lor.
intrebarea, r, daci func{ia unui anumit timp al verbu- Prin rmr, se evidentiaz mai ales identitiile referitoare
lui este aceeaEi i cadrul sistemului rui ii r!i. Astfel, la origine, indiferent de faptul daci acestea reprezinti identitati
se intrebarea daci posibilitatea de exprima anumite actuale sau . Astfel, si amintim u exemplu din Saussure,
acceptii coincide in mai multe texte din limbile respective, cuvintul francez pas t fi acelaEi fapt de limb5, atit cu func{ie
plecind chiar de la substan{a materiali formelor examinate. de nega{ie Qe sab pas, ,,rllJ qtiu"), cit qi u func{ie lexical
1 consecin{, anumite timpuri verbale din limbi diferite se (avind semnificatul ,,pas"), dat fiind originea frmi i m-
considerl ca fiind identice dac5 prezinti similitudine t struc- bele cazuri este aceeaqi: |at. passus, ,,p?s". Evident, din peTspec-
tur lr mtril gi dac1 au qi serie de accep{ii comune tiva competenlei lingvistice actuale vorbitorului francez, este
(um r fi timpurile perifrastice cu habere in limbile rmi vorba de unit{i total diferite, deoarece vorbitorii, de obicei, nu
qi cele cll to hv in englezfl), in pofida faptului statutul lor u tiil unor eventuale identitati (doar etimologice) care
func{ional i sistemele respective este identic. mai u nici valabilitate actuali. i lingvistica pozitivist
5.3. Principiul evolulionismului se manifest i lingvistic, ins1 i mod frecvent sint delimitate unitli bazate eti-
intii de toate, predilec{ie absolut pentru ,,istorie" in preju- mlogie, pretinzindu-se explicarea sau justificaTea funcliilor
diciul descrierii. Se sidr ci obiectu[ principal (sau exclu- ttctuale prin frml respective au insemnat i alte
siv) al lingvisticii poate fi doar istoria limbilor (istoTia in{elea- rmri, inclusiv ri intermediul ipotezelor cu privire la ori-
s5, fireqte, in sens pozitst: vezi ifr). Descrierea este - gi qi dezvoltarea lor.
sideratf,, i schimb, un obiectiv secundar r, eventual, nu t si|i, se face confuzia intre istorie Ei teorie, -
apar{ine sferei activitl{ii propriu-zis Etiin{ifice. intrucit se pre- rlderindu-se, de exemplu, este imposibil si definim anu-
0 Lec|ii de ligvbticd grId
mit categorie, tr de-a lungul timpului formele pot
trece de la categorie la alta. Aceasti pozilie ne intimpin
adesea qi la savan{i r, nefiind ,,neogramatici", ilustreazi
totuqi ideologia pozitist; astfel, apare la lingvistul italian
ru Migliorini, in studiul siu, altfel excelent, despTe nurnele
proprii de rsi r au devenit apelativea. intT-adevf,r,
Migliorini afirmi i dificil, dac chiar imposibil, s defi-
nim noliunea de 'nume rri' Ei s delimitim exactitate
categoria respectivi, pentru 5 nurnele proprii devin mu
qi cele mu, proprii. Contradiclia este evidenti, dr
dacl este r de trecerea u i categorii la l t categorie,
aceasta implic faptul ci ele se us foarte bine qi 1 au fost
delimitate deja atare; in caz contrar, afirma se trece de
la categorie la alta i u nume propriu devine mu sau
r
- putea fi similare cauzelor constatate in lumea natural5. S-a
viceversa
- nu avea
sens.
i concluzie, schema generali lingvisticii este, din acest
punct de vedeTe, sau exclusiv istorich (in acest caz descrierea
se configureaztr obiectiv cu caracter practic sau didactic),
sau, cel mult, mai i t i i istorie qi d u descriere qi
nu dr in sens cronologic, ci Ei i ordinea ralional1 im-
portanlei Ei dependenlei, adici flcind s depindi descTierea
de istorie.
5.4. In sfirEit, i virtutea principiului naturalismului, lim-
bile sint considerate, mai mult sau mai pulin explicit, fiind
obiecte sau organisme tutl, dotate cu,,evolu{ie" propries.
Prin urmr, se vorbeqte de ,yia!,a" limbilor qi de ,,via!a"
cuvintelor, subinlelegindu-se firi indoiali aceste expresii
sint metafore, insi qi metaforele igi au motiva|ia lor qi reflecti
anumitf, ideologie. Astfel, se vorbeEte de.,,limbi-mame",
,,limbi-fiice'o, de ,,familii" de limbi, iar aceste metafore se
Dal m propia al m mu. Studi smtii sul mutmt dei mi J Dcj:r . Schleicher, mdium,
ri di rs i mi mui 'idimi rmzi, Geneva, 1927 (rimr., vct:ltitll lt romantic de 'organism' caIe, i schimb, il adiuga aspectului
Flrt, 198).
Ideoloa ozitiv istd i ligtlis ticd 31
difuzeazi, qi prind ridcini in terminologia urti, extra-
lingvistici.
De pozi{iile aceluiaqi principiu, faptele lingvistice sint
interpretate din punctul de vedere al cauzalit6{ii, punindu-se
intTebarea r este ,,cauza" i anumite schimbri lingvis-
tice, Astfel, dat fiind ,,evolu{ia" constituie pToblema de
baz, atunci id se sr ci in istorie se trece de la stare
de limb la stare , se u in disculie rlm ),ca|7ze-
lor" care au determinat atare ,,evolu{ie". Cu alte cuvinte, u
se consideri fapt rimr producerea limbilor sau creativi-
tatea lingvistic5 rri-zis 9i obiectivarea ei istoric (9-
numita ,,schimbare"), ci, i fiecare caz, statea de limb5, care
obiectele naturale fr u r trebui s5 se
-schimbe.Ei Referitor la cauzele-inseEi, secauze
estimeazi acestea r
vorbit i 9i de influenla climei Ei mediului geografic asu-
pra limbilor, cum in istoria literar Hypolite Thine -
tins poate explica dezvoltarea literaturii prin determiniTi Ei
influenle diverse, inclusiv prin cele ale mediului geografic
(dar, din fericire, qi prin influen{ele mediului social). Se consi-
dri, de asemenea, i gi istoria lingvisticii r trebui s5 se faci
i acest mod, adic1 explicind dezvoltrile ri cauze, iar dac
nu se poate pfoceda astfel, deoarece este intreprindere
dificil5 (in realitate, imposibil5), istoricul pozitivist se mullu-
mete cu inregistrarea fazelor unei dezvoltri, f5r le explica,
semnalind ocazional aceste ,,canze" l schimb5rii ling-
vistice in special ale schimbirii fonetice
-
va{iei, fiind prin rmr necunoscute.
- scap1 sr-
Dat fiind i se opineaz metodologia gtiin{ific prin
excelen este Etiin{elor naturii, se afirm lingvistica,
. 2, interpreteazi explicit in acest sens
,,tltttic" (adic structurat qi sistematic) al limbilor.
 Ideolopia zitiisti lingvisticd
.
1L Lectii de titid 8'
qtiinlele naturale, deoarece inc1 nu este capabili si ofere
r tTebui, intii de toate, sl se
,"r- ^ '' *,r* autenticl, unof legi ale
previziuni: toate legile stabilite de pin1 i prezent se rfri
asemene cu acestea, ajungindu-se 1 stabilirea ia trecut, u la viitor. ri urmare, adeviratele legi generale
fico-naturale,
necesitilii, analoge ceto, m"lt de qtiinxele ale dezvoltirii limbilor continui s fie necunoscute, Evident,
ide-
" ngvistica pozitivistl este caracteristic cine aspir la acest ideal tr gtiinlele culturii este convins
""""u,'pent;
,,leje fonetic#', frm creia _dezvoltlrile
fonetice
1 intT-un anumit mmt se va ajunge la formularea
ur
stiri succesive ale in
care se constatl intre dou1 sau mai multe
qi fr
astfel de legi. Deocamdati isi aceasta nu este posibil
limbi sint in mod Sr grl, regulate virtutea unei insuficienle, sl zicem, provizorii: inc1 u cu-
"""i"i
excep{ie. noagtem mlr suficient de fapte,
Dezvolterile constatate sint de tipul uTmltor:

|al, lur lum > it. i, P'""r'J:;

'#!,r!'"i:, ,,

|at, clamat, lm > it. chiama, 'htv:::.# K,i', ,,,

|at. tectum, octo > 7t, tetto, otto; Sp, techo, ocho;
sau > |tll, l2l,

Astfel de corespondenle regulate pot fi

atribuite, -
cauze similare celor
form lingvisticii poiitiviste, acliunii r
care oferi
din naturi, sint confiTmate de ,,legile fonetice",
satistaclia qtiinlifici de fi descoperit
ci qi i limbi se ll'i
ceva analog se sr in
naturi, aceasta echivalind
intern limbi-
.,, "-Jrr faptului ci existl legitate
cind se
i*, ,*"ruta tocmai prin aceste "legi", chiar atunci se trece 1
aqa-zisele ,,ci,Jze" ale dezvoltarilor,
De aici
S
urirui" qi mai miisl: 1 doTin{a de prevedea dezvol-
tTi viitoare, intrucit aceasta ar fi
dovadi de maturitate
Meillet observi cu regret
p*rr'ru orice qtiin{1. in acest context,
in sensul in care sint
tot rgllingvistica este qtiin maturl
"
0
6 trebuie s
(- eDrrre obiectim in acest caz -
uulvvlaur -_,li.]n _altele , '"":,1l1:u'r"j
ci noliunea naturalisti de "lege fonetici",
__
ln
bpr"-i.*qi r sint "t", totul
u sint legi naturale, d alt
realitate, aEa-numitele ,,r"gi-ion"tl"""
88-108 [td, rm, , Coseriu, Siri,
fundament; cf. . sri, S ,
diacronie i istoie, Bucureqti, 1996],
 rlul III

ANTIPOZITIVISMUL

0.1. i jurul anului 1900, sub influen{a mai mult sau mai
pu{in directi noilor curente filozofice qi reflex al acestora,
incepe s se'afirme in gtiin{e, indeosebi in cele umaniste Ei in
culturi in general, i ,,ideologie": ideologie funda-
mental antipozitivist5. DeEi ataqat i, sub anumite apecte,
de pozitivism (chiar d de noile sale forme, mai rafinate sau,
din tri, mai rigide), aceast ideologie inceaTci si d-
qeasc5 unele din insuficienlele mai evidente ale pozitivismului
anterior.
0.2. Dar ism ,,ideologie antipozitivisti" in con-
t
firrmitate cu rdr str initiala, adici din punctul de
vsdere 1 celor patru principii fundamentale ale ideologiei
pozitiviste qi al substituirii 1r prin principii opuse?

1.0. Referitor la principiul ,,individului" sau al ,,faptului

lndividual", trebuie s lim cont, din acet punct de vedere,
do gl dublu al acestuia (1, faptul indidual punct de
plecrc al cunoagterii qi, i consecin!1, al Etiinlei; 2, faptul
lncltvidunl coniderat ,,izolat'o, adic independent de contex-
 1
Leclii de lipisticd +rld
zitivmul
36 se formeazi
fieca1_1l,i9: Tocmai de , m rmr, conceptele u
tele qi rela{iile sale: ,,atomismul"),.9i' liid
un rm- |r, ubrtructare 9i generalizare,
ci
-
orice obiect fiind
al; *"n.uri, in ideologia antipozitivisti, i se ,,acest obiect" qi, in acelaEi
timp, un mod de fi, posibilitatea
cipiu diferit. infinita altor obiecte acesta
- ti intuilia imediati
],.1.1. Principiului faptului
individual i primul slu sens elefanli peltru
faptelor acestui mod de fi. Nu m nevoie de mul{i
(r"*;;;;"i) qi, deci, ideii de construi generalitatea principiul uivr- forma conceptul de elefant: suficient
unul (chiar dacl
prin abstractizare gt generalizare, i se.opune experienla ulterioari va putea modifica sau r Ei
im-
din principiile fundamen-
I"tiui *arvidutui, esta este unul li conceptul nostru ini{ial), Mai mult, dacl ar trebui s

i_ viziunea clruia nici
tle ale fmlgli bl Husserl, i sine gi ti* conceptele ri abstrageroa unor trlslturi comune,
individ, ci conline
,,individ.. u este "uirui
qi frm, dr ar trebui s5
"*"lr*iu Masa la r scriu u este ;;; i simplu nu ni l-m putea aceasti operalie, se
mstri sa universalitate, i" uu"- dj pentru realiza
si nu este nici mir
numai ,,lucrul de acolo" neidentificabil i formeazi efectiv ri intermediul abstragerii r
trslturi
recunosc "m1", ci este "masl
qi
ci
,,aceast1 masl", daci concept,
doar comune mai multr obiecte, este niciodat
individlal) nu este acest
;;;;;;i;. Un individ (=faptirepetabil, ci este de asemenea un obiect generic gi schematic - u conceptul
'm" de m-
individcu totul particuiar Ei de anatomie r nu
plu, ci o-irl ,,ub*tract'o din manualul -
u"e*i-od general de fi - univer_
-. g*r " u tl', Iu' obiectelor,
-- refera la ce,l|, ci | um-|tleste
se
salitatea unui fapt nu se construieEte ri
abstlact|zar1 9i
{.t.z. i aceasti privinli sr si distingem intre
operalii implic' deja itii ignorat in
;;";;r, daifiind uceste stabili este geeralitate (empiricei qi u,iversalitale,. distinc{ie
ir""ir universalului, Astfel, u putem ideotogia pozitivista.'G r l i t t reprezinti
',;i;;_"_lrr ui btr" tragedii qi abstrigind trisiturile unrumr"r particularitlilor constante r,
avind deja con-
domeniul nostru de
lr comune, O"ou,""", p"n'* ielimita ceptul, 1 ionstatlm eiectiv intr-o clas de
obiecte; trisituri
s1 gtim deja este tragedie;
observalie, triju fel caracteristice cafe, la rigoare, pot s1 nu fie indispensabile
in caz contrar, " * milm, de exemplu, qi case,obiectele 1rbo1 si fie sint: r qi simplu, aceste
"" um gtim r din tru obiectele
l it t ,
Su etc., u doar tragedii? i[sltri Se r z int ii ele, U n ive rS

le examina pentru abs-
cercetate sint tragJi iniinte de inschimb,estecondi!iaconstatiriitrisiturilorcomune
recunoagte ceva
ir"arurile lor comune? Faptul de l olriecte, modul sr de fi al mitr
obiecte:
tacit, , este (ur1,
drept ceva, adic1 de Spune, chiai
'r-g" r{i n t u l u i unui obiect
sau poate fi dedus din
implici "cunoatere antepredica- fr de r
,,aceata este trug"ai";1, r,loncEpt, adici ansamblul acelor trsituri
tivtro', intuilie ,""t"i
obiectului f "il clasificim", trlslturi nu i si
ohieci u r fi este, Iar aceste
gtim in prealabil ci
]ui Eusserl, deoarece provine de fie h*trs baza observaliei, deoarece
iiu*r, iiiu,u ii 1{il obiectele nu r fi
?rcest
rt, aclevlTat totuqi ci cl el it prezente i obiecte; i caz contraf,
la Aristotel, p,in n,*i*i tui Hu*u",t, explicit anumite
g sint. Ftrrtr indoiali, cind atribuim
toate semnifica-
dobindegte noua uig;;J*
,i p*ri""laT, intelegindu-se i
ji "g de aplicaii, tocmai gralie lui Husserl
obiecte, putem greqi, stfl,
ttri universalittr{ii diferitelor
rl*,i"
{iile sale, dobindind
r;r

gi fenomenologiei,
38 Lecyii de liyisticd grld Antipozitivismul 39

dacf, m vazut numai frunze verzi, am putea crede pro- exist5 limbi care au numai silabe deschise, id silabe
prietatea ,,verde" este trsitur sri frunzelor. D inchise, exist, cit se r, limbi lipsite de silabe des-
, inttlnind frunze de alte culori, dim seama cf, nu este t chise; sau, maibine zis, u s cu no s astfelde limbi.
i frunzi este frunzi chiar flri fi verde,
i
l
De silabele deschise au fost considerate u ,,universal al
aratI cf, in conceptul nostru de 'frunzi', proprietatea ,yerde"
,i
limbajului" (di al limbilor). , evident ins ci este r de
era trstr sr. tn acest caz ipotetic, rectificarea fapt {ine umi de generalitatea empirici in limbile
sg face gra{ie ur noi ri{. La rigr insi, m putea (cunoscute) qi u de este universal in limbi atare.
sf, dispenshm de aceasta: considerind conceptul de'frunzi' Intr-adevr, putem s ne itrm dac limb r nu ar
qi intrebindu-ne daci frunz1 r continua s fie pentru noi silabe deschise r continua s mai fie limb. Ar conti
fruz chiar atunci cind r fi verde. Este , de alti u si fie, flr5 indoial, intrucit vedem nici necesitate
parte, se cuvine si se faci Ei , i fond, s f in r{il5 pentru limbi si prezinte st, trstuTi, nici
cazul obiectelor culturale. tru sistem de expresie s inceteze s1 mai fie limbi
Aceasta este valabil Ei pentru anumite tristuri generale dac1 u prezint aceasti trfls5tur5. m putea chiaT s
specifice gi exclusive ale unei clase de obiecte, adici t imaginm s s construim limbi umi cu silabe inchise.
Aristotel numete ,,riul". r acesta este Faptul de avea silabe deschise r fi trlsitur universal1
exemplul lui Aristotel
-
numai omul ride. Totuqi faptul de doar daci lim fri aceast trf,s5tur r inceta si mai fie
-
putea ride {ine de ,, ii este propriu" omului, netiind limbi sau dac5, cel pu{in, aceast5 particularitate r putea fi
trsitur necesar conceptului de'm' qi rli defi- dedus din conceptul de 'limbi' sau justificati fiind -
ni{iei acestui concept, ,,esentei" omului. Este adevrat f, - sri pentru acest concept.
mite trsturi constatate grl (de exemplu, faptul t.2.insensul al doilea cel ,,atomist" principiul faptu-
umi omul ride) r putea fi eventual deduse din conceptul lui individual este substituit- ri principiul -sistemului de fapte,
repectiv sau justificate ri el, trecind astfel la integrarea al ttuluj sau al structuii, principiu intim Iegat de cel al
universalului din obiectele considerate. Dar aceasta u- niversaliti{ii individului, dar r, totuqi, se referi la alte
leaz[ faptul 1 universalitatea este altceva decit generalitatea aspecte ale modului de rztr ,,faptelor individuale''.
qi r reprozenta condigia pentru constataTea celei de-a doua; frm acestui principiu, u fapt dobindeqte sensul su
nici faptul aceste trlsturi observate fiind m obiec- deplin qi este acest fapt Ei nu altul, nu fapt izolat, ci doar in
telor r fi numai ,,generale" qi, prin ur, inutile atita timp drl unei structuri mai ample, in interiorul unui sistem de
cit u s justifici ri universalitate. ela{ii din care face parte, Mai mult chiar, in psihologia ,,for-
Str examinf,m, in acest scop, exemplu lingvistic foarte tnei" su ,,structurii" (grm. Gestaltpsycholoe) se rmr
simplu. Silabele, cum se qtie, se imrt i silabe ,,deschise", ltul 1 i qi perceplia obiectelor se prezinti in cadrul unei
terminate i vocall (adici, silabe : sp. -v, l-, pra-do, it- tnlcturi Ei [ obiectele izolate de contextele lor se dovedesc
stra-da) qi silabe ,,inchiseo', terminate in consoanl (cum ar fi li iecclgnoscibile, um, adesea, identificm r-
cele din cuvintele: sp. par-dal, sl-d tras). Ot, in timp *tttttttl { r totuqi cunoatem, dacI intilnim i fr
 40 Lec|ii de ligtlisticd grld
Antipozitivbmul
mdiului s{u obiEnuit. un experiment curios, 47
dar concludent
l acest ete cel al birbi:lor. cuiva i "generaiul"), ci, din tr, este in mod ideal triri
se prezint in foto-
grafie s i desen serie de birbi unui sm studiu. Mai bine
de dimbnsiurri qi rrr* ,i;, ;; in{elege teoria se
diferite, izolate de orice context gi se prezint i i t , i n
De obicei, nu este rusti fiecare i
itrr sint.
']Tp.l sti
Inainte, fundament prealabilal i; studiul empiric.
ele ,,r'', qi u studiu Ei motivare
s identific una cu alta, ci par fi obiecte explicit sau imnlicita i idtiirli
total diferite. i
diate, in timpul studiului, iiJelimitrii faptelor s-
schimb, dac se adaug contixtul ( fa{
um1), dubla iden- d."p,;;;; in int"rio*l rui sint
desctise, interpretate qi rdt
tificare se prezinti imediat; adic5, se observa,
de parte, bogn{it i/sau modificati gralie
i;;;J; Dup, teorie im-
reprezinti fiecare
9"*lucru'':
sau fotografie Ei, de
mI, ri constatarea-rrior'fapt" ""iri"q'
studiu empiric, de
este vorba de ,,acelagi de}apte upu.li.riod"Ita;;;;;
u""t";uEi ;iu.p""t" r r-
2. d5 postulatele loriniqiale.
clase ]
Ast, ," i, irr practica de
rtr, itr teorie qi studiul "ti.-'
l

, 1._3.0.De imt! rt pentru

lr sint
disciplinele rti-
rlrl gi sll acestor coui princpii lectic constant: teoria rrzit
empiric exist un ;""r;;;
fumtl prealabil al ri-
de altfel, pot fi considerate forme diferite "uie, irui sfudiu empiric, iai rezultat"l"-
ui" ,rn,ri singu, u""rtuiu influenfeaz' Ia
principiu, cel al,,antiatomismului''. rindul lor teoria,
rld- qlb"u -Jit"iJ^;;
1.1.1. intr-o rim5 frm, principiul naturii, teoria rlil ia f
.. antiatomismului im-
la universalitatea faptelor t ze cu privire
";iprconstituie
li drept prim corolar distiqi ,r" ,,uciui;;;';;'(;;- ipoteze
srir qi istorie) Ei tri: teoria se rfr -
menful Ei cadrul studiului empiric funda-
puit rc fi modificate sau
rur" -,;; astfel de studiu. i
Ia ,, este
universal*, i timp studiul substituite prin altele,
9mpiric stabileEte ,, este
general" in faptele cercetate. in "u
schimb, i qtiin{ele culturii, " rrru
consecin{, se face distinctia .rrr", iliJ de crealii um_
-* in diferite domenii in mod mai -"rt ,*, -";";;;j; , de omul insuqi
-.l
liit' itr teoria Ei -tiin{a
liber
ipoteze cu privire la universalitate -od Ei inten{ionat,
,,grl" acelorasi f;; nu sint posibile, funda-
menfuI prealabilfiind
astfel, intre teoria literar5 qi
Etiin{a literaturii, itr teoria artei q t eie r i g i
gi gtiin{a arte.i, itr teoria limbajului care mul r 5
qi ,,lingvisticu g*rr"ru;. r despre.el insuqi gi despre
libere Ei r, fireqte,,se*explic5, activit{ile sale
.inverseazi.
In acelaqi timp, rrtl dintie studl
empiric Ei teorie se
se sr. teoria, neputtnd fi construitro; urm studiului miri_. Ir
." r"""ur qi se modifici i
i teorie, i trm sa liit,
abstractizare qi generalizare, pout" fi vorba, in acest caz, de u trunrpurr" este
situat ,,dui.' studiul " ptanul reflexivitfii,
empiric, rezultat final al acesiuia (r adic aI qtiin{ei fundamenta*
poate doar constata
fiin{ele um qtiu deja, il
ii -J ralional,
mod l"'-i'jr"5r5 despre
2 acest rimt tipic din Gestaltpsychologie limbaj sau gtiin!, li l i"r"i;;;i;.;J.r"u,our". rt,
teievizat rsidit i mlt
se bazeazd;i un joc
1ari, 1" i" ""i"rii,r li se preziti obiecte de It parte, se sr
""r.
izolate (de exemplu, piese ale r inst.umini" , Oui iiirrd caracterul
De rgul, piesele nu slnt identificate ta.a "i*r"l gi se itr sint. lhil al cunoaqterii teoretice, p"njru r-
,,*nt"r,toil. lr sau sint identificate cbnstrui teorie u
cu gr gi doar t msur i r sint
imt ,,i contexte...
r Nll{iunea
lui t{ssl.
2 Lec|ii de linpbticd grld Atipozitivismul 43

m nevoie, in realitate, de multe fapte, intrucit u este r intuilii strlucite, insi, cu rr exceplii, ele se dovedesc, i
cte constata este in mod empiric constant in faptele ansamblu, nesatisficitoare, contribuind la difuzarea in cadrul
subsumate unei clase. Riguros vorbind, din punct de vedere ideologiei curente r idei false, r rdri unila-
ra{ional, suficient chiar qi singur fapt considerat in uni- trl qi ur inexactitli empirice. adevirat totuEi ci la
versalitatea sa. intr-adevr, esenla in virtutea iri arta este aceasta contribuie gi mulli lingviEti amatori qi chiar unii ling-
art se regiseEte in fiecare ri de rti, iar face vigti de profesie, ins cunosctori ai unui mr redus de limbi
limbajul si fie limbaj se regseqte in fiecare act lingvistic (tot sau ai unei sigur limbi Ei care, in consecinli, tind s1 atribuie
astfel, qi in alte planuri: este esenlial Ei definitoriu in limbilor i general Etiu despre limba lor maternl
limbi se prezintf, in fiecare limb; substantivitatea se prezinti (luind, de ml, engleza in specificitatea sa model uni-
in orice substantiv; fonematicul se prezint1 in orice fonem rsl de lim).
etc.). 1.3.2. i doua sa form6, principiul antiatomismului im-
Firi indoialI, toate acestea pot duce la ul abateri Ei plicfl, pentru metodologia disciplinelor particulare, inversarea
pot implica unele riscuri in practica de rtr qi in elabo- raportului dintre faptul individual qi sistem, stTuctur sau -
rr concreti ur teorii. Astfel, teoria poate fi considerati text. i loc de ? cu faptul individual pentru ajunge la
numai tm gi in mod ideal trir s t u d i u- sistem, ansamblu ordonat de fapte particulare, in loc de
l u i m ir ic, cica fiind independenti de r l i t t stabili qi deduce din faptul individual structurile qi contextele
f t l r sau, eventual, simpl struir de modele in r acesta se integreazf,, rtr antipozitivista pfoce-
priori pentru interpretarea anumitor fapte. Or, teoTia bine deazb in sens exact invers: incepe cu sistemul de fapte,
in{eleas este intotdeauna teorie realului: tr uni- structuri sau contexte, tru ajunge la elementele sale
versalului in faptele insegi. in consecin{[, r teoriei constitutive. hir tru stabili este specific fieci-
,,model" r constitui mai curind reziduu al pozitivis- rui fapt individual i particularitatea sa, i studiul antipoziti-
mului, deoarece implic inlelegerea teoriei puT gi simplu vist se ponete de la sistemul de relalii r il determini. Se
frm descrierii, deqi frmf, abstracti, adic5, in fond, cu consider deci faptul individual este determinat de pozilia
indistinc{ia intre studiul empiric qi teorie, aceasta din urm r u intr-o structur1 sau ttr- context qi 5 el
fiind conceput doar schem generici cercetarii. Tot poate fi cunoscut atare doar plecind de la ansamblul -
astfel, limitarea teoriei la puline fapte sau la singur fapt, xiunilor sale cu alte fapte, de la rela{iile structurale care il
chiar d justh din punct de dr ralional, poate implica delimiteaz5 qi il caracteizeaz\.
risoul de lua in fiecare caz drept universal se -
stat fiind m intr-o serie de fapte sau de atribui unei
ltr-u plan superior, cel al filozofiei insigi, se ri de aceast rdr
categorii de fapte este propriu unuia singur. De , ,,rrr{ionalismul critic" al lui Antonio Banfi i frm sa iniliaii, adici inainte
gt filozof italian fi incercat s adapteze conceplia sa la mateTialismul
teoriile limbajului dezvoltate de ltr nelingvigti (psihologi, dirrlectic. tt-dr, du Banfi, datul rimr, constitutiv al realit{ii u este nici
logicieni, etnologi, teoreticieni ai literaturii, cercettori in do- ,,butriectul" i si, nici ,,obiectul", ci relalia insiqi intre acestca: tensiunea r-
meniul semioticii etc., chiar qi de filozofi) pot !i idei qi tetteTltn itr subiect qi obiect.
44 Leclii de ligtlti grld Antipozitivismul 45

aceastl cale se poate ajunge la considerarea relaliilor
inseqi dat rimr Ei constitutiv al realitfii, iar ,,faptele"
intre care se stabilesc rela{iile, fiind secundarea, in cazuri
extreme, hir de imrt{ redus sau ur qi simplu ,,indi-
ferente" in privegte propria lor s!: ,,faptele"
atare, se afirm1, ar putea fi acestea sau altele; importantf, este
tur relaliilor r 1 unesc.
2.0. Principiului substan{ei i se u, in ideologia antipo-
zitivist5, in primul rind, principtti|unclieis Ei, in al doilea rind,
principiul formei; adesea ,,funclie" Ei ,,formi" identificindu-se
sau, cel pufin, fiind tratate imr.
2.1. i conformitate cu aceasta se consideri i tocmai
in special acolo unde r de via| qi activitate qi, deci, de
,,organe" r ac{ioneaz qi ,,obiecte" r sint folosite pentru
ceva (,,instrumente") esen{a acestor ,,fapte" 9i,,obiecte" se
-
manifest6 i (qi i fond coincide ) fac, adici folosind
formulf, din Heidegger, ,,st ciocanului se manifesti in
faptul de ciocni". 1 consecin{6, in cercetarea antipozi-
tivisti faptele se identific5 qi se delimiteaz prin funclia,
ri substanla lor. Fapte diferite substan{ (de mlu, i
literatur1, in rt, in tehnicile ;i tradiliile populare etc.) sint
interpretate identice fiind ,,acelaqi fapt" daci
indeplinesc aceea9i
-
func{ie invers, fapte identice
-
prin sub-
Ei,
stanta lor se consideri fiind diferite, dacf, indeplinesc func-
1ii diferite, , de altfel, coincide adesea cu ,,cunoaterea
rigir" acestor fapte, aga cum se manifest qi in limbi, in
ul date anumitor tipuri de obiecte (si gindim, de
exemplu, la varietatea substan{iala unitatii func{ionale nu-
J Opoziliei itr conceptele de'substanli'Ei'func[ie', concepte u istorie
destul de complexi, i-a dedicat rt importanti .ssirr: Sustzff ud
Fuktisff, Berlin, 1910, trad. engl. Sust d Futi, Chicago gi
l,dr, 1923.
mita irr Sp. ut [rm. punte, pod]). hir gi in qtiin{ele
turl se firmi ideea relafiilor funclionale Ei contextelor
funclional diferite, in pofida eventualei lor identitili ,,sub-
stanliale". Astfel, in biologie, Uexkti susline orice orga-
nism este dotat cu ,,sistem receptoT'' (prin care percepe
intr-un anumit mod mediul slu) Ei cu un ,,istem efector.'
(prin r aclioneazi tot intr-un anumit mod asupra acestui
mediu), sisteme r, in ansamblu, reprezint5 ,,ciclu func-
{ional" r determin5 ,,lumea" specific fiecrui tip de
organism, astfel incit broasc5, de exemplu, ,,trieste in lu-
mea broaqtelor".
2.2. de alti parte, in diferite domenii se rmr5 rl-
{iile ur formale intTe fapte qi, i grl, ,,formao' lor, ru-
- {indu-se la ,,substanta" 1or. Astfel, se dezvolt ,,psihologie
frmi" ( amintit deja Gestalsychologie), iar in tri gi
critica literar Ei de rt se firm sau se rfirm5
in contrast cu considerarea con{inuturilor - de -
,,substanlf,'' (te-
m tlatate, idei, concep{ii, atitudini etice, politice Sau cultura-
le etc.), moduri de rdr ,,formaliste'.. in privegte
literatura, printre astfel de abordlri se rmri atit prin am-
ploare Ei multitudine, cit ;i prin r{ lor, cele ale ,,forma-
lismului rug"6, r Se concentreazi u sur ,,este'.
r5, ,,Spune", ci asupra faptulmi ,,m este
f5cuti" qi ,,procedeelor" aplicate in interiorul su, adic5,
Acest urt de cercetaTe incepe s5 se afirme in Rusia in primii ani
dupa 1900, atingind apogeul it 1916 ,si 1926, ajunge destul de tirziu
- i
gi
rt numai indirect (prin activitatea cercului de la rg)
- s fie crmoscut in
()ccident. Abia mai tirziu (i special dup5 190) scrierile,,clasice''
ale frm-
ligtilor rugi se traduc i mai multe limbi ocidentale. sum i rdril for-
Iltaliste ,,se rfirmi" fiindc, in parte, asemenea rd5i u indelungat
lliitic trir epocii pozitiviste r se m{i qi in aceast . sl,
tcl'etitor la rtl plastice aceste abordEIi se firm deja i Renaqtere (G.P.
l.trlrrzztr); cit despre .muzici, suficient sil amintim
. Hanslick (secolul al
XlX l).
 Lecyii de liyisticd grld zitiisml 4'7

46

in cadrul nara- 3.].. Se rmri, intr-adevr, ci esenla ,,faptelor" trebuie

ur ,,formei" sau ,,structurii", tntre_altele, s se manifeste in fiecare moment al devenirii lor, fiindc
fac distinclia intTe ("ac!iu-
iiutii,'tormaligtii ruqi "fabultr" altfel nu r fi vorba de aceleagi fapte, ir pentru stabili ,,"-
" crrm r putea sa s intimple
in viala real) gi "Su-
i r acestea ul lucrurilor, puI qi simplu, nu este necesar si recurgem la
bi""r' iintimplarile relatate efectiv qi modul r, in originea gi dezvoltarea lor, dr este r de ceva care
distinclie
,, lr" ii ordonate itr- naraliune), intre trebuie s poata fi constatat in oricare din ,,stirile" acestora.
u distinclia
;;;"rt"b id (sau echivaleaz) "sub- de alt1 parte, intrucit condilia sri pentru captarea
stanfl" Ei ,,fofm1".
qi tristurilor esenliale ale unui fapt este rm{ lor, se
2,3. Uneori, dupi m S-a menlionat, "funcfia" "forma" observi i studiile genetice qi istorice nu le pot stabili, deoa-
se identifici, adicl sint considefate
aparlinind _"formei"
r nici mr u rlm acestor trls5turi gi ci, de
;-"i" l faptelor cercetate, Astfel, i frm-
funcqionale fapt, aceste studii implic in pTealabil cunoaqterea esenlei
adesea cu cele func{io-
rismur rus abordirile ,,frml" coincid rmt lucrurilor. stfel, se constat
1 nu este posibil
daci este r de
nale. de alti part;;principiul frmi - if, explicam arta atare, nici si stabilim este , studiin-
l aceluiaEi sistem sau
,eiuliire frml ale unui fapt cu altele du-i originile. Identificarea originii artei, de exemplu, in mu-
(sau dac1 forma ibsiqi unui fapt este
conceput1
smlu
_ u este decit varianti i sau in joc, poate fi interesanti in sine, poate chiar justifica
determinatI de aceste relalii) anumite aspecte ale acesteia, dar nu poate si spun este
i fond cu ri-
celui al antiatomismului, deoaTece coincide arta, deoarece, in mod evident qi i acord cu aceste abor-
**"'urii (opus, in acest caz nu "atomismului", ci "sub- dri
-
arta este rt doar atunci cind inceteazl si mai fie
"Piur
;;;"i;r- Uneori i qiu de ,func{ie" se rdu la de -,
foTmi muii sau jocului. Momentul esen{ial al procesului
de u este inteT-
,,rela{ie". In acest "u", "on""ptul "funclie" genetic care aceste abordri il presupun este tocmai aceasti
prOui in sensul 'activ' 9 caIe de obicei
il implic6, ci i sens trecere la l t ,la alt mod de fi (mui-*-> art5 sau
matematic, 'relalie intre (doi) termeni'
umii
"functivi", joc -F> art). De aceea,la intrebarea ,, este tt?" u se di
i
astfel incit ,r*, ** *.rrr" un fapt ,,r" Sau ,,indeplinegte" un rspuns, semnalindu-se doar era i n i t de acest
func{ie;
anumittr func[ie, ci i intre umii
termeni
"existi" moment, adic atunci cind ii nu era rti. Mai mult chiar,
aceqti termeni putind fi consideTali
inclusiv indiferenli (cf, pentru identifica acel mmt, este Sr s gtim deja,
fenomen, cum se va intT-un fel, este arta tr, intrucit altminteri nu s-ar
t,.Z.l,hir incognoscibili in sine, Acest
vedea mai departe (IY 2,5,2,), r
in special intr-o frmtr putea constata Se trece de la mui sau de la joc la ,,alt
lingvisticii mdr, i glosematicl, lucru" qi anume la arti- Tot astfel, dati fiind deja s!
lucrurilor, dupb presupusa lor gzt, studiul dezvoltrii nu
3.0. Principiului evolulionismului
i se opune i ideologia poate Sa spuni sint acestea, intrucit are obiect r-
sau al esenlialitd|ii priu se modifici (,,schimbrile") Ei nu rimi
antipozitivisttr principiul itai de lucruri
descrieTii in identic in fapte; ir acest studiu implicf, la rindul slu aceeaqi
statbe, care implica drept "rlr Tevalorificarea
cu abordrile genetice qi studiile istorice, tr prealabil ,,ce"-ului faptelor, indispensabil -
"po"ii
 tru delimitarea acestora. ri aceasta, u se g legitimita-
1.3-1-), deoarce itr-dir este r de
tea, nici interesul specific al rdrilr genetice qi istbrice; abordiri diferite; dar
se cu toate acestea u se i s le separm. Riguros
srv dr acestea se refer la alte aspecte qi probleme vorbind,
qtiin|a ,,grl.' poate fi separata de
u la ,,esenta" faptelor fiind in moJ ra|ional ,,secun-
t, r este
-dareo', presupunind deja-,dati cunoa;terea esenlei
fundamentul siu; iar teoria nu iodi"ut si srim
de
atem- " doua reprezint dome-
qtiin{a empirici, dat fiind i de-a
porale ,,lucrurilor'. studiate.
niul de aplicare al primeia Ei, i consecin15, domeniul
3.2. t acestea sint valabile in primul rid pentru ei de
confirmare Ei verificare. Tot astfel, nu se cuvine sf,
universal qi, in si[, pentru teoriile corespunz5toa- fie separate
in fiecare caz descrierea 9i istoria: dezvoltarea istoric nu
r. Dar, intrucit universalul constituie fundamentul pentru
reprezint mi ,,schimbare'', ci sirm{; i
delimitarea faptelor gi irrcadrarea 1r i anumite plus, exist
,,clase'., ele se fapte 5rr,,s!i'' coincide cu/sau se manifesta
li 9i studiului empiric care stabileEte u m sint in general ,,deveni-
r". cert este is in practica de cercetare acestea
faptele unei clase apaTlinind tocmai lsi,rst qi -au
nu separat qi se srf,, iar uneoTi istoria este qi simplu negli-
alteia. i, fiind r de u fapt sau de un ansamblu anumit r
jat5. prin rmr,
de fapte, descrierea se aplici unei ,,stiri'' faptelor fiind rlm fundamental mai multor
d.,s9iljne r fi, in prezent, reintegrrii descrierii
opus istoriei acestor fapte (infeleas studiu al qi isto-
,,schim- riei, adici modului in r s fie imit esen{a qi
rilr"). Aqa se explici aparilia sau dezvoltarea tm5 devenirea
faptelor intr-o viziune unic qi uitri Tealitilii lor.
r discipline ur analitice Ei descriptive, um r fi
,,qtiinla
general artei" qi ,,gtiin(a literaturii", diferite atit de teorib,
4.0. Principiului naturalismului i se i
cit qi de istorie (i sens larg, incluzind studiile genetice): de antipozitivism
principiul cultuii sau, mai exact, distin"Jiu irrtr" obiectele
teorie, ri primul principiu antipozitivist ql piin distincia -
turale Ei cele culturale qi deci intte
intre universal gi generalitatea empirici; de istorie, ;tiin|ele tuii sj iill
ri ri- cultuii. Cu alte cuvinte,9tiinlele trl mai sint'accep-
cipiul al tril. De se insisti in general asupra auto-
tate model 1 gtiin{elor in geneTal, considerindu-se
nomiei Ei asupra valorii proprii descrierii, adesea afirmlndu-se aces-
tea, tocmai pentru exista tr, t r u i
explicit sau implicit, primatul descrierii asupra studiului dez- s fie diferite,
potrivit naturii obiectului lor de rtr.
voltrilor, astfel incit raportul dintre istorie qi descriere, admis
4.1.1. 1 aceastf, privin!5 trebuie si rmrm,
in pozitivist, se inverseaz. intii de
toate, 5 in pofida adesea se crede se admite
3.. Distingerea acestor rdiri multiple (teorie, - unii dintre reprezentan{ii Ei
Etiin{
,,grld", descriere, studiu genetic, istorie) nu implic iotuli
chiar de citre cei mai pulinl *
(poate pentru justifica propria lor ls rigr)
faptul ele r trebui separate i rtr concret5, daci
pretinde ob{inerea ur cunotin{e complete asupra unui
se {ele culturii sint diferite de cele aie naturii prin faptul- qtiin-5
sint ,,mai i Etiinlifice'', mai pu{in exacte iiguroase,
obiect oarecare. Astfel, este necesar sa disiingem inire teoria Ei Sau
ri faptul 5, uti|tzeaz mai curind capacitatea intuitiv decit
unei serii de fapte qi respectiva Etiin! empirici,,generali'(de
metode stricte qi explicite. i sine,
exemplu, teoria limbajului qi lingvistica generali, cf. mai tiinlele culturii sint tot atit
sus: de riguroase Ei tot atit de exacte qi qi;inlele naturii,
itr-u
50 Lec|ii de liyisticd grld Atipozitivismul 51

sens, chiar mai mult decit acestea (cf.mai jos, 4.2.1.). Cu alte rli lumii specific m libertilii
cuvinte, ele nu se deosebesc de alte gtiin[e i priveqte liilor libere ale omului
- activiti{ilor Ei r-
,unde ,,faptele.. create sint deter-
,,gtiinlificitafgn" ri face gtiin{1 s5 fie qtiin{i minate de cauze, ci se -pToduc in vederea unei finalit6{i qi,
-
ci datoriti exigenlelor impuse de obiectele de r se lri oblinute
-,
ocup5. De fapt, sarcina oricirei qtiin{e este de ,,spune
- d este rcudefinalitatea
au qi finalitate trir
,,instrumente.. r
lr; astfel,
,coincid
lucrurile um sint". De , condi{ia de bazi activit{ii finalitatea Iliadei este Iliada- inssi.
qtiin{ifice constituie ,,obiectivitateaoo: adecvarea la obiectul t Italia aceast5 distinc{ie 1.uu r trebui si fie) bine
corespunzitor. Tocmai pTin adecvarea la obiectul /or gtiinlele cunoscut, putind fi considerati "rhir ,,veche.', deoarece ii
culturii sint difeTite de qtiin{ele naturii: distinc{ia se face i apaT{ine lui Giambatista Vi, mrl
rursr qi cvasifonda-
i t r i r u l genului,,qtiin{l", u in afara acestuia (intre tr al qtiin{elor culturii i sensul lr rri. Pozitivismul ins,
,,Etiin{" qi ,,nonqtiin{"), nici este u SS deopotTivi cel italian, uitt sau ignorat-o, ajungind astfel
- - si identifice obiectele culturii cu cele ale naturii gi si rdu
intre tiinte cu grade diferite de ,,gtiin{iticitate". PuT qi simplu,
,,gtiin{ele generalului" (opuse istoriei, care Etiin! indivi- toate qtiin{ele (exceptind matematicile) la tipul qtiin{elor na-
dualului), prin specificul obiectului Ir, se divizeaz in gtiinle turii. Abia la sfirqitul secolului al xlx-lea qi i primii ani ai
naturale, matematice Ei culturale. Din acelaEi considerent secolului nostru se insist din u Sur acestei distinc{ii, mai
aceste trei tipuTi de qtiinle prezint de asemenea trebuie ales in Grmi, deEi f5ri iu directi cu Vico, ci mai
- nui exclude urid cu referiTe la Kant ;i la distinc{ia sa intre ,,necesitate"
si prezinte rdri qi metode diferite (
-
eventuala interdisciplinaritate cercetrii in zuri rt). Ei ,,libertate"7. i doar aceste noi eforturi r consecinle
ri urmr, Etiin! culturii u este ,,mai qtiin{ifici" dacf, decisive pentru metodologia qtiinlelor culturii.
adopt rdiri gi metode naturaliste, ci, din tr, inceteazi 4.2.1.Prima din aceste consecinte, in ordine r{iI, este
in acest caz s mai fie qtiin!, sau este pseudoqtiin{i, deoa- ltceea fundamentul teoretic prealabil al
Etiin{elor culturii,
rece tri exigenlei de baz obiectivitilii qtiiifi, tr se u de creat de itr m, nu il constituie
spunind lururil um sint, exact i acelaqi fel m 7 printre contribuliile cele mai importante ale procesului
qtiinl natural5, daci adopt6 abordiri gi metode culturale, tlilill,crr{icre rgrsii intTe qtiinlele trl
lturl-istri de
9i cele culturale gi de fudmtr
inceteaz s mai fie qtiinll qi devine mitologie (aceasta fiind lr rltiilr:klr culturii in sensul lor rriu, amintim: t Dilthey, ilig i
die
tocmai interpretarea naturii din perspectiva culturii). {J/.tlr,wi.ts,tls[t, I'eipzig, 188, trad. sp. Itrdui las ciecias
i
"rpi-
4.1.2. i const ins caracterul specific 1 culturii qi prin
frfi{, Mxi(:(1-1}ttenos irs, 1944; \( Windelband, Geschichte ud Naturwisse-
,tl&lt/l, lt)4, lassbourg, reeditata i Prrjludie, 1911, trad. it. Preludi, Milano,
se deosebeqte el de cel al trii? S ne limitim aici la l$,I/; ll. l{ikt, Kulturwissenschft ud Natt1,1wissesccfi Tiibingen, 1899, trd.
aspectul esen{ial. Obiectele naturale rli lumii ,,necesi- t, ('/r,llr,'l thurul ii turl, Buenos rs, 1943; . Cassirer, Zur Lok
dr fill/&rrwriTrt hft, Gtrg, 1942, trad. sp. lcs iis de la cultura,
tf,{ii" care guvernatx de ,,cauze" produc anumite ,,efecte"
tl l, l ,)5 l [( 'l. tracl. rm. . Cassirer, Eseu despre m. itroducere i
qi unde, prin rmr, constatarea se intimpli in mod t,ttltllrll ltt, l}rlerrrcpti, 1994].
ftlozofia

regulat, in anumite condilii, reprezint ,,lege natural6" sau t { \t 1rrivit' ltt caracterul competenlei lingvistice, se vedea Siri,
lege de necesitate mirii. Obiectele culturale, in schimb, |*,tttt f lll,1llriil, . 5[i-6l.
52 Lecyii de ligvbticd grld Atipozitivismul 5

4.2..isi{5 Etiin{ele culturii pot qi u trebuie si

,,ipotezele", ci, dupi m s-a vlzut (cf. 1.3.1.), ,,qtr
originar": in cazul lingvisticii, cunoagterea intuitivi vorbito- stabileasci legi de necesitate empirici referiIoare la produ-
rilr Ei lingviqtilor ingigi in calitate de vorbitori8. in acest sens, cerea obiectelor culturale. Aceasta u inseamn5 i ultur
tocmai s,tiinlele culturii sint ,,mai exacte" decit cele naturale, r exista ,,legi" sau ceva analog acestora: analogul legilor
deoarece fundamentul lor nu este ceva doar s r s - naturale i domeniul culturii il constituie, intr-un sens, faptele
inseqi care se produc (orice fapt cultural are legitatea sa in-
u n , ci ceva omul g t i (chiar d numai in mod
intuitiv). bine si amintim aceast1 idee se intilneqte deja tr), iar, in alt sens, sistemele tehnice r omul le
la , r sr in cazul obiectelor culturale vru,1-1ll elaboreaz5 tr dezvoltarea activitfilor sale. Astfel, lim-
obiectiv, realitatea faptelor atare qi certum-lll subiectiv i este, in acest 1 doilea sens, un sistem de ,,legi" r le
- rlm (,,aplic5m") atunci cind rim. Adic, stabili legi
siguran[a care omul cu privire la natura faptelor
- imperative ale producerii faptelor culturale nu este acelaEi
coincid.
4.2.2. de lt pafte, dat fiind modul in r se produc lru cu stabili legi naturale. De , in aceast privin!,
obiectele culturale, domeniul culturii admite abord5ri cau- pot fi formulate doar r m de pTobabilitate referitoare la
zale, ci doaT abordiri finaliste. Faptele culturale nu au cauze modul obignuit (normal) de acliona al libertlii in anumite
in sens naturalist, adic au cauze tr libertllii: ca:u,za, condiqii, este deja mult mai mult in compara{ie cu
lr eficienti este in fiecare caz omul care le produce Il posibilitlile qtiinlelor naturale.
ceva. Nu r trebui, prin urmr, s intrebim d , d i n 4.2.4. Tocmai de , Etiin{ele culturii nu pot qi tre-
u z se prezint aceste fapte, frm schemei cAuzA buie ,,si prevad" dezvoltiri viitoare i sensul in r lucrul
-+F(:ul),i pentru , cu f i- acesta li se rlm i pozitivist.
n l i t t se produc, frm schemei: ln realitate, in sens strict, nici Etiin{i nu elaborat
previziuni. se numete ,,previune" este, in cazul
FINALITATE qtiin{elor naturale, decit aplicarea unei legi empirice generale
r,\ la cazuri particulare, Astfel, daci prevd i ,, din acest
--v
vao', i condiqii barometrice rml, va fierbe la 100", firm
l
I
I dclar [ legea necesitatii deja stabiliti cu privire la 5 i
rr- -
I

grl se va aplica Ei la acest eqantion de . Supozilia taciti

(= ,,CAUZA") F CUUIURAL
Aceasta este schema corespunde lumii libertatii qi r
r trebui s fie aplicattr atunci cind se interpreteazi limbajul,
mitul, arta, tehnica, religia, qtiin{a qi filozofia, adici diferitele
frm ale culturii, toate acestea fiind determinate in sens
finalist, u in sens cauzal.
i astfel de ,,prev2iuni" este faptul 5 natura u ingal5
1i trtiu s5 fie aqa m fost intotdeauna, astfel incit legile
dejrr tirbilite continu s fie valabile la infinit. itr-dr,
l rn crede legile naturii se schimb5 la fiecare pas, u
ut str rdm nimic.
(} l acet sens * adic in priveEte aplicarea unei
,,tepi" tlu i ,,sitem de legi" la cazurile particulare
-
54 Lec|ii de lingtlisticd grld

qtiin{ele culturii rid exact in aceeagi mlsurf, qi gtiinlele

naturii. Numai in acest caz avem singur variabil, ci
dou: cazurile particulare cirora li se aplicf, lege qi legea
insEi r de asemenea se poate schimba. Si vedem m-
plu din lingvistici: cel al practicii filologice restauririi unui
text deteriorat. Daci intr-un manuscris latin se intilneEte, bu-
5r, prepozilia sjne rmt de un substantiv qi dac5 de-
sinenla acestui substantiv lipseEte sau nu poate fi cititi -
daci, si rsum, figureaz numai stud, ltmat de mici Il-ul IV
,,lu" se qtie totuqi i trebuie si fie r de ablativ
-
(de ., studio sau sfd); cu alte cuvinte, se ,,prevede"
LINGVISTICA INTRE POZITIVISM
acest si particular se construi cu ablatiwl, orice alt si
I ANTIPOZITIVISM
in latin. tr ,,previune" valabili cu condi{ia intre
timp si u se fi schimbat sistemul qi si si nu figureza, de
exemplu, intr-un text din latina tirzie unde posibil si nu mai
fie construit cu ablatiwl. Tot astfel, vorbitorul care rz 0.1. Din cele patru principii antipozitiviste, lingvistica -
form in conformitate cu sistemul s5u lingvistic sau corecteazi tual aplici, cu anumiti coeren{i Ei mai mult sau mai pu{in
form5 greEiti, t de u strin, ,,pfevede" aplicarea siste- explicit, primele trei principii r pot fi identificate cu dife-
mului 1 acest caz particular. i schimb, nimeni nici ri rite reac{ii fa{i de ideologia neogramaticilor. Mult mai pu{in
-
poate sl prevad cu exactitate qi in
torul, nici lingvistul
- se aplic al patrulea principiu, referitor la distinclia itr
.detalii m se modifica in viitor un sistem lingvistic. In qtiinlele naturii qi Etiinlele culturii. Aceasta se intimpli din mai
acest sens pot fi formulate doar rm de expectativi, de multe motive, determinate istoric, dintre r cele mai sem-
acord ,,se intimpl de obicei" i anumite condilii nificative sint urmtoarele dou care le m semnala in
(incluzind printre acestea tipul lingvistic al limbii respective). continuare. i primul rind, ideea frm creia qtiinlele na-
Dar trebuie s rmrm 5 aceasta nu constituie deloc turii r fi cele mlr se m{i i ideologia curenti, deqi
deficien{tr qtiin{elor culturii (cf. II,5.4.), ci tocmai contrarul, se mai justifici la nivel filozofic. i al doilea rind, reac{ia
deoarece aceste fm sint analoge celor din naturi; ele antipozitivistl in lingvistic u se mai racordeazi in fiecare caz
stnt specifice qtiin{elor culturii gi nu au nici u corespondent crr direcliile filozofice trr positivismului, ci se produce,
in qtiin{ele naturale, intrucit u este r de aplicarea ur_tor clc sm, i cadrul insuqi al pozitivismului. Lingvistica
,,legi" deja constatate, ci de rdur unor ,,legi" noi. rtr tl ii datoreaz6 mult lui de Saussure care, in
lrrnrl, fost u ginditor de formalie pozitivist5. De , d
lingvintica ur aplici in parte principii antipozitiviste,
* tt litcc mai curind t pofida, ya|ie principiilor filozofice
56 _ Leclii de liid grld
sssri, cel pu{in in misura in care admitem le conline
efectiv. t statele unite, lingvistica actual ii datoreazi foarte
mult tui Leonard Bloomfield r se mli mai mult decit
Saussure la nivelul gindirii pozitiviste, fiind ataqat direct la
reac{ii,,internoo' impotTiva pozitivismului clasic: aga-numitul
behaviorism (sau comportamentalism). opus, sub acest as-
pect, lui Bloomfield, in lingvistica american1, se cuvine s-l
amitim Edward Sapir, unul dintre pu{inii lingviqti neitalieni
r in ,trrdiil" sale face referire la Croce. i istoria lingvisticii
americane Lgug lui Bloomfield, deqi publicatl mai tir-
ziul, avut insi influenli mult mai rr decit cartea m-
nim lui sapir, publicat cu doisprezece ani inainte2.
drt 5 N. Choms afirm i ri mai curind la Sapir,
decit la Bloomfield, dar Ei Choms, clrui formalie filozo-
ficf, deficitarl 9i unilaterali, este subordonat ur curente
neopozitiviste, deEi propTiile sale conceplii (qi intuitii), in
con{in ele original, reprezint1 exact trrul ideologiei
pozitiviste. in consecinli, in r sa exist1 serie de contra-
dic{ii, mai ales de ordin teoretic.
De , u toate cl nu lipsesc idei antinaturaliste - r
transpar mai ales in dou curente: in idealismul lingvistic gi in
gramatica transforma{ional al patrulea principiu al anti-
-,
pozitismului se aplicl in mod coerent, i acest sens ling-
vistica actualf, rimiid in continuare de tip pozitivist.
0.2. Pinl um m vorbit de ,,ideologia neogramaticilor" Ei
m men{ionat 1 anume acesteia i se ideologia lingvis-
ticii actuale. Dar cine sint neogramaticii care reprezinti ideo-
1 Lgug, N.Yrk, 1933 (reeditatn de multe ri). Tiaducerea spanioli
Leguaje [sic], Lima, 1964 rru poate fi rmdt lr care u qtiu engleza,
deoarece li multe greqeli.
2 Language. ltrduti to the Study of Speech, N. York, 1921 (cu
reeditari succesive); trad. sp. El lguj. Itrdui al estudio del habla,
i-us rs, 1954,
i
l Linyistica ttre pazitivism $i zitim 57
i logia pozitivisti? m amintit ci{iva dintTe ei, ins in lucr5-
rile lor s-aT cuta i zadar declaralie rt celor patru
principii ale pozitivismului. Aceasta pentru ci, intr-o anumita
msur, realitatea limbajului se impune tuturor
Ei lr care
sint domina{i de ideologie sau alta Ei i aceste ri-
tru
cipii sint mai curind implicite decit explicite. tn plus, este
vorba de ideologie r r clar configurati dr din
punctul de vedere al reac(iei impotriva ei, fiind delimitati
negativ de citre aceeaEi reacfie rrzit, ,,antiteza'' sa.
ataTe, ideologia pozitivist, ri ideologie mfu este
generic 9i difuz, in timp concep{iile personale reprezint
totul altceva. itr- cuvint, este ideologie schematici,
cum se prezint de obicei ideologia cercettorului mir de
tip academic, r, fir filozofie rri qi fir principii
explicite, se limiteaz s aplice aspectele cele mai elementare
ale disciplinei r cultivi; u este, fireEte, ideologia
creatorului r manifesti totdeauna independen{i ferm5
de gindire. Astfel, daci il examinm mai indeaproape
r-
m Paul, considerat de mulli teoreticianul prin l{
al grmtiilr, vclm intilni la el idei gi principii cu totul
trr pozitivismului. De vorbind de ideologia -
gramaticilor, ne rfrim 1 nici un neogramatic in particu-
lar qi, mai ales, la nici unul dintre marii qi onorabilii rr-
zentanli ai acestei ritri: vorbim de ideologie geneiica,
,,de gcoal".
Acelaqi lucru se poate spune despre antipozitivism. princi-
piile contrare pozitivismului constituie mai curind unitatea
,,dif'tz6", baza gri 9i impliciti noii lingvistici, nu
exclude unele incoerente, rum Ei, as,a cum Se va vedea,
rigiliti specifice in diverse orientri. i i acest caz contu-
Se r in vedere r Sa l, iii der Sprachgeschichte, ]F'alle,
_ _
1920. rim edilie s-a publicat in 1880.
 58 Lec|ii de lingvisticd gr

ruril ies i relief mai mult5 pregnan}f, ri opozilie frml l mai deschise pin5 la cele mai
ideologia contrar5. inchise qi s-r
delimita numai in rrt cu qi i. i schimb,
Cl., pun"tur J"
vedeTe al ltr limbi, m putea distinge,
1.1. Aplicind principiul universalitlii faptului indidual gi de **"-"u, un
lung qi srt qi multe alte tipuri. "
i conformitate cu cunoaterea intuitiv vorbitorilor, se des*
In mod analog, pentru formele gramaticale
ri sau se rdsri explicit i faptele de vorbire, se ut mai
-
practic infinite, Iimba: lr r- are fiecare din aceste
PreSuS de/sau i spatele accepliilor de vorbire,
,,r"-niri"utui;;,
valoarea ui qi itr de limb. intr-un
fapte in limba respectiv5. 1 acela;i timp, se firm primatul anumit sens, 9i in
acest caz se ri la intuilie din antichitate
ti in ml inseqi ale categoriilor gramaticale. ," -urb*-
Iimbii, r S s t r i g t ein mod arbitraipebaza r
vorbirii, ci poate f i d d u s dinvorbire, fiindc s r- grmtil se mt' de exemplu,
aonst sau imri "ut"g.
aIizeaz,inaceasta. r aceste m, i inten{ia originari
"-
Astfel, i sunetul vorbirii, infinit variabil, se u c"loicai" ie-uu
descoper impus, constituiau un fel de defini{-ie restrins'
r se
ir si se circumscrie lr fundamentati ri
invarianta de limbi, fonemul qi se afirmi: nu sunetul care
variabil conteazi, ci invarianta, fonemul. itr-u anumit sens, sau grli
respective. Astfel, aoistul, adic5
se voTbeste in continuare de ,,clasele" stabilite de fonetic, _categoriei ,,indeIermina-
tul", este un timp r, in rrt cu alte
cum r fi l, deschis, inchis etc., dar acestea sint in{elese timpuri ut" urrui
sistem verbal (in acest caz cel al limbii gTecegti
deja date in sunete, r t ze t t de fiecare sunet antice), se
prezenta, tocmai, ,,indeterminat.' (cf.,
particular. Iar clasele, observ1, de ml, Sapir pot de alta parte,
- fi-fi
stabilite numai tru exist intui{ie rtiiifii,
desemnarea ,,preterito
rft'' in grbmuti"a spanio). Toi
, cu privire la iml
citi fonemului. Altfel r fi posibil s delimitim clase dicit ,,neterminat'', se Ceflnitie
func{ionali smr r implic rutr""
i mod arbitrar, dr intre sunetele considerate i mate- tr acestui timp verbal, deEi poate fi discutabil
lr"""j-
rialitatea lr, serii infinite, u existi limite exacte. se sta- daci defini-
{ia este rt5 sau u.
bilesc limite tru se face referin{5la unitate fonic5 de
de lt parte gi frmlr explicit conceptului de
tip special, fonemul, r este intuit in rri stri limbi
corespunde unei intui{ii din antichitate,
qi, ri analogie, qi i alte limbi. D spunem ci in italian {m Ce;u
i inventarea alfabetului compus dintr-un numirrzt
exist clasele de sunete deschis, inchis, deschis, inchis, finit de lite-
r, De fapt, toate alfabetele implic principii
aceasta r loc tr in italian5 clasele respective rs- fonematice, chiar
dacf, neformulate explicit 9i u intotdeauna aplicate
d ur unitf,li fonematice (distinctive). Iar daci stabilim in mod
coerent. i mult mai inainte de fi r de
clase analoge pentru spaniol5, facem din punctul de vedere foneme, in istoria
limbii italiene au existat tentative de introduce
al limbii italiene (sau al altor limbi care posed asemenea Iitere diferite
},tr cei doi Ei tru cei doi q deoarece se intuia faptul
foneme). De fapt, dacf, u m cunoagte alte limbi, nu -m
, i ambele cazuri, era r de unit'(i
gindi deloc s stabilim astfel de diferen{e pentru spaniol, ci distincte. "'
*riril mit ,,fonetice.. i r cuviniele "rit,
dr m stabili singuri clas de , care ar mrg de la ,,se scriu cum
r{i" (adic5, i r existi coresponden{5
regulat
 60 Lec|ii de lingvisticd grld
intre literl qi clasa de sunete) sint, i Tealitate, fonematice: aga
,,m sr{", cuvintele se scriu niciodat.
1.2. In priveqte principiul sistemului s al struc-
turii ( sml de relalii), se observi mare varietate de
puncte de vedere, i conformitate cu rela{iile care sint eviden-
{iate in fiecare caz, ins u exist curent in lingvistica actual
r s5 considere faptele ,,i rela{iile lor". Astfel, 8 -
g r f i l i gv i s t i i, substituind dialectologia punctual5,
examineazi relaliile intre fapte ,,echivalente" (realizri diferi-
te l aceluiaqi fonem, foneme diferite r descind din -
eaqi z, frm diferite ale aceluiaEi cuvint, cuvinte diferite
tr acelaEi concept, construc{ii gramaticale diferite cu -
eagi func{ie) um se prezinti in spaliu: nu se mai pune
rlm de stabili doar ,,cum se spune aici", intr-un anumit
punct din spa{iu, ci se urmrqt s1 se stabileasci extinderea
gi limitele se su aici Ei rela{iile spaliale itr
aceasta Ei se su tru acelaEi luu i alte ri, aceleaEi fapte lingvistice pot obline lri absolut diferite (qi
in aceeaqi lim istoric sau, eventual, i mai multe limbi, fapt
poate conduce la importante concluzii de ordin grl.
m s i l g i , r se dezvolt in paralel cu
geografia lingvistic, consider cuvintele i rrt cu lucrurile
desemnate. u rente l s ciolog ice dinlingvistl
l se concerrtr"
limbii i structura (stratificarea) societa@
norvegians incercat si stabileasc analogii intre structurile
idiomatice interne (in special, fapte gramaticale) qi structurile
DespTe dezvoltarea lingvisticii geografice qi contribu{ia acesteia la teoTia
limbajului qi limbilor, cf. . Coseriu, La geografta liisti, Montevideo, 195,
reeditati in frmi actualizat i El hmr su lguj, Madrid, 1977, . 103-
158. [in limba rmi in . Cogeriu, Liyisticd din pepectivd spaliald si tr-
/ogzcri, Chiqinnu, 1994, . 35-78].
5 . Smmrf|t, La lgu et la
sit. rtrs sociaux d'u langue de
lype archaiQue, Oslo, 1938.
L
sociale. Este vorba, fr indoiali, de tentativ5 cu totul equ-
t6, dar pentru rtrr lingvisticii modeTne este inie-
resant qi simptomatic faptul insuqi cineva s-a gindit la
posibilitatea de stabili sm analogii. s t i l i s t i de
tip idealist scoate in eviden!5 rela{iile interne din anumite
texte, adici ia in considerare orice fapt expresiv al unui text in
raport u restul faptelor r aparlin aceluiaEi text qi cu textul
intreg. tn consecin{f,, nu ," *ui S: Aceasta este in sine
expresie metaforic qi r utr sau cutafe valoare', ci mai
curind: Aceast expresie r valori diferite in conformitate cu
textele in care figureaz1', AceeaEi mtfr 'materiali' poate
fi sublim ori vulgari, intrucit valoarea expresiv fiecirui
fapt este determinat5 de rela{iile sale cu restul textului. prin
ur, nu se mai tinde spre liste de metafore, sau de
,,-
teri" cu privire la uz lingvistic considerat ,,rml.., ci
sr examinarea rela{iilor efective intT-un anumit text, i cate
invers). I s t r i l i ngvi s t ic de tip idealist raporteaz
istoria faptelor idiomatice (qi funcliile gramaticale) istoria
altor frm de cultur1 qi la unele muta{ii in modul de gindire.
r r i s m u l" (cf. , 2.3.) face conexiunea intre tipurile
,,
lingvistice si ,,stadiile" de dezvoltare comunitililor ,r-urr"
postulate de materialismul dialectic. tn s t r u t u r l i s m
este vorba de rela{ii interne in planul limbii: rela{ii intre
frm gi alte frm, itr conlinut Ei alte con{inuturi ale
i limbi; limba isqi fiind considerati ,,strtri'. Tot
de rela{ii se qi g r m t i t r s f r m i-
{
l , qi m de rela{ii intre ,,structura de srf{i.. qi
aga-numita ,,structur5 de adincime'' qi, i special, de rela{ii de
echivaleng in desemnare; de exemplu, intre construc{ie
n
itr-tvr, ,,tructufa sociali" u r lgituri cu Structura idiomatici, ci
rttt ,,trrltitoctura" limbilor istorice; cf. aici cap.Xl, 5.2. qi . .
62 Lec|ii .le li|tid 8r 6]

activa i constructia siv echivalenta in ,,mig" adici, di frecvent se poInote de Ia cu]egeri, colectii de mateliale deja
punctul de vedele al realitatii oxtralingvistice do$emnate (caln existente, sint interetate i ztt dit- noua
cM\|i cesaf la birui! mi ri fosl ivis de perspectivi. Acest aspect cercetarii fot dus i la nlti-
-
sr). intr-un cuvit, existii m varielatc de Tela{ii de '
mele sale sil de t gmti lsfrmtil,
diferite tipuTi (relalii exteme, rela(ii tr lnti-on text, rl- r sidr loale faplcle. in td. deja liule. ir
se elaboleaza ete doff un nou mod de formula regulile
tii interne intr-o limba), lnsa ideea lnsai de Telalie
context, cu u sistem u strutI ete prezenttr ln stabilesc conexiunile dintTe difeTite fapte: se rdzi pTactic
fiecare rt din lingvistica acfuala. in acest sens Poate i cind analiza faptelo fi fost deja ficuti, pecizindu-se
fim i doar lingvistica strctuala, ci toattr tigvistica doaf U mod t i sbtematic de prezentare acestora.
actuala este,,antiatomista". adevarat ci, Ui, antetioitatea ili leoriei
l,. Principiul grl al ,,antiatomismului" implicn insa i ete inteTpTetata in sensul teoria r fi 'independenta de
ll teoriei mai este conceputa Iezultat fapte' facidu-se teorie goala i de lipsita de oTice
final al tudiului fapteloI, ci fundament al studiului empilic, ss
-i , alteoTi, tcoTia insai se rd la construiea
-
arbitraTa de 'modele' tru descrierea Sau pIezeiltaiea fapte-
fi mr, fijfid anteIioara i od ideal acestuia:
studiu mii ri teorie, cel [i impliciti, ete de im- lor. DI i atfel de cazurj ete fie de interPletare
ginat. r, acest aspect este sco evidenii ln mod special i aburda principiului universalita{ii, fie, m s-a l-
lingvistica actual, aceasta plezetindu-se desful de frlt lat, de un eziduu al ideologiel pozitiviste.
fie ti limbajului sau teorie faptelor lingyistice, fie
metodologie; i timp lin8vistica traditionala se caIacteriza, 2,0. Principiul functiei strins legat de cel precedent,
dimpotriva, ri atentja acoTdata fapteloI, fiind ,,colectate" d unititi]e i/ao relaliile care stabilesc int, de l
de fi dat' mai arlpla de ,,fapte". Nu adevarat ci ling- mai multe i, de t functional,
vistica actuala deprcciaza faptele, i, de cele mai multe ori, 2_1- Atfel, faptele rrzit unitati de limba se
le prezinta fiind deja cunoscute, deoaIece pentru r mai identifica ri subtanta lr, ci, i rd fudamental, ri
importanta metoda ri r sint interetate sau prczentate funclia lor, s,a facut paItial i i lingvistica tradi(io,
aceste fapte. De aici derivi, in putine studii de ligvistica lil, insa in lingvitica actuala devine U principiu explicit. in
md, un alumit aspect ,,tautologic' cu ir 1 ltl t fel, fapte analoge in subtanla l I putea s?i coIes-
tudiate. Ttaditionalitii, caIe pletind faPte mateliale i, ptldll (au sa constituie) unita{i diferite i, invers, fapte in
tlareaba i tudiile de acst tip, daci faptele ll ltllbtan(ial difeite r putea rd aceleiai i.
examinate se deja, fiid bine stabilite de mult timp. I lnll. l cazlll in exemplul r l-m intilnit deja, de
pivete faptele tr, obieclia este lipsita de l mllltc ri, in aite contexte (cf. . II, 5.1. i 5.2.):
fundamet; trebuie s obelvam instr i trul de interes este dcrtdlls gi r ilrchis, deschis i inchis rsd, i fiecare
altuli este voTba de pIezenta faptele intr-o alta petspectiv, cllr| lnci si!l8!rc uoit5(i in spaniol [i ln rm], prin ttul
le aplica sistematizafe noua i exhaustiva. De i mod u rzil difcrenta de functie (acelai ]ucnr se prezinti,
(,4 L d linyilicd rld Ligi iltle Pozaytlr $i alllipozitiybl 65

dc rlu, llunci cind t,/./ cu dechis, cum se l limba t spune cu aiutorul altoT determinari
Pl'onualn ol'octiv, sau cu inchis, cum de obicej se r_ i , in mod rml, s i t r u i spuna in
li),1 tim rzit unitali diferite in italiani, unde Pot rd inrediat. itr-<lr, olice limba poate explima tot atit
distinge semnificante (forme flr Semnificat difefit). i invers, clt oimi ir alta, daca este r do valori doterminate
in altc limt i, {el i [i], [] Si [u], [f] i [], [] qi [], ] qi [] (dcli rr isj: poale s.o fac6, in special, adilu8ind dti
ctc. v putea rcIzflt de fir data singura unitate. nllri cxplicjte, ln ace,t Ss. cel pulin in principiu. exjsla
[ mod analog, cu riir la semnificat ( continut), dit'r( intre limbi i privinla posibiltntilor lr. Atfei, ,,i-
Iill8vistica moderna u se oprete, de exemplu, aupra diver_ gr"(=,,gr StIalucitoI") ete in sPanioll simpla func_
sclor ncceplii ale prezetului sau ale imperfectului, adica asu- tic dc limba asa cum r fu latina, in spaniola isi se poate
r difcitelor fapte de 'substanta semnificativa' pot fi intil_ U xcelai lr in latina se su cu !8aa adiu8ind
nito in texte, ci i si identifice i sa delimiteze 1 fiecare tocnrai determinarea explicita ,,illate"*. sau sa idrrm
caz unitate funclioala r rd acestol sm- exemplu ,,tm". Daca limba r mrl numai pina
bluri de ac.e[ii i le iustifice. acest scop in lingvistica la ,,t", ml mai mari de ,,patru" r fi, din Punctul
mdI se imbin' pimul iii cu al doilea i se intreaba ci de d, func(ii de limba; insa aceasttr limbi va putea
care sint limitele de vaiabilitate rt ale i valori tottri le desemneze. Astfel, tru ,,5" se va s, 6
fu(il it, |imite date de relaliile sale imediate zicem, ,, mi", pentru ,,l0" doua miii..; t
alte {ifuri din acelai sbtem_ Atfel, se va s, de
- ,,cele
.,!5- ,,cele doua miifi i un piciol"l l .,20.',,,cele doua
m!, prezentul ete delimitat Iimclional (i sili) iini i cele doua picioare". in timba se va vi,
i relatiile lui cu viitorul i cu pefectul simPlu i rr- de exemplu, de ,,8', fibdca, in mod lml, de ta ,,Patru.. i
zinta 'tot repIezinta acete timi l'. us se va I si simlu,,mul!i", iar semnificatele ,,opt-
accasta u se exciude faPtul prezentul r putea avea zeci" i ,,ase", fi se m in paniola in .,86'., voI fi
valoare poprie, inleleaa pozitiv, ci d constituie pentru vorbitolii Sai funclii de limba, cum Sint in spanio]tr. Dar
conlinutulau este delimitat i l i m ade alte continuturi. chi i intr-o astfel de limba va fi posibil sil desemniim cu
de altf, parte, tocmai din punctul de d al 'substatei exactitate uil 8, dei pIin intermediul i frl m"
senntice' acceptiiloT sale (desemnaTe ,,Teala" i pTopozilii Plexe : ,,de patru oli ceie dou miini i cele doua picioate, .

t), prezetul r putea sa se disting nici de viitor, plus mi i plu unu".

nici de trocut, caci, ln pivete timpul ,,rI8i",
poate Sa se rfr, plin intermediul I determinari -
textuale,la mmt,,rcale" l viitorului si ] trecutului,
m viitorul poate desemna momente zt i, uneori,
hi tlecute etc.
sr, ri ufi, sa facem distinctia intre
rrzit i reprezinta functie de lim, itr
De , m este de stabjli poate
limba prin intemediul functii ml sau plin itr"
mcdi!] r detelminai contextuale, ci daca serie de _
lli ltlc unei form epiezinta au i aceast limb func|ie
.
'll rl hl {.l.,il;, :l, cU ,.8" i L rmii. iris i
.lic
lll. llc1.1llIh|ll,.ltitn,,{d,lUolor' In,lrad,|,
66 Iaclii .le linybticd gl

unica, simpla i unitara, i daca aceasta fuclie este difeTitE de limba spaniola [sau m] atarc (adica datolita cunoaste-
alte functii ale aceleiai limbi: daca exiti limite func|ionale ii str limbii), ci dincontexte au situatii. intTe aceste
,,de lii", de cxemplu, intTe ,,gr strdlucitoI" i ,,gr dou5 acceptii exita, pin mr, limit functiona|a data
", u inte ,,optzeci" i ,,mulli", in felul acesta, noliunea de limba si:..t. seme]lactiv- i,,canta, iteratjv sau
de 'functie', coniderata in lumina iili felaliilo ite- ftecaentativ" t{i itr spaniola aceleiai ,,zone de variabili.
matice, poate fi inleleasa notiune coespunzatoare 'delimi- tate semantica", rrzfd determinaTi contexfuale ale -
larii fu;cliona]e' s -domeniului de variabilitate'. acesl leiai functii. i shim, ele rrzt doua functii lntl_o
, ufl fonem coresplurde unui punct, ci unei zone de mit faza lalinei. in r tru semelfactiv
variabilitate fi delimitata ri alte foneme i inteiorlrl r?' i pentu ftecventati r'dr. i aceasta faza tii.
caTeia Ilizri diferite au aceeai functio de limba; nici ..'t, data aceata- }i..ctnt5 de mai trlt ori, d5..5-
,,semnificat" (chiaT al unei frm gralaticale) esto ceva tituiau d u zone de variabilitate semantica, fiind rt
punctual, ci sd unei zone de vaiabilitate senantica print_o limila jt nclionala.
i dl cfueia acceptii difelite fepezinta aceeai valoare de 2,2. Principiul fui, opu pdncipiului ubstantei, u
timbi, dei determinata ulterioT ri fapte contertuale: este elicat, de alta parte, in lingvitica actuala, fiind
limitat la dsi sistemelo lingvbtice. intT-adevlt, acest
Fincipiu valabil i pentru itIt textelo, intmcit in
<..,..,.,..,> bri]fante
acod tilistica numita ,, votbfuii', expTei lg l
subtartla lo pot avea funclii difelite i u, fm
texleloT i contextelor ln figrz i, inves, e)resii
t exemplu: sp, rrd [m, cinrd] int-o propozitie difeIite in substanta lor Pot avea functie lg au iden-
Pablo t [Paul lt], poate fi intelasa i anumite contexte tica. Ibt astfel, in alte domenii ale lingvisticii rd prefe-
(sij in anumite situalii) ,,semelfactiv" 9i 1 alte tfi Tinta furcil r le ideplinesc ,,faptele'', iar faptele
( alte situatii) ,,iterativ" sau ,,ftecveotativ", adica i insei identific i Se disting mai curind ri functia decit
anuite cazuli poate deemna aclirrne i (,,clnt[ in acest i ubstanta !, pina si i lingvistica istoica se ff sa
moment, aici i acum"), ir i alte cazuIi, ti Iepetata coata in evidenta dezvolt?irile functionale. Astfel, aparut
s obinuita (,,cinta frt, cinta zilnic, clntaret" etc.). i - dezvoltat ,jlgi diacTooica'., substituit in
Aceste acceptii Sint, fafa indoiala, ,,l", adica inlelese efec- f9 palte fonetica istoica. fost itrrisi deja i tenta-
tiv de tr vobitoTi i, pTin urmr, corespund uI poibi tjv de e]aboTare unei ,,semantici structurale diacronice'',
litali l limbii sil, Dar este f de futrctii de limbi? edica tudiului func(ional al chimbrilor seantice in lec.
Fiete . De fapt, spaffola [i Im], contlar limbilor t, f vobi de 8nmatica istoTica i sens Stfict, ,
slave, nu dispune de frm speciale t expTima semel- ptio tI insii obiectulti sau, totdeauna s-a ocupat ltr-
factiful i iteratirl sau ftecveotatiwl, ia daca este de u fel de schimbErfile funclionale i semantice, dei mai mult
unul Sau altu1 dinte acete cazui, aceasta nu intelege prin implicit decit explicit: faptrrl i avem ince rii pToptiu-
68 Lec|ii linqviti gr Lih ilrc pozitivisl i tzilii 69

zi functionale ale limbilor se datoreaza altei particulaitati conte, de exemplul dat de Rmfi Jakobson. Un englez ii
ligviticii actuale, neaplicarii principiului functiei. Tbt at- spune i ls: 1rlr to m ftid. Rusul rmi nemultumit
fel, in m dintre limbi difeIite, in pecial in forma ifrti oblinuta, d in{eles daca englezul
lmjt ,,tipologica", se cauta intli de toate analogii i dife- teImiat de sis ii plopusese Sau continua Sa scrie i
rente futil. nici daca fost desemnat ri fl este it
Mai mult ir, riiil fuctiei fot lt i in s prietena. v ramine neEul{umit fiindca in limba 4 in
munca de pTedaTe, mai ale in predarea limbilol straine; timu- rS, I pedective (de ti trmiti) i imper-
lind dezvoltmea unei noi disciPline: g r m t i - feclive (de actiune tmit) i trebuie sa lg it
t r s t i v , i practica insai de prcdare limbilor traine, tip sau atful i fiindc i rs ( i in Spaniola [ i m_
referitor 1 Planul expTesiei, s i i pimul fid sur I]) sefac ditinctia in mod necesar it ,,rit" i ,,prie-
diferentelor fuc{iomte (fonematice) intre limba care pre- teaa". In plus, daca r fi vofba de tc crb, ul putea
da i limba olevilor, iar ditll ,,Substantiale" (fonetice) Se sa se intrebe, in ftr de aceasta, daca 4 ,,eu", se rfI la
pedau in cadrul diferentelor funcfonale, fiind intepretate fiinqa mli s feminina, deoarece in rs trecutul r-
secundao in compaIaqie cu acestea. ][ prjvete planul lui indica i genul subiecfuIui, Desigur glzl ff putea
lim- s grl-l'd precizind astfel r de ,,prietea";
eontinutului, faptul
- remarcat deja de Humboldt -
bile se deosebec numai prin aspectl [or material ci, de dar el s u , in mod normal, intr_utr caz acesta.
m, i intii de toate, pIio rgr specifica ti La rigoare, daca i-r I sa expfime toate deteminaile
nutului 1or (gmtil i lexical) devenit, drtt, r le imi ru, putea s r ceva de felul ,,,
axioma didactic-a, cel putin in dI gramaticii, dei mutt rt, m scri, terminat de is lui de g feminin".
mai putin i rdr lexicului. Astfel, se rm de la ince- r putea, firete (ci 2.1,2.), di e8lezi u t u i
'id
put func{iile r libi pot fi foarte diferite, ir cel mai se s i se s. ln acest caz, in engleza Pur i
simplu nu exprima dtrmiri care, 1 Schimb, indis-
Prost mod de l( - sau modul de iit - limba
straina ete acela st in t in aceata functii pensabil fie exprimate in rs; i alte cazuri, iotimpla
imilare cu ale limbii noastre. De fapt, daca dt trrul. Engleza, t de alta Parte, exptima distictii r
IiTnba stI, pin iEsui fapful este limba, adica, item l'llsa ri le expima de loc, oi 1 rim numai pa4ial i
u mit mjtri, ofera poibilitatea de itlg alte (tI divcrsc instrumente, cum ar fi cele exprimale ri ilr-
limbi, u tlebuie sa uitam acestea ieprezinta alte siteme, lcdiul aticolului i rs, i i latinr, nu exista.
alte stucturi. DoaT cu m dificultate vor inva limbi 2,3. Astfel, principiul filncliei ii gasete aplicare i de-
stri rl la ri se triduie sa traduca ilcriclcn limbilor, i itftr textelor, in lin8vistica isto-
]iteral, i in loc invete continuturile limbii tlaIe atare lic?l (1'l rsu i r pintr m s_a facut istorie functio-
( fid l t conlinuturi), it c|rm se exprimii i l), l" comptlraea lingvistica i, de sm, i lingvica
aceasta continuturile limbii I au se lmtz pot sa llliciltil la prcdarca limil straine. Si in z1 ,,rela!iilor",
lrim exact aceleai semnificate, sii amintim, in acest llc poiltc spunc intreaga lingvistica acfuala este, itr- fel,
,l0
Lectii d Rybtba R Lintvbtica pozitiyin i antipozitiybm 71
'tr
deli l forme ale acesti lingvbtici slnt fu- acete uniti, ci iveT, mai intii se identifi unitaliie dui
'funclionala", i
til cu mai multa !!, ir altele int mi indte.t se jutifica faptele de vorbirc: vaTiantele foice i de
(ri faptul oqrpa de cte r l l t conliout- De , ete foarte posibil , itr- caz paat!
functiilor, mai curld declt de funile lnei). lr, lingvist s idr drcpt obiectiv mai ulgent stabi_
2,4. Uri se sidr , i descieea limil, li0gvis_ lir uililor functionale i ti Ia faza de jtifi
tica modema 8li" sau ig(i tultiplicitata i varietatea larianteloI. Din aceasta cauza Poate sa impreia la
fapteloI de vorbirc, limitlndu-e la ir r unittrti de -m eferit mi lnaite.
ordin sir. Aceasta nu este adevaat au, cel (i, este 2.5.1. sa ne amintim i ideii de ,,sl.. i se u la
adevarat in privete principiile, dei poate fi adevarat cadrul Teacriei ipotliva pozitivismului clasic, numai ide9a
i czul cltarui sau i tin8vist i in cazul i tudiu de ,(i", ci i ideea de ,,fo.ma" (cf. cap.III, 2). AI tebui
particular. ateptm, ri irml, lul acesta se plezinte i
In realitate, modul de aborde aceloai fapte ete in lingvistica.
diferit. Lingvitii modemi tiu, mai ti decit cei tadilio- i s it, principiul pricipiutui subtantei
naliti, i rlil i f], de exemplu, sit multiple i ajuos sa fie determinant mi in 8losematica (cf. . Y
i l din ele sint r obligatorii i mit contee, daI .1.), r interpreteazi limba in mod strict foIma, sea-
le coSider1 tocmai I l i z I i ale unei unitali. t atfel, rind_o de oiice ,,substanta", fice i emantica. Dff ,,frm_
ei nu igr fapful forma verbului, , poate mI", preconizat deja ln Parte de ss, tr i la
avea multe acceptii, frm contextelor, dar le conidera alte t, mai ale 1 tehnicile de I i de decriele
t i i, adica vaTiante determinate contexttral ale unei fapteloT tingvitice (i ,,modelele" loI corepuratoare), mult
valori ul1itare, ale i uniaali funclionale. Diferenla de r- mai !i mod de faptele insei. grl, se
d st, ri uftlaTe, i fapful lingvistica taditioala considea ,,forma" strucfuTa insai relaliiloI functionale,
(pozitivista) considera faptele de vorbire fiind ir, i astfel incit 'forma' rzit doar combinare it1
unitile de linba (,') fiid s.dI. Ligvistica 'fur.
i ,ti". Uri se indica explicit ,,forma.. smlu| de
mdri, 1 chimb, considera unitatile fiind rimr, ial tsfui funclionale (distinctive) ate uoitalilor cale sta_
faptele partilare de voie fiiod rd. Ttaiectu| bilesq ir ,,substanta" tstril l nedictive,
Iingviticii traditionale mrg de la faptele paTticulaIe d vo!_ -
reprezinta un alt mod de indica aceeai combinalie,
bfu la,,clae", r se s t rr i s bazl acestot fapte; i privete formalizTea tehnici, aceata est, la ri-
traiectul linyisticii mdr, de la unitItile de limba la fap_ gr, mijloc pfi! excelenta practic: faptele i relatiile it
tele de vorbile (,,variante"), t potf i j s t ifi t d ele se ubstifuie prin simbolui scopul de le m mai
unitatile isei. Dat fiid faptul unitalile funclionale mai r i mai ml sir, adeva.at ' adeea uita
sint considerate drept clae constuite ri ttI, nici lilnctia instrumentala caIe au simbolurile ln chiar
simple ume de variante, ci Unitati de fuctie, r pleactr diciplina mtmti modelelor, din formalizare fdcindu_se
de la multiplicitatea bPteloT rtilI tr se tabili [ in sine. Notarca siDbolica se tranfela i s
12 lcli .le liid gml Ligvbtica it poaitivb i lizitiisl 7

pezentarii i discutafii ftl, im unol lIri btofice", rziti r ,,fundamenta iii i-

de lingvistica modema din rrltimii ani aspect zti caIe, cloflice".
trr ateptarilor, faciliteaza, ci comPlici lnlele8erea din itr-dr, mai m t din foTmele linyisticii
partea i cititor neiiliat. Uneori ajunge chial la aspecte actuale i dezvolta, intii de toate, metode alitice,
de neplecuta igenuitate, cum fi de s, cu tehici de itt i de decriere iri i numai
fodte tehicbt, in loc de,,o limba",,,o limi r, hir di se trece i la rt istorica, cercetae rq
daca nu i s-I .]ta limba (i ,, sitagma S", ,, frazf, de alta parte, este interpretata apiicare conceptelo. i
F" etc.). Ar fi i io m iuri irm sa metodelor ]rt t studiul sincronic. Ete se
oprim ateotia aupra acetor aspecte sfiil, ci sa mr- intimPla i cazul fonologiei i al aItor frm ale stlucfurali_
gm direct la ideile profeate, di se profeseaza U. mului iar, mai rt i cazul gramaticii gti,tsfr_
2.5,2, Un alt mod de itt ideea de ,,functie" este, mtil care tocmai ,,9 aPlica" istoriei. Aceasta, atuoci cind
um s-a spus mai sus, acela de rd la ful mate- sau d tr la istorie, deoarece ijn multe cazrrri is-
matic de Telalie it ,,functive", ri identifici, l tigalia (cel pu|in igil) se limitea la sincIonie. At-
fond, ,ti" |r,,relatia". Aceasta reduclie este tipica, i , fe|.8losemalica practic produs lucrJi cu t istoic,
numai pentru glosmatica, dei se manifet, in frm diferite, Ir Bloomfield, atit de inovator ftl im t dedicata -
i in alto cufete, l special in gaatica ftsfrtil. blematicii sinconice, se rEanifesta l esentd neogTamatic i
partea doua (de altfel, lt) lucrrii sale a8&8g
.l_ Principiului ,,tii de lucruri" au al ,,eeqialitr{ii dedicata istoiei.
tatice"
- se iiili evolutionbmului i eva-
lrii corelative descrierii in Bport modurile de rdr
de alta parte, afunci cind se face rt istolica, se
examineaza motivele (sau ,,cauzele") dezvoltarilof, mi
genetice i istolice *, ii colepund in lintici opozilia intre in fr Sistemelor li8vistice, printre aa-nui{ii ,,factori _
s i I i i d i i sau itr decieTe i itorie terni" (m I fi contactele itre difeIite limbi), ci, de im-
i Jirr
- explicita au imPlicita - priatului -
tului sii r apecfului dii in faptele inei i/
, in aspocte ,,itm", de exemplu, ln deficiente i coditii
de ,,dezechilibru" ale itr!I stabilite siri: t de
sau 1 tudiul 1r i, ptin urmr, primatului descrieTii asu- limba trebuie itr- fel explice sau sa iutffice chimbaIea,
I istoIiei. sit acestui fapt este i Jirm doar irs.
valoarea proprie i autonomia decrielii, ci in mrti cu .2. F indoiala, toate acestea rtrz i p mul
tri' se inverseaza corelatia diEe dsi i rid orientarile ,,tcfuraliste" (in ss l8, inclusiv i grama-
istorie: orise face exclusiv descrieae, ori s face m i i t i i tica 8enerativa). Ideea primatului tarii de limba i desclieTii
decIiere i i istoie, fid tri sa depinda de este insa in realitate, mult mai rrpindita, iar ir! forme diferite,
descTiere, i Ioc de pleca dc la ,,evoiutie" tru explica uneori atenuate sau neevidente la im vedere, este -
tarile, se l de la staIi tru explica ,,evolutia" i, ceptat i de istorici nestructuraliti, bcluiv de rrnii adversari
sa sm , in loc de dcciei ..ffudm(l PTincipii i tnlcturalismului_
74 Lec d ligiti,d r 75

Astfel, i idealismul |ingvbtic, oia ii picde formal i ri centrala, pentu aceli lucu intllnim tii ale lat.
autonomia sa. Mai mult hir, ete din cele doua belb (iL bello, ft, r. t atfet, lui . l , i to, mi
diciplie lingvistice de baza. DaT esto, tocmai, doua; lim care ti lat. r481i, li se continufui ale lat. plr (it.
fiid stilistica, adica disciplina analitica, sidrttr mai pl ft. i). se tlage concluzia astfel formo,ruj i r, cu
apropiata de s| rigir limbajului (cf. .V 2.1.); ir fuctiile lo re,pective, sint aoterioaie formelot de Dl/lJ i
itofia ligvitica t de idealism ete, in fd, dei lnt!-un /..l, foloite t aceleai functii, acestea din uTma subst!
sens loarte amplu, istorie ,,stilistica", adica motivata din purrc_ tuindu-le cele de /rrior i /8i, itr- anumita
tul de vedee aI stilisticii. Mai dt este cazul ,lis- perioada tri sa fi existat i ln aia tIl, inl_adevar, u
ticii" lui Matteo Bartoli, care r tgt c:!r -ar putea oxplica io alt mod iidt dint]e il i
strucfuralbmul7. in acest caz este de forma de apli m, intlucit u ete cazul presupunem formele r_
r geografiei lingvitice 1 istorie. r lui Bartoli i maneti . fi fot rlt din spaiola, nici inver. Mai i
datoreaza [l celol patTu ,,m patiale" (r are- zib io s cazufi se tie lril s-au itimp|at ln
dr) folul st iff rm fotmuleaz baza fapt9
- refeIitoarc
geo8Iafic
la distribuirea ftl liitgvitice
'
prin intermediul r mit date sinclonice
spatiul
cunoscute pentnr fi aplicata ltr ft caror dvenire
(tl) - sinl itrtt bdicii ale succesiunii ri btoricl t. Se jutiIici drept ,,rm. ri fapful
fatelor luate i dicu{ie. fm oneia din aceste m, inovatie care difuzeaza din ceotrul uoui teritoriu
Poate
mit ,, riil laterale", daca itr- Patiu lingvitic nu jg sa cucereasca it8 acet teritoliu, itua{ie prirr
inainte continuu, anumite frm se pIezinta in zone maiginale care, in aIiile tm, putea mentin' fml anteri-
i altele, echivalente din punct de vedere func(ioal, ocupa oare acestei inovalii. DaT . tri sa rmrfu aici
ri trl, formele zonelor rI8irrale (,,arii lateale") sint este faptul aceata rm, i camcteIitic lingvi-
de obicei, cele mai vechi, rcztid ,,trat" tliI, ticii Spatiale, ne peImite sa interetatn in sen istoic un fapt
neubstituit de inova(iile care s_au difuzat din trl acelui sinoonic. Punctul de Plecare este, de faPt, succesiunea, ci,
teritoriu tingvic. Mici, din sii deduce diacaonia, dirpotr, simultaneitatea frl considerate, din aceata
di ,,st de lurri", fapt de istoIie. sa !,edem Tnai deducindu_se conologia l Ielativa: se prezinta mai lntii ,,sta_
indeaproape unele exemple, in timp i Hispania i Dacia, rea de lrurr' i ,,descrierea" (constatarea distribuirii actual
adica i extremele teritoiului lingvistic latino_rcmanic, con- fmlr in paliul g8fi), ial Pe aceata baze se ajunge
ceptul de ,,frm" se rim i fr care continua lat. la inJereta itoricr.
fus (sp. hs, m..ft,r), i Italia i in Ga.lia, adica Itr- ens r smtI pot fi inteTpletate -
mite adad md din isti lirDbilor. ritr istoicii
1
. i imli l ltifutdlsi |ui asttoli 6| ..} limbilor vorbete, intr-adevar, de .rtr.. i anumite
.Laic ola ligti, crenevo, 1925, * !edc., i fti dc aceask. stdiiie
reite l .ragg li /i$'d vazidla ii, 1945, Pteom i: , Bartoli !i .
limbi s, i mai simptomatic, de,,growth and
Bettci, @ .!i ,ligilli d4 1928; , Bartoli ii , d, slructure", de ,,lti et structme... Adicl, obiectijl final
L i di ll q2j, l), dc r se {i cont este stare de limbalacare
,76
Lec|ii d linp,Mi.i
s-a iur deja din t de vd itoric: este ,
, de faptul cum s-a modificat latina, ci de fapful m
s-a fmt paniola lsao !m]. - st mod mai
zil de face istolia i limbi rmli r fi acela de
face i' Sl t celui ijt, adica nu lid de
la lati5 i urmid vicisifudinile acesteia (multe dintre r
arr laat nici m l liba di istorie dorim sa criem),
ci plecind de la limba in dbcutie ia frm sa acfuala i dm-
stid m au aPatut sau de d r i m au fot
integat i elementele r constituie i pezent. Aceas-
ta teza fot us|inuta pentru italiana de catre u m liog-
vit r dePalte de fi StrucfuIalist, fiind ri lttr
oic aI limbii: vittore Pbani3.
4-1. Astfel, pentru lingvistica tl, i sml! ei, int
caractestice riml tri pfincipii ale antiozitivbmului.
tr prbcipiului antiatomismului, in special i
doua sa forma, ,,rela[ionalff', ete Pactic gIl, dei rela-
tiile r se iau i considerare pot fi diferite conform cazurilor
i aspectelor limbajului la rc de fiecare data se face refe-
it. cit it Prima sa foma, ,,irslt", is U
cel ti u acord tacit i etc
amplu acord
- -
s(il, hi daca 1'l pTivie la detaliile apliciTii sale i
.frit la multiplele sale implicatii, U toate acestea. imi
nu este astazi cu desarsjre ,,atomist".
De m este Plactic grl acceptarea princiPiului
functiei: aptoaPe fa exceptie unitati]e lingvistice se definesc
Ei se idetifici ri func[ia lr, ri substanla. dt
adeeori se inceaJa faca dbtic{ia intre fur ,,obiec-
tivf' unitati|o lingvistice i unitilile ,,fac", ,,de "-
un ciclu de dii imll al lli isi * ana tnnite i l d
3
lm: s.88l ai li8Billid nor.., Tolino. 1959. ti l,irie. .l/rrre, ,i, l9{r,
grl$] Ligi 1tr pozitiybl i liir 77
ul lr. Astfel, Daniel Jones, i caftea sa dr fonologie9, da
definitie subtan(ialist fonemului, r este pentru el ,,
familie de st", facind ditinctia inte fonemul esle
i constitutia sa, substanla, i fonemul/ace (fuli
distinctiva). tru lingvistica actuali ioa este tti
faptul de face distinc|ie ltre ,,fur" i ,,functia" uni-
tatilor, cind se r rm d f i i ! i i l: Unitate
,,este" ,,face". cu toful altceva reprezinta d s r i-
r Unita{ilo unei limbi anumite; in descriere va putea
( va trebui), it-dt, Sa ia in congiderafe trasaturile
ubtantei specificc 1 fiecare sz: definilia lefera la este
fonemul (au f), la repIezinta @cer {m.
cu ii la rrtul dintie descrioIe i itoTie, oxista
d grl, deoarece istoria linStica ete cr tivata
i in suficienta masuta i, i plus, este conceputa i itr-
pIetata in sensuri r diferile. Dar exita ! putb mis
pentru acod, principala din aceste mis fiind rm-
terea primafuIui ,,st?lrii de lucruri" i pentru itorie, adica
faptl i istoTiei i se atribuie, intr-un fel, rt,,sin-
ctonic". 1ntt-adev?lr, faptul acesta poat ti inteIpretat
mod adecvat i autentic de i|elege istoria ln specificitatea
sa. ri rmr, i acelai timp va intelege u este vorba
de siri s t r , ci de ii faptelor iSti care
se iau in id. in acest ss istoTia numai ,,de-
id" de descieTe, ci imp|ica in mod necesar, deoarece
inteTpeta fapt istoric lsmtr tocmai a-l rstri m-
tal in Popriile sale contexte, al considera i aJ lntele8e in
Sinonia sa, in itoria lingsticl mai ft exista multe
ml ale acefui procedeu. Poate fi smlt istr fiind
exemplar studiul lui ti Pagliaro dcpre etimologia -
1 1/,. 0, mid8, l95o,
76 Lae|ii d liqid gr
s-a ajuns de.ia din !t de d ti este ,
i, de faptul m s-a odificat latina, ci de fapful m
- format spaiola [s ]. S-a obervat un mod mai
fezonabi] de face istoTia unei limbi rmi r fi acela de
face l enul ft celui obinuit, adica plecind de
la latina i umind cbifudinile acsteia (multe dintTe
laat oici m l limba carei istoic dorin sa criem),
ci plecind de 1 limba i discutie i fm sa actuala i dm-
stTind m au aparut sau de unde povin i cum au fot
inte8ate in elementele r constituie 1 prezent. s-
ta teza fost sustinta tr italiana de t m ling-
vist I depte de fi structualist, fiind plin excelenta
istoric al limbii: vittole pisani3.
4.1. Adel, t li8Yistica actuala, i ansamblul ei, int
camcteristice iml tei principii ale antipozitivbmului.
tr pIincipiului antiatomimului, in special i
doua sa fomla, ,,relationda", este ti generala, dei Iela-
tiile se iau i consideraje Pot fi difedt frm cazurilor
i aspectelor limbajului la de fieaare data s face refe-
rit. cit privte prima sa forma, ,,univesalista', erista
ml acoId cel ti rd tacit i este
- -
esential, chia daca cu Iiir la detaliile aPlicarii sale j
fritr la multiplele sale implicalii. l1 toate acestea, imi
este asGzi dsir ,,atomist".
De sm este ti grl t principiului
funcliei: aPloae filfa exceptie unitatile liflstice se defioc
i identifici i functia lo1, nu d substantl. adevaat
5 adeseo[i se trcrc faca diti lntre natura ,pbiec-
tiva" unitilor ligvistice i unita(ile,,fac", ,,de '1
! Un ciclu de stldii impol,tatc alc fui isi se ! tclni|e in cele doun
voluma: sI d'lirslnli.d rr.4 llitro, 1959, ,i iL . .,lfu, &esia, l 969,
Lin{|ica ttle pozdvbm i atipozitivill 1,7
ul lor. Astfel, Daniet Jones, in rt despTe fono|ogie9, da
defiitie ubstantialiltr fonemului, rc este tr [ ,
familie de sunete", facind distinc{ia intre fonealul esre
1 contitu{ia sa, sst|, i fml / (fui
sa ditinctive). tr linstica actuala i este caracteritic
faPtul de face distinc(ie it ,,tr" i ,,fut" uni-
talilor, cind se rm d f i i r i i lor: unitate
,,este" ,,lacd'. cu toful altceva Teprczita d s r i
r unitatiloT i limbi anumite; i descriere va putea
(s va tebui), it-dv, sa se ia i id trifuril
substanlei pecific i fir caz: definiiia se fefera la este
fonemul (sau fm), D la reprezinta dt fm.
cu privire la rrtl ditre drir i istorie, exista
un acord general, deoarece istoria ljngvistica nu ete cultivata
inci i! suficienti msr i, in ts, este til i it-
rtt in sensuri r difeTite. Dr exista cel [i premis
tr acod, pIincipala din aceste premise fiind 1l-
tr primafului ,,sta!ii de lufiuIi" i tru istori, adica
fPtul cf, i istofiei i atfibuie, intI-un fel, rtI ,,si_
cronic". intr-adevat, faptul acesta poale ti tt
mod adecvat i autentic de inlelege istoria i specilicitea
sa. ri Imr, 1 acelai timp se va itlg este vorba
de Siri n t d, ci de sincIonia faptelor btorice care
Se iau in coTtiderare. l acest ss istoTia nu numai ,,de_
pide" de dqsir, ci implici in mod I, deoarece
intereta fapt itoric lm tocmai a-l rstri m_
tal in propriile ale contexte, a-l conside i a-l intele8e i
sincronia J,l. ln itoria lingvistici mai lecenta Tru exita multe
m! ale acesfui procedeu. Poate fi semnalat is fiind
mlr studiul lui Antonino gli ds etimologia cu_
\ The hre, canbridgc, 1950,
7 Lec|ii de liTtlisticd rld

,,f{il5", deqi l forme ale acestei lingvistici sint func- aceste uniti{i, ci invers, mai intii se identifici unitf,qile
9i dupf,
{ionale u mai mult r!i, iar altele sint numai indirect se justific faptele de rir: variantele fonice
(prin faptul i se ocup5 de este r f l t r Ei de
con{inut. De , este foarte posibil , intr-un caz parti-
func{iilor, mai rid decit de func{iile inseqi). cular, u lingvist si considere drept obiectiv mai urgent stabi-
2.4, Uneori se consider5 , in descrierea limbilor,lingvis- lirea unit5{ilor func{ionale qi sI u treac la faza de justificae
tica mdr neglijeazi sau igri multiplicitatea gi varietatea ritlr. Din aceast calz6, poate si r impresia la
faptelor de vorbiTe, limit?ndu-se la examinaroa r unitf,{i de r -m referit mai inainte.
ordin srir. Aceasta este adevrat sau, cel pu{in, este 2.5.1. Sa amintim i ideii de ,,substan{.. i se in
drt in priveqte principiile, deqi poate fi adevrat cadrul reac{iei ?mpotriva pozitivismului clasic, numai ideea
in zul cutirui sau cutirui lingvist qi i zul unui studiu de ,,func!ie", ci gi ideea de ,,fm'. (cf. .I, 2).k tri
particular. s aqtept5m, prin urmr, lrl acesta s se prezinte qi
in realitate, modul de abordare aceloragi fapte este i lingvistici.
diferit. LingviEtii modemi qtiu, mi pu{in decit cei tradilio- i aceasti varianti, principiul opus principiului substanlei
naliqti, realizf,rile ui fonem, de exemplu, sint mtlltiple qi ajuns si fie determinant numai in glosematicf, (cf. . V
l din ele sint chiar obligatorii in anumite contexte, dr 3.1.), r interpreteazi limba i mod strict frm, sepa-
le consideri tocmai r l i z i r i ale unei unit5li. Tot astfel, rind-o de ri. ,,substan{" , fiL qi semantic. Dar ,,frm-
ei u ignori faptul frm verbului, i, poate lismul", preconizat deja in rt de Saussure, transpare
multe acceplii, frm contextelor, dr le consideri Ei in
alte curente, mai ales i tehnicile de analiz Ei de descriere
t i i, adici variante determinatb contextual ale unei faptelor lingvistice (qi ,,modelele.' lr rsztr), mult
valori unitare, ale unei unitati func{ionale. Difr{ de abor- mai pu{in mod de faptele inseEi. in general, se
dr consti, ri rmr, in faptul lingvistica tradiqionalf, consideri ,,frm" structura insiEi rela{iilor fgil,
(pozitivist) consideri faptele de rir fiind rimr, iar astfel incit 'forma'reprezint dr mir itr ,,structuri'.
unitalile de limb (,,clase") fiind sdr. Lingvistica Ei ,,func!ie". Uneori se indici explicit ,,formi.' ansamblul de
modern, in schimb, consider unitaqile fiind rimr, ir trsituri funclionale (distinctive) ale itiilr care se sta-
faptele rtilr de rir fiind secundare. Ttaiectul bilesc, iar ,,substan{i" trstril lor nedistinctive,
lingvisticii tradi{ionale mrg de la faptele particulare de r- reprezint5 alt mod -de indica aceeaqi combina[ie.
bire la o,clase", r se s t r u i s baza acetor fapte; In priveqte frml2r tehnic5, aceasta este, la ri-
traiectul lingvisticii moderne, de la unit5qile de limb la fap- goare, u mijloc ri excelen{i practic: faptele
Ei rela{iile intre
tele devorbire (,,variante"), r pot f i j u s t i f i t ri l se substituie ri simboluri cu scopul de le mr mai
uniti{ile inseqi. Dat fiind faptul unit{ile func{ionale mai r qi u mai mlti siguran{. adevirat adesea se uit
sint considerate drt clase construite ri abstractizare, nici func{ia pur instrumentali r au simbolurile in chiaT
simple sume de variante, ci unitli de func{ie, nu se l disciplina matematic modelelor, din frmlr fcindu-se
de la multiplicitatea faptelor particulare pentru se stabili i sine. Notarea simbolic se trsfr
Eiasupra
 72 L" r!" ligvisticd grld

ztlrii qi discut5rii faptelor, impune u lur5ri

de lingvistic5 mdri din ultimii ani un istorice", se prezinti istoria
aspect ezoteTic r, ,,fundamentat principii sin-
trr a'teptrilor, u faciliteazi, ci complic cronice".
ilg din intr-adevr, mai mr parte din formele
partea unui cititoT neiniliat. Uneori se
ajunge chiar li urp""i" actuale r qi se dezvolt, itii toate,
lingvisticii
de neplicut5 ingenuitate, um r fi metode analitice
de spune, u un tehnici de itrrtr
r foarte tehnicist, in loc de
,, lim'', ,, fim rl, hir Ei de dsrir sio".o,i"a;i;;;;i
daci nu i s-ar u alti limba (qi dupi Se trece gi la cercetarea istoric,
,, sintagm S.',
F" etc.). ,r fi bine i asemenea zuri s ir5m ,,
frara de alti parte, este itrrtt5 aplicare ""r""'ua"'"ur",
s nu tlr gi
rim aten{ia asupra acestor aspecte superficiale, metodelor lt pentru studiul iincronic.
ci s mr- Este se
gm direct Ia ideile profesate, d se profeseaz intimpli in cazu| fonologiei qi al altor forme
ru. ale structuralis-
2.5.2.U alt mod de itrrt id de mului iar, mai recent, i cazul gramaticii generativ-transfor-
,,func{ie'' este, ma{ionale r tocmai ,,se aplic; istoriei.
um s-a spus mai sus, acela de rd la Aceasta, atunci cind
concepiul mate- sau d se trece la istorie, deoarece i
matic de rela{ie intre ,,functive'., prin care Se multe zuri inves-
identific, in tiga{ia (cel pu{in original) se limite
fond, ,,funcfia" cu ,,relatia.'. Aceasti reduc{ie
este tipic, qi , azi la sincronie. Ast-
numai tru glosematici, deEi se manifesti, fel, glosematica rti u produs lucr'Ti
in frm itit, cu rtr istoric.
gi in alte curente, i special in gramatica Iar Bloomfield, atit de inovator in
trsfrm{ili. rim parte dedicat5 r-
blematicii sincTonice, se manifest i esenl
neogramatic in
3.1. Principiului ,,stirii de lucruri.' sau 1 doua (de altfel, excelent5) lucririi sale-
,,esenlialiti{ii ult"u Laguage,
statice" dedicat istoriei.
- care Se
Iu'rii corelative
opune principiului evolugionismului
;;
descrierii in rrt modurile de rdr "uu-
9 de alt parte, atunci cind se face rtr
istorici, se
genetice si istorice examineaz5 motivele (sau
, ii rsd i lingvistic' opozilia itr ,,cauzele") dezvoltrilor, u numai
s_i r i qi d-i r i sau in fr sistemelor lingvistice,
ritr aga-numi{ii ,,factori -
1 intie descri"r" qi i*to.i" terni" (um ar fi contactele intie diferite
si,firmr expliciti sau implicit5 limbi),'ci, de us"me-
tului sincronic- asupra aspectului - iprimatului aspec- , in aspecte,,interne.., de exemplu,
ih deficient" qi diiii
diacronic faptele insei q7
sau i studiul lor qi, ri rmr, primatului de ,,dezechilibru" ale sistemelo, .bblit"
descrierii asu- sincronic: starea de
r istoriei. consecin{a acestui fapt st u se afirm5 dr itr- fel s explice sau s justifice schimbarea,
lr rri qi autonomia descrierii,
l':!:.I*rie
u lnveIs.
ci in compara{ie u 3.2. Flr, indoial, toate aceste caracterizeazi
epocut trir se inverseaz corela{ia i primul
dintre dsrir si rind ritril ,,structuraliste'' (in sens
istorie: ori se face exclusiv descriere, ori se larg, inclusiv qi jrm-
descriere ,ri u i istorie, f5cind istoria - "
face i " i r'i tica generativ'). Ideea primatului st'rii de
s depind5 de lim si dririi
este insi in realitate, mult mai r'spindit,
descrieTe. i loc de pleca de la
,,evolu{ie'' pentru exprica iar rrm;;id;i;;
strile, se pleaci de la stiTi uri atenuate sau neevidente la
tru u rim vedere, este -
s spunem aqa, in loc de descrieri "i"u ,,evoluqia'' qi,
,,fundamentate principii
ccptat Ei de istorici nestructuraliqti, inclusiv
de unii adversari
l
I
:ti structuralismului.
 74 Li de ligvisti Trld
Astfel, in idealismul lingvistic, istoria iEi pierde frml
autonomia sa. Mai mult chiar, este u din cele di
discipline lingvistice de bazL. Dar este, tocmai, d; rim
fiind stilistica, adic disciplinf, analiticI, qonsideratf, mai
apropiatf, de esen{a oTiginari limbajului (cf. .V,2.1.); iar
istoria lingvistic rusi de idealism este, in fond, deqi intr-un
sens foarte amplu, istorie ,,stilisticf,", adicf, motivat din u-
tul de vedere al stilisticii. Mai evident este zul ,,neolingvis-
ticii" lui Matteo Bartoli, care r nu are tangen{e cu
structuralismul7. 1 acest caz este r de frm[ de apli-
r geografiei lingvistice la istorie. Anume lui Bartoli i se
datoreazi t celor patru ,,norme spa{iale" (r, are-
ali) refeTitoare la distribuirea faptelor lingvistice in spa|iul
-
geografic prin intermediul irr anumite date sincronice
-
(actuale) sint interpretate indicii ale succesiunii istorice
faptelor luate in discu{ie. frm uneia din aceste fm,
numit ,, riil laterale", daci intr-un spa{iu lingvistic
inainte continuu, anumite forme se prezinti in zone mrgil
Ei altele, echivalente din punct de vedere func{ional,
aria trl, formele zonelo marginale (,,arii laterale") sint
de obicei, cele mai vechi, reprezentind un ,,strat" anterior,
nesubstituit de inova{iile r s-au difuzat din centrul acelui
teritoriu lingvistic. di, din sincronie se deduce diacronia,
din ,,starea de lurri", u fapt de istorie. Sf, vedem mai
indeaproape l ml. i timp i Hispania ;i Dacia,
adic in extremele teTitoriului lingvistic latino-romanic, -
ceptul de ,,frumos" se rim ri foTme r continui lat.
formosus (sp. hermoso, rm.|rums), in Italia Ei in Galia, adic
7
mai imtti lrr teoretico-metodologici lui Bartoli este Itro-
dzi alla liguisti, G, 1925. se vedea, i fr de aceasta, studiile
rit i Saggi di linpica spaziale, ri, 1945, rum qi: . Bartoli gi G.
rti, Brevlario di ligulsfi4 d, 1928; . Bartoli qi G. Vidossi,
Limti di linguistica spaziale, 1943.
Linyistica ttr pozitivbm i antipozitivbm 75
in aria tl, pentm acelagi lucru intilnim tiri ale lat.
bellus (1t. bello, fu. u). t astfel, lui sp. mtis ;i rm. ti
r continu, |at. magb, li se u continuiri ale lat. plus (it.
i, ft. plus). Se trage concluzia astfel frmss gi mas, cu
func{iile lr respective, sint trir formelor de l/s Ei
/s, folosite pentru aceleaqi func{ii, acestea din rm substi-
tuindu-le cele de formosus qi rncg r intr-o anumit
ridi trebuie s5 fi existat gi in aria centrali- itr-dr, nu
s-ar putea explica in alt mod coincidenla dintre spaniol qi
rmi, intrucit este cazul sf, rsum cf, formele r-
mgti ar fi fost pTeluate din spaniol, nici invers. Mai bine
zis, i asemenea cazuri se Etie f, lucrurile s-au intimplat i
felul acesta; iar rm se formuleazb baza ur fapte
cunoscute pentru fi aplicati altor fapte rr devenire
istoric nu Se cunoaEte. Se justifici drept ,,rmi..
ri faptul
inova{ie r se difuzeaz din centrul i teritoriu poate
s ajungi si cucereasci intreg acest teritoriu, situa{ie prin
r, in ariile trm, r putea si se mlii formele anteri-
r acestei inova{ii. Dar trebuie s rmrm aici
este faptul i aceasti rm5, expresie caracteristici lingvis-
ticii spafiale, ne rmit si itrrtm i sens istoric un fapt
sincronic. Punctul de plecaTe nu este, de fapt, succesiunea, ci,
dimpotrivi, simultaneitatea frmlr consideTate, din aceasta
deducindu-se cronologia 1or relativ: se prezint mai intii ,,sta-
r de lucruri" 9i ,,descrierea" (constatarea distribuirii actuale
formelor i spa{iul geografic), ir aceasta baz se ajunge
la inferen(a istorici.
itr- sens r smtr pot fi itrrtt -
mite rdiri moderne din istoria limbilor. printre istoricii
limbilor se vorbeqte, intr-adeviT, de ,,creEterea.' unei anumite
limbi sau, qi mai simptomatic, de ,,growth and
tructure", de ,,6volution et structure". Adic, obiectivul final
dE care se {ine cont este s t r d l i m i la r
 L
s*a ajuns deja din punct de dr istoric: nu este vorba,
ul lor. Astfel, Daniel Jones, in cartea sa despre fonologie
uf,rf,, de faptul m s-a modificat latina, ci de faptul
u
9,
di
dfiii substan{ialisti fonemului, r este
s-a format spaniola [sau rmf,]. S-a observat
mod mai tru el ,,
familie de sunete", ficind distinc{ia intre fonemul
rezonabil de face istoTia unei limbi rmi ar fi acela de esre
i constitulia sa, substan{,
face i sensul trr celui obignuit, adic u plecind Ei fonemul/ace (func{ia
de sa distinctiv). pentru lingvistica actual ins este
la lti Ei urmind vicisitudinile acesteia (multe dinire I caracterisiic
u faptul de nu face distinc{ie itr ,,natura.. qi
au lsat nici rmi in limba cirei istorie dorim s scriem), uni-
,,func{ia''
ci plecind de la limba in disculie in frm sa actual
tifilor, cind se pune rlm d f i i r i i lor: unitate
demon- Ei
strind cum au irut sau de unde provin qi m au fost ,,este" ,,face'o. Cu totul altceva rrzit d s r i-
integrate in elementele r constituie i prezent. Aceas- r unitlilor unei limbi anumite; i descriere
Se va putea
(sau va trebui), intr-adevir, s se ia in considerare
ttr tez, fost sus{inut pentru italiana de
citrb un mr ling- trisiurile
vist care departe de fi structuralist, fiind prin excelenia substanlei specifice in fiecare caz: definilia se rfr
la este
istoric al limbii: ttore Pisani8. fonemul (sau fonem), u la ,"pr""i.r'a acesl
fonem.
cu privire la raportul dintre descriere qi istorie, u existi
4.1. Astfel, tru lingvistica actuali, i ansamblul ei, u acoTd gl, deoarece istoria lingvistici u este
sint cultivat
caracteristice primele trei principii ale antipozitivismului. inc5 in suficientf, m5sur 9i, in plus, st ut
itr-
Acceptarea principiului antiatomismului, i special in pretati in sensuri r diferite. Dr existi cel pulin Ei
premise
doua sa frmi, ,,rl{il'', este practic grl, degi rela- tru un rd, principala din aceste premise fiind recunoas-
{iile r se iau in considerare pot fi diferite frm zurilr
terea primatului ,,strii de lucruri'.
9i tru istorie, adicb
qi aspectelor limbajului 1 r de fiecare dat5 se face faptul ii istoriei i se atTibuie, intr-un }el, rtr
refe- ,,sin-
ri. Cit priveEte rim sa frm, ,,universalist'., exist cronic". tntr-adevr, faptul u"".tu poate fi interpretat
u u
amplu rd _ cel pu{in un rd tacit in este mod adecvat Ei autentic de inlelege istoria in specificitatea
esen{ial, chiar daci u cu privire la detaliile-aplicrii sale gi sa. prin urmare, in acelaqi timp se va infelege
nu este r

referitor la multiplele sale implicalii. Cu toate acestea, nimeni de sincronia s t r i, ci de sincronia faptelor istorice
r
nu este astzi cu desvirgire ,,atomist.'. se iau in considerare. i acest Sens istoria nu numai
,,de-
De asemenea este practic generali tr principiului pinde" de dsrir, ci implic in mod sr,
deoarece
func{iei: r fr excep{ie unit5lile lingvisticee deiinesc interpreta fapt istoric inseamni tocmai a-l reconstrui
m-
qi se identifici prin fui lor, nu tal i propriile sale contexte, a-l considera qi a-l inlelege
ri substanli, adevrat in
cf, adeseori se ir s se fac1 distinc{ia intre tur sincronia sa. i istoTia lingvistic mai rt
,,obiec- exist multe
tiv" unitlilor lingvistice qi urritait" ,,fac'', ,,de ''- exemple ale acestui procedeu. poate fi semnalat ins
fiind
"" mlr studiul lui Antonino PagliaTo despre etimologia
u-
8 un ciclu de studii importante ale lui pisani se fl reunite i cele dou
volume: Saggi di liguti st4 ri, 1959, qi Ligu
culture, si, 1969. 9 The hm, Cambridge. 1950.
 L
vintului it. messa1' [rm. ,,liturghie"]. i acest caz etimologia
Fri indoiali, limbile nu mai sint considerate orga-
,,substan{ial" u necunoscuta, fiind chiar evident5: eite nisme trl; dr de multe ori sistemele lingvistice
r r gi simplu de paticipiul pasiv feminin al verbului ," ,,i-
fici", fiind tratate nu tradilii ale unei u"iliti
mittere, ,, trimiteo', ,, adresa''. Dr de semnificatul
,,li- omului, ci 'lruri', obiecte naturale.
turghie"? Ei bine, Pagliaro sr etimologia nu poate fi tiill naturii
continui s fie luate drept model pentru orice qtiin{,
limitata la simpli inregistrare dezvoltarii ur foime qi ir
limbajului i se aplic5, ri rmr, principii qi metobe
r semnificate i la explica{ie grifl sau abstract rrbiuru-
liste, indiferent de modul in r st conceput obiectul
unei asemenea dezvoltflri, ci trebuie s fie, in fiecare caz, de
studiu. Astfel, continui s- se rs de
reconstituire qi itrrtr unei situa{ii originare: situaliei ,,ciuzele'o faptelor
lingvistice, cutindu-se legi de necesitate. Ir
i r apare inova{ie, adic in r nou i frm, iau ,ut
dr Martinet, in pofida faptului el insugi aplici schim- "u
in semnificat, Se creeaz Ei se accept nouf, tradi{ie qi in bTii fonice principiul finalist al eficienlei tehnibe
care atit inova{ia, cit qi acceptarea pot fi in{elese justificate. (,,-
Ei mie"), ia atitudine i mod explicit impotriva no{iunii Je 'fina-
Pagliaro reconstruiete, i studiul siu,'situa{ia' comunit(iloT litate', pledind tru noliunea de 'cauzi', r i se
creqtine primitive qi dmstrz de , in acest context, r 'mai
gtiin{ifici' (um de altfel qi este, dar numai pentru qtiin{ele
,,referin{ao' formulei lte, miss l putut si se extind si s fizico-naturale sau in cadrul ideologiei pozitste).
semnifice ,,liturghie". in acest sens, desigur, rtt"t, s"
9i etimologia, emit in continuare ipoteze cu privire la universalilb
mbalutui
disciplin prin li ,,istri", r caracter ,,sincronic". iri, cu privire la modul de fi al limbilor.uu
4.2. i privegte principiul distinc{iei intre ti qi -privire la tr schimb5rii lingvistice "u
cultur, i consecin!, itr Etiinlele naturale qi qtiin{ele culfu- omului, reprezinti ss, deoaTece - aceasta
, intr-o qtiin{5
lnseamn
rl, m men{ionat deja u este nici general qi nici nu r noi dr presupunem , in realitate, noi cunoatem
aplicare rt i lingvistica actual5. DimpotTiv, chiar 9i
implicit fiind subiecte libere ale propriilor noastre activitati.
dac aceste distinc(ii s-au fcut qi in idealismul lingvistic, ir,
adevirat aceasta permite s presupunem in d
itr-u mod mai pu{in explicit Ei i acelaqi timp mai pu|in arbitrar se doreqte ne i in practicI
in
acestea sint motive -sufi-
rt, qi in gramatica transforma{ionali, mai mr parte practica descrierii limbilor
din frml lingvisticii moderne in special, diferitele frm -, de vedere etic).
ale structuralismului -
mti, i aceast privin!f,, la nive-
ciente (nici acceptabile din punct
- sefapt
lul ideologiei pozitiviste, care, firegte, iEi are efectele sale
Tocmai de , distinclia indispensabil itr teoria
limbajului qi lingvistica general se face decit rri,
prtor la aplicarea rt celorlalte principii antipo- ir
unii lingviqti, fideli ideologiei pozitiviste, ajung hir sa
zitiviste care, in schimb, sint acceptate tr. res-
ig, pentru , fiTeqte, din punctul lor de vedere, aceasta
apare imrhsiili. cit despre teorie, m zut
5
10
se vedea operele lui Pagliaro incluse,in bilbiografia de la sfiTqitul acestei uneori este conceputi r Ei simplu form5 generic5
carti. Studiul la r se face referire i text, ,,La formrila .Ite, missa est''', sc de-
afli scrierii (,,model"), voTbindu-se ii qi de 'teoria ui |imi'
ftl Altri sagi di citica smti, . 127-782.
mit, , daci prin ,,teorie'' se inlelege descriere,
este
 ambiguu qi superfluu, iar daci se
in{elege altceva decit descri-
r, este lipsit de sens, deoarece
fout* exista teorie
unui obiect rr11.
Ide_alismul lingvistic, sub influen{a
lui Benedetto r,
ff,cut, fr' indoial, distinc{ia intre
liin;;le naturii qr ifir"
culturii; dar
- poate
reprezentan{ilor sii
qi datorita insutlcientei
,,vis theorica.'
Teugit s imui acest punct de
vedere qi altor rt inovatoare
," conturau in
respectiv. i special, karl vossle--irriqiuto*t
"ua"
idealismului It-ul V
lingvistic qi portavoce al qcolii ideutiste j"rm 12,
fost
ginditor cu capaciti{i speculative
r dst s poat
face din doctrina idealist un sistm UNITATEA I DIVERSITATEA
orgurrl" qi i funda-
mentat, aplicabil la problematica LINGVISTICII ACTUALE
atit de mt limba-
jului, Iar i lingviEfi idealiqti,
poate -urt
tru teorie, qi-au desfqurat tiitt mai curind
-i ;r" J"i"ii
firf, s jg s intemeieze izo|ai,
9l.
Lingvistica itrrtt autentic 1.1. Cele patru principii examinate de noi, sau
cel pulin
qtii! culturii, .
rt_ i toate aspectele sale, primele trei, cu corolarele gi implica{iile lor, configureazi
reprezint, qdr, sarcina
prezentului Ei viitoruIui. unitatea ideal lingvisticii actuale i forma sa
,,mdr'' sau
,,trdiili". atare unitate nu exclude insi, ci itr-
anumit sens chiar implici diferen{ierea intern, astfel
incit
lingvistica actuala prezinti, du cum s-a spu, mr
ri-
tate de rt qi orientri. Aceasta, in conformitate
cu
din particularitatile r ii determin5 unitatea ideal: focali-
zarea interesului asupra teoriei gi metodologiei.
alte cu-
vinte, unitatea epistemologici ,,formali" este
r justific1
varietatea,,substan{ial'. lingvisticii actuale, motivaiia
ll Despre toate acestea se vedea SDtd i epis-
special . VI. temologici formal qi gri fiind aceeaEi: primatul
r2 Vossler gi-a expus partea esenlial'
ncepliei sale antipozitiviste i: triuit
Positivismus ud ldealismu,s teoriei gi metodelor, insi aceste teorii qi metode sint
i der Srhwisss"idlrg,
I904 1i Sprache ri
als Shfug ud twiklug. .i"rg,
;? i.u""t" spaniole incluse
diferite, alteori hir radical diferite. Unitatea lingvisticii
i bibliografia Ost. O*oi1,9:1-T"l acfu-
;;;;; .ensul sau istoric, se vedea l trebuie interpTetat, prin urmr, unitate in
diversitate;
excelenta sintezi critic iui ..
cbrb,-i.r,'ij"rl,rr" che Philologie ud m- qi invers, varietatea sa trebuie interpretat
deme Spr"achwbsesch manifestare
mt Filoloa Yl.r, rZ+. i
l lingiiica *", "".. sil: F{.. Christ-
unui principiu unic ( u ism toate teoriile
;;;, Gds, 1985,] ar
fi in mod egal valabile qi acceptabile).
 84 Lec[ii de lin|visticd grld
Iingvisticii constituie dsrir limbilor sisteme, u alte
cuvinte, ,,gramatica" in sens lrg. Dar chiar in acest domeniu
aten{ie mai mr se acorda secliunilor i r structurile
se constat5 in mod imediat (fonologie, morfologie, sintax
lmtri), rtr ocupindu-se mult mai pu{in qi relativ
tirziu de Sectiunile in care structurile sint mai pu{in evidente
prezentindu-Se, la prima vedere, serii ,,deschise.', um5rul
de unitili constitutive (lexicul) fiind nelimitate. Gramatica
9i
structurile sale opozitive reprezinti in lingvistica structurali
u model pentIu alte discipline 1, inclusiv pentru cele care
studiaz alte dimensiuni ale limbajului, um r fi dialecto-
logia. Stilistica, in schimb, fcind abstraclie de citeva excep{ii
(itr acestea, foarte important de mentionat fiind R. Jakob-
son), ori se face deloc, ori este considerat1 secundar
in rrt cu gramatica, ori disciplini ltrI, ,,filo-
logic", nu propriu-zis lingvistic.
2.3. Gramatica aceasta ins fir5 fonologie, mai
- de data
ales teorie si dsrir categoriilor gramaticale
disciplina rimr;i r exclusiv in ,,guillaumism.'2, - este
degi
avind alti motiva{ie teoretic: fiindc esenlialul in limbaj il
constituie, in viziunea reprezentanlilor acestui curent, moda-
litatile (de con{inut) in r se realizeazi gindirea lingvistic
in trr sa de la virtual Ei generic la actual si rt, adich,
t Aceasta valabil inclusiv
tru fonologie, i relatiile sale cu gramatica
sticlo Ssu. I,ntllogia se dezvolt cronologic inaintea gramaticii explicit struc-
turl, lr modelrrl sa'ru implicit este, cu toate acestea, grmti. adevirat i,
du deztvtrltalca f<rnologici r rcprezintii ,,gramaticalizae" foneticii
-
aceasta servetc, la ri|ul su, moctel tru gramatici (morfosintax), apoi-,
tru lexictrlogiit sluturl:i.
Numim astl'cl clrrcntul
d.. rtr r prtrvine <ie la dti lingvistici
(gramaticali) Iui G. GrrillauIne, <loctrin5 adoptatir <teqi adesea cloar partial
de itrgi scrie -de tiitrlri, mai ales in
sau cu modificri si restriclii
-
Fr{ qi i alte regiuni frftl.
Uitatea si diversitatea ligvisticii tul 8_5
tocmai categoriile gramaticale (moduri gi timpuri ale verbului,
gen, um5r, caz etc.).
2.4. frm ui alt rt din lingvistica actual, 1
,,neohumboldtian"
- reprezentat
Jost Lir, Leo Wisgrr
mai ales in Grmi (ri
gi discipolii lr) limbajul bste
constituit in mod fundamental din d straturi: -, primul rr-
zinti organizarea imediat lumii ri intermediul limbilor,
configurind, in fiecare caz, un fel de ,,lume itrmdir" sau
,,interunivers"(in grm. Zwischewelt), i timp al doilea
cuprinde p.rocedeele Sr pentru vorbi in diverse situaii
din lume, dar cu elementele deja date i acest ,,interunivers:..
riml strat corespunde in mod esenlial lexicului; al doilea,
sistemelor gramaticale. i consecinli, bisciplina lingvistic5 de
bazi r trebui s fie lexicologia, studiu al mdlitii in care
oamenii structureazi in mod rimr universul. itr-dir,
contribuliile cele mai importante Ei de mai mr originalitate
ale curentului neohumboldtian {in de lexicologie. Tot astfel,
diferenlele dintre limbi rmrt de reprezentanlii acestui
urt sint, intii de toate, cele lexicale, acestea fiind inter-
pretate derivind din ,,viziunea despre lume.., specific, r-
prezentati de fiecare limbn.
2.5. ,,rrismul", in schimb, u accentul
unitatea
dialectici ditr limbaj gi gindire, unitate r s-ar manifesta
i primul rind i modul de structurare propoziliilor.
uI, sintaxa, mai ales in frm sa ,,tipologici'' (practicat5,
J Din
r lui J. i, trul teoriei ,,cimpului lexical.' (l4lltl), trebuie
cx;tminat studiul firndametal Der cleutsche l4/ortschalz i sizirk cles vers-
lottdcs, l, Heidelberg, 19l. Wisgrr qi-a expus ideile in special i
.&1lrr-
9i sr<,h ud Geistesbildu, Gottingen, 1929, irr Das Gesetz ier Sprache, t|ei-
tlr:l[rcrg, l95l ;i iTl Die ir StuJ' i der r|rchug der Sprachell,
Di.isseldof.
l()-]. u privire la raportul dit teoria cimpului lexical;i scmantica
structrrrala
;rt,tttltli't, [. II. Geckeler, Strukturelle Semarik ud Wofeldtheorz!
tilr,
|')7!, ld_ sp. Suiti sllt! teoia del ry lri, Marlrid, l976.
,r,tlc;t i lurr str lziris tle semtilllic.a Stlfurl, Maclrid,
se
l971.
 86 Lec|ii de linbticd Trld
de altfel, in mod destul de ,,tradilional"a), reprezint disciplina
Iingvistic1 rimri tru acest curent.
2.6. Din motive total diferite, qi in forma clasici gr-
maticii generativ-transformalionale (aEa-numita stadard
theory), sintaxa reprezint sectiunea de baz lingvisticii de-
scriptive; mai mult, disciplina rimr intregii lingvistici. De
fapt, i aceasti orientare, cunoaqterea lingvistici (,,m-
ten{a" vorbitorilor) este identificat cu capacitatea de forma
propozilii (sau 'toate propoziliile corecte' itr- lim: cele
spuse deja qi cele nepuse ii), iar sistemul gramatical al unei
limbi este conceput ',,mecanism" pentru uni, in rsul
de frmr propoziliilor, anumite con{inuturi de gindire
extralingvistici (migs) cu anumite rrztiri fonice', cu
alte cuvinte, sistem de structurare sintactici. in siq,
sintaxa se prezint fiind partea centrali descrierii limbi-
lor, frm schemei urm5toare:
,,fonetic"
w
sintaxi
,,semantic"
,,Structurile" propriu-zise ale ui sistem lingvistic 9i r-
porturile r le us sint stabilite, in acest ,,model'o, de tr
sintax. ,,Foneticao', in schimb face parte din ,,morfo-
,,rrisml" (concep{ia lui N.Ja. ) constituit rursul multr ani
doctrina oficiali lingvisticii sovietice, inclusiv dupi mt lui r (1934).
fost respinsi qi dmt ,,mristd" de I.V Stalin i dd articole
publicate i ziarul Pravda, respectiv, 20 ii Ei 4 iulie 1950: ,,rismul i
lingvisticd" pi ,,Despre unele rlm rfritr la lingvistic''.
Unitatea Ei diversitatea liyisticii actuale 7
fonemic5", integrind qi,,morfolog i".. (aceasta
1
din urmi integrind Ei lexicologia) -,Ei,,semantica''
'interpreteaztr', respectiv,
structura sintactic ,,de suprafafd'' qi structura sintactici ,,de
adincime", adic stabilesc materialul fonic in r este ri-
mt prima Ei ,,referinta" extralingvistic celei de doua.
2.7. Aqadat, diversitatea concep{iilor determini selec{ia
Ei
organizarea obiectului lingvisticii in cadrul domeniului global
care ,,limbajul", punctul de lr in studierea acestui feno-
m, rum qi ierarhia disciplinelor lingvistice particulare.
Stilistica,lexicologia, gramatica sau numai sintaxa sint prezen-
tate alternativ discipline primare sau, i anumite caz.'ti,
discipline practic exclusive; iar tr umit ori-
tr este disciplin5 trl5, sau constituie lingvistica prin
excelenti, poate s5 ri disciplini sudr, marginali
sau lipsit de interes rri in cadrul ltr orientiri.
.0. Tot astfel, in cadrul aceluiaqi curent teoretico-metodo-
logic, diferen{ele datorate modului de limbajul qi/
sau gtiin{a pot fi foarte profunde atunci cind m de-a face
cu orientrile r se exprim5 Ei mai coerent i aceasti pri-
vinli. Este tocmai constatim, i structuralism, in cazul
,,glosematicii" daneze gi al,,bloomfieldianismului" nord-ameri-
can. La rim vedere, anumite aspecte
rtilr ale acestor
orientri pot fi interpretate drept greqeli sau procedee ritr-
r; trebuie s {im cont is 5 t interiorul orientrii res-
pective ele se justific prin r{ lr cu anumite principii
fundamentale- Prin urmare, dac5 cineva inten{ioneaz s5 discu-
te qi s resping anumite aspecte, acest lur trebuie fcut
baza riiiilr inseqi care acestea se intemeiaz: aie
prea mult sens s critic5m opinie s tezi izolati ,
in rlitt, reprezint aplicare deliberat unui principiu.
3.1.1. i glosematic5 lingvistic tul iouis
- doctrina
Hjelmslev (cf. .VI, 1.1.3.) descrierea limbilor este inte-
-
 88
Lec|ii de linyisticd grld
Uitatea i diversitatea lingvbticii actuale
9
ls i primul rind fapt
r formal: u fel de ,,lgr
limbajului". Or, acest aspect ,,uzul lingvistic" foneme, grafeme etc. in consecin{i,
,,t"hrri"'' fost discutat qi citicat disc!
plina respectiv mti sau mi
descrie tocmai - unitiqi de ,,frm'", stabilind-
de u totul alte pozilii, obiectindu-lse,
printre altele, r-
yatrebui s le
teruI ,,extrem de abstract", insistindu-se rela{iile r le
sr difilt'ilr caracterizeazs. Numai dupi s-ar putea
empiTice u r se frt. tr la fonema-
descrierea atunci cind postu-
lz igrr ,,subslanfei" ftl tic5, la grafematici Ei la alte discipline lingvistice,
aiordate. u alte cuvinte, r r
s-a.procedat qi clnd r fi voTba studia realizarea mlr in unitaJi fonice,lrafice
de tehnic facultativ de data aceasta u in ,,limba.' r, ci lill
etc., dar
aplicat lri fapte r constituie
obiectul ltr rt ,,uzului
din lingvistic (de ex9mplu, fml).
este r de facultativ' ci
i;;;;;;;ifrii; lingvistic".
Tot astfel, unitatile de con{inut vor fi considerate
de consecinla mtd;; in glose-
inevitabili unui md de u matic independent de ,,substan{a lr semantic5'.,
i t u 1 describrii, ltfus,
gi deci u este r, in sens "rr""" iti pur frml
propri.r, Je aceleagi fapte. pentru Qllereme: cf. nota 5) Ei r fi lt
Hjelmslev faptul determinant ii constitui" in trsitri lipsite de,,desemnare descriptiva;. (adica,
concepli" ;;; mite), trsituri r vor putea fi denumite 'explicit
n"O*ou-
limbajului, mai bine,zis, Sr rimbilr, numai
de aici drid pro- atunci cind aceste unit5li r fi rrtt la
cedeele r li se aplic' u""rioru-
intr-ajevar, dup i" substana lor,
r i acest sens adopt adici trecind de la plerematicd sau pieremicd (studiu
-Saussure limba Ei dezvolti tez|, lui de frml) la smmid (studiu referiJor Ia substanqa).
sti
este frmi'ur5, Isiti de
-,
independenti inclusiv d,,ss1' ,,mateie.' si exemplu, opunind conlinuturile ,,tat.' si
Aga, de
('=r*"";;" ,,mm5'', se va obser-
i fi
lingvistic) i care se manifesti, va 5 ele prezint element mu qi u element,
dl independent atit de
substanla expresiei caz, diferit; iar aceste elemente ," uo, rrzt
sau st, cit gi de substanfa ri inter-
Jfu1:-:Astfel,
con{inutului (semnificate). mediul simbolurilor nedescriptive) , D, .
apoi, opunind
in planul expresiei, ;;;
frm lingvistici, aceeasi ,,frate'o Si ,,sr", se va const ata acestea au in mu
,,limbi'; .u ,i*t". formal (s5 zicem un
aa: ,, este danez i danez5'.,
,, este Spaniol in
spaniol" etc.) r putea s se manifert"
in -ui rnrrit" ,iui- s Sa srm i
slantl" care corespund aceleiaqi materii _. . ,,ml" se ums astfel u din considerentul i
( exemplu, ir; lipsite de ,,substan(", ci sint
ale expresiei qi
p^rin opozili"
rite sisteme de sunete) qi i ,unitli
,,substan1";; bfferrte dir;;;; ';i
con{inutului, mit plereme (din gr. }"i, ,,plin;;.-in .""u ",,
p.lu"qt" ,,."-
vedere material: i substanq fonic''(Iimba tanTa", 9i lrml Sint uniti
,,goale", udica ur formale. Ou. ""
vorbita), ;- .t, *
l

s sm aga, uit{i dublu ,,goale'': sint frm

Stan(a grafic (limba scris) jirr pure qi u"-"l"
sint frm ale
9i, in cele rrr-a, in ri alt tip continutului lingvistic. tru da idee despre
lm, putem spune i este
de substan{i, dat fiind c-semnele ttnitate de rdi superior r corespunde
u. pur"" fi cCInstruite din rrmi acelui fapt poate fi mu
orice material. ttnui ftrnem Ei unui grfm (litera); iar
,, mu" poate fi porit"
tul putea sau""-"i
in.sictcmul respectiv: u sml de relalii
, De , uniti{ile de z ale planului expresiei .; tru qli1 sin9 sil, faptul de se. afla itr anumita pozi{ie in it
u c<rnstitui

fml, ,in"*rtu (de la ;;.

glosematic u sint silab, friptul de intra ? mit ctlmbinalii i/ sau in
cu alte'unitali). i;
,,gol"): itiirfrml r pot sa se
r I i zezein m al i limbi anumiteva fi unitatea ^;;J';;;;
d,,frm.' (=smlut ","i"trJ
c5reia ii rsd, i acceagi lim, fonemul
l, grul
"t".
 uitatea i diversitatea ligvbticii acfuale
91
element d care u este acela din ,,tati.o Ei ,,mm'., in timp
dimpotriv, exist m, cenematica
elementele ri r se diferen{iaz sint aceleaEi r le jife- ri urmr fiind
lipsiti de obiect real. Adic' trebuie sa respingem
ren{iazd Ei primele ( Ei ); se afirma, insi, i este cenematica
tns5qi. Ir pentru proceda in felul acesta,
v<rrba de anumit ,,relafie de rdi', de trui s5 respin-
,,sex'o etc. Vm gem postulatul r, cu toat r!,
avea, prin urmr, ceva de tipul: se intemeiaz5 -
matica: ideea limbile ar fi sisteme
r frmI. cu alte
cuvinte, tTebuie s dmstrf,m i faptele lingvistice
,,tata" : *
frm simple, obiectele mtmt, ci
u slnt
,,mm" = * ,,frmi cu sub-
,,frate" : d+b stan{", ,,substan{i frm'; 5 unitilile lingvistice
se disting
,,Sr" : d*c, qi func{ioneaz, atare
ri intermediul anumitor trisituri de
substan{, iar prin_rela{iile lor
adic, tocmai, un fel de 'algebr limbajului' (deEi, in acest ur frml; i frm ling-
vistic este efectiv ,,frm.' stiucturare
- qi
5 in limbaj Ei, in -genera|
caz, foarte elementari). poate fi redusi la r! de rela{ii;
3.1,.2. Toate acestea sint, fr indoiali, criticabile. Dar ele in obiectele culturale, este indiferent nici mateii
nu pot fi abordate ,,la suprafa|6'', simplu procedeu, ci , dat
fiind este r de materia selectati de citre
numai in Ei pornind de la motivalia teoTetici. intr-adev5r, in funclie; i
mtri fonici ;i grafic' nu sint echivalente,
acord cu cele men{ionate, di aceasta motiva{ie este ignoTati aceasta'din
rmi fiind secundar in mr{i cu
sau este acceptat5, atunci critica va fi r lipsit de sens rim, 5 exist
paralelism intre substan{a expresiei
Ei numitf,,,substan!5
(ori de cite ori este inleleas drept critic radical). Astfel, con{inutului" etc. adevrat Iimbajul poate
tehnica cenematicii nu poate fi criticati pentru faptul 1 fi s t u d i t
in aspectele sale ur frml (orice it poate
este aplicabil la fm, dr se pretinde fi
ti studiat in
acest fel), dar in cazul acesta fi studiat
descris u ajutorul acesteia u sint fonemele. Iar daci se
i calitatea sa
fudmtld, abiect cultural, ci obiect matematic.
consideri i este r de altceva de ,,cene1119" aceasti .2.1. ,,lmfildiis|..
tehnic este, in esen!5, ireproEabil- Ei nu poate fi respinsi
- doctrina lingvistic lui
L. Bloomfield qi gcolii sale -se rtrizZ,;;i
fiind ,,r abstract", fiindc aceasta r insemna susline - semnificatului
rid, ri faptul 5 exclude studiul
formele ur u r trebui descrise frm. i acest caz, s-ar din lirr;-
tic5, in special semnificatului lexical, aspirind
la desci"iere
putea, cel mult, emite propuneri tru modifica sau ,,asemantic5" limbilor, adic, la descriere f5cut firi
imutli descrierea frml. critic radical5, in schimb, referiTe la semnificat. Lingvistul, dup Bloomfield,
se justific numai in cazul i r u se admite motivarea nu poate
procedeelor folosite. or, Hjelmslev nu afirmi ci fonemele u 6
se vedea dezbaterea critici acestui principiu aI glosematicii
ar trebui descrise in termeni de sst!, ci ci fonemele i studiul
Stru Forma susti los soidos del leguaje,'Montevideo,
1954, dus
constituie unitaqi de z ale expresiei. De , TLLC, . 115-24 (in special . 114-210);
tr Dsr " ur"-"n"a SD{ . 26-269.
respinge i mod temeinic tehnica cenematicii, trebuie s de- ,,distribu{ie" fundamelt tru descrierea unitatilor lingvistice
vedca i particular rizril str i El hmr se
monstrlm i tocmai fonemele Sint unitatile de bazi qi , . 159-166.
su leguaje, M]"CriC, rSZb,
 Unitatea si diversii
defini semnificatele (migs).,tr
aceasta el trui s5
rrg 1 ,,mm knowledge'; tatea conEtiinlei (Ia,,minte.'),
Jcunoagterea m] sau r u este observabil
Ia 9tiin{ele care Se de lrurii biectiv, nici la ce.el gtie intersu-
desemnate prin cuvinte. ".. ,ine insugi; eI poate
Astfel, semnificatul sare ar fi definit in rrg la introspec{ie s
chimie .u ,,"lo.ura d" ;i nici bacar si se refere la fapte
sodiu". observate in mod nesistelnati"
rouini" J"
_ Acest aspect al bloomfieldianismului
fost foarte criticat
ga{ie oarecare, tru lingvistic, "-ri";::r'-
imediat aces-
dar r intotdeauna tez lt tui fapt este smifit
t."bui"".rr*"lrru
de tul .rr, pretexfuI i u
fr s se {i cont de mr rl poate fi observat qi studiat
inteTn5 gindirii lui i mod "r.rus,
qiiinqifi" ,,"i""i.-
Bloomfield, r! r il oblig s adevr,,semnificatul corespund";;;;
sacrifice semnificatul in caracteristicilor tot
favoarea unei pretinse itii gtil.rrice. , frm behaviorismului,
rgmtl frm irui u semnificat
adevirat trii qtiin{ifice: nu este act
poate fi obiect al r-
cum ar fi sare -r de conduit trir, nu
fip,: la dispozilie de citre chimie ete totul inacceptabil: poate fi observat {ine de
itrsiti ci de interioritatea
chimia se de ,,obiectul'. .sare', conEtiinei qi se cunoaqte
u de smttur ].ur".' dr prin t r{i.
(cel care se crede trebuie exclus deteTminant tr Bloomfield faptul
din rril lingvis- Tr-,"*rrr tocmai aceast'
ticii). Dar nu este cazul si insistim concep{ie despre gtiin{i;
Sur acestui rgumt uI sii ficute realittii
mai curind mrgil, dr adevaratul limbajului gi competenlei
motiv aI excluderii vorbitorir.ir"";,J l"i11
semnificatului este altul: um concep{ia,,behaviorisra';."u drr in activitatea lingvistic
", *"r" aspecte "",i;]_
,,antimentalist5" asupra qtiin{ei 1 carb Bloomfield {i sa despre r
aderat Etiin{i gi metoda sa qtiinlific ii
intre anii l922-1g2, sub influen{a Ie considere, adic aspectele rmit s
lui . Weiss. materiale qi observabile, dr
nu
itr-d5r, frm,,"urir.ii'' motiva{ia ori ri de
(adica,,,psiholo- fi u u*i, r este,
gie conduitei'' sau ,,comportamentalism'.) *_ semnificatul, Mai mult, chiar to"-u;
todologic S-a dezvoltit mai intii "on""pti-;;
in psihologie,
i
"; ;;;;r; ;;;; iir1:
observabil fi, el u interprer"-al,i"."terea
dr care lingvistic' i
foarte repede fost adoptati
Ei ajuns s fie dmit i
Statele Unite, in Etiinlele u-ur" in general,
vent, aceste qtiin{e Se numesc acolo
astfel ilt, fTec- tli"J|:l;::*"1;:";il*L".;,jd,
foaTte bine 5 semnificatul
,,hirl sciences'. un rurirrrr'r", reprezentind
chiar aspecfuI definitou ar
[,,qtiin{e comportamentale"] doar rupr"t" fi sril rimia;;i;j i" Laguage, el de-
"_r1"
-, i cazut omului,
pot constitui iectul unei qtiinle. finegte no{iunea fundamenta
d;-;m lingvistic' drept
acestea r
fi actele de conduit' trir constatabile ,,frmi fonetic avin{ l r"-""*.',
r mqi bine construit5 r putea
;;;,;;;;; lexicologia ir*""ntirrd gramatica si
sec{iuni ut",,r"-untJ.tifi;;';J#;;;;""
s Ie inregistre iu, adesea este indispensabil
chiar aceste acte stnt Iuate in
numai incepind"", cu sa rfri-ll ru semnificate
momentul in r se decide ".rid*rur" terminate explicit, i special, h ,;;;;tI de-
ele si fie observate sisiematic categoriale ;i
pebaza unei tehnici riguros gramaticale (class-meartings).
,,obiective''. mI de qtii"ta de uiir pu*" ins, eI insist
cercet5torul) nu poate, prin urmr, i."; sur faptului i semnificatul|
pour"
cu mijloacele lingvisticii, considerino stabilit si cercetat
s se rtr la interiori-
rrrir la anumite
94 I-ecyii de ligvbtic grld

semnificate fiind inconsecvenle dictate de raliuni practice: obiectele nafurale 7. Daci obiectivitatea Etiinfific este inter-
de mai multe ori el se scuzi pentru faptul trui s le fac pretat dr riguroas5la obiect, aceasta implic tocmai
sau, din tri, se arati satisficut d reuge;te s le evite. faptul obiectele culturale nu sint studiate in mod adecvat,
Unii dintre discipolii qi urmaqii si cei mai fideli au dorit s cind sint aboTdate doar fapte de conduiti trir, de-
mrg mai departe qi au incercat s dezvolte lingvistici r aceste obiecte apartin, in acelaqi timp, ,,naturii''
Ei
riguros ,,asemantici", aplicind in toate domeniile descrierii gi ,,min!ii", fiind obiecte ltrl tocmai prin rt lr ,,m-
in defini{iile date categoriilor, tehnici strict,,distribu{ionale" tal5". i plus, lingvistul Se poate exciude
sine insuEi
(fondate pozi{ia qi mir formelor materiale). agent al procesului de rtr, dr fundamentul
Etiin-
Aceasta este, in special, atitudinea lui Z.S. Harris. lelor culturii il constituie ,,cunoaEterea rigir5", fir5 de care
Rezumind, se poate spune i in bloomfieldianism u este obiectele culturale u pot nici mr s5 fie delimitate atare.
r de concep{ie sur limbajului, ci de concep{ie Behaviorismul reprezint5, fr indoiali, efort extraordinar
sur gtiinlei gi metodei qtiinfifice. Iar semnificatul nu este tr atinge obiectivitate totala in studiul Etiin{ific, dr
eliminat d i l i m j; el este exclus d i gt i i n { obiectivitatea la r el siri se rfri la obiectele cul-
limbajului. Semnificatul este rusut fiind esen{ial i tuTale in esen{a lr gi, ri rmr, este obiectivitate efec-
l i m j u l in s u i, ins se sidr : ) nu poate fi tiv5, ci, dimpotriv, lipsi de obiectivitate
Etiin{ific. Iar meto-
studiat pentru u poate fi observat; ) poate fi utilizat da behaviorist5, departe de fi strict gtiin{ifici sau unica
in studiul altor aspecte ale limbajului tru u reprezint gtiin{ific in Etiinlele culturii, cum Se pretinde adesea, este,
cunoatere dobinditi ritr- metod qtiinlifici. rigrs vorbind, tocmai trrul acesteia, intrucit tri
.2.2. ceast dubli excludere semnificatului obiect exigen{ei fundamentale activitii qtiin{ifice, r este
-
de studiu qi fundament sau criteriu pentru studiu! altor de ,, spune lururil cum sint'' (cf. . IV, 4.1.1.).
poate fi ins supusi In priveqte lingvistica, limbajul nu poate fi studiat
fapte
- este, fireEte, criticabili.
criticii 'decizie ritrr' cu privire la semnificat, intrucit gi nici cel pu{in delimitat, daci facem abstraclie de semnificat,

u este r de astfel de decizie, ci de opliune motivat dr, fr acesta, el inceteazi si mai fie limbaj: limbajul
gi rt, fundamentat anumit5 conceplie asupra qti- r in mod fundamental finalitate semnificativ qi nu poate fi
in{ei. ri urmr, trebuie s critic5m qi s respingem insuqi consideTatc t r independent de aceast finalitate. De
fundamentul ei. D conceplie asupra gtiin{ei gi metoda , chiar Ei ,,cei mai behavioriEti" dintre behavioriqti, cind
respectiv rlm1 igrr tocmai esenlial qi abordeaz5 rlm lingvistice, se rfi i mod constant la
definitoriu intr-un obiect, trebuie si optim tru obiect; semnificat, cel pu{in implicit; 9i oricit de multe eforturi fac, nu
se pot lipsi de aceste referinle. se explic faptul beha-
concep{ia qi metoda trebuie respinse fiind inadecvate. Cu
alte cuvinte, trebuie si dmstrm i gtiin{ele crrlturii viorismul insuqi ir si reduc5 semnificatul la alt lucru
obiectivitatea u poate fi interpretath obiectivitate fizicisti
-
;i limitare la obiectele culturale au in mu cu 'cu riir la conceptia behavioristi qtiin{elor culturii si, i special,
lingvisticii, sc vedea qi cele afirmate i Fomla
sustatlcia (TLLG, . i-t+).
 Unitatea si diveit

la totalitatea situa{iilor sau contextelor in r r admise), u sufici.:,.ra.

frm r il exprim5 fie respinse consecinlele Ior i
pentru, el si pbata fi
- tocmai
studiat ,,fapt observabil.'. r si rmrm insi
practica de rtr: trebuie
le rsud Ei fundamentele
r"rp;ni"-c"zideratele rr
ele
constata to te situaliile sau t at econtexteleeste ;;.
imposibil din punct de dr empiric rqil,
9i ir aceasta 4,1, de alta parte, diferen{ele
constituie u obstacol rmt qi insurmontabil r se datoreazi modului
tru de limbajul
smti strict behavioristi. chiar d un atare ElZr* gtliu ,"'* manifesta, in deta-
lru r fi liu, i qi i anumite operalii
posibil, s-ar studia u ar fi semnificatul tor orientri. Astfel,_in lingvistica m mai mul-
(fapt mental), "I-*.rtr",
ci ceva radical diferit. 1 acest caz, ti nu este dirt stiucurata, referitor atit la
i unitlile lingvistice,aleplaJului
*pr"rbi (fm sau, i glo-
semnificatul s-r inlelege din (sau r rezulta din) sematic,,,ceneme*), cit gi Ia
situalie 9i din unita;ile;; limb i grI, sint
context. ri situi qi context, semnificatul doar |r!l dou rl-"'ru""i
se deli-
miteaz qi se precize ziirrt cu dsmr, iar idtif i
ambiguitate (omofonie frmlr, de ml) poate
i caz de u r.i_i unitilorqi
"numiti,,definire.').,Mai ds cri", i i ""ulr (adesea rt
fi iden-
tificat un um semnificat qi u altul. i priveEte
i { - ml, d ,. mi
intii
""
pu.r" lm ;il;;
l g r , Semnificatul este ?n{eles intotdeiuna r,lut. rb]) i ;;i-;;;';.
} exctuslv D (pronunEat
[]) rrzit;;',rrrrtt de limb
ri cunoaqterea limbii 5ri ii aparline. cu totul aliceva este avem face u dou unitfi sau
Spune i semnificatele s inva t i situa{ii qi diferite? Iar d identificarea
contexte, celor doui Sunete fiind
afirma{ie r ete itr-d'r .or".ta. 1!r
semnifica- aceasta trebuie ,U 1 descris5. -r,
".r"r|rrr aceleiagi unitati,
telor is ( gi i{r i limbi, in general)
este acti- _fi".
realizate 1 mod diferit
cele doua ril ,#
vitate creatoare r mrg dincolo de i ,,qcolile.; rtri"tr'rruti.t".
constatat In 4,2,1, coala fonologici
J" h rug; ut semnificatul
situa{ii ;i contexte: se constati este, i obiect. de studiu gi
fiecare caz, p"nr*'J"limitarea ftlr de
anumit d s m n r , in timp ce,,se invati.' _c_riieriu
rsi, considerind limba
este ,,to.-r;fi ,,substan{i.'i
un s m i f i t, posibilitate infinit de dsm lagi timp. i consecinla, -
,,acest rr", de exemplu, ci ,,rr.. in grl).
( bnoiop'i" iro praghez fonemele
slnl identificate prin_criterii
fuli;;
3,3. Astfel, in cadrul aceluiaqi rt Cin lingvlstica
actu- rii" (cf, , V, 5): itr-u.*-itrs;" ajutorul,,comuti-
al, diferen{ele pot afecta inclusiv obiectul lingvisiicii; substituie u Sunet
doar ri altul tru verifica d""'
extensiunea acesteia, ci gi natura limbajului. i glosematic
se men{ine ori se schimbi
;;; l""urru semnificatul
limbile sint rds la obiecte matematicb din cauza '",'P":tiu u"; semnificatul se
unei exi- schimb, cele dui sr
gen{e teoretice, in virtutea unei anumite eoncep{ii
despre lim- schimb , 1" ;"; ;;tJ:### :.ffi :;*1"
baj. i cazul bloomfieldianismului, in schimb, ele
sint reduse ln *rlly_'r r"-niri"uiui *' J" r"r,irnb Jr::
la obiecte turl dintr-o necesitate metodoiogi"a, 111"_11'j:l niciodati
9i unu-" pjtn ulflr lui [] Ei tB]; in sil aceste
i virtutea unei conceplii despre qtiinli. Iar daci abeste d sunete
//. D;;i;a se face, i
re- sint atribuite aceluia$i t
duclii sint admise (dat fiind , intr-adevir, l u pot Qz,i trmi acest
fi dg ,,st{i": se J-stril articulato-
 ,
!!!!rr si diversitatea lingvicii aclale
rii sau acustice r caracte rizeazd fml
identificat, distin-
gindu-l de alte foneme ale aceleiaEi ;i vlc.ley), r{i i mod rmI aceluiaqi
limbi. Prin urmr,;;;;. fm. Astfel, in
lb/ v fi ,,si rl bilabialb, sr", sil [] apare
ir i italian, _rr" inilial aJsoruta
d se prezint '} 9i dup nazald,
unde se qi fricativei //, fonemul [!3J, 1 ipi acolo d u se
// ti ,,"onroorra
rl, bilabiali, oclusiv5, sr''. rzit [bJ (adicd,: ^i^i"
."rurt"zitii),
Sunete sint atribuite frii.rt:
incit aceste
, 4.2.2. i glosematici (unde, cum s-a SpuS, este r
de ,,m.') de Sm se accept5, i sea insi acest criteriu
dificultate unui fon". ui
//, Ade-
ambele Sensuri, suficient, dr qi sunetele
r
semnificatul (,,con{inutul..), deEi el esie !} ru r putea fi atribuite aceluiasi fi
divizat,
in ,,frm" 9i ,,substan{'i. Identificarea Se va "u Er ""r"r, ]r.,.,t,".;;;;;;:;;""- se Pot afla in
mr, ri acelaqi rdu al comutrii.
face, ri ur-
uitil d lim :: */,.:
;;i,: prezinti
* o."i,lX"lj:j "}: ff]
nu pot fi descrise insi in termeni de l vlceversa. Se adaug, de , ritul asem5narii f;;;
substan{a,'deoarece in
glosematic substan{a (fonic, grafic etc.) nu r, i acest caz, Srt la
atribuirea lui [] qi
lui ,,limbii" ca atare ( frm "p*ti"" "-
ur), ci piurrutui ,,;";i; ti;;-
[hJ ur
|onelejiferite, tru este ;;;;-l;r"t,,sm-
vistic". De , pentru descriere ," ,""urg" toare". Descrierea fmlr
deja identificate,
N se S . sp. /bl ete
la ,,distribu!ie''. bloomfieldianism se face, i" g";";i;l".-"rrl in schimb, in
,,s orala, bilabial.. etc., de sustt,
ci 5 este ,,arrru'' (element qi in fonologia praghezi.
,,-urginul.. i silab), se 4.2.4. m, ri urmr:
poate afla in pozi{ie inilial de cuvint,
iur.r., i pozilie finali,
se combin5 in aceeaEi silab l,
dar exceptind u-
mite ,,cultis1l1g<'- u cu alte s - $-k de la Praga Glosematicd
Ei qi umi i rdi Bloomfrel,ti--;
bl etc. Se va indica, Identilicare
ri rmr, r fonemul // 1 mutr mtr distrib,,+i
mu cu grafemul D (itr- transcriere Descriere
fonologic u ,p".rio- substan(i distribu!ie
lei, deoarece i grafia urt fonemul substan{i
/bl estei"pr"r"i qi
ri ).
4,2,3, i bloomfieldianismul strict
rin|' la semnificat, fiindci aceasta r implica
se poate face refe- ,. Aceea5i r[i poate fi realizat baza ur criterii
distincte, iar operatii diferite
.""rrrg"r*u lu *" ,"ui"r cu ajutorul -
introspec{ie. Aici perfect legitim, luiaEi criteriu: distribu{ia,
in schimb, s5 vorbim de r l" gi;;;;;ici se folosegte
substanfa fonici, intrucit aceista tr descrierea formal5 itlr, -
1lne poate fi itmfiIdiism
observat din t de vedere fizic.
, deqi se admite
degi la alt nivel
fieldianism u se
se.folosey" j""'.*identificare.
- utiliz"ura in bloom--
fonemele sint distinctive, identificarea riutu;, ;. i fonologia
lor nu Se face ri
intermediul comut5rii, ci glrez r-
ri intermediul aqa-numitei ,,distri- .distribufia u Se foloseqte ;;;.- nici u dintre
bu(ii complementare": doui sunete care r{iil de baz (cu toate
context fonic (deci r Se fl in
;; ;;;; ;;;';;; Tnsa9i poate fi obiect
dsir),_ Altfel spus, modalitatile de
,,distribulie comptementa- srir Structurala
r", astfel incit acolo unde se prezint sint subordonate principiilor
unul nu se rzit altul teoietice u metodologice
tr aeeasta sebazeazl,. De
, Sr s5
Etim r sint
100 Lec|ii de liybticd grl Unitatea Ei diversitatea linyisticii actuale 101

aceste principii inainte de adopta sau respinge umit de terminologii mai pu{in ,,ezoterice" iar, sub aspect material,
tehnic1 descriptiv1. mai apropiate de lexicul uzual. Aceasta reprezintl is
4.3. Din cele afirmate i m reiese diferitele r- intotdeauna avantaj: rdr poate s1 induc in rr
dtrri Ei rd iqi afl5, de obicei, justificarea in cadrul - in cazul in r termenilor li se atribuie de citre public valoa-
cepliilor irr le coTespund; dar aceasta inseamn in nici r qi conotaliile r respectivele ,,cuvinte" le in limbile
un abordiTile respective r fi prin ele insele in in- naturale; de exemplu, daci unui trm 8r, folosit in
tregime valabile Ei adecvate, intrucit aceasta depinde de vala- gramatica transformalionall, i se atribuie valoarea lui mlI
bilitatea fundamentelor lor. i acest sens se rt adesea, in in rmii sau daci ,,structurii de adincime" qi celor r
ultimul timp, afirmalia migu lui Ede SaussuTe frm rs despre li se atribuie, plecind de la acest cuvint,
f,ri ,,punctul de vedere creeazb obiectul", afirma[ie ri, 'profunzime' conceptual6.
in plus, i se atribuie sens r_ nu-l poate avea gi care 5.2. Ctt toate acestea, dificultatea inerent terminologiei
ar justifica orice mod de rdr. N trebuie s cedim ins const atit i noutatea si ,,exclusivitatea" ei trmi-
acestei tenta{ii. Punctul de dr creeazi obiectele logie coerenti poate fi foarte uqr inv5fat
-
cit mai curind
atare (exceptind cazul obiectelor matematice); el ,,cleeazb" -,
in faptul acelaqi trm material poate avea valori diferite
obiectele gtiin{elor il ins trsturile reale ale acestpT i func{ie de ,,9coli" qi orientri. S1 mim exemplu:
-,
obiecte, selectindu-le gi delimitindu-le in interiorul obiectelor acela al termenului mm.
experienlei curente. Aceast1 delimitare nu este nici arbitrari, La lingviEtii r continu1 s foloseascl, cel pulin par{ial,
nici convenlionali, deoarece se adapteazi la finalitatea fiec1, terminologia tradifional,, mml se smtmului
rei qtiinle, ir in cazul obiectelor culturale, in rimul rind, la (su lmuli),,,semanteme" fiind frml r au semnificat
cunoaterea intuitiv cu privire la universalul acestoT obiecte, Iexical, iar ,,mrfm' acelea cafe au doar semnificat instru-
mental, adicI acelea r fu(iz modificatori qi de-
5.1. Complexitatea Ei dificultatea terminologic5 lingvisti- terminatori gramaticali sau lexicali. Prin rmr, in cuvinte
cii actuale poate fi atribuit, qi , in mr misuri, diferen- sint ,,mrfm" desinenlele, prefixele, infixele, sufixele, -
[elor de conceptie. i glosematici, de exemplu, aproape toata tual Ei accentul, alternan{ele, chiar Ei absen{a unei determinri
terminologia este nou1, deoarece fondatorul ei, Hjelmslev, materiale (,,morfem zeroo'\, daci aceasta indici mit
considerat sr si sublinieze noutatea conceptelor qi func{ie. Astfel, is.vims, v- fi semantem Ei -imos sau
abordirii sale, inclusiv prin intermediul r trmi noi, -s mrfm, in timp despre imperativul v se va s
diferili in forma qi in valoarea lr sau in ambele aspecte ci prezint ,,mrfm zero" S,i i sine este ,,Semantem pur"
- -
atit de termenii lingvisticii tradi{ionale gi ai altor orientlri din
[u exemplu simetric i limba rmi, pentru ilustra ,,mr-
lingvistica mdri, cit Ei de termenii metalingvistici ai lim- femul zeto", ar putea fi furnizat de rul duce, ducem, cate
bajului curont. Tot astfel, exist1 noliuni proprii qi exclusive ale la imperativ este ,,semantem ur" (du) n.trad.]. Fireqte, in
qcolii de la Praga, ale curentului bloomfieldian, ale gramaticii -
eadrul aceleiaqi terminologii sint ,,morfeme" qi cuvintele r
transforma{ionale etc., cu toate i in aceste cazlri este vorba u doar funclie gramaticali, cum r fi: articolele, prepoziliile,
l02 Leclii de linpisticd grld Unitatea si diversitatea ligvisticii l 10

e,,virtual", conceptul de ,,libro" si u

conjuncliile. dificultate, r ins5 rmti, de obicei, - ajunge desemneze
obiect, ceva ,,actual" (r poate fi de asemenea ,,cartea in
se prezint5 in acest caz u privire la rm, r, lingi
faptul i pot prezenta modificiri gramaticale, au semnificat grl", d tocmai zt ,,existen{i", nu doar ,,esen-
categorial (sint substantive, adjective, adverbe), dar nu {5"). se explicd de in glosematici se susline um
semnificat lexical: acestea sint considerate, in grl, ,,se- rii rvts, Ju, Maid ,,con{in articolul"; ele nu
manteme" (sau,,lexeme"). {i, fireEte, articolul material, ci implic dr f u ! i
i alt segment al lingvisticii actuale, r u rsud articolului, actualizarea, in sensul i sint ri ele insele ,,actu-
nici mir diviziunii lingvistici ,,uri" vs. lingvistic ale": desemneaz,,,obiecte".
,,mri1", dat fiind itgrzi structuralismul nord-
mri Ei rt 9colii de la rg, morfem ismi . Toate acestea varietatea de concep{ii, mduri de
'unitate minimali formei lingvistice' (formi cu semnificat,
-
rdr 9i metode, rum gi varietatea terminologici
contribuie la caracterul aparent abscons gi inaccesibil, pentru
-
ri semnificat infelegindu-se qi func{ia gramaticali). i acest
cza, mrfml se u smtmttll., in sp. vims, atit cei neini(ia{i, al lingvisticii actuale. i fa{a acestei varietifi,
v- cit Ei -(i)mos sint ,,mrfm". ,,rfm" sint, in grl, lingvistul iitr se afli intr-o dilemi, deoarece inainte de
toate formele lingvistice neanalizabile (nedivizibile) la rindul intreprinde studiul direct, trui si cunoasc deja itr-u
lr in alte frm lingvistice, adici dtri toate .,cuvintele" fel lingvistica mdr, cel uli in liniile sale esen{iale. Ast-
simple sol, martes, srl, , qui, mas, , de, tras etc. fel, inainte de incepe ltr unui studiu tem6 rt,
complicalie se prezinti aici datorit faptului 6, ri mr- el tri s5 gtie cel pulin ri ritri teoretice 9i meto-
dologice ii rli autorul. i caz trr, il va pindi riscul de
fm, i special in structuralismul rd-mri, se in{elege
doar unitatea func(ionali unei frm lingvistice. Astfel, it. confunda conceplii diferite, de lua drept originalitate
/, /'(forme ale articolului masculin la singular) r fi in tr- este generic Ei drept teze ritrr poate fi motivat
minologia tradilional trei ,,mrfm" diferite, in timp - itr- irnumita concepfie; de rmi surprins de este
tru structuralismul rd-mri acestea rrzit5 trei ri- evident qi fascinat de trivial. itr-u cuvint, el nu va
ante (,,lmrf") ale ui singur mrfm. Lucrurile se m- putea inlelege exact despre este r in fiecare caz (cu
li qi mai mult dac se disting trfm, morfe qi lm.
toate i adesea lucrurile expuse sint foarte simple 9i ele-
t glosematic, in schimb, se ms mrfm exclusiv tr).
determinatorii gramaticali (u qi modificatorii lexicali r se in lingvistica tadilionald, deqi u lipseau, desigur, dit'e-
nllmesc clcrivativi) si doar func{ii, di in calitate de fapte rcrr{e de {i qi de metodir, tr dificultate practic u
de ,,con(inut". Astfel, in genitivul lti rosae, ,,mrfml" u cxista. Lingvigtii se deosebeau itr ei ri domeniile limba-
este faptul mtil -, ci, ctt sit spunem , ,,genitivarea"; in jtrIui ;i ri limbile de r se octlpau. ru foneticieni, gr-
sp. el libro |u|, mrfmul u este el |-|, frm5 mate- tttltticieni, dialectologi, comparativiqti etc. qi romanigti sau his-
riali, ci func{ia insirqi articolului: ,,actualizarea", adici, fap- 1llrniqti, germanigti sau slaviEti, sinologi, caucazologi etc. Ling-
tul i, datoriti articolului, li r in sine numeqte vistii rdri, in schimb, se identifici intii de toate ri cu-
-
 rentul Ei ritr irr le r{i. lingi faptul i sint
foneticieni, dialectologi etc., qi romaniqti, hispaniqti etc., ei
sint, in primul rind, structuraliqti, idealiqti, generativiqti etc.
Iar adesea identificarea este dificili, dr mul{i lingviqti
doar cei mri, ci qi cei minori sau chiar ,,minimi.'
-rrziti, i cadrul urtlr qi orientirilor mai ml,-
zii, de fiecare dat, particular, lor rri. Acest lru
Se rrutz, concep{ia despre limbaj qi dsr gtiin{i, in
modurile de rdr Ei i metode, hir qi i terminologia llul vI
utilizati.

STRUCTURALISMUL

_ 0-1. D m schipt, in linii generale, particularitilile

lingvisticii actuale, m mi mdr
l i s v i s-
t i s t r u t u r l i, r prezinta un ii"i
qiffir. ri -l*ii" structural'. vom
ingelege, itr- rim moment qi doai provoriu,
ri form6
lingvisticii limbilor se rfr5 la gi
de 'structuri'
sau iri i s-a aplicat calificativul de
,,structurali.'. i acest
cadru vom tr atentia insi, din capul locului,
sur
structuralismului propTiu-zis. vm prezenti mai
intii puno-
rmi structuralismului, cu scopul de semnala liniile
esen-
liale ale dezvoltirii lui gi de scoate in eviden{ diversitatea
ritrilr r il constituie,
rum gi tr5sturile lor funda-
mtl, intersectarea gi influenlele ir
dintre aceste
curente, Dui , examinind mai multe concepte
de.struc-
turi lingvistic', vom ir si justificim distinclia dintre
structuralismul atare qi alte ritiri qi metodologii,
,,mai
mult sau mai pufin'' structuraliste.

t,tltrzu_rl!_i!.91__li9t_i_riiitiriiit
 structuralismul
baz6, r le m examina i continuare, L07
i capitolele vII
qi V. de alt5 ale ltr ritri structuraliste,
rt insf,, din motivele semnaiate tn capl- tocmai in ml ortodoxiei
tolul anterior, structuralismul rid mai multe orientbri saussuriene.
sau ,,coli", i rt, diferite. Astfel, se disting cel i acelagi timp, privito r la Cursul
u{i cinci ,_1..2_.
rald, trebuie s5 {inem cont mai
de ligvisticd g-
,,qcoli" structuraliste in r (qcoala rus5, glz qi sm de faptul el u
constituie dr un punct de
rir, d" ur".";;;;;;;;'
cele de la rg, Geneva 9i Copenhaga) qi d tiluri

structuralism i mri de Nord (tipul Sapir de sosire qi de intilnir" u rrnb, ,"Jiiir*rtil
"i
Ei cel r se trir ;i ,
dezvoltI incepind cu Bloomfield). de , rrzit u.,
19m.l
lingvisticii. Dup m m vzut, -o-"rrt esenlial i istoria
unele distinc{ii sssri
1.0.1. Despre structuralismul r se firm,
de obi- r1 u toat probabilitatea dg 1 cebrg
der Gabelentz
cei, igi r originea i Cursul de ligid grId sau sint hir mult mai.vechi
al lui (cf. . 1,1.z., ..- l bpr"o
Saussure (vezi . I, nota 5). Aceast rirmqi este existat iflu{ rir iotr"
in m Surrr.ur qi tmrii
parte adevrat, ins5 reclam unele precizari. sf,i r, la ridl lr, u exercitat
adevirat i".rl asupra ltr
trei ,,qcoli" structuraliste r, d" la rs. G autori receptind, de sm, alte
iu. Acesta este
qi .9_hg (cel pulin in io.-u "bI"
lor ,,dfii, ; cazul lui Jan udi de urt,
vendic de la teoria lui saussure
r9?r l= se bazeaz - sau adopt moduri de
r fi j
specral' dihotomiile l i m lv i r si s i r -
Qgz, jo""nt u""ugi universitate.
zewski, de asemenea
i el d
sa@"
i r ( l'" ffi D se u detaliat circumstanfele
sr, lingvistul genevez se rfr
rela{iei lr cu Saus-
;i,,zii.' . Totodat, (itr- frm5 foarte elo-
Saussure riiu-it ii?ir gioas, dar public) la amb_ii
gi asupra altor orientri structuraliste, u propriu-zis
indirecta, *";;;;r mult mai tirziu,
saussu- cind Kruszewski murise, iu, Baudouin
riene, de alt rt, trebuie si
s"indepaase i mr
{inem corrt insa.a coua Jin parte de concep{iile,p: le sustinuse in tinerelea sa, in
cele cinci qcoli r (c_eajusa 9 glz) sint special in perioada de Ia "
Kazan'. '
i1.9ep:na,ente S
i r
dologie ql corr@i i mod automat
U exempiu cu rir la complexitatea
acestor retalii Ei la
iflul reciproce intre savanli
dat cu Cursul de ligvbticd grId. t acesta se gsesc din diferite ii este acela al
dis- trmului/m qi al conceptului
tinclii, idei 9i teze extrem de importante, constituind in sine respectiv, concept intuit deja
un
sistem organic, dar ele u prezint5 concep{ie explicit
in } :T:",Tj:: :i
dr
j1,::.,
r uitat
-
u*" tu',;1;i;., lingvisticii,
toate aspectele saleo nici metodologie dezvoltati
atare.
i pozitistal. rm;;;;il;'',
De posibil s fii ,,saussurian.'ia.a u fi intocmai 'i lingvistica rmii,giu cle.fonem'(fireqte, firi acest trm)
struc-
turalist. Vm vedea gcoala de la Genev , mai rzit u destuli titt-|1.;"
lil;';;;;,n"' clar la gramaticianui
se
,,fidel'' rtughz Fm de Otiveira
din qcolile saussuriene, accede destul de tirziu la strutr- (1584), Cf.in acest sens str,aiul
1rS), p.""u,,'' qi irullorr.,l Giorgio tli
lismul propriu-zis, opunindu-se chiar r dezvoltiri stru ;;;;;;' iunktionatitat bei Fmfl de
rt Oliveira, Lisse, 1975,
. 6-1_5. ";;
 108 Leclii de lin|visticd grl structuralismul
109
hm) fost introdus de u fonetician francez, . Dufriche- tmul de fm4. Atfel, rmrim
Desgenettes in 1873, pentru traduce trmul grm.:
drt relea de
Spra- rela(ii, u schimb intens de idei intre gcoala
fr-lli,
chlaut (,,t at limbajului..). De la . Dufrich"-D"rg"rr"tt", ruso-polonezi qi glz. Fdr5
indoial, lucrul u".r'u
termenul fost apoi adoptat de tr rmistul L. t, valabil u umi i cazul notiunii de
r 'fm'. "
l-a folosit u acelaqi sens, din anul 1874. Sussur il preia,
probabil, de la Havet, utilizinduJ in 1878 u u
sen apropiat
1,0-. in plus, u trebuie si uitim du cum au
celui actual 2, adic5 pentru unitate fonici fu{irru
1a"9i
Semnalat, printre altii, v
Mathesius, L. Hjelmslev gi, itr--
specific5 uui sistem ideal, rsuztr mai multr frm mai uli explicita, L. Bloomfield
limbi). De idei centrale ale
la , de Saussure iI dt explicit , KTuszewski, r
seEte la 1880 pentru {iu
il folo- structuralismului, in special exigenta de
descrie
- in
r Baudouin formulase particulaTitatea Sau,,diversitateJ' Ior (corespunzind
deja i anii 189-1870, anume pentru desemna 'imbile
principiu-
unitate lui r il m numi in continuaie
fonic indivizibild qi constitutiv cuvintelor intr-o .r"lirrrlil;1,
limi. Iar Ia
rum gi ideea de ,,form lingvistic'',
1881 intrebuin{eaz termenul, pentru aceeaEi no{iune,
insuqi ri de Ia W.'
Baudouin (r totuqi mai t?rziu va defini fmul exclusiv Humboldt 5 Ei aceste idei, prin lu"ia.it"
uno, sui
,,rrztr fi.. sau ,,echivalent psihic al sunetului..), danezul lM. Madwig, germanii . Steinthal,
G. von dr Ga-
de alt parte, . Sweet, u sa broad trsriti (,,transcriere belentz, EN. Fik qi elve{ianul . r,
ml", adici u strict foneticd, sunetelor), tbst transmise
rmz din lingvis.ticii actuale, de parte, independent
1877 in Anglia [iu foarte riti de de , de Saus-
de 'fonem', sure qi, de lt pa'te,
deEi f folosi vreodat acest termen, Foneticianul ri interm"diul lui saussure insusi.
francez
Paul Passy vorbe;te, Ei el, incepind u 1888, de
,,sunete distinc- i
,
tive"_referitor la qi ,,tsrir ampl5". Iar dialectologul se vedea,in specia| _. jolo, The History d ig
of the Tetme
elve{ian J. Winteler, fri folosi acest trm, dsr {
Londra, 1957 qi R. Jakobson, ,,The Kaz'an' School
foie- "hm",
tics and its Place in the Intemational
of iolisb i,"g;ir"
mul in |816, sd zicem asa, ,,in fapte.', folosind chiar Developm"nt r pborrurogy'. (1960), um
tehnica i Selected litigs, II, Haga gi Paris, 1971,',
,,comutrii" (cf. . , 4.2.1). Atit Sweet, cit qi Baudouin l-u ii.I plus, mlim
deja la 1866 criticul rmi Titu Maiorescu,
cunoscut winteler, ir passy corespondat u zidu-s probabil
Baudouin Humboldt, distinge explicit,intre lecturi din
incepind cu anul 1900. Ceva mai tirziu, intre 1911 qi ,,suneteJogice'' (=mrtln"tiu") gi sunete
de valoare logici" (:yal;nnte. materiale). ,,lipdite
1914, Sa-amlntim, de asemenea, 5 idei destui
Daniel Jones (dupi um povestete el insuqi) fl despre de lr despre fm intimpind
ideile Ei ta atti ri"iiii'a ,,prefonematici..,
lui Raudouin prin discipolii acestuia, usul i.V G.*i_*._.Gabelentz (1891);la danezul .;;.
r qi - li (190) Ei la suedezul .
nezul i, iar din 1915 le aplicd, adoptind din 1917 si Noreen
5
(1905); cf. TNCL,
.227-2,24-235 qi'iibc, . 149_i50.
tru. concep{ia lingvistic lui Humbolclt
elbtomotic faptul lucTa-
r,,sa teoretici riil (publicat postum
i 186) se intituieaz tmi Lher
' i! mi: su1
.le
sstm pimitif des voy^elles ds les lgls id-ur- dieVerschiedenheitdesmeschlicheSprachbaues,uai'"a,,O".pr"divesita-
s, l curs, i schimb (unde ntr{iunea se prezint totugi cu destula claritaie), t structurii limbilor omenirii". De
altfel, aceasta conceptie se prezint cu toata
Saussure foloseqte din u termenrrl claritatea deja i rimul s:iu studiu impu.iunt
3 Aceast
7m tru,,sut al limbajului.'. "r." ,,lrm" gramat icald, [her
unitate este interpretata atit in sensul actual ( das Etltstehe der grumlis.h F
unitate distinc- 1,,"*?" ii formelor gramati-
tiv), cit Ei ,,mrfm". Cu alte cuvinte, nitatea cale"|, tsrli, 1822; cf. studiui stru,,S..""titilr
colespunzatoale fm- Srhfrm ud Tie-
lr alternante ale aceluiagi ,,morfem" (trm creat de l'onstrrrktur", trad, sp, i Grrdti,'smtt,
tsudui); si ,,echi- uni"rrot"r, Ma<lrid, 1978, i
valent psihic al sunetului" (unitate psihici rsuzitr sllecial . 118-120. Referitor la motivele
unor sunete diferite humbold;ie;; ale lingvisticii moderne cf.
in ru(i). 'I'NCL,
. 18-141.
110 LecYii de lingvistic grld
1.1.1. Prima, in ordine cTonologici, din aceste trei qcoli
- care, din 1929, esteg5fg,
structuraliste ,,saussuriellg" us-
cut5 sub numele de ,,Scoala fonologic de la Praga" dg
fapt, umi parlial saussurian. ,,coala" apirut -qi s-a dez-
voltat in relalie cu Cercul lingvistic de la Praga, creat i 1926
de V. Mathesius, dar printre reprezentan{ii ei figureazi qi
savanli de la alte centre din Cehoslovacia [de atunci] qi din
alte 1ri. Si-i amintim, printre aceqtia, alturi de Mathesius,
. rk, . Tlnka, J. Mukaiovs (cercet6tor i domeniul
esteticii qi al limbajului poetic), V. Sklik (fondator al unei
noi tipologii lingvistice), J. Vhk ;i cercettorii ruqi N.S.
T}ubetzkoy (dn 1922 profesor la Viena), S. Karcevskij (din
192 rfsr la Geneva) Ei R. Jakobson (r ajunge in Ceho-
slovacia in 1920, fiind in peTioada 1933-1939 profesor la Brno)
6.
Jakobson qi Ttubetzkoy au fost cei r au imprimat acestei
qcoli orientare fonologic Ei structuralist.
m mentionat deja i este vorba de gcoal5 umi in
parte saussurian5. lntr-adevr, apare gi se dezvolt in primii
ani alte baze. Mathesius face deja i 1911 distinclia intre
sincronie qi diacronie (distinc{ie provenit, de altI parte, in
tradilia ceh6, de la filozoful T,G. Masaryk, care stabilise in
1885), iar in lucrrile sale despre ,,caTacteTologia" limbilor se
rfr in special la Humboldt, r il consider fondatorul
lingvisticii ,,statice". de alt5 parte, degi u r de unicul
ei dmiu de activitate 7, qcoala se trz asupra ,,fono-
logiei" gtii{ 'sunetelor din limb'(opus ,,foneticii", qti-
6 i 1939 Jakobson fost nevoit si plece in Scandinavia (Dmr,
Norvegia, Suedia), iar de acolo in 1941 plecat i Statele Unite, unde predat
rrsl multor ani la Universitatea din Harvard (la Cambridge, Mass.).
7 ritr
,,temele" rghzil figureazi gi problematica limbii mu,
Ium Ei ,,rmi" sale exemplare, limba litrr, limbajul poetic, gramatica,
iar, prin Mathesius Ei Sklik, du frm de tipologie. in ultimul timp, ,,u
qcoali de 1 rg" s-a dedicat, in special, studiului sintaxei, distincliei intre
,,trl" si ,,periferic" in sistemele lingvitice, Ium qi lexicologiei structurale.
structuralismul 111
i{ sunetelor ,,din vorbire" su considerate fapte m-
teriale), adici asupra unui domeniu r in viziunea lui saussure
r marginal qi chiar exterior sistemului limbiis, Tocmai in acest
dmi, coala de la praga firm, tr,r ui teze lui de
Saussure, u doar caracterul ,,sistematic.., ci qi sensul ,,teleolo-
gic" sau ,,finalist" al schimbrii lingvistice (att idee care provine
de la Masaryk), qi deci posibilitatea de aplica rdr stru-
cturalisti ;i i domeniul dezvoltErii limbii. t astfel, teoreti-
cienii fonologiei, Jakobson qi Tiubetzkoy, se raporteaz mai
curind la . de urt decit la saussure, u toate nici unul
dintre ei u fost discipol dit al lui Baudouin. ritr
propriu-zis saussurian qcolii fost rrztt, probabil, de
la inceput de s. karcevskij, care studiase la G. is
r s fi avut pondere prea mr in primii ani. De fapt,
raportul prezentat de Jakobson, Karcevsj qi Ttubetzkoy la pri-
mul grs internalional al lingvigtilor de la Haga (1928)
actul oficial al naqterii structuralismului trl-ur, numit-
mai tirziu ,,manifestul fonologiei" incepe, intr-adevir, l teza
lui de SaussuTe despre lim- ,,sistem de va]ori rela-
lionale". 1 acelaqi timp is in acest raport este ritit
explicit concep{ia saussurian asupra schimbrii lingvistice
fiind fortuit gi ,,grmtil", afirmindu-se, in schimb, teleo-
logia schimb5rilor fonice, rum qi unitatea sincToniei qi
diacroniei 9. Iar Tlubetzkoy, r, l1l Fudmtl fl-
8 Y. SDI1, . 251-153.
n
. Actes du premier grs itmtil des liglistes, Leiden, 1928,
- . . 3-
3. In prezent sc tie ,,manifestul" fost redactat de R. Jakobson; TTubeizkby
u se ocupa ii, atunci, de fonologie. interesant de observat i in textul
final al rurii respective la , in afar de Mathesius, au aderat gene-
vezii Bally qi Sechehaye qi - fost votata de dtr grs nu mai figuieazi
-
nici critica la adresa lui saussue, nici ,,teleologia" schimbirilor, nici unitatea
sincroniei qi dirii, menlionindu-se doar istoria lingvistic, ,,daci intenlio-
m s facem"(!), va trebui si studieze schimbirile IapQItate la sistemul i r
ele se rdu (ibid., .85-86). Despre ,,teleologie.., care, de fapt, reprezinti
teza inacceptabila, cf. S, .222-232. in r{5
r s5 fie ,,teleo-
logie" u este, de cele mai multe ori, decit tehnici idiomatic la nivelul tipului
lingvistic; cf. . II, .4" qi ,,Sincronia, diacronia tipologia", i El hombri su
lguj, Madrid, 1971, , 1[t-200.
 71,2

gteilo, ajuns s fie StracturBlinmul

adevratul intemeietor 113
lingvistice, al acestei discipline
rzit i p.ir";i;;;tucrari impul*ionind astfel noi studii despre
fonoiogie,,psihologist;, din acest dom"ni.,
r"rJ"-r"-""H;#,:T::,::TT Saussure. rrz-
g"n1,,"pi'i"",,tarito"",.,;;';;;"J::: tant aI acestei qcoli poate fi considerat
j"lj;i#,T?g.T; qi S. Ku.."urii;, .u."
i la moartea sa (1955) predat la Geneva, du,
;::i"#l^ ry"5,1",i" ""i", sub influen{a lul Brib_ m vtrzut, activat qi in cadrul Cercului
;;;
"";;;;;;
de la Praga.
dup}.,,manifestul"
:;;"J.J;",T':}:i:,*:'*ii{j:*;
prin urmr, r.u turalism, in special
rz aceast qcoali s-a apropiat de struc-
d".ruurruriu,lilT.plat, "JJr. ri lucririte tui . FTei, dat fiind ci Il
" "r"]*" gi SechehaYe S-au dedicat mai
curind '".
coala de la rg se rtrz trinei lui de saussure, in particular, ".".r;;"#-
interpretirii qi revizuirii
cont atit de planul expresiei, prin faptul tine tacite dihotomiilor saussuriene 1.
de ,,forma'', cit de
.i 9ic"lbnul con{inutului, atit
;i ,::ll "coala" se rtrizz prin Srr trgti sin-
de la inceput asuDra poslbflrtalii "i'* lingvistice, insistind
unui'rt.u"turalism diacronic,
croniei de diri, prin uproup" t
neglijare studiului
ale crui prime t_ structural al planului expresiei, prin
focalizui"u ururu;;;
1.1.2. coala de,Ia ".";r;;;l;]u ora.i, R. Jakobson12.
G;;;;J.r'*U niei qi teoriei semnului, prin titdi
ei negativ' r"i
mod rs ,,coala'') " (9i declarati i rtruI sistematic al schimb'rii lingvistice
ab"io.il i " ,tru",*
"r'r"
_;r ;.;,i"#' ;:t::
lui Saussure, r, ralismul diacronic. i ultimul timp (dar
in parte qi inainte)
se consacr i special reconstruirii
sensuluiauteniic al
ilff"f,}%3i1l: i"::T:,"l;:1_t itr 1907 qi 1911, lui Saussure Ei apr5rii doctrinei saussuriene, errarii
ri:":,#:rJj:,:*lu
aiacestei,;;1;;;;;'ifl.,fi tele sale mai gr de sus{inut, u riscul
chiar ir."rp"*
dintre ace;tia publicat
fi constant de confunda
rml exegetice cu rlml rfritr la realitatea
u' ,*r'J-i""scrise ale ursuluil, limbajului (cum este *"--
lui . rgr, r;ri.-
t0
Cartea Grudz _"u
rrr.' ;'i:;#?i:::!!::"!**.a ul stum, in 199,
lumul 7 Ideologia specific5 genevezilor ,ru i-u rspindit, practic, in
afara Elve{iei, exceplia ur concepte

": ,::ll1";;::-l"
,J.T,.,".,fi
i*##: ; :,: r:::;; i
^
i 14 (
TLLG, .2|-22, ZZ..b rrl9r111
gi r trmi

}::f ;#Hl:f ;i{,;ifil$;,:.;:::;:';;:;"l;: gls .Iiy.viltil9r (Actes,

rgmti rztt ,la riml _
. i-S) bi i.il"," insisti mai mlt
conceptului de ,asocia(ie, decil "" asunra
.l1
um
in aceasti oii'joo,u," . sur d" .""riJ ru*i;;;#'il
special, ctrnceptul de .fm' ';;";;
de tr ;#;
admilind asocia{ii r u sint. opuriiiu", "blui
roiuu ;;;;;.1.J*ijlj, ",1:
de la rg, cufn r
Alonso.
, ;;*:ilT;iii*[";i,lli;hJj;;:J;
";';
-landezul N,van Wijk a in lurn.u
ei stabilesc ecua{ii de fch;/l: j.'aime *=ir-"
iir"|, mhi qui v=u
rr,.o.","i""ri"i'J mhi vlt, avec
1i=jusmi, ." a/ri"*'ii g"em=la d.lrti
je crois que Paul est malade=je de la
. , " i1 ii!
guerre,
lui R. Jakobson, vezi studiile crob d la -aoai k Poaetc. r
reunite abordrile transformalionalbte._Aa tiz
!:|o':',:"'Studies, Haga,J962 si lI, ;;";;";;:1m 1 s l4/itigs, ;
se_ li teoria fmirii uitl
qi d gramatica trsfrmlili
trad rii spaniole
citaie i u,,rr1""rJ^;;r:'l88, Haga, 1971, rm e.ste tourt" ur"rri cu lui Ch, Bally.
1
LeS sources mus
du urs de liguistique " Au, ..*",nl,'u acelaqi lucru s stabili
Geneva, 1957.--'"'-"-"''ites grl de S u s s u . r"t"rL^ figiij
de Saussure,
"
aceasta i stabilim
r..,l""*;;'} ;.:'''J"'r"r*.';
i ESTE gi um S sctlimbiTea lingvistic
Iimbajului (rlmfl in rlitt
9tiin{ifica ob.iectivi).
 structuralismul
717
trale marginale (,,vocale" qi ,,consoane'o)
Ei
cale" qi,,derivative". - pleremele ,,radi- rrtz Ei . pottier, un alt intemeietor al semanticii
stTu-
turl qi unul dintre cei mai originali structuraliqtifrancezizz.
doctrin globali, glosematica nu s-a Tispindit practic i
afara Danemarcei: doar romanistul norvegian L. Flydal ade- 1,1.5. in alte (5ri ur, exceptind Anglia qi
ffostal Uni-
rat la aceastl teorie. Mai muli savan{i au fost insi, intr-o une sovietic, nu u existat orientri structuraliste ut.
tn
msur mai mr sau mai micI, influen|ali de aceast doc- grI, u unele excep{ii
r I- semnalat (independent
de ifl{ r{il glosematicii), structuralir*.ri
trini; astfel, . Vogt in NoTvegia qi A.J. Greimas, unrrl din d" ia Praga
s_a rspindit, mai ales in frm sa fonologici, fiind
fondatorii semanticii (lexicologiei) structurale, i Fr!. - t
chiar gi tingvigtii ,,tradi{ionafiqti.' sau de i r aplicau alte
eaEi influen{i vut- qi sur lui . Malmberg, 1
rimul metode. tn acest sens, chiar lingviEti de notabil originalitate,

dintre structuraliqtii suedezi qi asupra marelui lingvist polonez francezii . Benveniste ql . riit ultimul, cel mai mr
J. Kurylowicz (deqi in priveqte conceplia grl despre rttr aI fonologiei diacronice qi -
rmtr al uui ,,func{io-
limbaj, ambii se situeazi itr glosematic 9i structuralismul nalism ealist" _, in msur in care nu accepth teze
exclusive
praghez)2O. In plus, glosematica exercitat, in unele aspecte, ale genevezilor sau ale glosematicii, pot fi considera{i
rr-
ifl{ notabil Sr structuralismului ur, parlial zentan{i ai structuralismului praghez23. Cu
Ei mai multa liti-
mitate putem afirma acelaqi lucru despre alli lingvi$i
qi asupra celui noTd-american; unele concepte uu
;i/sau termeni, adoptat metode structuraliste, m r fi , Sommerfelt "ur""
astzi generali sau I generali printre structuraliEti, i Nor-
r- vegia (r ri anumiteaspecte apar{ine gcolii ,,sociologice..
vin de 1 Hjelmslev. Astfel, conceptul de.paradigmatic'(in loc frz); G, mmrstr ln Suedia; A.W. de
rt qi ..
de ,,asociativ'o: cf. mai jos), 'comutare', .planul expresiei' qi Uhlenbeck in Olanda; . Buyssens gi africanistul J. Larochette
'planul confinutului' etc.21. in Belgia; G. Gougenheim Ei germanistul J. Fourquet i
Fr{;
1.1.4. Tot la Saussure Se raporteazi itr- anumiti msur L. Heilmann i ltatia; . Weinrich ?n Grmi; J, Herculano
i special, ri distinc{ia intre ,,lim'' Ei ,,discurs'. ;i prin de Carvalho in Portugalia. ln Spania
-importan{a acordat valorilor de limbi - ri ,S.Alarcos
. Snchez Ruiprez, Rodriguez Adrados, rir
Llorach,
Bigor-
- curentuldidactic
tr r iqi r originea i opera gi in activitatea
de r- r, L. Rubio, L. Michelen4 Lilzaro Carreter, D. tl
-
lui G. Guillaume (cf. . Y 2,3,4 qinota 2), curent r poate
fi considerat frmi special structuTalismului grm- _
22
t astfel, ,,qcoala'' grmi Ii iir qi Weisgerber se laporte.rza, ia
inceputurile activitatii sale, la saussure. Motivele saussuriene
tical, avind mulli adepli printre lingviqtii francezi sau cei de ins' au f<lst
ittt foarte repede in sens humboldtian
limb frz. Printre rrZtii cei mai ,,fideli. de catre wisgrr. st
Ei mai gcoali u accede la structuralism, dat fiind i nu
utilizeazi noliunea de 'opozilie
activi ai acestuia ii amintim R. valin din canada frzi func{ional5'; cu toate acestea, abordiTile sale prefiguTeazi,
de fapt, texicologia
(Qu) Ei G. Moignet i Fr!. Tot la ,,guillaumism.. se strutIl (cf.cap.V, nota ).
ts tru
. Benveniste, se vedea, mai ales, cele dou lum de
rlms d-e
liguistique glq Paris, 1966 gi 1974. Dintre studiile
20
Pentru aceqti doi autori, se vedea i special studiile incluse i Bibtiografia principale ale lui Martinet
mifim: tm de liguistique grl, Paris,
noastra. 1961 m. . rtit,
t.ilyyte de ligvbticd ru!ry, traducere qi adaptare 9[trad.
21
caracterizare detaliat qi rir riti posibilitatilor qi limitelor
|<)701;
Futil w of Laguage, <trd, i96Z; mi
ur Mi"la., B;;;;;i;
lr ti qcoli ,,saussuriene" se con{in i SD .262-270. des hgm
lmliqus, iit de hlgi diachroique, r, tss.
 lt& Leclii de linTtlisticd !rld
structuralismul este mult mai bine reprezentat decit i alte tari
rmi (exceptind Fr() Ei nu doar in domeniul fonologieiza.
1,.2. Structuralismul rus Ei sovietic provine, in sq, de la
Baudouin de courtenay. Reprezentan{ii si principali au fost
L.V. r, cu ,,scoalai' sa d la Leningrad, 9l .. Polivanov
(primul, influen{at deopotriv de D. Jones Ei . Passy)2s. in
Uniunea Sovietic au existat (i ,,qcoala de la Moscova..) r-
cettori mult mai apropiali de structuralismul occidental qi
r saussurieni, A.S. Reformatskij. Dar, i general, in
perioada dominati de doctrina lui rr, structuralismul ,,so-
vietic" avut mari posibilit5li de dezvoltare (cu excep{ia,
probabil, fonologiei). Dupa dmr oficial ,,marri-
mului" (cf. . V, nota 4), in rindul lingviEtilor mai tineri s-a
produs rir de structuralismul occidental qi de cel
nord-american. unii u aplicat metode structuraliste sau u
dezvoltat chiar teorii rrii (astfel, V.V. Ivanov, J.D. Apre-
sjan, J.A. l'k qi, mai ales, S.A. aumjan). Totodat, s-a
deEteptat interesul pentru studiile lui Baudouin de CouTtenay,
interes care S-a manifestat i publicarea unei antologii stu-
diilor lui de lingvistic5 grl 26. insf, toate acestea nu
generat nici u ,,cuent" structuralist, astfel incit imaginea
unui structuralism sovietic infloritor Ei multilateral, r ir-
uli in mai multe !f,ri occidentale, este i mr parte fals5.
1.3. Structuralismul englez provine de la . Sweet, dobin-
dind frm5 definitivi dat cu fonologia ,,fonetici'. lui
Dsr difuzarea structuralismului
i mi Lti, vezi TNCL, .312-
314. Structuralismul s-a afirmat, de asemenea, in Japonia: mai
rghz (fonologia), apoi, mai ales in frm sa bloomfieldian.
5 Atit r, cit qi polivanov declari
I ei u ii tlatoreazi nimic lui saussuTe
sj,i Cursul de ligvistic grl u u intilnit nici noutate in comparalie
cu ceie afirmate de Baudouin; cf. R. Jakobson, ft. cit., nota 4,
putea fi r insi mai urid de grr ,,na(ionalisti"; in lingvistica m-
dri dificil s nu-i datorezi nimic lui saussure,
% Izr
trudy mu jrykziju, 2 volume, Moscova, 1963.
structuralbmul I19
D. Jones (cf. . IV.4.1.). Adevratul fondator al ,,scolii engle-
ze" fost is J.R. Firth, r, di1944 ii in 1956, ocupat
prima catedr5 de lingvistic grli creat in Anglia (la gcoala
de studii orientale gi africane Universittii din Londra)z7.
Structuralismul lui Firth (r la inceput fost.un adept
destul de fidel al lui Jones) reprezint lrr lingvistic
teoriei contextuale semnificatului suslinut de c5tre antro-
pologul Ei etnologul , Malinowski2s, putind fi numit de
,,situa{iona1" sau ,,contextual". Dat fiind 5 este un structura-
lism de un tip special, va trebui s-l rtrim itr- sens
mai tehnic, recurgind la concepte care le m trata in
continuare. tru aceasti teorie distinc{ia itr ,,structuri'' qi
,,Sistem" este fundamental5: ,,Structura'. este Structura sintag-
matic sau combinatorie r corespunde lan{ului vorbirii (cf.
mai jos), iar ,,istemul" este in alte tipuri de structu-
ralism reprezint ,,clasa" sau ,,paradi8n'', adici ansamblul
elementelor r pot u anumit pozilie in,,structur''29.
?7 principalele
studii teoretico-metodologice l lui Firth au fost reunite in
ale sa|e Papers i Liguistics 1934-1951, Ldr, 1957. Vezi
1930 sau The Tbgtes of , Londra, 1937.
Ei: Speech, Londra,
28
Malinows distinge ,,contextul realitatii ltul", ,,contextul situaliei'. gi
,,contextul verbal"; iar Firth lrz i special ( fonetici, grmti qi
lexicologie) se rfr5 la ultimul aspect. Si srvim i teoria lui MaIi-
nowski, lig faptul i destul de rudimentar, qi contradictorie, toate
teoriile contextuale ale semnificatului (f..V, .2,2.). Dar u aici este locul
pentru discuta st rlm. Despre diferitele,,contexte.'gi despre ti-
bu{ia lor efectivi Ia Stuturr qi itrtr irii gi la constituira textelof,
cf.studiul stru ,,Dtmii tr.' i TLLG,
. 282-2.
z9Aceast5 distinc{ie
intii sub forma sa este analoga distinc{iei stabilite de de SaussuTe itr
,,relalii sintagmatice" Ei ,,rela{ii asociative" Ei co.incide cu distinclia intre ,,
sintagmatica" Ei ,, paradigmatici" (cf. .2.0.). Firth insist insd explicit sur
faptrrlui i lingvistica Sa u este saussuriani (cf., de exemplu, Papers,
. rBr1. int.-
adevdr, obiectul siu nu este ,,lgu" lui de saussure, ci limba realiiati in
. 42-424.
vclrbire: ,,enunlurile" (uttrs). Cu toate acetea, difrl este umi -
rt, dat fiind i Firth igi propune si descopere este sistemul de
rgulritili t il rrzit enun{urile; adici, in fond, u altceva decit
,,linrlla" (deqi, probabil, u ? sens strict saussuTian),
 strucralismul
Faptul determina.nt il constituie, 1,21
rim, ,,structura.', astfel
incit i poziqii (,,situalii') lingvistic ,,sistematic" in sensul lui
dtf;;r;;rezint ,,sisteme.. diferi- Firth se dezvolt' in
te, In cadrul firi zent ( este lrt de Halliday). r-
,,sistem", unitalile sint itrrtt Cu toate acestea, i
fiind strict opozitive; insi deja fost tea.llzat, mai ales prin
aadar, J;;a ; element trr asupra
anumite,pozilii lui rn_;i luia n se i
i". i, pozilii mi lui ,,{rilr" 9i prin.asumarea concepliei contextuale
u ,".-
este vr de acelaqi zn, nificatului, structuralismul englez se prezlnta
,,fm.o. 1 mod Ir
Aceasti ritr este rrztti v.erig5 de lgitri intre struciuralisul
de !S. II (specia- r continental
list in limbile clasice
i, i" ,;i;; ii.rr.rita), R.H. ;i cel rd-mri (insuqi Firth vorbit i acest sens
de
Robins
(specialist lru in
bbriu iffir"''i, ,,lingvistici atlantica") 2.
str aI limbii chineze), Halliday (u-
ER. ;I;"r,'..*.
R. Quirk. rli
deopotriv 2.0. Structuralismul mri se
"qcolii "".""'i,."p;rrfu;;-se direct sau indirect dez
Ia Fith, fiind influenfa{i
de. eI: iM ;;; foneticianul
D. r-
999, ir @lr trir acestuia.
rmi, J. Lyons deoarece putem spune eI r
mtii" i;;;;r. aI ui excelent
nual de itrdr i lingvistic;;;'Mclntosh. m- it_i9l1 Societatii Americane
,,.r'"'"i;'iii^;
i acelasi JTngvistica ;i revistei
context' ,, Bazel repreziita
uo ,i**uru,,;.;il:l s r.@ s fie mai u
i tru el ml revist de lingvistic grl. Acest
1!rSmlti_, m, structuralism s-a dezvol-
qi no{iuniror rinfu;,ticii u
r Ii se aplic str1.
;;;#""r:;*:; fi':fJ }t_;1Cin
motive practice, din exigenlele impuse
limbilor indigene din mri. pJntru
" O"r"rbr"u
aeste limbi, categoriile
gramaticii tradi{ionale, moqtenite
l;'}, ":: "orba { ,"ol]".Tui mult schilat, , proprii limbilor indoeuroperr*,
din gramatica greac
Ii rurl-
"o,#""J#ljli j;:.,1,';i1',?,";3;f_ ,""dou"deau fi inadec-
vate. de alt palte_, aceste limbi
"*1"9;;;"f ";;',: tu fi studiate in
rxu in mod ,,filologic.., dr
0
in fonetic, aceata ism :"T:
sris. In acest sens
psite de traditia
manifesta un in
,,segmentale" (.,fm..), ;;;;'.i:::::::'::_::,l"ts.rdus
rum gi.tu faptele um,t tru unit5lile
rrsrl imediu'ur
mri fost etnologul
.i*.;;;
tfasaturile ."rJ ;;;;;;r; ,,prozodice'., adic Ei lingvistul de origine ;";;;;;
F. Rs, iniiatorul qi directoruI rii
"r" colective d-
;}::#:itli*#ft :r#:{{1il,l"iili11,[1"ff l"#il book of mi l,t ronguogr,
(i-#;,
i.*;;##;;#".1i:,*:::1l.;:,:*]i*::
lt
i prefa{a primului lm ut i"eJtei
iu"Jri, Boas formuleaz
r;,.rli*l;;;;
"acelagi" i
pozilie atribltiv
(mi tir _ este libro i mod clar in Iinia tradiliei umti"
fundamental -potrivit rui fiecare
m[); iT u
- s;;"
u fi es
"rz1"
cele subordonate "..i ,i,nf.i"ib'o-o*'1iile principale si i
d acestea."arii ,lri.',ilJr.' decit riml. i lexic lim trebuie fie des-
semnificatc difeite ale
u."to.ugl i";i"l, crisf, in conformitate u propriile
:r:: cu tipurile de sale categorii,
'"".*aitate
(contradictorie toatc
,"",","l;r}'j:,iir'k]r?T"'isti" tezele apa4inind cu_ 2
j" i;,"'#, H;lif
Independent de bazele sale teoretice,
.-
",ii ff'ff1jl *;i:i"rJ:"_Jlffi"J; i plus i rd cu interesele lui Firth
- ,,exotice..,
,,gc<rala englezi '' Se c^racteizeaz,
multe limbi -, |.J-;*"..suI
f(i de isloria l;ngvi.t;ji'si
manifestat ft de
iinyistica aplicata.
I2z Lecyii de litid grl
Z.L. E'd. Sapir, discipolul lui Boas (qi el de origine grm-
, dar stabilit in America din copilrie), li acest principiu
in mod coerent atit in studiile sale despre limbile indigene gi
i mai mlt scrieri de teorie lingvistici qi gramatical5, cit qi
in lurr sa de introducere in lingvistic
publicat i 1921,. Cu aceasta, Sapir
- Lgug -
unul dintTe lingviEtii
-
cei mai profunzi qi mai perspicace din secolul nostru, i acelaEi
timp m de vast ultur intelectual qi artistici, aTtist el
un prim structuralism ,,american", deqi
- intemeiaz
insuqi
structuralism mai curind implicit. Deja in Lgug el
formuleaz, f5r folosi acest termen, conceptul de 'fonem'
unitate fonic intuita de tr vorbitorii unei limbi (adic,
mai mult sau mai u{i in sensul lui . de Courtenay); iar ceva
mai tirziu introduce, gi cu privire la sunete, conceptul de
pattem (,,tipar" sau ,,strutur"), concept r va deveni speci-
fic structuralismului american, corespunzind conceptului de
'paradigmi' (sau 'sistem') din structuralismul ur. t
priveEte structura gramatical, de impoTtan{5 funda-
mental este tipologia lingvistici lui Sapir (care se !i in
Language). De la acelaqi autor provine, in interiorul structura-
lismului mri, varianta ,,antropologic" acestuia, in -
formitate cu r u se accept1 excluderea metodologic5
semnificatului (cf. . V 3.2.), i limbile sint considerate in
raport cu intreaga ultur comunitililor de vorbitori (cf. mai
jos,2,2.2).
2.2.1,. isurt timp insi, acest structuralism,,implicit" este
dep5qit, metodologie de descriere, de structuralismul -
plicit al lui L. Bloomfield, germanist gi indoeuropenist, la
Cf. . IY 0.1. i nota 2. se vedea din Sapir, in fri de Laguage,
lurril ruit i Selecled Witigs of Edward Sapir i Laguage, Culture d
Personality, Berkelcy Ei Los Angeles, 1951. excelenth traducere portughez
ur studii ale lui SapiT, ? J. Mattostl imr, Liistica m ii, Rio de
Janeiro, 1951.
strucfuralismul 12
inceput adept al ,,psihologiei rlr" lui W. Wundt, dar
convertit mai tirziu la ,,behaviorism" (cf. . V 3.2.1.). Blo-
omfield de la bun inceput fost foarte activ mai intii in cadrul
Societatii de lingvistic, apoi prin lrr la revista aces-
tei Societi{i. Deja in ,, Set of Postulates for the Science of
Language" (Language, 2, "1,926, . 153-1), acest lingvist
-
r, ii ani mai inainte fecenzase cartea lui Sapir ;i Cursul
lui de Saussure, remarcind la ambii autori intefesul pentru
sincronie traseaz i linii esentiale teoria qi metodologia
-
care le dezvolta in frm completi in lucrarea sa magis-
ttali, Lgug, publicat in 1933. dat5 cu aceast5 lurr,
lingvistic mri este definitiv intemeiat Ei se va
dezvolta i continuare in mod autonom, separindu-se pro-
gesiv de lingvistica ur5.
S srm d Bloomfield u este un ,,structuralist m_
rican" in sensul aceast expresie il are du 1933, ci ur
gi simplu u 'lingvist'(fr alte calificative) de foarte solidd
fm{i Ei foarte bine informat sau, d vrem, u lingvist
,,euro-american", ustr al intregii tradi{ii ur qi m-
ricane. Acest fapt este confirmat de studiile sale de grmis-
tic, de umrsl sale recenzii (adesea severe) qi de vasta
bibliografie inclus i Laguage. Acelagi luru se poate spune Ei
despre ,,sursele" concep{iei sale. t ,, Set of Postulates'' Blo-
omfield recunoate 5, i priveEte delimitarea lings-
ticii, ii este indatorat lui Sapir, dr gi lui Saussure, El il citeaz
Meillet (de la r adopt5 defini{ia 'propozi{iei') 9i . de
Courtenay; iat i Lgug preia idei apar(inind lui Boas qi
Sapir, daT dtri lui Baudouin, Swett, Passy, Jones, Finck,
Saussure qi chiar lui Tiubetzkoy. Tot aici el face referiri la
Humboldt, Steinthal qi la Gabelentz. u alte cuvinte, la Bloom-
Cf. . IV, t 1. Bloomfield insugi prezint aceata calte ,,versiune
rzut" sririi sale de fi! (ii ,,wudti,") Itrduti to the
Study of Lagttage, Londra qi N. Yrk, [1914]. i realitate este r, is, de
lui luriri dil difeite.
 structuralismul
l25
field se intilnesc toate sursele structuralismului. s-a
afirmat frec- loT; toate acestea, plecind de la
vent u lingvisticd mri igri tradi{ia acte lingvistice sau ,,enunturi.'
ur,
i general (deobicei, baza unui ,,corpus.. obqiiut
_
adevrat. Dr ,,ruptura'. s produce,
de de Ia inibrm";ri'
rt, gra{ie calit5{ilor rlii lui Bloomfield gi, Astfel, trebuie si recunoasJem , i pofida
t limitelor,;I;(i;
parte, datoit deficien(elor tehnico-metodologice
ale structura- special, cu privire la semnificat), acesistudiu
lismului uI. itr-dr, Lgug este mai-completi, mai ugr de ru
gi r!, ri vastitatea si certitudinea - ri echilibru '"rr
manevrat gi mai fr-
informaliei r se tuoas5 dintre toate cite au fost elaborate
zz, prin multitudinea de
rlm r le abordeazi i um.
cel mai bun gi cel mai complet tratat de lingvisticn grl - Aceasta nu inseamnE i lingvistica
mri5 nu u avut
s-a sris vreodat, (aceasta, indiferent loc dezbateri; is discu{iile s-au desfiqurat
lerspectiva din r in special
este apreciati pozilia teoretic autorului). 9
se e4plici fap- nea perfec{ionaIii_tehnicii "
descriptive. Nu trebuie in{eles de
-*gi-
tul 5 multi lingviEti americani putut si ia aceast nici i ,,rutur" dintre structuralismul aici
carte r qi cel mri
bazi unic5, fr trui s mai mg Ia surse, deoarece fost totali.
in
gseau toate elementele indispensabile pentru {9 rt, dialogui u *nti.ruut ri rz{
in AmeTica mjlr
tr - structuTalti*europeni Jk
rt. fr metodologie solid net. de alti parte, i disciplinele ir *t1:
9i rt pentru lingvis- ulr colaboiarea s-a
tica dsrti, terminologie pTecis5, i prima
t, ii i men{inut i5 la un anumit punct,
t r manifest inclu-
partea du, u excelent compendiu de lingvistic siv in terminologie. Astfel, d
istoiica ( in lingvistica bloomfiel-
tip ,,tradi{ionalist.', fir indoial, dar ilz qi geografia , fm se numeqte in grl"*"mIu,
ling- ri unitate fonici distinc-
stic), in timp i lingvistica ur5 din
rid tiv (deopotriv unit{ile ,,rupru."g."ntale'.,
cum ar fi: accen-
intilneau, intii de toate, teze divergente tul, tonalitatea etc.), dar exista ceicetitori
9i discuii imt in bloomfieldieni r
jurul principiilor qi al metodelor3s. folosesc acest trm in sens ur,
adici numai tr
unitatile,,segmentale..
baza volumului lui Bloomfield, lingviqtii americani
au 2.2.2. Nu existat propriu-zis
,,Ii.' lui Bloomfield, in
dezvoltat tehnic rti
tru descrierea sistemelor ling- ssI european al acestui trm ru.
Mai curind, ,-u produ,
vistice, incepind cu fonemul qi terminind cu
rapid la principiile lui Bloomfield
,,discursul'' s {rr1 muitr lt;i ;
textul, ri intermediul mrfmIr, cuvintelor qi propozilii- virst qi tineri (i Tealitate, majorit{ii
Ir r se interesau
de metodologia lingvisticii descrtive),
astfel incit ," u u*-
s in_aceasti privin{i.exista difr{ radical itr rolul
bi mai dgr de u ,,descriptsm
r-umrl.u.., decit de
exercitat aussure i lingvistica uri qi cel care l-a ,,ql structuralistd.i.
exercitat de Bloomfield in
lingvistica mrii (aceasta, firqt, i cadrul acestui urt grup de rttri
i datoriti modului in au upa.,rt } se revendic
s-au publicat (il lr). i rs exist idei gi la Sapir. Discipoli aiacestuia,iri,
lt; iTt Laguage se
intuilii susceptibiie d" d""- 1"id_d
. Swadesh, , Haas, . ijr, K,L.
Lee Whorf,
rzit dtri qi meiodologie care .sint dezvolta; Pike. eopotrivi pot fi
qi fundamentate. Sussu fost, um
afirmat u lingvistbncez, un la acest grup .. Nida (cercet5tor
liste sans le savoir"; Bloomfield este lingvist ln m ,,strutur-
:i|".jiti
fologiei, sintaxei Ei al semanticii
i domeniul mor-
trui cautate; cele ale lui Bloomfield s?nt indicate
fiit. sursele lui saussure stullii^-r'-'
de t insugi i fiecare aqu
se cxplici faptul , rfi, au existat studii exegetice
despre Bloomfield,"ur. '"."-
aeqi
S-a vobit, u fri temei, de
cartea sa rrzit un mmt ese{ial in istoria lingvisticii, ,,qcoala de la Yale''. Dr Bloomfield sia
i -r". c"l putn inceput activitatea la aceast.uniue.situtb
gl cu celebrul urc de ligvisticd grld. ", in is+q;;
deja ? mai multe tr universitare. "#?ii#;l
 |26 Lec|ii de ligtid grld
tician al traducerii), africanistul gi tipologistul J. Grrg.
Alturi de Nida, se eviden{iazi, dintre toli cei pomeni{i mai sus,
ri vasta sa actitate, K.L. Pike, r - ocupat de teoria
fmii, dezvoltat un tip special de sintax (,,tagmemica"),
incercat aplicare principiilor descrierii lingvistice la dome-
niul ,,comportamentului" (=culturii), operind distinc{ia, in dife_
rite domenii, intre ,,emic" qi ,,etic", adici intre func{io-
nal qi invariant qi riil?. ts toli aceqti rttri
au acceptat in mr parte metodologia lui Bloomfield, contri-
buind i acelagi timp la dezvoltarea ei ulterioari. de alt
parte, bloomfieldienii (;i insuqi Bloomfield) s-au apropiat de
lingvistica,,antropologic", astfel incit in majoritatea cazurilor,
ideologia mu este astzi mai perceptibili decit diferen{ele,
iar uneori, exist5 mai puline diferenle itr u siri qi u
bloomfieldian decit itr doi bloomfieldieni propriu-ziqi. Apar-
{in grupului bloomfieldian propriu-zis, in primul rind, colabora-
torii direcli ai lui Bloomfield: . Bloch qi G.L. Tiager; R.S. Wells
(r dezvoltat tehnica Iizi i ,,constituenli imedia{i"),
,. HilI (r elaborat stilistic5 bloomfieldiana), Ch.C.
Fries (autorul unei importante gTamatici engleze s,i al unei fru-
moase r{i despre rdr limbii il)8, . Joos (care,
ritr altele, incercat s elaboreze semanticd distribu{iona-
la), Ch.E. Hockett (teoretician flexibil qi perspicace in diferite
domenii, de Ia fonologie la universaliile lingvistice) 9i Z.S. Har-
7
rmii mi 11 etic au fost deivali din sufixelc trmilr fmi 9i
foetic, Penttl ,,invariantd" culturii i general, Pike foloseqte, fireqte, trm-
d hvirm. Unii discipoli ai lui Sapir u dezvoltat idei ale mstrului itr-
sens inacceptabil Ei, dupa palerea noastr, siri. Astfel, B.L. Whorf dus
ad absurdum anumite obsewa{ii ale lui Sir ri teoria sa ,,relativismului'
lingvistic, adici determinirii mentalitatii qi conduitei unei comunitili ri
limba r aceasta vorbeqte. Iar Swadesh, dupi adus contribulii valoroa-
se la teoria qi metodologia fmi, elaboTat, plecind de la alte idei ale lui
Sapir, tehnica mi ,,glotocronologiei" r ar tui si serveasci la t! Linguistics, Chicago, 1951; reeditat5 u titlul Struclral Lingurric Chicago, 1963.
ficaTea inrudirii lingvistice qi s dateze ,,sr" limbi]or inrudite plecind de la
respectiva lim originar mui; se d critica stri rfritr la cartea lui .. Gleason, ltrduti to Desciptive Liguistics, l. r, 1SS-S,
aceasti tehnici i El hombre su leguaje, MadTid, |911, .114-1,85,
8 The khig
Eglish, rr, 1949.
structuralismul I27
ris. Acesta din urm6, cum m mentionat anterior (.
Y
.2.|.), procedind cu mai mult rigoare decit Bloomfield, dus
la ultimele sale consecinle metodologia antimentalist
9i ,,ase-
mantic", aplicind metoda ,,distribulional6" la toate nivelele de
tructurare limilrg. oricum, imposibil s-i umrm aici
to{i bloomfieldienii de sm. statele unite au fost in secolul
, mai ales dup 1930, lara lingvisticii, mai mult sau mai pu{in
Germania in sll al XIXJea, aducind, in toate domeniile,
contribulii valoroase. s mai amintim citeva um, cu riscul de
uita altele, pTobabil u mai uli importante: WiE Twaddetl
(teoretician al fonemului), ,, Hoenigswald (s-a ocupat de
schimbarea lingvistic5 i sens bloomfieldian), . m, . Hau-
gen, WG. Moulton, EW. Householder, D.D. Bolinger, Garvin.
R.A. Hall jr. in domeniul lingvisticii mi Ei aI rI{iilr
dintre lingvistica mri Ei european5, rzit u
bloomfieldianism combativ, dr rigid dogmatic
Ei lipsit de ori-
zont. menliune rt mriti U. Weinreich, discipol al lui
Martinet, care apa{ine mai curind structuralismului ,,ur.'0.
2.2.3. Lingvistica bloomfieldian cunoscut rr rs-
pindire in mri Latin (ri activitatea direct lingviqtilor
nord-americani in diferite !ri) qi in Anglia. Dupi al doilea
rizboi mondial, trs deopotriv in Japonia qi in ur,
unde unii lingvigti au adoptat metode mri, in parte m-
bininduJe cu cele errropene (astfel, J. Dubois in Fr{; H.J.
Seiler, W. Winter, . Pilch in Grmi). Dar inainte aceast
lingvistic bloomfieldiani s prind rdii, inceput rsi-
direa mondial5 gramaticii transforma{ionale lui N. Choms
gi, ulteTior, sociolingvisticii lui W Labov.
2.3. i cadrul lingvisticii bloomfieldiene s-au propus
i
Schitat mai multe tipuri divergente de ,,gramatica'' (=d"-
39
Din luriil lui rris se cuvine s amintim mi ales Methods fu structural
Un excelent compendiu de lingvistici
descriptiv mrii ziti
r i edilia doua (191) con{ine in plus u capitol despre gramatica trsfr*
mational6. se vedea traduceTea spanioli citata i Bibliografie.
 strucfurolismul
l29
scriere lingvistici). Dintre acestea, singura r ajuns s5
cons- dezvoltarea acesteia, ci ri opozilie fa{i de . prin r,
tituie ritr autonom este g r m t i s tr ti- u
putem vorbi de gmti transforma{ional despre .frmd'
i
f i { i n l lui S.M. Lamb, r pleac de la anumite
structuralismului sau frm

lrri ale lui Hockett qi, in inten|iile sale, ar trebui si r- ,,mai rt'' acestei orien-
tari. t astfel, nu se cuvine si
zinte sintez intre structuralismul mri glosematiial. rztm qi cind ar fi r
Ei
Acest tip de grmti (in realitate, teorie limbil) se caracte- ur qi simplu de structuralism i frm sa ,,actuali,'. Ei mai
lrti, m s-a procedat recent i Grmi.
rlzeaztrprin faptul distinge in sistemele lingvistice serie
de
straturi structurale (i versiune ,,clasic.' qi cel pu{in Cert este fapfuI intre gramatica transforma{ional gi structu-
tru
anumite limbi, qase straturi) conectate intre ele prio ruitut ralism exist relatii istorice, atit directe, cit qi indirecie qi
,,de
fiecare strat inferior ,,tealizeaz5'' Sau ,,rrzi'' stTatul su-" semn negativ". de parte, ,,trsfrmril.. atare
iost
Astfel, identificate i fapte de tr Z. rris, profesorul lui
rir. pentru Lamb, de exemplu , sp. al Ei it. l ,;- Choms
(r dezvoltat totodat prim frm de
lizeazd" Sau ,,reprezinti" i stratul fbnemic urritalil" morfe- ,,gramatic trans-
frm(il'.). de lt parte, motivalia
mi a*el, i*il; qi ,,mrfml.. latine - qi ml- dn botls ,,ti"'. ini{iat
necesitalii unei gramatici transforma{ionale constat,
sj mli rcalizeaz sau reprezint ir, .ur"
,,lexemo. unic. Atit ri parte, i dezorientarea Iingvisticii b]oomfieldiene in
fa{a feno-
principiile, cit qi prin metodele
care le aplic5, aceasti ori".r- menelor de ,,ambiguitate'' (cf.cap.IX, .3.) qi de
,,siii cog-
tare interesanti gi mai ales in domeniul morfologiei nitivi", adic de echivalen! in dsmr ( in cazul I ,itit
-
- rmi i domeniul structuralismului, putind fi sidt std carte Aceastd carte fost cititd de I), fenoinene ,
frm paTticulari gi dezvoltare acestuia. intr-adevr, u- pot fi nici in{elese, nici justificate in intregime in
cadrul unei concep{ii situa{ionale semnificatului (sau
i se
doregte s se f abstrac{ie de semnificat). in plus, gramatlca
u totul diferit este cazul gramaticii generativ-transfor-
3.1.
malionale lui N. Chomsa2, r Se dezvolt, intr-un anumit
S, i n d de la lingvistica bloomfieldian, insi Fste , pintr-o itrtr deficitar iuilr
prin . reale si cu
rdus sim( al responsabilit{ii, ficut . Bie*isch, u"
ji
11 se vedea: S. Lr, utli of Stratificatioal Grmm Washington, destul de serios, in m sa ,,Strukturalismus. ""."..aior,
Geschichte, Probleme unj
1966 qi D.G. Lockwoo4 ltroductio to Straiillcatioal Ligubtics, t{"* rt, Methoden", i Kursbuch publ. .. Enzensberge1 Frkfut, 1966,.77-
|972. La gramatica stratifica(ional aderat, itr allii, Iingvistul 153, producind multi confuzie {
citat i nota ritr lingviqtii gri mai tineii, i g.ut
triri .. Gls. Isi{i de ifm.ti diti sau dm de ldJr
- priu-zis- ri s srm i aceasti grav
despre structuraiismul r-
2
Cele d volume ale lui Choms au determinat dezvoltarea grama- di intepretare .-u pl o'
ticii transforma{ionale au fost: Sytactic Structures, Haga, 1957 sj
Aspecti of the rdu in Germania, {r in care structuialismul clasic rms practic ignorat.
D se poate produce de sm i Italia, altd
lhegy St, Cambridge, Mass., 1965. Vezi trduril i spaniota *"-nulur" exceplie notabili fiind lui ilm). Tot
15 ,,fir structurati..Jlurri"u
i ilig (unde sint incluse qi alte scricri ale aceluiagi autor) iluzii se bazeazqi i"""r;arii.
[trad. rm.
N, Chomslcy, Aspecle ale teoiei trad. J. Augerot Ei Sirigr, Cluj
Tecente.de ri ,,guillaumismul" de gTamaiica
transformalionuia 1.uu ui""-
.sitaxei, versa): in doctrina lui Guillaume este vorba i mod
itrdur in gramatica trsfrm;il poate fi sult cartea strict de strutrr gindirii
116::].
Iui N. Ruwet, Itrduli i la grammaire grti, Paris, 197; trd. sp., Itr- Iingvisfice ri intermediul fu{iil idiomatice, de
Sttu ru
dui la gramdtica geerativa, Madrid, 1974. Pentru aprociere extIalingvistica sau designativi; aceasta este folosit,
qi i structualism i
critic grI, numai baz{ de rfri{ func{iilor
acestui tip de grmti, sc_vedea , Coseriu, Leistug idiomatice (sau pcntru u
ud Giz der trasfor-
mtill Grammatik, publ. de G. Nrr, Ttibingen, 1975. func{ii ale ur limbi diferite). "o.rrpuru
130 de ligid grld
lgglii strucfuralismul
11
transforma{ionali intilnit, sd spunem , un
,,spa{iu gol'. in chomsky prezint. aceste fm itr-u
rtr, datorat insuficienelor gi deficien!elor din sens total antistruc-
studiile de- tural. Cit despre ,,spa{iul gol'. in rtr
dicate de structuralismul clasic sintaxei sintactic, gramatica
,,superioare.' (i special, trsfm!i"1l1 nu il ,,umple.. in sens
sintaxei propoziliei), reugind s5 se insereze in acest spa{iu Structural, intrucit nu-si
cu
contribu{ii notabile (cum r fi excelenta interpretare ru si stabileasc unit{ile idiomatice funclibnate
r- unei limbi anumite). adev5rat t-ir
ziliilor interogative Ei negative engleze dat5 de lnsuqi Ctroms choms it'citeaza etofios
i sytactic structures). creat astfel impresia 5 r fi Sapir, dar u pentru concep{ia sa strutur], ci
m- talismul.. su (non-behavorism) qi pentru tru ,,m-
pletat Ei dezvoltat structualismul itr-u dmiu irui lr r eI
acesta atribuia cunoagterii intuitive ritrilr.
nu-i rds suficienta atentie (impresie r explic partial Gramatica o*rio.-
succesul inilial al gramaticii transforma{ionale). Tiebui" ma{ionala iI m i t S t in acest
SenS Sapir (; cum r
- putea-o face i cazul rirui alt
serv5m is pentru Harris nu reprezinti un nou ,,mentalist'.), dr .ru'r" ."u"rr-
tip de dic totugi de la sapir; provine
gramatic5, ci numai un compartiment al gramaticii de la bloomfielciani,
,,distiibut gr acestuia.
tionale", i ,,trsfrmiril'' nu au sensul
" "ur" il dobindesc
Ia Choms. Este r doar de anumite regulaititi
in rr- Mai mult, d lsm Ia parte aceste rllii
turile distribu{ionale itr zi4ii diferite; de exemplu,
de
contingente
faptul in cazul du propozilii constituite din aceleasi rum Si anumite aspecte Superficiale, um r fi termino'iogia
elemente, -um r fi cele du de mai sus (mogtenit5 parlial de la tingvistica
bloomfieldian), gramatica
intre 9i r se rzit sr, grupul nominal- in propozilia in .
r in cealalt5
transfoTmational, metod qi conceplie,
se rzit fiind
[propozi(ie] se afl5 dupd verb (aceastd carte) se pTezint in contrarul structuralismului. ." opun"
nu doar structura-
poziia trir si, invers, substantiwl u r incepe lismului ,,asemantic", ci lingvisticii structurale
rim ?n intregime,
propozilie (I) se prezinti dup5 r, fiind precedat d,e , ui formi^a lingvisticii descriptive,
de. avind u urt o'bi""i *;
Choms, in schimb, se indep5rteaz5 foarte de aceast5 alte finalitli. intr-un anumit r"nr,
concep{ie ,,trsfrmrii.. simpl5 redistribuire tbrmeloT,
interpretind-o rela{ie itr ,,structura de surf{i.' qi
mului european in mod mai radical"u decit ".";;;;;;;;;;;i'J:
lingvisticii bloom-
stTuc- fieldiene, deoarece din aceasta din
tura ,,de adincime" (cf. . Ix, 3.4.). Acest fapt il determin
s5 urm se menlin (la 1-
evalueze utr intuitiv vorbitorilor qi si resping5 ceput) excluderea metodologic5 semnificatului
baza
tizi) identifi ;i r
ins5i lingvisticii bloomfieldiene
- ,,antimentafis;uri in sau indistinclia itr semnificatul ".-
priveqte rlm descriptivE ,,ambiguit{ii.. si ,,sinonimiei limbi s,i desemnarea trligisti5. - de
cognitive", u fi solu{ionati in sensul i r r fi procedat 3.2. Nu putem caracteriza aici aceast
structuralismul funclional, adic5 distingind intre desemnare qi lingvistic in toate
ltspectele ei (la unele dintre ele
semniticatul de limb5 9i adoptind principiul vom referiin
tr" (cf. . VII, 2.), ci, din tr,
,,semnificatului uni- dttr m sml, cel pu{in, tr5s5turile "onti*ur"J;
care diferen{iaz6
ri identificarea semnifica- tlc structuTalism. net
tului cu desemnarea extalingvisticn qi prin mlifir no{iunii
Structuralismul (deopotriv cel
de 'ambiguitate'. Aceasta din urm ajunge si coincidd cu
no- ,hll cit ,,asemantic..) lim-
sistem de semne, adic de forme (Ei
{iunea de varietate in desemnare, astfel incit sint adoptate dou bombini'ji;;
(sau mai mrrlte) structuri profunde pentru toate cazurile lilrl) u anumite func{ii semantice
acestei caIe se folosesc, i ri-
,,ambiguiti{i" arnplificate si, inves, Structura tc. 1l[u desemna
rfud ui
tru fiecare caz l ,,sinonimie cognitiv... u alte cuvinte, t i,, ;;;;.;;;ffi fi ",": ;::::*;:::,:
 I32 Lec|ii de lingvisticd grld i strucMralbmul 13
i
explicit intre ,,limb5" gi ,,vorbire" 5, folosind termenii din
generativism, intre,,competent 6" -(mt) qi,,performan-
,,tranformafional", intrucit printre aceste reguli figureazi qi
cele de ,,tfsfrmr" anumitor structuri
|d" (rfrm) r (,,db
- dar limba (,,gramatica'') este interpretat
,,mecanism" (sistem de reguli) tru uni anumite conli-
adincime") i alte structuri, secundare (,,de suirafati..). Cit
despre procedee, structuralismul este in s{
utri extralingvistice (migs) cu anumite expresii (,,rr- ,,semasiolo-
gic": rst de la forme
zont5ri fonice"). Prin rmr, structuralismul reprezint m- tru stabili (,,descoperi.') func-
liile lor; se itri, de exemplu, daci mit frm cores-
todi analitic5: iqi pIopune si stabileasci m sint fcute lim- punde, itr- limb dat, unui,,instrumental'', adici, d
bile; gramatica transforma|ionali, i schimb, reprezint m- r
func{ie idiomatic rri gi exclusiv de exprima
tod sintetici: iEi r s demonstreze cum se vorbeqte
,,instruTnentul". Gramatica transforma{ional5, din tr, este
ri intermediul limbilor (cf. . vII, 0.1.). Intr-adevr, Structu- i esen!f, ,,onomasiologic": se itr cum Se exprimf, intr-
ralismul iqi r s analeze fiecare limbi qi unit5lile ei limb anumite conqinuturi de gindire. De fapt, se neaga
funclionale, si ajung la elementele ei constitutive, in timp sau
se la indoial5 posibilitatea insqi de lrr u- rrrro.
gramatica transforma{ional iEi propune s ,,sintetizeze'' uni- tehnici de ,,descoperire"; iar unit{ile qi func{iile de limbi
tilile de discurs: si pTezinte tehnica producerii lor. Aqa se sint
prezentate fiind qtiute sau qi simplu sint
explic faptul , pentru structuralism, unitatea de bazi este r ignorate,
deoarece, in acord cu modurile sale de rdr, u"t"u
elementul diferenlial minim de frmi sau de func{ie, in timp n.,
, pentru gramatica transformafionali, unitatea de baz este s ,,propozi{ia st din subiect gi predicat" (r r
fi modul analitic de
propozi{ia: unitatea gramatical in discurs. Aceasta se mani- zt acela9i luu), se firmi: ,,s se construiasc zili unind u gru
nominal u gru verbal..
fest5 inclusiv i numele care il adopt cele dou orientri. _etc.
considerat, in acelaqi timp, fiind
Acest rs de rdur- rziiir l
Astfel, se vorbeqte de ,,analiz structural5''; iat glosematica se ,,creativ", i sensul u sistem finit de reguti
permite prtrducerea unui umir infinit de propozi{ii
,,rt'. (=in frmit
numeqte aqa fiindci iEi propune s ajungi la elementele dife- cu regulile). Creativitatea, in acest sens, nu este, um se
sidr, noutate
r{il minime de expresie Ei de conlinut, aEa-numitele g/o- gramaticii transformationale, deoarece este I de ceva
se
subin{elege i
orice t de gramaticl (deopotrivi i cele deduse dintr-un
seme. Gramatica transformafional, in schimb, Se numeste gramatica. descrie tipuri propozilionale qi
,,"o.pu*;;, ioura
rd gramaticaie, p;p."itii
";-".rtrt
deopotriv ,,generativ", deoaece iqi ru ,,s5 generezeo' lizt in texte determinate. Exigen{a de se limita la
propoziii posibile intT-o limb5, adici s mr opera{iile it-u ,,us", exigenf r se pTezint adesea in lingvistica "
broomrieldiana |
special, la rris) fie ci r alt sens (se rfri la t i u
necosare (,,reguli") pentru producerea acestoraaa; Se numete r i l de rzi, }i"
este msuri de rud{ r u tui inleleaia tr.
Acelaqi lucru se
cuvine spus Ei despre pTopozi{iile ,,rt'': nici gTamatica
u Ei-a rus
Acesta este sensul niciodatd si rmd frmr propoziliilor iri. ritul 'h;
lui
rimr al termenului 8r qi al derivatelor sale in fost, i acest caz, acela d9 fi insistat explicit aupra acestor
gamatica trsfrmlil (dr u, crrm d mulli, cel raportat la aqa- supozilii ale
gramaticii gi sur faptului evident i sint,,corecte'. toate propozi{iile
numita ,,creativitate"). Este r de sensul in r acest telmen este folosit i fmt
in rd cu regulile ui limbi, u dr cele efectiv consemnate-(a
matematici (de exemplu, ,, gr linie miEc?nd u punct'', se vedea isi
,, gr u plan ft, 71V', - 72-7, cele spuse in aceasti
miqcind linie"), adici faptul de' specifica producerea ceva indicind op"ruliil" riili de itr J.L. Vives deja i
*ecolul XVI). S se observe, in plus, ci o gramatici poate fi
coespurtoare' , ' ptezenta u rs in acest caz, cel de frmr propozi- ,,generativa'' (oiera-
-
sub formi de eguli operative s instructiuni'. Astfel, in loc de se
lilir) fr fi ,,transforma{ionald" gi ,,irsfrmliI.' (reh.tionala) fara
1iil
- ll grti.
 strucfuralismul
1_5
sint indispensabile, prezentindu-se coerent dr regulile
r fcut5, binein(eles, u rigoarea filologic;i hrmutii
guverneazi utilarea frmlr respective in construirea -
pro- sare 6, is este semnificativ, dr jezviluie
poziliilor. qdr, i gramatica generativ-transforma{lonala dorin{a de
relrp alte tradi{ii decit cele ale tingvisticii structurale.
nu se itr este un ,,auxiliar", nici r este funclia In realitate, adeviratul ,,rurr.' al gramaticii
de trsfrm-
limbl a acestuia, ci doar se indic uzul se inlelege 1ionale dup5 um recunoscut de multe ri insuEi
fiind,,auxiliar"; se itr d limba luat in considJrare -
ete gramatica tradilional, r adopt, dupi
Choms
-,,analitic" caz, perspectiva
Sau ,,sintetic.., stabilind adesba reguli
cunoate funcfia,,instrumental6'' cafunclie idiomatic5,
ci - tive*, sau chiar recurgind la,,transformri".
,,genera-
mai in mod aceasti limbi exprim,,instrumentalul'' (indife- Gramatica trsfr-
mlil iqi propune si elaboreze su forma
Tent d formele respective se folosesc;i uui sistem -
tru alte desem- rent abordirile ,,generative" r in gTamatica
ri)s. i gi principiul fundamental af structuralismului, tradi{ional se
pTezinti izolat, sporadic sau irt. nstica,,qiiinlifica'.,
acela de descoperi limbile i specificitatea lor, suspendat i schimb, rursri parJiali ai acesteia (in
i gramatica transforma{ionali, r, atunci cind aboideaza rlmul Ei al doilea din
aspectele sale) sint lingvigtii r u fut distinc{ia
intre grm-
funclionarea limbilor din punctul de dr al con{inuturilor tica analitic qi gramatica sintetici (Gabelentz,
cf. . vil, o.t.
extralingvistice sau prelingvistice (rimil in diferite gi nota 2), care au stabilit in sinia hil
limbi bazate
sau i ri limbi), se apropie tot mai mult ( deplin dsmr ( Bally qi Sechehaye; cf,nota 14)
- sau r, su
acest m sau altele, identificat i limbi
rf) de gramatica irsli Sau ,,grl'.. di transformiri ,,-
Strut- le" (de mlu, privitor la surdr sau frmr
ralismul este ,,idiomatic" sau ,,imanentist", dmiid alta lor), adic, ii dat, Gabelentz qi II,
uit-
structur de adincime decit structura semantica propiie rum qi savan{i
fieca- OJespersen, W. Porziga? qi J. uwi",
r.
rei limbi, i timp gramatica trsfrmli tinde s5
fie
""p.'ii;;:;.
(iar i ultima sa frm, numiti ,,semantic5 generativ5'', De fapt, ,,ceativitatea" lui Humboldt este u totul alta
hir decit lui
Chomsky: Ia Humbclldt u este r de
este i mod explicit) ,,universalist... rdur propozi{iilor ri itrm-
diul limbiloT (cf. nota 44), ci de
rdui limbir*
itr" lui Humboldt este in mod strict Structura
b*il.'ir-.i"J;;i;-;;;
semantici rri fiecrei
3.3. se face Choms, dupi qi-a dezvoltat teoria in limbi, adic exact contrarul structurii de adincime
designative qi peidiomatice.
aspectele ei esenliale, Ei-a cutat precursori tocmai in Ir cele afirmate de Dsrts cu privire la limbaj
fr nu au nici sensul. nici imr_
structuralismului, referindu-se, in special, la Humboldt (in tanta le-au fost atribuite in gramatica trsfmlia
f" ,.ir-, . Ti"-
ale
rt i Grmmir g,rl se intilnesc
rui concepte de rgi'frm itr' i s-a iil 5
;i rdiri ,,trsfrm{il..; dr este
intilneEte analogii cu propriile sale no{iuni de .creatitate' vorba de u din incoeren{ele.logice ale acestei
gramatici caie ,,r"orl
si punctul.de vedere al lingvisticii f{il. Vezi "a"pii
'strutur de adincime'), la Descartes i acest context riz5ril
;i l Grammaire gri noastre i Gramdtica, smdtil, universales,
et ris de Ia Port-Royal (1660), marcata de rilismul chichte der Sprachphilosophtz, II, Tiibingen
, 46-47, 112-120 qi . "r- --
cartezian (de aici Ei titlul Cartesia Linguistics 1 ui din 7 Din
, tilz, .43 qi urm.; iSO 9l ,r.r.
ir- r lui Jsrs se i s aminiim, iii
de ioate, ,tu.iil"
{ile sale). Aceast tr post factu,l de precuTsori nu fost rtrgrl: Lagllage. Iy NaMre, Dlmt
Philosoplly of Grmmr Lond:a,1924, sj A'Modtm
i;i;
t , Ldr, "
gi" ---, .ii
.5
se vedea exemple ale acestui caz i volumele str iiis de 1909-1949, u din gramaticile cele mai zrrnple gi
mai ambungite fost scrise
smiti est]ctural, . 191-193, 204-206; El hombre su lenguaje, vrcOdata. se vedea, i plus,
l de studii iigtlica. Selected rc, "Ju-
Gramdtica, smdti, uiversales,
. Z-ZS2 qi g*r qi Londra, 1933. Din luriil
lui Porzig miti frums carte Das I4/udr
. 116-117, ts, ttis_ts, tqz. ,lrch, m, 1950, trad. sp, El mudi maraviJloso der
del leguaje, Madrid, 1964.
|36 Lecyii de ligttid grId
4.0. m pentru mai multe oTientiri ,,structuraliste",
pentru l r se numesc in felul acesta, fir fi ins cu
Ei
adevirat, este conceptul de 'structuri'. Acest concept este i
sine univoc, structurd ismid ,,forma rela{iilor interne ale
unui obiect sau ale i domeniu r"; dar, de obicei, el
se foloseqte cu determinlri implicite, astfel incit se
desemneazi prin acest termen poate fi foarte diferit, frm
tipurilor de rela{ii r iau in considerare sau se silg
in fir caz. i lingvistic, acest concept r cel pu{in trei
apliciri diferite, dat fiind i prin structurd se poate in{elege:
) aici m mi configura[ie asociativi; ) structuri
,,sintagmatic5" qi ) structur ,,paradigmatic". 1 plus, ultime-
le doui, la idl lor, pot fi considerate i sens material sau
in sens func{ional (,,semantic").
4.1. Conceptul de 'configura{ie', ciruia ii corespund, mai
mult sau mai pu{in, no{iunea de ,,cimp asociativ" lui Ch. Bally
(cf. . XI, 1.1.), de ,,cimp {il" lui G. tr qi
de ,,cimp morfo-semantic" lui Guiraud, u este propriu-zis
,,structural". fi amintim aici doar pentru i s-a atribuit acest
sens (in special, cu privire la lexicologia lui G. tr) Ei deoa-
rece r aceeaqi origine Ei conceptul de 'structuri pmadigma-
tici', rid, qi acesta, din'relalia asociativ' lui de
Saussure.
Saussure face distinc{ia intre ,,rela{ii sintagmatice" s in
8
praesetia relalii itr semnele prezente intr-o ,,sintagm1"
-
(unitate de expresie lingvistic, de exemplu, rzii sau
loculiune) asociative" sal i absentia, relalii itr
- Ei ,,rela{ii
n sr realat su gindit qi alte sm ale aceleiaqi limbi.
Astfel, utul frz sigmt se asociazi, dup Saus-
- ure: ) u rul sigr in toate formele sale; ) cuvinte
Couts de ligtlistique grl,
. 176-181 (i trad. spaniol: . 207-Zl).
9
Din grecescul , ,,mir", ,,dr", derivat, la ridul su,
din verbul ouvTliooco, ,, dispune", ,, rd", ,, l in rdi concomitent" 50
(din r deriv5 qi (r(, ,,sintaxi").
strucralbmul \3,|
apropiate ri semnificatul lor appretissage, duti etc.;
) cu cuvinte formate in acelaqi felt, hgmt, rrclt
etc.; d) it smitr din punct de vedere material,
mt, justemet etc. ,,Paradigmele" din gramatica tradi-
{il (adic1 clasele fixe de frm rsuztr flexiunii
cuvintelor ,,vmiabile" lat. dmius, domini, dmi etc.)so
pentru saussure sint decit u tip special de rela{ii asociative,
Or, evident i in aceast formi conceptul de 'relalie aso-
ciativi'nu se rfr la structura limbilor sau faptelor idioma-
tice. itr- lim atare u existi ,,asocia{ii": exist smr
gi diversitate mtrili gi semantic smlr. Asocierile, i
scmb, le stabilesc (sau le stabilesc) in fir caz ritrii
in mintea lor Sau, um Su Saussure, in ,,mmri" lor, aces-
tea putirrd fi stabilite in ri ordine si in orice direcgie (insugi
Saussure vorbeqte in aceast riil de ,,constelalie" forfu-
it). Adic, asocialiile r fi fapte de ,,vorbire", deqi motivate prin
limb. Dar, fiind vorba de asocialii libere, acest din urmi lru
necesar: Bally dg, buni dreptate, asocia[iile r
sint motivate ri contextele reale ale ,,lurilr" desemnate 9i
ri ideile, credinlele qi activitatile referitoare la ,,lururi", Ir
tr 51 insist tocmai ur acestora:,,cimpurile qil"
u sint ,,cimpuri lexicale" ale limbilor, ci contexte ale ,,lucru-
rilr" qi noliuni r se manifesti t itri cuntelor
respective, in drul ui umit ,,ideologii" referitoare la l-
crurile inseqi. Riguros vorbind, u este nici mir sr si
limitm la singur limb1, nici la limbi, deoarece nimic il
impiedic5 vorbitor s asocieze semne din diferite limbi qi din
itrit sisteme de rsi. in consecinli, rela{iile asociative, in
smlul lor, nu pot fi delimitate nici in limbi qi nici cu mij-
loacele lingvisticii descriptive corespunzltoare acestora. chiar
d ar putea fi delimitate, ele - Spune nimic despre
structura obiectiv unei limbi, nici despre pozi{ia untri anumit
fapt rtilr intr-o secliune sau alta limbii, deoarece, in
pofida r!lr, este vorba de liu ,,atomist": rela{iile
asociative u sint determinri rir intre faptele unui sis-
Din grecescul drr, ,,model", ,,ti".
sl La mthd leticoloe. Dmi [, Paris, 1953.
138 Lec|ii de ligtlisticd grld strucMralbmal l39

tem, ci numai legituri ,,tr" r se stabilesc pornind de la unei limbi dintre r se alege entitatea adecvat5 tru
un fapt particular. itr-dr, orice fapt poate fi luat centru se doregte fi exprimat. sintagmatici este fixi;
al unei r(l de relalii asociative r pot continua la nesfirEit, paradigmatici, in schimb, trebuie imaginat linie r se
pini la ultimele limite ale domeniului respectiv. Acest t deplaseazi de-a lungul liniei sintagmatice 9i valabili tru
u fost aplicat in fonologie, dar r putea fi aplicat Ei aici, cu
ri ,,poziie" acesteia in care se rz selecqie.
aceleas,i rezultate. Astfel, u descs nazal, neanalizat i struc-
tura sa func{ional5, ar putea fi asociat u toate vocalele, r toate
sintagmatici, rela{ia itr elementele lingvistice, fiind i prae-
sunetele nazale (vocale si s), cu toate sunetele trir, setia, este de tip ,,copulativ" (,,atit 4 cit qi "); para-
u toate sunetele nelabiale etc. Ir tn domeniul lexicului, . Gui- digmatici, este de tiP ,,disjunctiv" Sau ,,exclusiv" (,,ori;; ori
rd, incercind construiasc ,,cimpul morfo-semantiC' al cuvin- " sau ,,di , " qi viceversa), fiindci este relalie intre
tului francez chat, ,,pisic6'( 52 limitlndu-se la asocia{ii
- r
forma mtril sau ri semnificat
u element prezent (selectat) qi alte elemente absente (,,nese-
,,lingvistice", motivate ri lectate" Sau ,,excluse") ale aceleiaqi clase de iti ale limbii.
(dr in{elegind semnificat qi dsmr) stabileqte rt
-,
asociativi de mai mult de d mii de ut. Fireqte, el ar fi
Astfel, in cazul unei rziii itul stru sosit astdzi,
putut s1 extind5 aceasta rl, plecind de la fiecare ut al iD sintagmaticl corespunde acestei succesiuni de semne (este
acesteia qi stabilind alte relele asociative, ri tui s se linia ideal1 r acestea sint ordonate); paradigmatici
rfr tru aceata la s t r u t u r efectivi lexicului corespunde fiecirei clase de uniti{i ale limbii rmi in inte-
trartc,ez. riorul irr, pentru exprima se spune i aceastf,
Configura{iile asociative prezinti, de ui smi, interes in rzii, u fost selectate tocmai it, sl sosj/
gi
j):
psiholingvistic, rum gi i lingvistica vorbirii gi in textu- astdzi (dar u, bunioarb, vostru, duqm, ie;it sau
lui (cf. . , 4. i 5.), dar u constituie obiectul descrieii
structurale limbilor.
paradigmaticd
4.2-. De fapt, in lingvistica actuala (exceptind parte
lingvisticii saussuriene,,ortodoxe"), conceptul saussurian de l

'relalie asociativa' fost abandonat, conservindu-se din el I

numai se refera efectiv la structurile idiomatice. in

I

schimb, mentine intact conceptul de 'rela{ie sintagmatici'. mu

Maf bine zis, se considera 1 func{iile de limbi, in rlr voStru
prietenul stru sosit astzi
in vorbire acesteia, se determinl reciproc prin rela{iile
r le stabilesc doua ,,": ,,zrxa Sintagmatici" su sitagmatic

combinirii qi rdrii, care corespunde succesiunii sm-

lor in ,,lan[ul vorbirii", i ,, paradigmatic" sau,a selecfiei,
r cofespunde claselor de unitali funclionale gi materiale ale

5' i BSL| volumul 52, 1, 1956 gi urm.

140 Lec|ii dc liglisticd geeral[t structuralismul |41

ri mir de sm cu scmnificat rriu Ei -

rt este silg,m. Astfel, itul str sosit astzi,
itul stl, sosit astdzi ;i sosit sint sintagme sau ,,uni-
t6!i sintagmatice"; cum sint deopotriy str- qi it-ul
( diferite de str- q it-t). i schimb, nu este
sintagm it 4; u atit mai pulin nostlu sosit (exceptind
cazul in r este r de cineva sau de r se numete
Nostru). Orice clas unitari de funclii gi/sau de frm i
interiorul iri se opereaz5 selec{ie paradigmatici ime-
prietenul sosit astzi

diat este paradigmd. Astfel, genul Ei mirul |ui rit

r!i paradigmelor de gen qi mir rrii limbii rmi, 4.2,2.0, Mult mai complex5 este, in schimb, problema -
timpul verbal in sosjI r{i paradigmei romAnegti tim- radigmelor gi struturilr paradigmatice.
urilr verbale; iar astdzi rli paradigmei alaltdieri ieri 4.Z.2.1,. Trebuie s distingem, intii de toate, intre paradig-
astzi mii etc. lntre mmrii unei
-
sintag- m 9icl se d d ist r ibu ! iesintagmatic. Contrar
-
-m (carepotfi, - imii
larindul lor, sintagme) exist5 re l ! ie anumitor defini{ii, paradigma trebuie considerat5 drept
s i n t g m t i ; astfel, in exemplul nostru, relalia intre clasi tot se poate prezenta in acela9i ,,context",
priete qi stt, intre sosir qi astdzi, itr ritl str adic5, in aceea;i pozilie ,,vidi" unei sintagme, de exemplu,
gi sosir azi. intre mmrii ui paradigme (care, la in cazul nostru, i t r prieteruil qi sosl/, i n t r slt Ei
rindul su, poate fi,,mmrd" unei paradigme de ordin supe- astdzi sau d u a.cosit, Existi paradigme materiale, um r
rir) existre l at i r ad i gm t i csau - fi cazurilor i latin5 qi in alte limbi, ai irr mmri,
zitivi. avind tunclii sintactice diferite, nu sint permutabili in aceea9i
4.2.1. Identificarea rl!iilr sintagmatice intr-o sintagmir sintagmi (i.f/is homiis, de exemplu, se pot prezenta homi,
de ordin superior (sintagm de sintagme) ne rmit si sta- i, hmil etc.). i invers, itr itul qi sosil r putea
bilim s t rt u r si t ag m t ic5 (,,formarelaliilor fi foarte rnulte adjective posesive (mat, tdtt, l ei, lui etc.);
interne") acesteia; deocamdati, cel pu{in structur mate- itr itul ;i astzi pot exista foarte multe verbe ( ieqit,
ril, ,,adilionall" su ,,combinatorie" (adici, referitoare 1 ci;tigat, euat, muit etc.); iar dupi so.sil r putea fi nu
miiril ,,constituen{ilor" s5i), dat tiind 1, dup um qtim numai astdzi, iei etc-, ci, de sm, titziu, devreme, aici, la
cu to{ii in mod intuitiv (ir in mod explicit din qcoala rimr5), Madritl, obosit, uus etc, de altii parte, itr noslru qi
prietenul stl ,,se combin5" cu sosil astdzi, ir in interiorul sosil u r putea si r1 u feminin, nici un plural; ir dupi
acestor ,,constituen!i", ritul se combin5 cu Ostt; sosit cl so,sil : dificil si ri m|i. m trage concluzia, ri urm-
cg astdzi; qi, intr-un anunrit sens, hir ,,se combin5" u sr-lril. r qi ar fi concluzie absurd rit i tlgrmd,
Aceastir strutu este de obicei rrztt[ ri intcnlcdiul
- -,
sosll;,i murit, a,stdzi qi obosit etc. apartin aceloraqi paradigme
ur grafice in tbrmir de ,,rri", in cazul stu: qi ci, din trit, masculinul,si femininul, singularul qi pluralul,
l42 Leclii de liybticd grld
rit it, astdzi si mti apar|in r paradigme dife-
qi
rite. Acest lucru poate fi evitat, inlelegind ri ,,context"
l in intregime determinat, ci u anumit tip, altfel spus,
clasele de frm corespunzhtoare termenilor aceluiaqi context
(de exemplu, ostrLt strd sti noastre ; sosit
sose$te
- - - -
v sosi etc.); insi nici cu aceasta s-r face distin-
-
c{ia itr clase distribu{ionale Ei paradigme. in realitate,
defini in acest mod paradigma ism u inlelege deloc
sensul rela{iei paradigmatice Ei fud sintag-
mti5. Relalia paradigmatici u este rela{ie sintagmatic1
i absetia (itr u context Eiceeace s - r pu te prezenta
intr-o pozilie vidi acestuia), ci rela{ia intre u trm selec-
tat tru desemnare mit5 9i clasa de posibiliti{i ale
limbii in interiorul c6reia acest termen este selectat. r-
digm este constituita din termenul prezent qi termeniipe r
rzt sa ii exclude in mod imediat. Astfel, in rmd, dac
se alege masculinul, se exclude femininul (tr adjectivele
substantivizate Ei ruml demonstrative la singulaT, r-
m qi pentru utru), dar nu se exclud singularul qi pluralul;
daci se alege singularul, se exclude pluralul, dar se exclud
masculinul qi femininul; daci se alege prezentul, se exclud
celelalte timpuri verbale, dar u modurile, persoanele etc.,
r corespund, prin urmr, altor paradigme. Ir daci
limbi distinge, in cadrul num5rului gramatical, intre singular,
dual gi plural, seleclia se va realiza intre aceste trei posibilitqi.
tn mod analog, in lexic, dac5 spunem domiqoara are rochie
53 confuzie (sau indistinclie) lgi se bazeaz distinclia ,,distribu-
1ionali" it grmti ;i lexic (sau intre ,,mfm" qi ,,lexcme"): i gramatic
m avea clase inchisc qi drt paradigme; i lexic, i schimb, mi serii
deschise gi limitate. Irt membrii ui paradigme lcxicale sint de obicei
mai umlii decit cei ai ui paradigme gramaticale; lexemele ina conslituie
,,serii deschise" doar din punctul de dr al funcliil<lr sintactice, u din utul
de d al firrrcliei lor lexicale.
structuralismul 1,43
VERDE, excludem ,,alb", ,,ru", ,,lStru" etc., insa nu ,,ele-
gant", ,,rit", ,,frms" etc., deoarece haina ar putea fi verde
Ei eleganti, verde qi uriti, verde Ei frumoas5; daci sm
ii zile, excludem ore, stdmti, i etc., dar nu ?ttlii,
fi|, cursui etc.; iar daci sm um\ exc|udemfrate,
fiu, tatd, r etc., dr u l rfs soldat, siit ug
etc. Tiebuie si observim , referitor la alegerea termenilor,
paradigmatic5 este, in fiecare caz, determinant in mod
rimr, dr corespunde cu inten{ionirn si spu-
m. in aceasti rii{, ,,contextul" se rfr la alt feno-
m: la solidaritatea sintagmatici intre termenii selectali din
paradigme diferite (fapte de rd! 9i de recliune, su
r qi simplu de fir tradi(ionali anumitor sintagme).
Astfel, dac5 se selecteaz itul sll, se selecteaz deopo-
tri ss (dar au sosit, m sosit etc.); ir d se alege lat.
r, ,, duna, prejudicia", trebuie si alegem pentru m-
plementul siu dativul, fiindc r ,,se construieEte cu dati-
vul". in plus, contextul trii la rr desemnrii sau
,,semnificatului de vorbire", r se potrivegte combi-
ril de termeni (cf. . YII, 1.3.2.); ir dac este vorba de
semnificante ambigue, adesea permite identificarea semnifica-
telor respective: astfel, in cazul lui resls fabas, Etim prin falsas
i qi resls u plural; ir i / i lloraba, Etim ri i cd
Iloraba corespunde persoanei treia, nu persoanei intii.
4.2.2.2. de alti parte, in special in gramaticl, trebuie sE
facem distinclia itr pozilia sintagmatici funclionali qi
pozilia mtrils, intr-adev5r, funcliile gramaticale in u-
5 Se cuvine sit sum ci,
tr elemcntele lexicale rimr (nederivate,
ms su pcrifrastice), pozilia ftrncqional coincicle cu materiala. in gr-
matic, i schimb, poziliile func{ionale u coincid, de obicei, u cele materiale,
nici umir, nici ordine sau extensiune. Astfel, i fost de multe oi citicat
pot fi distinse di u cinci, cel uli trei pozitii materiale: fost cle mult i
-
citicat; dr poziliile fulil sint umi dud: ,, fost criticat" ;i ,,de rult
-
1,44 Lecyii de ligvbtic grl struclurulismttl l45

mite contexte materiale nu trebuie selectate. In acestea se dr in eviden{i qi disting proprietati inerente acestora), in
situeaz in mod sr instrumentele expresiei func{iilor gr- timp i el buey ms este ,,specificativ" (u u bou
maticale; funcliile inseqi, i schimb, corespund diferitelor ni- blind altor boi, neblinzi). Iar i (es) amigo ustr, postpozitia
luri de struturr gramaticali r, s spunem , ,,se posesivului poate semnifica exclusivitatea rela{iei,,pososive"
proiecteazi" linia sintagmatic qi al 5rr umir poate si (,,prietenul Stru, nu al vostru", Sau ,,u al altora") r, cu
varieze in fui de limbi. ri urmare, pentlu stabili r- toate acestea, poate fi rimti gi ri intermediul accentului
digmele gramaticale ale unei limbi, trebuie si ne itrm la de insisten{5 sur posesivului in construclia ustr amigo.
nivel se prezinti op{iunile paradigmatice, adici opoziiile Sint lg cazuri m ar fi sp. / u hombrel el hombre
func{ionale. Existi paradigme care se manifest la nivelul gra- utl |rm. uul m| mul u], el pobre hombrel el hombre
matical al cuvintului, um r fi in spanioli, in majoritatea pobre [rm. sdrl ml omul sdr], unde gi valoarea lexical
zurilr, cele rsuzitr categorici de ,,umitr" si dife- adjectivului se schimb5 frm poziliei sale in gruul nomi-
ritelor categorii ale verbului, de exemplu, timpurilor (irbol nal. Tot astfel, existi paradigme de propozilii; acestui nivel ii
drboles; t t t
-
tr etc.). Dr pot corespund in special opozi{iile intre tipurile asertiv, intero-
- - -
exista de asemenea paradigme de grupuri de cuvinte. Astfel, gativ, imperativ, optativ etc., fiecare subdivizindu-se, la rindul
in spanioli ,,explicarea" Ei ,,specificarea" sint funclii ale aces- lr, in pozitiv qi negativ Qlitul stl sosit astdzi| itul
tui nivel, exprimindu-se ri intermediul poziliei adjectivului stl tt sosit astdzi ll stlsit itul str astdzi?l tl
in grupul substantiv * adjectiv: de exenrplu, i el ms bttey, sosit astdzi ritul stt? etc). Pot exista inclusiv paradigme
el vasto , adjectivul este ,,explicativ" (nu delimiteazi idiomatice la nivelul gramatical al textului, acelea r
clase mai mici in interiorul claselor ,,bou" qi ,.", ci scot corespund discursului direct qi indirect in latini (cf. . IX,
5..),.
ri", pozilia frrnclionalir ,, fost criticat" fiind ocupati cle dou:-r pozi(ii matcriale
diferite. lr in grmir participiile fmltlr perifraslicc alc verbulrri t r u i
sint situate in pozilic finald i propoziliile pTincipalc, i timp auxiliarul se
sitrteaz:i i pozilia du materiurli propoziliei (de exemplu: ich habe heule
' licbuie sa rmrm i cste r strict de niveluri func.titlnale, u de
mim Lchrer gesdlieben, literalm.: ,,cu m astizi mu profcsclrului scris"). 'Ibt (,.lltll1.1lc;! conrlinarii mateTiale. De [apt, ri fentrmenele de ,,surlrdr" gi
astfel. in cazurile de rdlir m scrie de pozitii materiale tu ,,stllltttltltlae" (cf . Gramiltica, slti, universales, . 99-10t)), u element, rigi
singuri pozilie futil:i. Cit prive;te rdi, cvident, tle exemplu, ci i lllll||lll. l)()atc firncliona in mai multe ,,sttui" surir (combinindu-se de
pietettl sl{ umatul 1i gul ltli ttostru depind cle ccle alt |lt it, llr.rtt, tl;tla ctt zcTo) ;i, irrvers, structuri materiale de rdi sui<rr pot funclirlna
ilrvers; adici cxislit inaintc se alege ullir (ccl putin la nivcl gramatical). Ilt llt.rlttIi iIll'critrirre. Aslfcl, lat.4 ,,mergi", este elemcntul lexical r il avcm
tr i ceezr privclte extensiunea, i ulrtus, de mlu, morfemrrl ,,lurlizttr" )l lll l t(,|; doua tl imperativului
,,nlersul", rztid uI irc, rs
-s figrrreaza dup'a cartct-, dar ,,plrrralul" furrcliclneaz in tot acc\t cuvint; itt l,- Ill(,/(,ll|:l:rccstLti r qi poate constitui in sinc u,,gru de cuvinte" intr-o
telutl llosll lttt sosil aslrizi negalia se prezinti ,ilr" it ;i soslr, t|;rr ;rtr11l,rzrlit,, rl inlTeagit <lzii qi hir un,.text" (daca i acest text u se mai
..ttegativit;rtea" val;rllil tu intrc;rga prrlpozilie, in ram:rlicir - cxccplilltl \|l|lll{, ,lll(,(,v:l). Viceversa, sintagmcle pot firnctiilna mmri ai propoziliei (,,<l-
cazurile de ,,srrpletism lexical", i grr. Leule citlc lirnclioncaza lul :rl lrli ziltt ,,rrllrltltlll;ttc"). gruuri tle cuvinte pot functiona ;i ctrvinte (i special,
s<:h,,,()m, pcrsoani1" pozilia materiiila ( irrstrltmentultri s;ltt :t iltblttt sl t{|lllttl|\(,s;ttl clt si peTifrazc), hir mrfm minime (de exemplu.pormedio
-
mtlr r exprim:1 fuqi) este (iuti i l'rrnc!ional:i. rl ltltl, llrrtlt,;lzll ;r;lrtrximativ , [rm- l) etc.
I46 l.cc Iii tlc ligl,isti<:[t 14ruld
4,2.2., Structura paradigmaticit estc strltctura (,,tm r-
laliilor itr" sau ,,c()mpozi{ia") ullitlililo (su ,,mmri-
lor") ui paradigme de i tip (lr:xical sau grmtil) qi de
ri nivel, fiind datir de relaliile it ttccstc Lrnitii
au in mu qi le diferen{iazil unele fa{a dc altele;
structura fiecirei paradigme fiind rezultanti rl{iil -
zitive intre unitatile r constituie.
Astfel, in strutur func{ionalii (semanticii) existi, in fieca-
re ck\z, rr valcrare de bazir intregii paradignre, ,,bazit de
compara!ie" gi lmtt scmantice dit'eren{iale rrii fiecir-
ri unitirqi sitll r se contbinit in mod ciil'erit i unitiii ditrit
(cf. . VIII, 1.2.2.). in cazul lut cLltltttul, de exemplu, valcta-
r muit paradigmei respective este ,,rudi", ,,rl(i de
rudenie", iar elementul dif'erenlial este ttrt distinge
semnificatulluir:rlmat cle cel al lui, .frate, latit etc, i cazul
timpurilor verbale, lr mui este tocmai de ,,timp
rl", iar elementele diferenliale sint cele r rrrtri-
zeaz qi disting diferitele timpuri (,,actual", ,,inactual", ,,pl-os-
pectiv", ,,retrospectiv" etc.). i paradigmele de tipul boul hlidl
ltdul brltt rt comunit este atribuirea unei proprietil{i, iar
dit'r{ir constituic,,cxplicativul" sau,,specificativul"
acestei triiri. in cazul propoziliilor sc u d
asertive, interogative etc., i rest fiind identice, faptul c()mun
este ,,semnificatul lor sintactic", ,,starea de lucruri" idealir
r desemneazi, ir lmtI diferen{ial il constituie ,,sem-
nificatul ontic", adic lr existen{iali r se atribuie aces-
tei ,,stiri de lururi" (existenli certd, nesiguril, dorit etc.).
i ll irnalog, structurzl paradigmatici materiarl este struc-
tura dil'crentilrlir semnificantelor r rimi func(iile ui
paraclignrc selnantice. in gramatici u !l zuril de
-
supletivisnr lcxicirl ([. rrota 54) qi cazuril<rr in r func{iiIc sc
rilti ri itlternaIr(l ( i sp. (]u ,ul) sittt 1,1itt
accent, ton sittl intonirlic (tlirr, itr-u
-
anttntit sens.;i i ltc:este
Str,trli.rrui I4"|
cazuri)
- clit'eren(ele de con(inut se manil'estir diferenle
mlrteriale linia sintagmatici, astlel irrcit paradigmele rs-
tive sint rdigr cle sintagme (um r fi librol libro-s, catta-
slcutttu-bu-slcttttltt-t-,sf cltttta-se-.s, .ILuttt diirll luutt t dijll etc.). i
lcxic, in schimb, itceltsta se intimplir numai in semnificanteie
.,sudr" (derivlrte gi compuse) si umi tru func!ii ,,-
ragramaticale", aclic analoge celor din gramatic:l (,,frmr
cuvintelor"), in timp in lexicul rimr (incluzlnd elementele
pr<rnominale), dacit se lasd de parte cazurile mai curind rr
de sirnbolism tbnic direct, structura senrantic5 u se nlanit'est
i rdigm materialc,. ;dr, in spaniolir llevur 1t lruer se
detrsebesc, in con(inutul lr, ritr-u singur lmt (direclia
i spa{iu, raportatal la pozilia rsltl implicate in cliscurs),
semnificanlii lr, isi -- exceptind cazul in r ctlrespund
valorii ,,r'( u u nimic i mu qi, ri urmr, se
-,
disting global, u ritr- tr;istuir lit'r!il. Tot stt, czl,
ieri, tiitte, hir apar!inind aceleiagi paradigme de conlintrt, nu
se aseamind deloc i structura lor mtrild. is, in limbile
noastre, nici in grrtii nu exist urr paralelism sr itr
rdigrl de con{inut qi cele rnateriale. Dui su mai multe
funclii pot avea singur expresie si invers. Astfel, in latina
nrtm:irul gi cazul se riri impreunii; i:rr -s/c, in sp, c.rrll(s/c
indiczi modul, timpul qi rs gramaticalir.
4.2.3.1. Cele afirmate u privire la paradigmele de niveluri
diferite implicd faptul i qi rela{iile sintagmatice au lr
lr fu{il rri. itr-dr, in orice sintagmi, u-
mite uniti{i de la u nivel sau ,,strat" func{ional se combina
itr- unitate de nive] superior; ir itr trceste unitirli se
stabilesc,la nivelulcombinirrii, anumite f u ncli i s in t il g-
m t i , chiar atunci cind aceasta nu este intotdeauna
evident. Astf-el, in lat. reg-is, ,, regelui", -rr func{ioneaz'a
,,genitivator" Ei rcg- ,,gcnitivat"; intre rcg- qi -ts existir deci
func{ie de ,,genitivare" i dr impreunir aceste doui unitiili
rzitit u ,,genitiv". i sp. casa-s existit funclie de ,,lu-
lizr": -s este ,,pluralizator", casa- estc termenul ,,lur-
l48 Lec|ii de lingvisticd grld structuralismul |49

lizat", iar ,,pluralul" il constituie intreaga sintagm ccsos. 1 Intr-adevr, r trebui s ri aceast1 strutr1 in sin-
mod lg,i el amigo exist1 funclie de ,,actualizare" (. taxa structural lui L.sir56, r sintagmatic-funcliona-
V, 5.2.): articolul este,,actualizatorul" ; amigo,,,actualizatul" qi li, um gi, in general, in gramatica numitl ,,de dependente".
el amigo este ,,actualul". in l|dut u tst, func{ie de 4,2-.3. Func{iile sintagmatice sint, tr, opozitive:
,,explicare": frd este ,,explicator", u, termenul ,,explicat", ,,opoziliile" (diferen{e paradigmatice) nu se prezinti intre ter-
sintagma in intregime fiind u ,,explicativ". Tot astfel, sint fun- mii lor, ci, in fiecare caz, intre sintagmele respective. Astfel,
c{ii sintagmatice (Ei r relalionale) cele de ,,subiect" qi ,,r- lat. -l's u se opune lui reg-, nici acesta celuilalt; opoziqia se
dicat": predicatul termenul ,,referit", subiectul ,,rfrt", prezinti intre sintagma r gi alte sintagme analoge: rex (=7gg-
func{ia sintagmatic este de rfri{i, iar unitatea rzult- s), regt, regem etc., adici itr ,,genitiv", ,,nominativ", ,,dativ",
t5 ,,predica{ie atribuit [unui subiect]", ul din tipurile de ,,acuzatiy" etc. Tot astfel, opozilia referitoare la funclia actua-
propozi(ii dintre cele mai frecvente in limbile str, r se lizatoare articolului nu se prezinti intre ,,actualizator" Ei
, la nivelul su, ,,predicaliei neatTibuite [unui subiect]" ,,actlJa|izat", ci intre ,,virtualo' qi ,,actual" (itl itul);
(de exemplu i llueve [tm, lud], iv frm. ig|). Acela9i ziiil referitoare la funcliile sintagmatice ale prepoziliilor
lru se poate s qi despre ,,complemente" r se mani- se prezinti (cel pu{in) intre ,,fraze" cu prepozilii diferite (um
fest1 in felul acesta doar in sintagma propozilionali. ar fi, i xl tru ); iar tru func{ia ,,subiect", ill
4.2,3.2. Agadar, rela{ia sintagmatic u este simpli ,,adi- opoziliilor este cel al propoziliei.
{ionare" sau mir mtril. La modul general, re- 4.2..4. Termenii r se combini intr-un anumit tip de
prezint5, i toate cazurile, relalie de ,,rec!iune", itr- sens, sintagme constituie, din punctul de dr 1 combinirii sau al
Ei de,,determinare" in altul: unitate ,,rlmi" cealalti, posibilitatiidecombinare, cl se s int g m at ic . Astfel,
ir aceasta din rmi ,,determin" rim, de r depinde. lat. -l sp. -s r{i clasei desinen{elor, iar lat. reg-, sp. casa-
1 consecinli, structura sintagmatic5 funclional5 nu este iden- r{i clasei ,,bazelor" flexibile. Tot astfel, pot fi stabilite, la
tic combinatorie, r este qi ,,expresia" sa. De alte nivele, clase ale ,,determinatorilor nominali", ale ,,r-
exemplu, d {im cont de rela{iile efective de ,,r{iu" qi ziliilor", l,,conjuncliilor" etc. Aceste clase nu coincid, fireE-
de ,,determinare", structura func{ional1 propozi{iei itul te, u paradigmele r corespund func(iilor sintagmatice, de-
stru sosit asti, crei structuri combinatorie m zt- oarece se rfr 1 uitil combinate, la combinirile lr.
| 4.2,1., ar trui si fie ceva de felul: Cu toate acestea, d sint delimitate strict, pentru fiecare
nivel funclional al unei limbi qi pentru fiecare tip sintagmatic
i mod separat, ele implic, si sum aqa, paradigmele Ei pot
servi la stabilirea acestora. de alti parte, anumi{i termeni
tradilionali ca,,subiect",,,predicat",,,atribut",,,complement"
sint tocmai nume de clase sau de ,,poziqii" sintagmatice. De

" Imts de syntaxe slrucfurale, Paris, l9_59

prieteul
150 Leclii de liid grld structuralismul 1.51

, riguros vorbind, nu exist ,,paradigm5 subiectului". matica qi, intr-un mod sau altul, atit de mateIial, cit
Dar constituie subiectul (un substantiv sau u rm, qi de functional, deqi termenul structurd se aplic, i
sau mai ales
anumite ,,coli", numai
- structurii
u gru nominal) func{ioneaz6, in acelagi timp, intr-o anumit sintag-
-
matice. Cu pTivire la paradigmatic se vorbete, dup caz, de
paradigm. tn acest sens este just s5 vorbim, de exemplu, despre
,,paradigma grupului nominal al subiectului", adic despre - .patterns", de ,,sisteme" sau de ,,ltz componential". Exis-
le gruuri nominale r pot ocupa aceasti pozi{ie sintagma- ti, fri indoiali, diferen{e notabile, nu doar terminologice,
tic. in gramatic6 nu dispunem, din t, de terminologie intre structuralismul european qi cel american, intre diferitele
lr 9i diferenliat tru distinge, in fiecare caz, intre ,,scoli" structuraliste qi chiar intre concepliile Ei metodele per-
funclia opozitiv (paradigmatica) Ei funclia sintagmatic5. La sonale ale reprezentanlilor aceleiai ,,coli". Astfel, uneori u
nivelul propozi{iei se insist mai ales sur sintagmaticului; se face distinc{ia intre structura sintagmatic funcqional5 Ei
la celelalte nivele, mai curind asupra paradigmaticului. structura material1 sau combinatorie; alteori nu se distinge
(sau nu se distinge cu claritate) intre paradigme qi clase sin-
4.2.4. i in fonetic5 exist5 paradigme gi sintagme, deqi in acest
tagmatice. Structuralismul american, metodologie, se foca-
caz doat unitati materia]e. Astfel, /
- lpl - /f/ constituie in
spaniol mic5 rdigm fonematic poate fi analizat
llzeaz mai mult asupra structuriloT materiale decit asupra
structura opozitiv5 (cf. . YIII,2.2.); silab, in schimb, este
celor ale conlinutului, iar i sintaxa ,,superioara" se insist mai
sintagm fonici miimli. 1 acest domeniu, adoptarea simul- mult asupra structurilor sintagmatice combinatorii decit asu-
t lr du puncte de vedere, sau faptul de nu le r celor paradigmatice qi sintagmatice funclionale. Structu-
distinge, duce la dificult{i gi la contradic{ii, cum r fi, de m- ralismul ur, cu excep{ia foneticii, se concentfeaz mi
plu, problema dac5 sp. i i i ;ii viuda sau sirbo-cr. r i r curind asupra structurilor con{inutului decit asupa celor ma-
[,,devreme"] (unde r este elementul ,,marginal" ai silabei ra-) Ei teriale iar, daci l5sim la parte gramatica ,,de dependente",
irr kru [,,singe"] (unde frmz nucleul silabic) reprezint -
mai mult asupra structurilor paradigmatice decit asupra celor
leaqi fm. intr-adevr, d se sid h identitatea fone-
sintagmatice. Este r insi de preferinle metodologice
justificate, in mr rt, ri modul de concepe limbajul -Eil
matic este un fapt paradigmatic, problema nu mai subzist. De
, ar fi bine si facem distinctia, in priveqte paradig-
sau qtiin{a modurile de aborda ,,structurile" diferiteo
maticul (adici, in trsturile diferenfiale), intre yocale Ei cons-
trictive, ir in priveEte clasele sintagmatice (adic, pozi-
-, de
dat fiind i in realitate nu se ignor5 ,,restul", adic1 i
{iile in silab5),irftre st qi s. in mod rml, vocale- practic nu este luat in considerare, sau este considerat in
Ie sint deopotrivi,,sonante" (constituie nucleul silabic), iaT cons-
rimul rind. 1 structuralism se considera, explicit sau tacit, 5
trictivele sint ,,s"; existi insi l care pot funcliona paradigmatica gramaticali (9i, in general, structura smti)
consoane (in diftongi) ;i constrictive L m, , s etc.) r pot
este r caracteizeazb qi distinge in rimul rind limbile.
funcliona ,,sonante". Nu m spune deci in sirbo-cr. kry r
este vocal5, ci constrictiva r fu{iz st.
in schimb, in gramatica trsfrm{il5, r nu abor-
deazb rlm funcliilor idiomatice qi unitlilor funcfio-
i general, structuralismul, in toate formele sale, line
4.3. nale, se recunoate doar structura sintagmatici combinatorie
seama atit de structura paradigmatic, cit Ei de sintag- (moqtenit5 atare din sintaxa bloomfieldian5 ,,constituen-
 structuralismul 153
qilor imediali", ins5 atribuiti
,,structurii de adincime'.), igno- dou5 posibilitati: ,,titlu academic" sau ,,non-titlu academic''. i
paradigmele qi structurile paradigmatice care'nu"pot
fndu-se riml caz, semnificatul este ,,1icen{iat"; daci, in schimb, nu
fi stabilite i n t r - propozilie, ci Jr atunci clnd
rzili este r de ,,titlu academic", trebuie s alegem itr ,,adult"
diferite se opun intre ele. Mai mult, aceast gramatici
tinde s5 Ei ,,non-adult"; d adult, fiinla numit, bachelor este u
rdui, cel pulin formal, la structuri combinatorii deopotriv5
faptele paradigmatice. Astfel, nu stabilegte zil ,,celibatar"; d u este adult un fel de ,,asistent de -
intTe ler", di un ,,scutier". Toate acestea pot fi reprezentate pTin
activ qi pasiv, ci (in din ultimele sale frm) btribui"
intermediul graficului rmitr (r r trebui si corespund
propoziliei active Ei celei pasive r sint
,,echivaiente'' (in ,,structurii semantice" lui bachelor):
desemnarea extralingvistici) aceeagi structur5 de adincime,
adiugind pentru pasivi un indice de pasivitate combinat
cu Structura propozilional5. Tot astfel,
rzii interogativ1 bachelor
nu se prezint paradigmatic opus celei asertive, ci
ca=fiind
aceeaEi structur5, dar avind un rtr interogativ
tr. Iar
despre rdr S-a Spu in gramatica transforma{ional fii(i um animal
5
,,nu r" strturi, dat fiind 5, de fapt, u r diviziune
l
I

in cadrul aceleiai unitali57. in alte-cazuri, fapte de tr tit]u academic non-titlu academic (,,foci mascul
diferit seprezinti Ei i d r f i diviziuni sintagmatice. fh rh")
Este tocmai se intimpl intr-o frm5 li lexi- l

cale, Nu este vorba, in acest caz, de analiza semnificatului ,],

in (,,hill") adult non-adult

sens strtrl, ci numai de interpretarea ur semnificante
polisemice. intr-o atare analiza se
rd z qi la diviza-
r propozi{iilor, doar 5, i loc de diviza, i fiecare
I

v
(,,celibatar")
l
(,,scutier")
faz
operativ se face selec{ie intre semnificate diferite. Astfel,
in
interpretarea bine cunoscutului ml din engl. bachelorss,
se it mai intii: fiinf m sau animal? -i Se va observa i este r de u ,,rr" de exact acelaqi
animal, tip Ei cel al structurii sintagmatice unei propozilii. Adic
este ,,f mascul fri rh.', d fiin{ um,
exist
,,interpretarea semantic" unui semnificant polisemic (rigu-
57
De;i, fire9te, 9i rdr
rzit Strutr paradigmatic; se vedea ros vorbind, identificarea mai multor ,,semnificate" r nu
stnt analizate atare) se face g i i d Irrzt
studiul nostru ,,rdii latina
rdii r<lmiinica'', i Estttdios de
liisli rmdi, Maclrid, \977, 20-20.
58
. divizarea unei unitili sintagmatice mai mri i unitlli mai
. Este exemplul dat de J.J. Katz gi J.A. Fodor, ,,The Structure of Semantic
Theory", l,anguage, 9, 196, . |70-210. Despre aceasta
,,semantici'', r se
mici, sau 9i cind aceste ,,semnificate" r fi ,,constituen{i''
trmi acolo unde incepe semantica structuiali (qi
toatI semantica rri- combina{i in sintagme de nivele diferite. Finalmente, in cazu-
zis), se vedea discuqia noastra ritii in rii'is
de smdli estrucitral, rile in r diviziune ir u este posibil pentru
. 16_5-1ti qi i TNCL, . 192-1,94,
-
este r de distincii paradigmatice r parlial se suru
154 Ler:!ii cle ligvistica grld
grmti trsfrmlili foloselte martrici de elemente fonologia59; in grmtiI, in schimb, s-a f5cut destul de uli
-(astfel se intimpli i fonetic qi i cazul
aga-numitelor ,,rguli
de subcategorizare" r justifici condilionarea lexicali anu-
mitor struturi propozilionale). i astfel de cazuri se aplici, in
realitate, tehnici structurale (deqi u pentru stabili unitiqile
idiomatice, ci numai in misur in r aceasta sr -
tru produce propozilii ,,rt") sau se adopti in mod tacit
rezultatele aceleiaqi analize structurale r in mod explicit
este respinsi. Toate acestea ismi cii, numai in misur in
r opereazi u structuri sintagmltticc. qi gramatica trsfr-
ma{ionala este ,,struturli"; d itr-u sens i r toati bajului i grl). i acest domeniu continui s5 fie acceptata
gramatica, inclusiv traditionalir, r fi struturli.
5. m prezentat in acest capitol (gi vom rzt qi in
urmitrl) exemple de interpretaIe struturli referitoare
la fonetici, grmti5 qi lexic. Aceasta r putea si fac5 si
credem structuralismul s-a ocupat in mod egal de aceste
trei domenii l limbilor. t realitate insi u este aqa. Str
actualit lingvisticii structurale in piveqte ,,cantitatea"
investigaliei si tipurile de fapte identificate gi descrise, poate
fi rztti astfel:
F-onetica
Gmti
l-exicul
Aceasta inseamnii cii disciplina struturlit r atlns.
su toate aspectele, gradul cel ri inalt de dezvoltarc este
structurali.gmtil 155
(iar structuralismul r, deqi inregistreaz contribu{ii
notabile, fut, in ansamblu, mult mai pulin decit cel m-
ri); cit despre lexicologia structurali (,,lexematica"), se
dezvolti in zilele str.
Cu toate acestea, ultima disciplini este foarte bine orien-
tat56(). Situalia rlmt deficienti este gramaticii func-
tionale, i special in privegte nivelurile superioare de
struturr gramaticarl, adic grupul de cuvinte, propoziqia gi
,,textul" (c:l ,,strat" gramatical idiomatic, nu plan al lim-
gi astizi opiniar func(iile propozilionale sint universale qi de
tur mai urid ,,logic5" decit gmtili, fapt tru r,
practic, ele nu r contribui la diversitatea limbilor. r, -
sta, ur gi simplu, u este adevirat. Nu deloc sr
fir limbi s5 exprime sub forma de n { i u t u i
i d i m t i funclii rum: cauza,instrumentul, condilia
5' ; se cxplicir faptul cir fonologia scrvit modcl
tru altc atlrciari
slructuraliste. Ditr disciplinelc lingvisticc, ftlntrltlgia fost rim r aplic:tt
iIr md st principirrl tlpclzitiei, tle la e:t trid ui t dc bazl
alc stTttcturalismultti, cttm fi: ,.trislrrr distictivir" (sau ,,pcrtil]cnti"), 1rm
,,mrt" qi ,.mrt", ,,utrlizr" etc. |' dc alta rt, flgi (,,f-
mica", ,,fonematica") cste, dc asemcnca, indifercnt de mtluril de rdr.
-
nlctodc si t qi cli[erclr{el<lr,,tle;coala'r" disciplina mai unilarir i
cadrul strt]ctualismului. Accasta, ;i i scns isttlric, in prive;te tlltlrr
qi schimbul dc idei itr diI'critcle ;cclli strrrcturalistc. [- simpozionrrl flrrlltlgic de
la rg din l90 (:I'a,ri 4, l9l) au paticipat Joncs qi Polivanov; la 7l- u
colabtlrat I]rdl si lIjelnrslev, l}loomfield si Swadesh; qi viccversa, 'Iiubctzkoy
sc rfr la imild, I3tlas, ldl, jith, Ilje|mslcv, Jtrncs, Ptllivanov, Sapir,
Swaclesh, 'Iwitddell. i grmtii ;i i lexicolclgie, i schimb, contactcle au ftlst
mrrlt mai lalc. satl u art existat deloc.
"" se vcclea ldiul ntrstru ,,El estudio funciolral clcl vtlcallulario", in
Grriti, scttitt!ica, ttttiveryies, . 2t)6 2ti, si Il. Ctlseritt ;i FI. Geckelcr.
.,l-ingrristics d Semantics", ilt (|urrcrt.t 'rrls ilt Liguistics, 12. tlaga. 1974.
. 1()_]-17t.
 156 Leclii de lingtlbticd grld

etc., iar limbile r le exprim le structuteazl i mod

sr in acelaqi fel, Astfel, in latini, unde se ficea distinc{ia
intre ,,ireal", ,,eventual" qi ,,real", condilia avea alti structur
l
semantici decit in limbile rmi, r opun dr ,,irealul"
,,non-irealului"-ului. AcelaEi lucru se poate spune despre struc-
tufa semantic interogirii directe, coordonirii etc. Chiar qi
func{ie atit de ,,logici" um este nega{ia poate prezenta
structuri particulare (sl ne amintim de cazul limbii grecegti,
r face distinclia intre negalia ,,obiectivi" i ,,subiectiv" rlul VII
sau de zul finlandezei, unde negalia este un r). Nici
mir func{ie ur rela[ional Ei atit de lipsiti de con[inut PRINCIPIUL FUNCTIONALITATII
specific cum de ,,subiect'o u este aceeaqi in toate lim-
bile. ri r, este rfu si mai atribuim limbilor
funclii,,logice" universale (sau func{ii ale vorbirii), ci s stabi-
lim la toate niveluTile func{iile idiomatice efective qi paradig- 0.1. Structuralismul mai exact, strucfuralismul rriu-
mele lor rsuzf,tr. Convingerea noastri este ci toate zis -
iqi ru si analeze limbile in particulariti[ile lor
acestea t i t r i s se faci din punct de vedere -
funclionale Ei, reducindu-le la elementele lr minime, si sta-
structural, daci dorim s cunoaEtem cum sint structurate lim- bileasci paTadigmele unitalilor ngvistice prin intermediul -
bile Ei r sint structurile gindirii lingvistice. Gramatica trans- mitor procedee de identificare qi analizi. ."!l"u ru
frm{ili u t si faci acest lucru, nu pentru 5 1, este, ri rmr, analitici. Tbcmai de
eronati in orientarea sa, ci fiindc se rfr5 la alte aspecte ale problematica r abordeazi ,,structuralismul" i
limbajului: nimeni nu poate soluliona rlm r nici sens strict este diferiti de tratat recent de gramatica
le pune i discu[ie, Gramatica ,,de dependen{" ficut generativ-transformalionali care, m s-a vizut, este in-
ceva in aceasti rii{, dr, prin insqi natura ei, aceast clus uneori in ,,structuralism" (intr-un sens mai amplu). De
gramatici se concentreazi sur funcliilor sintagmatice, in fupt, gi ru s prezinte in mod rt qi
timp con{inuturile ,,de limb" pot fi delimitate atare qi sistem ordonat de Teguli tehnica r vorbitorul aplic5
exactitate doar in cadrul paradigmelor sintactice. in vorbire: ,,competenta" sa, in{eleasi ,,stiin{i" cu privire la
Sintaxa funclional, paradigmatic5 con{inuturilor idi- frmr r]Zfiilf,corecte" intr-o anumita limba. in struc_
omatice, in special nivelurilor superioare de structurare gr- turalism deopotrivi limba este conceputi mt{, iar
maticali, constituie, qi , u obiectiv al zilelor noastre qi al ' identifica qi analiza unitaqile limbii'echivaleazi cu iden-
viitorului. tifica gi anallza unitlile f le integreazi cunoasterea
lingvistici vorbitorului. tntre l doui orientiri, exist insi
diferenli rdili atit in modurile de abordare, cit qi i
1_58 Lec{ii de ligvislicd grld I' ri ipiu l,| u ttc io l it yii 1_59

direclia insiqi de rtr. tructuralismuly t de
este dat empiric, de ltr gl_,rdus" (r-
ziii 9i,,texte"),,,sprecompeten{i, aspirind s d s - ,,descoperit" aceste elemente); sintetic explici ,,clJm se
r , ri intermediul analizei s-a produs. competenta
rsti5gi structurile sale (inclusiv in cazul unei limbi u-
noscute). In schimb,l gramatica transforma!ionala iplgaca_ 9.9" J L
gmt{ sr este dat, avind t{i s r -
z i t (s5 reconstruiasci sau ,,si simuleze") aceast m-
petenla fiind cunoatere activ, sub frm de reguli
tru ,,rdr" propoziiilor (astfel incit exclude cazul
ui limbi necunoscute)'. in realitate, este r de dou
metodologii intr-un sens mlmtr, r r putea cola-
r in dsrir limbilor; deEi majoritatea adep{ilor lr au
convingerea i ele se exclud reciproc. Structuralismul iden-
tific descrierea cu analiza 9i nu se u de producerea
propoziliilor, in timp gramatica transforma{ionali iden-
tifici dsrir cu prezentarea regulilor de rdur sau
,,sintez" qi nu ofer metode de identificare gi analizi (sau de
,,descoperire").
bine s5 amintim, cu aceast ocazie, i la originea struc-
|,i1 alta ,,sintetici". Gramatica analitici incepe, d Gabelentz,
-'
cu propozi{ia gi ajunge la elementele minime ale limbii (adicir
utilizeazi mijloacele gramaticale in scopul struturrii dis-
cursului", stabilind regulile de rdur propoziliilor (ri-
tre acestea 9i umit rguli r insuqi Gabelentz le nu-
mete,,transform5ri") 2.
0.2. Principiile fundamentale ale structuralismului analitic,
r
- de9i nu sint expuse atare in mod explicit - pot fi
deduse din tezele sustinute de c5tre teoreticienii acestui curent
gi din experienta rtrii strtrl, sint umitrl tru:
iiiul fucyiclalitdlli u u imtt rlr referi-
)
torla semnificat-cel al s m if ica tu l u i u n i t r
qi cu u rlr metodologic sau tehnic al m u t i r i i;
-
) iiiul opoziliei r r drept rlr metodologic
analiza in trsturi distinctive;
) picipiul sistelaticilrii (sau al structuriirii sistemice);
d) pricipittl eutralizdrii .

turalismului s-a aflat acelaEi Gabelentz, r vzut clar i

gramatica, fiind descriere unei limbi, trebuie ,,si fie fcut Primele trei principii caracterizeazi structuralismul in ge-
de d ori" szlu si contin d sectiuni: una ,,analitic" gi rl; al trul este specific structualismului ur qi,
tottte rrzitI consecin{a celorlalte, nu este acceptat
1
in gramaticir transftlrma!itlttalai pinZr i pTczcnt u ftrst clarificalii rela!ia de structuralismul rd-mri. Acesta, limitindu-se in ge-
intTe regulilc proptlsc tic itr lingvist qi rcalitatea limbajului (adic sistenrrrl
gramaitical vorbitclrii inqis,i il li i rir): uneori se afirmi sau se
I Die Sprachwissescltaft,
rsuu cir regulile (sau, cel pu!in, tipurile cle reguli) sint reale, ele coincid . tt4;i urm.;i 4(l3,4l31. Gabelentz nLr oonsideri
cu ()mtI lingvisticit ritrilr qi se tid ,, reconstrui" aceasti illsi1 i grmti ,,siTtletic;i" r putca-o srr[rstitrri cetr anzrlilicir. Vzi in acest
c()mpeteTlta}; zrlteori se su cit ace2lstil u c()nteaza qi ci impcrrtant esle giisi sens 'N(J,, .28-29 qi obsetvaliile str il-t Grmilit,, stir:, ttlliversales
cel mai Simplu Sistcm dc reguli tu ,, simula" aceasta competen(a i 1GSU/, MadTiil, 197tt, . 125-126, l)esprc complcnlerttaritatea diferitelor r-
protluce utit propozilii u atrumite fm (r sc cullosc i lil). Dr dirri i lingvisticir, cf. tlc itsemcllca sttrtliul ntlstru ,,[,a'situaci<in'en la lingiiistictr",
clirr cii lttcrul acesta dcpincle dc,,strrrctrrrile de lljm" r se adoptir;i il I:)I htr su letryyaje 1//L/, Mtrdid, 1917, .240-256.
poatc tluce lir configttrarcit utlr cgtrli de-a clreptul ritrr. Astfcl, s-a ajtrns sil f)sr accste principii, <ledttsc ;i ttlrmulzrtc expIicit trr rir datir ctc
l'ie dit lrml impcrlbctulrri |Ii rum, cras, erul de la rtn prcsuprrs imr- in mai nrttlte usuri qi conlcrilr{c irrcepid crr l96l,
caltre autolrl accstei cirr!i,
lcct rgult ,,proftrrrcl" +.sbanl, *.rbc,i, *.rbal. vczi celc cxpusc in G.lt{ . 222-229,
 160 Lecyii cle ligvica grld
l l'ri ipiul fttc|io litd ! ii 161

rl la rt material5 limbajului, prezint cazurile de
neutralizare fiind cazuri de ,,distribulie defectiv'', de -
s! anumitor unitali in umit contexte sau in anumite
pozilii. Neutralizarea u este rusuti nici de lingvistica
firthiani r, asa um m vzut (cap.Vl, 1..), admite ,,sis-
teme" diferite in pozilii diferite.
1.1.1. ri cip iul functional itati isereferi
la faptele constitutive ale limbilor bazindu-se postulatul
solidaritaqii itr cele doui fefe l semnului lingvistic qi,
ri
urmr, intre cele doui luri ale limbilor sisteme de
sl r se realueazia in rir: planul expresiei sau al s m-
i f i n t u l u i (planul material al limbajului) si planul
continutului sau al S m i f i t u I u i (planul
ur mental).
Acest principiu poate fi rdus Ia frmul: ,,intr-o limb sint
constitutive faptele idiomatic funclionale ale acesteia.' (sau
,,intr-o lim sint constitutive numai acele fapte care
insagi le delimiteazi ri intermediul difr{lr in cele du
luri ale smlr sale"). Aceasti frmulr, la rindul ei,
poate fi explicitat in felul urm5tr: difr! materiali
rr reprezinti u ,,fapt de limbi.. d este func-
{ionali in limba respectiv, adici, daci pot s-i corespundi
dtri diferen{e de semnificat; iar diferen{5 in con{inut
rrziti un fapt de limbi d in aceeasi lim ii corespund
;i diferenle specifice in expresia materiali.
t.1.2. Cit priveqte elementele diferen(iale ale expresiei
ale continutului, acest principiu este valabil, mai ales, r-
m5 negativ (important5 in special tru mrr ur calir i digm gramaticala unui lm (,,supletivism"
limbi diferite): diferent materiali (hir constanta) nu tre-
buie considerati fapt de limbi in sens strict, ci ,,fapt de vor-
ir" (sau de ,,realizare limbii"), dac5 u implica niciodatii
diferenle de semnificat. Ir difr5 semantic gindit sau
intuiti tr u trebuie considerati fapt de lim (dis-
tinclie rri limbii sau limbilor in discu{ie) dac5 acesteia u
ii corespunde nici expresie specifici. Cit priveqte unitatile de
limb, principiul funclionaliti{ii valabil in sens pozitiv: _uni-
t5lile unei limbi exist fapte func{ionale ale acesteia.
Astfel, u fm exist tr daci cel pulin in anumite
cazuri distinge semnificante cu semnificate diferite. unitate
cu dui luri (cu expresie qi con{inut) in gramatici qi in
lexic este, unitate de limbi, iriti de expresie unita
u variant5 de conlinut. Aceasta valabil tru fiecare
unitate de acest tip sidrti in toate utilizrile ei in r-
ir: pentru s fie aceeagi unitate de limbi, este sr
anumiti frm s5 corespundi unui conlinut particular, r-
priu limbii, 9i invers. Nu sr, in schimb, i l i m-
, aceleagi frm s exprime in t t u i t ! i l
acelaqi semnificat; rum u necesar nici unitate de
semnificat sa fie rimt in toate unitatile celor du pla-
uri ri aceea;i form5: relalia itr expresie si continut este
n s t t in interiorul aceleiasi unitati in diferitele sale
itruitri, dar u este in mod sr ,,r g u l t " in
toate unitatile unei limbi. Astfel, -s este in spaniol mrfm al
rsi doua la r si morfem al pluralului la substantiv;
iar imperfectul la unele r se rim prin desinenla -,
Ia altele ri desinen{a -ic (r, de alti parte, este qi sufix
de frmr cuvintelor). Adic5 poate exista omofonie sau
,,ptllisemie" qi, invers, sinonimie. Mai mult, poate exista m-
tbnic hir in interiorul aceleiagi paradigme (,,sincretism", in
;i
sp. c,ttttlaba, rs. I qi III imperfectului) Ei sinonimie lexi-
in sp. ry-ir, iL vd-dit, fu. vais-allos-iral, r -
rsud, i fiecare caz, aceluiaEi verb ,,de con{inut" sau i
lat. boruts - tt:lior - optimus). sur acestor fm, r
,,sint descopcrite" dat cu lir principiului funclionali-
ti{ii din punctul de vedere al frmi sau al continutului
- Ei

Lec{ii de lingtlisticd grId
|62
dati u stabilirea rl{iilr sistematice itr forme Ei semni-
m ri ceva mai departe
ficate in interiorul unei limbi
(1.. Ei cap.YIII, 4.).
- desinenle reprezinti singur morfem qi sint ,,variante", de-
1.1.. Totuqi doar prin relalia constanti itr expresie 9i
continut in interiorul aceleiaqi unitali, in diferitele sale itr-
buin!ri, pot fi identificate unitlile de limbi in expresie, in
conlinut sau in ambele planuri deodati, distingindu-Se de ,,va-
riantele" lr de rlizr. formi este .,aceeaqi" unitate
funclionali de limb l varia{ia sa poate fi redusi la deter-
miiri contextuale ale expresiei (context material), neimpli-
cind modificarea semnificatului; iar un semnificat este :rcelagi
daci varia{ia sa poate fi redus la determiniri contextuale ale
con{inutului (context semantic), neimplicind modificarea -
presiei.
1.2. De exemplu, i lt. l'amico, il libro, lo studete exist'a
trei elemente materiale bine identificabile, diferite in planul
expresiei (, il, lo). Dar acestor trei elemente in planul conli-
nutului le corespuncle valoare unic5 ( articolului mas-
culin la singular) qi u trei valori diferite; ri urmr, din
punctul de dr al limbii, este r. doar de varia(ie
nefunclionali rri planului expresiei. i acest sens, fiindcd
u implici varia{ie qi in planul continutului, aceste trei ele-
mente rrzitd in acelaqi plan unitate de func{ie: nu exist,
din acest punct de d, t r i unitaqi de expresie r
corespund u n i unit5{i de conlinut, ci, de fiecare dati,
singuri unitate. se vtr spune, prin urmr, ci articolul mascu-
lin la singular, unitate de limba sau ,,morfem", este consti-
tuit (sau reprezentat) in italiani ri trei trm diferite - /1
iI', kl r prezinti (sau se prezint intr-) anumiti,,distri-
-
bu!ie", frm contextului fonic. Iar aceste trei frm, nefi-
ind i sine unitali, r fi variante sau, in rd cu terminologia
folosit in special de lingviqtii rd-mrii, ,,lmrf" ale zuri insi este r de variante ale planului expresiei, nu de
unui ,,mrfm" unic. Tot astfel, in frmr pluralului englez
G
riifu il ftt |ioalit d{ii |6
existi trei desinen{e diferite sub aspect material: [-s] ( in
books), [-z] ( in wfugs), [-iz] ( in roses); dr aceste trei
r itr ele nu exist diferen{e de conlinut. Analog este in
lexic cazul |tti - d in italiana qi in spanioli qi cel al
|ut bel - bello in italiana.
Datoriti faptului i fiecare plan al limbajului il implicd
celilalt, distingem, agadar, itr uitt fu{ild (unitate
,,de limbi") Ei vit de realizare. Acesta este sensul in r
trebuie si itrtim ,,existenla" faptelor de limbi: este r-
de existenla lor func{ional5. Diferenlele contextuale r se
constati intr-un singur plan din cele doui (pini aici doar in
planul expresiei) u trebuie ignorate, desigur, dar se sr
, din punct de vedere funclional, este r de ,,acela;i
luru". ri aplicarea principiului functrionalitatii r loc stabi-
lir unei irrhii faptelor: se distinge lul funclional al
limbii planul unitililor funclionale de planul variantelor
- -
de realizare. Acestea pot fi obligatoii, in cazul frmirii
pluralului i englezi qi al articolului singular masculin i ita-
lian in majoritatea ttlr, sau facLtltative, in unele
utiliziri ale aceluiaEi articol in italiani. Astfel, pentru r-
bitorii r spun in mod indistinct / sau il psicologo, cele dou
rit sint facultative, in timp tru cei r su doar
kl psiccllogo, dupi um reclam5 gramatica normativ5, varianta
/ este obligatorie. Nu existi, in schimb, varianti facultativ,
cel pu{in in uzul ,,rml" al italienei, inainte de s- numit
.,imur" sau ,,implicat" (urmt de consoan5), nici ?nainte de z:
i uzul ,,rml" se spune lo studt (chiar d la plural
cineva r spune i sludati) qi lo zio (deqi regional s-ar su
qi il zio). Vrit facultative se prezint, in schimb, in cazul
cuvintelor cu g inilial (lo g - il g). i toate aceste
L64 Leclii de liglid grld Principiul fuc|ioalit |ii 165

unitl{i func{ionale, dat fiind ci ele corespund unei singure funclie de faptul dac este un eveniment frecvent sau doar
uniti(i de con{inut. itimlr I se repet1. Or, aceste valori r sint, firl id-
Acelaqi lucru valabil, firegte, qi tru unitlile Ei
1.3.].. ial, ,,reale", deoarece pot fi constatate in anumite texte, in
variantele de iut. Astfel, in spaniol1 qi italiani, imper- acte concrete de vorbire, nu sint totugi funclii ale spaniolei
fectul qi perfectul simplu sint unititi funclionale diferite, adici lim, fiindci diferenlele nu se manifesti ri intermediul
conlinuturi ,,de limb5" diferite, ins5 u sint i englezl Ei ger- r forme diferite, ci aceeaqi frm, in func{ie de context,
mi. Fir indoiall, in spaniol se expriml prin poate s corespundi uneia sau alteia dintTe accep{ii. Vm
intermediul imperfectului sau al perfectului simplu poate fi spune, ri urmare, cl in spaniol, limb, nu existi diferen-
exprimat, itr- anumit text, prin alte mijloace, atit i - ! intre ,,etern", semelfactiv, iterativ gi frecventativ, deoarece
glez1, cit qi i grmi, astfel incit, traducind din aceste limbi, aceeaEi frmi poate exprima aceste valori care reprezint
va trebui s folosim, dupl caz, imperfectul sau perfectul sim- doar variante contextuale l semnificatului, iar nu semnifica-
plu. Dar, deqi ambele semnificate ar fi posibile accep{ii / timpului verbal respectiv. Tocmai in acest sens, intr-un text
(variante), diferen{a este funclional i englezi sau gr- g|z sau grm, valorile de ,,imperfect" qi de ,,perfect sim-
mi; aceasta fiindc1 in respectivele limbi existl d plu" sint variante de conlinut din punctul de vedere al acestor
forme diferite de trecut pentru exprima aceste con|inuturi limbi: ele se rimi (sau pot fi exprimate) prin intermediul
care de altfel engleza Ei germana le exprim1 in mod unei singure frm nefiind con[inuturi proprii sau specifice ale
r, ci doar t eventual s5 le exprime pTin intermediul acestei foTme. Un exemplu similar poate fi cel al ac{iunii
mai multor determin5ri contextuale. In spaniol5 Ei italiani, in verbale considerate in devenirea sa intre doui mmt (care
schimb, tri si alegem intre cele doul frm: anumite pot fi, de asemenea, momentul inilial Ei cel final al unei ac{iuni
acceplii rsud conlinutului de imperfect qi trebuie sl fie ,,rea|e" sau, invers, sf, coincidi i acelaEi punct) qi al modului
exprimate prin forma r se numete imperfect, iar alte - in care aceast ac{iune este desemnat in italiana comparativ
ceplii coTespund con(inutului de perfect simplu. unitate cu spaniola. i italiani prin srq stavo sid se indicf, in
func{ionali unei limbi poate corespunde, pTin rmr, unei general acliune durativ, itrrt sau un-eori Ei intre-
variante i alti limb gi invers. rut. in spaniolI, aceeaEi ac{iune durativ1 neintrerupti este
Si considerim, din acest punct de vedere, rela{ia intre desemnat6, qi in italiani, prin perifraze estar (estoy
unitate func{ional qi variantele ei de conlinut in aceeagi limbl. escibiedo, estaba escibiedo),,ins1 ac{iune durativ1 discon-
Prezentul verbului spaniol s de exemplu, poate dobindi in tinui, adici reluat5 de mai multe ori sau consideratf, in mai
vorbire sau in ,,texte" (i parole lui Saussure) itrg serie multe puncte ale dezvoltlrii sale, se rimi prin perifraze cu
de acceplii. i eI tierpopasc [timpul trece], m u plezent ,dr (d siid, duv escibiendo)a. Adicl, in timp
etern, ilimitat; i pasa u u [trece un ], in schimb, un i limitam la u aspect r{il 1 acestor perifraze; cu privire la
prezent limitat 1 ,,aici qi acum": prezent ,,semelfactiv", rlml r le ridici qi sistemele in r se integreaz, vezi studiul nostru
referitor la un singur fapt particular; i el autobs pasa por ,,El aspecto velbal ifsti griego antiguo ( sus reflejos rmis)", in
aqui, v| hli pasa poate fi frecventativ5 sau iterativ, in Estudios de liisti rmdi, did, |9'l'l,in special . 249-259.
 1,67
1 Leclii de liisti grld Principiul fu lio alitd|ii

in italiani se inlelege din context di este vorba de drim in acest sens un caz tipic de determinare reciprocl intre
{iu itrrti sau de u itrruti, difeTenla de - valoarea lexicali qi valoarea gramaticali. Vrul tr ctl
sensul de ' constata (brusc) existen{i' (de exemplu,
{inut nefiind func{ional, intrucit este indicati ri inter-
mediul r forme specifice in planul expresiei, in spanioli rezultat pozitiv al ac{iunii de ,, t") este de la sine (adic
m doui fapte func{ionale diferite: doui uniti{i de conlinut sub aspectul valorii sale lexicale) punctual sau mmt, In
exprimate ri du forme diferite. el u va putea fi folosit in ,,perspectivi direct",
"rr.""ir,,
1..2. Diferitele ,,accep{ii" ale formelor lingvistice de care r Se aplici doar ac{iuni consideTate i drt qi dez-
se ocupa lingvistica tradilionali gi r lingvistica gr- voltarea lor, deoarece ac{iunea lui nu prezinti dezvoltare.
maticilor incerca si le identifice, reducinduJe in fir cazla dii poate fi folosit punctual la prezent qi la imperfect,
serie de tipuri, trebuie considerate, ri rmr, fapte cu referinla la momentul insuEi t r se vorbeqte sau la
specifice planului variantelor de realizare. Mai mult chiar, qi momentul central al ,,inactualului" (cf. 2.2.|.'), uiri, -
tipurile de accep{ii (chiar atunci cind corespund, i exten- tru rispunde la intrebare de felul ,,iq ests ( estabas)
siunea lor, unitiqilor de limbi) aparlin aceluiaEi plan al varian- haciendo (en este momento)?"- De fapt, la asemenea itr-
telor. intr-adev5r, aspectul u gi important i abordarea structu- r u se va putea rispunde, de exemplu, utr (sau
ralisti este uitiilr func{ionale Ei variantelor li se atribuie tr) el reloj que habia perdido, cu atit mai pulin Esloy
doui tipuri diferite de ,,existen{": de parte existen{a, (sau_estaba) trd el perro extraviado, De , daci
s5 zicem , ur ,,modele" unice (i competenta lingvistica) trr se foloseEte la prezent sau la imperfect, fie ci se
qi, de alti parte, existen{a in calitate de realiziri ale acestor modific (se dtrmi ulterior) valoarea gramaticali aces-
modele (in vorbire). Adici unitate funclional u este ur gi tor timpuri (in temporal sau aspectual), fie i se
simplu suma variantelor sale, nici poate fi abstras mdifi valoarea lexicali verbului. stfl, utr (sau
fiind mu din acestea, ci este r{i altui plan, tr) efectiv SpuS Se va rfri la ,,trecut" sau la ,,viitor"
planului ,,limbii" atare, existind in acest l fapt unic, (in raport u prezentul mmt), de ml:. utr
mg Ei unitar. Astfel incit unitate ,,se rea|izeazfl" sau ,,se iste libro ruhs ideas dss (:le-am intilnit deja sau le
manifest6" in variantele sale, i variantele r r z i t i voi intilni) sau: Si lo utr (mfi), te lo dir, Nu va
sau r i m 5 unitatea (cf. . IY 1.1), diferenliindu-se desemna insi ac{iune unici, ci una repetat1 (dr repe-
intre ele ri faptul , in realizare, primesc determiniri con- tarea unei ac{iuni mmt r zi t i tocmai drt sau
textuale qi situafionale: ele constituie unitatea r rr- dezvoltare): utr ( mud), tr (vaias veces).
zinti qi ceva mai mult sau sint aceeaqi unitate, modificati insi Sau, in caz contrar, va dobindi accep{ia ,, considera, estima,
in func{ie de contexte. judeca": utr que has procedido cordura,
,,Determinare contextuali" (lisind la rt contextele dt determinirile de acest tip aparlin spaniolei, intrucit
extralingvistice) inseamn determinare unei unitati ri alte se referi la faptul m funclioneazl lr lexicala spaniol
Ei anumite unitili gramaticale
spaniole, iar gramatici comple-
unitli, adici dtrmir reciproc1 intre unitalile care se
realizeaz itr- act lingvistic sau intr-un ,,discurs". Si consi- ti limbii r trebui sa tina cont de ele Ei si le imegistreze.Dar
 168 Lecyii de ligvbticd grld ri ipiul fu |io al it d ! ii \69
face aceasta tocmai abordinduJe nu unitati
de limb5, planul con{inutului: seTie de variante ale expresiei rrziti
nici fapte din r ar putea fi abstrase unitiqile, ci fapte
unitate func|ional daci le corespunde acelaEi semnificat,
motivate ri mir unitililor funcgionale. di, din
iar serie de variante ale conlinutului reprezinti unitate
punctul de dr al unit5ilor, variantele nu mi i se r
func{ionali (un semnificat) daci le corespunde aceeaqi -
inregistra tr, ci r putea fi explicate Sau justificate.
Ei presie. Lucrul acesta insi trebuie interpretat strict condi-
1.3.3. T}ebuie s5 amintim, in plus, unitatile d conlinut
[ie existen{ei uit5ilr func{ionale de frmi sau de conlinut
nu rsud limb5 t si spuni i contexte
gi delimitrii acestora in rrt cu variantele lr, dr nu
particulare, ci t r u i s spuni pentru
criteriu infailibil pentru diferenlia in fiecare caz unitatile in
rim anumite con{inuturi de gidi (cf. .
ry
Astfel, putem s5 ne intrebim: existi in spanioli, unitate je
2J.2,). ambele luri deodati, deoarece rsd{ intre frm
qi coninuturi considerati in toat5 limba poate de asemenea si
limbi, umrul d u l (adic, un mi gramatical limitat la u fie de 1 la 1. intr-adev5r, se qtie i existi forme identice
doi)? Firi indoial, putem si ne referim la di obiecte, sau
irr le corespund dui (sau mai multe) semnificate (cazuri
intimpliri, sau liti etc., folosind explicit mrlul dos de ,,omofonie") Ei semnificate unice rr le corespund dou
(dos libros, dos utrs, dos viudes). Dar putem
face acest (sau mai multe) frm propriu-zise, adicI, nedeterminate
lucru 9i ff,ri folosi umrlul. i Ju i se quir
variantele, ri contextele fonice (,,sinonime"). Cu alte cuvin-
muh [Ion qi Maria se iubesc mult] rfri{ la
,,doi.. iezultn te, cazuri care pot fi reprezentate schematic astfel:
din faptul persoanele sus-numite sint dou5; in srzs 7s
[fiii
si] reiese din faptul 1 noi qtim i
rs cu r rim
are doi fii, ir inestos drboles
[acegti copaci] din faptul ati{ia
sint rrii r se vid sau care ii indic5m etc. Iar se
quir, sus, hijos, estos, drboles
rzit aceeagi frmi pentru
rfrir la,,doi" qi la,,mai mult de doi". ri urmr,ull
u exist i spanioli fapt de limbi, dr nu t r -
i spus qi nu se rim prin intermediul ur frm spec!
fice. Sau, d se doreqte, existi numai in umrll dos,
ms, trms r totuEi se disting din punct de dr
r, principiul func{ionalitatii valabil, fiTegte, qi in aceste
material de plurale qi se construiesc cu substantive la plural.
cazuri pentru existen{a unitiqilor func{ionale F qi S. Unitatea
Dualul exista, t schimb, valoare de limi in greaca veche
de expresie F existi atare dat fiind i, in pofida varialiei
gi i indiana veche, limbi in care frm specifie exprimau
sale contextuale, acesteia ii corespunde u anumit ansamblu
tocmai acest con{inut, atit la substantiv, cit qi la r. unele
de semnificate (S,, S, Sr); iar unitatea de con{inut S existi
Iimbi au inclusiv t r i 1.
atare deoarece, in pofida varia(iei sale contextuale, ii rs-
1.4.1. m men{ionat deja 5 principiul func{ionalitatii Se
punde anumit ansamblu de forme (Fr, , Fr). in felul
bazeazL postulaful solidaritqii dintre planui expresiei qi
acesta principiul valabil gi pentru delimitarea acestor unit5{i
 |,l0 Lecyii de litid grld
in rrt cu variantele lor,, intrucit unitatea de expresie F nu
ar constitui unitate d modificaTe materiali sa r impli
trr la alt semnificat sau la alt sml de semnificate,
m unitatea de con{inut S rr r fi unitate dac1o varialie
semantici acesteia r implica trr la alti formi sau la alt
ansamblu de frm. Mai mult: aceste fapte se recunosc fiind
sint in limb (frm omofone sau sinonime) tocmai
tru i se aplicl tacit postulatul solidaritaii intre planul
expresiei qi planul con{inutului Ei deci principiul func{ionalit1-
{ii, observindu-se , in aceste cazuri, ur frm determinate
le corespund in limba insEi, numai in rir anumite
- -
ansambluri de semnificate qi viceversas- Dar, din acelaqi motiv,
principiul u poate constitui qi un criteriu pentru diferenlia
intre ele unitatile de frm F1, , F. qi uniti{ile de con{inut
S,, S, S., deoarece se delimiteaz aici in rrt u
celilalt plan este, in fiecare caz, ansamblul.
Aceste uniti{i sint recunoscute apar{inind ur sm
lingvistice diferite fiindci se gtie i varia{ia aceleiaqi unitlli de
frm sau de conlinut poate fi redus5la determin5ri contex-
tuale, i timp aceasta u posibil in cazul ur unitali
diferite. Adic, principiul func{ionalitatii li se aplic intr-o
frm, si zicem aqa, ,,derivati'. Aceasta mrt nici
dificultate special5 in priveEte formele ,,supletive" qi
sinonimele i general r sint foarte frecvente in grama-
-
tic (si gindim la formele diferite frm ,,temelor" i
De curios aceste fapte sint dus uri tr structuralismului
5
in fond, tr descierii limbilor, 9i posibilitaii de vorbi in mod rezonabil
(qi,
de ele). De fapt, observa existi fm polisemice (adici, frm unice rr
le rsud ansambluri dtmiil de semnificate) Ei siim (ansambluri
determinabile de frm rr le rsud semnificate unice) 9i admite 5
fml polisemice gi cele sinonimice sint identificabile atare, implici -
tarea tacit postulatului solidaritlii intTe cele dui luri ale limbajului qi,
ri urmr, principiului func{ionalitatii i acelaqi moment in r se ir
{ nega.
t
Principiul fu ilitii 171
declinare ;i conjugare) 9i destul de pu(ine in lexic deoarece
in planul expresiei este relativ qr s se verifice -, daci -
miti varia{ie este contextual1 sau u (adici, daci formele sint
au ,,aceleaqi"). Dar aplicarea acestui principiu poate r-
zenta dificultati in cazul frmlr omofone, i r pro-
blema de gti certitudine qi de demonstra i semnifica-
tele S, S, S. sint efectiv semnificate diferite, iar variante
ale aceluiagi semnificat, in condiliile in r tr de la
unul la altul provoac5 nici schimbare i formi. Chiar gi
in acest caz dificult{ile sint minore dac5 este r de frm
corespunztoare r categorii rl (,,pl4i de rzii")
diferite sp. parte, lbstantiv Ei parte, frmi verbului
partir -sau r paradigme gramaticale diferite; dificultilile
-
vor spori di formele mf corespund deopotrivi acele-
iaqi categorii verbale, rt, dln pair,,dividir" [ impar{i]
qi parte dt pair,,salir" [ ieqi] sau aceleaEi paradigme grm-
ticale sau lexicale (cf. . VIII, 4). Cu toate acestea, criteriul
general r il aplici intuitiv vorbitorii inqiEi qi lingvigtii,
-
atunci cind recunosc asemenea semnifica{ii fiind diferite
este i in acest caz cel al imposibilitatii de reduce diferen{ele -
la determiniri contextuale imediate, adic constatarea faptu-
lui i nu exist co-varia{ie regulat intre context qi con(inutul
exprimat qi aceste semnificate pot fi diferite in exact -
leaqi contexte. i acest caz, ele se rus diferite mi
ri contexte mai ample sau prin circumstan{ieri extraling-
vistice. Astfel, i cazul lui parte, ,,divide" gi porte, ,,sale", se
constata i pot avea semnificat diferit chiar in contexte
identice ( in parte hoy) 9i , acolo unde contextele sint
diferite, diferenla intre semnificate poate fi redusi la
nici justificatf, prin aceste contexte (de mlu, i ru -
-
parte lfi, valoarea acestui parte nu poate fi explicati rzul-
tat al determlntiillliparte,,,sale", prin intermediul unui m-
plement direct). Iar tru ,, demonstra" ( face recognos-
 Leclii de linpbticd grl ri ipiul fu l it d yii |7
172

cibile) frml cu semnificat diferit, Se putea indica, de TotuEi nici in asemenea cazuri (mai curind marginale) nu
exemplu, i ,,parter" se construieqte cu mlmt directe, se suspendi principiul func{ionalitii; din contri, dificultilile
iar ,,parter" cu mlmt de loc etc. Astfel, in rsul r apar subzistl tocmai fiindci este vorba de a-l aplica (intr-
didactic, fi justificat, in zuri smitr, si fie consi- frmI sau alta) gi fiindc, la rigoare, nu se poate r{ la
derate ,,forme" gramaticale su lexicale, tn afari de construc- aplicarea lui, deoarece frm t r u i s1 aib unul sau mai
multe semnificate. de alti rt, dificultati analoge r qi in
lia material1 frmlr in discufie, combinirile 9i ,,poziiile"
i

lor specifice. Tot astfel, pentru distinge in practicl semnifi- legiturl cu planul expresiei, intrucit trebuie si intreb5m
catele, putem folosi tehnica substitu{iilor exclusive (um m
dat1 dac1 anumite sunete reprezint singur fm sau
f5cut aidi ale noastre ,,dividir" gi ,,salir" care totugi u
doui intr-o anumiti limbi, ambele solu{ii fiind posibile.
trebuie interpretate ,,sinonimo" ale lr d r rti 2.1-La problema frmlr omofone se raporteazl corola-
ci doar ,,um" convenlionale l acestora). i felul acesta, rul imediat al principiului func{ionalitilii r este cel al s m-
fi relativ gr si stabilim Ei si explicm 1 este r de i f i t u l u i u i t r. Conform acestui corolar, pentru
unitati diferite in pofida identit{ii in construclia materiali. orice frmi lingvistici distincti, i gramatic Ei i lexic trebuie
1.4.2. Existi, insi, rlm ciTor sl{ir este mult si se presupuni in primul rind un semnificat unic, qi um un
mai dificil. st cazul |lli caro [,,scump"l in italianf, care, semnificat unitar valabil tru toate contextele in r
qi in spanioli, dar in condigii distribuionale mult mai m- forma respectivi Ei care s poati justifica acc9ptiile acesteia
plexe, poate fi itrrtt ,,scump, r costa mult" (de fiind motivate ri determinlri contextuale. intr-adevir, dac5
exemplu: il caro, ,,piinea scumpi") sau ,,drag, dati fiind solidaritatea planurilor limbii este necesar sl
.*-" (caro amico, ,,Scump prieten")- Vr fi doufl semni- - diferen{i de
-existe diferen! de expresie pentru si existe
ficatJ de mI sau 1 singur? de parte, posibil, in semnificat, nu mai pu{in sr s admitem principiu
acest caz, si ne glndim la semnificat unic (aproximativ: faptul i, dac1 nu exist1 diferenli de expresie, diferitele -
,,care valoareazi mult, este de mr lr") Ei la
determinlri cep{ii posibile ale unei anumite frm trebuie si corespundi
contextuale um ar fi ,,in sens afectiv" sau ,,in sens material", aceleiaEi zooe de semnif ica! ie (cf. . IV,2.1.2.)
din irr combina{ie putea rezulta variante accepliile qii tot aparline acestei ,,zone" constituie manifes-
,,iubit/ drag" qi ,,costisitor". de alt rt, in anumite
- taTe aceluiaqi semnificat lr de limbi. Acelaqi lucru
foarte frecrrente, dar nici cu totul ml pot valabil, fireqte, pentru ansamblurile de ,,sinonime" gramati-
texte
- - qi
fi admise ambele semnificate, separat sau impreuni, se cale qi lexicale r sint recunoscute explicit frm cores-
poate produce ambiguitate, chiar 9i ambiguitate inten- punztoare ale aceluiagi semnificat.
1ionata. Astfel, cineva poate prezenta drept ,,caro"(,,scump")
in aceasti privin{i, trebuie si distingem intre s m i-
piinea u!i1 r r, deqi costi mult, qi se poate ficat unic gi semnificat unitarqi,paralel,
*purr" ci u prieten devenit ,,caro" (,,costisitor") pentru intrepolisemie Ei varia!ie semantici.
i r cheltuit mult pentru greEeala sa (ri caro, tlt ,,Polisemia", contrar de multe ori se crede, nu
mi costi molto,,,prieten Scump, m coEti mult"). implic in faptele inseqi 'semnificate imprecise sau indeter-
 1,74 Lecyii de linglbticd grld
minabile', ci, i fiecare caz um ar fi trebuit s1 fie lr de
-
la Aristotelb-, 'dou sau mai multe semnificate unitare r
pot fi atribuite unei singure forme'. ,,Varia!ia", in schimb, este
diversitatea de accep{ii (valori contextuale) ale aceluiagi sem-
nificat de limbi. Semnificatul unei forme anumite poate, ri
l r, si fie ,,unic", deoarece existi frm polisemice
(frm r au mai mult de un semnificat); dar orice semnifi-
atit u semnificat ,,unic" al unei forme uni-
cat de lim
- -
voce, cit qi fiecare din semnificatele unei forme polisemice
trebuie interpretat semnificat ,,unitar". Acest fapt, de
alti rt, independent de orice principiu structural, iqi r
fundamentul su empiric i cunoaEterea r m noi
privire la limbi. El se justifici deopotrivi in mod ra{ional,
deoarece altfel s-ar explica de vorbitorii folosesc aceeagi
formi pentru foarte multe accep{ii, adesea foarte diferite, nu
numai pentru accep{ii deja date, in contexte curente, ci gi
tru acceptii ,,inedite" sau in contexte totalmente noi.
A,qadar, in acest caz, ri rlrul semnificatului unitar
se gf, posibilitatea omofoniei sau ,,polisemiei" lexicale
qi gramaticale r reprezinti la rindul ei u fenomen
-
poate fi constatat empiric (cu toate u r{il sr) ci
-,
se face distinc{ia intre polisemie gi varialie, stabilindu-se
rdi ra{ionalI 9i prioritate in cercetarea gi dsrir
limbilor. Conform acestui corolar, inainte de opta pentru
omofonie, trebuie s ne itrm daci este vorba de varia-
{ie: in toate cazurile in care omofoniile sau polisemiile ar
fi evidente (de exemplu, pentru i sint forme care aparlin
ur rdigm diferite) ir
- special
i cazul faptelor ,,cate-
goriale": al rdlr gramaticale gi lexicale trebuie s5
- mentale de semnificat unitar, tipuri r aici putem doar si
examinim mai intii limbile trebuie si conlinf, pentru
exista atate, adicl, invariante de semnificat sau ,,semnifi-
6 (. Metaph., 100, 5-100, 7.
iiiul fu yio lit dyii 175
cate unitare". Abia atunci cind este absolut imposibil ,,si
reducem" toate accepliile unei forme la lr unitaTl de
limbi, va fi indicat s1 admitem omofonia, m, de alti
parte, frm diferite irr totugi li se poate atribui smi-
ficat unitar sint identificate ,,sinonime". Cu alte cuvinte,
trebuie si distingem de la inceput qi ? mod constant intre
,,semnificatul" propriu-zis qi ,,accep!ie", intre semnificatul fun-
c{ional autonom sau ,,semnificatul de lim" qi ,,semni-
-
ficatul de vorbire", intre ,,semnificatul constant" si ,,semni-
- ficatul ocazional". , flri indoiali, in practici este mult
mai dificil decit admite anticipat polisemii de orice fel-
Aceasta conduce la ilgr modului in care funclionea-
z efectiv limbile, i timp admite polisemia principiu
de structurare semnificatului Ei confunda cu varia{ia,
lingi faptul ci este decizie lipsiti de fundament ralional,
frineazi cercetarea Ei u duce practic la nimic, nici mir la
delimitarea Ei explicarea polisemiilor inseqi. intr-adevlr, aces-
tea pot fi delimitate atare dr din punctul de dr al
semnificatelor unitare qi in rapoTt cu ele.
2.2.0. ,, reduce" acceptiile unei frm la un semnificat
unitaT nu inseamni, de alti parte, le reduce la singur
semnificat .punctual" Ei nici ignora multitudinea utilizirilor
formei respective, ci, dupi m s-a men(ionat, ism
delimita in conformitate cu limba zoni de variabilitate se-
mantic1 din r fac paTte gi iEi fl justificarea t t
accep{iile formei constatate precum qi altele, neconstatate in-
i in uzul lingvistic. Un ,,semnificat unitar" insistm asupra
acestui lucru
-
u este un punct: este zoni de semnificalie
-
delimitat de limbI. i acest sens existi trei tipuri funda-
le smlm qi si le caracteriz5m in linii generale.
2.2.1. ilttt-un prim tip, care r fi poate cel mai frecvent,
semnificatul unitar cuprinde sau ,,!i" accep{iile; adici,
fiecare acceplie (sau variantl semantic) este acest semnificat
 ri ipiu l fit t io l itii tii 1]]
unitar plus dtrmir contextuald. Acesta este tipul
,,no(ional5" de diminuare sau tur obiectivi, relativ rr5
r il intilnim in cazul lrilr timpurilor rl, cel pu{in
in texte, ci valoare ,,emo{ionali", ,,expresiv5" Sau ,,;rfectiv"
in limbile noastre. Astfel, imperfectul spaniol (Ei rmi) r este mult mai frecventi. Acest din urmi luru poate fi
prezinti, Ia prima vedere, multitudine trg de itr-
adev6rat, ins daci , aceasta se intimpld doar cu privire
buin{5ri (tipuri de variante) identificabile tr in
,,texte.': la variantele sale. De fapt, diminutilrrl se foloseste adesea u
poate desemna actiune durativi Sau u mmt5,
valori afective, hir tru desemna lururi r t fi
ac{iune unici sau u repetat5, poate exprima conditie sau
mici (sau ,,mai mici" decit rml i clasa respecti-
ceva condilionat, poate s se rfr la trecut, dar la prezent
Ei vi). Astfel, in fala unei case foarte mri, cineva care consi-
( i frazele condilionale de tipul si pudiera, hacta) ir Ia
Ei dri cu admiralie sau cu ironie poate spune iqu casita! |J
viitor ( imperfectul ,,rludi" sau imperfectul jurilr: -
diminutiv hombrecilo poate fi spus in mod admirativ despre
lS [in acest joc r urmZi siJ jucmf,
era el rgl u ,,omule!", adici despre un copil bun gi serios, ir cu sens
tti eras la ri) etc,, dr toate aceste uzuri pot fi itrtt
ironic qi deprecitrtiv despre u adult r ficut multe intrigi
manifestiri anumite ale ui valori ui de ,,prezent inactual..,
(it hombrecito!). |ar profesorcito u implic in mod sr
opusa ,,prezentului actual" (cf. . vI, 1.2.2.). intr-adevir,
faptul 5 respectivul profesor r fi mic de statur5, ci faptul i
rtrlzz in mod esen(ial imperfectul este faptul i
de cele mai multe ri se manifest5 afec{iune sau dispre1 f{
desemneaz5 ,,fapte" diminuate sau reduse intr-un fel in
,,- de acesta. Mai mult: diminutivul se foloseste frecvent tru
tualitatea" lr (realitate sau efectivitate); este r de u
,,lurui" r u se vede um r putea fi diminuate in dimen-
,,plan secund" (de exemplu, al irumst!lr faptului despre siunea lr sau si fie fcute mai mici decit rml (agila,
r Se vorbe;te, nu aI temei insiqi discursului), de dii,
viito, todito, mismito, rodillitas): dificil cineva sau ceva s
de supozitie, de ceva condi{ionat, de un joc r doar imit5
fie ,,mai pulin tot" su ,,mai pu{in acelasi" decit este. i pofida
realul etc. Iar in cadrul inactualit5{ii, imrftul este un
,,r- acestui fapt, teza mentionata u este adevirati in
zt"; astfel incit r putea fi durativ Sau momentan, semelfactiv
priveEte lr de limb diminutivului. in majoritatea
sau iterativ, r putea si se rfr, deopotriv1, la trecut si la
zurilr aceste valoTi emo{ionale nu se prezinti in afara unui
viitor (la trecutul sd qi la viitorul sd), ri alt ,,prezent.'.
context: de la sine hombrecito u este nici admirativ, nici
2.Z.2. i cel de-al doilea tip de semnificat unita; care, depreciativ. i, mai ales, ele sint in intregime eterogene] u
de asemenea, r fi destul de frecvent -
semnificat de
-, justifici celelalte i anumiti funclie afectiv, ci, chiar qi pentru acelaqi
bazi, caracteristic anumitor intrebuin{iri, diminutiv, exist5 func{ii numeroase qi foarte diferite, frm
tipuri de variante, u toate u 1 'contine' propriu-zis. contextelor; acelaqi diminutiv rimi cind afecliune sau ad-
Acestea din urm pot fi chiar mai numeroase mai frt
Ei miratie, cind ironie, aversiune sau dispre!. Astfel incit aceste
decit intrebuin{arile care le exprimi direct semnificatul de
funclii nu pot fi nici inlelese unitate, nici nu se pot
z. Acesta , de exemplu, cazul diminutivului in spaniol5 (si
justifica rir; nu pot nici mir si justifice func{ia de
in multe alte limbi). s-a afirmat si se afirnrit in tiur 5
diminuare obiectivi de sm rzti in multe
lr rri diminutivului i spanioli u este lr
.,texte". i realitate, valoarea de baza diminutivului poate fi
 ri ipiul fuli alit d|ii I79
178 Lec|ii de linvisticd grld
numite ,,abstracte" etc., ele nu admit rir i termeni de
doar aceasta din rm Ei tocmai ,,diminuare intrinsec",
mrim (grande, folosit um de caliti{i gi cu ,,abstractele",
opusi,,diminuiTii extrinseci" rimt ri intermediul ur
dobindeEte alte valori; de exemplu, de 'important'), dup
adjective quft1. intr-adev5r, aceasta este valoarea cafe
um admit nici unitilile de m5sur qi nici valorile fixe
se pTezinti in mod constant in afara contextelor (adic ri
(uiri, l monetare). cantitate minim de ,,5" este
simpla cunoatere limbii), in toate cazurile in care obiectele
tot atit de ,," qi toat din lume; de aici diminutivele
numite t fi mici: casita, bosquecillo, arbolito, ratocito,
mlr de materie (aita, viito, hiit, azucarcito), d
elefatitb se in{eleg de la sine referindu-se la obiecte sau la
u se rfri la porliuni anumite ( i cazul |ui u quesito, u
fiinle ,,mici'' (in interiorul clasei lr). De asemenea, aceasta
ill), nu imi diminuare obiectiv, ci diferite lri
este valoarea r poate s justifice alte tipuri de accepfii,
subiective. Din acelaEi considerent, dac5 s-r s i-
tocmai ri rri ei s u s n d r contextuali sau
cilla*, r desemna {iu de dimensiune rdsi, ci una
situalional Ei trr ulterioari la alte moduri de diminuare.
de lr slzut; ,,cinci plTilu{e" care doamni le-a
Diminuarea obiectiv5 se suspend inten{ionat sau in mod -
ci;tigat sau le-a pieTdut, sint parale mici; ,,pesetita" nu
sr prin contrastul u realitatea ,,obiectului" desemnat: -
este mai mii decit peseta, iar suti de ,,pesetite" sint exact
tru se vede Sau Se qtie acesta nu este mic, pentru nu suti de pesete, nici mai mult nici mai pu{in.
poate fi ,,mic" sau pentru i ur qi simplu nu admite r-
2.2.3. ,el de-al treilea tip de semnificat unitar ,,con{ine"
referitoare la dimensiune; in asemenea cazuri se trece
"i"r"u accepliile sale (adici constituie baza fieclreia din ele), dar in
la ,,diminuaTe subiectivi", adici la diminuarea ironica sau la
acelagi timp tipurile de accep{ii se mrt Ei cind r fi
diminuare ,,calitativ", iar prin aceasta la simpatie, la afec- dispuse intr-o anumit ordine, in fel incit, qi i cazul
r, de la caz
liune, la dispre!, la aversiune etc. - sentimente anterior, d unul se exclude, se trece la urmtorul. Acestui
|u pot exista fa{i de obiectele sau fiin(ele mici. stfl,
"ur, va dobindi tip ii corespunde in spanioli (parlial gi in alte limbi) Teflexivul.
diminutiwl casita, daci se spune despre un palat,
Avem (aproximativ):
pTin ,,ironie", adici, prin contrast, valoare admirativi, Tot
astfel, d ,,profesorcito" din exemplul nostru este mic l. ) Iu se lv *f Reflexiv,,propriu"
fi), sau daci aceasta u
rs (cci ,,plofesor" nu poate (Ion se sl)
are importanli in context sau in situa[ie, diminutilrrl r i se ) Iu Maria s quiere <-> Reflexiv reciproc
(Ion gi ri se iubesc)
aplicb va trece in mod Sr la alt tip de diminuare, subiec-
tivi sau calitativ, qi va exprima, de exemplu, afecliune, d |L La puerta se abre Ai-) ,,Mediu" satl ,,pasiv
(Uga se deschide) u "
cel care Spune este mm, solia sau prietena profesorului
(iMi profesorcito!) sau dimpotriv, aversiune sau dispre{, dac |I|- Se abre ls i ,,Impersonal"
(Se deschide la cinci)
spune (eventual cu anumiti iti) u coleg stimat:
itJi profesorciiito! Cit despre materiile, calitqile, conceptele
semnificatul unitar
-
valoarea de limb
- al acestor
construclii nu este, ri rmr, ,,reflexivitatea", ci doar, intr-
7 (l, HL, . 169-170.
|80 Lec|ii de linyisticd !rld iiiul fu|iIitdlii t81,

un Sens foarte general, 'inveTsarea (sau negarea) tranzitivi- is, m Y ,,pasivul cu se". i, viceversa, u subiect r
t!ii', 'suspendaiea ,,treceTii 1 altceva" acliunii verbale'. u agent poate fi prezentat agent. Intr-un caz la d se
Dar, in interiorul acestei valori unitaTe, construc{iile, daci escibe asi, i acoTd cu propTia stri ,,cunoatere lururi
existl subiect agent, sint itrrtt in primul rind ,,rfl- lr", itrrtr imediati este II-, deoarece qtim lite-
xive proprii.', reflexivul fiind tipul fundamental al inversiunii rl u se scriu ele insele. Dar itr- realitate imaginari
trantilii, intoarcere acliunii sur agentului care (de exemplu, itr-u basm cu zine) i care literele r vorbi si
in acelagi timp obiectul siu. Daci exist mai multe subiecte ar dori s1 demonstreze cum Se scriu, litera r putea
agente qi dac1 este r de acliuni f, de obicei, nu le Spune: m escibo asi; Ia d, mi, se escibe asi. Aceasta
sivirEim ,,asupra'' noastri ingine, construc{iile sint interpretate s-ar putea intimpla, de exemplu, i Alice t |ara iuilr,
rir:qiu se intoarce asupra fiecirui agent, dr

indeplita de alt(al{i) agent(agenli). Aceeaqi interpretare
valabila, in acest caz,;i din acelaEi motiv, pentTu construc{ia
reflexivl cu ,,complement indirect"; astfel, Iu Maia se
si este interpretati i sensul Ion ii scrie Mariei,
3,1. Corolarul metodologic sau tehnic al princiului func-
{ionalitfii este, cum m SpuS, m u t r . Datl fiind
solidaritatea intre lul expresiei gi planul con{inutului lim-
bii, tehnica se aplici pentru identificarea elementelor dife-
qi

ri lui Ion, dat fiind ci nu obiEnuim sl scriem f,
inEine scrisori. Dac1, in schimb, subiectul u poate fi agent,
construcliile sint interpretate ,,pasive"; ir cu anumite ver-
(in acest caz cu orice subiect) in aceasti fazi se prezint
,,diateza medie'' (Ju se llama Garcta),
r, i Tealitate, doar
iexical se deosebegte de ,,pasivul cu se", ln sfirqit, dac nu
existiunsubiectexpTimatqinuseaflniciincontext,aceleaqi
construclii sint interpretate impersonale, t toate aceste
cazuri ini este r de efecte ale deteTminlriloT contextuale
(incluzind intre acestea uqtr noastri despre ,,rm_
litatea lucrurilor"), de lri de limb. |ntr-adevr, in fie-
carecazarputeafiposibilealteinterpTetiri,dacicontextele
lingvistice siu cele ,,reale" r fi altele, Astfel, pentru Ju
i se mir valabili interpretare I-b; iar daci se adaugi
el espejo, valabili interpretarea I-c (numai daci reci-
r!il, ir, ri intermediul lor, unitl[ilor funcfionale, este
de substitui (,,comuta") un lementintr-ounitate
dat empiric expresiei cu scopul de observa daci, fbcind
-
aceasta, se produce qi schimbare in con{inut qi invers,
substitui u element intr-o unitate dati con{inutului, cu
scopul de sr d ri aceasta se modifici ceva qi in
planul expresiei. D Ei in celilalt plan se produce schim-
r, este u indiciu ci s-a depqit limit func{ional gi s-a
trecut la alt unitate, adici diferen{a r t introdus-o
reprezint1 u element distinctiv in limba respectiva. Dac6, din
contri, i celilalt l nu se intimpll nimic, este u indiciu i
modificarea introdus nu este func{ionali qi 1 vom continua
si ne flim i fa{a aceleiaEi unitaqi de limb 8. Prin urmr,
s Dat fiind ci i aceasti privinli u existat in ultimul timp ul confuzii,

explicit). Tot astfel, capacitatea de trui si remarcim i comutare u se substituie unitate ri alta su prin
ritt nu este indicati altele (de exemplu, un cuvint prin sinonimele sale posibile), ci, in fiecare caz, u
aacqionaaunuisubiectpoatefinegatiexplicitsauimplicit: l m t al ui unitali (de vorbire) prin alt element (su ri zero), Acest
pentru los ifrs se lv, interpretarea imediati este prima, ..clement.. ptlate fi qi u cuvint, dr umi in comutarea aplicat ur uniti{i de

iar daca mm, fcindu-i baie fiului, spune ast se lv los rtivcl surir nivelului uitIr.

|82 Lecyii de ligvisticd grl
date fiind douir (sau mai multe) elemente de expresie (sau de
con{inut) identificabile atare, ri r comut5rii putem
verificar dac5 ele sint sau nu functionale in limba r
descriem, adici daci le corespund in mod necesar elemente
diferite Ei in cellalt plan. , fireqte, u ism i prin
aceasta s-ar descoperi imediat qi in fiecare caz uitZril u-
tate, dr existi elemente r func{ioneaz diferenlia-
le in umit unitZrli qi u func{ioneazi astfel in altele; numai
aplicind aceasti tehnic tuturor unitirqilor posibile ale unui
subsistem, vom qti r sint elementele diferen!iale ale acestui
subsistem qi vom putea diferen{ia qi unitati r intr-un
prim mmt nu le-am dif'erenliat. Totuqi, in cele urmz,
m face abstraclie de aceasta qi vom da exemple, relativ
simple, in r rezultatele comut5rii sint imediate. in plus,
deqi tehnica se aplici qi unitl{ilor fonice, noi ne m limita la
gramatici qi lexic.
.2. Sa vedem, aqadar, daca exist5 difr! funcqionalir
itr l'amico i lo amico, adicl intre construclia italian r-
mal5 in acest caz (u /') qi strui u / (r r in alte Si examinim un exemplu din lexic. Cuvintulvie7o se poate
contexte, frmi obligatorie). Expresizr kl amico este
uzual, dr hir si , dac m spune lo amico, semnificatul
nu s-r schimba. Tot astfel, dac5 m spune il amico, ni se va
putea reprosa ,,rr", dar semnificatul se schimba
(de fapt, d semnificatul r ti altul, u s-ar sr fel: ri cuvintul vie,io. Proba comutarii ne demonstreaz5 in
,,eronat" in expresie). Vm spune, prin urmr, , l', lo, il
sint variante de expresie, dr, substituind u din aceste
frm ri alta, in planul con(inutului u se produce nici
schimbare. Dimpotriv5, daci in loc de /, i/ m folosi la,
expresia la amico -r face s gindim la doamni al iri
m este Amico: in acest caz ar trui s se produci
schimbare qi in planul con!inutului. in si!, diferen{a
intre /', lo, il, de parte, qi /, de alti rt, este
func{ional.
I'ri, i iu l liurcy i l it 1 ii l83
i acelaqi mod utm rd qi riir la con(irlutul
gramatical, pornind de la diverse acceplii ale ui frm
r identificm in actele de rir (sau in ,,texte"): putem
s itrim s-ar intimpla i lul expresiei dac5 am
substitui in con{inut u element gramatical ritr-u ele-
nrent . in cazul in r u S-r produce nici diferenli in
acest plan, ritmiid fri modificare frm r rimi
gi atunci cind se doreqte s se rim , vom spune ci
aceste doui elemente apartin unui semnificat unic de limbi,
adici aceleiagi unit{i de iut gi in acest sens u sint
tunc{ionale. De exemplu, tr frm um Sp. callta
putem identifica in texte urmtoarele acceptii: ,,canta (acum)",
,,canta (de data aceasta)", ,,canta (destul de mult timp)", ,,can-
ta (in mod repetat)", ,,canta (de obicei)" etc. Dr aceste -
cep{ii se rim in acelaqi fel: ri intermediul |ui t. i
spaniol nu existi, in acest caz, diferenli srl in planul
expresiei. ri urmr, toate aceste accep{ii r{i unei sin-
gure unitali de con{inut: reprezinti un singur ,,semnificat".
rfri in spaniol5 atit la persoanit, cit ;i la u ciine, la u
rr sau lir casit. in sine, este ,,batrin" la aceste
fiinle sau obiecte este, flri indoialir, diferit; dar i spanioli
(ciegi exist gi i, lr etc.) se poate rim in acelaqi
acest caz elementele ,,spus despre rs", ,,spus despre
ciini [sau despre alte animale]", ,,spus despre plante", ,,spus
despre case [gi in general despre 'lurri']" u sint elemente
ditenliale ale semnificatulul ,,viejo" in spanioli. In latin5, in
schimb, i rimul caz se spunea s (de exemplu: miles
s); in al doilea 9i in al treilea, vetulus (is vetulus, pitts
y,elultt) ;i i al patrulea, vetus (clomtls vetus). Adici tru
acelagi conlinut interidiomtrtic,,VIE.IO" m:
 ticd general iiiul fu |io al it ! ii 18_5

,,dicho de rss" s
(spus despre rs) alb laptele]etc. in latin, in schimb, pentru ,,l str5lucitor"
trebuia s se spun1 didus qi tru ,,alb ", albus; iat
Sp. viejo ,,dicho de animales plantes.. g|!g ||. distinclia, riguros vorbind, era ceva mai ml, prin exis-
(spus despre animale qi plante) tenla unui al treilea cuvint, lts, u u alt conlinut.
- - i acest sens u r importan{i faptul ci anumite ,,semni-
,,dicho de g65a5" yglrr5
(spus dsr lucruri) ficate" sint gindite sau se cunosc datorit cunoaterii ,,lucru-
rilor" desemnate: conteaza este dac5 limba face sau nu
distinclia qi d in fiecare caz exist sau u limite semantice
In latin, ri urmr, elementele ,,spus despre
rS.., date de limba insfl9i. Astfel, spaniolii, italienii etc. deosebesc,
,,spus despre animale qi plante'., ,,spus despre luruii'' ru, in
fireste, bunica mtr5 de tri, dr le desemneaz
acest caz, elemente diferen{iale, deoarece
- determinau trei uni- ambele cu acelaEi cuvint (abuela, etc.), in timp sue-
t5{i de conlinut cu expresii diferite. distinc{ie in parte
l- dezii, numai i le disting in realitatea extralingvistic6, ci le
g5 se face in sil (cu privire la ,,virsta.' fiilr qi
diferen|iaz6 9i lingvistic, numind bunica matern5 mormor (lite-
lucrurilor) tr opusul lui ,,viejo.., diferen{iindu-se numai,
ral, ,,mm mamei") Ei tr farmor (,,mm tat5-
de parte, ,,fiin{ele vii'' (fiinle m, animale, plante) 9i,
lui"). Daci, de exemplu, itr- carte spaniol se vorbeqte
de alt parte, ,,lucrurile'': jl u [ti5r/ ].
despre ,,ui", suedezul r traduce va trebui, prin
3.3. Limbile se deosebesc, i acest sens,
ri elementele urmare, s se intrebe daci este r de bunica matern5 sau
diferenqiale (,,trsituri distinctive'.: cf. . VI, 1.2.1.)
de tr 9i d textul u spune deloc, trebui si se
r le tltillzeaz, deoarece un element r diferenial intr-o
limb5 poate s nu fie i alta qi invers. Astfel, latina f5cea decidi pentru mffr sau pentru farmor. i mod analog,
atunci cind traducem din englez in spaniol, va trebui s
distinclia intre ,,alb strlucitor'' (candidus, -, -u-l)
9i ,,alb introducem anumite distinclii, adici, s adlugim anumite ele-
" (albus, -, -um). in spanioli, despre u alb strluitr
mente diferen{iale r engleza i mod normal le utili-
acela al zbpeziise poate spune este cdndido.Este r ins
zeazb, dar r in spaniol sint indispensabile. i cazul lui
de u latinism cult, iar cuvintul general qi uzual
tru ri ,,amigo"/ ,,amiga", distinclia va putea fi imediat5, dac textul
tip de ,,alb" (strlucitor ;i ) este simpiu l; ;i
ur Ei englez specific in r fel este vorba de girt-fied. ins in
exist cuvint special tru u alb opu", d" exemplu,
cazul lui,,cocinero"[bucitar]/,,cocinera"[buct5reas], daci
culoarea unei {esituri, sau pentru u alb acela al laptelui.
textul nu conline nici indica{ie in leg6tur5 cu aceasta, tradu-
Adici, di in spaniol inlocuim in semnificatul ,,li'',
trul spaniol va tri s se tntrebe se desemneaz ri
elementul ,,strlucitor" ri elementul ,,apac'',nu se intimpl
cook qi ciac u intuieqte lucrul acesta ri indici indirec{i, va
nimic in planul expresiei, intrucit forma r Se folosete este
trebui s5 aleag el itr ir sj ir, dat fiind 5 in
in ml cazuri l; qi numai dac5 se intenlioneara . ,"
spaniola t r u i s5 facem distinclia respectivi,
specifice se spune: l m la i, l m el
mdrmI, l m la leche [alb zdpada, alb rrr,