Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte Examen Filosoffie
Subiecte Examen Filosoffie
2
Astfel,existau numere patrate sau alungite,dupa cum erau aranjate punctele. 10 era numar sacru,care era suma
primelor 4 numere intregi-1,2,3 si 4.
Heraclit vedea temeiul ultim in foc. Tot ce exista este un foc,totul se naste din foc si se transforma in foc. Din
foc apare nu numai cosmosul in genere,ci si pamintul,apa, aerul. Este mai mult decit un fenomen fizic,este ceva
divin, caci pe toate,la venirea sa,focul le va judeca si le va mistui. Fiind in foc,cosmosul se supune unei legi
universale, numita de el logos. Logosul cirmuieste universul,independent de faptul ca intelege sau nu lumea acet
lucru. Cac nu ele se supune vointei omului,ci omul si tot ce-l inconjoara se supune lui. Heraclit spune ca logosul le
gospodareste pe toate,si toate se realizeaza pe potriva acestui logos; el este forta determinata,soarta,ursita
universului.
Democrit sustine ca universul are la baza sa 2 cauze materiale-fiinta si nefiinta,prin care el intelegea si vidul
sau spatiul gol,in care atomii exista si se misca. Pentru a explica ideea micrii, Democrit accepta ideea despre
existena atomului. Atomii sunt eterni, infinii la numr i identici sub raportul substantei. Interaciunea atomilor in
procesul de formare a corpurilor i dezintegrrii lor presupune micarea. Micarea i materia ca totalitate a atomilor
sunt legate indisolubil, de aceea la fel ca i atomii micarea este etern, necreat i indistructibil. Pentru deplasarea
atomilor este necesar un spaiu gol, adic vidul, aceasta este o condiie indispensabil micrii. Dupa Democrit, atit
atomii (fiinte),cit si vidul (nefiinta) sunt reali,caci numai luati impreuna ei alcatuiesc cauza fiintarii corpurilor.
Atomismul a jucat un rol deosebit de important in dezvoltare filosofiei greceti i a exercitat o influen
covritoaare in secolele urmtoare.
6. Problema omului in filosofia antica greaca (sofistii, Socrate, Platon, Aristotel, Epicur, stoicii etc.)
Socrate este primul filosof care combate sofistica ca modalitate de gindire si conceptie despre lume. La baza
filosofiei socratice stau urmatoarele principii: 1).pr.autocunoasterii,expus prin formula cunoaste-te pe tine
insuti,de unde si incepe filosofia antropologica; 2).pr.indoieleii sau pr.maieutic-eu stiu ca nu stiu nimic;
3).pr.identitatii adevarului binelui si frumosului; 4).pr.prioritatii,primordialitatii intereselui statal fata de cel
particular. Socrate era interesat profund si in mod constant de problemele umane si etice. Dupa cum ne spune
Platon,Socrate cauta sa convinga fiecare om ca trebuie sa priveasca in adincul fiintei sale,cautind virtutea si
intelepciunea inainte de a se ocupa de interesele personale si cercetind Statul inainte de a se ocupa de interesele
acestuia.
La Platon,in ceea ce priveste stiinta omului,invatatura depre suflet este conditionata de invatatura despre lumea
ideilor,sufletul consta din partea afectiva, din afecte,senzatii,ratiune. La Platon,sufletul sufletul migreaza dupa
moartea corpului in plante si animale pentru a se purifica. Exista lumea ideilor si lumea lucrurilor senzoriale,acestea
exprimind corelatia dintre simturi si sentimente pe de o parte si ratiunea pe de alta parte. Lumea ideilor este o lume
vesnica si perfecta si tot ce exista tinde spre aceasta lume,lumea ideilor,lumea absoluta a
perfectiunii,adevarului,frumosului,binelui,linistii spre care tinde si sufletul omului,iar sufletul,avind legatura cu
omul,este influentat de corp si sustras in jos spre inceputul material de unde vine si inceputul corporal,de la
materie,adica de la nefiinta,pe de alta parte sufletul avind ca esenta ratiunea,tinde spre lumea absoluta,perfecta. Din
cauza situatiei sale duale,sufletul nu poate atinge,ajunge lumea ideilor. El poate doar intrucitva sa se apropie de
aceasta lume,constientizind ca nicicind nu se poate identifica cu ea,cu perfectiunea,identitatea. Nostalgia
sufletului,dupa aceasta lume absoluta,buna si frumoasa poarta denumirea lui Platon de eros-iubire;in aceasta
consta iubirea platonica. Invatatura despre suflet,cu 3 elemente ale sale sta la baza invataturii despre stat,caci in
statul platonic exista 3 tipuri de oameni care corespund celor 3 elemente ale sufletului: 1).agricultorii si
mestesugarii-pasiuni si senzatii in suflet si cumpatare in morala; 2).strajerii,militarii-vointa in suflet si curaj in
morala; 3).filosofii si inteleptii-in suflet,ratiune si intelepciune in morala.
Aristotel defineste sufletul ca o entelechie (act) a corpului. Omul este un animal,dar un animal rational.
Sufletul are regiuni deosebite: cea inferioara este cea vegetativa (comuna plantelor si animalelor) si apoi cea
senzoriala (animalelor) si,in fine,ratiunea rezervata omului. Spiritul uman se naste ca o foaie curata, pe care isi
imprima experienta cistigata, acest intelect este deci pasiv, care e nemuritor-partea comuna a oamenilor si a zeilor.
7. Ontologia si gnoseologia in conceptia filosofica a lui Platon. Invatatura despre lumea ideilor si lumea
lucrurilor senzoriale.
ONTOLOGIA la Platon este formata din: a)lumea sensibil- accesibil experienei cunoaterii prin simuri. b)lumea
inteligibil- poate fi studiat doar de raiune, realitatea obiectiv existnd doar n aceast lume.
GNOSEOLOGIA la Platon include: a).Prima treapt,opinia,dupa cum scrie el n dialogul Republica.b).Treapta a
doua este cunoaterea logic ori noional,superioar primeia. c).Treapta a treia este cunoaterea intuitiv,care ne
aduce la cunoaterea ideilor. Platon numete aceast intuiie reamintire (
SAU
a).prima grupa a scrierilor lui Platon consta in dialogurile timpurii,consacrate in ansamblu atingerii unui inalt grad
de moralitate si definirea unor atare virtuti si calitati,precum curajul si evlavia. b).a doua grupa,care include
Republica,cuprinde dezvoltarea unor importante doctrine platonice: teoria Formelor,teoria cunoasterii,legata de
teoria formelor si explicarea sufletului omenesc si a destinului acestuia. c).grupa a treia trateaza probleme de natura
diferita. In ele el si-au gasit expresie probleme de logica si o metoda a dialecticii,numita Adunarea si Impartirea,care
3
ne indica cum pot fi elucidate relatiile dintre Idei si Forme,analizindu-se o Forma de mare generalitate,precum
virtutea,impartind-o in diferitele ei diviziuni.
LUMEA LUCRURILOR SENZORIALE este accesibila experientei cunoasterii prin simturi. Lucrurile senzoriale
imita ideile precum si modelele sale,cu care se evidentiaza asemanarea. Lucrurile senzoriale participa in idei. Platon
nu neaga existenta lumii sensibile in realitate,dar subliniaza ca adevarata realitate este compusa din elementele lumii
a doua,adica din idei.
11. Filosofia moderna. Problema metodei cunoasterii stiintifice. Empirismul, rationalismul si sensualismul -
principalele curente gnoeseologice.
Catre sec.XVII,in Europa Occidentala un sir de transformari social-economice si politice,transformari radicale in
modul de viata,trecerea treptata de la feudalism la burghezie,intensificarea comertului industrial,descoperirea noilor
spatii geografice. Toate aceste evenimente necesita noi cunostiinte despre fenomene,legitati ale naturii si societatii.
Respectiv,aceste probleme de a formula noi cunostiinte despre natura si societate au influentat gindirea savantilor si
ca rezultat al tuturor cautarilor,filosofii ajung la diferite concluzii,fapt ce a determinat aparitia a 3 curente
gnoseologice: empirismul,rationalismul si sensualismul.
Empirismul- de la empirie=experiment,doar ca nu semnifica experimentele din laboratoare,ci toata activitatea
practica a omului,pe parcursul careia noi sesizam diferite lucruri,cunoastem particularitatile. Fondator este
considerat a fi Francis Bacon. El afirma ca scopul cunoasterii este instaurarea domniei omului asupra
naturii,prioritatea experimentului cunoasterii empirice,care consta din faptul ca experimentul permite a studia
aceleasi obiecte in diferite conditii,compararea si verificarea rezultatelor. La baza cunoasterii empirice sta metoda
inductiva. Ratiunea nu da cunostiinte noi in comparatie cu cele obtinute pe cale experimentala.
Rationalismul exprima o alta pozitie decit empirismul,care ignora valoarea gindirii teoretice. Numai gindirea poate
da noi cunostiinte universale si adevarate,pentru ca numai gindirea poate cuprinde universul in intregime. Cugetarea
este o manifestare a gindirii si daca eu gindesc inseamna ca exist si acesta este unicul adevar ce nu poate fi pus la
indoiala. Ratiunea argumenteaza caracterul cunostiintelor mele si totodata,demonstreaza imposibilitatea de a obtine
cunostiinte pe alta cale. Fondator este Descartes,la baza caruia st metoda deductiv expus prin formula cuget
deci exist. Descartes spune c totul trebuie pus la indoial reieind doar dintr-un singur adevr,faptul c eu exist.
Alti reprezentanti: Spinoza,Leibnitz.
Senzualismul are o cu totul alta opinie. Fondator este filosoful englez John Locke. El afirma ca idei,cunostiinte
innascute nu exista,noi le obtinem numai pe cale senzoriala,prin intermediul organelor respective de simt. Faptul ca
toate cunostiintele noastre sunt de origine senzoriala,ni-l demonstreaza acel lucru ca daca organele de simt sunt slab
dezvoltate,atunci si cunostiintele sunt la fel,ceea ce nu poate fi. Locke spune c la natere raiunea uman este tabla
rasa,este o foaie curat pe care poate fi scris totul,cunotinele obinndu-se numai prin intermediul organelor de
sim.
5
Dualismul este fondat de savantul francez Descartes,care afirma ca initial,in univers existau 2 substante: una
materiala,si alta,ideala. Fiecare dintre le se caracterizeaza printr-un atribut: substanta materiala-intinderea,iar
substanta ideala-gindirea. Initial,ele existau separat,insa pe parcurs ele se unesc si unicul care le poate uni este
Dumnezeu.
Monismul este o alta interpretare,propusa de filosoful olandez Spinoza,care afirma ca exista o singura substanta care
este Dumnezeu. Dumnezeu este identic cu natura si dizolvat in natura. El este creator,si atunci daca natura este
Dumnezeu,inseamna ca ea insasi se creeaza pe sine.
Pluralismul,inaintat de filosoful german Liebnitz si explicat in lucrarea sa Monadologia,depaseste dualismul si
monismul. Filosoful afirma ca la baza lumii stau o multime de monade. Monadele reprezinta niste particule
ideale,spirituale alcatuite din lucruri materiale si nemateriale. Exista un numar infinit de monade si exista un numar
infinit de moduri de manifestare a acestor elemente rationale. Fiecare monada dupa structura sa reprezinta o
lume,un univers aparte. Ele sunt inchise in sine si nu comunica intre ele. Monada Suprema o constituie
Dumnezeu,care a unit monadele razlete nu intimplator,ci intr-un mod armonios,astfel lumea in cae traim este cea
mai reusita din toate care ar fi putut fi.
15. Descoperirea si elaborarea metodei dialectice de gandire clasica germana (de la Kant la Hegel)
Un rol important in formarea filosofiei clasice germale a revenit stiintelor naturii si sociale. In baza acestora se
dezvolta conceptiile dialectice. Valoarea istorica a filosofiei clasice germane consta in elaborarea sistematica a
metodei dialectice, a logicii dialectice. Filosofia clasica germana reprezinta o integritate la baza careia sta cercetarea
formelor generale pe care Kant si Fichte le aprecia ca forme proprii gandirii omului, iar Schelling si Hegel ca
forme ale realitatii, privita ca realitate spirituala. Kant considera ca sarcina lui consta in a descoperi daca e posibil sa
ai cunostinte metafizice, cunostinte care cuprind atare probleme cum sunt existenta lui D-zeu, nemurirea sufletului
6
si existenta liberului arbitru relative la fiintele umane. Kant este marele reformator al gandirii filosofice de dupa el.
Vazand lipsurile empirismului care admitea in experienta unica origine si unica intemeiere a cunostintei noastre,
fapt prin care ducea la scepticism si lipsurile rationalismului dogmatic, care intemeia cunostinta de idei inascute,
Kant cauta o baza mai solida, plecand de la critica si analiza a inseshi puterii de cunoastere umana. Prin criticismul
sau cauta a stabili granitele si valabilitatea cunostintei. Kant studiaza despre formele apriorice ca intuitia, intelectul.
El spune ca cunoasterea umana nu este posibila decat datorita formelor apriorice de care ea depinde, tot astfel ea nu
este posibila decat pentru ca este o lume inconjuratoare pe care o cunoastem prin aceste forme. Meritul lui Kant
pentru progresul gandirii omenesti este acela de a fi supus spiritul uman si puterea lui de cunoastere la o analiza
profunda pentru a gasi originea si valabilitatea cunostintei. Fitchte vrea sa continue gandirea lui Kant, in care vede o
baza temeinica, dar care i se pare a fi fost inteleasa mai ales prin prisma amanuntelor ce nu aratau adevarata intentie
a lui Kant si pe care acesta nu a stiut sa le puna in adevarata lor lumina. Fichte vrea sa deduca din spirit atat formele
cat si continutul cunoasterii, lumea din afara. De aceea Fichte pleaca de la constiinta eului, existenta absoluta este
acea a eului pur, infinit, care este spirit, ratiune, activitate. Eul, fiind activitate, are nevoie de libertate pentru
manifestarea sa. Stiinta sau doctrina morala se ocupa cu armonizarea diverselor impursuri si instincte din om. Etica
lu Fichte este prin esenta o etica a efortului si progresului uman. Filosofia lui Schelling este o filosofie
transcedentala. El studiaza problema posibilitatii unei cunoasteri obiective, a stiintei deci, problema libertatii si a
posibilitatii imperativelor noastre morale si problema artei. El sustinae ca daca este posibila o cunoastere obiectiva a
stiintei, aceasta nu se poate concepe fara o corespondenta intre natura si spirit. Schelling intelege sa patrunda
absolutul care determina spiritul si natura. Faa de Schelling, Hegel are o natura tot atat de adanca dar mai
sistematica. Filosofia este pentru el, intai de toate, sistem de gandire. Sistemul lui Hegel este sistemul ratiunii care
domina lumea. La Hegel, absolutul este inteles prin ratiune, prin mijlocirea obiectiva a acesteia. Filosofia
spiritului a lui Hegel cuprinde toate ideile timpului sau: de progress, de evolutie, de creatie. La Hegel ele sunt
centrate de idea providenei ratiunii. Filosofia clasica germana a elaborat dialectica moderna, a adus contributii
considerabile la constituirea teoriei cunoasterii, ca disciplina autonoma (Kant), subliniind caracterul activ al
cunoasterii, subordonand unei analize sistematice formele si categoriile logice si gnoseologice.
10
23.Miscarea si formele ei.Notiunea de progres si regres.
Miscarea (dinamismul) cel mai semnificativ atribut al materiei, inteleasa ca o permanenta actiune, interactiune,
trecere a ceva in altceva, ca schimbare in genere. Orice transformare, orice influentare reciproca a elem unui
sistem, activitatea oamenilor; Obiectivitatea ei reiese din independenta sa fata de constiinta umana ..Caracter
contradictoriu prin interactiunea fortelor contrare(atragere /respingere).Stabilitatea e necesara leg reciproce intre
elem unui sistem. Misc reprez orice schimbare.Ea nu treb inteleasa ca o simpla schimb a pozitiei corpului in
spatiu, ca o deplasare mecanica.Misc reprez orice transformare, orice influientare reciproca a elementelor unui
sistem, schimbul de substante in, schimul de substante in celulele organismului, activitatea oamenilor ca temelie a
vietii lor sociale etc. Miscarea e completata de starea de repaos, care defineste acele stari ale miscarii ce asigura
stabilitatea obiectului si conservarea calitatii lui.
Conform structurii materiei deosebim 5 forme principale de miscare:mecanica(o simpla deplasare a
macrocorpurilor,maselor mecanice,o deplasare a corpurilor ceresti in spatiul universal);fizica(miscarea
moleculelor,include procesele ce au loc in interiorul stelelor si plantelor,interactiunea particulelor elementare) ,
chimica(miscarea atomilor in interiorul moleculelor,ca rezultat are loc transformarea calitativa a interactiunii
moleculelor),biologica(procesele de formare si activare vitala a organismelor vii,a plantelor,animalelor,a
omului); sociala(aparitia si dezvoltarea societatii umane,activitatea vitala a ei).
Raportul dintre miscare si dezvoltare da nastere la o noua forma a miscarii Forma Sociala a ei, care reflecta
aparitia si dezvoltarea societatii umane, activitatea vitala a societatii.
Dezvoltarea progresiva este determinata de schimbari calitative si/sau cantative, ce sunt ilustrate printr-un
progres, adica trecerea dintr-o stare inferioara in alta superioara, care manifesta caracteristici evolutive.
Dezvoltarea regresiva reprezinta procesele de stagnare,este o miscare distuctiva a fenomenului.Ea se exprima in
reprimari si refulari. Dezvoltarea regresiva consta transformari ce conditioneaza pierderea, disparitia sau
degenerarea unor anumite caracteristici, trasaturi si insusiri a anumitor fenomene, lucruri, obiecte, si care de
obicei determina simplificarea sau in genere disparitia acestora.In economie, putem exemplifica drept dezvoltare
regresiva, disparitia anumitor profesii, aparitia inflatiei, a somajului.In domeniul culturii, dezvoltarea regresiva se
manifesta prin degenerarea unor anumite obiceiuri, pierderea completa a lor, sau inlocuirea unor traditii cu
elementele contemporane ale tehnologiei si tehnicii.
Neofreudistii conserva ideile principale ale lui Freud referitoare la natura umana, la fortele ei propulsatoare si la
tulburarile psihice functionale. Ei considera la fel ca si Freud ca conduita omului este determinata de impulsuri
emotionale inconstiente, numai ca acestea nu sunt generate de instinctele sexuale innascute, ci de factori sociali
nevrozele sunt provocate de factori culturali scria Karen Horney in Our Inner Conflicts.
E. Fromm era ferm convins ca pe om nu-l formeaza instinctele si infranarea lor ci istoria. Caracterul omului ,
pasiunile si grijile lui sunt produsul culturii; defapt omul insusi este creatia si realizarea cea mai importanta a
eforturilor neintrerupte ale omenirii, a caror naratiune Fromm o denumeste istorie.
Sunt 2 curente principale in neo-freudism:
- psihoterapia social (tendina culturalist n psihanaliz) via E. Fromm (umanism socio-psihanalitic)
(individul e
15
(La o analiza globala a cunoasterii a procesului cunoasterii putem distinge 2 parti structural ale lui:obiectul
cunoasterii si subiectul cunoasterii. Si anume obiectul cunoasterii se refera la lumea reala,la esenta ,la fenomene
precum si la dezvoltare.Pe cind subiectul cunoasterii analizeaza omul cu structurile si functiile necesare producerii
ideilor. Cunoaterea tiinific presupune dou niveluri relativ distincte, care se ntreptrund ns i se implic
reciproc: nivelul empiric i nivelul teoretic. Nivelul empiric const din fapte, date empirice ale tiinei. Orice
cunoatere tiinific, pornete i se spijin permanent pe un mare numr de fapte, care reprezint nregistrri,
"decupaje" specifice ale caracteristicilor obiectelor i fenomenelor individuale. Prin gruparea i compararea faptelor,
ea descoper regularitilor empirice sau legile empirice. Acestea nu sunt inc legi teoretice ntruct nu explic i nu
prevd fenomenele ci surprind o repetabilitate observata. Regularitile empirice apar adesea sub form de corelaii.
Ele reprezint materia prim a tiinei care ns nu se rezum la acestea. Ea aspira constant ctre elaborarea de
teorii, de explicaii eseniale, generale, fundamentate pe o concepie determinist, n cardul creia se urmrete sa se
descopere cauzele acestor regulariti.)
Epistemologia reprezint o ramur a teoriei Stiintei si a Filosofiei. Ea analizeaza aparitia structurii, metodei si
veridicitatea cunoasterii stiintifice. Una din sarcinile epistemologiei consta in a stabili conditiile, valoarea si limitile
cunoasterii stiintifice, gradul de certitudine cunostintelor obtinute da a analiza metodele ce duc la sporirea
certitudinii ei. Epistemologia formuleaza probleme si-i sugereaza si metode de solutionare a lor, caile de integrare a
noilor solutii stiintifice in ansamblul cunoasterii umane.
Paradigma este o construcie mental larg acceptat, care ofer unei comuniti sau unei societi pe perioad
ndelungat o baz pentru crearea unei identiti de sine (a activitii de cercetare de exemplu) i astfel pentru
rezolvarea unor probleme sau sarcini. La Thomas Kuhn baza practicii cercetrii i a consensului ntr-o tiin care a
atins stadiul maturitii nu este teoria tiinific, ci ceva mai complex, paradigma. Kuhn argumenteaz c cercetarea
tiinific n disciplinele care au ajuns n acest stadiu nu este condus n primul rnd de teorii i reguli metodologice
generale, ci de experiene mprtite n comun, ce sunt ncastrate n paradigme. Paradigmele nelese ca realizri
tiinifice exemplare, ca exemple concrete de formulri i soluii ale problemelor tiinifice, sunt baza acelui acord
al oamenilor de tiin asupra fundamentelor, ce distinge orice cercetare tiinific matur. Paradigmele sunt
realizri tiinifice universal recunoscute care, pentru o perioad, ofer probleme i soluii model unei comuniti de
practicieni. Ca realizri tiinifice care ofer modele de formulare i rezolvare de probleme unui grup de cercettori,
constituie entiti complexe ce cuprind elemente de natur teoretic, instrumental i metodologic. Cunoaterea
cuprins ntr-o paradigm este n mare msur una tacit. Formularea i rezolvarea de probleme pe baza cunoaterii
tacite cuprinse n paradigme constituie ceea ce Kuhn numete tiin normal sau cercetare normal.Regulile
deriv din paradigme, dar paradigmele pot ghida cercetarea chiar n lipsa regulilor.
17
Notiunea de natura inglobeaza in sine lucrurile din natura:lumina stelelor,intinderile nemarginite ale
oceanelor,riurile,padurile,adica tot ce exista,universul si in acest sens e identica cu materia.Natura e materia in
multiple forme,iar in sens ingust inseamna ansamblul conditiilor naturale ale existentei omului si omenirii.
Gindirea antica concepea natura ca pe un intreg ce se schimba,iar omul era o parte a ei.Viata ideal era considerata
cea traita in armonie cu natura.In epoca medievala natura se considera creata de Dumnezeu,dar la un nivel mai
iferior ca omul (care era inzestrat cu suflet).Natura era conceputa ca izvor al raului,care trebuie depasita si
supusa,iar viata omului e prezentata ca o lupta a inceputului dumnezeiesc-sufletul ,cu inceputul natural pacatos-
corpul.In epoca Renasterii atitudinea fata de natura se schimba ,omul descoperind frumusetea si splendoarea
ei.F.Bacon proclama scopul stiintei si tehnicii-dominatia asupra naturii.Atitudinea fata de natura incepe sa domine
principiul responsabilitatii si apare spiritul de organizare,constientizare.
Cele mai generale reprezentari despre corelatia dintre oamnei si natura ni le ofera mediul inconjurator.Se disting
mediul natural si cel artificial.Mediul natural cuprinde geo si biosfera (sisteme ce au aparut si exista independent
de om).Mediul natural insereaza izvoarele naturale ale vietii (flora,fauna) si bogatiile naturale (carbune,titei).
Mediul artificial include nu numai organismele neinsufletite dar si cele vii:plante,animale.Corelatia dintre societate
si mediu in urma cresterii productiei industriale apare pericolul pieirii omenirii ca rezultat al epuizarii resurselor si
poluarii mediului.
Problema ecologica consta in epuizarea resurselor naturale,poluarea excesiva a mediului,defrisarea
padurilor,cresterea cantitatilor de deseuri,pericolul schimbarii climei care poate duce la marirea nivelulu apei in
oceane.
Biosfera este un sistem integru in cae actioneaza diferite biocenoze (ex: padurea este o biocenoza populata de
diverse populatii)atit intre ele,cit si cu invelisul aerian,realizind schimbul de caldura al Pamintului cu spatiul
cosmic,apa si rocile de munte.La o anumita treapta de dezvoltare a biosferei apar conditii p/u aparitia oamenilor.
Noosfera reprez sfera ratiunii.Inarmata cu gindirea stiintifica,omenirea influenteaza procesele
biologice,chimice,fizice ce au loc in biosfera.
42. Raportul dintre natural si social in om. Notiunile de individ, individualitate, om, personalitate. O
problema importanta in determinarea esentei umane o cosntituie provlema corelatiei dintre factorul biologic si
social in om, adica in ce masura omul este om datorita naturii si in ce masura datorita societatii. Omul reprezinta
unitatea acestor 2 factori, caci ca fiinta biologica, omul deja se naste pentr a fi om, doar el devine om, se transforma
din posibilitate in realitate, numai datorita factorului social, conditiilor social-economice, conditiil de trai in care se
gaseste, se educa, activeaza. Acesti 2 factori in natura umana, in acest aspect au aceeasi pondere, fiindca numai
fiinta biologica umana in contextual societatii devine om si orice alta fiinta, ce conditii nu I s-ar acorta, nu poate
deveni om. Factorul biologic care desemneaza natura omului se cre a fi evaluat coretc, fiindca absolutizarea unor
aspecte ale factorului biologic poate avea consecinte negative asupra unor grupe mari de oameni. Referitr la
filosofia umana se folosesc notiunile om, individ, individualitate, personalitate. Omul este unitatea biologica si
sociala care determina esenta finite umane, care il face pe om sa se deosebeasca nu numai prin faptul ca gandeste, ci
prin faptul ca el creeaza ceea ce nu exista in natura. Notiunea de individ il caracterizeaza pe om ca reprezentant al
speciei umane. Notiunea de individualitate caracterizeaza ceea prin ce el nu este identic cu altii. Prin ce individual
se deosebeste de semenii sai. Daca individual semnifica unitatea sa cu specia umana, atunci individualitatea arata
prin ce el se exclude de multime. Notiunea de personalitate implica caracterul social al individului ca membru al
societatii date. Personalitate ca notiune istorica filosofica reprezinta particularitatile sociale ale omului ca membru al
societatii.
19
definirea sensului vietii si a istoriei,aprescierea scopului final,elucidarea continutului corelatelor om-natura,om-
cultura,om-societate.Valorile sunt mai mult decit valente,ele reprezentind si principii
abstracte:Binele,Adevarul,Fumosul,Dreptatea. Valorile au aparut din necesitati ale existentei si activitatii
umane.Notiunea de valoare exprima relatia dintre subiect si obiect in care prin polaritate si ierarhie se exprima
aprecierea data unor insusiri sau fapte naturale,sociale,psihologice conform capacitatii lor de a satisface
necesitatile ,dorintele,aspiratiile determinate din practica sociala.Valoarea este produsul raportului dintre obiectul si
subiectul axiologic.Valorile reprez.estimari sociale specifice a obiectelor lumii reale prin care este pusa in evidenta
importanta lor pozitiva sau negativa p/u om si societate.Obiectul axiologiei il constituie :studiul valorii generice si
al legaturilor generale ale sistemului de valori.Lumea valorilor reflecta nu aprecieri,necesitati individuale,ci
necesitatile unei perioade istorice.
Trasaturile valorii:
-nu sunt concepte (ex: orice rationamente ar face cineva nu se poate explica de ce ii place muzica lui Verdi sau
sculptura lui Brincusi)
-nu sint lucruri,ci o lume de sesuri ce o dubleaza pe cea a obiectelor fizice (ex: marmura unei statui nu este o
valoare,nici figura sculptata in ea,ci sensul ei)
-nu sint fenomene psihice (faptul ca sunt traite nu inseamna ca tin de existenta individului exclusiv)
-nu sint obiecte ideale asemeni modelelor din fizica toretica.
Valorile indeplinesc functia de orientare,motivare,reglare a actiunilor,gindirii si comportamentului uman,servesc
drept criterii de apreciere.
Dialogurile lui Platon,studiul valorilor teoretice,morale si estetice ale lui Kant se prezinta ca o conceptie despre
bine si frumos,considerate valori eterne.
Ierarhia valorilor e stabilita de criteriile:
- durata- (valorile inferioare sunt de scurta durata,cele superioare vesnice)
- intemeierea (valoarea care o intemeiaza o alta ii este superioara)
- profunzimea satisfactiei si relativitatea ei (care tinde spre zero pe masurace urcam pe scara ierarhica de
valori)
.
47.Cultura ca obiect de studiu al filosofiei.Cultura si natura.
Notiunea cultura desemneaza totalitatea produselor materiale si spirituale ale muncii omenesti,rezultate ale
practicii transformarii mediului natural si social,al dezvoltarii si perfectionarii omului.La romani,la inceput, ea
insemna cultivarea pamintului,iar incepind cu Cicero si Horatiu si in epoca moderna,presupunea efortul de
educatie,de formare spirituala,de cultivare a facultatilor sufletesti.Cultura reprez etape ale umanizarii ,cuprinzind o
latura materiala si una spirituala.Cea materiala e legata de activitatea utila a omului,spre usurarea muncii sale,p/u a
produce cit mai bine si a avea un confort cit mai bun.Aici includem ansamblul bunurilor dobindite de omenire
(locuinte,alimentatie,imbracaminta) si tehnicile si mijloacele de producere ale lor.Cultura spirituala exprima rolul de
satisfacere a omului si necesitatil sale ca fiinta sociala.Aici se includ valorile
etice,estetice,filozoice,religioase,limba,obiceiurile,traditiile si institutiile ce raspindecs
culrura( scoala,radio,tv,teatrul).Cultura apare ca un sistem din 5 momente constitutive:
1)cunoasterea- reflectarea unor legi,fapte sau procese naturale sau sociale
2) axiologic- raportarea rezultatelor cunoaterii la necesitatile sau aspiratiile omului,aprecierea critica a rezultatelor
ca valori.Valoarea exista potential (inainte de actul de valorizare) dar capata realitate numi in urma practicii sociale
3)creativ creatia este cel mai dinamic factor al procesului social.Prin creatie are loc saltul de la un fapt natural sau
social,individual sau colectiv la un fapt de cultura
4)praxiologic (actional)- generalizarea sociala si asimilarea critica a valorilor culturale,integrarea culturii in cadrul
practicii sociale
5)comunicational- valorile culturale se realizeaza si se amplifica prin circulatie si integrare in mod de viata si munca
a oamenilor.
Cultura ia nastere si se defineste in opozitie cu natura.Gratie omului natura devine cultura,iar prin cultura omul
dobindeste natura sa umana.Dcaca prin cultura intelegem ceea ce tine de cuprinsul omenesc,atunci natura este ceea
ce nu e facut de om.De multe ori unele realizari culturale coincid cu unele necesitati biologice.Ex: e diferit faptul
cum omul raspunde la instinctul foametei fata de animal,p/u ca modul sau de alimentare reprez un aspect al
culturii(prepararea alimentelor,folosirea veselei).Necesitatea de adapost la om e satisfacuta prin proiectarea
locuintei de arhitecti,ingineri.Deci comportamentul omului este unul socio-cultural,iar cel al animalului
biologic.Actionind asupra naturii omul umanizeaza mediul natural in care traieste si se umanizeaza si pe sine.
50.Cultura si civilizatia:unitatea si deosebirea.Contradictiile civilizatiei contemporane .
Conceptul de civilizatie a fost impus in explicarea istoriei mai ales in epoca iluminismului. Termenul provine din
lat. civilis=orasenesc,statal,cetatenesc,ce desemna calitatile generale ale cetateanului in relatiile cu ceilalti
cetateni.La romani conditita omului era aceea de cetatean cu un comportament civilizat,supus regulilor
cetatii.Civilizatia inseamna totalitatea mijloacelor cu ajutorul carora omul se adapteaza mediului,reusind sa-l
impuna si sa-l transforme,sa-l organizeze si sa i se integreze.Tot ceea ce apartine orizontului satisfacerii nevoilor
materiale,confortului si securitatii inseamna civilizatie.
20
Unitatea:In functionarea si dezvoltarea civilizatiilor un rol important il au si componentele culturii precum stiinta
si tehnologia,invatamintul si educatia,opinia publica etc.
-Civilizatia gaseste in cultura largirea ariei nevoilor umane
-Civilizatia este totalitatea valorilor culturale care s-au integrat efectiv in modul de viata
-Civilizatia este modul cotidian al devenirii culturii
-Existenta omeneasca este intru cultura si civilizatie
-Civilizatia este insertia culturii in existenta oamenilor,circulatia valorilor culturale
Deosebirea:
-Dupa Oswald Spengler cultura si civilizatia sunt foarte succesive in dezvoltarea societatii.Cultura este faza
prima,cind se formeaza si se dezvolta formele creatiei culturale-miturile,religia,arta.
-Cultura reprez ascensiunea iar civilizatia declinul iremediabil
-La Blaga cultura are o finalitatea spirituala,iar civilizatia una practica.
Contradictiile:
Civilizatia a fost interpretata diferit: pe de o parte ca criteriu al dezvoltarii,depasire a barbarismului,depasire a
originii inculte si animalica, dar si ca dauna a progresului social.Criza valorilor morale se exprima si in degradarea
relatiilor umane,care extinde violenta,criminalitatea. In sec nostru se trece la o civilizatie postindustriala,unde se
dezvolta stiinta si tehnologiile,dar valorile spirituale ramin in urma.Criza valorilor se exprima si in degradarea
relatiilor umane cotidiene.
53. Raportul dintre morala si alte forme ale culturii: religia, jurisprudenta, stiinta.
Termenul morala are origina latina, mos-mores referindu-se la obiceiuri, obisnuinte, moravuri.
Morala cuprinde valori, norme etichete, tipuri ideale si modele exemplare prin care se urmareste
reglementarea raporturilor interumane.
Religia are si continut si finalitate morala; exista insa un specific al moralizarii prin credinta: ,,Continutul moral e
dat direct in actul de percepere si de intelegere, deoarece acest act se combina cu un angajament moral .Pt Kant
religia e ,,morala aplicata la cunoasterea lui Dumnezeu; religia intra deci in moralitate.
Cercetarile de sociologie si antropologie culturala indica, ca la toate popoarele primitive, credintele religioase sunt
21
anterioare preceptelor morale. Concluzie: morala este intemeiata pe religie.
Daca din punct de ved. psihologic, morala si religia sunt realitati apropiate, in viata sociala ele pot fi separate;
religia nu se reduce la moralitate, dupa cum morala nu poate fi conceputa in sens religios.
Din punct de vedere al invataturii crestine, analiza raportului morala religie implica prezenta urmatoarelor
aspecte:
1. Religia si morala sunt realitati spirituale diferite
2. Desi sunt diferite si nu sunt identice, ele se situeaza intr-un raport special care nu e nici de coordonare si nici de
subordanare
3. Raportul morala religie indica ca cele 2 se implica si se conditioneaza reciproc
4. Desi din punct de vedere teoretic sunt diferite si separate, in viata spirituala autentica ele sunt inseparabile
5. Morala si religia se raporteaza la om ca la o fiinta inzestrata cu vointa libera, capabila de judecata morala
6. Si morala si religia opereaza cu judecati si valori
7. Si morala si religia au ca scop implinirea spirituala a omului ca persoana
8. Ambele opereaza cu ideea de rasplata si sanctiune, pedeapsa
9. Religia e de neconceput fara morala, dar principiile morale ale religiei nu provin din experienta, din viata
sociala, ci sunt de natura transcendentala ; acestea nu I se impun omului din exterior, ca ceva strain, ci sunt
conforme datelor si nevolilor spirituale ale acestuia.
Morala e inrudita cu jurisprudenta, fiindca si dreptul, la fel se bazeaza pe inaintarea unor cerinte sub forma de
norme juridice, legi fata de individ. Deosebirea dintre morala si drept e destul de evidenta. De exemplu, legile
juridice sunt scrise, adunate in coduri speciale, normele morale nu. Morala actioneaza intotdeauna, in primul
rind asupra constiintei individului si cere constientizarea de catre individ a normelor ce se cer a fi respectate, pe
cind normele juridice sunt impuse omului, deseori contra vointei sale. Forma de influenta a normelor morale si
juridice di nerespectarea lor e diferita, caci nerespectarea normelor morale are doar influenta spirituala sub forma
de mustrare a constiintei, diferite emotii, neaprobarea a activitatii omului, pe cind incalcarea normelor juridice nu
exclude ba kiar foloseste pe larg diferite pedepse.
54. Religiile mondiale: particularitati, unitatea si deosebirea dintre ele.
Religiile salvarii (mozaismul, crestinismul, islamismul) considera omul ca fiind o faptura pacatoasa, cazuta din
starea paradisiaca, iar miza credintei consta in redobindirea acestei stari originare prin mintuirea de pacate. Alte
religii (brahmanismul, budismul) accepta metempsihoza, respectiv stramutarea sufletului dintr-un corp in altul,
capacitatea sufletului nemuritor de a-si schimba purtatorul material, fiecare revenire in lumea concreta fiind
insotita de suferinta; calea credintei urmareste eliberarea de suferinta si desavirsire spirituala.
Crestinismul devine religie autonoma odata cu definitivarea dogmelor de baza si producerea rupturii dogmatice
definitive fata de practicile credintei mozaice. In toate variantele, Crestinismul este credinta in Isus Hristos fiu si
mesager al lui Dumnezeu, venit pe Pamint pentru a rascumpara omenirea din capcanele raului originar, si ai arata
omului calea mintuirii. Isus are o dubla natura (fire): divina si umana; s-a intrupat de la Sfintul Duh si din
Fecioara Maria S-a facut om. Intruparea nu presupune numai aspectul fizic aparenta trupului omenesc ci in
omenirea (enanthropesis salasluirea lui Dumnezeu in trup). Cele 2 naturi sunt echivalente; cea divina primeaza;
ele constituie o unitate, dar nu se amesteca, ramin distincte.
In ortodoxie, cele 3 ipostasuri ale Sfintei Treimi dezvaluie in agala masura un Dumnezeu unic; nu este acceptata
ierarhizarea valorica inauntrul Sfintei Treimi. Se afirma astfel un monoteism foarte riguros (un Dumnezeu in trei
ipostasuri). Lumea este considerata ca fiind plina de Duh, care se afla deopotriva in om si in jurul sau.
Monoteismul este sustinut de o teologie mistica, potrivit careia Dumnezeu nu poate fi cunoscut: Dumnezeu nu
este nici..., nici..., nici..., nu este un obiect al intelectului, ci un Dumnezeu viu pe care il reveleaza credinta.
Dumnezeu este nenascut, Fiul este nascut din Tatal, iar Sfintul Duh purcede numai de la Tatal, eventual si prin
Fiul. In catolicism, Sfintul Duh purcede de la Tatal, dar si de la Fiul; din aceasta dubla cauzalitate rezulta intensa
sacralizare a lui Isus, care este mai ales judecatorul.
In catolicism este acceptata o ierarhie valorica descrescatoare inauntrul Sfintei Treimi, ceea ce implica o maxima
distanta intre om si Dumnezeu, iar imediata apropiere este rarefiata de Duh. Pentru a sustine monoteismul, se
apeleaza la instrumentele dialecticii si logicii; teologia speculativa practicata de catolicism este una din sursele
filosofiei europene moderne. In catolicism, se postuleaza posibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu.
Protestanismul, a treia varianta a crestinismului este impartit in trei biserici: lutherana, calvina si anglicana.
Protestanismul apare initial ca reactie anticatolica; refuza traditia, componentele mitico-magice si fastul ritual; in
skimb, propune revenirea la Biblie pt a-i descoperi sensurile initiale si invataturi pentru viata. Din punct de
vedere dogmatic protestanismul acorda un rol absolut predestinarii. Dumnezeu are autonomie totala de vointa,
mintuieste pe cel care il alege, iar omul nu are dreptul de a judeca alegerea aceasta si nici nu poate impune nimik
prin ceea ce face. Ignoranta si lenea sunt pacate de neiertat. Aptitudinile si calitatile personale sunt daruri
dumnezeiesti ce trebuiesc folosite.
Islamismul este centrat pe credinta lui Allah. El este considerat singura putere voluntara si creeatoare din
Univers, conform unui monoteism exclusivist. Relatia credinciosului cu Dumnezeu este fundamentata mai ales pe
teama si supunere neconditionata. In centrul se afla figura prorocului Mohamed, cel ce a primit revelatia
Coranului. Obligatiile credinciosului: participarea in razboiul sfint pentru raspindirea credintei; efectuarea celor 5
22
rugaciuni zilnice cu fata catrea Mecca; ajutarea sracilor si bolnavilor; cel puin un pelerinaj la Mecca;
Srbatorirea Ramadanului; cele trei zile de Bairam.
Islamismul structureaz viaa familial i aciunea politic. Statul i instituiile, de providen european, transplantate n
mediul islamic, i schimb sensibil funciile socio-culturale. n islamism, omul este considerat ca nimicnicie n raport cu
singura putere voluntar, cea a lui Allah. Prin urmare, omul este liber s ntreprind orice cu condiia pstrrii
aparentelor sociale. Micile lipsuri personale nu-1 pot cobor mai mult pe om n faa lui Allah, ci numai n fata
comunitii omeneti n care individul se integreaz. Sacrificiul personal pentru Islam conduce automat la
mntuire.
Religiile de tipul brahmanismului i budismului sunt centrate nu pe ideea eliberarii de pcat, ci pe aceea a
eliberrii de suferina prin i pentru obinerea desvririi personale. Brahmanismul structureaz nelegerea
universului i a omului pe baza paralelei dintre dou cupluri categoriale: Brahman - Maya, Nirvana - Samsara .
Brahman este o divinitate impersonal, abstract, suflet i voin a universului, spiritul universal. Brahman este
atotexistentul, o substan spiritual acorporal, acalitativ, temeiul existentei reale i posibile, absolutul cosmic din
care fiecare fiin posed o prticic numit Atman (sufletul individual). Brahman este existena nemanifestat,
originar, suficient, siei, este lumina luminilor, cauz i scop a tot ceea ce exist. Aceast divinitate impersonal a
creat lumea n mod gratuit, printr-un joc magic cu iluzia pentru propria sa satisfacie.
Budismul s-a desprit pe parcursul rspndirii i dezvoltrii sale n dou curente majore: Hinayana i
Mahayana. Denumirile vizeaz pur i simplu gradul de permisivitate prin care se obine eliberarea de suferin.
Budismul Hinayana, cel al cii nguste (vehicol mic), s-a dezvoltat n sudul Indiei, n comuniti miciAceast
tendin este puternic conservativ; i propune s urmeze ct mai fidel calea descris de Budda nsui. Fiecare om
este un Budda posibil, iar atingerea strii de iluminare depinde doar de efortul fiecruia. Budismul Mahayana, al
Marelui vehicol sau "Calea larg", pune accent pe prozelitism, se vrea o religie de mas, cu structuri
instituionale. Ca i n Brahmanism, omul este considerat slab, deci are nevoie de preoi pentru a se elibera de
suferin.
Maya desemneaz nivelul realitilor concrete, plurale, fenomenice, imperfecte, instabile care nu-i au temeiul n
ele nsele. Lumea i viata sunt Maya - adic iluzie. Trebuie precizat ca iluzie inseamna aici nimicnicie,
vremelnicie, parelnicie; lumea, fiind Maya, este formata exclusive realitatii aparente, inconstiente. Brahma,
provenind din Brahman, este divinitatea inceputului creatiei. Brahma este insusi principiul creator, constituind
impreuna cu Vinu principiul ordinii, o energie centripet, pstrtorul i cu iva energia centrifug, principiul
distrugtor, al dezordinii, haosului triada brahmatic. Brahma, Vinu i ivu sunt principii explicative pentru
totalitatea lumii aparente. Tot din Brahman decurg i karma, dharma i moka; karma este principiul cauzalitii
energetice a vieii. Dharma - legea - este datoria, ceea ce trebuie ndeplinit. Moka este nsi eliberarea de suferin spre
care se nainteaz prin cunoatere, pe ci mistice sau prin magie, prin ascetism, tehnici psiho-somatice .a.m.d.
Samsara descrie ciclul renvierilor ce alctuiesc peregrinarea sufletului prin lumea concret sub forma ncarnrilor
succesive, n numr limitat sau nelimitat. Acest ciclu este mecanismul pierderii sufletului n i acapararea sa de
ctre aparenele lumii i vieii. Prin Samsara, sufletul devine prizonierul Mayei. Renvierea este regula general a existenei
sufletelor desprinse din Sufletul Universal, adic din Brahman, iar eliberarea din acest ciclu alienant pentru materia
spiritual este chiar ultima rencarnare care conduce obligatoriu la desvrire. ntotdeauna Samsara nseamn suferin,
morile sunt aparente i exist marea spaim fa de rencarnrile viitoare, deoarece este vorba de o renviere ntru
suferin, indiferent pe ce treapt a societii sau a sfineniei se va regsi individul. Nirvana este sfritul Samsarei,
adic stingerea absolut, n sens mitic, Nirvana poate fi interpretat ca o stare originar, paradisiac, analog strii
omului nainte de pcat n cretinism.
24