COMPLETĂRI SUB.

III-10
Regiunea fesieră
Regiunea fesieră sau regiunea gluteală constituie segmentul postero-superior al
membrului inferior, situat în partea posterioară a bazinului şi reprezintă o caracteristică a
omului.
Cele două fese sunt separate între ele de şantul interfesier, iar de feţele posterioare ale
coapselor, de plica fesieră, determinată de marginea inferioară a muşchiului fesier mare.
Relieful particular al regiunii se datorează atât dezvoltării particulare a muşchilor fesieri
(în special a fesierului mare), muşchi extensori ai coapsei, implicaţi în lanţul cinematic de
menţinere a ortostatismului, cât şi paniculului adipos, bine dezvoltat.

Din punct de vedere topografic, regiunea are următoarele limite:

 superior- creasta iliacă
 inferior - plica fesieră;
 lateral - verticala dintre spina iliacă antero-superioară şi trohanterul mare;
 medial - şanţul interfesier.
În profunzime regiunea se întinde până la planul osteoarticular.

Stratigrafie

■ Planul cutanat – pielea este groasă, bogată în glande sebacee. Prezenţa

numeroaselor glande sebacee şi a foliculilor piloşi, explică frecvenţa foliculitelor şi
furunculelor în această regiune.
■ Planul subcutanat - este foarte bogat în ţesut adipos. În partea inferioară a regiunii,
în dreptul tuberozităţii ischiatice, prezintă o bursă seroasă. Planul conţine elemente vasculo-
nervoase superficiale. Nervii superficiali din regiune sunt reprezentaţi de nervii clunium:
- superiori, din nervii subcostal şi iliohipogastric
- mediali, reprezentaţi de ramurile cutanate dorsale ale nervilor lombari şi sacrali
- inferiori, din n femurocutanat posterior
■ Planul musculo fascial
Muşchii regiunii fesiere, cu originea pe oasele bazinului şi inserţia pe trohanterul mare
al femurului, sunt asezaţi pe mai multe planuri:
- superficial, reprezentat de muşchiul fesier mare, învelit de fascia gluteală, groasă
şi care trimite în profunzime septuri ce compartimentează muşchiul fesier mare în
fascicule.

Practic, fascia gluteală formează o teacă groasă, puţin extensibilă m

fesier mare. De aceea dezvoltarea unei colecţii sau introducerea unui implant
gluteal voluminos pot determina apariţia unui sindrom de compartiment.
- mijlociu (separat de cel superficial prin ţesutul celulo-adipos subgluteal), reprezentat
de muşchii:
- fesier mijlociu
- piriform
- triceps coxal (alcătuit din muşchii obturator intern, gemen superior şi gemen
inferior)
 - pătrat femural
- profund, reprezentat de muşchiul fesier mic şi tendonul de inserţie al muşchiului
obturator extern.

Muschii regiunii fesiere

M. piriform participă la delimitarea:

- orificiului suprapiriform, situat între marginea superioară a marii găuri
ischiatice, acoperită de marginea inferioară a fesierului mijlociu şi marginea
superioară a m piriform. Prin orificiul suprapiriform iese din pelvis
mănunchiul vasculonervos fesier superior
- orificiului suprapiriform, situat între marginea inferioară a m piriform, şi
marginea inferioară a marii găuri ischiatice (ligamentul sacrospinos) acoperită
de marginea superioară a m gemen superior. Prin orificiul suprapiriform iese
din pelvis mănunchiul vasculonervos infrapiriform, format din:
 - nervul ruşinos şi vasele ruşinoase interne
- nervul şi vasele fesiere inferioare
- nervul ischiatic
- nervul femurocutanat posterior

■ Planul osteo-articular, format din:

- faţa laterală şi marginea posterioară a coxalului
- trohanterul mare şi faţa posterioară a colului anatomic al femurului
Feţele posterioare ale articulaţiilor sacroiliacă şi coxofemurală

REPERE OSOASE
Cu excepţia persoanelor supraponderale, o parte din protuberanţele osoase ale regiunii
fesiere pot fi simţite sub piele:
Si Crestele iliace sunt de obicei palpabile pe toată lungimea lor. Tuberozităţile
ischiatice pot fi simţite în partea inferioară a feselor, acoperite de muşchiul gluteus maximus,
în poziţie ortostatică; Vârful coccisului poate fi simţit în partea superioară a liniei inter-
fesiere.
Când membrul inferior este în extensie, aşa cum se întâmplă în ortostatism,
muşchiul fesier mare acoperă tuberozitatea ischiatică. In poziţia sezând, atunci când
membrul inferior este în flexie, muşchiul fesier mare se deplasează în sus şi lateral faţă
de tuberozitatea ischiatică, astfel încât aceasta este cea care suportă greutatea corpului
aşezat.
 Implicaţii clinice

►Injecţiile intramusculare
În regiunea fesieră se practică injecţiile intramusculare (loc de elecţie deoarece la
acest nivel se găseşte o masă musculară voluminoasă.)
Nervul sciatic poate fi evitat in siguranţă dacă injecţia este făcută în cadranul
supero-extern.
•Cadranul superoextern fesier rezultă din întretăierea unei linii orizontale, care trece
prin marginea superioară a marelui trohanter, până deasupra şanţului interfesier, cu alta
verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale

•Când pacientul e culcat, se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (punctul

Smirnov este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter; punctul
Barthelmy e situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte
spina iliacă antero-superioară cu extremitatea şanţului interfesier)
•Când pacientul este în poziţie şezând, injecţia se poate face în toată regiunea fesieră,
deasupra liniei de sprijin
Alte locuri de administrare: muşchi voluminoşi lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi
nervi
- regiunea superoexternă a fesei
- faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie
- faţa externă a braţului, în muşchiul deltoid

Efectuarea injecţiei
•spălarea mâinilor
•dezinfectarea locului injecţiei
•se întinde pielea între indexul şi policele mâinii stângi şi înţeapă perpendicular pielea
cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringă
•se verifică poziţia acului prin aspirare
•se injectează lent soluţia
•se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul
 •se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia favorizând resorbţia
•îngrijirea ulterioară a pacientului - se aşează în poziţie comodă, rămânând în repaos
fizic 5-10 minu

Accidente şi incidente
- durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. Se impune
retragerea acului şi efectuarea injecţiei in alta regiune.
- paralizie prin lezarea nervului sciatic
- hematom prin inţeparea unui vas.
- supuraţie asptică datorată unor substante care nu sunt resorbite
- supuraţie septică, când nu sunt respectate regulile de asepsie
- ruperea acului - se extrage pe cale chirurgicală
- embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substante uleioase
sau în suspensie.
-infiltraţia dureroasă a muşchilor se previne prin alternarea locurilor injecţiilor

►Abcesul fesier
Cel mai frecvent apare prin dezvoltarea unei colecţii în regiunea în care s-a injectat un
medicament, fără respectarea normelor de asepsie (abces post injecţional).
Abcesele postinjecţionale sunt profunde, frecvent voluminoase, multiloculate, cu
“diverticuli”, înconjurate de procese invazive de celulită sau chiar flegmonoase.
Prin comunicarea cu fosa ischiorectală, se por propaga spre ea.

Fosa ischiorectală
Cele două fose ischiorectale sunt situate lateral de canalul anal, pe care îl
înconjoară ca o potcoavă deschisă anterior, ce se prelungeşte până la nivelul perineului
anterior şi ocupă cea mai mare parte a perineului posterior.
Posterior, pe linie mediană, cele două fose ischiorectale sunt separate de ligamentul
anococcigian si de muşchii cu originea/inserţia la acest nivel.
Fiecare fosă ischiorectală are formă de piramidă triunghiulară, cu baza posterior şi
vârful anterior, delimitată de trei pereţi:
o supero-medial, reprezentat de m ridicător anal şi m sfincter anal extern,
acoperiţi de fascia inferioară a diafragmei pelvine
o inferior, reprezentat de fascia superficială şi piele
o lateral, reprezentat de ischion (tuberozitatea ischiadică) şi m obturator intern,
acoperit de fascia sa, a cărei dedublare formează canalul fascial Alcock, situat la 4
cm superior de tuberozitatea ischiadică şi prin care trece mănunchiul
vasculonervos ruşinos intern (vasele ruşinoase interne şi nervul ruşinos).
Fosa ischiorectală prezintă două prelungiri:
 anterioară, situată la nivelul perineului anterior, între planul musculofascial
mijlociu şi planul musculofascial profund, lateral de:
 vezica urinară şi prostată, la sexul masculin
 vagin, vezică urinară şi uretră, la sexul feminin
 posterioară, situată între m coccigian (superior) şi m fesier mare (inferior),
prin care ţesutul adipos al fosei ischiorcctale comunică cu ţesutul adipos dintre m
fesier mare şi mm pelvitrohanterieni.
Conţinutul fosei ischiorectale este reprezentat de corpul adipos al fosei
ischiorectale, străbătut de:
 mănunchiurile vasculonervoase secundare, desprinse din mănunchiul
vasculonervos ruşinos intern
  fibre musculare din stratul longitudinal al tunicii musculare a rectului, care trec
printre partea profundă şi partea superficială a m sfincter anal striat şi formează septul
Milligan, cu rol de suport pentru mănunchiul vasculonervos rectal inferior.

Aplicaţii
a. Abcesele sau flegmoanele fosei ischiorectale:
 cea mai frecventă cauză o constituie abcesele sau flegmoanele din regiunea
fesieră, care se propagă la fosa ischiorectală pe calea prelungirii posterioare a fosei
 determină tenesme rectale sau vezicale, prin propagarea infecţiei la viscerele
respective
 pot perfora m ridicător anal, fuzând în spaţiul pelvisubperitoneal
 se pot deschide spontan în rect sau la piele, ducând la apariţia unor fistule
extrasfincteriene
 necesită tratament chirurgical, cu deschidere largă şi debridare cu degetul, pentru a
proteja nervii rectal inferior şi perineal profund, a căror lezare duce la
incontinenţă sfincteriană - incontinentă anală şi urinară.

►Sindromul piriform

►Gluteoplastia

Ce este gluteoplastia
Gluteoplastia reprezintă reprezintă intervenţia chirurgicală de corectare a defectelor
congenitale, traumatice sau dobândite ale regiunii fesiere, precum şi corectarea ptozei şi a
volumului regiunii.
În funcţie de cauze şi tipul de deformare a regiunii fesiere, gluteoplastia poate fi de
corecţie, de augmentare sau de reducţie.
Deoarece hipertrofia regiunii fesiere se asociază frecvent cu ptoza, gluteoplastia de
reducţie se poate asocia cu liftingul fesier, izolat sau asociat cu liftingul de coapse.
Gluteoplastiile corectoare utilizează tehnici corespunzatoare tipului de leziune
existentă.
Gluteoplastiile de augmentare includ:
- lipofiling- injectare de grăsime autologă
- implantare de proteze siliconice
Gluteoplastiile de reducţie includ:
- lipoabsorbţie
- lipectomie
- liftingul fesier.