DEFICIENȚE VIZUALE

Motto:

”Dacă judeci un pește după abilitatea sa de a se urca în copaci, va trăi

toată viața cu impresia că nu este deștept (ca persoanele tipice)” – A. Einstein.

DISCIPLINA: Introducere în psihopedagogie specială.

STUDENȚI: Ailioaie Elena

Mateoiu Oana Diana
Mireanu Ioana Andreea
Prundaru Adriana
 1. CLARIFICĂRI CONCEPTUALE
1.1. DEFINIȚIE
Pentru a organiza în mod adecvat activitatea instructiv-educativă şi corector-
compensatorie cu deficienţii vizuali este necesar să cunoaştem nivelul capacităţii lor vizuale
în raport cu diferiţi parametri sau indici funcţionali ai vederii.
Globul ocular este organul ce asigură funcția vizuală, fiind un organ neuro-senzorial,
cu forma sferică. Formarea imagini în cazul ochiului emetrop (vederea normal), imaginea se
formează pe retina.

Cum un organ nu funcționează în totdeauna la capacitate maximă, nici vederea nu face rabat
de la aceasta. Cele mai ușoare defecte de vedere sunt:
 Miopia;
 Hipermetropia;
 Prezbitismul;
 Strabismul;
 Cataractă;
 Astigmatismul;
 Glaucomul;
 Dezlipire de retină;
 Retinopatia diabetic;
 Retinopatia hipertensivă;
 Conjunctivita;
 Keratopatia și Daltonismul.

1.2. CLASIFICAREA DEFICIENȚELOR VIZUALE

Clasificarea este necesară pentru orientarea şcolară şi profesională, pentru adaptarea
mijloacelor de educaţie la specificul deficienţei, pentru organizarea acţiunii de recuperare.
Există diferite criterii posibile de clasificare, folosite în funcţie de scopul recuperator
sau didactic urmărit. Astfel de criterii sunt, de exemplu:
- Cauza organică a deficienţei (afecţiunile care stau la baza ei);
- Caracterul ei congenital sau dobândit;
- Parametri vizuali afectaţi, în principal (a.v., câmp vizual, sensibilitate cromatică etc.).

1. Afecţiuni ale analizatorului vizual

A- tulburări de refracţie (ametropiile): Miopia, hipermetropia, astigmatismul,
anizometropia (diferenţa de refracţie între cei doi ochi).

Page 1 of 11
 B- opacifierile mediilor refringente: opacifierile corneei, cristalinului.
C- tulburări ale sub-funcției de recepţie retiniană: afecţiunile vasculare ale retinei,
emboliile (obstrucţii ale arterelor retiniene), afecţiuni degenerative ale retinei.
D- tulburări ale sub-funcţiei de transmitere a excitaţiei nervoase: nevritele optice
(inflamaţii ale nervului optic de natura degenerativă, vasculara sau traumatica), stază papilară
(un edem al papilei), atrofii optice, colobomul nervului optic (malformaţii de natura ereditară
a nervului optic).
E- tulburări ale sub-funcţiei binoculare: poate fi cauzată din motive senzoriale,
motorii şi a mecanismelor corticale.
F- afectarea altor aspecte funcţionale ale analizatorului vizual: hipersecreţia umorii
apoase, tulburarea excreţiei acestea (căile de eliminare fiind blocate), tensiune intraoculară.

2. Afecţiuni organice generale care determină deficienta vizuală

A- factori de natura ereditară (de cele mai multe ori au caracter de factori de risc) sau
este vorba de anomalii şi malformaţii ale aparatului ocular (anoftalmie, microftalmie, lipsa
cristalinului, a irisului, colobom al acestora sau al retinei, şi a nervului optic, anomalii de
poziţie)
B- afecţiuni contractate în perioada intrauterina: embriopatia rubeolică, intoxicaţia
alcoolică, drogurile.
C- factori perinatali: traumatisme obstetricale
D- factori postnatali;

3 Traumatisme oculare: contuziile, plăgile perforante, arsurile oculare.

4 Cauze sociale şi educaţionale: malnutriţia, oboseala, mediul insalubru, lipsa apei

potabile, ignoranta, indiferentă, superstiţiile, atitudinea anturajului, lipsa educaţie vizuale etc.
Există şi o clasificare după gravitatea incapacităţii profesionale survenite, folosită de
Comisiile de expertiză a capacităţii de muncă. Un criteriu important pentru clasificarea
nevăzătorilor îl poate constitui momentul apariţiei deficienţei. O deficienţă congenitală sau
survenită în primul an de viaţă face ca subiectul să fie complet lipsit de reprezentări vizuale.
Când deficienţa survine la o vârstă mai înaintată se pune problema şocului provocat de noua
situaţie. Interesează şi modul brusc sau lent în care se instalează deficienţa.

Page 2 of 11
 2. CARACTERISTICILE PERSOANEI CARE
PREZINTĂ DIZABILITĂȚI VIZUALE

2.1. COMPENSAȚIA ÎN DEFICIENȚELE VIZUALE

Pentru a fi înţeleasă ca un fenomen integral, compensaţia trebuie privită înainte de

toate ca un mod de adaptare. Ea ţine de potenţialul adaptativ, de o bogăţie nebănuită de care
dispune în mod normal orice fiinţă umană pentru asigurarea echilibrului cu mediul natural şi
social. Trebuie să apreciem dacă ele servesc realmente depăşirii dificultăţilor întâmpinate de
aceşti copii şi dacă nu cumva ele au efecte secundare nedorite, dăunătoare. Să luăm de
exemplu cazul unui slab-văzător care, pentru a-şi compensa deficienţa, practică predominant
o investigare tactilă, chiar dacă nu elimină complet vederea, în felul acesta el obţine, într-
adevăr, o imagine mai precisă a obiectului percepţiei. Pipăitul se dovedeşte productiv. Se
întâmplă însă că, obişnuindu-se să perceapă pe cale tactilă şi renunţând din ce în ce mai mult
la exerciţiul vizual, vederea lui devine din ce în ce mai puţin eficientă, fiindcă nu este
utilizată, în acest caz, modul de compensare care îl ajută pentru moment se dovedeşte nociv
pe termen lung. Nevăzătorul care îşi compensează sentimentul de frustrare prin efortul de a
reuşi într-un domeniu în care simte că are posibilităţi, compensează în sens pozitiv, desigur.
Dimpotrivă, închiderea în sine şi stările de reverie consolatoare în care se refugiază un
nevăzător care se simte inferiorizat şi insecurizat, chiar dacă reprezintă un mecanism imediat
de apărare a Eului, pot duce în cele din urmă la anumite forme de nevroză.
Distingem aşadar între modalităţile de compensare cu adevărat pozitive, eficiente în
raport cu situaţia existentă şi cele care, dimpotrivă, au efecte negative, nocive, imediat sau pe
termen lung.
Compensaţie inter-sistemică înseamnă că funcţia vizuală este înlocuită cu alte
modalităţi senzoriale rămase intacte. Să ne oprim mai întâi la simţul tactil, care este
primordial pentru instruirea şi în general pentru educarea nevăzătorilor. El oferă o infinitate
de informaţii din "micro-spaţiul" pe care îl poate tatona copilul. Citit-scrisul în Braille dar şi
folosirea cubaritmului la aritmetică, a hărţii în relief la geografie şi a multor alte forme de
material didactic se bazează pe percepţie tactilă. Dar să precizăm: nu este vorba de o
percepţie exclusiv tactilă ci de regulă tactil-kinestezică. Senzaţiile kinestezice şi cele tactile
au la bază analizatori diferiţi dar ele se îmbină în activitatea cognitivă căci copilul cunoaşte
prin palparea cu mâna în mişcare. Datorită unui pipăit activ el poate percepe forma, volumul,
mărimea, substanţa, duritatea, asperitatea şi numeroase alte calităţi ale obiectelor. La nivelul
micro-spaţiului, palparea deţine o echivalenţă informaţională de grad înalt cu văzul.
În condiţiile spaţiului mare, rolul compensator principal îl preia de regulă auzul.
Asigurând cunoaşterea de la distanţă, el îi oferă nevăzătorului nu numai informaţie dar şi
securitate. Stimulii sonori semnalizează prezenţa unor obiecte, starea şi acţiunea lor, distanţa,
direcţia ş.a. Nevăzătorul poate afla pe cale auditivă din ce direcţie vine un vehicol, poate
recunoaşte după zgomotul paşilor o persoană, poate localiza poziţia celui care i se adresează.
Toate acestea se deprind prin exerciţiu. Un nevăzător exersat poate stabili auditiv dacă

Page 3 of 11
încăperea în care se află este mică sau mare, este înaltă sau joasă. El poate identifica spaţiile
goale dar şi obstacolele, căci senzaţia de obstacol are la bază receptarea auditivă a sunetelor
reflectate.
Compensaţia inter-sistemică include şi participarea senzaţiilor olfactive. Mirosurile
receptate semnalizează prezenţa multor obiecte şi a calităţilor lor, a distanţei şi direcţiei. Tot
aşa creşte valoarea informaţională a celorlalte căi senzoriale.
Compensaţia se produce cel mai adesea prin simbioza mai multor analizatori valizi.
Copilul îşi dă seama nu numai după miros dar şi după zgomot că în bucătărie fierbe supa şi se
prăjeşte peşte. Despre mărul pe care l-a luat în mână el are informaţii nu numai tactil-
kinestezice dar şi olfactive, în curând şi gustative. Când un adolescent nevăzător îşi sărută
iubita pe care nu o vede, el îi cunoaşte trăsăturile feţei şi netezimea părului prin palpare, îi
simte parfumul şi dulceaţa buzelor - totul într-o imagine globală, puternic colorată afectiv.
Când nevăzătorul recunoaşte o persoană după paşii ei sau când identifică după zgomot bunul
mers al unui aparat, importantă practic nu este senzaţia auditivă ca atare ci raportarea ei la
obiectul percepţiei. Când el citeşte în Braille, importantă practic nu este discriminarea tactilă
ci faptul că 'punctele diferenţiate sunt percepute ca litere în cuvinte. Să înţelegem problema
substituţiei la nivelul percepţiei şi nu al senzaţiei nude.

2.2. DEPLASAREA ȘI ORIENTAREA SPAȚIALĂ A

DEFICIENȚILOR VIZUALI
Una din consecinţele cele mai grave ale pierderii vederii este îngrădirea libertăţii de
mişcare. Deplasarea liberă în spaţiu are o importanţă vitală pentru nevăzător, făcându-l mai
puţin dependent şi condiţionând dezvoltarea lui fizică şi intelectuală, siguranţa de sine şi
integrarea Iui socială.
Întreaga evoluţie a personalităţii sale depinde de felul în care reușește să se deplaseze
liber acolo unde doreşte sau este necesar, în măsura în care această capacitate se constituie,
orizontul său de cunoaştere se lărgeşte, experienţa sa de viaţă se îmbogăţeşte, sfera relaţiilor
sale umane se amplifică şi integrarea sa socială este facilitată. Se schimbă atitudinea lui faţă
de ceilalţi şi a celorlalţi faţă de el.
Complexitatea procesului de educare a capacităţii de orientare spaţială face ca el să se
definească prin mai multe componente, aflate în permanentă interacţiune. El implică mişcare
- aşadar o componentă motrică. El se bazează pe mobilizarea modalităţilor senzoriale
substitutive şi pe eventualele resturi de vedere, deci are şi o componentă senzorială. Sunt puse
în valoare datele stocate în sfera cognitivă, ceea ce constituie componenta cognitivă. La
acestea se adaugă o componentă afectiv-atitudinală, care energizează procesul.
Într-un spaţiu restrâns, ordonat şi bine cunoscut, ne văzătorul poate învăţa să se
orienteze liber, precis şi rapid, fără nici un ajutor special. Într-un spaţiu mare şi imprevizibil
pot fi folosite mai multe modalităţi de desfăşurare a deplasării:
 cu un ghid văzător;
 independent, cu bastonul;
 cu ajutorul unor aparate electronice concepute în acest scop;
 cu câinele-ghid.

Page 4 of 11
 3. IMPLICAȚII EDUCAȚIONALE

3.1. EDUCAȚIA PERSOANELOR CU DEFICIENȚE

VIZUALE
Alinierea la reglementările internaţionale a făcut ca şi învăţământul românesc să
devină din ce în ce mai deschis la ideea de incluziune. O serie de proiecte-pilot, care s-au
efectuat în ţara noastră, au scos în evidenţă faptul că integrarea copiilor cu dizabilităţi în
şcolile obişnuite este posibilă şi poate fi extinsă la nivel naţional (Vrăsmaş, 2001, cit. in,
Ciobanu – Grasu, 2012). Un alt studiu recent indică faptul că un număr semnificativ
dintre copiii cu dizabilităţi înscrişi în învăţământul de masă şi părinţii lor se declară
satisfăcuţi de experienţa de învăţare din şcoala obişnuită şi de serviciile educaţionale de
care au beneficiat (Horga şi Jigău, 2009, cit. in Ciobanu-Grasu, 2012).
Concluziile unei cercetări, desfăşurate în anul 2001 de către MEC şi UNICEF, au
fost că, în rândul cadrelor didactice, se perpetuează atitudinile şi comportamentele
stereotipe faţă de această categorie de copii, respectiv, persistă ideile că ei ar trebui
educaţi în şcoala specială, că prezenţa lor va afecta performanţele şcolare ale elevilor
obişnuiţi şi va altera climatul clasei (Moldovan, Bălaş-Timar, 2006, cit. in Ciobanu –
Grasu, 2012).
Societatea a devalorizat istoric persoanele cu deficienţe. Acestora li se refuză
dreptul la educaţie si ocupare a forţei de muncă, si li se creaza un "rol de bolnav" pe care
se asteapta să-l adopte . Din cauza opiniei sociale negative, subestimarea capabilităţilor,
precum si lipsa de sprijin, statutul inferior și social al persoanelor cu dizabilităţi a fost
permanentizată (Atkinson & Hackett, 1988; Ferguson, 2001, cit. in Guttman & Bolyai,
2011). Persoanele cu dizabilităţi fizice vizibile au fost deseori descrise ca fiind leneşe,
pasive, supuse, absente mintal, distante si introvertite, potrivit lui Marinelli & Orto Dell
(1999, cit. in Guttman & Bolyai, 2011). Accesul persoanelor la învăţământul superior
poate să fie dificil dacă nu se crează un spaţiu propice pentru această categorie de
persoane. Astfel, un exemplu pozitiv ne este prezentat in cercetarea lui Wild & Hinton
(1993, cit. in Guttman & Bolyai, 2011) în care ne este sugerat faptul că chiar şi în
situaţia în care o persoană studiază discipline predominant vizuale, este posibilă
promovarea lor dacă acele imagini sunt adaptate într-o formă audio şi/sau tactilă. Totuşi,
chiar dacă legea 448/2008 privind integrarea persoanelor cu dizabilitati impune această
accesibilizare, încă în universitaţile din România nu s-a luat aproape nici o măsură. Şi
mai mult, Papadoupolos și Goudiras (2004, cit. in Guttman & Bolyai, 2011) ne ar ată
prin cercetarea lor că „screen reader-ele” (cititoarele de ecran) pot sa fie o soluţie
perfectă pentru accesul la examene şi materialele de studiu de către studenţii cu
deficienţe de vedere iar achiziţionarea unui astfel de soft nu impune preţuri ridic ate.
Tehnologii de acces specifice utilizatorilor cu deficiențe de vedere :
 Cititoarele de ecran redau vocal şi/sau Braille întreaga informaţie de pe ecranul
computerului, o zonă definită de utilizator, o linie compusă din mai multe cuvinte, un
singur cuvânt, o singură literă sau echivalentul fonetic al unei litere sau semn de

Page 5 of 11
punctuaţie. Totodată, permite citirea continuă a unui document sau a meniurilor din
cadrul aplicaţiilor software, a ferestrelor de dialog, a mesajelor de sistem.
 Magnificatorul de ecran - poate mări informaţia afişată, de până la 36 de ori.
Modul de afişare a informaţiei mărite poate fi prezentat pe toată sau pe jumătate din
suprafaţa ecranului, restul rămânând normal sau sub forma unei lupe.
 Echipamente Braille - Imprimantele Braille permit tipărirea, textelor şi graficelor
simple, din format electronic în format Braille, prin crearea unor puncte în relief pe o
hârtie groasă, foarte rezistentă, astfel încât punctele să nu se tocească.
 Aplicațiile de recunoaștere a textului - aplicaţii folosite de majoritatea
utilizatorilor, atât de către cei cu deficienţe, dar şi de cei fără deficienţe. Principiul după
care aceste aplicaţii funcţionează constă în recunoaşterea optică a caracterelor (OCR -
Optical Character Recognition) şi permite persoanelor cu deficienţe vizuale să-şi scaneze
singure o carte tipărită şi să o transforme în format electronic, pentru a putea fi lecturat
ulterior prin intermediul unui cititor de ecran. În urma procesului de scanare a unui text
tipărit, rezultă o imagine care este analizată de programul OCR, care, la rândul său,
generează un fişier text, care va cuprinde toate elementele text din pagina scanată.
(Pădure, 2010)

3.2 RELAȚIA EDUCAȚIONALĂ CA RELAȚIE TERAPEUTICĂ

Mulți autori insistă asupra importanței relației elev-profesor pentru desfășurarea

activității de învățare. Ea reprezintă o condiţie a procesului învăţării, asigurând motivaţia
învăţării, determinând procedeele de lucru ale elevului, asigurând evaluarea şi autoevaluarea,
prevenirea sau corectarea erorilor, reuşita şcolară. În cazurile de deficiențelor de văz sau a
oricăror alte handicapuri, ea are şi o funcţie psihoterapeutică.
Terapie educaţională este o disciplină aflată la intersecţia ştiinţelor pedagogice cu ştiinţele
medicale. Este inclusă în Planul de învăţământ pentru deficienţii vizuali și cuprinde terapia
cognitivă, ocupațională, psiho-motricității etc.
Acest tip de terapie are o dimensiune afectivă, mult amplificată față de învățământul
obișnuit, constând într-un interes real al educatorului pentru persoana elevului.
Efectele terapiei educaționale :
 eliberarea copilului de anxietate, de inhibiţii care-i frânează acţiunea.
 auto-cunoaşterea lucidă, incluzând deficienţa dar şi potenţialul real de dezvoltare
posibile ale realizării cu succes, căile de afirmare a aptitudinilor de care dispune ;
 conştiinţa propriei valori, dobândirea încrederii în sine, auto-acceptarea fără
dramatism dar
şi fără resemnare, cu credinţa că îşi poate construi viitorul;
 toleranţa şi rezistenţa la inevitabilele frustrări prezente şi la cele care îl aşteaptă ;
 voinţă şi curaj în acţiune, capacitatea de a-şi domina impulsurile (furie, teamă,
descurajare), capacitatea de a fi stăpân pe sine etc.
Toate acestea conduc la autonomie, reechilibrare și normalizare. Dacă, dimpotrivă,
relația educațională este trăită ca o situație traumatizantă, ea poate deveni un factor patogen,
de destabilizare.

Page 6 of 11
 4. MODALITĂȚI DE EVALUARE ȘI
INTERVENȚIE SPECIFICE DEFICIENȚILOR
VIZUALI.
4.1. EVALUAREA PERSOANELOR CU HANDICAP

Reglementarea generală dată prin Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial nr. 1/2008, a primit spre
aplicare un nou Regulament de organizare şi funcţionare a Comisiei superioare de evaluare a
persoanelor adulte cu handicap.
Comisia de evaluare
Încadrarea în grad şi tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru
protecţia copilului.
Gradele de handicap sunt: uşor, mediu, accentuat şi grav.Comisia de evaluare
stabileşte încadrarea în grad şi tip de handicap şi perioada de valabilitate a certificatului, după
caz, data ivirii handicapului, orientarea profesională a adultului cu handicap, pe baza
raportului de evaluare complexă elaborat de serviciul de evaluare complexă.
Comisia are, între altele, şi obligaţia de a informa adultul cu handicap sau pe
reprezentantul legal al acestuia cu privire la măsurile de protecţie stabilite şi obligaţiile ce le
revin.
Încadrarea sau respingerea încadrării în grad şi tip de handicap se atestă prin certificat
emis de către comisiile de evaluare.
Odată cu emiterea certificatului de încadrare în grad şi tip de handicap, comisia de
evaluare elaborează şi programul individual de reabilitare şi integrare socială a adultului cu
handicap.
Evaluarea persoanelor cu afectarea functiilor vizuale in vederea incadrarii in grad de
handicap:
1. In afectiunile cronice primar si secundar oculare, inflamatorii, heredodegenerative,
degenerative, traumatice, tumorale, vasculare cu evolutie cronica-progresiva sub
tratament specific sau cu sechele morfofunctionale; vicii de refractie (miopie forte;
fortisima: 14-15D; hipermetropie medie +3D -+6D; forte >+6D), de acomodare,
nistagmusul.
2. Nu se incadreaza in grad de handicap persoane cu vicii de refractie daca acuitatea vizuala
cu corectie optica este buna si campul vizual in limite normale.
3. Nu se incadreaza in grad de handicap persoane cu afectiuni reversibile prin tratament
medical sau chirurgical, ca de exemplu, cataracta neoperata, cu sanse de recuperare a
vederii prin interventie chirurgicala. Evaluarea se va face numai dupa interventia
chirurgicala, daca este cazul. Cazurile speciale, in care interventia pentru cataracta este
inutila, de exemplu pacientii cu cataracta, dar fara simt luminos etc., vor fi certificate de
minimum 2 oftalmologi.

Page 7 of 11
4. Ochiul unic, chiar cu vedere normala, se poate incadra in grad de handicap accentuat,
timp de 6 luni de la pierderea ochiului - vederii - congener. Ulterior incadrarea se
realizeaza in raport cu deficienta vizuala, conform tabelului.
5. Acuitatea vizuala si campul vizual sunt singurele criterii de incadrare intr-un grad de
handicap, din punct de vedere oftalmologic (pentru cresterea acuratetei sunt necesare
doua referate de specialitate).

ACTIVITATI - LIMITARI PARTICIPARE - NECESITATI

HANDICAP  Profesiuni care nu  Fara restrictii

MEDIU comporta periclitate
oculara sau
suprasolicitare vizuala
 NU permis de conducere
de orice tip, conform
legislatiei din domeniu
HANDICAP  Limitari in orientarea  Optimizarea conditiilor de mediu
ACCENTUAT spatiala, in acomodarea (luminozitate, contrast)
la trecerea de la lumina Dispozitive de corectie optica
la intuneric si invers
 Profesiuni care nu
comporta periclitate
oculara sau
suprasolicitare oculara
 INTERZIS permis de
conducere de orice tip
conform legislatiei din
domeniu
HANDICAP  Adaptarea trecerilor de pietoni de pe
GRAV  Dificultati majore de strazile si drumurile publice conform
orientare in spatiu prevederilor legale, inclusiv marcarea prin
 Pot desfasura activitati pavaj tactil
lucrative  Montarea sistemelor de semnalizare
 Dependenta partiala sau sonora si vizuala la intersectiile cu trafic
totala de asistenta intens
specializata  Cainele-ghid care insoteste persoana cu
 INTERZIS permis de handicap grav are acces liber si gratuit in
conducere de orice tip, toate locurile publice si in mijloacele de
conform legislatiei din transport
domeniu  In functie de rezultatul evaluarii
complexe, persoana poate fi incadrata in
grad de handicap grav cu asistent personal,
in situatia in care are pierduta total
capacitatea de autoservire, autoingrijire si
autogospodarire si necesita sprijin
permanent sau grav fara asistent personal,
atunci cand necesita sprijin partial pentru
unele activitati cotidiene

Page 8 of 11
 5. ȘTIAȚI CĂ…
 nevăzătorii, chiar dacă nu au reprezentări vizuale, percep spaţiul şi au noţiunea de
spaţiu ? O dovadă este însuşi faptul că ei se orientează în spaţiu, recunosc obiectele pe baza
însuşirilor lor spaţiale, percep şi înţeleg relaţiile spaţiale, pot învăţa obiecte ca geometria sau
geografia.
 deficienţa vizuală ca atare nu afectează procesele superioare de cunoaştere ? În
măsura în care îşi exercită rolul compensator, gândirea deficientului vizual are şansa unei
dezvoltări întru totul normale, în raport cu potenţialul intelectual al fiecărui copil.
 se pare că nevăzătorul capătă mai greu conştiinţa propriului corp şi reprezentarea
acestuia adică ceea ce numim de obicei schema corporală ? El nu se vede în oglindă, nu vede
diferitele părţi ale corpului său şi raporturile acestuia cu obiectele înconjurătoare, aceasta
fiind și o dificultate în construirea identităţii sale corporale.
 nevăzătorii au o mare capacitate empatică, se simt atraşi de mediul social
înconjurător, au o mare deschidere faţă de cei din jur şi o nevoie avidă de afecţiune ? (Verza,
1997).
 liceul pentru deficienţi de vedere de la Cluj-Napoca este prima şcoală pentru
persoanele nevăzătoare din România şi a fost fondată în 1958 ?
 a existat o atletă oarbă ? La vârsta de 9 ani, Runyan a devenit oarbă, dar asta nu a
împiedicat-o să practice atletismul, devenind de 3 ori campioană națională la 5000 de metri
femei, câștigând 4 medalii de aur la jocurile Paralimpice de vară și în anul 2000 devenind
prima persoană cu handicap care participă la o olimpiadă din Sidney.
 Ray Charles, pianist și cântăreț de jazz, era orb? Frank Sinatra l-a numit “singurul
geniu adevărat din industria muzicală”, iar în anul 2004 revista Rolling Stone l-a inclus pe
Charles în topul celor mai buni artiști din toate timpurile. A orbit la vârsta de 7 ani dintr-o
cauză necunoscută și a început să compună după ce a urmat Școala Sf. Augustine pentru
Persoanele cu Deficiente de Vedere si Auz.
 Există filme pentru nevăzători ?

Page 9 of 11
BIBLIOGRAFIE:

 Ciobanu – Grosu, M. (2012). Provocări și dileme în educarea copiilor cu dizabilități.

Calitatea vieții, 22 (1), 63-86.
 Guttman, D. F., & Bolyai, U. B. (2011). Perspective de viitor şi atitudinea faţă de
educaţia persoanelor cu deficienţe de vedere. Revista de Asistenta Sociala, 10(4).
 Niculescu, C. Th., Voiculescu, B., Niță, C.,Cârmaciu, R., Sălăvăstru, C. & Ciornei, C.
(2014). Anatomia și fiziologia omului. Compediu. București: Corint.
 Pădure, M. (2010). Interacţiunea utilizatorului cu deficienţă de vedere cu tehnologiile de
acces. Revista Română de Interacţiune Om-Calculator, 3(1), 65-78.
 Verza, E. (1997). Psihopedagogie specială. București: Editura Didactică și Pedagogie.
 http://www.monitorulcj.ro/educatie/49240-educatia-felinarul-care-te-ghideaza-
prin%20intuneric-#sthash.xauBgS6a.XTf2ni2n.dpbs, accesat la 23.10.2017, ora 15:29.
 https://invatamantspecialdotco.files.wordpress.com/.../psihopedaogiahandicapuluidevedre
accesat la 22. 10. 2017, ora 19 :00.
 http://www.recorduri.lovendal.ro/cei-mai-extraordinari-10-oameni-cu-handicap-din-lume/
accesat la 30.10.2017, ora 15 :30
 http://www.pontes.ro/ro/divertisment/goalball/index.php accesat la 30.10.2017, ora 15:45.
 https://www.youtube.com/watch?v=Ym6XkfDBk5I accesat la 7.11.2017, ora 17:06.
 https://www.youtube.com/watch?v=-GaT03Oxr60 accesat la 7.11.2017, ora 18:00.
 https://legestart.ro/evaluarea-persoanelor-cu-handicap/ accesat la 6.11.2017, ora 21:17
 https://www.prostemcell.ro/articole-dizabilitate/deficienta-de-vedere-handicapul-
vizual.html accesat la 3.11.2017, ora 17:00.

Page 10 of 11
 Anexa

Activitatea 1 :
Pix cu puf, obiect dur, burete, hârtie, lumânare parfumată, crema parfumată,
sandwich, mar, dulceață.

Activitate 2 – Film și întrebări

1. Cum v-ați simțit în urma vizionării ?
2. Credeți că ar putea fi o experiență pe care o puteți trăi zi de zi ?
3. V-a fost ușor să vă îmaginați scenele fimului ?
4. Cum se numește filmul ?
5. Ce carte citea femeia ?
6. Ce caracteristici are clientul care a ieșit din spălătorie ?
7. Ce mâncare a pregătit femeia din autocar ?

Page 11 of 11