Proiect

Instituţii ale Uniunii Europene - atribuţii
financiare şi modul înfăptuire a acestora
Iași-2017
Cuprins
1.Parlamentul European .................................................................................................................. 4

1.1. Puterile Parlamentului European .......................................................................................... 4
1.2. Rolurile specifice Parlamentului European .......................................................................... 6
1.3. Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European ........................................................ 11
2. Consiliul Uniunii Europene ...................................................................................................... 13
2.1. Atribuţiile Consiliului Uniunii Europene ........................................................................... 13
2.2. Modul de adoptare a deciziilor ........................................................................................... 14
2.3. Organizarea şi funcţionarea Consiliului UE....................................................................... 15
3.Consiliul European..................................................................................................................... 16
4.Comisia Europeană .................................................................................................................... 17
4.1. Rolul şi funcţiile Comisiei Europene ................................................................................. 18
4.2. Organizarea şi funcţionarea Comisiei Europene ................................................................ 19
4.3. Relaţiile Comisiei Europene cu celelalte instituţii ............................................................. 21
5. Curtea de Justiţie şi Tribunalele europene ................................................................................ 21
6. Curtea Europeană de Conturi .................................................................................................... 23
7.Comitetul Economic şi Social .................................................................................................... 26
8. Comitetul Regiunilor ................................................................................................................ 27
III. Organele financiare ale Uniunii Europene .............................................................................. 28
9. Banca Europeană de Investiţii .................................................................................................. 28
10. Banca Centrală Europeană ...................................................................................................... 30
10. Fondul European de Investiţii ................................................................................................. 32
Concluzii ....................................................................................................................................... 34
Bibliografie: .................................................................................................................................. 35
Uniunea Europeană este o entitate politică, socială și economică, fiind compusă din 27
de state, și este considerată a fi o construcție sui generis.
Statele membre ale Uniunii Europene au delegate o parte dintre puterile acesteia,
deciziile fiind adoptate la nivel comunitar de către instituțiile europene, cu trimitere la domenii
specifice de interes comun.
Principalele trei instituţii decizionale sunt:
Parlamentul European
Consiliul Uniunii Europene
Comisia Europeană
Aceste instituții decizonale, elaborează politici și adoptă acte, care sunt utilizate pe tot
teritoriul Uniunii Europene, iar aplicarea normelor UE este supravegheată de către Curtea de
Justiție și Curtea Europeană de Conturi verificând partea financiară a activităților.
Relaţiile dintre instituţiile UE se fundamentează pe parteneriat, cooperare şi dependenţă
mutuală, cu obiectivul de a creşte bunăstarea socială, economică şi culturală a cetăţenilor, de
asemenea de a promova pacea şi dezvoltarea economică.
I.Institutiile UE
1.Parlamentul European
2.Consiliul Uniunii Europene
3.Comisia Europeană
4.Curtea de Justiție a Comunităților Europene

5.Curtea Europeană de Conturi
II.Organisme consultative
6.Comitetul Economic și Social European
7.Comitetul Regiunilor
III.Organisme financiare
8.Banca Europeană de Investiții
9.Fondul European de Investiții
10.Banca Centrală Europeană (BCE)
1.Parlamentul European
Parlamentul European este cea mai mare adunare multinaţională a lumii şi reprezintă
„popoarele statelor reunite în Comunitatea Europeană", fiind ales prin sufragiu universal direct,
începând cu 1979.
1.1. Puterile Parlamentului European
De la înfiinţarea sa în 1957, puterile Parlamentului au fost în mod progresiv întărite şi

extinse, în special o dată cu semnarea Actului Unic European (1986), a Tratatului de la
Maastricht (1992), a Tratatului de la Amsterdam (1997) şi a celui de la Nisa (2003)1.
Puterile fundamentale ale Parlamentul European:
Puterea legislativă
Puterea bugetară
Puterea de control asupra Executivului
1.Puterea legislativă
Puterea legislativă a Parlamentului se execută după proceduri legislative, în funcţie de
natura propunerii în discuţie2:
1
Insitutii si politici europene - Autori: Alina Profiroiu, Marius Profiroiu, Irina Popescu, Colecţia „Administratie
publica”,Editura Economica 2008, pag 54
a. Procedura de consultare simplă (o singură lectură) - Parlamentul îşi dă avizul înainte ca o
propunere legislativă a Comisiei să fie adoptată de către Consiliu, acest aviz este destinat să
influenţeze decizia Consiliului.
b. Procedura de cooperare (două lecturi)- Dacă avizul pe care Parlamentul 1-a emis la prima
sa lectură nu a fost luat în considerare de către Consiliu, Parlamentul poate respinge
propunerea la o a doua sa lectură. În acest caz, Consiliul nu poate trece de poziţia
Parlamentului decât prin unanimitate de voturi, care este dificil de realizat.
c. Procedura de codecizie (trei lecturi) - Parlamentul împarte puterea de decizie în mod egal
cu Consiliul. Dacă acesta din urmă nu a luat în considerare poziţia Parlamentului, el poate
împiedica adoptarea propunerii. Dacă Parlamentul respinge propunerea respectivă, ea nu
poate fi adoptată de către Consiliu.
d. Procedura avizului de conformitate - Aceasta este indispensabilă în cazul deciziei de
adeziune a noi state membre, în cazul acordurilor de asociere cu terţe ţări, la încheierea
acordurilor internaţionale, în cazul procedurii electorale uniforme pentru Parlamentul
European, pentru stabilirea misiunilor şi puterilor Băncii Centrale Europene, pentru iniţierea
unui raport de cooperare întărită în domeniile în care deciziile se supun acestei proceduri etc.
2.Puterea bugetară
Parlamentul European votează în fiecare an bugetul Uniunii, încât Bugetul comunitar este
alimentat prin patru surse de venituri fiscale care revin de drept Uniunii Europene3:
 maximum 1,27% din Produsul Naţional Brut (PNB) al fiecărui stat membru
(calculat în funcţie de prosperitatea acestuia), care reprezintă 67% din finanţare şi
permite asigurarea echilibrului bugetar.
 drepturile de vamă percepute la graniţele externe ale UE, taxele agricole asupra
produselor importate de pe terţe pieţe, precum şi cotizaţiile pentru zahăr (16% din
finanţare).
2
Fundamentarea si coordonarea politicilor economice in Uniunea Europeana - Autori: Marin Dinu, Cristian
Socol, Aura Niculescu, Editura Economica 2008, pag.65
3
Fundamentarea si coordonarea politicilor economice in Uniunea Europeana- Autori: Marin Dinu, Cristian
Socol, Aura Niculescu,Editura Economica 2008
 1,4% din încasările din laxa pe valoarea adăugată (TVA) asupra bunurilor şi
serviciilor pe ansamblul Uniunii, care reprezintă aproximativ 16% din resursele
proprii.
 altele (impozite plătite de personalul UE, contribuţii din partea ţărilor non-UE la
anumite programe comunitare, amenzi aplicate firmelor care încalcă legislaţia
privind competiţia sau alte norme etc.) - 1% din finanţare.
3.Puterea de control asupra Executivului
Parlamentul exercită un control politic democratic asupra ansamblului activităţilor

comunitare, încât această putere se exercită asupra acţiunii Comisiei, Consiliului de Miniştrii
Consiliului European, respectiv şi asupra organelor de cooperare politică.
In ceea ce priveşte puterea de control exercitată asupra acţiunii Comisiei, Parlamentul 4:
 Joacă un rol esenţial în procesul de desemnare a preşedintelui şi membrilor
Comisiei. Componenţa Comisiei trebuie să fie aprobată de către Parlament printr-un vot
de învestitură.
 Are dreptul de a cenzura Comisia. Votul „moţiunii de cenzură" poate constrânge
Comisia să demisioneze.
 Prin membrii săi, poate pune Comisiei întrebări scrise sau orale. Membrii
Parlamentului interoghează în mod regulat comisarii în timpul „orei de interpelare" în
cursul sesiunilor plenare sau al reuniunilor comisiilor parlamentare. Membrii
independenţi şi grupurile politice adresează anual peste 5.000 de întrebări Comisiei.
În concluzie, controlul se exercită prin numeroasele rapoarte lunare sau anuale pe care
Comisia trebuie să le supună examinării Parlamentului (de exemplu, Raportul anual privind
execuţia bugetului, Raportul anual al Comisiei privind funcţionarea Comunităţilor)
1.2. Rolurile specifice Parlamentului European
1. Politica externă şi de securitate comună (PESC)
4 Insitutii si politici europene - Autori: Alina Profiroiu, Marius Profiroiu, Irina Popescu, Colecţia „Administratie
Ţelul cooperării politice europene, care a demarat la începutul anilor '70, era să
depăşească un cadru economic şi social stabilit de tratatele comunitare şi să ajungă la o strategie
comună originală a statelor membre în domeniul politicii externe5.
Tratatul Uniunii Europene recunoaşte nevoia de a încorpora în politica externă o
dimensiune de securitate comună, iar această cooperare se extinde, în toate domeniile de politică
internaţională care implică interesele Uniunii Europene, reprezentând o prelungire firească a
activităţii Comunităţii.
Importanţa extraordinară pe care Parlamentul o acordă PESC este reflectată în dezbaterile
sale, în special în cele care au loc în cadrul Comisiei pentru politică externă, drepturile omului,
securitate comună şi politici de apărare6.
Preşedinţia Consiliului European consultă Parlamentul asupra principalelor aspecte de
politică externă şi de securitate şi asigură luarea în considerare a punctelor de vedere ale
Parlamentului, fiind informat în mod regulat de Preşedinţie şi de Comisia Europeană despre
dezvoltarea strategiilor de politică externă şi de securitate.
2.Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne

Parlamentul acordă o atenţie specială implementării politicilor în domenii de interes
comun, cum ar fi:
 politicile de azil şi emigrare,
 lupta împotriva dependenţei de droguri, fraudei şi criminalităţii internaţionale.
Parlamentul este consultat şi informat cu regularitate asupra cooperării dintre autorităţile
juridice şi cele de politică internă ale statelor membre ale Uniunii, și poate adresa întrebări sau
poate face recomandări Consiliului în acest sens.
Parlamentul ţine dezbateri anuale asupra progresului înregistrat în aceste domenii.
3.Supravegherea democratică a Uniunii Economice şi Monetare
5
Teoria Integrării Economice Europene- Autori: P.PRISECARU, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001, pag.45.
6
Teoria Integrării Economice Europene- Autori: P.PRISECARU, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001, pag.55.
Parlamentul a primit un rol important în relaţia cu Banca Centrală Europeană (BCE), ca
parte a UEM (Uniunii Economice şi Monetare), iar Banca Centrală Europeană se bucură de
independenţă totală în deciziile de politică monetară, având autoritate unică în stabilirea ratei
dobânzilor pe termen scurt şi în utilizarea instrumentelor monetare necesare pentru menţinerea
stabilităţii monedei euro.
Prin urmare, independenţa operaţională a Băncii Centrale Europene este contrabalansată
de răspunderea pe care aceasta o are în faţa Parlamentului European.
Cu toate acestea, regulile procedurale ale Parlamentului determină clar rolul pe care
aceasta îl are în numirea preşedintelui, vicepreşedintelui şi a altor membri ai Biroului Executiv al
Băncii.
În conclizie, Preşedintele Băncii Centrale Europene trebuie să prezinte un raport anual în
şedinţa plenară a Parlamentului.
Preşedintele Băncii Centrale şi alţi membri ai Biroului Executiv se prezintă în faţa
Comisiei pe probleme monetare a Parlamentului la intervale regulate, iar aceste întâlniri pot avea
loc la cererea oricăreia dintre părţi, cel puţin patru asemenea întâlniri trebuie ţinute în fiecare an.
4.Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Parlamentul European se preocupă de respectarea drepturilor omului pe teritoriul UE,
precum şi în restul lumii.
Decizia de a elabora o Cartă a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost
adoptată de Consiliul European de la Koln din 3-4 iunie 19997.
Sarcina redactării unui proiect de Cartă a revenit unei convenţii, iar această convenție
este alcătuită din reprezentanţi ai şefilor de stat şi de guvern, Preşedintele Comisiei, respectiv şi
din membri ai Parlamentului European şi ai parlamentelor naţionale.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamată de către
Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene la Consiliul European
de la Nisa, din 7 decembrie 20008.
7
Teoria Integrării Economice Europene- Autori: P.PRISECARU, , Editura Sylvi, Bucureşti, 2001, pag.45.
Preambulul Cartei prezintă hotărârea statelor membre de a împărtăşi „un viitor paşnic
întemeiat pe valori comune" şi declară că, fiind „conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral,
Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii,
egalităţii şi solidarităţii, aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei şi statului de drept"9.
Carta drepturilor fundamentale reuneşte într-un singur text ansamblul drepturilor
civice, politice, economice şi sociale ale cetăţenilor europeni şi ale tuturor celor care locuiesc pe
teritoriul Uniunii, iar aceste drepturi sunt grupate în şase capitole principale:
 Demnitatea,
 Libertăţile,
 Egalitatea,
 Solidaritatea,
 Cetăţenia,
 Justiţia.
5.Apărarea drepturilor omului în lume
În momentul actual este nevoie de asentimentul Parlamentului pentru adoptarea deciziilor
referitoare la acceptarea de noi state membre, pentru semnarea acordurilor de asociere cu ţările
care nu sunt membre ale Uniunii şi încheierea de acorduri internaţionale, iar aceasta înseamnă că,
în momentul de față, Parlamentul are dreptul să ratifice şi are puterea să respingă acorduri
internaţionale.
De asemenea, preocupat de apărarea drepturilor omului, Parlamentul îşi foloseşte puterea
pentru a cere ţărilor care nu sunt membre ale Uniunii să-şi îmbunătăţească practicile în acest
domeniu.
Parlamentul European poate îndruma şi promova programele de dezvoltare şi cooperare
ale Uniunii Europene cu toate ţările în curs de dezvoliaie din lume prin comisia pentru dezvoltare
şi cooperare din cadrul Parlamentului şi prin activitatea Adunarii Comune AC-UE10.
Prin procedura bugetară, Parlamentul influenţează direct cheltuielile pentru prioritățile
majore de dezvoltare, cum ar fi ajutoare cu hrană pentru zonele rurale, si chestiuni referitoare la
9
Economia Integrării Europene -Autori: D.MIRON, Editura ASE, 2002, pag.65.
10
Economia Integrării Europene -Autori: D.MIRON, Editura ASE, 2002, pag.65.
mediul înconjurător, asistenţă pentru refugiaţi şi persoane strămutate precum şi susţinerea
activităţii organizaţiilor neguvernamentale11.
De asemenea, Parlamentul acordă o mare importanţă furnizării de ajutoare umanitare.
In special, prin Adunarea Comună, instituţia democratică a convenţiei AC - UE care
uneşte Uniunea Europeană cu 71 de ţări ale regiunilor africane, ale Insulelor Caraibe şi ale
Pacificului (ACP), Parlamentul European a lucrat pentru crearea unui parteneriat bazat pe comerţ
şi dezvoltare economică, pentru lupta împotriva sărăciei şi respectarea drepturilor omului şi a
principiilor democratice12.
Datorită Parlamentului European, Convenţia ACP/UE include acum o „clauză de
democraţie": opţiunea de a suspenda ajutorul către ţările ACP care se fac vinovate de încălcări
grave ale drepturilor omului.
6.Globalizarea
1.Parlamentul European ajută Uniunea Europeană să joace un rol veritabil în
procesul de globalizare13:
• Parlamentul European participă în mod activ la dezbaterile privind globalizarea. Acesta
urmăreşte îndeaproape lucrările Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) ;
• Parlamentul European îşi dă avizul conform cu privire la rezultatul negocierilor purtate
de către Uniunea Europeană în cadrul OMC, prin recomandări adresate Comisiei Europene,
principalul negociator al Uniunii;
• Parlamentul subliniază faptul că trebuie luate în considerare dificultăţile specifice
întâmpinate de ţările în curs de dezvoltare.
2.Parlamentul European îşi coordonează acţiunile în vederea apărării intereselor
cetăţenilor în contextul actual al globalizării14:
publica”,Editura Economica 2008, pag .67
13
Legislativul in spatial UE-Autori:Radu Pricope Florin,Alexandru Hrebenciuc, Editura Economica 2008, pag.65
14
Integrare Europeană, Metode şi Analiză Economică -Autori:J.PELKMANS, Ediţia a doua, IER, Bucureşti, 2003;
• Parlamentul a solicitat crearea unei adunări parlamentare pe lângă OMC pentru a
permite fiecărui cetăţean să înţeleagă mecanismele OMC şi deciziile adoptate în cadrul acesteia.
Prin aceasta, deputaţii au dorit să sporească transparenţa activităţilor OMC.
• Parlamentul a subliniat necesitatea de a progresa spre o globalizare a drepturilor
cetăţenilor care să garanteze o justiţie socială şi o democraţie mondială.
Cu toatea acestea, Parlamentul îşi poate pune în valoare opiniile privind regulile de
funcţionare a economiei mondiale.
7. Reprezentantul legitim al cetăţenilor europeni - Vocea cetăţenilor în lume

Parlamentul abordează probleme ale societăţii care afectează cetăţeanul european, fiind
reprezentantul legitim al cetăţenilor săi, iar alegerea prin sufragiu universal conferă
Parlamentului legitimitate.
1.3. Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European
Parlamentul European acoperă toate marile curente politice europene, de la extrema

stângă la extrema dreaptă, grupurile parlamentare exprimă orientările partidelor din care provin,
fiecare dintre ele este reprezentat la Conferinţa Preşedinţilor prin propriul conducător, care
trebuie să prezinte poziţiile grupului său în legătură cu problemele puse în discuţie.
Toate activităţile Parlamentului şi ale organelor sale sunt plasate sub direcţia Biroului
Parlamentului, alcătuit din:
un președinte
14 vicepreședinți
6 chestori
Aceștia sunt aleşi pe o perioadă de doi ani şi jumătate.

Preşedintele reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile
internaţionale, prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului, respectiv și întâlnirile Biroului şi
ale Conferinţei Preşedinţilor.
Conferinţa Preşedinţilor - care reuneşte pe Preşedintele Parlamentului şi pe preşedinţii
grupurilor politice, fiind responsabilă cu elaborarea agendei şi a ordinii de zi a sesiunilor,
respectiv şi cu fixarea atât a competenţelor comisiilor şi delegaţiilor parlamentare, cât şi a
numărului membrilor acestora.
Se pot distinge patru categorii de delegaţii15:
a) Delegaţiile interparlamentare au ca misiune menţinerea relaţiilor cu parlamentele
ţărilor din afara UE care nu şi-au depus candidatura pentru aderare.
b) Comisiile parlamentare mixte menţin contactul cu parlamentele ţărilor candidate la
aderare şi cu statele care au semnat acorduri de asociere cu UE.
c) Delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE
reuneşte deputaţi din Parlamentul European şi parlamentarii din statele din Africa, Caraibe şi
Pacific.
d) Delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamentară Euro-
mediteraneană.
Activitatea Parlamentului este organizată în general pe următoarele principii16:
• comisia parlamentară corespunzătoare (spre exemplu, Comisia pentru mediu în
legătură cu problemele legate de poluare) numeşte un membru ca „raportor" pentru al redacta
un raport asupra propunerii;
• raportorul supune raportul redactat comisiei respective, pentru dezbatere;
• după ce raportul a fost analizat, el este supus la vot şi. dacă este cazul, amendat;
• raportul se discută apoi în şedinţă plenară, amendat şi supus la vot. Parlamentul
adoptă apoi o poziţie asupra chestiunii respective.
Aceasta este procedura pentru adoptarea legislaţiei, iar pe lângă adoptarea propunerilor
legislative şi a bugetului, membrii Parlamentului European mai analizează şi activitatea Comisiei
15
Integrare Europeană, Metode şi Analiză Economică -Autori:J.PELKMANS, Ediţia a doua, IER, Bucureşti, 2003,
pag.65;
16
Legislativul in spatial UE-Autori:Radu Pricope Florin,Alexandru Hrebenciuc, Editura Economica 2008, pag.74.
Europene şi a Consiliului European, adresând întrebări orale cu referire la chestiuni specifice
membrilor Comisiei şi Consiliului, în cadrul şedinţelor în plen.
Toate dezbaterile Parlamentului şi ale comisiilor se ţin în cele 23 de limbi oficiale ale UE,
iar toate documentele din cadru şedinţelor plenare trebuie traduse şi imprimate în 21 dintre aceste
limbi. O excepţie parţială aplicându-se în cazul limbilor irlandeză şi malteză, numai anumite
documente fiind traduse în aceste limbi.
Parlamentul European pune la dispoziţie, un serviciu de interpretare, astfel încât fiecare
deputat să se poată exprima în limba sa matern, fiind cel mai mare angajator de lume de
interpreţi şi traducători, aceştia reprezentând o treime din personalul instituţiei.
Şedinţele Parlamentului European sunt deschise presei şi publicului, fiind
disponibile în fiecare zi, dări de seamă asupra sesiunilor şi rapoarte periodice asupra activităţii
Parlamentului, încât aceste informaţii sunt comunicate prin Direcţia generală a informaţiilor şi
relaţiilor publice a Parlamentului, respectiv şi prin intermediul birourilor acestuia din capitalele
statelor membre şi euro-centrale.
2. Consiliul Uniunii Europene
Cunoscut sub denumirea de Consiliul de Miniştri, nu are echivalent în lume, statele

membre legiferează, fixează obiectivele politicilor, coordonează politicile naţionale şi
reglementează diferendele ce sunt prezente între ele sau între ele şi alte instituţii.
Consiliul UE prezintă caracteristicile unei organizaţii uneori supranaţionale, alteori
interguvernamentale, fiind compus din reprezentanţii fiecărui stat membru la nivel ministerial
care pot angaja responsabilitatea statelor membre din care fac parte.
Ca şi în cazul Parlamentului European, numărul de voturi alocate statelor membre este
direct proporţional cu mărimea teritoriului şi cu numărul populaţiei17.
2.1. Atribuţiile Consiliului Uniunii Europene
Consiliul are următoarele atribuţii18:

17
Economia Integrării Europene- Autori: D.MIRON, Editura ASE, 2002, pag. 76;
• este organismul legislativ al Comunităţii în rezolvarea unei game largi de probleme
comunitare, exercitând această putere legislativă împreună cu Parlamentul European,
• coordonează politica economică generală a statelor membre,
• încheie, în numele Comunităţii, acordurile internaţionale dintre aceasta şi unul sau
mai multe state sau organizaţii internaţionale,
• împreună cu Parlamentul European formează autoritatea bugetară care adoptă bugetul
Comunităţii.
Consiliul Uniunii Europene:
adoptă deciziile necesare pentru definirea şi punerea în

practică a politicii externe şi de securitate comune, pe
baza orientărilor generale trasate de către Consiliul
European;
coordonează activităţile statelor membre şi adoptă

măsurile necesare cu privire la cooperarea poliţienească
şi juridică în domeniul penal
2.2. Modul de adoptare a deciziilor
Tratatele prevăd cazurile în care Consiliul statuează cu majoritate simplă, majoritate

calificată sau cu unanimitate de voturi, astfel Tratatul de la Nisa a consacrat principiul conform
căruia majoritatea calificată este regula, iar unanimitatea excepţia.
18
pag.87;
Astfel, începând cu 2004 şi, ulterior cu 2007, sistemul de adoptare a deciziilor în
Consiliul de Miniştri prin majoritate calificată a fost modificat, iar protocolul asupra extinderii
anexat Tratatului de la Nisa prevede un sistem mai complex decât cel care a funcţionat până în
2004, respectiv 200719.
Obiectivul iniţial al simplificării procedurii de adoptare a deciziilor prin majoritate
Calificată a avut, un efect contrar, care constă în instaurarea unei triple majorităţi20:
- majoritate calificată de voturi (73,9% din totalul voturilor),
- o decizie trebuie să întrunească votul favorabil a cel puţin două treimi din statele
membre,
- introducerea unui criteriu demografic, acesta permite să se verifice la cererea unui stat
membru, dacă majoritatea calificată (voturile „pentru") reprezintă 62% din populaţia totală a
Uniunii, în caz contrar, decizia supusă votului neputând fi aprobată.
2.3. Organizarea şi funcţionarea Consiliului UE
Componenţa Consiliului se schimbă în funcţie de ordinea de zi, iar în prezent, sunt nouă
tipuri diferite de consilii care acoperă toate domeniile de activitate ale Uniunii (Consiliul
Afacerilor Generale şi Relaţiilor Externe, Consiliul Economic şi Financiar (Ecofin), Consiliul
privind Justiţia şi Afacerile Interne, Consiliul privind Angajarea, Politica Socială, Sănătatea şi
Protecţia Consumatorilor, Consiliul privind Competitivitatea (Piaţa Internă, Industria şi
Cercetarea), Consiliul privind Transportul, Telecomunicaţiile şi Energia, Consiliul privind
Agricultura şi Pescuitul, Consiliul pentru Probleme de Mediu, Consiliul pentru Educaţie, Tineret
şi Cultură)21.
19
pag.89;
20
Socol, Aura Niculescu,Editura Economica 2008, pag.64.
21
pag.89;
Consiliul UE este prezidat pe rând de către fiecare stat membru pentru o perioadă de şase
luni, într-o ordine prestabilită, începând cu Italia şi terminând cu Grecia, iar unul dintre criteriile
de stabilire a acestor grupe de lucru a fost acela al repartiţiei geografice. Se ţine cont ca cei doi
membri ai fiecărei echipe să fie din zone diferite ale Europei pentru ca interesele tuturor
cetăţenilor europeni să fie cât se poate de fidel urmărite.
Preşedintele Consiliului are rolul de a:
*organiza şi prezida reuniunile
*face compromisuri acceptabile pentru a găsi soluţii pragmatice

problemelor supuse dezbaterii Consiliului
*veghea asupra menţinerii coerenţei şi continuităţii procesului decizional
De asemenea, pregătirea lucrărilor Consiliului este efectuată de către „Comitetul

Reprezentanţilor Permanenţi" (COREPER), fiind format din delegaţiile permanente ale statelor
membre la Bruxelles şi din deputaţii lor.
Aceştia se reunesc în fiecare săptămână nu numai pentru a pregăti lucrările Consiliului,
ci şi pentru a supraveghea şi coordona munca celor 250 de comitete şi partide alcătuite din
membrii civili, pregătind la nivel tehnic, problemele ce urmează a fi discutate în cadrul
Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi şi în cadrul Consiliului.
Consiliul este asistat de un secretariat general care asigură pregătirea şi buna funcţionare
a lucrărilor Consiliului la toate nivelurile, precum şi infrastructura administrativă şi materială
necesarăl, cu sediul la Bruxelles.
Secretarul general este numit de către Consiliu cu unanimitate de voturi, iar la sfârşitul
fiecărei sesiuni a Consiliului sunt elaborate comunicate de presă care sunt disponibile la cerere şi
prin baze de date.
3.Consiliul European
Consiliul European nu este din punct de vedere juridic o instituţie a Comunităţilor

Europene, el joacă un rol important în toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene, fie
„oferind un impuls Uniunii sau definind orientările politice generale", sau coordonând, arbitrând
fie oferind soluţii în probleme dificile.
Consiliul European reuneşte şefii de stat sau de guvern ai celor 27 de state membre ale
UE şi pe preşedintele Comisiei Europene, și nu trebuie confundat cu Consiliul Uniunii Europene
(care este format din miniştri), sau cu Consiliul Europei (care este un organism internaţional).
Lucrările Consiliului European sunt organizate de minimum două ori pe an (de obicei în
lunile iunie şi decembrie), iar din anul 2002, în conformitate cu Tratatul de la Nisa, cel puţin un
Consiliu European se ţine la Bruxelles, iar după extinderea Uniunii din mai 2004, s-a hotărât ca
toate întâlnirile Consiliului European să aibă loc la Bruxelles.
Sarcinile Consiliul European22:
• fixarea priorităţilor;
• elaborarea politicii de urmat;
• stimularea dezvoltării;
• reglarea chestiunilor litigioase pe care nu le-a putut rezolva Consiliul de Miniştri, şi
obligaţii:
• prezentarea unui raport Parlamentului European după fiecare dintre reuniunile sale;
• elaborarea în fiecare an a unei dări de seamă în legătură cu progresele înregistrate de
UE.
4.Comisia Europeană
Comisia Europeană reprezintă interesul comun şi încarnează personalitatea Uniunii,

preocuparea ei majoră fiind apărarea intereselor cetăţenilor europeni, fiind formată din 27 de
membri (comisari) - câte unul pentru fiecare stat membru23.
22
Economia Integrării Europene- Autori: D.MIRON, Editura ASE, 2002, pag. 56.
23
pag.78.
4.1. Rolul şi funcţiile Comisiei Europene
Unul dintre rolurile principale ale Comisiei este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor,
serviciilor, capitalurilor şi persoanelor pe întregul teritoriu al UE, iar în afară de acest rol, Comisia
îndeplineşte patru funcţii principale24:
1. Motor al UE: Comisia este cea care elaborează propunerile de natură
legislativă, o dată cu elaborarea propunerilor sale, Comisia încearcă să ţină cont de
interesele statelor membre, precum şi de realităţile economice, politice, sociale ale
momentului.
Astfel, propunerea Comisiei este înaintată Consiliului de Miniştri şi Parlamentului, iar
cele trei instituţii lucrează împreună pentru obţinerea unui rezultat satisfăcător, iar în acord cu aceasta,
Consiliul poate modifica o propunere a acesteia cu majoritate calificată.
2. Apărătoare a tratatelor europene. Comisia veghează la aplicarea corectă a acestor
tratate şi a deciziilor adoptate pe baza acestora, în cadrul acestei funcţii se desprind două
aspecte importante25:
 Comisia trebuie să se asigure că legislaţia europeană este corect aplicată de către statele
membre şi că ansamblul cetăţenilor şi operatorilor pieţei unice se bucură de echilibrul care a
fost creat;
 Comisia trebuie să controleze modul de acordare a subvenţiilor de către guvernele naţionale
propriilor industrii şi autorizează alocarea de ajutoare de către state în limitele prescrise de
dreptul comunitar.
3. Organ executiv al UE. Comisia implementează şi gestionează politicile
europene şi bugetul UE.
4. Reprezintă Uniunea la nivel internaţional, în forumurile internaţionale
(precum, Organizaţia Mondială a Comerţului) și negociază acordurile europene
comerciale şi de cooperare internaţională în numele Uniunii.
24
25 Fundamentarea si coordonarea politicilor economice in Uniunea Europeana- Autori: Marin Dinu, Cristian
Tratatul asupra UE din 1992 a extins responsabilitatea Comisiei la noi domenii, precum:
mediu, educaţie, sănătate, protecţia consumatorilor, transport, cultură, programe de ajutorare şi de dezvoltare
a ţărilor în curs de dezvoltare26.
Aceasta este antrenată în activităţi interguvernamentale în domeniul politicii externe şi de securitate
comună, precum şi în cel al cooperării judiciare şi al poliţiei, și cu toate că are drept de iniţiativă, Comisia nu
este cea care adoptă principalele decizii privind politicile şi priorităţile UE., încât această responsabilitate
revine Consiliului UE sau Parlamentului European.
4.2. Organizarea şi funcţionarea Comisiei Europene
Comisia este cea mai mare instituţie a UE și numără aproximativ 25.000 de angajaţi, ceea ce
reprezintă dublul personalului ansamblului celorlalte instituţii, iar costurile de funcţionare ale acesteia
reprezintă doar 3,3% din bugetul anual al UE.
Ca organ administrativ, este compusă din27:
 18 direcţii generale:
1. Afaceri economice şi financiare;
2. Agenţii executive;
3. Agricultură şi dezvoltare rurală;
4. Centrul Comun de Cercetare;
5. Cercetare;
6. Concurenţă;
7. Educaţie şi cultură;
8. Energie şi transport;
9. Impozitare şi Uniune vamală;
10. întreprinderi şi industrie;
11. Justiţie, libertate şi securitate;
26
pag.79.
27
http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_12576/Institutii-si-organisme-ale-
Uniunii-Europene.html
12. Mediu;
13. Ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse;
14. Pescuit şi afaceri maritime;
15. Piaţa internă şi servicii;
16. Politica regională;
17. Sănătate şi protecţia consumatorilor;
18. Societate informaţională şi mass-media.
Fiecare direcţie este condusă de un director general, al cărui rang este echivalent cu cel de înalt
funcţionar în cadrul unui minister, iar directorii generali răspund de acţiunile lor în faţa comisarilor.
 23 de servicii specializate grupate în trei secţiuni
Atunci când vorbim despre Comisie ca organ politic, ne referim la cei 27 de comisari care o
compun, iar aceştia au fost membri ai unui parlament naţional, ai Parlamentului European sau au ocupat
funcţii importante în ţările lor de origine.
Comisarii dispun de cabinete proprii alcătuite din şapte funcţionari şi de un personal de
susţinere care îndeplineşte o funcţie de intermediere între comisari şi direcţiile generale, astfel acest
personal de susţinere aduce la cunoştinţă comisarului problemele pe care trebuie să le rezolve, probleme
care ţin de documentele politicii generale şi de proiectele de propuneri elaborate de către membrii Comisiei.
Preşedintele Comisiei este ales, cu o majoritate calificată de voturi, de către şefii de state şi de
guverne, reuniţi în cadrul Consiliului European., alegerea sa fiind confirmată de către Parlamentul
European.
Ceilalţi 26 de membn ai Comisiei sunt desemnaţi de către guvernele statelor membre în colaborare
eu preşedintele Comisiei, iar desemnarea preşedintelui şi a colegilor săi este supusă aprobării Parlamentului
cu ocazia unui vot de învestitură înainte de intrarea lor în funcţie.
De asemenea, preşedintele poate numi cu aprobarea celorlalţi membri ai Comisiei, vicepreşedinţii
acesteia, care din 2004 sunt în număr de cinci, iar Comisia se reuneşte o dată pe săptămână la
Bruxelles, pentru a adopta propuneri şi alte decizii
4.3. Relaţiile Comisiei Europene cu celelalte instituţii
Ţinând cont de poziţia centrală pe care o ocupă în structura Uniunii Europene, Comisia
are relaţii privilegiate cu fiecare dintre celelalte instituţii, în vederea gestionării afacerilor
comunitare, colaborând cu Consiliul Miniştrilor şi Parlamentul European la pregătirea actelor
legislative comunitare.
Preşedintele Comisiei participă alături de şefii de stat şi de guvern ai statelor membre, la
reuniunile semestriale ale Consiliului European, și ia parte, ca reprezentant al UE la Adunarea Econo
anuală a grupului celor şapte ţări cele mai industrializate (G7).
Comisia este responsabilă în faţa Parlamentului European, care are dreptul de a cere demisia
acesteia, prin depunerea unei noţiuni de cenzură sau de neîncredere, iar funcţiile acesteia antrenează
intervenţia Curţii de Justiţie care se pronunţă asupra problemelor de drept european.
Gestiunea bugetului comunitar de către Comisie este supusă controlului Curţii de Conturi,
colaborând cu cele două organe consultative ale Uniunii, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul
Regiunilor, pe care le consultă în legătură cu proiectele sale de acte legislative.
5. Curtea de Justiţie şi Tribunalele europene
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene reprezintă instituţia jurisdicţională comunitară, și

este compusă din trei instanţe:
 Curtea de Justiţie,
 Tribunalul de Primă Instanţă şi
 Tribunalul Funcţiei Publice,
ale căror misiuni esenţiale sunt examinarea legalităţii actelor comunitare şi asigurarea interpretării
şi aplicării uniforme a dreptului comunitar.
I. Curtea de Justiţie
Curtea de Justiţie este autoritatea de aplicare şi interpretare a dreptului comunitar, iar rolul
acesteia, ca orice sistem de drept veritabil, şi cel al Uniunii presupune existenţa unor garanţii
jurisdicţionale ce trebuie să se aplice în situaţia contestării sau punerii în aplicare a legislaţiei comunitare.
Prin urmare, Curtea de Justiţie este coloana vertebrală a acestui sistem de garanţii, iar
judecătorii trebuie să asigure uniformitatea interpretării şi aplicării dreptului comunitar în fiecare
stat membru, în mod identic tuturor celor care i se supun în toate împrejurările.
Pentru îndeplinirea acestui rol, Curtea de Justiţie28:

 rezolvă disputele dintre statele membre, dintre Uniune şi statele membre, dintre instituţiile
Uniunii;
 poate constata încălcarea de către un stat membru a obligaţiilor care îi revin în virtutea
tratatelor;
 exercită atât un control de legalitate a actelor instituţiilor, cât şi unul privind inactivitatea
unor instituţii;
 se pronunţă asupra trimiterilor „prejudiciare" ale jurisdicţiilor naţionale, în vederea
interpretării sau validării dispoziţiilor de drept comunitar;
 rezolvă apelurile împotriva Tribunalului de Primă Instanţă.
Curtea de Justiţie numără 27 de judecători şi opt avocaţi generali, fiind numiţi de către
guvernele statelor membre de comun acord, pentru un mandat de şase ani, cu posibilitatea de
reînnoire.
De asemenea, Curtea funcţionează în plen în cazuri excepţionale, fiind stabilite fie prin
tratate (de exemplu, când trebuie să se hotărască asupra excluderii sau retragerii unui membru al Comisiei
Europene care nu a reuşit să-şj îndeplinească îndatoririle), fie de către Statutul Curţii (atunci când trebuie
să pronunţe destituirea Mediatorului European), și cvorumul pentru şedinţele în plen ale Curţii este de 15
membri.
Aceasta se întruneşte în Marea Cameră la cererea unui stat membru sau a unei instituţii care
este parte într-un proces sau când există cazuri deosebit de importante sau complexe, încât marea
majoritate a cazurilor sunt audiate de camerele formate din trei sau cinci judecători.
Deasemena, preşedintele unei comisii formate din cinci judecători este ales pentru trei ani, iar
preşedintele unei comisii de trei judecători este ales pentru un an.
Competenţa Curţii. Pentru a-şi îndeplini cu bine misiunea, Curţii i-au fost oferite competenţe
jurisdicţionale bine precizate, pe care le exercită în cadrul procedurii întrebărilor preliminare şi diferitelor
categorii de acţiuni.
28
Socol, Aura Niculescu,Editura Economica 2008, pag.98
Incepând cu 1 septembrie 1989, Curţii de Justiţie i s-a alăturat Tribunalul de Primă
Instanţă, pentru a permite Curţii să se concentreze asupra principalei sale sarcini, şi anume cea
de interpretare uniformă a dreptului comunitar29.
Tribunalul de Primă Instanţă este compus din cel puţin câte un judecător pentru fiecare
stat membru (27 din 2007), și sunţ numiţi de comun acord de guvernele statelor membre, pentru
un mandat de şase ani ce poate fi reînnoit.
Judecătorii desemnează din rândul lor un preşedinte pentru un mandat de trei ani şi
numesc un grefier pentru un mandat de şase ani, exercitându-și atribuţiile în deplină
imparţialitate şi independență.
Spre deosebire de Curtea de Justiţie, Tribunalul nu dispune de avocaţi generali
permanenţi în mod excepţional, această funcţie poate fi încredinţată unui judecător30.
Tribunalul se poate întruni în Marea Cameră (13 judecători) sau în şedinţa plenară, atunci
când complexitatea juridică sau importanţa cauzei o justifică, de obicei Tribunalul se întruneşte
în camere compuse din trei sau din cinci judecători sau, în anumite situaţii, o cauză poate fi
atribuită unui singur judecător31.
6. Curtea Europeană de Conturi
Denumită de către unii „conştiinţa financiară" a UE, iar de către alţii „gardiană" finanţelor
sale, Curtea Europeană de Conturi este organul de control al tuturor operaţiunilor financiare din bugetul
UE32.
Curtea Europeană de Conturi are un dublu rol:
29
pag.76
30
31
pag.98
32
http://www.eumed.net/ecorom/XVII.%20Integrarea%20europeana/4.%20institutiile_uniunii_europene.htm
 de a îmbunătăţi managementul financiar al UE,
 de a ţine la curent cetăţenii Europei cu privire la modul în care au fost folosite
fondurile publice de către autorităţile responsabile cu gestionarea lor.
Aceasta este formată din 27 de membri, numiţi pentru un mandat de şase ani printr-o decizie
adoptată cu majoritatea calificată de către Consiliul Uniunii.
În urma consultării prealabile a Parlamentului European, respectiv membrii Curţii de Conturi
sunt independenţi şi au experienţă în domeniul auditării finanţelor publice, membrii Curţii îşi aleg
preşedintele pentru un mandat de trei ani ce poate fi reînnoit, iar la Curtea de Conturi îşi desfăşoară
activitatea 1.000 de angajaţi din cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, incluzând traducători, administratori şi
auditori.
De asemenea, Curtea de: Conturi are posibilitatea să creeze camere interne în scopul adoptării unor
anumite tipuri de rapoarte şi opinii, după extinderea din mai 2004, în conformitate cu Tratatul de la Nisa.
Curtea de Conturi are ca principală misiune:
 controlul legalităţii,
 regularităţii şi
 bunei gestiuni financiare a veniturilor şi cheltuielilor Uniunii.
Curtea de Conturi33:
 elaborează un raport anual destinat asistării Consiliului şi Parlamentului în cadrul
procedurii de „deresponsabilizare" a Comisiei Europene în privinţa executării: bugetului
European.
 elaborează rapoarte speciale privind domenii particulare ale gestiunii care sunt publicate (ca şi
raportul anual) în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene;
 emite avize la cererea instituţiilor care au nevoie de conciliere în ceea ce priveşte anumite aspecte
ale gestiunii fondurilor;
 prezintă, din proprie iniţiativă, observaţii asupra unor probleme financiare;
 pune la dispoziţia Consiliului şi Parlamentului o declaraţie de asigurare privind atât acurateţea
conturilor, cât şi legalitatea şi regularitatea operaţiilor adiacente.
Orice instituţie sau organ ce beneficiază de fondurile UE este supus controlului Curţii de Conturi,
trebuind să-i pună la dispoziţie informaţiile şi documentele cerute de către aceasta, astfel controlul se extinde
33
şi asupra administraţiilor naţionale, regionale şi locale care participă la fondurile comunitare, precum şi
asupra beneficiarilor de ajutoare comunitare din interiorul sau exteriorul UE.
Aceste controalele au loc la sediile instituţiilor europene, și sunt efectuate înainte de închiderea
conturilor exerciţiului bugetar avut în vedere, în mod paralel cu gestiunea propriu-zisă.
În cazul în care, Curtea identifică anumite neregularităţi sau cazuri potenţiale de fraudă, ea le aduce
la cunoştinţa administraţiilor şi organelor competente pentru ca acestea să acţioneze în consecinţă,
semnalând şi insuficienţele din cadrul sistemelor şi procedurilor susceptibile de a fi fost la originea
problemelor avute în vedere.
Prin urmare, Curtea încearcă să promoveze o mai bună utilizare a banilor contribuabililor,
participând astfel la ameliorarea sistemului de gestiune.
Organele, oficiile şi agenţiile Uniunii Europene
La nivelul Uniunii Europene sunt o serie de organe, oficii şi agenţii care exprimă interesele
economice, sociale şi regionale ale statelor membre, și anume34:
1.Organe consultative:
Comitetul Economic şi Social;
Comitetul Regiunilor.
2.Organe financiare:
Banca Europeană de Investiţii;
Banca Centrală Europeană.
3.Organe de control:
Mediatorul European (Ombudsmanul European);
Controlorul European pentru Protecţia Datelor.
4.Oficii şi agenţii subsidiare:
Oficii şi agenţii interinstituţionale:
Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene;
Oficiul European pentru Selecţia Personalului;
Şcoala Europeană de Administraţie.
Oficii şi agenţii descentralizate (centre, agenţii, institute, fundaţii, oficii, autorităţi
Organele consultative ale Uniunii Europene
34
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm
7.Comitetul Economic şi Social
Comitetul Economic şi Social (CES), înfiinţat prin Tratatul de la Roma din 1957, este
organismul consultativ european în cadrul căruia sunt reprezentate diversele categorii de
activităţi economice şi sociale din UE35.
Acesta este format din 344 de consilieri, provenind din cele 27 de state membre ale Uniunii, și
activitatea lor este împărţită în trei grupuri:
1.Grupul I -Angajatori [Sectoare publice şi private din industrie, comerţ, finanţe

etc. (întreprinderi mari);
2.Grupul II - Salariaţi (Confederaţii sindicale naţionale);
3. Grupul III - Activităţi diverse (Agricultori, consumatori, economie socială,

meşteşugari şi IMM-uri, organizaţii non-guvernamentale sociale şi de mediu,
profesiuni liberale etc.).
Membrii Comitetului sunt numiţi, pentru un mandat de 4 ani, de Consiliul UE pe baza listelor
întocmite de guvernele naţionale care trebuie să ţină seama de propunerile înaintate de organizaţiile societăţii
civile reprezentative la nivel naţional, respectiv mandatul membrilor poate fi reînnoibil.
Funcțiile Comitetul Economic şi Social36:
1.Emite avize:Comisia sau Consiliul sunt obligate să ceară avizul Comitetului în privinţa
proiectelor legislative, și poate emite avize din proprie iniţiativă în orice problemă de interes comunitar.
Discutarea şi pregătirea avizelor au loc prin intermediul secţiilor specializate ,și avizele sunt adoptate cu
majoritatea simplă în cursul şedinţelor lunarei plenare;
2.Controlează piaţa unică, atrăgând atenţia asupra disfuncţionalităţilor sale încercând să
recomande soluţii pertinente instanţelor UE. In acest sens, Comitetul Economic Social organizează
un forum al ,,pieţei interne" care reuneşte o reţea de corespondenţi ai statelor membre, iar în cadrul
acestui forum se trec în revistă dezvoltările de ultimă oră, dar se semnalează şi aspectele negative care pot
determina închiderea pieţelor sau pot împiedica libera circulaţie a bunurilor, capitalurilor, serviciilor şi
persoanelor;
3.Menţine legăturile cu organismele similare de la nivel internaţional, naţional si
35
36
regional.
La nivel internaţional, Comitetul colaborează cu:
 Asociaţia Internaţională a Consiliilor Economice şi Sociale şi a instituţiilor similare care
grupează mai mult de 40 de state;
 Reprezentanţii mediilor economice şi sociale ale statelor din Africa, Caraibc, Pacific, ale
ţărilor Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, ale Europei Centrale şi de Est, ale
Americii Latine şi ale Statelor Unite.
Organele de decizie ale Comitetului sunt:
1.Preşedintele care este ales pe o perioadă de 2 ani (mandatul putând fi reînnoit) şi are rolul de a asigura
bunul mers al lucrărilor CES,
2.Biroul,
3.Adunarea Generală.
8. Comitetul Regiunilor
Comitetul Regiunilor este cea mai tânără instituţie a UE, fiind înfiinţat din 1994 şi reuneşte 344 de
reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi regionale cu un număr egal de membri supleanţi, numiţi
pentru patru ani de către Consiliul Uniunii Europene, iar sediul acestui comitet este la Bruxelles.
Tratatul de la Nisa a impus membrilor acestei instituţii să dispună de un mandat electoral din
partea unei colectivităţi regionale sau locale sau să fie răspunzători din punct de vedere politic în
faţa unei adunări alese37.
Comitetul Regiunilor este un organism independent, membrii săi nu se supun nici unor instrucţiuni
obligatorii, ei acţionează independent pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, urmărind să
realizeze o punte de legătură între instituţiile europene şi regiunile, comunele şi oraşele UE.
Comitetul Regiunilor are următoarele funcţii38:
 apără principiul subsidiarităţii.
 este organ consultativ. El trebuie consultat în mod obligatoriu în domenii precum:
reţelele transeuropene, sănătatea publică, tineret, cultură, coeziune economică şi
socială;
37
38
 emite avize din proprie iniţiativă asupra unor probleme ce vizează oraşele şi
regiunile, precum şi agricultura şi protecţia mediului.
Conducerea Comitetului Regiunilor este întocmită de către:
 un preşedinte care conduce Adunările Plenare şi reprezintă Comitetul în relaţiile externe.
 un prim-vicepreşedinte,
 un vicepreşedinte pentru fiecare stat membru,
 un birou format din 60 de membri.
Organizarea Comitetului Regiunilor: se reuneşte în plen de cinci ori pe an, cadru în care adoptă
avizele adresate instituţiilor UE, în afara sesiunilor plenare, activitatea CoR se efectuează în cadrul celor
şapte comisii permanente:
 Comisia privind politica de coeziune teritorială,
 Comisia pentru politică economică şi socială,
 Comisia pentru dezvoltare durabilă,
 Comisia pentru cultură, educaţie şi cercetare,
 Comisia pentru afaceri constituţionale, guvernare europeană şi spaţiul de libertate,
securitate şi justiţie,
 Comisia pentru relaţii externe şi cooperare descentralizată; Comisia pentru afaceri
financiare şi administrative.
III. Organele financiare ale Uniunii Europene
9. Banca Europeană de Investiţii

Instituţie financiară a UE, Banca Europeană de Investiţii a fost creată în 1958 o dată cu intrarea în
vigoare a Tratatului de la Roma, cu scopul dc a finanţa investiţii de susţinere a Uniunii, acordând
împrumuturi pe termen lung pentru finanţarea proiectelor de investiţii ce contribuie atât la
dezvoltarea echilibrată a Uniunii, precum şi la integrarea sa39.
BEI reuneşte reprezentanţii statelor ce formează Uniunea şi are sediul la Luxemburg, reprezentând
o sursă de finanţare flexibilă şi eficace, și prin volumul împrumuturilor acordate se situează pe prima poziţie
39
în rândul instituţiilor financiare internaţionale, fiind dotată cu personalitate juridică şi autonomie
financiară.
Structura BEI cuprinde40:
Consiliul Guvernatorilor este format din miniştrii desemnaţi de fiecare dintre cele 27 de state
membre, de regulă miniştrii de finanţe, stabilind politicile de creditare, aprobă bilanţul şi raportul anual.
Aceștia autorizează operaţiunile de finanţare în afara UE şi adoptă decizii cu privire la majorările de capital,
numeşte membrii Consiliului Director, ai Comitetului de Management şi ai Comitetului de Audit.
Consiliul Director este format din 28 de directori (unul pentru fiecare stat membru şi unul
desemnat de către Comisia Europeană) şi din 16 membri supleanţi (ceea ce înseamnă că unele dintre aceste
poziţii vor fi împărţite de diferite grupări ale statelor). Pentru a lărgi experienţa personală a Consiliului
Director în anumite domenii, Consiliul poate oopta maximum şase experţi (trei directori şi trei membri
supleanţi), și pot participa la şedinţele Consiliului în calitate de consultanţi sau consilieri fără drept de vot.
Comitetul de Management este un organ executiv colegial, fiind compus din nouă membri (un
preşedinte şi opt vicepreşedinţi), și controlează toate operaţiunile curente, face recomandări directorilor cu
privire la hotărârile pe care urmează să adopte şi răspunde de aplicarea acestora. Preşedintele Băncii sau, în
absenţa sa unul dintre vicepreşedinţi conduce şedinţele Comitetului.
Comitetul de Audit verifică operaţiunile şi contabilitatea Băncii, pe baza activităţi desfăşurate
atât de organele interne de control şi audit, cât şi de auditorii externi, fiind format din trei membri şi trei
observatori, numiţi pe o perioadă de trei ani.
Împrumuturile acordate în interiorul UE sunt destinate finanţării proiectelor ce urmăresc
unul dintre următoarele obiective41:
 dezvoltarea economică a regiunilor mai puţin favorizate,
 ameliorarea reţelelor transeuropene în sectoare precum: transporturile, telecomunicaţiile şi
energia,
 întărirea competitivităţii internaţionale a industriei şi integrării sale la scară europeană,
 susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii,
 protecţia mediului şi a cadrului de viaţă, prin promovarea amenajării urbane şi ocrotirea
patrimoniului arhitectural al UE,
40
41
http://europa.eu/index_ro.htm
BEI urmăreşte ameliorarea calităţii vieţii şi consolidarea economiei prin creşterea gradului de
ocupare, prin proiectele pe care le finanţează.
Împrumuturile acordate în afara UE sunt destinate finanţării politicilor de cooperare puse
în practică de către UE vizavi de ţările care nu fac parte din Comunitate, încât Banca operează în mai
mult de 100 de ţări din întreaga lume42:
 pentru susţinerea proiectelor de dezvoltare economică în ţările Europei Centrale şi de Est, în
scopul pregătirii lor pentru aderarea la structurile UE,
 pentru încurajarea proiectelor transfrontaliere de infrastructură şi de protecţie a mediului,
precum şi pentru dezvoltarea sectorului privat productiv în ţările din zona mediteraneană,
 pentru asigurarea procesului de pace din Orientul Mijlociu, precum şi pentru susţinerea
programelor de reconstrucţie din aceste zone,
 pentru ajutorarea a 70 de ţări din Africa, Caraibe şi Pacific, semnatare a Convenţiei de la
Lome,
 pentru finanţarea proiectelor de interes comun în domenii precum: tehnologii, întreprinderi
mixte, protecţia mediului în ţările Asiei şi Americii Latine.
10. Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE) este instituţia responsabilă cu emiterea şi administrarea
monedei unice europene, înfiinţată în urma semnării Tratatului de la Maastricht, la 7 februarie 1992,
aceasta a apărut efectiv la 1 iunie 1998, când a fost numit Comitetul Executiv al Băncii (preşedintele şi
ceilalţi membri ai Consiliului de Administraţie)43.
Obiectivul principal al Băncii Centrale Europene este menţinerea stabilităţii preţurilor din
zona Euro, și dispune de următoarele dispoziții44:
1.Atribuţii de bază:
 defineşte şi aplică politica monetară pentru zona Euro,
 desfăşoară operaţiuni valutare,
 deţine şi administrează rezervele valutare oficiale ale statelor din zona Euro,
42
J.PELKMANS, Integrare Europeană, Metode şi Analiză Economică, Ediţia a doua, IER, Bucureşti, 2003, pag.78
43
44
http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Europeană
 promovează buna funcţionare a sistemelor de plăţi.
2. Atribuţii secundare:
 Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona Euro,
 Statistică: în colaborare cu băncile centrale naţionale (BCN), BCE colectează informaţii statistice,
fie de la autorităţile naţionale, fie direct de la agenţii economici, necesare în vederea îndeplinirii
atribuţiilor;
 Supravegherea şi stabilitatea sistemului financiar: Eurosistemul contribuie la buna desfăşurare
a politicilor promovate de autorităţile responsabile cu controlul prudenţial al instituţiilor de credit şi
cu stabilitatea sistemului financiar;
 Cooperare la nivel internaţional şi european: BCE menţine relaţii de cooperare cu instituţiile,
organele şi forurile competente în cadrul UE şi pe plan internaţional cu privire la misiunile
încredinţate Eurosistemului.
Procesul de adoptare a deciziilor în cadrul Eurosistemului este realizat de organismele
decizionale ale Băncii, care sunt45:
1. Comitetul Executiv este format din preşedintele şi vicepreşedintele BCE, precum şi din alţi
patru membri numiţi de comun acord de către şefii de state şi dc guverne din statele zonei Euro, cu
următoarele responsabilităţi:
 pregăteşte reuniunile Consiliului Guvernatorilor,
 aplică politica monetară pentru zona Euro, în concordanţă cu orientările specificate şi deciziile
adoptate de Consiliul Guvernatorilor,
 coordonează activitatea zilnică a BCE,
 exercită anumite competenţe care i-au fost delegate de către Consiliul, Guvernatorilor, unele dintre
acestea au caracter de reglementare.
2. Consiliul Guvernatorilor reuneşte membrii Comitetului Executiv şi guvernatorii BCN din
statele membre ale zonei Euro, având următoarele reponsabilități:
 adoptă orientările şi deciziile necesare pentru asigurarea îndeplinirii atribuţiilor
încredinţate Eurosistemului;
45
 elaborează politica monetară a zonei Euro. Aceasta include decizii privind obiectivele de politică
monetară, ratele dobânzilor de referinţă, furnizarea de rezervi Eurosistemului şi stabilirea
orientărilor pentru implementarea deciziilor respective.
3. Consiliul General. Acesta se întruneşte mai rar decât Consiliul Guvernatorilor, fiind compus
din preşedintele şi vicepreşedintele BCE şi guvernatorii tuturor BCN ale statelor membre, inclusiv cei de la
BCN din statele care nu participă la UEM. Consiliul General include reprezentanţii celor 15 state din zona
Euro şi reprezentanţii celor 12 state din afara Zonei Euro, ceilalţi membri ai Comitetului Executiv al BCE,
preşedintele Consiliului UE şi un membru al Comisiei Europene pot participa la reuniunile Consiliului
General, dar nu au drept de vot.
10. Fondul European de Investiţii
Fondul European de Investiţii (FEI) a fost creat în 1994 pentru a susţine întreprinderile
mici, acţionarul său majoritar fiind Banca Europeană de Investiţii, împreună formând ,,Grupul
BEI’’.
 Rolurile Fondului European de Investiții

FEI oferă capital de risc pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), în special
pentru societăţile recent înfiinţate şi pentru cele cu orientare tehnologică, furnizând garanţii
instituţiilor financiare (de exemplu băncilor) pentru a acoperi împrumuturile acordate IMM-
urilor.
FEI nu este o instituţie creditoare, Fondul nu acordă credite sau subvenţii şi nici nu
investeşte direct în vreo societate, în schimb acţionează prin bănci şi alţi intermediari financiari,
folosind fie propriile fonduri, fie pe cele care îi sunt încredinţate de BEI sau de Uniunea
Europeană.
Fondul este activ în statele membre ale Uniunii Europene şi în Croaţia, Turcia şi în trei
state AELS (Islanda, Liechtenstein şi Norvegia)46.
Structura organizatorică are în componență47:
46
47
B. Firtescu, Finante publice europene, Ed. Tritonic Books, București, 2013, pag.97
1. Adunarea Generală, formată din reprezentanţi ai acţionarilor, cu atribuţii de decizie în
privinţa activităţiicurente şi dezvoltării Fondului.
2. Consiliul de Supraveghere, format din 7 membri permanenţi şi 7 supleanţi, numiţi pentru un
mandat de doiani de către acţionari (trei sunt numiţi de BEI, doi de Comisia Europeană şi doi de
instituţiile financiare). Atribuţiile sale se referă în primul rând la stabilirea direcţiilor de acţiune,
raportând anual evoluţiile Adunării Generale.
3. Comitetul Financiar, format din trei membrinumiţidecătreceletrei categorii de acţionari, este
obligat săacţioneze în numele FEI.
Concluzii
Uniunea European a fost și rămâne una din cele mai de succes creații din istoria
internațională a dreptului internațional.
În același timp aceasta este o realitate greu de înțeles datorită complexității raporturilor
juridice stabilite între statele membre și instituțiile comunitare, cât și datorită ,,Ambiguității
constructive” pe care o implică aceasta.
Este rezultatul adâncirii și amplificării interdependențelor economice, ce se desfășoară pe

fondul globalizării economiei mondiale. Această instituție comunitară s-a format și s-a afirmat pe
parcursul unui proces evolutiv, de durată, de trecere de la uniunea vamală la piața comună și apoi
la uniunea economică, iar în perspectivă la o uniune politică și militară.
Acest proces istoric nu a decurs lin, din contră, s-a concretizat prin manifestarea și
rezolvarea unor multiple contradicții și poziții divergente, expresii ale diversității de interese ale
țărilor participante.
Pe acest fond evolutiv, U.E. și-a dovedit și se dovedește a fi cea mai viabilă formă de
integrare economică interstatală, cu urmări pozitive asupra dezvoltarii economice și sociale a
tuturor țărilor componente, cu consecințe multiple benefice pe planul relațiilor economice
internaționale.
În conditiile actuale, U.E. se constituie într-un centru economic de mare forță al lumii
contemporane, influențând puternic desfățurarea relațiilor economice internaționale: deține
pozitii strategice în sectoarele cheie ale economiei moderne, precum si în cele tradiționale;
dispune de un puternic aparat de cercetare; este prima putere comercială a lumii, deținând o
pondere însemnata în comerțul și producția mondială.
Bibliografie:
1. D.MIRON, Economia Integrării Europene, Editura ASE, 2002;

2. Economia integrarii europene – Autori:Richard Baldwin, Charles Wyplosz, Editura
Economica 2006
3. Insitutii si politici europene- Autori: Alina Profiroiu, Marius Profiroiu, Irina Popescu,
Colecţia „Administratie publica”,Editura Economica 2008
4. Finante publice europene- Autori: B. Firtescu , Ed. Tritonic Books, București, 2013
5. Fundamentarea si coordonarea politicilor economice in Uniunea Europeana-
Autori: Marin Dinu, Cristian Socol, Aura Niculescu,Editura Economica 2008
6. P.PRISECARU, Teoria Integrării Economice Europene, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001
7. Legislativul in spatial UE-Autori:Radu Pricope Florin,Alexandru Hrebenciuc Editura
Economica
8. J.PELKMANS, Integrare Europeană, Metode şi Analiză Economică, Ediţia a doua, IER,
Bucureşti, 2003;
Webografie:
http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_12576/Institutii-si-organisme-
ale-Uniunii-Europene.html
http://www.prefcs.ro/institutii-ue.php
http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Europeană
http://europa.eu/institutions/inst/index_ro.htm

Proiect

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instituţii ale Uniunii Europene - atribuţii

financiare şi modul înfăptuire a acestora

1.Parlamentul European .................................................................................................................. 4

Consiliul Uniunii Europene

2.Consiliul Uniunii Europene

4.Curtea de Justiție a Comunităților Europene

6.Comitetul Economic și Social European

9.Fondul European de Investiții

10.Banca Centrală Europeană (BCE)

1.1. Puterile Parlamentului European

De la înfiinţarea sa în 1957, puterile Parlamentului au fost în mod progresiv întărite şi

Puterea de control asupra Executivului

3.Puterea de control asupra Executivului

Parlamentul exercită un control politic democratic asupra ansamblului activităţilor

1.2. Rolurile specifice Parlamentului European

1. Politica externă şi de securitate comună (PESC)

2.Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne

3.Supravegherea democratică a Uniunii Economice şi Monetare

4.Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

7. Reprezentantul legitim al cetăţenilor europeni - Vocea cetăţenilor în lume

1.3. Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European

Parlamentul European acoperă toate marile curente politice europene, de la extrema

Aceștia sunt aleşi pe o perioadă de doi ani şi jumătate.

2. Consiliul Uniunii Europene

Cunoscut sub denumirea de Consiliul de Miniştri, nu are echivalent în lume, statele

2.1. Atribuţiile Consiliului Uniunii Europene

Consiliul are următoarele atribuţii18:

adoptă deciziile necesare pentru definirea şi punerea în

coordonează activităţile statelor membre şi adoptă

2.2. Modul de adoptare a deciziilor

Tratatele prevăd cazurile în care Consiliul statuează cu majoritate simplă, majoritate

2.3. Organizarea şi funcţionarea Consiliului UE

*organiza şi prezida reuniunile

*face compromisuri acceptabile pentru a găsi soluţii pragmatice

*veghea asupra menţinerii coerenţei şi continuităţii procesului decizional

De asemenea, pregătirea lucrărilor Consiliului este efectuată de către „Comitetul

Consiliul European nu este din punct de vedere juridic o instituţie a Comunităţilor

Comisia Europeană reprezintă interesul comun şi încarnează personalitatea Uniunii,

4.2. Organizarea şi funcţionarea Comisiei Europene

5. Curtea de Justiţie şi Tribunalele europene

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene reprezintă instituţia jurisdicţională comunitară, și

Pentru îndeplinirea acestui rol, Curtea de Justiţie28:

6. Curtea Europeană de Conturi

1.Grupul I -Angajatori [Sectoare publice şi private din industrie, comerţ, finanţe

2.Grupul II - Salariaţi (Confederaţii sindicale naţionale);

3. Grupul III - Activităţi diverse (Agricultori, consumatori, economie socială,

III. Organele financiare ale Uniunii Europene

9. Banca Europeană de Investiţii

10. Banca Centrală Europeană

10. Fondul European de Investiţii

 Rolurile Fondului European de Investiții

Este rezultatul adâncirii și amplificării interdependențelor economice, ce se desfășoară pe

1. D.MIRON, Economia Integrării Europene, Editura ASE, 2002;

S-ar putea să vă placă și