1

PAG. 1 COPERTA 1

PAG. 2 verso coperta 1

PAG. 3

PAG 4 verso pag 3

PAG 5 - 6 Cuprins

PAG. 7 – 8 Cuvânt Înainte/Prefață

PAG. 9 - 124 continut

PAG. 125 Bibliografie selectivă

2
3
4
 5

CUPRINS

I. Premise dr. Valeria Herdea

II. Conceptul de Burn-out dr. Valeria Herdea
1. Tipuri de personalitate
2. Genetică și comportament
3. Forme de manifestare ale comportamentului
4. Modularea comportamentului în condițiile instalării sindromului de burn-out
III. Conceptul de Stres dr. Ileana Brînză
1. Modularea comportamentului în condiții de stres
IV. Factori de risc în apariția și dezvoltarea SBO. Epidemiologia SBO
A. Factori de risc individuali dr. Valeria Herdea
1. Implicarea totală permanentă dr. Valeria Herdea
2. Efort psihic și fizic dr. Valeria Herdea
3. Vulnerabilitate individuală dr. Valeria Herdea
4. Antecedente personale dr. Valeria Herdea
a. Fiziologice dr. Valeria Herdea
b. Patologice dr. Valeria Herdea
b.1 Scala de stres
b.2. Anxietatea de separare
b.3. Trauma fizică
b.4. Trauma psihică
b.5. Decesul
b.6. Divorțialitatea
b.7. Pierderile materiale
b.8. Schimbarea locului de muncă
b.9. Emigrarea. Pierderea identității sociale. Pierderea identității culturale. Pierderea identității
religioase. Înstrainarea
b.10. Malpraxis-ul
b.11. Pierderea libertății
b.12. Reintegrarea socială după detenție
5. Antecedente heredo-colaterale dr. Valeria Herdea
6. Mitul “datoriei cu orice preț”-presiunea modelului dr. Valeria Herdea
7. Standardul arhetipal dr. Valeria Herdea
a. Ștacheta familială
b. Amprenta derealizării intrafamiliale
8. Abuz de substanțe
a. Medicație dr. Valeria Herdea
b. Alcool dr. Ileana Brînză
c. Tutun dr. Ileana Brînză
d. Droguri dr. Ileana Brînză
e. Jocuri de noroc dr. Ileana Brînză
f. Bulimia dr. Ileana Brînză
g. Anorexia dr. Ileana Brînză
9.Tipul de personalitate și SBO dr. Valeria Herdea
B. Factori de risc socio-culturali dr. Valeria Herdea
1. Familia dr. Valeria Herdea
 6

a. Relația între partenerii de cuplu

b. Compatibilități
c. Structura tradițională a familiei. Copiii
d. Ierarhizarea socială a familiei. Educația
2. Recunoașterea socială. Îmbinarea responsabilităților. Valorile morale dr. Valeria Herdea
Loc de muncă
a. Valențele ierarhiei profesionale
b. Gărzile
c. Locuri de munca simultane
d. Profilul “Hoinar”
e. Profilul “Conflictual”
f. Colectivul dizarmonic ”Divide et impera”
3. Conflictul social dr. Valeria Herdea
a. Conflict efort profesional-recunoaștere socială
b. Conflict viață profesională-viață familială. Sentimentul ”muncă în zadar”
4. Vârsta dr. Valeria Herdea
a. Presiunea responsabilității
b. Pensionarea
c. Particularități la cadrele medicale femei
5. Particularitățile SBO la personalul medical în România dr. Valeria Herdea
a. Poziția personalului medical în societatea civilă - perspectiva istorică
b. Personalul medical în societatea contemporană
c. Blazarea
d. Influența Media în societatea contemporană
e. Profilul defensiv
f. Amprenta suferinței somatice personale asupra adaptabilității la stres
V. Manifestări clinice-comportamentale ale stres-ului dr. Ileana Brînză
VI. Manifestări clinice-comportamentale ale SBO dr. Valeria Herdea
VII. Implicațiile SBO asupra calității actului medical și vieții pacienților dr. Valeria Herdea
VIII. Mecanisme de protecție față de SBO dr. Valeria Herdea
a. Conștientizarea riscului
b. Managementul factorilor de risc
c. Limitele autocontrolului
d. Colectivul-Managerul
e. Organigrama locului de muncă. Distribuirea sarcinilor
f. Consilierea psihologică a personalului medical
g. Mecanisme de protecție
IX. Mecanisme de intervenție
a. Strategii personale
1. Reprioritizarea dr. Valeria Herdea
2. Autoconștientizarea dr. Valeria Herdea
3. Limite și responsabilități dr. Valeria Herdea
4. Viața personală și viața profesională dr. Ileana Brînză
4.1. Timpul între măsură - fizică și perspectivă psiho-emoțională
-Generalități
-Managementul timpului
-Săptămâna
-Care este viziunea mea despre Timp?
-Cum îmi prioritizez activitățile?
-Care sunt tehnicile pe care să ni le însușim?
 7

-Analiza propriei relații cu Timpul

-Rp.
4.2. De la emoțiile începutului la experiență și responsabilitate în traficul pe strada
Comunicării
-Generalități
-Tehnicile de comunicare
-Funcțiile comunicării
-Formele comunicării
-Comunicarea și relațiile interpersonale
-Stilul comunicării
-Sugestia și empatia în comunicare
-Asertivitatea
-Centrarea
-Pacienți dificili
-Situații de comunicare dificila
-Relația medic – pacient
-În loc de concluzii
-Rp.
4.3. Stilul de viata: sens, armonie si implinire dr. Ileana Brînză
-Generalități
-Ce este stilul de viață?
-Ce este stilul de viață sănătos?
-Cum să am un stil de viață sănătos?
-De ce să am un stil de viață sănătos?
Alimentația
Alcool
Fumatul
Mișcarea
-Rp.
b. Strategii profesioniste
1) Psihoterapia individuală/de grup - grupurile Balint dr. Ileana Brînză
2) Mecanisme de protecție – câteva sugestii dr. Ileana Brînză
a. Pălăriile gânditoare. Cubul. Metoda ciorchinelui.
b. Self-coaching
c. Motivația
3) Contracararea SBO dr. Valeria Herdea
a.Tehnici de relaxare
b.Terapia ocupațională
c. Dezvoltare personală
d. Meditația
e. Activitatea spirituală
f. Sport
g.Meloterapia
h. Art-terapia
4) Medicația dr. Valeria Herdea
a. Neurogeneză și neuroprotecție
b. Suportivă
X. Concluzii
Bibliografie selectivă
8
 9

Motto:
”Ce inseamna riscul?
A-ti asuma raspunderea, intr-o lume aflata permanent sub stare de asediu” Berthold Brecht

I. Premise dr. Valeria Herdea

“Lumea” cunoscuta simturilor noastre este “o lume in evolutie”, in pemanenta

schimbare, rezultanta a tensiunilor generate de multitudinea situatiilor noi prin care trecem. O
parte a acestor schimbari, sunt generate de fiecare dintre noi, ca entitati individuale, in efortul
de a ne depasi propria conditie, pe de alta parte, schimbarile majore, vin din dinamica
egregorului generat de noi toti (benefic sau mai putin), impreuna. In functie de efortul de a
evolua al fiecaruia dintre noi in sens pozitiv sau mai putin inspirat, egregorul comun, poate
genera o Lume benefica sau una mai putin armonioasa. Trecutul, Prezentul sau Viitorul
omenirii este “creionat” in mare parte, in acelasi mod.
Principiul fundamental al unei supravietuiri optime, in armonie cu noi insine si cu
Planeta pe care traim, se rezuma in aparenta la un concept simplu, venit din timpuri
imemoriale: ”sa nu faci rau”, cu alte cuvinte “comporta-te fata de semenii tai, fata de Natura,
asa cum tu, ti-ai dori, ca ei sa se comporte, in relatia cu tine”.
Viitorul il profilam prin actiunile noastre prezente. La fel starea de sanatate sau boala,
depinde in mare masura, de deciziile noastre, intr-un anumit moment al existentei proprii.
Un caz particular, din aceasta Lume, aflata sub “permanent asediu” este Lumea
medicala. Personalul medical, “beneficiaza” zilnic de o avalansa informationala, de solicitari
mai mult sau mai putin pertinente, impuse de diversificarea serviciilor medicale, presiunea
crescuta asupra intreg corpului medical, venite din partea Mediei si a Societatii Civile. Nu in
ultimul rand, ne confruntam cu presiunea patologiei Lumii moderne, a carei diversitate si
severitate, creste in mod alarmant in fiecare zi. Ne confruntam zi de zi cu riscul invaliditatii
si/sau al decesului pacientilor proprii, cu suferinta omului care intra pe usa cabinetului
medical.
Presiunea permanenta asupra cadrelor medicale, contactul permanent al acestora cu
suferinta, boala sub toate aspectele ei: medical, social, impactul emotional, reusitele si
insuccesele fiecaruia dintre noi, constituie doar cativa dintre factorii care genereaza in lumea
moderna un tip special de patologie - cel care afecteaza personalul medical.
Drumul de la Stres-ul acut la cel recurent sau la Stres-ul cronic, urmat de instalarea
Sindromului de burn-out (SBO), raman un “drum batatorit” de entitati clinice de sine
statatoare, considerate din pacate, pana acum cativa ani, subiecte tabu. In lumea medicala, s-a
vorbit rar si putin, despre acest tip de patologie, tocmai pentru ca defineste un segment de
profesionisti “de top”. Au fost cateva considerente “istorice” care au determinat
“subdiagnosticarea” acestor afectiuni.
In primul rand considerentul social: a vorbi neavizat despre o astfel “patologie”, a
recunoaste ca personalul medical, desi potential afectat, subdiagnosticat, fara interventii
suportive terapeutice aplicate din etapele incipiente (in mod ideal, preventiv), desfasoara in
continuare o munca extrem de responsabilizanta, poate induce, afectarea imaginii publice a
 10

intregului corp medical. Intre riscul de a deveni “paria” intre proprii colegi mai putin avizati
asupra subiectului si riscul de a genera neancrederea in randul pacientilor pe care ii
monitorizeaza/ trateaza, discutia asupra realitatii riscului ca o astfel de patologie sa existe si sa
imbrace forme variate, devine una serioasa si cu profunde implicatii pentru viata tuturor
actorilor implicati.
In al doilea rand exista un considerent economic care din pacate, de cele mai multe ori,
trece pe locul intaii in societatea in care traim. Investitia in a genera profesionisti in domeniul
medical este una foarte mare, astfel incat orice societate, va dori, in primul rand “recuperarea
investitiei” facute in resursa umana. In acest context, munca trece pe prim plan iar grija fata
de starea de bine a resursei umane, pe plan secundar. In mod firesc, ar trebui sa fie invers: un
cadru medical sanatos ar ramane garantul unei activitati profesionale optime pentru grupul
tinta caruia aceste servicii ii sunt destinate, in speta, societatea ale carei nevoi au generat si
sustinut formarea respectivei resurse umane.
In al treilea rand, se pune in discutie contextul cultural. In functie de traditiile si istoria
unei natiuni, recunoasterea aparitiei SBO, poate fi privita ca un semn de slabiciune, de
nepotrivire a unei persoane calificate cu calificarea in sine. In cazul profesiei de medic,
societatea investeste material si din pacate are asteptari nelimitate de la medic, foarte adesea
nerealiste. Societatea asteapta un raspuns de tipul ”tot sau nimic.” Raspunsul profesionistului
in medicina: asistent sau medic, va fi: ”lupta sau fugi” -in primul caz “lupta” -pana la
epuizarea rezervelor iar in cazul al doilea -“fugi” -la a imbraca o “platosa de protectie”,
perceputa de catre pacient cel mai des ca nepasare, lipsa de implicare afectiva fata de
suferinta sa. De la rezistenta fizica, la rezistenta psihica, la solutii curative inovative
permanent puse la dispozitia pacientilor si pana la “disponibilitatea 24/7” - fara limita de timp
a medicului, de multe ori, fara intimitatea atat de necesara, macar in vacante - realitatea vietii
medicilor, incumba aspecte deloc de neglijat, cu rasunet serios in viata profesionala a acestora
sau in cazul vietii private.
Spartanii au fost cei dintaii care si-au exclus cu duritate membrii atinsi de diferite
afectiuni. Izvoare istorice arata in cazul tracilor ca “medicul cetatii”, isi asuma ingrijirea starii
de sanatate a cetatii, dar isi asuma si faptul, ca el, personal, va ramane sanatos, in primul rand.
O potentiala imbolnavire a sa, era acceptata a priori, drept cauza a excluderii sale din “cetate”.
Retrospectiv, astfel de atitudini de tipul ”dura lex…” nu au constituit si intotdeauna ”sed
lex”… cetatile din Evul Mediu de multe ori erau depopulate de medici, acestia preferand
traiul in afara cetatii.
Pregatirea medicului, discernamantul sau, deciziile sigure pentru sanatatea pacientului
din fata sa, mentinerea nealterata a judecatii obiective, raman conditii de baza ale actului
medical in diferite societati pe parcursul istoriei. Intr-un fel injust, singurul care nu are voie sa
aiba slabiciuni, ramane medicul, indiferent de momentul la care se face referire. Este medic si
in timpul in care se afla la locul sau de munca, dar va trebui, in situatii de criza, sa gandeasca
si sa actoneze conform pregatirii sale si in vacanta, zi sau noapte - daca situatia o cere. Nimeni
si nimic nu il exonereaza, daca nu a intervenit pentru a salva o viata, fie in vacanta, fie la
spital, ori o astfel de responsabilizare/presiune permanenta, ramane premisa aparitiei unui
potential SBO, in viata “civila” a oricarui medic. Oricat de echilibrat ar fi, medicul ramane
doar un OM, cu anduranta sau slabiciunile caracteristice fiintei umane, prinsa intre vointa,
datorie, constiinta si posibilitatile sale fizice si psihice determinate majoritar genetic.
Intr-un studiu recent derulat de catre Mayo Clinic din SUA (Dr. Shanafelt and
colleagues), publicat pe MedScape in decembrie 2015, rezultat in urma intervievarii a 35.922
profesionisti in domeniul sanatatii, in perioada august - octombrie 2014, rezultatele obtinute,
comparativ cu un studiu similar desfasurat in 2011, ambele raportate la un lot similar, provenit
din randul populatiei generale, arata o crestere semnificativa a procentului de cadre medicale
afectate de prezenta sindromului de burn-out. Intre 2011 data primului survey si 2014 data
 11

celui de al doilea survey, procentul medicilor afectati a crescut in SUA cu 10% iar in randul
medicilor de familie, procentul ajunge la ingrijoratoarea cifra de 55%.
Studiul s-a desfasurat la nivel national si a cuprins specialitati variate, reperele majore
ale studiului fiind: varsta, sex, numar ore lucrate pe saptamana, tipul de practica, inrautatirea
balantei munca-viata perceputa acut de catre profesionistii in sanatate (HCP), prezenta SBO.
In conditiile in care 55 % dintre medicii de familie sunt afectati de SBO, se pune in mod
real problema impactului pe care o astfel de situatie il va avea asupra sigurantei actului
medical pe care il primesc pacientii in SUA.
Cercetatorii solicita masuri la nivelul Sistemului National de Sanatate al SUA, in
vederea remedierii rapide a situatiei, precizand clar ca nu sunt eficiente doar masuri aplicate la
nivel individual: educatie in vederea identificarii precoce a riscului de aparitie si dezvoltare a
patologiei de tip SBO, dezvoltarea de mecanisme auto-protective, cresterea andurantei la
stress (resilience training). In mod deosebit, sunt imperios necesare, masuri la nivel
organizational -reducerea poverii administrative, eliminarea ineficientei si inflexibilitatii la
nivel adminstrativ.
Statistic, situatia descrisa de cercetatori, a aratat ca la nivelul specialitatilor intervievate, exista
o crestere ingrijoratoare a prezentei SBO:
Specialitate 2011 2014
MF 51,3% 63%
Pediatrie generala 35,3% 46,3%
Urologie 41,2% 63,6%
Chirurgie - Ortopedie 48,3% 59,6%
Dermatologie 31,8% 56,5%
Recuperare 47,4% 63,3%
Patologie 37,6% 52,5%
Subspecialitati chirurgicale 42,4% 52,7%
Radiologie 47,7% 61,4%
In contrast cu datele care privesc HCP, situatia adultilor din populatia generala, incadrati
intr-un loc de munca, in afara sistemului de sanatate, trecerea prin experienta unui SBO este
inregistrata intr-un procent mult redus: doar 28,4% in 2014 comparativ cu 28,6% in 2011.
Concluzia finala a studiului: riscul de a dezvolta SBO in cadrul profesionistilor in
sanatate, este dublu fata de media populatiei active, incadrata in domenii non-medicale.

II. Conceptul de burn-out dr. Valeria Herdea

Sindromul de Burnout - entitate clinica, extrem de controversata in lumea medicala,

primeste in ultimii ani, numeroase definitii. Una dintre cele mai realiste interpretari, ramane
cea utilizata de catre Clinica Mayo: “starea de epuizare fizică, emoțională sau mentală,
combinată cu îndoieli cu privire la competența și valoarea muncii proprii, cauzata de
stress constant, excesiv si prelungit.”
Considerata a fi un complex simptomatic si incadrata ca sindrom, SBO ramane un
capitol complex si provocator al practicii cotidiene, fiind indus prin expunere la
suprasolicitare psihica si fizica. Este in general asociat muncii intelectuale si in mod
particular, apanaj al profesiei medicale.
Descrierea conceptului de SBO, a cunoscut o perioada de “partizanat”, initial a fost
negat cu vehementa, confundat cu alte entitati clinice, acceptat apoi cu indoiala, nesiguranta,
devenind ubicuitar abia in anii 1990-2000. SBO a fost mult timp “candidatul perfect” la
stigma sociala. Intelegerea complexitatii afectiunii si mai ales a repercursiunii SBO
nerecunoscut si tratat in timp util, asupra persoanei in cauza dar si a anturajului, a dus in cele
din urma, la acceptarea sa de catre lumea medicala si ceea ce este mult mai important, la
 12

recunoasterea oficiala a nevoii de interventie prin masuri preventive eficiente, fata de aparitia
si dezvoltarea acestui fagel intrinsec al lumii medicale.
1. Tipuri de personalitate dr. Valeria Herdea
O scurta istorie descriptiva, a tipurilor de personalitate, ne va duce cu siguranta la
prezentarea unor tipuri de comportamente, reactii si evolutie particulara, situationala, a unui
individ sau altul.
Personalitatea, descrisa in esenta, ca fiind cumulul propriilor valori, idealuri,
experiente de viata, conturate pe o baza genetica si desavarsite la “Scoala Vietii” fiecarui
individ, imbraca in context social, fatete multiple si evolutii particulare. Arhitectura proprie
fiecarei personalitati are la baza o structura fizica si o pregatire biosica (intelectuala, planul
mental cuprinzand motivatie, vointa, procese de invatare), contextuala, a fiecarui individ.
Isaac Newton spunea, pe buna dreptate “Oamenii sunt singuri deoarece construiesc
ziduri în loc de poduri”, ilustrand de fapt rolul pe care lipsa unei comunicari optime il are, in
evolutia fiecarei fiinte umane. Comunicarea ramana sursa de imbogatire a fiintei umane. O
buna comunicare cu anturajul in care traim, faciliteaza mentinerea unei stari mai bune de
sanatate. Impartasirea experientelor negative sau pozitive la care suntem expusi, ne ajuta sa
traversam mai usor dificultatile inerente vietii fiecaruia, profesionala sau particulara.
”Cladirea personala” pe care ne straduim sa o construim in viata, poate fi luminoasa, cu
ferestre deschise inspre experientele Lumii in care traim sau poate fi ermetica, intunecata,
stapanita de oboseala, insingurata, in acest din urma caz - sursa sigura de imbolnavire
sufleteasca mai intaii si apoi somatica.
Hippocrat, in anul 460 I Hr descria patru tipuri de personalitati: coleric, sanguinic,
flegmatic si melancolic, bazate pe tipul si nivelul “umorilor” dominante, pentru fiecare tip de
personalitate. Personalitatea - in acest context, apare ca fiind determinata de relatia dintre
structura biologica particulara a individului plasata si modelata intr-un context social general
iar temperamental - ca fiind legat, de modul de reactie emotionala personala in diferite
circumstante- istorice, economice, sociale, culturale. In termeni contemporani, am putea
descrie clasificarea hippocratica, un tip de abordare psiho-biologica a individului, specifica
acelui Timp istoric:
1) Tipul sanguin - temperament activ, mobil, inventiv, dispus spre actiune. Fluidul
dominant -sangele.
2) Tipul flegmatic - temperament calm, distant, echilibrat, dispus la actiuni cumpanite.
Fluid dominant -flegma.
3) Tipul melancholic - temperament introvertit, nesigur, depresiv, dificultati in a actiona
spontan. Fluid dominant -bila neagra.
4) Tipul coleric - temperament agitat, impulsiv, nervos, actioneaza rapid frecvent fara a
gandi profund. Fluid dominant -bila galbena.
Clasificarea lui Hippocrat, a dominat Evul Mediu, Renasterea, pana tarziu inspre sec
XIX.
Timpul a adus descrieri si clasificari variate. Secolul XX, prin reprezentanti ilustri,
precum Freud si Jung, revolutioneaza teoriile despre personalitate si sau temperament.
Freud centreaza in analiza structurii personalitatii teoria psiho-sexuala, dand noi
dimensiuni rolulului pe care sexualitatea umana il joaca in formarea si dezvoltarea
personalitatii individului. Fiziologia si patologia personalitatii umane este legata indisolubil in
teoriile freudiene, de intelegerea valentelor sexualitatii noastre.
Psihiatrul elvetian Carl Jung, aduce clarificari notabile asupra studiului personalitatii, o
data cu dezvoltarea unei noi stiinte: psihanaliza. Intre subconstientul personal si cel colectiv,
apar notiuni noi: se discuta despre tipul de personalitate extrovertit si tipul de personalitate
introvertit. Se discuta despre influenta arhetipurilor, simboluri ancestrale, universal valabile,
preluate de personalitatea omului modern.
 13

Pe baza teoriilor lui Jung, Kathrine si Isabel Myers alcatuiesc in jurul anilor 60
Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs (Myers-Briggs Type Indicator – MBTI). Fiecare tip de
personalitate are trasaturile ei specifice, care o fac distincta de un alt tip, fara insa a exista
tipare perfecte. Specialistii pot face o evaluare a personalitatii unui individ, cu destul de
multa acuaratete, imbinand date personale fiziologice, patologice, antecedente heredo-
colaterale, date despre pregatirea biosica sau experientele marcante din viata individului, cu
accent pe capacitatea individuala de a acestuia de interrelationare cu lumea exterioara.

In anul 1954, Abraham Maslow, revolutioneaza lumea psihologiei clasice, prezentand

Piramida trebuintelor/nevoilor umane. In teoria lui Maslow , aceste “nevoi” sunt
determinantele tipului de personalitate umana, pe de alta parte, tipul de personalitate va fi cea,
care va genera tipul de nevoi, la care ne dorim sa accedem ca indivizi aflati in permanent
proces de “remodelare” a personalitatii pe parcursul existentei noastre in corp fizic.
Fig. 1

La baza piramidei https://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow sunt plasate nevoile

fiziologice si cele de siguranta, necesare a fi implinite pentru ca specia umana sa poata
subzista.
Mijlocul este ocupat de nevoia de a fi iubit, de a apartine unui egregor, de care sa fi
atasat si care sa iti implineasca sentimentul ancestral de iubire.
Evolutia individului aduce dupa sine nevoia de stima proprie (self-esteem), nevoia de
recunoastere a valorii personalitatii proprii.
Varful piramidei este ocupat de valori considerate “de top”: valori care tin de educatie,
introspectie, evolutia superioara a fiintei umane, Educatia aduce dupa sine o abordare pozitiva
a vietii, dorinta de a despasi barierele artificiale ridicate de societate. Varful piramidei nu
poate fi conceput fara baza. La varful piramidei sunt concentrate valori superioare, a caror
prezenta permite modelarea personalitatii umane, in sens benefic. Societatea poate evolua pe
orizontala, prin implinirea nevoilor bazale si pe verticala, prin educarea si modelarea
personalitatii. Avantajul promovarii valorilor superioare la cat mai multi indivizi, este
reprezentat de posibilitatea acelei societati de a evolua rapid, prin creativitate, integrare a
valorilor, sanatate morala si fizica a indivizilor care o compun. Intelegerea potentialului
personal, permite accesul la intelegerea potentialului umanitatii in general. Trecerea de la
interesul pur personal, inspre interesul si dorinta de implicare in rezolvarea problemelor
 14

majore ale umanitatii, inseamna trecerea de la o viziune de tip egocentric, minimalist, la una
de tip profund umanist, vizionar.
Conform lui Maslow, doar 2% dintre indivizii umani ajung la stadiul nevoii de auto-
actualizare, insotita de comportament si implicare corespunzatoare acestui stadiu. Evolutia
personalitatii umane se pare ca este legata de implinirea acestor nevoi si implicit de aparitia
dorintei de auto-depasire si trecerea la un stadiu superior al nevoii de auto-actualizare.
La polul opus - satisfacerea tardiva, dificila, a acestor nevoi, duce in timp la epuizarea
individului, la descurajare, nesiguranta, lipsa de orizont, marginalizare, boala.
Din pacate, in societatile in care, majoritatea indivizilor lupta cu nevoile primare de
supravietuire, se vor “selecta” doar un procent restrans, cu interes pentru intelegerea rolului
dezvoltarii personale. Din aceasta ultima categorie - un procent extrem de mic, ajung sa aiba o
viziune de tip umanist privind evolutia societatii in sine si depun in mod practic si constant,
toate diligentele pentru a “impinge” acea societate inainte. Ca o ironie a sortii - ajung la
aparitia si dezvoltarea SBO, o parte a indivizilor proveniti din aceasta ultima categorie,
“zdrobiti” intre aspiratiile lor, misiunile asumate nerealist si lipsa de intelegere/acceptare a
membrilor societatii, pentru a carei evolutie, au depus toate eforturile.

Anii 70-80 aduc dupa sine, discutii care au in centrul lor, caracterizarea personalitatii
unui individ pe baza de masuratori obiective, utilizand chei precum: coeficientul de
inteligenta si inteligenta emotionala.
Coeficientul de inteligenta IQ -intelligence quotient- scor calculat de teste speciale
aplicate, care determina nivelul de inteligenta al unui individ. IQ reprezinta inteligenta umana
innascuta.
Inteligența a fost definita de William Stern ca fiind “aptitudinea generală a individului
de a-și adapta conștient gândirea unor cerințe noi: ea este capacitatea spirituală de adaptare
generală la noile cerinte și condiții ale vieții”
Alfred Binet a fost cel care a efectuat pentru prima data, teste psihometrice de masurare
a inteligentei unui individ.
Valoare medie este de 100 la aprox 50% dintre indivizii umani.
IQ poate varia in limite largi: astfel se pare ca 0,2 % dintre indivizii umani au un
IQ>140 si aprox 50% dintre indivizi au un IQ cuprins intre 100-110.
Fig. 2
 15

Inteligenta emotionala reprezinta capacitatea de a identifica, intelege si gestiona stari

si sentimente proprii noua cat si pe ale altora
Intelegerea conceptului de inteligenta emotionala, ne permite practic dezoltarea
abilitatilor proprii de supravietuire. Nu intotdeauna indivizi cu IQ ridicat au si succes social.
Sunt exemple multiple despre indivizi ajunsi in varful ierarhiei sociale si care nu exceleaza
printr-un IQ miraculos. In aceste conditii intrebarea legitima care se pune este: care este
mecanismul de rezolvare a acestei ecuatii?
Cum reuseste un individ cu IQ relativ mediu, sa exceleze intr-un domeniu de varf? Cum
este posibil in cazul subiectului aflat in discutie -SBO la personalul medical- ca un individ cu
IQ relativ peste medie, capabil de autodepasire, creativitate, efort sustinut, sa se prabuseasca,
intr-un context in care un alt individ, cu IQ mai mic, face fata cu relativ succes si nu se
imbolnaveste?
Uneori, raspunsul la aceste intrebari, pot constitui pasi in procesul de preventie sau
tratament in cazul SBO.
Componentele Inteligentei Emotionale (EI):
Fig. 3

Constiinta de sine, fara a avea pretentia unei definitii exhaustive, reprezinta sistemul de
valori pe care il reprezentam cu fiinta noastra fizica, biosica si noesica (structura superioara a
fiintei umane: gandire, memorie, limbaj, afectivitate, in acceptiune academica, Interfata intre
Om si Univers sau Suflet in acceptiune laica) intr-o existenta, cu calitatile si carentele
remanente in ciuda educatiei, pe care ni le cunoastem si/sau ni le descoperim pe traseul
existential personal, capacitatea individuala de a ne intelege propriile stari si sentimente, de a
ne evalua corect personalitatea. Modul in care impactam existentele celor din jurul nostru sunt
tot parte a constiintei noastre de sine.
Autodirectionarea este capacitatea individului de a schimba o stare de spirit negativa
cu una pozitiva, de a trece rapid si eficient de la o stare contextual-distructiva pentru psihic si
fizic, la o stare contructiva, cu influente benefice asupra sinelui si implicit asupra anturajului.

Inteligenta interpersonala asigura comunicarea optima interpersonala adaptata

situatiei, in cinci pasi:
 identificarea corecta a propriilor emotii,
 16

 gestionarea emotiilor personale,

 capacitatea de evaluare rapida a starii emotionale a interlocutorilor,
 gestionarea emotiilor interlocutorilor in sens pozitiv,
 capacitarea anturajului in vederea indeplinirii unui obiectiv comun, in
mod ideal benefic pentru grupul social.
Inteligenta emotionala este considerate in momentul de fata cheiea succesului social
individual.
Intrebarile de baza:
a. Cum reuseste un individ cu IQ relativ mediu, sa exceleze intr-un
domeniu?
Pentru ca intelege valoarea simpla a increderii in sine si are acest parametru foarte bine
dezvoltat. Intelege si isi dezvolta in timp ”dotarea nativa”:
 abilitati sociale,
 optimism,
 incredere intr-un obiectivul ales/prestabilit.
b. Cum este posibil in cazul subiectului aflat in discutie -SBO la personalul
medical- ca un individ cu IQ relativ peste medie, sa se prabuseasca, intr-un context in
care un alt individ, cu IQ mai mic, face fata cu relativ succes si nu se imbolnaveste?
In primul caz, avem de a face, cu indivizi de valoare, confruntati cu suprasolicitarea
fizica si psihica permanenta, asumarea unor sarcini in exces, stabilirea unor obiective
nerealiste, incapacitatea de a-si cunoaste foarte bine limitele si a-si gestiona rapid si eficient
emotiile proprii, evaluarea incorecta si incompleta a capacitatii interlocutorilor de a rezolva
anumite sarcini in conformitate cu obiective reale si posibile de atins, incapacitatea personala
de a delega sarcini din teama obsesiva, ca aceste sarcini sa fie indeplinite sub nivelul
asteptarilor targetate.
In al doilea caz, “un individ cu IQ mai mic face fata cu relativ succes si nu se
imbolnaveste. Persoana in cauza ramane in limita “fisei postului”. Actioneaza pentru a
evidentia mai mult propria persoana, utilizand “sensibilitatile” colaboratorilor in scopul
rezolvarii rapide a situatiei generatoare de conflict. Daca ar fi sa il incadram in piramida
Maslow, nu ar intra in categoria celor 2% al caror obiectiv principal in viata ramane auto-
actualizarea. Acest din urma individ, va avea un pseudo- succes social, intrucat se consuma
mai putin, utilizeaza oportunitatile oferite de slabiciunile conjuncturale ale anturajului,
reuseste sa atinga performanta, datorita abilitatii sale de exceptie de a recunoaste si delega
sarcini inspre persoane competente si implicate, fara insa, a le scoate in evidenta calitatile si
rolul acestora, in rezolvarea situatiei.
2. Genetica si Comportament dr. Valeria Herdea
Comportamentul uman are un determinism plurifactorial. Genetica isi are un rol bine
definit in generarea unui anume tip de comportament, dar rolul educatiei, suma experientelor
personale, influenta familiei, anturajului apropiat, al mediului, in desavarsirea, maturizarea
unui individ, ramane esential. Reactiile sale, atitudinile pe care le va adopta in varii
circumstante, deciziile finale, pot si vor fi influentate de genetica sa, dar impactul covarsitor il
vor avea factorii externi: educatie, mediu, etc
Genetic putem apartine unei familii, mai mult sau mai putin bine structurate, cu oameni
pasnici sau violenti, cu oameni colerici sau melancolici ca si mod de manifestare. Preluam de
la ambii genitori, caracteristici care ne vor determina anumite comportamente, de la banalul
refuz al unui aliment –fara a avea o explicatie rationala imediata si pana la reactia emotionala
in fata unei anumite situatii cu care venim in contact, comportamentul nostru va putea varia
extrem de mult. Persoanele in viata, care ne-au cunoscut parintii, sunt marturia vie a
“asemanarii” comportamentului nostru cu cel, al unuia dintre parintii nostri, intr-o situatie
similara.
 17

In momente de tensiune emotionala negativa, unii parinti sau din pacate chiar dascali,
utilizeaza fraze care pot produce adevarate ravagii in viata copiilor lor: ”semeni cu tatal
tau”… ”semeni cu mama ta”… “nu te-am putut educa”… “nu vei face nimic in viata exact
ca….” si din pacate, celebra fraza ”nu se va alege nimic de …” - atat de des prezentata in fata
psihologilor, in anamneza pacientilor suferind la varsta adulta, de SBO. Aparent simple
expresii, in fapt, reactii in fata nereusitelor personale, transferate cu inconstienta, asupra
copiilor pe care ii avem in grija, marcheaza existenta unui individ, la varsta la care acesta, ar
trebui sa aiba modele comportamentale de mare valoare, pe care sa le copieze si care sa il
sprijine in conturarea unei personalitati armonioase.
De ce ar fi important un astfel de aspect in viata noastra?
In primul rand, pentru ca astfel de situatii, genereaza comportamente si personalitati pe
masura. Pentru ca mesajele transmise sunt demotivante, mai ales cele receptionate in perioada
copilariei. Ele amprenteaza subconstientul, la varsta de adolescent, tanar sau chiar de om
matur si determina atitudini, comportamente speciale. In profesia medicala, acest tip de
amprente, impacteaza viata adultului, cu repercursiuni severe in evolutia si formarea sa ca om.
In general, devin personalitati, care doresc sa se autodepaseasca, sa demonstreze contrariul
programelor”verbale” transmise/imprimate, in copilarie. Majoritar, sunt persoane din
categoria ”workaholic”- dependenti de munca, performeri, putin concilianti, combativi.
Apar din nou, doua modalitati de reactie, in care amprentele din copilarie/adolescenta,
primeaza:
- In cazul mesajului: ”eu Sunt precum tatal meu…mama mea…” modelul de coping
functioneaza subliminal. Comportamentul poate fi violent, verbal uneori in extremis chiar
fizic, cu minimalizarea meritelor personalului din subordine. Genereaza, in anturajul personal
sau la locul de munca, in mod voit tensiune, anxietate, discomfort. Principiul de baza:
”dezbina si condu” este emblematic pentru acest tip. Din pacate, la locul de munca unde
activeaza un astfel de personaj, numarul celor care vor ajunge sa dezvolte un sindrom de
burn-out va fi mult mai mare, comparativ cu alte compartimente. Randamentul profesional
general, scazut, rezultatele profesionale ale sectiei, calitatea vietii pacientilor ingrijiti, pot fi
criterii in evaluarea reala a acestui personaj.
- In cazul mesajului: ”Eu Nu Sunt precum tatal meu …mama mea…”, chiar daca
dansii, au fost addicti, violenti, etc, EU, nu voi fi asemeni lor, pentru ca am invatat sa disting
Binele de Rau. Modelul coping functioneaza si aici, dar modelele sunt preluate majoritar din
afara cercului familial: profesorii avuti in liceu, facultate, etc. Este modelul autodidact, care a
reusit sa constientizeze si sa prioritizeze nevoile existentiale si sa isi ierarhizeze propriile
aspiratii. Acest gen de persoane, isi stabilesc propriile reguli si principii de viata, pe care o
data impuse, se straduiesc sa si le respecte. Au standarde profesionale inalte si reusesc sa
genereze un climat de munca stimulativ, incurajeaza creativitatea, loialitatea, dezvolta echipe
de profesionisti -adevarate “pepiniere”, bazate pe incredere si stabilitate. Devin genul de lider
charismatic, model pentru altii, prin consecventa si pasiune. Principiul coordonator: ”omul
sfinteste locul”… demonstrand, ca genetica are rolul sau, dar, desi considerata de statisticile
medicale ca fiind “factor nemodificabil”, amprenta genetica, poate fi surclasata prin educatie
si disciplina atent monitorizata.
In alegerea unui coordonator al activitatii medicale, ar fi recomandabil sa se utilizeze si
in practica “un model ideal” pentru cerintele job-ului. Criteriilor de alegere: pregatirea
profesionala, rezistenta fizica, anduranta la stres si capacitatea de decizii rapide si inalt
eficiente, coordonarea muncii de echipa, ar trebui sa le primeze ascultarea activa, capacitatea
de a comunica cu fiecare om, deschiderea spre nevoile personalului aflat in subordine,
cunoasterea modalitatilor de a motiva oamenii, de a-I interconecta si de a-I cointeresa pentru
a evita situatiile dezvoltarii sindromului de burn-out, fenomen nociv nu doar persoanei
 18

afectate, dar in mod special, rezultatelor muncii in echipa si, in final, reducerii calitatii vietii
pacientilor.
3. Forme de manifestare ale comportamentului dr. Valeria Herdea
Comportamentul uman reprezinta manifestarea de baza a personalitatii umane. Privit ca
ansamblul actiunilor noastre si al reactiilor noastre, generale, la mediul in care traim,
comportamentul este la randul sau, o entitate aflata in stransa interdependenta cu capacitatea
de comunicare individuala verbala sau non-verbala si factorii de mediu culturali, sociali,
economici.
Comportamentul este interconectat cu procesul de modelare permanenta a fiintei
umane. Ramane unul dintre atributele fiintei umane, care influenteaza procesul decizional pe
termen scurt sau lung cu impact profund asupra evolutiei individului. Modelul
comportamental individual, este rezultanta procesului de invatare si acumulare, parte -teorie
controversata- legat de genetica proprie, parte modelat architectural, prin intermediul
experientei existentiale personale.
Fig. 4

Comunicarea presupune in esenta, minim doi parteneri: emitatorul unui mesaj si

receptorul care receptioneaza mesajul primit. Mesajul este codificat intr-un algoritm, a
carui decodificare corecta si completa, va fi realizata de catre destinatar - receptor al
mesajului. Decodificarea corecta depinde de complexitatea algoritmului primit, fiind
realizabila in functie de pregatirea biosica a receptorului pentru subiectul comunicarii. O
multitudine de factori influenteaza acest proces fundamental pentru derularea Vietii:
informatia structurata in algoritm, afinitatile dintre cei doi parteneri de dialog, experienta
comunicarii, starea de sanatate, factori de mediu, capacitatea de decodificare mai mult sau
mai putin corecta a algoritmului transmis, bazata pe pregatirea biosica a individului receptor,
etc. Intre cei doi parteneri se deruleaza un proces complex, care va avea ca rezultat luarea unei
decizii. Decizia va reflecta nivelul de intelegere finala corecta sau incorecta a mesajului.
 19

Fig. 5
20
 21

Comunicarea poate primi aspecte variate, in functie de tipul de comunicare care se deruleaza
intre partenerii procesului in sine. Comunicarea se realizeaza in diferite forme:

a. comunicare verbala – avand la baza limbajul,

b. comunicare non-verbala – avand la baza limbajul trupului, gesturi, mimica,
c. comunicare subtila – avand la baza capacitati de comunicare extrasenzoriala, in cazul
persoanelor dotate cu capacitati native sau educational - antrenate in vederea unui
astfel de exercitiu.
Persoanele inzestrate cu calitati foarte bune de comunicare, stabilesc relatii sociale
relativ usor, procesul de comunicare derulat intre doi astfel de parteneri, avand un randament
maxim de transmitere si receptionare a informatiilor. La polul opus, exista indivizi la care
procesul comunicarii este dificil, fie prin capacitatea redusa de a recepta si decodifica in mod
corect mesaje, fie receptioneaza si decodifica in mod corect, dar nu finalizeaza actul
comunicarii prin feed-back (volitional sau nu). In acest din urma caz, lipsa comunicarii
adecvate, poate insemna feed-back negativ. In viata reala, comunicarea dificila, in special cea
in mod repetitiv dificila, lipsita de feed –back constructiv, devine demotivanta si duce la
inrautatirea conditiilor de mediu (loc de munca, familie, anturaj, etc). Comunicarea dificila se
afla la baza majoritatii conflictelor de munca sau familiale.
Barierele in procesul comunicarii, devin cauza principala a derularii defectuoase a
procesului de constructie si consolidare a unui colectiv.
Pot fi generate prin mecanisme diferite:
- comunicare dificila intre specialisti,
- bariera birocratica-comunicare dificila medic-personal administrativ,
- comunicare dificila specialist-pacient,
- comunicare dificila cu terti (apartinatori, presa, decident, etc)
- aprovizionare inconstanta materiale sanitare, medicamente,
- nivel educational diferit,
- stare de sanatate fizica si/sau psihica,
- diferente de limba,
- traditii, credinte,
- pozitie sociala.
- temperament, diplomatie,
- intretinerea sau aplanarea conflictelor.
Calitatile de bun comunicator ale coordonatorului unei echipe, aptitudinea de a asculta,
a decodifica in mod corect informatia primita de la membrii echipei, ascultarea activa in mod
deosebit, permit structurarea unui proces decizional corect, echitabil si in final cresterea
increderii in cadrul echipei. Increderea ramane ”ingredientul-condiment” care va permite
sudarea unei echipe puternice avand ca rezultat principal fidelizarea echipei fata de valorile
comune pe care s-a construit acel colectiv.
4. Modularea comportamentului in conditiile instalarii SBO dr. Valeria Herdea
Instalarea SBO, se face lent, progresiv, pe un fond de rezistenta la agresiuni ridicata, in
special, la personalul medical, antrenat sa faca fata stres-ului zilnic. Instalarea progresiva a
acestui sindrom, in cele mai multe cazuri, este trecuta cu vederea, atat de individul expus, cat
si de anturajul in care acesta isi desfasoara activitatea.
In practica, ne confruntam cu:
- un tip de “stres benefic”- cel care sta la baza creativitatii noastre si care este insotit de
un tonus fizic si psihic adecvat starii de bine.
-un nivel de “stres patologic”- asociat unei posibile imbolnaviri prin persistenta si efect
cumulativ.
 22

O clasificare simplista a stres-ului:

a) Stres acut
b) Stres repetitiv/recurrent/intermitent
c) Stres cronic/prelungit
d) Sindrom de burnout (SBO)
Stres-ul acut -survine in situatii de criza (ex. decizia noastra de a interveni sau nu,
poate influenta salvarea unei vieti, intr-un moment “X”).
Stres-ul repetitiv/recurent intermitent - poate fi asimilat profesiei medicale - prin
definitie, dar poate fi contracarat, printr-o atmosfera de lucru bazata pe relatii de respect,
incredere, prietenie, atmosfera placuta, stimulativa.
Daca stres-ul repetitiv actioneaza pe fondul unor disensiuni repetate si ele, atmosfera de
lucru este incordata, personalul medical nu cultiva relatii amiabile, nu exista relatii de respect,
incredere, el poate deveni “poarta de intrare” larg deschisa pentru SBO.
Stres-ul cronic -mentinerea unor relatii tensionate, conflictuale, pline de suspiciune
intre membrii aceluiasi colectiv, atitudinea injusta, lipsa de apreciere a muncii depuse, pot
duce, din pacate, la instalarea SBO.
In aceasta situatie, se discuta despre:
 factori predispozanti - munca dificila, resposabilitati de care depinde permanent viata
pacientilor, conducere despotica, tensiune permanenta, etc
 factori determinanti - decesul unui pacient, o acuzatie severa nefondata, etc
Profilul individului care se afla la risc sa dezvolte SBO - persoana implicata social,
profesional, familial, cu capacitatea de a-si asuma responsabilitati peste puterile fizice si/sau
psihice, perfectionist sau din contra, persoana echilibrata din colectivul respectiv, care a trecut
printr-o trauma majora pe plan personal, despre care nu a vorbit si refuza sa discute deschis
despre problema respectiva.
Un prim semnal de alarma raman modificarile de comportament individual.
Comportamentul uman se moduleaza in functie de tipul de situatie la care este supus.
Reactivitatea individului are la baza mecanisme de protectie, instinct ancestrale de
autoconservare.
Modificarile comportamentului includ:
 modificari de comunicare verbal: apare limbajul pauper, semi-articulat, fara modulatii
sau intonatie,
 modificari in comunicarea non-verbala: absenta zambetului, evitarea contactului
vizual, abtinerea de a da mana cu persoanele intalnite fie colegi, fie pacienti.
Transmiterea mesajelor se face intr-un mod care nu mai permite decodificarea facila si
corecta, de catre interlocutor, ceea ce permite aparitia riscului de interpretare defectuoasa a
mesajului si in consecinta decizii care pot afecta relatii intre membrii aceluiasi colectiv dar si
mai grav, pot duce la erori medicale cu afectarea sigurantei pacientului.
Nu exista feed-back, ca rezultat la primirii unui mesaj. Exista decizii care contravin
asteptarilor anturajului-pacient, colegi, apartinatori. De multe ori, bizareria comportamentala a
individului pana atunci considerat ireprosabil, fiind un semnal serios de alarma pentru anturaj.
Barierele de comunicare interpersonale devin din ce in ce mai serioase iar starea
conflictuala sau non-comunicativa, afecteaza randamentul muncii intregului colectiv. Riscul
aparitiei situatiilor tensionate ramane permanent prezent intr-un colectiv care lucreaza sub
presiune.
Marea arta a conducatorului colectivului-cu riscul repetitiei- ramane ascultarea activa a
fiecarui membru al echipei, identificarea rapida si medierea tensiunilor aparute, discutii in
grup largit pentru a creste transparenta, a restabili increderea intre membri echipei. “Dreptul la
cuvant” a fiecarui membru al echipei, stabilirea unor reguli de grup, sarcini bine stabilite
pentru fiecare membru al grupului -fisa postului- termene clare si respectarea acestora,
 23

evaluare periodica, strategii pentru optimizarea fluxului de lucru, alternarea echilibrata a

timpului de lucru cu timpul personal - fiind doar cateva dintre metodele accesibile oricarui
colectiv modern. Ele vor permite preventia aparitiei unor conditii favorizante producerii SBO,
identificarea la timp a unor probleme potentiale si nu in ultimul rand, obtinerea de Timp -
factorul cel mai pretios pentru solutionarea corecta a situatiei.

III. Conceptul de Stres dr. Ileana Brînză

Pentru prima dată, în 1920, Walter Cannon, identifica modificările psiho-neuro-

fiziologice definind reacția de panică. Această definiție a reprezentat primul pas în înțelegerea
și detalierea ulterioară a noțiunii de stres.
Definitie: stresul este reprezentat de orice factori de mediu (emoții, traumatisme, frig,
căldură,...) care pot provoca o stare de tensiune și o reacție de alarmă determinând uneori
înbolnăviri grave (DEX).
Răspunsul la stres a fost definit de Hans Selye (1946) ca fiind un sindrom general de
adaptare ce se caracterizează pritr-o evoluție în trei etape:
• de alarmă/luptă (modificări inițial fiziologice, apoi hormonale): furie,
agresivitate verbală și fizică, ...
• de rezistență/fugă (organismul se adaptează, persistând încă
modificările hormonale): izolare socială, dependență de televizor, internet, jocuri
de noroc, diverse substanțe, ...
• de epuizare (resursele de adaptare ale organismului scad prin epuizarea
mecanismelor neurovegetative): lipsa reacțiilor fizice sau psihice, sentiment de
neputință, stare depresivă.
Conceptul general de stres exprimă un sindrom multisimptomatic, difuz, cu manifestări
biologice și psihice. Echilibrul intern al organismului este asigurat de homeostazie, în timp ce
echilibrul intern al psihicului este asigurat de echitimie (etapă de echilibru emoțional).
Stresul psihic poate fi produs doar de
 factori psihici și vorbim despre stresul psihic primar,
 factori fizici (lumină puternică, întuneric, zgomot intens), chimici (mirosuri) sau
biologici (starea de boală) și ne referim la stresul psihic secundar.
Expunerea prelungită/permanentă la factori de stres duce la apariția unor boli somatice
sau psihice.
Stresul zilnic afectează mai mult decât evenimente negative majore, dar rare.
În practica curentă, personalul medical este supus unor multipli și variați factori de
stres:
a) responsabilitati mari (volum mare de munca cu număr mare de solicitări care depăşesc
posibilităţile de preluare, lipsa altor servicii similare de îngrijire sau a personalului
calificat) sub presiunea timpului, cu suprasolicitare emotionala (perceptia subiectiva a
presiunilor),
b) suprasolicitare fizica si deprivare de somn,
c) exigente profesionale inalte, rivalitate profesionala, conflicte de rol,
d) comunicare deficitara intre specialitati si intre esaloanele sistemului medical,
e) participare redusă sau lipsa participării la procesul de decizie, control, lipsa consultării
membrilor echipei, probleme manageriale, intretinute de lipsa comunicării in cadrul
echipei, dublata de o slaba competenţă a personalului din subordine si nesiguranţa
decizională.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 24

Activitatea medicală este o activitate de echipă. Performanțele profesionale depind și de

armonia echipei în care lucrăm. Identificarea cauzelor eventualelor disfuncționalități permite
adoptarea conduitei corecte, scăzând macar parțial unii factori de stres.
Fig. 6

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
f) condiţia precară socio-economică a pacienţilor, probleme de comunicare: nivelul redus
de cultură medicală a pacienţilor/aparţinătorilor cu asteptari profesionale greu de
indeplinit; dorinţa aparţinătorilor de a păstra secret diagnosticul si prognosticul,
g) prognostic nefavorabil al pacientului in ciuda eforturilor depuse, suferinta pierderii
pacientului,
h) legislatie ambigua, lacunara, supusa unor modificari frecvente ce amplifica birocratia
si intretine sentimentul de teama,
i) probleme financiare.
O mențiune aparte trebuie făcută despre Sindromul de Stres Posttraumatic
(Posttraumatic Stress Disorder - PTSD), care a fost prezentat ca o tulburare de anxietate în
DSM-IV-TR (Asociația Americană de Psihiatrie, 2000), dar care este inclus într-un nou
capitol în DSM-5 (2013). Sindromul de Stres Posttraumatic (PTSD) este caracterizat în
principal prin expunerea unui individ la un eveniment catastrofic, traumatic, care depăsește
capacitatea acestuia de a face față situației traumatice. În criteriile de diagnostic se precizează
că un eveniment advers, catastrofic, precede PTSD (moartea cuiva, amenințarea cu moartea,
injurii serioase la adresa propriei persoane sau agresiune sexuală).
PTSD apare fie la cei care sunt sufera direct experienta traumatica, fie sunt martori la un
eveniment traumatic sau afla ca un eveniment traumatic i s-a produs unui membru apropiat al
familiei sau bun prieten (sensibilitate empatică, contratransfer).
PTSD este întreținut si de trăirea repetată sau expunerea la stimulii negativi ai
evenimentului traumatic prin intermediul mijloacelor media, imagini, poze, video, reportaje
tv, filme.
Din punct de vedere clinic apar modificari importante care schimba semnificativ
interactiunile sociale, calitatea muncii si a odihnei.
 25

Prognosticul favorabil a PTSD este dat de debutul rapid și durata scurtă, de starea de
sănătate buna pre-eveniment decanșator, existența suportului social, absența abuzurilor
(alcool, droguri) și a altor tulburări psihice.
1. Modularea comportamentului in conditii de stres dr. Ileana Brînză
Generalități Debutul carierei de medic, ca orice debut profesional, poate deveni
stresant prin neconcordanța dintre așteptările și realitățile mediului profesional. Aspirațiile
profesionale, firești, pot influența viața personală, timpul petrecut cu familia, generând
conflicte. Maturitatea poate aduce sentimentul de plafonare prin lipsa oportunităților de
dezvoltare în domeniul nostru de activitate. Acum, mai mult ca în trecut, finalul carierei poate
genara anxietate prin diferențele dintre competentele personale și performanțele tehnologiei.
Factorii din mediul intern sau extern, care se repetă cu o frecvență sau intensitate care-
i fac să fie percepuți ca amenințători și care necesită reacții de adaptatare ne modifică
comportamentul în condiții de stres.
Factorii de mediu pot fi:
- Reali - o amintire a unei experiențe trăite, sau
- Imaginari - construim în mintea noastră situații care se pot transforma în
realitate sau nu.
Ei pot fi legați de situația:
• sănătății fizice/psihice,
• financiară,
• profesională și a locului de muncă (condiții de muncă, volumul muncii,
responsabilitate, schimbări organizaționale, comunicare deficitară sau relații
conflictuale cu pacienții, colegii, angajații, subalternii, șefii, ...),
• familială (comunicare deficitară, relații conflictuale cu unii membri ai
familiei, alcoolism, divorț, deces, ...),
• socială (lipsa înțelegerii și a sprijinului social, a prietenilor, relații
conflictuale cu anturajul, ...),
• personală (abuz fizic, emoțional, sexual, neâncredere în propria
persoană, diverse nemulțumiri legate de aspecte ale propriei vieți, ...)
Filtrele personale ne permit:
- amplificarea sau diminuarea reacțiilor în funcție de felul în care percepem
fatorii de stres,
- păstrarea sau pierderea echilibrului între cerințele mediului (intern sau extern)
și resursele personale de a face față acestor cerințe.
Aceiași factori de mediu (externi sau interni) sunt percepuți diferit de fiecare dintre noi,
astfel incat activitatile pe care le facem pot fi:
• provocatoare sau relaxante,
• amenințătoare sau incitante,
• facile sau imposibil de realizat.
Existența și eficiența filtrelor personale poate fi susținută de teoria salutogenezei (relația
dintre sănătate și boală), dezvoltată din 1979 de Aaron Antonovski (teoria este susținută și de
cercetări recente de psihoneuroimunologie).
Absența patologiei nu înseamnă obligatoriu că avem o stare de bine. O bună stare de
sănătate poate fi suținută direct de factori psihologici pozitivi cum ar fi:
- sentimentul, permanent și durabil, de încredere;
- solicitările (stimulii) pe care le întâlnim sunt predictibile, explicabile,
provocatoare și benefice dezvoltării noastre profesionale/personale;
 26

- avem capacitate de decizie și control pentru că înțelegem semnificația

solicitărilor la care suntem supuși.
Așa s-a născut conceptul de simţ intern al coerenţei, aplicabil diferitelor culturi, care
este o sinteză a concepţiei despre lume a persoanei în timp, într-o anumită epocă. În 1987
Antonovski dezvoltă scala SOC (Sense of Coherence Scale) ca o măsurătoare ştiinţifică legată
de conceptul de salutogeneză. Scala este un chestionar de autoevaluare care măsoară
dispoziţiea, hotărârea, modalitatea, forţa, limitele pe care le avem în a interpreta beneficiile
unui factor de stres și capacitatea de a aprecia că vom face față acestor stresori.
Componenta subiectivă a stresului face ca acesta să fie un fenomen bio-psiho-social
complex, iar răspunsul să fie consecința împletirii moștenirii genetice cu experiențele de viață
personale.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Gerontologii americani, cercetând istoricul celor peste 400 de centenari din SUA, au
constatat trei tipare:
• 32% barbaţi şi 15% femei, EVAZIONIŞTII (fără nici o boală)
• 24% barbaţi şi 43% femei, SUPAVIEŢUITORII (o boală asociată
vârstei: AVC, b. cardiacă, cancer, HTA, DZ, BPOC, cu debut înainte de 80 ani)
• 44% barbaţi şi 42% femei, AMÂNĂTORII (o boală asociată vârstei, cu
debut după 80 ani)

Printre centenari se aflau personane cu un stil de viață diferit: vegetarieni sau omnivori,
sedentari sau sportivi, dar predominau normoponderalii și nefumatorii. Starea civila a fost
reprezentată majoritar de femeile niciodată căsătorite, iar mamele dupa vârsta de 40 ani
predomină.
(Perls, Alpert si Fretts, 1997; Perls, Hutter-Silver si Lauerman, 1999; Silver, Bubrick,
Jilinskaia si Perls, 1998)

Numitorul comun al acestor centenari este capacitatea de a gestiona stresul!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Evaluarea permanentă a factorilor de mediu duce la identificarea situațiilor în care

cunoștințele, emoțiile și atitudinile noastre – pe scurt: resursele proprii – nu mai fac față
cerințelor. Stresul generează un proces de adaptare. Evaluarea, adaptarea, reevaluarea, o nouă
modalitate de adaptare, toate se desfășoară continuu folosind din plin și bazându-se pe
resursele proprii: intelectuale, fizice, emoționale, sociale și nu în ultimul rând pe modul
gândirii noastre și pe interpretarea pe care o dăm noi acestor resurse.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
În vara Olimpiadei de la Moscova, eram la Samarkand (Uzbekistan). În fața porților uneia
din Medresele Registanului ne-am oprit impresionați de dimensiunea și aspectul acestora. Ne
întrebam ce poate fi în spatele lor și de câți oameni este nevoie pentru a le deschide. Cineva
din grup s-a apropiat de poarta și a împins-o: poarta s-a deschis suficient pentru a vedea
șantierul din spatele ei și stivele de plăci din celebra faianță albastră de Samarkand!
Când factorii de mediu ne sunt potrivnici să avem deschiderea și curajul de ne încerca
propriile puteri pentru a ne realiza obiectivul!
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Concluzii
1. Felul în care ne apărăm (prin anticipare, reprimare, umor, ...) indică gradul
nostru de maturitate, de conștientizare a naturii amenințării. Reacțiile mature de
apărare au la bază mecanisme eficiente de adaptare (coping). Copingul este un
 27

proces activ prin care autoapreciindu-ne activitățile și motivațiile personale,

putem controla și face față situațiilor stresante.
2. În orice situație ne aflăm, facem instantaneu un proces mental de evaluare a
acesteia pentru a aprecia: riscul pe care-l conține și resursele noastre de a-i face
față. Stresul apare doar dacă concluzia evaluarii ne arată că resursele noastre
sunt insuficiente pentru a face față situației sau factorilor de stres.
3. Pentru a ne putea adpta la o situație, stresul este necesar, dar contează raportul
dintre intensitatea reacției de stres și nivelul performanței. Stresul poate fi
acelaș dar performanțele diferă de la persoană la persoană.
4. Stresul optim personal este o condiție importantă pentru eficiența maximă
individuală.
5. Adaptarea la stresul profesional bazată pe copingul centrat pe problema
(vigilent), pe termen lung, este mai favorabil decât cea bazată pe copingul
centrat pe emoție (evitant). Tipul de coping centrat pe problemă limitează
efectele negative fizice si psihice ale stresului.
IV. Factori de risc in aparitia si dezvoltarea SBO. Epidemiologia SBO
dr. Valeria Herdea

SBO este considerat a fi in esenta, rezultanta imbinarii a trei elemente clinice:

 epuizare emotionala,
 depersonalizare,
 performanta profesionala redusa,
atinge cote alarmante in ultimele decade ale secolului XX si inceputului sec XXI.
Stres-ul cronic, SBO, sunt “porti” de intrare pentru anxietate si/sau depresie -
entitati clinice extrem de serioase si din pacate, subdiagnosticate. Pe plan mondial, anul 2017
este un an de lupta impotriva efectelor depresiei- tocmai pentru a arata dimensiunea acestui
flagel.
In Comunitatea Europeana, conform statisticilor OMS (2017), aprox 27% din populatia
adulta (18-65 de ani), a experimentat in ultimul an, trecerea printr-un episod apartinand
spectrului tulburarilor mentale de diferite grade: de la abuzul de substante, tulburari
alimentare, la anxietate sau depresie.
OMS relateaza ca intr-o astfel de situatie trec anual circa 83 milioane de oameni din UE.
Date relevante vin dinspre tarile nordice. Date mai putin relevante apartin Sud-Estului
Europei, unde serviciile medicale sunt orientate spre tratament si nu inspre politici de tip
preventiv.
Fig. 7
 28

http://www.euro.who.int/en/health-topics/noncommunicable-diseases/mental-health/data-and-
statistics

In decursul anului 2016, un studiu derulat in Marea Britanie, arata ca in topul celor mai
mari amenintari de la locul de munca, pentru circa 70% dintre respondenti, pe prima pozitie
este plasat stress-ul. Stress-ul cronic este considerat in opinia respondentilor, o amenintare
serioasa, la adresa sanatatii mentale proprii (https://www.statista.com/topics/2099/stress-and-
burnout/)
In SUA, un studiu derulat in perioada aprilie-iunie 2016, avand ca grup tinta
profesionisti in sanatate, arata ca aproximativ 24,5% dintre medicii chestionati, au relatat cel
putin un episod de SBO cu tablou clinic complet
(https://www.statista.com/statistics/614082/us-physicans-feelings-professional-burnout/). In
medie, circa 4,3% dintre acestia din domeniile medicale de top, relateaza episoade severe de
SBO, pe parcursul derularii studiului observational.
In Romania, 1 din 6 persoane se confrunta cu elemente de anxietate sau depresie in viata
personala. Influenta acestui tip de patologie, asupra vietii sociale, nu poate ramane seaparata.
Locul de munca, grupul social, sunt impactate. Cuantificarea exacta a situatiei nu poate fi
realizata intrucat, se cunoaste doar varful iceberg-ului.
Ceea ce se stie din Romania, datele fiind preluate de pe site-ul CMR (2017), este ca in
perioada 2009-2015, au emigrat spre Vest, aprox. 14.000 de medici si 28.000 de asistenti
medicali. In Romania, in 2017 mai sunt in tara aprox 40.000 medici. Exodul populational al
acestei categorii, ramane un semnal puternic pentru situatia deloc infloritoare a acestei bresle.
Cifrele devin si indicator sensibil, pentru acoperirea serviciilor de sanatate in viitorii ani, intr-
o tara in care, starea de sanatate a populatiei, ramane inca mult sub media europeana.
Datele statistice care se fac referire la domeniul medial, sunt dificil de identificat de la
tara la tara, intrucat problema nu este recunoscuta si acceptata peste tot in Lume. Acest tip de
patologie, poate fi o reala amenintare pentru siguranta si securitatea in munca in domeniul
medical. Recunoasterea si acceptarea SBO ca boala profesionala, va constitui un castig
enorm, focalizand eforturile care sunt depuse actualmente, in vederea prezervarii sanatatii si
securitatii fortei de munca, in domeniul medical.
 29

SBO este o entitate clinica cu determinism multifactorial, printre factorii incriminati

sunt:
a) Factori de tin de individ
b) Factori ce tin de mediu
Se discuta de asemenea despre
Factori de risc
Factori determinanti
In practica, ramane esentiala grupa factorilor de risc - acolo unde putem interveni, prin
depistare precoce, inteventie rapida si eficienta, in vederea contracararii efectelor instalarii pe
termen lung a acestui sindrom. In principal se discuta despre:
A. Factorii de risc individuali
B. Factorii de risc socio-culturali
A. Factori de risc individuali dr. Valeria Herdea
Factorii de risc individuali, privesc individul in ansamblu, cu particularitatile sale
biologice, antecedente personale sau heredo-colaterale, tipologie comportamentala.
Parcurgerea punctuala a factorilor de risc care privesc individul, joaca un rol important
rol in intelegerea mecanismelor de aparitie a acestui tip de patologie iar pe de alta parte, poate
fi utila, in vederea elaborarii unei strategii eficiente, tintite, de prevenire.
1. Implicarea totala permanenta dr. Valeria Herdea
Candidatul ideal pentru aparitia SBO este reprezentat de tipul de individ care se implica
total la locul sau de munca, fie ca este vorba despre un Proiect individual sau colectiv.
Caracteristic este faptul, ca persoana in cauza, procedeaza in acelasi fel, repetitiv si fara pauze
de lucru. Este perfectionist, cu tendinte obsesiv-compulsive, preia sarcini multiple, nu
deleaga, fie pentru ca nu are in cadrul colectivului o persoana suficient de bine pregatita, fie,
pentru ca nu are incredere ca persoana care ar prelua si ar executa respectiva lucrare, o va face
conform standardelor in vigoare.
Solutia, in acest caz, este reprezentata de pregatirea de personal medical, astfel incat sa
existe la momentul X, minim un profesionist care sa poata prelua executarea sarcinilor, fara
riscuri adiacente. Discutarea proiectelor la nivelul echipei, delegarea de sarcini, repartizarea
sarcinilor cu termene fixe, fidelizarea echipei, solicitarea de feed-back periodic, raman solutii
optime.
Aplicabilitatea si sustenabilitatea solutiilor depind pana la urma, de resursa umana
calificata, responsabila, nivelul de implicare si preluare al responsabilitatilor la nivelul
membrilor echipei.
Modelul de lucru ideal recomandat (Prof Dr Acad. Ovidiu Bojor) este reprezentat de
schema 3X 8:
 8 ore lucru - loc de munca
 8 ore odihna activa
 8 ore - odihna prin somn
Pauzele permit refacerea fizica, refacerea intelectuala si creativitate in momentul
revenirii la locul de munca.
2. Efort psihic si fizic dr. Valeria Herdea
Efortul psihic prelungit - fapt demonstrat, duce la consumptie mai rapida. Refacerea
este mai lenta, ca durata in timp si mai dificila, organismul necesita resurse suplimentare in
vederea refacerii.
Dupa efort fizic, organismul se reface mai rapid, necesitand mai putine resurse.
Observatia clinica releva ca procesul de refacere dupa efort psihic intens, dureaza in
medie de doua ori mai mult timp, fata de refacerea organismului, dupa un efort fizic intens,
pentru un organism sanatos, de varsta medie, in conditiile derularii celor doua tipuri de
activitati intr-un interval de timp egal.
 30

In combinatie efort fizic si psihic, prelungite si recurente (ex garzi de noapte, absenta
unor perioade de concediu de odihna) duc la discomfort, acumulare de frustrari,
comportament si toleranta redusa la stres suplimentar si in final la SBO.
Personalul medical, supus zilnic unui stres prelungit, dublat de acumularea oboselii
fizice, poate avea un randament redus la locul de munca, tradus fie prin:
- toleranta redusa la factorii de mediu (apartinatori agitati, pacienti anxiosi, solicitari
multiple in acelasi timp, etc)
- reactii mai lente sau agitatie,
- decizii eronate cu impact negativ asupra serviciilor medicale oferite,
- decizia de abandon al locului de munca cu migrare spre un sector in afara sistemului
de sanatate.
In acest sens, solutia practica propusa pentru a preveni instalarea SBO, raman imbinarea
de munca si relaxare, conform principiului vechi ”ce este mult nu este si sanatos”: week-end –
urile prelungite in afara locului de munca, timp liber in natura, lectura sau muzica, alaturi de
familie sau prieteni apropiati. Periodic, acolo unde vacanta nu este posibila pe o perioada mai
lunga, se recomanda vacante, pentru perioade mai scurte, de minim doua ori anual. Aceeasi
perioada de timp de concediu de odihna (CO), spatiata in 2 anotimpuri s-a dovedit net
superioara, unei singure perioade mai lungi, in vederea refacerii integritatii fizice si psihice a
persoanei.
3. Vulnerabilitate individuala dr. Valeria Herdea
Fiecare individ are un prag de raspuns propriu la efectele stres-ului, solicitarilor
repetitive, la actiunea factorilor de mediu.
Concret: un stres major, epuizarea emotionala, suprasolicitarea fizica si psihica ex. –
garzi incarcate, zile de consultatii pline cu pacienti solicitanti, decesul unor pacienti in garzi
succesive - care afecteaza doua persoane de la acelasi loc de munca, va declansa la cele doua
persoane, efecte diferite. Reactia individuala depinde de: educatie, nivel de implicare,
responsabilitati in cadrul echipei, tipul comportamental, personalitatea fiecaruia.
Un stres major la locul de munca (ex: decesul unei persoane din colectiv) poate fi
perceput ca o drama individuala dar si ca o drama colectiva. Pierderea unei persoane din
cadrul colectivului, poate declansa sentimente de culpa, de inutilitate, de neputinta, insotindu-
se de tot cortegiul simptomatic de debut al SBO.
Reactia post-trauma va fi diferita, comportamentul pe termen mediu sau lung, va fi
diferit, comportamentul fata de terti (ex pacienti, apartinatori) va cunoaste modificari (ex
comportament de evitare, lipsa de comunicare, etc). Expresia traumei ramane o variabila
individuala. Imposibilitatea de a verbaliza durerea, imposibilitatea de a discuta cu colegii de la
locul de munca despre traumele repetate, lipsa unei analize situationale adecvate, pot, in timp,
sa modifice randamentul muncii la nivel de echipa, reduc dramatic creativitatea, nivelul si
interesul pentru implicare in bunul mers al lucrurilor la locul de munca.
Interventia unui coach-medic, antrenat pentru interventie in astfel de situatii, devine
componenta esentiala a procesului de vindecare individuala dar in egala masura si colectiva.
Interventia poate dura sapamani sau luni de zile, pana la restabilirea echilibrului in cadrul
colectivului.
4. Antecedente personale dr. Valeria Herdea
Modul in care reactionam la stres, la presiunea exercitata de factorii de risc din mediul
inconjurator, este dependent, in mod direct, de antecedentele noastre personale fiziologice si
patologice.
a. Fiziologice dr. Valeria Herdea
Efortul fizic prelungit este mai bine tolerat de catre barbati, efortul psihic prelungit este
mai bine tolerat de catre femei. Vulnerabilitatea creste in perioade fiziologice solicitante – ex:
 31

ciclul menstrual la femei reduce rezistenta la efort sau presiune psihica, avand mecanisme
controlate neuro-endocrin.
Persoanele tinere tolereaza mai bine lucrul in ture de noapte, timpul lor de reactie este
mai bun in cursul schimburilor de noapte, fata de o persoana cu varsta de peste 50-60 de ani.
Ideal in acest caz, este ca in echipele din turele de noapte, sa existe minim doua persoane –
din care una cu mai multa experienta si alta mai tanara, astfel incat echipa sa fie
complementara iar randamentul optim.
b. Patologice dr. Valeria Herdea
Ca orice alt personal incadrat, personalul medical poate fi afectat de boli cronice cu
potential evolutiv.
Boala proprie – in special, cand afectiunea cronica este progresiva sau afectarea starii
psiho-afective, atunci cand un membru de familie este afectat de o boala severa, se pot traduce
prin schimbari ale dispozitiei, ale modalitatii de comunicare si reactivitate la mediu.
Situatiile patologice (functionale sau organice) modifica randamentul la locul de
munca. In cazul persistentei fenomenului pe perioada indelungata, se observa reducerea
interesului fata de problemele de la locul de munca, scade creativitatea, interesul pentru
inovatie.
Situatiile patologice cu impact asupra comportamentului la locul de munca pot tine de
personal sau de apartinatorii personalului.
Este indicata cunoasterea situatiei familiale a personalului incadrat. Acest lucru va
permite posibilitatea de a interveni: prin modificari de program -facilitand un program flexibil
de prezentare la locul de munca, fie, prin gasirea unor modalitati de a ajuta indirect personalul
medical aflat intr-o situatie speciala. Daca se confrunta cu o problema de sanatate personala
-se pot gasi solutii curative, daca problema de sanatate este a unui apartinator al personalului
incadrat, se pot gasi solutii fezabile, de comun acord, pentru a usura accesul la servicii de
sanatate sau ingrijire suplimentara dedicate. Un astfel de ajutor, va permite personalului
medical, o mai buna concentrare la locul de munca si va relaxa atmosfera in cadrul echipei. In
subsidiar, persoana in cauza nu se va mai izola, nu va mai experimenta sentimental de izolare,
singuratate, se va simti sustinuta, inteleasa, va vorbi mai usor despre problemele cu care se
confrunta. Pentru echipa, acordarea de ajutor unui coleg care se confrunta cu o situatie
presanta, va face posibila reducerea sentimentului de culpabilitate si in final, va creste
sentimentul de incredere generala intre membrii echipei.
b. 1 Scala de stress dr. Valeria Herdea
Intr-un colectiv, stres-ul individual prelungit, al carui nivel este suficient de mare si
care actioneaza constant un timp indelungat, nu va ramane doar “individual”. Persistenta
factorilor de risc va influenta echipa intreaga in timp, capacitatea de concentrare si interventie
in momente cheie.
In vederea unei mai usoare evaluari a problemelor cu care se confrunta personalul pe
care il aveti in subordine, a situatiei generale de la locul de munca pe care il coordonati, o
trecere in revista a Scalei de Stress Holmes si Rahe, poate fi de un real folos. Completarea
scalei va lua maxim 10 minute, permitand evaluatorului sa genereze un model al nivelului de
stres, la care este supus pe plan individual, fiecare om, cu care lucreaza in echipa. La nivelul
echipei, va rezulta un “tablou” general al problemelor majore, pe care, medicul coordinator, le
va avea de infruntat si rezolvat.
Problemele unui bun manager incep cu resursa umana si abia apoi, cu resursa materiala,
birocratia sau procedurile de lucru. Omogenizarea echipei, presupune efortul sustinut de a
cunoaste oamenii care alcatuiesc echipa. Acesti oameni “vin” cu problemele aferente care pot
influenta nivelul de performanta. Separarea completa a vietii profesionale de cea personala -in
speta lipsa segmentului de comunicare privitoare la viata personala- va permite formarea unei
echipe performante, dar nu va permite intotdeauna si formarea unei echipe sudate. Fara a se
 32

dori o interventie abuziva in viata personala a componentilor echipei, discutia coordonatorului

cu fiecare om, permite stabilirea unei bune comunicari si optimizarea conditiilor de lucru. Nu
in ultimul rand, generarea echipelor de lucru pe principiile afinitatilor elective, a
compatibilitatilor pregatirii biosice/ noesice a fiecarui membru, permite obtinerea unui
randament superior de lucru in echipa.
Investitia in formarea unei echipe performante nu este doar de ordin material, inseamna
timp, energie, care pot fi irosite, daca nu sunt cunoscuti oamenii din echipa sau mai grav, pot
duce la echipe dizarmonice, non-comunicative, in care lipsa de comunicare optima, in
momente cheie, poate insemna pierderi de vieti omenesti. Acest aspect reprezinta una dintre
diferentele majore intre sectorul medical si orice alt sector de pe piata muncii: pentru oamenii
care lucreaza in domeniul medical exista recomandarea ca problemele personale, sa poata fi
rezolvate “a priori”, astfel incat concentararea si disponibilitatea de la locul de munca sa fie
maxime. In mod normal, problemele de ordin material, logistica ar fi recomandabil sa fie
rezolvate pentru a nu constitui un trigger permanent, la un nivel de stres oricum extrem de
ridicat si la o presiune constanta sub care se lucreaza.
Statusul material, securitatea sociala a familiei, posibilitatile de dezvoltare personala,
starea de sanatate personala sau a membrilor familiei, educatia, sunt factori care stau la baza
echilibrului psiho-emotional al personalului incadrat in job-uri de mare responsabilitate.

Scala de stres Holmes şi Rahe

Rang Eveniment Scor

1 Moartea soţului / soţiei 100

2 Divorţ 73

3 Separare conjugală 65

4 Eliberare din închisoare 63

5 Moartea unei rude dragi 63

6 Boală 53

7 Casătorie 50

8 Pierderea serviciului 47

9 Reconciliere conjugală 45

10 Pensionare 45

11 Boala a unei rude 44

12 Graviditate 40

13 Dificultăţi sexuale 39

14 Nou membru în famílie 39

15 Restructurare a afacerii 39

16 Schimbari financiare 38
 33

17 Moartea unui prieten 37

18 Schimbarea ocupatiei 36

19 Certuri mai frecvente 35

20 Datorii mari 32

21 Ipoteca 30

22 Schimbarea serviciului 29

23 Plecarea unui fiu/ unei fiice 29

24 Probleme cu socrii 29

25 Succes personal deosebit 28

26 Partenerul incepe sau inceteaza lucrul 26

27 Inceputul sau sfarsitul scolii 26

28 Schimbarea conditiilor de locuit 25

29 Modificarea unor obiceiuri 24

30 Probleme cu seful 23

31 Schimbarea programului/ conditiilor de lucru 20

32 Schimbarea locuintei 20

33 Schimbarea scolii 20

34 Schimbarea unor activitati de timp liber 19

35 Schimbarea unor activitati religioase 19

36 Schimbarea unor activitati sociale 18

37 Datorii mici 17

38 Schimbarea programului de somn 16

39 Reuniuni familiale 15

40 Schimbarea obiceiurilor alimentare 15

41 Vacanta 13

42 Craciun 12

43 Contraventii 11

Sources: Adapted from Thomas Holmes and Richard Rahe. Holmes-Rahe Social
Readjustment Rating Scale, Journal of Psychosomatic Research. Vol II, 1967.
 34

Traducere: https://danghenea.com/psihiatrie/stres/ce-este-stresul/scala-de-stres-rahe-si-
holmes/-2016

Completarea va duce la un punctaj aferent si la posibilitatea de interpretare a acestei

Scale de Stres:
 150 puncte - situatie cvasi-normala fara riscuri importante pentru starea
de bine a persoanei.
 150- 300 puncte - risc de aprox 50% in urmatorii 2 ani, de a trece printr-
o problema majora de sanatate, indusa de stres-ul prelungit.
 >300 puncte - risc de aprox. 80% in urmatorii 2 ani, de a trece printr-o
problema majora de sanatate, indusa de stres-ul prelungit, conform modelului de
predicție Holmes-Rahe.
Rezulatele obtinute pot fi utilizate pentru a genera mecanisme compensatorii rapid
eficiente.
b. 2 Anxietatea de separare dr. Valeria Herdea
Reprezinta una dintre traumele cele mai mari, care pot marca existenta umana.
Fie ca actioneaza in copilarie sau adolescenta, fara recunoastere precoce si o interventie
corectiva rapida, a unui specialist psiholog sau psihiatru, poate produce efecte dramatice pe
intreaga existenta a individului. De la despartirea copilului de mama in mod spartan adeseori,
in momentul intrarii intr-o colectivitate de copiii si pana la separarea copilului de
mama/parinti, in conditiile unui divort/deces al unuia dintre parinti si pana la cazul familiilor
transfrontaliere, cand unul sau ambii parinti sunt plecati la munca in strainatate iar copilul este
lasat in grija unei rude mai mult sau mai putin avizate/pregatite sa faca fata rolului de “parinte
temporar”, avand sau nu custodia legala a minorului, efectele pot fi devastatoare asupra
copilului iar in timp, amprenta marcheaza existenta adultului. Cu cat actioneaza mai brutal,
timp mai indelungat factorul inductor al starii de discomfort, cu atat efectele sunt mai serioase
pe termen lung. Exista o multitudine de comportamente reactive la astfel de traume, de tip
hibrid, adaptative sau intermediare, care merg de la revolta la furie, de la addictii (alcool,
tutun, droguri) la comportamente anti-sociale, de la instalarea semnelor unei anxietati la
depresie severa cu risc suicidar.
La varsta de adult, astfel de traume,“renasc” contextual (pe fondul efortului prelungit
fizic si psihic, lipsa de satisfactie si recunoastere a valorii intrinseci a muncii depuse, lipsa de
valorizare a capacitatilor individuale, stres-ul permanent, suspiciunea, etc) si devin “porti de
intrare” pentru SBO.
In viata profesionala, efectele devin manifeste prin doua tipuri de comportamente
extreme:
a. Comportament pseudo-addict - atasament exagerat fata de unul dintre membrii
echipei, de obicei de sexul corespunzator al persoanei de care individul a fost separat la varsta
mica. Pot genera probleme la alcatuirea echipei, a garzilor, intrucat comportamentul de tip
preferential, nu va permite unui individ “nou intrat” in echipa sa se apropie de ceilalti, in mod
egal. Ultimul venit, se va simti mult timp exclus, adaptarea va fi dificila, rezultatele echipei,
pe masura iar echipa format pe astfel de criterii nu va avea eficienta scontata.
b. Comportament de auto-protectie - rezervat, de refuz al oricarui atasament, fata de
vreun membru al echipei timp indelungat. Pot fi excelenti profesionisti, dar leaga relatii inter-
umane cu foarte mare dificultate. Astfel de situatii, pot duce in timp la atmosfera dificila si pot
sa fie generatoare de stres, conflicte, sentiment de izolare frustrare.
Fara un diagnostic precoce, corect si complet, evolutia poate fi progresiva iar colectivul
dificil de coordonat. Se lucreaza cu greutate, comunicarea cunoaste sincope, randamentul
muncii depuse este fluctuant, interesul pentru pacient inegal.
b. 3 Trauma fizica dr. Valeria Herdea
 35

O trauma fizica, poate induce imposibilitatea de a mai efectua manevre de finete. Poate
duce la scoaterea din echipa pentru o perioada redusa sau chiar definitiv, in cazul unei traume
majore (ex: pierderea unui membru, etc)
Intreaga echipa va resimti situatia. Culpabilizarea, evitarea, lipsa de comunicare,
izolarea - raman expresia unor mecanisme de auto-protectie.
Interventia psihologului ramane salutara, alaturi de un abord deschis al persoanei in
cauza, de catre coordonator.
Din pacate, in astfel de situatii, exista risc crescut de addictii (ex: alcool, droguri, etc).
Interventia de specialitate, poate pregati terenul schimbarii locului de munca in cadrul
aceleiasi echipe, daca exista posibilitatea sau in alt loc de munca, in conformitate cu
pregatirea persoanei (acesta fiind un punct extrem de vulnerabil).
b. 4 Trauma psihica dr. Valeria Herdea
Trauma psihica poate fi reala, in acele locuri de munca, in care exista un coordonator,
care nu are viziunea de a intelege valoarea resursei umane. Personalitatile agresive,
orgolioase, avand obsesia controlului permanent, pot genera echipe conflictuale, supuse unei
traume psihice reale in mod constant. Personalul vine cu teama la locul de munca, executa
manevre, proceduri, sarcini laborioase, demotivante, fara o finalitate clara, sub control critic si
dezaprobator al coordonatorului. Justificarea fiecarei manevre, devine un scop in sine, uitand
ca munca in domeniul medical, se focuseaza pe omul aflat in suferinta, pe nevoile lui.
Oboseala cronica, depersonalizarea, devin regula, in astfel de echipe. Creativitatea ramane un
deziderat care va fi atins din ce in ce mai rar, intrucat orice incercare de a aduce noul sau
performanta, va fi oprita in stadiul incipient, datorita criticismului excesiv si viziunii limitate a
coordonatorului. Principiul de baza:” dezbina si condu”, ramane un aspect caractersitic
pentru acest tip de coordonator. Riscul aparitiei unui SBO este real, in timp scurt, la cea mai
mare parte a echipei. Oamenii de valoare, adopta in general, doua atitudini: intr-o prima etapa,
incearca sa atraga atentia asupra riscurilor unei astfel de conduceri folosind argumente de
ordin logic, rationale apoi emotionale, in a doua etapa, se izoleaza apoi se retrag din echipa,
cu asumarea tuturor riscurilor. Echipele merg in virtutea “principiului inertiei “o perioada, fara
insa a mai avea forta de a fi performante si de a derula activitati inovative.
Constientizarea clara a faptului ca o conducere ultracentralizata ramane calea sigura
spre esecul construirii unei echipe de anvergura, puternice, creative, cu rol de “locomotiva”,
reprezinta una dintre caile de redresare a situatiei. A realiza ca exista probleme, nu doar din
pricina comunicarii problematice dintre oamenii care compun echipa, ci in principal, din
pricina unui management defectuos al propriei resurse umane - reprezinta un prim pas pentru
a rezolva situatia. Discutiile deschise, personale si de grup, acultarea activa, consilierea de
specialitate a fiecarui membru al echipei, educatia pentru managementul corect al conflictelor
in cadrul echipei, distribuirea “rolurilor”, sarcinilor in mod echilibrat, oferirea posibilitatii de
a lua decizii independente, pe aria de lucru, asumata ”a priori”, de catre fiecare membru al
echipei, prezentarea periodica a rezultatelor acestor, coordonarea descentralizata si un proces
decizional pentru masuri prioritare, la care sa fie implicat intregul grup, raman tot atatea cai
de redresare a situatiei conflictuale existente.
Un ultim reper managerial important - porneste de la un dicton venit din timpuri
imemoriale, pe deplin valabil si astazi: ”In orice conflict, exista adevarul tau, adevarul meu si
…Adevarul”.
Conflictele vin pe fondul frustrarilor psiho-afective, frustrarile vin din comportamente si
judecati injuste sau neconforme cu o etica profesionala minima, in cazul domeniului medical
aflat in discutie (si nu numai). Cum ajungem sa avem comportamente diferite, sa emitem
judecati diferite, in fata unei situatii reale aparent similar traita si perceputa de toti membrii
colectivului, ramane de domeniul experiential al fiecarui individ. Experienta dobandita pe
traseul formarii sale ca personalitate individuala complexa, cu educatie, experienta personala
 36

situationala, sistem de valori, principii etice, viziune personala despre Viitor sau misiune
personala raman repere unice specifice fiecarui individ.
Intelegerea faptului elementar, ca pierderea unor oameni fideli, cu valori si principii
etice clare, in esenta - fideli ideii de dezvoltare si recunoastere profesionala a echipei intregi -
poate genera probleme mult mai mari, decat efortul minimal, de a asculta pe fiecare membru
al echipei, a judeca abia apoi, in deplina cunostiinta de cauza si mai ales a face acest lucru, in
mod obiectiv. Toti acesti pasi, reprezinta etape cu valoare bazala, care permit mentinerea unui
climat cald, bazat pe incredere, permit consolidarea unor echipe in care oameni diferiti,
charismatici, caractere puternice, pot lucra impreuna cu succces si pot naste echipe omogene,
a caror eticheta sa fie performanta si calitatea, in domeniul lor de lucru. Concluzionand - rolul
coordonatorului, nu este facil. El ramane responsabil de procesul de consolidare al echipei -
proces supus unor provocari permanente, promovarea unei mai bune comunicari, dezvoltarea
abilitatilor de negociere, viziune pentru a stimula creativitatea echipei, capacitatea de a-i tine
conectati in proiecte comune, utilizarea de la fiecare membru al acelor abilitati si aptitudini
care pot avea valoare maxima, in proiectele initiate.
b. 5 Decesul dr. Valeria Herdea
Un factor de risc major, care poate afecta semnificativ, starea de bine al unui membru al
echipei, ramane decesul unei persoane apropiate. Pe scala Stres-ului, decesul partenerului de
viata, ocupa locul intaii, fiind cotat cu 100 puncte.
Persoana afectata de o astfel de trauma, reactioneaza de obicei in doua feluri extreme:
fie munceste mai mult, ” se arunca in munca pentru a uita”, tenace, fara sa tina cont de
odihna, pana la epuizarea fizica si psihica (ambele se instaleaza mult mai rapid pe fondul
traumei) sau o a doua situatie - pierde capacitatea de concentrare pentru o perioada variabila
de timp, devine potential neglijenta cu sine, colegii sau tertii (pacienti, apartinatori) astfel
incat poate fi un pericol pentru sine insusi sau pentru cei pe care ii are in ingrijire. Capacitatea
decizionala poate fi afectata, timpul de reactie incetinit fata de o medie necesara unei activitati
performante, ceea ce poate afecta randamentul echipei.
In ambele situatii, tactul, sustinerea atenta din partea colegilor, fara intruziune agresiva
in viata personala, interventia psihologului sau a consilierului spiritual -in functie de acceptul
persoanei, monitorizarea atenta dar si discreta in acelasi timp, pe perioade lungi, cooptarea in
activitati de grup, motivarea prin angrenarea in activitati cu caracter umanitar de tip
voluntariat, derulate impreuna cu colegii de la locul de munca, raman cateva solutii aplicabile,
pentru a preveni riscul instalarii SBO.
b. 6 Divortialitatea dr. Valeria Herdea
Perceput ca fiind pe locul doi, intre cauzele care pot induce stres major, divortul este
resimtit de catre persoana in cauza, in marea majoritatea a cazurilor, ca esec personal, apoi ca
esec social.
In tarile cu o cultura traditionalista, in care familia este considerata ”celula de baza a
societatii”, in functie si de apartenenta religioasa, divortul este inca perceput, ca stigma
sociala. In etapa premergatoare divortului, anturajul poate fi partinitor, chiar poate constitui un
real sustinator pentru persoana care trece prin divort, mai ales acolo unde se discuta despre
trauma fizica sau psihica sau trauma indelungata a copiilor. Interesant este, ca tot in aceste
tari, odata finalizat divortul, incepe o noua etapa in modul in care este perceputa persoana care
a trecut prin trauma divortului: izolarea. Anturajul, practic “face un pas in spate”, lasand
persoana “descoperita” in fata noii etape in care “a pasit”. Perioada de adaptare la noua
conditie, perceputa in relatiile cu colegii de la locul de munca poate fi dificila: suportivi
initial, pot ulterior divortului sa dezvolte o noua atitudine fata de persoana in cauza:
comunicare dificila, suspiciune, izolare. Trauma perceputa de catre persoana in cauza, duce la
schimbari comportamentale personale, dublata si de modificarile socio-economice survenite.
 37

In acest context, programul de munca supraincarcat, alaturi de schimbarile in atitudinea si

acceptanta anturajului, pot duce la evolutie rapida inspre SBO.
Un motiv care genereaza astfel de situatii este lipsa unei comunicari corecte intre cel
implicat si echipa in care lucreaza. Fara a pune presiune pe persoana, fara a-i invada
“libertatea” si spatiul intim atat de greu “cucerit”, comunicarea de buna calitate cu cei din jur,
ramane o modalitate eficienta care va permite evitarea aparitiei unui sindrom de consumptie
psiho-afectiva, cu efecte nedorite asupra interrelationarii individ-anturaj si refacerii celui
vizat.
b. 7 Pierderile materiale dr. Valeria Herdea
Pierderile materiale pot surveni din varii cauze: de la cataclisme, la accidente, la
investitii alese neinspirat, etc. Indiferent de cauza generatoare, ele plaseaza individul intr-un
context provocator, problematic, care ii solicita toata concentrarea de care este capabil, inspre
rezolvarea situatiei aparute. Proportional, va fi neatent la locul de munca, distras de la
problemele care altadata reprezentau prioritati in fisa postului personal. Se remarca efortul
fizic prelungit - fie mai multe locuri de munca, fie ture prelungite sau la polul opus,
retragerea, blazarea, tristetea, incapacitatea de a lupta pentru a iesi din situatie. Situatia poate
degenera inspre addictii (alcool, droguri) - considerate de catre persoana in cauza un refugiu
in fata situatiei prin care trece. Refugiul este fals, soldat adesea cu tentative suicidale. Un
colectiv care se confrunta cu astfel de probleme, ramane un colectiv, in care se comunica
putin si fragmentar, majoritar pe probleme care privesc fisa postului. In ambele situatii, este la
fel de prezent, riscul de dezvolta SBO.
Coordonatorul, de multe ori suprasolicitat cu probleme birocratice, nu ajunge sa isi
cunoasca oamenii din subordine sau o face, dar numai din perspectiva profesionala. Solutia
ramane consilierea periodica profesionista: psiholog sau medic specializat in solutionarea
situatiilor de criza.
b. 8 Schimbarea locului de munca dr. Valeria Herdea
Cotat ca reprezentand un risc mediu, pe scala de cuantificare a nivelului de stres, in
cultura vestica, unde apartenenta la ” middle-class”- confera siguranta ca persoana va
supravietui minim 1 an cu economiile detinute. In conditiile tarilor din Estul Europei,
schimbarea locului de munca sau intrarea in somaj fie si pentru o perioada limitata, este inca
perceputa ca o drama pe plan financiar pentru majoritatea populatiei. Persoana care schimba
locul de munca, o face, fie pentru ca primeste o oferta mai avantajoasa, fie, pentru ca a reziliat
un contract de munca in derulare in mod fortuit, fiind concediat. Poate schimba locul de
munca, aria geografica in care va profesa, locul de munca in sine. Schimbarea locului de
munca, implica automat schimbari majore in viata individului. Un nou loc de munca,
inseamna nu doar provocari profesionale, performanta profesionala necesara a fi dovedita dar
inseamna si adaptarea la un nou colectiv, la noi cutume sociale, la un nou mod de comunicare.
Sa nu uitam ca schimbarea locului de munca – mai ales dupa multi ani petrecuti intr-un singur
loc, intr-o echipa dominata de relatii interumane armonioase, inspre un loc cu reguli sociale si
comunicare rigida, poate aduce anxietate, elemente depresive in comportament. Procesul de
adaptare la noul loc – ramane un stres suplimentar. Cu cat sunt mai multi factori de risc care
actioneaza pe rand sau simultan, cu atat riscul de SBO creste iar recuperarea devine mai
problematica.
b. 9 Emigrarea. Pierderea identitatii sociale. Pierderea identitatii culturale.
Pierderea identitatii religioase. Instrainarea dr. Valeria Herdea
In conditiile intensificarii procesului de migratie al populatiei din ultimii ani, asistam la
nasterea unei patologii legate de fenomenul transfrontalier. In anii 1990-2000 drumul spre
Vest, era legat majoritar, de dorinta accesului la studii in domeniul professional, de calitate
mai buna, acces la informatie noua. In ultimii ani, migratia are si alte cauze: retragerea din
calea unor conflicte sangeroase, nu doar speranta unui loc de munca mai bine platit.
 38

Emigrantul doreste prioritar, o societate”libera” si sigura, care sa aprecieze valoarea umana si

nivelul pregatirii profesionale, intr-un mod civilizat.
Multi dintre cei plecati din Europa de Est, s-au adaptat la noile conditii adoptand
elemente ale culturii tarii in care s-au stabilit. In aparenta, renunta la “origini” si isi pierd
volitional, identitatea nationala, in special, din dorinta de a fi acceptati in tara de adoptie. Alti
emigranti, locuind in comunitati, in care majoritatea populatiei, provine din aceeasi tara de
origine, pastreaza traditiile tarii natale in cadrul comunitatii. Procesul de adaptare se face lent,
fara pierderea identitatii nationale atat de rapid ca si in primul caz.
In primul caz, adaptarea duce la negarea volitionala a identitatii nationale si se produce
un proces de asimilare rapida a cutumelor locale, in al doilea caz, comunitatea ramane inchisa,
prezerva traditii ale tarii de origine, membrii ei sunt acceptati adeseori cu multa dificultate de
catre populatia taii adoptive. Imixtiunile nu sunt agreate.
Munca in sine, este strict legata de aspectul economic, punand mai putine probleme,
intrucat emigrantul accepta mai usor orice jobb platit, pe care poate la el acasa, l-ar considera
sub demnitatea sa. Perceptia procesului muncii este diferita in tarile vestice fata de perceptia
orientala.
Asimilarea socio-culturala ramane un proces prin care emigrantul trece cu mare
dificultate iar tara adoptiva accepta la randul ei cu si mai multa dificultate integrarea – in
ciuda declaratiilor oficiale. Exista conflicte grave, care se pot solda cu pierderi de vieti
omenesti Rezultatele integrarii sunt variabile: 1 emigrant din 6, se va intoarce pentru ca nu
va face fata procesului de integrare si va reveni pe pamantul natal. Revenirea este cauzata de
suprasolicitare fizica si mai ales psihica, lipsa de adaptabilitate la rigiditatea regulilor
societatii in care s-a dorit integrarea, depresie. Marea majoritate a celor care revin, sunt
marcati de discrepanta intre nivelul mediu de bunastare materiala a membrilor societatii, care
este inalt, mult peste tara natala, regulile stricte de convietuire, in tara in care au emigrat si
comunicarea problematica intre indivizi. Majoritar, cei care revin in tara de origine, descriu
”raceala relatiilor interumane” - incrimineaza ca motive de baza, in decizia de a se reintoarce:
lipsa prietenilor, familiei, absenta radacinilor, a amintirilor din locurile in care au dorit sa se
stabileasca, lipsa legaturii intrinseci dintre indivizi cu alti membri ai comunitatii, incongruente
in traditii, istorie, cultura. Marea majoritate a celor care revin, revin din tarile nordice. Un
factor incriminat in acest caz ramane factorul geo-climatic, absenta pe perioade variabile a
luminii naturale, izolarea, putand accentua comportamentele de tip depresiv.
Din cei 5 indivizi ramasi, aproximativ doi, traiesc in comunitati inchise, muncesc in
profesii, sub calificarea din tara natala si accepta plati cu mult sub plata nativilor din tara
adoptiva, pentru o aceeasi munca. Circa 50% dintre emigrantii ramasi in tarile in care au
emigrat, dezvolta SBO, cu varii manifestari. Aprox 30% migreaza in alte tari dupa intervale
variabile, circa 1-3 ani. Acceptanta emigrantilor in cadrul populatiei native, creste in a doua
generatie.
Migratia specialistilor in domeniul medical, se face tot pe directia Est-Vest, dar cu
specificatia ca din Franta specialistii merg spre SUA, din Romania spre Franta iar din Asia,
India, China, profesionisti in domeniul medical vin inspre Europa de Est.
Modelul emigrarii: o tara noua, reguli de convietuire noi, traditii si istorie lasate in
spate in vederea adaptarii unei noi culturi, a unei noi istorii si esential, contactul strans cu un
nou popor, de asta data, nu ca simplu turist aflat intr-o vacanta cu minime responsabilitati
sociale, ci ca specialist, intr-o profesie dificila, plina de responsabilitati, supusa unor reguli de
practica mult mai riguroase decat in tara natala. Motivatii esentiale: salarizare decenta, statut
social concordant cu pregatirea.
Printre motivele revenirii in tara natala sunt citate si bariere de limbaj, educatie,
comunicare, sentimentul de dezradacinare, pierderea identitatii sociale, pierderea identitatii
culturale si nu in ultimul rand, pierderea identitatii religioase si instrainarea.
 39

Negarea scalei de valori primite prin educatia din primii ani de viata si acceptarea
fortuita a unor noi valori culturale sau religioase in tara de adoptie, constituie traume asupra
unei persoane care traieste fenomenul emigrarii singur.
Rezistenta fizica si psihica este net superioara, la cei care au ales sa emigreze in cuplu
deja constituit. Sunt uniti de teluri comune, pot pastra conexiunile cu traditiile culturale si/sau
religioase din tara de origine, fac fata la starile emotionale inerente vietii (ex decesul unui
membru apropiat al familiei, ramas in tara de origine, separarea de copil pe perioade
nelimitate, etc).
Date preluate de pe Eurostat arata ca emigrarea a produs in Europa miscarea a 3,8
milioane de persoane in 2014, din tarile estice, in cele 28 tari UE iar din tarile UE inspre alte
tari 2,8 milioane de persoane. 1,8 milioane persoane au intrat in tari UE din tari non-UE
-2014 (Statistici privind migrația și populația migranta).
Date extrase în mai 2016. Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de
date.
Statisticile arata ca la 1 ianuarie 2015 varsta medie a populatiei in UE era de 42 de ani
iar varsta medie a imigrantilor era de 28 ani.
http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/File:Distribution_of_immigrants_by
_citizenship,_2014_(%25_of_all_immigrants)_YB16.pngRomania
Fig. 8

Mirajul unei stari materiale decente conforme cu pregatirea de baza, a libertatii de

expresie, a respectului social, sunt factori care converg, in a lua dificila decizie a emigrarii.
Migratia este vazuta, ca o solutie finala, pentru foarte multe probleme nerezolvate in tara
natala sau care sunt percepute, ca nerezolvabile in urmatoarea decada de viata a individului.
In domeniul medical, in Romania, emigrarea a afectat circa o treime din corpul medical.
Incepand cu anul 2007 si pana in prezent circa 28.000 de medici si 17.000 de asistenti
medicali au plecat (sursa CMR 2016, dec). Cei mai multi medici plecati din Romania sunt
medicii specialisti de medicina familiei. Efectele grave ale acestei emigrari masive vor fi
vizibile in urmatorii 5-10 ani.
UE-considerata ca fiind o “mare piata comuna de forta de munca” priveste fenomenul
migratiei ca pe un fenomen de relocare al fortei de munca.
Integrarea unui medic, la intoarcerea in tara ramane o mare si delicata problema:
 40

1. ”Stigma sociala”- a te intoarce in tara natala, poate fi un act de curaj sau de lasitate, in
ochii anturajului. Perceptia de catre cel care s-a intors, a reactiei anturajului, poate fi factor
agravant al starii sale psiho-emotionale si asa greu incercate. Atitudinea in randul colegilor,
joaca un rol vital in a impiedica aparitia unui SBO.
2. ”A fi prins intre doua lumi”- intre sentimentele de regret fara de “lumea pierduta” si
“dezamagirea” pe care o resimti, in cazul revenirii, este nevoie de actiunea factorului Timp.
Procesul de relocare poate dura luni de zile. Cei aflati in astfel de situatii descriu ”reaparitia
sentimentului de “acasa” dupa 6-9 luni de la intoarcere.
Toate aceste trairi, sentimente, pot constitui adevarate frane in calea unei bune
comunicari cu colegii de la locul de munca, pot accentua izolarea, pot ingreuna mult
adaptabilitatea sau randamentul la locul de munca.
Retoric desigur, ne punem intrebarea daca nu cumva medicii ramasi in tara sunt mai
expusi aparitiei si dezvoltarii SBO, decat cei care au ales sa profeseze in alta parte a Lumii?
b. 10 Malpraxis-ul dr. Valeria Herdea
Profesia medicala este si va ramane o profesie vocationala. Depunerea Juramantului
Hippocratic, inainte de a fi primit in randurile corpului medical, nu are doar o semnificatie
morala, ritualica. Juramantul, ramane declaratia acceptarii unui mod de viata, gandire, actiune,
tinuta morala pe viata a persoanei care il depune.
Legiuitorul spune despre culpa medicala:
“Malpraxisul este o greseala, o neglijenta profesionala care ar fi putut fi evitata si care a
avut drept rezultat vatamarea sanatatii, a integritatii corporale sau chiar pierderea vietii
pacientului”
Intelegerea in acest context, a presiunii enorme care apasa asupra corpului medical,
medic sau asistent medical, a responsabilitatii uriase asumate in momentul depunerii
Juramantului, ar putea insemna inceputul schimbarii de atitudine a Societatii Civile, fata de
corpul medical.
Tot Legiuitorul ne spune:
 “prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau
cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in
cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament;
 prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor legii privind
confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei
medicale;
 prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitele
competentei.”
In acest context, poate fi inteles stres-ul enorm sub care lucreaza orice individ in
domeniul medical. Viata umana este cel mai de pret Bun, pe care il avem la dispozitie.
Protejarea si salvarea acestei Vieti, ramane indiscutabil chintesenta celei mai frumoase si mai
nobile profesii din lume.
Din pacate, in aceasta ramura, sunt si cei mai afectati oameni, de traumele induse de
munca proprie. 1 din 4 profesionisti in domeniul sanatatii, au suferit pe parcursul anilor de
exercitare a profesiei lor, de suprasolicitare psihica si fizica, de sentimenul de derealizare, de
sentimentul inutilitatii eforturilor pe care le depun, de blazare si in cele din urma, de SBO sub
varii forme.
Teama de malpraxis ramane una reala. Indiferent de cat de facila este o metoda de lucru
sau cu cata corectitudine s-a aplicat un ghid sau un protocol, lucrurile pe care le facem zilnic,
le facem in echipa, responsabilitatea exclusiva, ramane insa apanajul coordonatorului.
Intodeauna, in spatele unei manevre discutabile care a produs prejudicii unui pacient, poate
exista o reclamatie din partea pacientului, apartinatorilor sau a unui coleg de breasla.
 41

Acuzatia de malpraxis poate avea baza reala sau imaginara, presiunea psihica produsa
de o acuzatie de acest tip, ramane insa si se va materializa, nu doar sub forma de mustrare,
avertisment sau sanctionare a celui care a gresit, dar in mod deosebit, sub forma unei traume
care va persista timp indelungat si va afecta sever pe cel intimat. Repetarea acestui tip de
stress, alaturi de munca intr-un colectiv conflictual, poate fi cauza de SBO.
b. 11 Pierderea libertatii dr. Valeria Herdea
Pierderea libertatii, poate fi cauza majora pentru aparitia SBO, cu instalarea tuturor
elementelor caracteristice acestuia. Pierderea libertatii, este tradusa nu doar prin pierderea
fizica a libertatii, temporar sau definitiv, ea duce la suspendarea automata a contractelor in
derulare, la nesiguranta materiala, presiune psihica enorma pentru individ, familie, anturaj.
Trauma vine din doua surse:
A. legala - incriminare datorata unei culpe dovedite, urmata de retinere sau nevinovatie
personala, tradusa prin eliberare, dupa dovedirea nevinovatiei.
B. reactia anturajului – factorul adesea, cel mai traumatizant pentru persoana in cauza.
Persoana care a trecut printr-oastfel de trauma, se reface cu mare dificultate, relatiile cu
pacientii, adeseori cu familia, raman problematice perioade indelungate.
b. 12 Reintegrarea sociala dupa detentie dr. Valeria Herdea
In cazul personalului medical, detentia ramane o trauma de neimaginat, cu profunde
urmari psihice, mai ales daca perioada de detentie a fost de durata iar motivul retinerii a fost
infirmat. Reintegrarea sociala ramane dificila, persoana in cauza poate fi in situatia in care,
dupa eliberarea din detentie, schimba locul de munca, anturajul, uneori localitatea sau
regiunea de provenienta.
Pe perioada detentiei medicale, medicul pierde contactul cu pacientii, colegii, antrajul.
Pacientii sunt preluati de catre alti medici. Contractele pentru a fi refacute necesita birocratie
fara limite. Dupa detentie, refacerea acestor conexiuni, nu este posibila majoritar. Refacerea
fizica si psihica a unui individ educat, lipsit de libertate, pentru o perioada variabila de timp,
urmata de eliberare si lupta pentru reintegrare sociala, se soldeaza de multe ori cu somatizarea
traumei.
De remarcat reactia colegilor de breasla: o parte se desolidarizeaza ”din start” uneori si
fara sa cunoasca contextul in mod corect, fara a inteveni in sprijinirea persoanei in cauza,
pentru a afla adevarul, o alta parte intervin, dar lipsit de substanta. Din pacate, lipsa de
solidaritate in cadrul breslei, stigma sociala, Campaniile Media negative, isi spun cuvantul.
Acest tip de reactie este considerat cu adevarat traumatizant pentru cel in cauza, intrucat
induce izolare, insingurare, sentiment de derealizare profunda.
5. Antecedente heredo-colaterale dr. Valeria Herdea
Profilul comportamental al unui individ, este generat de mediul socio-economic si
cultural, de epoca istorica in care traieste, de educatia la care a avut acces sau eforturile
educationale pe care le-a depus, cumulul experientelor sale pana la o varsta” X”. Desi parerile
sunt impartite si constituie un subiect controversat, o parte a comportamentului este totusi,
generat de arhitectura genelor proprii.
Modelul de copying parental ramane unul de referinta in desenarea comportamentului
de la varsta de adult. Copilul, apoi adolescentul “invata” comportamente, prin preluare din
mediul in care traieste, le dezvolta pe parcursul vietii sale, imbogatind experienta bazala din
copilarie. Fiecare individ a avut un “model” al sau. Din pacate “modelele” nu sunt doar
oameni de succes, cu comportament etic, tinuta morala, etc. Preluarea comportamentelor
discutabile, atitudinii de violenta verbala sau fizica, din anturajul familial, pot amprenta
nedorit un individ.
Adultul care a facut eforturi pentru a se dezvolta educational, se va adapta rapid la un
mediu motivant, in care este apreciat. Cu atat mai mult, va dori sa depaseasca „tarele” din
copilarie (ex: trauma lasata de un parinte addict, violenta).
 42

Daca mediul nu este unul motivant, ci este unul dizarmonic (ex: conflicte la locul de
munca, neintelegeri generate de comportamente concurentiale si lipsite de etica, conducere de
tip normativ, abuziv) comportamentul individului va fi “rebel”, de nesupus.
Atitudinea individului fata de echipa in care lucreaza, se modifica in functie de tipul de
echipa, tipul de leader care va conduce aceea echipa, motivatiile pe care acesta le imprima
echipei sale, modelul uman pe care il reprezinta.
6. Mitul “datoriei cu orice pret” - presiunea modelului dr. Valeria Herdea
O mare parte a profesionistilor in sanatate evolueaza, preluind si invatand cu predilectie
de la un model, un dascal -de obicei din perioada de liceu, sau universitara- cu un standard
profesional, etic si deontologic -conform modelului de coping.
Modelul functioneaza si ajuta la cristalizarea principiilor dupa care, persoana in cauza
se va conduce in viata. Modelul este cel care ne influenteaza in profunzime deciziile, modul
de reactie intr-o situatie sau alta, pentru ca reprezinta, o “valoare” de referinta in reperele pe
care ni le formam si dupa care ne conducem, despre lume si viata.
O parte a celor care lucreaza in domeniul medical, vin din familii cu traditie
profesionala. Intelegerea unui adevar simplu, acela ca in viata, cel mai mare Dar pe care il
poti face seamanului tau, ramane accesul la educatie, face ca in astfel de familii, alegerea si
orientarea catre o profesie, sa nu fie intotdeauna o alegere strict personala. Alegerea este
determinata de modelul familial, in marea majoritate a cazurilor. Incarcatura emotionala, la
acesti indivizi, poate fi cu atat mai mare, cu cat modelul determinant, este un membru al
familiei.
Daca ar fi sa il citam pe Constantin Brancusi:”la umbra marilor stejari, nu creste
iarba”, vom constata ca in viata acestor indivizi, se dezvolta un spirit competitional deosebit.
Sunt in permanenta in competitie, pentru a-si depasi predecesorul, pentru a-si dovedi
individualitatea. In general, acesti indivizi muncesc peste program, sunt rigurosi, meticulosi,
perfectionisti, creative, acceseaza domenii de varf in medicina.
Orice esec este hiperbolizat, astfel incat o astfel de presiune, desi initial benefica, ajunge
sa “incarce” individul cu sentimente de frustrare, care pot usor aluneca pe panta unor adictii
sau la a dezvolta in timp SBO in functie de mediul in care ajung sa profeseze .
Pe de alta parte, in viata reala, astfel de “orientari “profesionale in domenii dificile,
preluate dupa modelul anturajului, pot fi de mare succes in practica, generand formatori de
scoala si caractere extrem de puternice, capabile sa inteleaga valoarea muncii unui
profesionist, dotate professional cu rigoare stiintifica iar uman cu empatie si altruism,
esentiale intr-un domeniu atat de solicitant psiho-afectiv, cum este cel medical, in
conformitate cu dictonul: ”bucuria cea mai mare a unui dascal, ramane depasirea sa de catre
discipol”.
7. Standardul arhetipal
a. Stacheta familiala dr. Valeria Herdea
Modelul intrafamilial actioneaza in determinarea conduitei individuale. O familie
armonioasa, cu standarde comportamentale etice, va genera majoritar indivizi cu
comportamente identice. “Stacheta familiala” are rolul de catalizator in Viitorul copiilor. Un
copil provenit dintr-o familie puternica, unita, va avea foarte bine inradacinat instinctul de a
performa, indiferent de domeniul ales.
“Stacheta Familiala”, poate fi un factor frenator daca impune alegerea unei profesii
fortuit. Poate fi un motiv de permanenta frustrare daca nivelul de performanta atins nu este cel
dorit sau este sub nivelul predecesorilor
O familie conflictuala, fara macar un “pol de stabilitate” parentala, cu standarde etice
discutabile sau mai putin dezvoltate, are riscul de a genera, atitudini de nerespectare a
regulilor sociale bazale.
 43

In teorie, vorbim despre “modele statistice”, in practica, fiecare individ este perfect
capabil sa isi depaseasca propria conditie, prin eforturile personale sustinute, auto-disciplina,
auto-educatie, riguros necesare, in profesia medicala si nu in ultimul rand dorinta de auto-
actualizare permanenta.

b. Amprenta derealizarii intrafamiliale dr. Valeria Herdea

Divortialitatea din familia primara, abandonul familial, plecarea unuia dintre parinti sau
a amandoura, de acasa, pentru un timp finit sau nedeterminat, avand varii motive la baza (ex:
loc de munca in strainatate) la varsta adolescentei, divortul experimentat in viata personala de
adult, lipsa de intelegere, implinire si suport in plan intrafamilial, in conditiile unui job
responsabilizant, pot genera modele comportamentale individuale speciale.

Caracteristic: stabilirea cu dificultate a unor relatii in cadrul grupului profesional,

atitudine de suspiciune, neaincredere, fata de orice tentative de stabilire a unor legaturi
profesionale sau personale cu repercursiuni in procesul de sudare al unui colectiv de munca
echilibrat.
In aceste cazuri, consilierea de specialitate cu un coach de formatie medic, specializat
pe managementul conflictelor la nivel de grup social, poate remedia situatia, ajutand
individul, in intelegerea problemelor cu care se confrunta in plan personal, a impactului pe
care aceste probleme nerezolvate, le pot avea in timp, pentru grupul de apartenenta si nu in
ultimul rand, ofera grupului, acel suport de care are nevoie, pentru a realiza valoarea
echilibrului, a acceptantei diversitatii grupului si a unicitatii indivizilor care il compun, a
rolului complementaritatii in cadrul unui grup echilibrat, a intelegerii valentelor unei
comunicari optime.
8. Abuz de substante
a. Medicatie dr. Valeria Herdea
In practica, abuzul de substante la personalul medical este frecvent intalnit. In tari cu
experienta in acest domeniu, in ultimii ani, au aparut rezultate a numeroase cercetari in acesta
arie. In iunie 2015 Institutul Butler pentru Cercetare Medicala din SUA, prezenta rezultatele
unui studiu derulat pe personal medical (Health Care Professionals: Addiction and Treatment.
Butler Center for Research 2015).
Conform opiniei generale a cercetatorilor, desi personalul medical (HCP) este cunoscut
ca avand o cultura a stilului de viata sanatos: alimentatie, miscare, etc, in randul medicilor, se
inregistreaza si procente ingrijoratoare de abuz de substante: alcool, opioide, benzodiazepine
etc. Circa 10-15% din HCP, descriu macar un episod, pe parcursul existentei lor, de utilizare
irationala a drogurilor, opioidelor sau a bezodiazepinelor, etc
Cauze incriminate: suferinta fizica cronica (cea care poate duce la abuz de analgezice),
addictiile generate de stres-ul legat de locul de munca - “work- related stress”- datorate
epuizarii emotionale, expunerii repetate la contactul cu boala, traume diverse, decese,
responsabilitati multiple la locul de munca, deprivare de somn, toate aceste aspecte,
contureaza ”maladaptative coping strategy” - strategii de coping adaptate defectuos, avand ca
rezultat SBO, cu toate complicatiile ce decurg.
Profesia medicala, prin presiunea permanenta pe care o exercita per se asupra
individului este ea insasi, grevata de factori de risc: posibilitatea de a prescrie substante care
induc dependenta, utilizarea de substante pentru reducerea nivelului de stres, somnifere, pe
fondul unei posibile predispozitii genetice, utilizarea precoce a alcoolului sau a drogurilor. O
problema serioasa ramane lipsa de adresabilitate in a solicita ajutor de specialitate,
personalizat, a acestei categorii profesionale, sub pretextul a varii motive: stigma sociala,
pierderea increderii din partea confratilor, pierderea clientelei, lipsa unor Centre Medicale
 44

specializate de acordare a asistentei in astfel de situatii cu respectarea confidentialitatii

individului afectat.
b. Alcoolul dr. Ileana Brînză
Cuvântul este, cel mai probabil, de proveniență arabă, (ALKHL = al-kuhul). Coranul, în
versetele 37:47, foloseşte cuvântul ALGhWL = al-ghawl — însemnând "spirit" sau "demon"
— cu sensul de "lucrul care dă vinului tăria".
Alcoolul, introdus în Europa, aproximativ în secolul XII, a fost consumat de oameni
încă din preistorie sub diverse forme, pentru o varietate de motive: igienice, alimentare,
medicinale, religioase și nu în ultimul rând ca modalitate de distracție sau relaxare.

Conform Conform
Recomandarilor U.S. Preventive Services National Institute on Alcohol Abuse and
Task Force Alcoholism U.S.A.
Consum moderat Consum la risc
înseamna înseamna
Bărbaţi ≤ 2 unităţi/zi Bărbaţi > 14 unităţi/săptămână sau > 4
unităţi la o ocazie
Femei ≤ 1 unitate/zi Femei > 7 unităţi/săptămână sau > 3 unităţi
la o ocazie
Persoane peste 65 ani ≤ 1 unitate/zi Persoane peste 65 ani > 7
unităţi/săptămână sau > 3 unităţi la o
ocazie
1 u alcool (12 g alcool pur) ≈ 40ml tărie / 125ml vin / 330ml bere.

ALCOOLÍSM s. n. Abuz permanent de băuturi alcoolice; stare patologică determinată

de consumul excesiv de alcool; intoxicație alcoolică cronică; etilism. –
Din fr. alcoolisme. (DEX)
Din 1849, când dr. Magnus Huss definește pentru prima dată alcoolismul și până la
DSM 5 (2013), definiția cunoaște mai multe modificări iar criteriile de diagnostic devin tot
mai detaliate atât din punct de vedere a manifestărilor clinice (dependența fiziologică
manifestată prin sindromul de sevraj, toleranță, amnezie, boli majore asociate consumului
cronic de alcool) cât și comportamentale (bea în ciuda contraindicațiilor medicale ferme, a
consecințelor sociale).
Mijloace de screening în alcoolism
 Teste de laborator:
 creșterea transaminazelor serice - rareori peste 300 UI/dl; raportul
GOT(ASAT) / GPT(ALAT) peste 2 (în boala hepatică alcoolică)
 GGT este cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului,
fiind enzima a cărei creștere depășește celelalte enzime hepatice dozate în mod
curent. La alcoolici nivelul seric al GGT poate ajunge la valori de 50 de ori
peste valoarea normală, gradul de creștere depinzând atât de cantitatea de
alcool consumată, cât mai ales de persistența îndelungată a consumului. Are rol
de asemenea în monitorizarea abstinenței de la alcool.
 creşterea ureei, acidului uric, trigliceridelor, fosfatazei alcaline, IgA
 scăderea glicemiei, magneziului, potasiului seric, T3 (tri-iodotironina)
 Examinări clinice (mărirea de volum a ficatului, tremorul limbii sau a
mâinilor, vascularizaţia anormală a pielii şi hiperemia conjunctivală).
 Chestionare şi scale de auto-evaluare: CAGE (Cut down Annoyed
Guilty Eye opener), AUDIT (The Alcohol Use Disorders Identification Test).
 45

Motivația consumului de alcool constă în dorința de a modifica repede și plăcut

dispoziția generală. Stările emoționale care stau la baza motivației îmbracă manifestări
diferite – tristețe, anxietate, melancolie, frustrare, singurătate, povara responsabilităților,
bucurie – și apar în situații diferite de viață – întâlniri cu prietenii, colegii sau familia, când ne
dorim curajul de a spune ceva, când considerăm că avem nevoie de dezinhibiţie sau stimulare
sexuală temporară, în clipele de relaxare sau pentru alungarea temporară a stresului (efect
anxiolitic). Alcoolul stimulează producția de cortizol, unul din hormonii stresului.

Efectele alcoolului la nivelul creierului:

- hipocampul este o "staţie de releu", strâns legată de memoria spaţială;
consumul excesiv afectează hipocampul explicând astfel amneziile alcoolicilor;
- modifică activitatea celulei nervoase, prin afectarea răspunsurilor mediate de
hormoni şi neurotransmiţători,
- dopamina este molecula direct implicată în formarea dependenţei de diferite
subsţante, datorită efectului ei de recompensare. Asemenea tuturor activitatilor
plăcute, în timpul consumului acut de alcool se produce o creștere a nivelului de
dopamină în anumite regiuni cheie ale creierului, acest efect jucând un rol important
în continuarea consumului de alcool, a dorinței de a consuma alcool și a recidivelor
frecvente.

Dependența de alcool. Incapacitatea de a bea cu măsură duce la instalarea dependenței

psihice și fizice. Motivul psihologic care contribuie cel mai des la continuarea şi agravarea
consumului problematic este lipsa de satisfacţie în relaţia cu sine şi cu ceilalţi. Efectele
alcoolului la nivelul celulei nervoase și neurotransmițătorilor sunt responsabile de
sentimentele de mulțumire din timpul intoxicației cu alcool, cât și de simptomele
depresive care însoțesc reducerea concentrației de alcool de la nivelul organismului.
Dependența de alcool trece prin urmatoarele faze: F1. Faza pre-alcoolică; F2. Faza de
debut; F3. Faza critică; F4. Faza cronică.
În cazul consumului excesiv de alcool pot apărea psihoze alcoolice: 1.Beția patologică;
2.Delirium tremens; 3. Halucinoza alcoolica; 4. Gelozia obsesiva a alcoolicului; 5.
Encefalopatia Wernicke; 6. Sindromul Korsakov.
Felul de a bea diferă de la persoană la persoană. Ca atare, abuzul de alcool și
dezvoltarea dependenței de alcool diferă în funcție de frecvența și cantitatea consumată, de
motivația consumului și de perioada de pauză dintre consumuri.

Implicațiile alcoolului în afecțiunile hepatice:

- doza periculoasă - peste 80 g alcool/zi!
- durata consumului are importanță: o medie de 160 g etanol/zi peste 5 ani
(ciroză, hepatită alcoolică),
- tipul de bautură nu este corelat cu afectarea ficatului; există relație doar cu
conținutul în alcool al acesteia,
- consumul zilnic regulat este mult mai periculos decat consumul intermitent!
- cei care dezvoltă o suferința a ficatului pe fond alcoolic sunt destul de puțin
dependenți de alcool!
- ratele diferite ale eliminării alcoolului pot fi legate de polimorfismul genetic al
unor sisteme enzimatice [alcool-dehidrogenaza (ADH) este codificată pe cinci
locusuri diferite pe cromozomul 4].
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Etilicii au o sensibilitate mai mare la unele medicamente datorită efectului sinergic al
acestora la nivelul sistemului nervos central. De asemenea, sistemul microzomal are rol
 46

comun în metabolizarea alcoolului şi a medicamentelor, astfel încât în unele cazuri este

întârziată metabolizarea medicamentelor iar în altele a alcoolului.
Tratamentul alcolismului înseamnă: dezalcoolizare, consiliere psihologică, internarea
în centre de tratament și existența grupurilor de sprijin.
Câteva date de contact:
1. ALIAT (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor) - aliat-ong.ro; 021/9335;
2. Așezămîntul Nazaret, Str. Principală, nr 405, comuna Șura Mică, 557270, județul Sibiu;
3. Centrul de tratament „Insula Speranței”, Str. Triajului, nr 512B, comuna Șelimbar, judetul Sibiu;
4. Centrul de terapie, OZD, 547123 Ozd, nr. 1, județul Mures;
5. Centrul Equitas, str. Simion Bărnuțiu nr. 11, localitatea Lazu, la 6 kilometri de orașul Constanța +40 241 767
866, +40 732 121 415, Email: secretariat@dependente.ro, terapie@dependente.ro;
6. Centrul PROSALVITA Galați - office@prosalvita.ro; 0768-336000;
7. Centrul pentru sănătate OXIGEN, str. Depoului nr. 6, Bacău, centruloxigen@yahoo.com
tel/fax +40 0755 855 397;
8. Clinica Doctor PSI, E 68 (DN 7) Km.331, Vințișoara, județul Alba.

Unități de stat:
 Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, București, Șos. Berceni nr. 10, Sector 4;
 Spitalul de Psihiatrie „Sf. Maria” Arad,
 Spitalul de Psihiatrie „Sf. Maria” localitatea Vedea, jud. Argeș,
 Spitalul de Boli Psihice Cronice Borșa, Str. Principală nr. 258, Borșa, jud. Cluj;
 Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola, Șos. Bucium, nr. 36, Iași;
 Spitalul de Psihiatrie Siret, Str. 9 Mai, nr. 3, loc. Siret, jud. Suceava;
 Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Jebel, 307235, Jebel, jud. Timiș
Grupuri de sprijin:

c. Fumatul dr. Ileana Brînză

Generalități
Ştim sigur că civilizaţiile amerindiene, atât din America de Sud, cât şi America de Nord,
au fumat, utilizând tutunul în pipe sau folosindu-l pentru otrăvirea vârfurilor săgeţilor, sub
denumirea de „petum”. Indigenii îl cultivau în insulele Tobago (Antilele Mici), incaşii şi
aztecii îl fumau zilnic sau la marile sărbători religioase.
Europa descoperă tutunul odată cu Cristofor Columb care îl aduce în Spania. Plantele de
tutun au fost menţionate pentru prima oară, în 1558, de Fernando Hernandez de Toledo,
medicul lui Fillip al II lea. Către mijlocul secolului XVI-lea este aclimatizat în Portugalia, iar
ambasadorul Franţei la Lisabona, Jean Nicot de Villemain trimite circa 1500 de frunze de
tutun tocate Catherinei de Medici, descriind tutunul ca fiind capabil să calmeze migrenele.
Cele mai vechi dovezi privind folosirea tutunului în ţara noastră sunt pipele descoperite
în ruinele cetăţii Suceava. Încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Ţările Române
erau un însemnat centru comercial al tutunului, făcându-se comerţ cu tutunuri străine şi
indigene.
Percepţiile culturale cu privire la fumat au variat în timp şi spatiu: păcat, sofisticat, efect
benefic sau pericol mortal asupra sănătăţii.
Decizia de a fuma decurge dintr-un complex de factori ce includ atitudinea, normele
sociale, presiunea socială şi propriile convingeri despre persoana noastră.
Definiție
OBICÉI, obiceiuri, s. n. 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă și
îndelungată a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obișnuință,
învăț. ◊ Loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obișnuit, în genere. ◊ Loc. vb. A avea
obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obișnui. 2. (Sociol.) Mod tradițional de comportare
caracteristic unui popor, unui grup social; datină, tradiție, uzanță, uz, rânduială.3. (Înv.) Lege
 47

nescrisă, drept sau obligație statornicite prin tradiție. 4. (Jur.) Cutumă. ◊ Obiceiul
pământului = denumire specifică dată cutumei în Țările Române în Evul
Mediu. [PI. și: obiceie] – Din bg. običaj. (DEX)
Spre deosebire de alte obiceiuri, inofensive pentru sănătate, obiceiul de a fuma are
consecințe numeroase, importante și bine cunoscute asupra stării de sănătate a fumătorilor:
 cei care fumează timp îndelungat (mai bine de 10-20 de ani) şi mult (măcar un
pachet de ţigari, cinci trabucuri sau şase-şapte pipe, zi de zi), inhalând adânc fumul în
plămâni, vor trăi mai puţin faţă de semenii lor de aceeaşi vârstă care nu au fumat
niciodată.
 ei se vor îmbolnăvi frecvent de boli grave respiratorii, cardio-vasculare și au
risc crescut de a dezvolta cancer cu localizări diverse: plămâni, laringe, vezica urinară,
pancreas, etc.
Dar consecințele fumatului se produc și în alte circumstanțe.
Consecintele fumatului pasiv:
- expunerea la fumul de ţigară, chiar şi 8 – 20 minute antrenează următoarele
reacţii fizice: creşterea frecvenţei cardiace, diminuarea aportului de oxigen, constricţia
vaselor de sânge, antrenând o creştere a tensiunii arteriale şi a efortului muşchiului
cardiac;
- copii se îmbolnăvesc mai frecvent de pneumonie sau bronşită, cei care suferă
de astm bronșic suferă exacerbări mai frecvente și mai severe decât cei neexpuși iar la
maturitate dezvoltă mai frecvent boli cardiovasculare;
- afectează sănătatea gravidei și a fătului, astfel încât nou-născutul poate avea
hipotrofie staturală, afecțiuni respiratorii severe, recurente și trenante sau afecțiuni
dermatologice cu substrat alergogen.
Dependența de nicotina Nicotina produce dependența de 6-8 ori mai mare decît
alcoolul, la fel de mare ca și cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenți. Pentru a măsura
dependența de nicotină se utilizează testul Fagerstrom.
Mecanismele dependenței
Se disting trei tipuri de dependență de nicotină:
 Dependența comportamentală și socială care se asociază cu anumite momente
ale zilei de lucru: așa numita „țigară la cafea”
 Dependența psihică corespunde nevoii menținerii beneficiilor pe care le aduce
nicotina fumătorului: senzația de plăcere, descărcare, satisfacție, stimulare
intelectuală, stimulare generală. Nicotina este singurul drog care stimulează funcțiile
cognitive pe timp scurt, fumătorul fiind tentat în mod inconștient a începe o nouă
țigară pentru a regăsi amintirea acelor senzații. Pentru a învinge această dependență
sunt necesare activități compensatorii: mișcarea în aer liber, exerciții de relaxare.
 Dependența fizică se instalează numai după cîțiva ani și nu este sistematică
pentru toți fumătorii. Fumătorii cronici fumează în primul rînd pentru a evita acel
sentiment de lipsă, care se manifestă prin nervozitate, irascibilitate, tulburări ale
concentrării. Dependența fizică este ușor de tratat prin intermediul terapiei de
substituție: plasturele cu nicotină, gumele de mestecat pe baza de nicotină.
Prin combinarea celor 3 tipuri de dependență rezultă trei grupe de fumători:
 Fumătorul cu dependență pur comportamentală, acest tip de
fumător consumă sub 5 țigări pe zi, stoparea fumatului și reluarea este fără
efort.
 Fumătorul cu dependență comportamentală și psihică care fumează
pentru a regăsi efectele psihoactive ale nicotinei. Consumă în general 20 sau
mai multe țigări pe zi (funcție și de împrejurări)
 48

 Fumătorul cu dependență fizică asociata unei dependențe

comportamentale, fumează mai mult de 20 țigări pe zi (consum constant).
Dependența de nicotină trebuie tratată ca o boală cronică, foarte mulți pacienți eșuează
de la prima tentativă de dezobișnuință, trecând prin perioade de recădere și de remisie. Pentru
a explica dependența de nicotină trebuie avut în vedere foarte mulți factori: genetici,
farmacologici, psihologici, de mediu.
Sevrajul este fenomenul care apare la întreuperea bruscă a prizei de drog cu toate
consecințele care decurg de aici:
 nevoia presantă de a fuma
 anxietate
 iritabilitate, neliniște, enervare
 deprimare sau depresie
 creșterea apetitului
Un procent de 20% dintre fumători doresc să renunțe la fumat, dar nu o pot face ușor;
anumite tratamente antitabagice pot da rezultate la unele persoane, în timp ce la unele nu. Nu
există un medicament care singur să poată suprima pofta de a fuma, dar există substituenți
nicotinici care ajuta eliminarea fumatului în timpul fazei inițiale de sevraj.
Medicația antisevragică:
Substituenți nicotinici:
- plasture transdermic impregnat cu nicotină, cedată cu o anumită viteză, astfel încît să
asigure o concentrație constantă pe parcursul a 24 h,
- guma de mestecat,
- spray nazal cu nicotine,
- inhalator bucal de nicotine,
- țigareta electronica,
- snuss suedez.
Substituenți medicamentoși:
- Bupropion (Zyban), medicament nou, acționează la nivelul neurotransmițătorilor
implicați în dependența de nicotină, reduce semnificativ simptomele datorate sindromului de
sevraj.
- Nortriptilina are avantajul costului cel mai scăzut dintre tratamente;
- Clonidina, deși cunoscută ca antihipertensiv, s-au constatat rezultate pozitive la
tratarea fumatului. Are dezavantajul reacțiilor adverse pronunțate.
- Rimonabant - moleculă nouă, care necesită confirmarea rezultatelor pe grupe mai
mari;
- Selegilin, deși utilizat în tratamentul bolii Parkinson, se pare că reduce nevoia urgentă
de fumat.
Alternativă - medicamentele naturiste
- Pycnogenol un produs natural, extras din coaja pinului maritim (Pinus maritima), cu
un conținut bogat în flavonoide, acționează împotriva radicalilor liberi care accelerează
procesul de îmbătrînire cu favorizarea cancerului, oferă protecție împotriva infarctului de
miocard și accidentului vascular.
- Antitabac Plant este un produs lichid ce conține extracte de Caladium seguinum și
Phytolacca decandra. Extractul de Caladium seguinum se adresează tulburărilor provocate de
fumat, tuse, migrenele, tulburările oculare, în timp ce extractul de Phytolacca reduce dorința
de fumat.

Programul Naţional Stop Fumat (finanţat din contribuţiile instituite asupra produselor din tutun cu sprijinul
Ministerului Sănătății și Institutului de Pneumoftiziologie “Marius Nasta”) include:
 49

- O linie telefonică cu apel gratuit (cunoscută sub numele de TelVerde: 0800 878 673) – orice persoană interesată
de renunțarea la fumat poate apela această linie și intră în legătură cu un specialist pentru a primi mai multe
detalii
- Consiliere psihologică privind renunţarea la fumat, sub forma unor întâlniri periodice cu un psiholog
- Acces la medicamente gratuite ce ușurează procesul de renunțare la fumat.
Grupuri de sprijin: Fumătorii Anonimi
Asociația Română pentru Educație Pediatrică este parte a Proiectului România 2035 - Prima Generație
fără Tutun a României”
Scopul este acela de a contribui la apărarea dreptului la viaţă şi la sănătate al cetăţenilor români, adulţi şi copii,
prin îndepărtarea celui mai important factor de risc evitabil pentru bolile cronice, consumul de tutun.
Obiectivul principal al acestei strategii este reducerea consumului de tutun la minimum posibil, adică la 5% din
populaţia adultă, prag considerat de OMS ca fiind echivalent cu „finalul jocului devastator cu tutunul”, într-un
interval de timp rezonabil. Pentru ca România să îşi îndeplinească obligaţia asumată în cadrul Planului global de
acţiune împotriva bolilor netransmisibile de reducere a consumului de tutun până în anul 2025 cu 30% faţă de
anul 2010, este necesar ca prevalenţa fumatului curent (zilnic şi ocazional) să ajungă în anul 2025 la 21,8% iar a
fumatului zilnic – la 18,4% din populaţia cu vârsta peste 15 ani.” Citat din Raport de eveniment 8 septembrie
2016, preluat de la Administratia Prezidentiala a Romaniei
d. Drogurile dr. Ileana Brînză
Definiții
DROG1, droguri, s. n. 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se
întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. –
Din fr. drogue. (DEX)
STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță din categoria drogurilor) care
produce alterări ale funcțiilor psihice. ♦ (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii
nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la
obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire
+repetată, dă naștere fenomenului de dependență; drog. [Pr.: -fi-ant] –
Din fr. stupefiant. (DEX)
Drogul este substanţa care, fiind absorbită de un organism viu, îi modifică una sau mai
multe funcţii. (OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii)
Drog - substanţă sau produs natural, sintetic sau semisintetic care acționează în mod
diferit în functie de cantitatea consumată și frecvența de folosire. În timp ce o cantitate redusă
poate funcționa ca stimulent, o cantitate mai mare poate determina efecte sedative iar în
cantități foarte mari efectele negative ale drogului pot cauza moartea persoanei care consumă.
În anumite condiţii, asemenea tulburări pot să conducă la iresponsabilitate penală. Legea nr.
143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri definește drogul ca
fiind reprezentat de plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care
conţin astfel de substanţe. Un regim apropiat de cel al drogurilor este stabilit şi pentru
precursori, adică pentru substanţele utilizate în mod frecvent pentru fabricarea drogurilor. În
funcţie de efectele pe care le produc, drogurile sunt clasificate în droguri de risc şi droguri de
mare risc. (Dictionar Juridic)
Drogurile și dependența. Atât abuzul de droguri cât și toxicomania sunt în principal
cauzate de necesitatea de a obține o stare aparentă de bine. Din nefericire, în cazul majorității
drogurilor, efectele nocive asupra organismului sunt însoțite de instalarea dependenței.
Consumul de droguri creează în organism un deficit de minerale și vitamine care provoacă
stări foarte neplăcute în momentul în care persoana nu mai consumă droguri. Diminuarea
efectului drogurilor determină stări de disconfort sau dureri din ce în ce mai intense care
determină repetarea consumului de droguri pentru a înlătura senzațiile nedorite. Simptomele
sunt foarte asemănătoare cu cele ale unei boli mintale: schimbări rapide și frecvente de stare
(energie și entuziasm sub efectul drogurilor, letargie și depresie după terminarea efectului),
incapacitatea de a finaliza sarcini sau proiecte, resentimente neexprimate și secrete, mințirea
familiei, a prietenilor și cunoscuților, izolare, pentru că se simt mai bine singuri. Principala sa
problemă va fi să găsească bani pentru a-și cumpăra droguri care să-l ajute să păstreze
 50

aparența de normalitate în fața cunoscuților și care pe de altă parte îi vor intensifica depresia,
intrând într-un cerc vicios care îl va trage în jos. Se produc schimbări în personalitate,
fenomen cunoscut și sub denumirea de „personalitate biochimică”.
Clasificare. Efecte.
Drogurilor cu efecte psihoactive se împart în: stimulente, depresive, opioide și
halucinogene.
Stimulente Acționează asupra sistemului nervos central și sunt asociate cu stări de
euforie și creșterea nivelului activităților mentale și a funcțiilor motorii (ex. cocaina,
amfetaminele, ecstasy).
Depresive Încetinesc activitatea sistemului nervos central și reduc activitatea creierului,
calmând stările de anxietate. Cele mai comune depresive sunt alcoolul și canabisul (ex.
barbituricele și benzodiazepinele).
Opiacee Au efect sedativ, calmând durerea și efect euforic. În doze mari pot provoca
moartea sau coma (ex. heroina, morfina, opium, metadona, dipipanona, petidina).
Halucinogene Provoacă distorsionări în perceperea realității (ex, canabis, LSD, ecstasy,
psilocybin - ciuperci halucinogene).
Tipuri de droguri
1) Coca (Erythroxylum coca), familia Erythroxylaceae, care crește sub
forma de arbuști ce ating 5 m înălțime, cu frunze veșnic verzi, scoarță roșie și flori
gălbui din care se formează fructe roșii. Crește în partea de est a Anzilor, in Bolivia,
Peru, Ecuador, Columbia, Venezuela, Argentina, Brazilia.
2) Ingredientul activ este cocaina, conținută în frunzele de coca în
proporție de 0,35% până la 0,90%.
3) Cocaina Drog incitant la fel ca "amfetamina” cu efecte negative
devastatoare: consumatorii își pierd raționamentul, au idei fixe, halucinații și crize de
paranoia. Este binecunoscut pentru efectele sale afrodisiace, pentru sentimentele de
putere si de frumusețe pe care le crează consumatorului pe care îl face sa se simtă
„centrul universului”. Datorită efectului de scurtă durată a drogului, dependentul
trebuie sa consume tot timpul pentru a-și menține starea de bine și în perioadele în
care nu este sub efectul drogului sau acesta scade este nervos și depresiv.
4) Crack Numele provine de la zgomotul produs în timpul încălzirii şi
afumării cocainei prin conducte sau alte instrumente similare împreună cu amoniac
sau praf de copt și sodă pentru a obtine un drog şi mai devastator. Consumul de crack
dă o dependență foarte puternică încă de la prima utilizare. În cazul acestui tip de drog
nu exista o doza zilnică, persoana consumând cât de des poate și din ce în ce mai mult.
5) Heroina Derivat al morfinei dezvoltat iniţial pentru a trata crizele de
abstinență create de morfină. Are un efect sedativ, fiind unul dintre drogurile cele mai
mortale. Intoxicarea fizică se produce în câteva luni timp în care organismul ajunge la
saturație. Se administrează de obicei intravenos, deși poate fi și inhalată și fumată.
Creează dependență fizică în câteva săptămâni dacă este frecvent consumată.
Consumatorul de heroină este convins ca s-ar putea opri în orice moment dacă ar dori.
Pentru a simți în continuare efectele, persoana consumatoare de heroină este nevoită sa
crească mereu cantitatea de drog, cu efecte devastatoare asupra organismului care duc
de obicei la supradoză și moarte.
6) Metadona este un opioid sintetic asemănător morfinei și heroinei. Este
o substanță uleioasă care se consumă pe cale orală creată pentru a trata dependenții de
heroină dar care în momentul de față produce daune mai grave decat heroina deoarece
creaza o dependență mai puternică, făcând imposibilă recuperarea. Simptomele de
renunțare la metadonă sunt mult mai intense și au o durată mai mare (7 – 10 zile) decât
cele determinate de renunțarea la heroină (72 ore).
 51

7) Subutex (buprenorphine) a fost introdus în Franţa în 1996 ca produs de

substituţie pentru heroină în tratamentele de dezintoxicare, fiind prescris în prezent în
tratamente cu durata de 28 de zile pentru rezultate maxime. Subutex-ul se consumă
oral sau prin injectare și are efecte mai puternice decât heroina, motiv pentru care este
vândut în prezent și pe piața neagră. Ca și metadona, dezvoltă o dependență foarte
puternică.
8) Canabis Denumirea de canabis este utilizată în mod convențional
pentru a indica planta din care se obțin droguri psihoactive și pentru drogurile
psihoactive obținute din aceasta plantă. Cea mai importantă substanță activă din
componena canabisului este tetrahidrocarbonatul (THC) și cele mai cunoscute derivate
sunt marijuana, canabis si hașis. Marijuana si hașișul fac parte din categoria
drogurilor ușoare. Consumul de marijuana si hașiș dăuneaza memoriei și capacității de
concentrare. Ca și efect narcotic, marijuana și hașișul înlătură sentimentele de
timiditate, inhibiție, slăbiciune, în special față de sexul opus. Determină schimbări de
personalitate și pierderea interesului pentru viața obișnuită: sport, școală, hobby-uri,
prieteni, familie etc., consumatorul concentrându-se doar asupra stării de bine obținută
prin consumarea drogurilor. Cele mai evidente simptome ale consumului de marijuana
sau hașiș sunt: oboseala permanentă, detașare, persoana pare tot timpul cu “capul în
nori”, fără legatură cu mediul înconjurător sau anturaj și dificultatea de a-și aminti
întâmplări recente.
9) LSD Dietilamida acidului lisergic 25 este o pulbere albă fără miros și
gust care se consumă pe cale orală. LSD se comercializeaza sub forma de praf pe
carduri de 1x0,8 cm care conțin aproximativ 100-200 mg, dizolvat în lichid sau într-un
gel colorat ("windowpane"). Efectele consumului de LSD diferă foarte mult, durează
între 5 și 12 ore și pot fi remise prin administrarea a 50 mg de clorpromazină. LSD
poate provoca dependență psihologică mai ales în cazul în care este consumat de
persoane cu o personalitate slabă.
10) Ecstasy MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina) este un drog
psihoactiv sintetic, cu proprietăți asemănătoare amfetaminelor stimulante.A fost retras
de pe piață datorită efectelor foarte agresive. Consumul produce creșterea activității a
trei neurotransmițători: serotonina, dopamina, norepinefrina. Serotonina influențeaza
starea de spirit, empatia emoțională, încrederea, sentimentele de iubire și libidoul.
După ce efectele ecstasy-ului dispar, nivelul dopaminei scade drastic, iar consumatorul
devine iritabil si depresiv.
11) Amfetamine Administrate de obicei intravenos deși pot fi consumate și
pe cale orală, sunt preferate pentru starea de forță, încredere și securitate pe care o
induc consumatorilor. Spre deosebire de heroină și cocaină, în cazul amfetaminelor
instalarea dependenței nu este influențată de modul de consum al substantei. Creșterea
cantității consumate intensifică efectele adverse fără a modifica intensitatea efectelor
plăcute. Semnele sugestive ale unui consumator de amfetamine sunt: tremuratul
mâinilor, transpirație pe frunte, gesturi repetitive. Ca și simptome specifice
consumatorului de amfetamine menționăm: pierderea poftei de mâncare, insomnii,
stări permanente de veghe și neliniște care se pot transforma într-o stare continuă de
anxietate, persoana care consumă amfetamine devine paranoică, aude voci care nu
există. Consumul de amfetamine are în principal efecte devastatoare asupra creierului
dar supradoza de amfetamine poate duce la insuficiență cardiocirculatorie acută și
ireversibilă ce provoacă moartea.
12) GHB Mai este cunoscut și sub numele de Ecstasy lichid sau lichid X. În
doze reduse, GHB creează o stare de euforie, intensifică senzatiile de mișcare și
auditive, libidoul și sociabilitatea. În doze mai mari, GHB poate induce amețeli, stări
 52

de greață, agitație, depresie, probleme de respirație, amnezie, pierderea cunoștinței și

moarte.
13) ICE Denumirea se traduce „gheață” și a fost determinată de forma sub
care se găsește și anume cristale asemănătoare ca aspect cu crack-ul dar mult mai toxic
decât acesta. Considerat drogul viitorului în America, ICE este un stimulent foarte
puternic al sistemului nervos determinând stări de euforie, entuziasm,
invulnerabilitate. Spre deosebire de alte droguri, poate fi consumat și prin mestecare.
Efectele dureaza intre 8 si 24 de ore iar dupa trecerea acestora, determina stări de
agresivitate, depresie, halucinații și probleme renale. Creeaza dependență foarte ușor.
14) Ketamina "Special K", "K", "Ket", "Kez", "Kezbar", "Ketso", "Horse",
"Hoss", "Kezzle", "Kowbell" sau "Horse Tranqulizer" poate fi consumată prin
inhalare, injectată sau dizolvată în băuturi. Se poate consuma de asemenea prin fumare
de obicei amestecată cu marijuana sau tutun. Fumul are un gust amar distinctiv iar
efectele se fac simțite mult mai repede decât în celelalte variante de consum.
Ketamina determină halucinații, modificări în percepția distanțelor, culorilor,
sunetelor, timpului, producând o stare disociativă caracterizată prin impresia de
părăsire a trupului și detașare față de forma fizică și de lumea exterioară.
15) Mescalina este un alcaloid natural folosit ca și drog recreativ, durata
efectului fiind de aproximativ 12 ore. Se găsește în componența unor specii de cactus:
Peyote (Lophophora williamsii), San Pedro (Echinopsis pachanoi), Torta Peruviana
(Echinopsis peruviana).
Diferă de LSD prin faptul ca halucinațiile sunt determinate de elementele
înconjurătoare, de stimulii auditivi și vizuali existenți: culorile sunt percepute foarte
intens, iar dintre formele cele mai des percepute sub efectul mescalinei se numara
dungile, pătratele, puncte multicolore. Un efect specific mescalinei și rar întâlnit la
celelalte substanțe narcotice este „geometrizarea” care constă în perceperea obiectelor
tridimensionale în două dimensiuni.
16) Morfina reprezintă substanța activă a opiaceelor produsă din plante și
este folosită ca și analgezic în domeniul farmaceutic. Prezintă proprietăți similare cu
ale heroinei în ceea ce privește toxicitatea, instalarea toleranței și dependenței.
17) Opiul este un narcotic obținut din seva semințelor de mac neajunse la
maturitate. Contine 10% morfină, un alcaloid folosit in producerea heroinei. Este
consumat fumat sau mestecat.
18) Poppers este numele de stradă pentru o varietate de nitriți consumați în
scop recreativ prin inhalare. O parte dintre substanțele din aceasta categorie pot fi
folosite pentru îmbunatățirea plăcerii sexuale determinând orgasm prelungit și
denaturarea percepțiilor. Efectele sunt imediate și dureaza 2-3 minute cauzând efecte
adverse (greață, vărsături, dureri de cap).
19) Psihofarmaceutice Termenul se folosește pentru a indica
medicamentele care se găsesc în farmacii, sunt comercializate în mod legal și au efecte
psihoactive: medicamente stimulante, antidepresive, analgezice, tranchilizante,
hipnotice.
Etnobotanice
Etnobotanicele (drogurile sintetice) reprezintă o nouă categorie de droguri psihoactive
cu aceleași efecte ca drogurile psihoactive populare, cum ar fi cocaina, morfina sau canabisul
și au în compoziție substante chimice legale disponibile pe piață. Chiar dacă efectele rezultate
sunt aceleași cu cele ale drogurilor populare, structura lor chimică e complet diferită de a
acestora, și de obicei prea puțin cunoscută. Acestea sunt produse în locații ascunse sau în
laboratoare clandestine.
 53

Pe aceste produse apare mențiunea “Strict interzis consumului uman", astfel ca ele nu
sunt supuse legislației care se aplică medicamentelor și drogurilor ilicite, în ciuda faptului ca
sunt mai puternice și periculoase, cu compoziții mult mai putin studiate decat omoloagele lor
ilegale de pe piata.
Drogurile sintetice sunt adesea cunoscute și sub denumirea de droguri de club, fiind
consumate de către tineri și adolescenți în baruri, cluburi, la concerte și petreceri.
Cele trei categorii principale în care se împart aceste droguri sunt:
 Canabis sintetic
 Droguri sintetice cu actiune stimulantă (vândute de obicei ca “săruri de baie",
cu efecte asemănătoare cocainei, metamfetaminelor si ecstasy-ului): ex mefedrona
(drog stimulant), spice (K-2, sau marijuana sintetică),
 Droguri sintetice halucinogene (cu acelasi efecte ca LSD si ecstasy): ex foxy
methoxy.
Efectele etnobotanicelor
În funcție de drogul consumat, pot fi resimțite stări de euforie, lipsa oboselii, apetit
scăzut, relaxare puternică, amnezie, detașare. Printre efectele nedorite se numără halucinațiile,
atacurile de panică, paranoia, comportamentul agresiv. Pot apărea efecte fizice cum ar fi:
grețurile, probleme cu tensiunea, convulsii, dificultăți de vorbire, pierderea cunoștinței. Aceste
droguri pot chiar cauza coma sau moartea.
Semne ale abuzului de etnobotanice (asemănătoare cu cele ale dependenței de alcool
sau de droguri de stradă):
 Schimbări de comportament: izolarea de familie, atitudine defensiva referitoare
la consumul de droguri
 Ingrășare sau pierdere în greutate
 Schimbări de înfățișare și igienă
 Confuzie, lipsa de orientare
 Paranoia
 Probleme legate de somn: insomnii, neliniște, coșmaruri
 Furtul de bani de la membrii familiei
 Scăderea performanței la școală sau la serviciu
 Deteriorarea relațiilor sociale
 Lipsa de interes față de prietenii și activitățile de altădată
La care se adaugă: sticluțe de medicamente goale, pungi mici de plastic cu urme de praf
alb, pipe, inhalatoare, seringi.
Riscuri pentru sănătate
Lipsa de informații referitoare la compoziția chimică, la proveniența ingredientelor și a
substanțelor posibil periculoase utilizate pentru fabricarea drogurilor etnobotanice
îngreunează evaluarea riscurilor pentru sănătate și a nivelului de toxicitate. Majoritatea
drogurilor sintetice nu pot fi depistate în urină sau alte analize medicale, ceea ce face ca
nivelul de intoxicare să nu poată fi stabilit. Unele droguri sunt combinate cu alcool și alte
droguri ilegale, ceea ce determină efecte secundare și mai periculoase.
Consumul de etnobotanice reduce inhibițiile și încurajează comportamentul riscant,
crescând astfel sansele ca adolescenții să conducă sub influența drogurilor, să facă sex
neprotejat sau să fie implicați în accidente.
Simptome de sevraj: insomnia, anxietatea, tremurăturile, transpirația, dependența
fizică. Persoanele în sevraj pot experimenta depresie, agitație, stări de greața, vărsături,
tremurături, transpirații reci, puls crescut și tensiune ridicata.
Tratament complex și de lungă durată

Date de contact:
http://www.dependentiianonimi.ro/
 54

e. Jocurile de noroc dr. Ileana Brînză

Definiție: Jocurile de noroc sunt una dintre cele mai insidioase vicii umane, deoarece
prezintă iluzia unor bani castigati simplu, dar care pot duce rapid la ruină financiară.
Dependența de jocurile de noroc (gambling) este clasificată (în DSM-IV-TR 2000) drept
o tulburare a controlului impulsului și este denumită „joc de șansă patologic”.
Jocul patologic de noroc este o afecțiune cu mult mai des întâlnită, decât putem noi să
intuim, și asta pentru că sunt prea puțini cei care o privesc drept o boală. Însă familiile în care
cel putin un membru suferă de această tulburare de control a impulsului, știu sigur că jocul
patologic de noroc afectează sever, nu doar viața persoanei dependente, ci și a celor din jurul
lui. Este o problemă care interferează cu capacitatea de muncă a persoanei, cu
responsabilitatea de care ar putea da dovadă acasă sau la locul de munca, cu relațiile
intersociale ale acesteia.
Jocul patologic de noroc este tulburarea de control a impulsului, ce se explică prin
incapacitatea persoanei de a rezista impulsului de a juca, în ciuda conștientizării efectelor
negative pe care acesta le are asupra sa și a celor din jurul lui. Individul simte o senzație
crescândă de tensiune sau de excitație înainte de a comite actul, și apoi simte plăcere,
gratificație sau ușurare în timpul comiterii actului. Jocul patologic de noroc este însoțit de
sentimente de vinovăție și izolare, atunci cand jucătorul încearcă să reducă sau să înceteze
această activitate, precum și de dificultăți în relaționarea socială, ca o consecință a izolării
cauzate de jocul excesiv.
Dintre motivațiile celor care suferă de această tulburare psihică, se pot menționa:
- Jocul este privit ca pe o scăpare de alte probleme;
- Eliberare de o dispoziție afectivă negativă (culpabilitate, anxietate sau
depresie);
- Dorința de a demonstra celorlalți că sunt persoane demne de respect;
- Dorința de a obține aprobarea și acceptarea celor din jur;
- Nevoia de a-și reduce plictiseala
- Nevoia de a ameliora stări emoționale negative.
Jocurile de șansă existente sunt nelimitate ca număr și varietate: jocuri de șansă în
cazinouri; jocuri de șansă cu ajutorul aparatelor electronice cu câștiguri; loterii; pariuri
sportive, caritabile; alte pariuri, inclusiv cursele de cai.
Gamblingul este o dependență psihologică ca și dependența de
pornografie/comportament sexual riscant, dependența de cumpărături, dependența de
calculator/internet, dependența de muncă.
Neurobiologia dependențelor – fie că implică substanțe chimice sau nu, este
asemanatoare. Comportamentele excesive activează sistemul de recompensă al creierului în
mod direct oferind o cantitate prea mare de recompensa ce nu poate fi gestionată de persoana
respectivă.
Caracteristicele comune comportamentelor adictive sunt:
- compulsia: impulsul irezistibil de a juca – preocuparea de a retrai ritualul
experientelor de joc, gandurile ce ne indeamna sa continuam comportamentul adictiv;
- pierderea controlului: craving-ul (pofta) este incapacitatea de a rezista ispitei
sau de a inceta o activitate odata ce am inceput-o, fara un ajutor din afara;
 55

- continuarea activitatii adictive in ciuda consecintelor negative resimtite:

pierderea sanatatii, ratarea unei opertunitati educationale, scaderea randamentului
profesional pana la pierderea locului de munca, umilire, probleme familiale, financiare
si legale.
Factorii de risc. Factorii ce pot contribui la apariția și dezvoltarea jocului de șansă
patologic se împart în trei categorii: familiali, individuali, sociologici.
Cei mai importanți factori de risc sunt:
 vârsta – debutul timpuriu în jocurile de noroc (înainte de varsta de 11 ani)
crește riscul apariției dependenței;
 sexul – bărbații prezintă un risc mai mare decât femeile;

 APP de deficit de atenție și de hiperactivitate în copilărie;

 expunerea la jocurile de noroc prin intermediul familiei sau al anturajului la
vârstă timpurie sau din adolescență (jocul de cărți, zaruri, biliard, bowling);
 un părinte jucător patologic sau dependent de alcool/altă substanță;
 evenimente traumatizante de tipul: divorțul sau separarea părinților; o boala
fizică sau psihică gravă a unui membru al familiei, decesul unui membru al familiei,
întreruperea unei relații afective, antecedente de traumă sau abuz sexual;
 coexistența unui alt tip de dependență (alcool/altă substanță ce poate crea
dependență);
 prezența uneia din următoarele tulburări de personalitate: obsesiv-compulsivă,
borderline
 disponibilitatea de a juca, lipsa unei direcții în viață;
 iluzia controlului asupra jocului;
 atracțiile senzoriale ale jocurilor: sunetele și lumina;
 posibilitatea de recompensă.
Semnale de alarma:
- preocuparea excesiva pentru diversele jocuri de noroc (la televizor, pe telefon);
- lungi discuţii pe tema jocurilor, a castigurilor si castigatorilor;
- lipsa banilor devine o problema rezolvata initial prin vinderea bunurilor care-i
aparţin lui sau familiei, apoi prin imprumuturi impovaratoare.
Dependența de jocuri de noroc
La nivel biologic, o ipoteză ar fi o deficiență a sistemului de recompense a creierului,
apărută în urma unei modificări genetice, care ar duce la un dezechilibru în eliberarea de
dopamină (neurotransmițător ce intervine în sistemul de recompense a creierului), în sensul
eliberării unei cantități insuficiente. Rezultatul acestui dezechilibru este nevoia continuă de
emoții pozitive, care îi determină pe indivizi să caute surse de plăcere în droguri, alcool sau
jocuri de noroc, comportament ce la nivel biologic, corespunde nevoii de reglare a cantității
insuficiente de dopamină („molecula plăcerii”). Acesta ar fi motorul acțiunilor sale, mai mult
decât câștigurile financiare.
La nivel psihologic, jucătorul patologic este un individ foarte competitiv și preocupat de
părerea celorlalți despre el, neliniștit și superstițios sau care consideră că poate controla
mersul lucrurilor atunci când joacă; un individ care vede banii ca sursa tuturor problemelor
sale, dar în acelaşi timp, și ca rezolvare a acestora.
 56

La nivel psihosocial, dependența de jocurile de noroc este un comportament învățat și

continuat, datorită existenței unor recompense inițiale substanțiale (cei mai multi jucători
patologici au avut experiența unui câștig foarte mare la începutul carierei lor).
Stadiile dependenței:
1. Prima etapă - cea de câștig, în care o sumă mare câștigată, stimuleaza sentimentul de
omnipotență.
2. A doua etapă - cea a pierderii, în care individul are „ghinion de mai multe ori la rând
sau resimte pierderea ca fiind insuportabilă. Alternează strategiile de joc încercând să
recupereze toate pierderile deodată, și astfel apar datoriile pe care persoana va încerca sa le
ascundă mințind. Va încerca de asemenea să ascundă comportamentul său, iar pe măsură ce
devine mai secretos și mai iritabil, relațiile sale semnificative vor avea de suferit.
3. În cea de a treia etapă, disperarea jucătorului va recurge la comportamente care nu îl
caracterizează în mod normal, de multe ori ilegale (furt, fraudă) pentru a face rost de bani
pentru joc. Relațiile sunt deteriorate și apar simptome de depresie, gânduri de suicid sau chiar
tentative.
4. În ultima etapă, cea de resemnare, individul conștientizează că pierderile nu mai pot
fi recuperate. Jocul de șansă continuă, având ca principal factor motivant starea de excitație și
euforie.
Simptomele jocului patologic de noroc. Diagnostic pozitiv.
Jocul patologic de noroc este văzut ca o afecțiune ascunsă, datorită lipsei
simptomatologiei fizice. Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburarilor Mentale DSM-IV-
TR (American Psychiatric Association, 2000) a stabilit următoarele criterii de diagnosticare a
jocului de șansă patologic:
A. Comportament dezadaptativ de joc de șansă persistent și recurent, în prezența a
≥ 5 dintre următoarele:
 este preocupat de jocul de șansă (de ex., este preocupat de retrăirea
experiențelor de joc anterioare, de planificarea șansei ori se gândește la modalitățile de
procurare a banilor cu care să joace);
 necesită sume crescânde de bani în vederea obținerii excitației dorite;

 are repetate tentative nereușite de a controla, reduce sau stopa jocul de șansă;
 este neliniștit sau iritabil când încearcă să reducă sau sa stopeze jocul de șansă;
 joacă pentru a scăpa de probleme ori pentru ușurarea unei dispozitii disforice
(sentimente de vulnerabilitate, de culpă, anxietate sau depresie);
 după pierderea banilor la joc, revine în altă zi pentru a recupera („urmărirea
recuperării propriilor pierderi);
 minte membrii familiei, pe terapeut sau pe alții, spre a ascunde dimensiunea
implicării în jocul de șansă patologic;
 comite acte ilegale (fals, fraudă, furt sau delapidare) pentru a finanța jocul de
șansă;
 periclitează/ pierde o relație important/ un post/ o oportunitate educațională sau
de carieră din cauza jocului de șansă;
 apeleazăla alții spre a procura banii necesari ieșirii dintr-o situație financiară
disperată cauzată de jocul de șansă.

B. Comportamentul jocului de sansa nu este explicat mai bine de un episod

maniacal.
 57

In stabilirea diagnosticului, specialiștii iau în considerare și alte semne sau

comportamente din viața de zi cu zi a jucătorului, pentru care este necesară intervievarea
membrilor familiei acestor persoane.
Diagnostic diferențial
- jocul de șansă social, care se desfașoară împreună cu prietenii pe o perioadă
limitată de timp și presupune cheltuirea unei sume fixe de bani; ocazional, jucătorii
sociali pot cheltui în timpul jocului o sumă mai mare de bani decât cea stabilită inițial,
pot ascunde pierderea de membrii familiei lor, dar în același timp, se bucură de stările
de bună dispoziție și distracția ce însoțesc activitatea de jocuri de șansă.
- jocul de șansă profesionist, desfășurat pe baza unei discipline stricte; jucătorul
profesionist joacă doar pentru a caștiga bani, în nici un caz pentru a scăpa de
plictiseală, de problemele de acasă sau pentru a-și recupera pierderile; el pariază o
suma fixă de bani, stabilită în prealabil, nu iese niciodată în pierdere la sfârșitul
jocului, și nici nu suportă consecințele negative asociate: stări de depresie, anxietate,
probleme cu cei din jur datorită jocului.
Comparativ cu aceștia, jucătorul care prezintă forma patologică a jocului de șansă nu
mai resimte nici o bucurie a jocului, ci urmărește doar să-și recupereze pierderea de bani
anterioară, ceea ce îl determină să fie mai tot timpul depresiv, anxios, absent când își petrece
timpul în mijlocul familiei, foarte iritabil atunci cand este în imposibilitatea de a juca și
această incapacitate de a mai simți bucuria vieții, ajunge să fie deja o regulă în modul lui de
viață.
Tratament:
 Psihoterapie individuală
 Consiliere pentru familie. Una din măsurile cele mai importante în
cadrul tratamentului dependenței este obținerea susținerii celor din jur și
reintegrarea persoanei în familie sau în cercul de prieteni.
 Coaching individual sau pentru familie. Este, în multe privinţe,
similar unui parteneriat. Dependentul care lucrează alături de un coach devine în
scurt timp, un fin observator şi explorator al spaţiului mental, psihic, fizic în care
se manifestă. Transformarea începe prin conştientizare.
 Tehnici avansate de Meditație. S-a demonstrat ştiinţific faptul că
meditaţia este singura modalitate de îmbunătăţire a sănătăţii mentale şi de
instalare a unei stări de calm şi linişte interioară.
 Programe Audio. Terapia audio tip Brain Sync are la bază procese şi
mecanisme neurologice de modificare a frecvenţelor undelor cerebrale.
 Grupuri de Terapie. Psihoterapia de grup pornește de la premiza că
grupul este mai mult decat suma părților. Orice participant al grupului dăruiește
și primește în același timp, fiind co-creator și beneficiar al unui mediu unde
experimentează ce înseamnă a se identifica cu ceilalți, a aparține, a învăța de la
ei, a descoperi și alte percepții asupra problemei cu care se confruntă sau ca
individ.
 Grupuri de Suport. Grupurile de suport se axează, în principal, pe
nevoia de sprijin și de ajutor reciproc, de învățare sau dezvoltare a unor abilități,
într-un cadru confortabil și sigur.

Asociația Gamblers Anonymous (G.A.) cunoscută pe plan mondial, a fost fondată în anul
1957 în California. Obiectivele sunt similare celor ale "Alcoolicilor anonimi": dependența de
jocuri de noroc este considerată o boala cronică, abstinența totală reprezintă scopul urmărit
de membrii grupului, iar criteriul reușitei este indicat de 2 ani de abstinența (Shaffer & La
 58

Plante, 2005). Testul cu 20 întrebări acreditat de G.A. poate fi autoaplicat de orice persoană
care dorește să știe dacă are o problemă de dependență de jocurile de noroc.
Philip Mawer (2010), un fost dependent de jocuri de noroc, fără a avea o pregătire de
specialitate, propune un model de tratament al dependenței de jocuri de noroc, opus celui
utilizat în cadrul Gamblers Anonymous, denumit Gamblers Allowed. El încurajează refuzarea
anonimatului deoarece susținerea celor din jur, bazată pe respect și încredere, contează
pentru persoana dependentă pe parcursul tratamentului și a perioadei de abstinență. Mawer
considera că, indiferent de modul de abordare a dependenței, jucătorul este singurul care
poate lua decizia de a renunța la activitatea de jocuri de noroc.
În România există grupuri de suport Jucători Anonimi înființate în cadrul unor organizații non -
guvernamentale.

f. Tulburari de comportament alimentar dr. Ileana Brînză

Definiție: grup de boli nutriţionale severe în apariţia cărora rolul esenţial îl au factorii
psihologici.
Clasificare:
 anorexie nervoasă,
 bulimie nervoasă,
 boli înrudite:
o “binge-eating disorder” (“boala crizelor de bulimie”)
o sindromul de alimentaţie nocturnă,
o ciugulitul,
o apetitul direcţionat (pofta pentru o anumită componentă alimentară),
o apetitul pentru substanţe non-nutritive (pica),
o preocuparea excesivă şi consumul exclusiv de alimente considerate
sănătoase (ortorexia),
o înghiţirea rapidă a unor cantităţi mari de alimente nemestecate, şi chiar
consumul excesiv de alcool,
o “supraalimentaţie” (overeating) definită ca alimentaţie excesivă.
Cauze posibilile ale tulburarilor alimentare sunt:
factorii culturali,
bilogici, genetici,
caracteristici personale, familia,
stresul, schimbări majore survenite la un moment dat pe parcursul vieții.
Tulburările alimetare debutează, de regula, în copilarie sau adolescență și se pot
manifesta la toate vârstele, atât la femei cât și la bărbați.
Simptomele, dezvoltate ca modalități de a face față durerilor profunde emoționale,
conflictelor interne, a unei stime de sine scăzute, a depresiei, a stresului sau a unei traume
psihice, sunt:
 controlul exagerat al mâncării,
 obsesia menținerii unei greutăți ideale,
 existența unor momente în care pofta de mâncare sau dorința de a
mânca este foarte mare,
 mâncatul și apoi autoprovocarea eliminării prin vomă sau laxative,
 mâncatul compulsiv,
 implicarea exagerată în diverse activități.
Anorexia nervoasă Bulimia nervoasă Binge-eating-ului
-greutate corporală scazută cu -episoade bulimice repetate, -comportament necontrolat în
cel putin 15 % față de cel puțin doua pe săptămână, privința alimentării;
 59

greutatea normală; timp de cel puțin 3 luni;

-teama intensă de a crește în
greutate;
-distorsiuni ale imaginii
corporale;
-absența a cel puțin trei
cicluri menstruale
consecutive.
-sentimente de rușine și
-pierderea controlului în vinovăție;
timpul ingestiei alimentare;
-oboseala;
-comportamente
compensatorii repetate în -dureri articualare;
vederea prevenirii creșterii
ponderale (vomismente -afecțiuni ale vezicii biliare;
autoinduse, abuzul de
laxative și/sau diuretice, -crește tensiunea arterială și
și/sau medicamente, dietă, nivelul colesterolului.
exerciții fizice intense);

-autoevaluarea afectată de
forma și greutatea corporală.
Complicații
Anorexia poatea produce mai multe complicații și are un risc mult mai mare de a cauza
moartea decât bulimia. Ambele boli însă pot afecta în egală măsură sănătatea. În cazul
anorexiei se estimează că 1 din 10 bolnavi va muri din cauza complicațiilor generate de
tulburare.
Anorexie Bulimie Binge-eating
-boli cardiovasculare: -probleme cu gingiile și -creșterea tensiunii arteriale;
tulburări ritm; dinții; -creșterea nivelului de
-modificări hormonale care -scade nivelulul de potasiu; colesterol;
pot duce la amenoree, -probleme digestive: iritarea -boli cardiovasculare;
inferitilitate; pereților esofagieni și rectali; -diabet zaharat de tip 2;
-debalansarea aportului de -abuzul de medicamente. -afecțiuni ale vezicii biliare.
minerale și electroliți (calciu
și potasiu, pentru a menține
ritmul cardiac);
-probleme digestive.
Testele APTTA pentru suspiciunea Anorexiei/Bulimiei pot fi consultate pe site-ul
www.eatingdisordersonline.com/explain/bratman.php

Persoanele cu tulburări de alimentație folosesc alimentele și mâncatul pentru a

comunica simbolic sentimentele lor de inadecvare față de solicitările vieții, sentiment care
apare ca urmare a eșecului lor de a-și manageria abililitatea de a trăi eficient și sănătos cu ei
inșiși și cu ceilalți.
Nevoile umane de bază privind siguranța și limitele potrivite, combinate cu dorința de a
avea importanță pentru ceilalți și de a fi perfect, pot duce și la tulburări ale comportamentului
alimentar.
9. Tipul de personalitate si sindromul de burn-out dr. Valeria Herdea
Doua persoane expuse cronic, la aceeasi factori de mediu agresivi persistenti, pot
percepe urmarile stres-ului prelungit, a oboselii cronice, frustrarea sau depresia, derealizarea
profesionala, sau in cele din urma, SBO, in mod diferit, in functie de tipul de personalitate al
fiecaruia si de mediul la care sunt expusi. Exista o multitudine de factori favorizanti,
determinanti, care influenteaza “traversarea“acestor etape. Trasaturile personalitatii fiecarui
individ se “creioneaza” pe parcursul vietii, prin procesul de socializare insusi. Modalitatea de
 60

reactie a fiecarei persoane la conditiile de mediu, in functie de tipul sau de personalitate,

ramane o caracteristica adaptativa a individului, la mediul respectiv.
Daca pornim de la ideea conform careia, personalitatea este definita ca si cumul a ceea
ce suntem, comportamentul ajunge sa fie “personalitatea in actiune, exteriorizarea
personalitatii” (Vocila, 2010)
In functie de tipul de personalitate, individul poate avea predispozitia de a dezvolta pe
parcursul vietii sale o anumita arie de patologie, in contextul existentei si actiunii diferentiate
a factorilor favorizanti si determinanti.
O scurta trecere in revista a principalelor tipuri de personalitate studiate, in relatia cu
varii tipuri de imbolnaviri, pe care acesti indivizi le pot dezvolta pe parcursul existentei lor, ar
include:
Tipul psihocomportamental A - competitiv, agresiv in relatia cu ceilalti, dominator,
dependent de munca (worchaholic), nerabdator, adesea ostil, avand profilul unui lider de
grup/echipa/colectiv de munca autoritar, cu un comportament de “cvasi-parinte normativ”
foarte putin dispus sa asculte si predispus mai mult la a ordona, dotat cu mai putin tact si
diplomatie in relatia cu subalternii si cu mai multa capacitate de a-si impune parerile si
optiunile personale decat a le asculta propunerile, fie si bine intentionate. La locul de munca,
sunt preocupati de cresterea randamentului si mai putin de atmosfera in care se lucreaza.
Literatura de specialitate incadreaza ostilitatea manifestata de acest tip, ca fiind
conectata cu posibilitatea acestui individ de a dezvolta afectiuni cardio-vasculare (Friedman,
1996), anxietate, depresie, izolare sociala, intrucat dau o mai mare importanta locului de
munca fata de relatiile familiale. In concluzie, pot experimenta lipsa suportului social al
relatiilor intrafamiliale iar la locul de munca sunt capabili sa genereze o atmosfera de lucru
frecvent dificil de tolerat.
Tipul psihocomportamental C - aparent calm, glacial, fara a-si trada emotiile,
rabdator, echilibrat, rational, capabil sa isi interiorizeze emotiile negative. Capabil de
concentrare si lucru sub presiune cu randament maxim. Toleranta dusa la extrem si
disponibilitatea fata de nevoile tuturor, reduc capacitatea acestui individ de a se autoproteja.
Stres-ul mascat care caracterizeaza acest gen de persoana, este incriminat in etiopatogenia
afectiunilor sistemului imunitar, depresie, afectiuni oncologice (Fife, 1996), boli autoimune
(Besteiro, 2008)
Tipul psihocomportamental D - usor iritabil, anxios, cu tendinte despresive, cu
reactivitate exagerata la factorii stresori din mediu, cu capacitate redusa de a comunica cu
anturajul si a impartasi emotiile negative personale (manie, furie, iritare). Au o stima de sine
scazuta, sunt non-comunicativi, intrucat poarta o teama instrinseca de a fi rejetati sau a fi
dezaprobati in public.
Candidati la SBO.
O evaluare sintetica a comportamentului si stilului de lucru al membrilor echipei
medicale, poate fi efectuata pornind de la teoria lui William Moulton Marston (1893-1947).
Marston a studiat emotiile umane, comportamentul individual. Pe baza studiilor efectuate, a
stadializat tipologiile umane, in 4 grupe dominante: D-dominantul, I- Influentatorul, S-
stabilul, C- constiinciosul. Rezultatul cercetarilor sale, sunt prezentate in volumul “ Emotiile
oamenilor obisnuiti”, publicata in 1928. In viata de zi cu zi, nu exista individ, care sa aiba
caracteristici exclusive, doar dintr-o singura grupa. Fiecare individ, ramane un amalgam al
celor 4 grupe, profilul final, fiind dat de trasaturile dominante. Analizand teoria DISC,
prezentata de Marston, unui coordonator de grup/echipa, ii va fi mult mai usor sa isi cunoasca
oamenii cu care lucreaza, stilul lor de lucru, sa realizeze in mod optim managementul stres-
ului sau al potentialelor conflicte, utilizand de la fiecare dintre membrii echipei acele calitati
care pot ameliora relatiile interumane si pot genera o echipa performanta.
 61

1. Dominantul D - activ, puternic, independent, autoritar, rezolva lucrurile rapid,

accepta provocarile fara probleme, curajos, bun organizator, coordoneaza cu rigurozitate
situatiile de criza, nu are foarte multi prieteni, doreste sa detina controlul situational,
diplomatia nu este un punct forte.
2. Influentatorul I - inteligent, deschis, iubeste oamenii din jurul sau, gaseste rapid
solutii, gaseste solutii la probleme, nu le genereaza, atrage atentia, are umor, poate coordona o
echipa, intrucat utilizeaza de la fiecare om calitati sau defecte, fiind capabil sa le canalizeze in
sens pozitiv, pentru a obtine rezultatul dorit, nu este “omul regulilor impuse”, bun diplomat,
spirit liber.
3. Stabilul S - calm, echilibrat, bun ascultator, neimplicat, nu ii plac provocarile, linistit,
detesta conflictele, pacificator, prieten de incredere, dificil de mobilizat, accepta cu dificultate
schimbarile, este constant cu sine insusi. Se retrage in sine in conditii nefavorabile si devine
non-comunicativ. Poate dezvolta relative usor SBO.
4. Constiinciosul C - calculat, analitic, utilizeaza foarte bine notiuni abstracte,
sarguincios, necesita mult timp pentru indeplinirea unor sarcini, dar le efectueaza riguros,
corect, este perfectionist, nu este un spontan prin definitie, nu lucreaza bine sub presiune, greu
de scos din ritmul personal, dificil de integrat intr-un colectiv activ, preia si se adapteaza cu
dificultate la ideile altor membrii ai colectivului, carente diplomatice in relatiile interumane.
Candidat serios la SBO, daca factorul stresant persista sau atmosfera de la locul de munca este
ostila.
B. Factori de risc socio-culturali dr. Valeria Herdea
1. Familia
a. Relatia intre partenerii de cuplu
O relatie solida intre cei doi parteneri de cuplu, reuseste sa ofere suportul social de care
are nevoie un individ, fie si in conditiile lucrului sub presiune sau al unui colectiv dizarmonic.
O relatie dizarmonica, fara a fi capabila sa ofere suport partenerului de viata, va reduce
sansele acestuia de a rezista intr-un mediu unde presiunea si incarcatura psiho-emotionala
negativa, este constant mare.
Relatia intrafamiliala nu este statica, este in dinamica perpetua si se construieste cu
fiecare zi petrecuta impreuna. Provocarea vine din multitudinea situatiilor pe care le
traverseaza impreuna cei doi, armonia in cuplu, vine din solutiile identificate, pentru a rezolva
situatiile. Inteligenta cuplului, inseamna rezolvare in doi a potentialelor probleme, abordate cu
tact si nu in ultimul rand, atent, astfel incat ele, sa nu impacteze relatia celor doi in
profunzime. Relatia de cuplu este un exemplu provocator de imbinare diplomata intre
“sentimente si constiinta”, principii si analiza tranzactionala aplicata, intimitate, inteligenta
situationala, spirit practic, comunicare empatica si umor.
Relatia de cuplu se construieste pe incredere, respect, prietenie, confidentialitate si
indiscutabil, matricea relatiei, se bazeaza pe afectiunea dintre cei doi.
Comunicarea in cuplu, ascultarea activa din partea ambilor soti, capacitatea de a face
planuri impreuna si de a le duce la bun sfarsit, punand pe primul plan familia si copiii, apoi
evolutia profesionala sau locul de munca, bucuria lucrurilor simple, meditatia, timpul petrecut
impreuna, umorul de buna calitate, permit acelui cuplu sa faca fata cu brio, provocarilor din
mediul extern. Lipsa de interes si implicare a ambilor parteneri in activitati derulate in comun
si in mod special impreuna cu copiii, pot induce, sentimentul de izolare, insingurare intr-un
cuplu, baza a viitoarelor conflicte manifeste in plan familial si social.
b. Compatibilitati
Compatibilitatea fizica, biosica si noesica intre doua persoane, in cadrul unui cuplu,
reprezinta baza legaturii dintre cei doi.
 62

In cadrul unui grup de lucru, regula compatibilitatii, ramane perfect valabila. Marea arta
a unui lider de grup, este repezentata de formarea unei echipe de oameni cu compatibilitati
inalte pe toate cele trei structuri.
Personalul dintr-o echipa, care este sanatos fizic, echilibrat mental si are trasaturi de
caracter asemanatoare, respectiv un sistem de valori etice de baza, bine pus la punct,
echilibrat, va forma o echipa perfomanta, rezistenta in timp, fara conflicte majore, capabila de
performanta si rezistenta in timp.
Formarea unei echipe de lucru, doar pe principiul ocuparii posturilor aflate in schema,
fara a acorda timp cunoasterii viitorilor membrii, fara a armoniza componenta echipei, ramane
un aspect ingrijorator in perspectiva. Echipa nu va avea randament de lucru corespunzator
asteptarilor, activitatea va fi presarata de incidente mai putin agreabile, nivelul de incredere,
fidelitatea si satisfactia muncii intr-o astfel de echipa, vor fi reduse. In timp, aceste echipe sunt
adevarate “pepiniere” pentru SBO.
c. Structura traditionala a familiei. Copiii
Structura traditionala a familiei in Romania include: sot, sotie, copiii. In spiritul
traditiei, in familie, intra si bunicii, ingrijirea lor, intrand in responsabilitatea familiei. In acest
fel, traditiile, cultura de origine, valorile de baza: respect, onoare, valoarea cuvantului dat,
demnitate, pot fi transmise mai departe. Persoanele care provin din familii cu mai multi copiii,
sunt in general mai echilibrate, mai ponderate, nivelul de empatie, compasiune, spirit de intr-
ajutorare fiind mai bine dezvoltat decat la cei care provin din familii fara copii. Acomodarea
acestora la regulile de grup este mai facila, la fel si conexiunea cu ceilalti membrii ai grupului.
Persoana nu este atat de expusa riscului de a dezvolta SBO, intrucat echilibrul sau interior ii
permite sa faca fata cu succes la stress-ul cotidian.
Familia traditionala, ramane pilonul pe care un individ se poate sprijini in aproape orice
situatie. Orice problema majora care poate afecta pe termen mediu sau lung copilul unui
membru al echipei, poate decompensa acel individ, cu repercursiuni asupra functionalitatii
echipei in ansamblu. Un copil bolnav frecvent sau avand o afectiune cronica, scoate din
competitie, minim un membru al familiei: se aloca resursa umana, financiara, scade
creativitatea, implicarea la locul de munca
Analizand diverse cazuri, SBO apare mai frecvent la persoane care provin din familii cu
probleme de comunicare, parinti adicti sau absenti, plecati pe perioade indelungate de langa
copii, persoane singure, persoane cu deficiente motorii.
d. Ierarhizarea sociala a familiei. Educatia. Recunoasterea sociala. Imbinarea
responsabilitatilor. Valorile morale
Pe o scara ierarhica, familia are in capul ei -tatal- un leader, mai mult sau mai putin
constient de rolul de Pygmalion pe care il poate juca in familia sa. El poate amprenta in mod
benefic existenta copiilor sai, iubindu-i si ajutandu-i sa devina oameni maturi, responsabili,
puternici, echilibrati.
Mama – ramane “sufletul casei”- echilibrul familiei in familia traditionala.
Ierarhia familiala este primul contact al unui individ cu un sistem ierarhic. Modul in
care este perceput coordonatorul familiei, relatia dezvoltata in timp, va determina relatia cu
aproape orice lider de grup, va intalni in Viata, persoana respectiva.
Fara a fi o regula, dar in general, un tata violent, agresiv, poate determina o stare de
revolta mascata la copiii sai. Neputinta lor de a riposta in copilarie, in fata unui tata dominant
fizic si psihic, va putea fi un factor determinant al unui comportament irascibil/impulsiv in
viata de adult, ori de cate ori vor exista incercari dificile, persistente, pe care nu le pot
inlatura.
De la revolta, lipsa de obedienta, comportament anti-social, addictii, amprentele
personalitatii tatalui, se vor regasi in comportamentul copiilor sai, fara ca aceasta sa fie
 63

determinare genetica ci doar sentimente de frustrare vechi, mascate prin educatie si reguli
sociale.
Familia este cea care da recunoasterea sociala a individului. Valorile morale sunt
promovate prima data tot in familie. Educatia este incurajata tot de catre familie si sustinuta
de catre ea.
Singura cale reala de a tempera un rebel ramane educatia. Ea poate da masura in toate,
poate creiona caractere independente, dornice de dezvoltare personala si recunoastere sociala.
Comportamentul de adult responsabil, implicat, profesia aleasa, familia intemeiata,
copii, sunt tot atatea asumari generate cu liber arbitru. Imbinarea responsabilitatilor in mod
echilibrat, devine posibila, atunci cand avem valori morale la care tinem, principii de viata
dupa care ne ghidam.
Modelul familial ramane un model si pentru locul de munca. Cu cat nivelul de stres este
mai mare, la locul de munca, cu atat mai important este ca un astfel de mediu, sa fie
securizant psiho-afectiv. Locul de munca devine stimulativ, eficient si placut, mediul devine
sigur, daca un colectiv este format din indivizi responsabili, care se completeaza reciproc, fac
fata in echipa la stres, efort fizic si psihic, la provocarile postului predictibile sau spontane.
Standardele morale inalte ale unui leader de grup, sunt o conditie sine qua non pentru ca
acesta sa fie un bun coordonator. Intre rolul de parinte normativ, mentor-partener, mentor-
discipol, parteneriat educational, coordonatorul, alege acel rol care se potriveste profilului
oamenilor din echipa sa. Oamenii asteapta un comportament pe care sa il inteleaga si reactii
pe care sa se poata baza. Au nevoie sa simta ca sunt intelesi, ca sunt importanti pentru
coordonatorul lor. Au nevoie sa stie ca acel coordonator “isi asuma” solutionarea situatiilor
dificile, ca are un plan prestabilit clar, o directie bine definita de actiune.
Pe de alta parte, fara suportul echilibrat al familiei, rolul social asumat de oricare om din
echipa, membru simplu sau leader, poate fi dus cu foarte multa dificultate pana la capat.
2. Loc de munca
a. Valentele ierarhiei profesionale
Ierarhia profesionala ramane un factor de referinta, cu impact maxim la locul de munca
si adesea in anumite conditii si in viata privata.
Managerul este de obicei un profesionist foarte bun, ideal cel mai bun din echipa,
respectat si recunoscut ca atare de ceilalti membri. Problema unui manager foarte bun
profesionist este aceea ca, fie va neglija performanta profesionala la care ar putea ajunge, daca
nu ar fi implicat in management, fie, va neglija managementul in sine. Exista si situatii in care
persoana, le executa pe ambele la standarde calitativ superioare. Pretul “platit”, ramane insa
un consum fizic si psihic enorm. In acesta ultima situatie, pastrarea echilibrului interior
ramane esentiala. Persistenta presiunii psihice pe termen indelungat, a consumptiei fizice, fara
un suport afectiv adecvat in viata personala, poate duce in final la aparitia unui SBO, cu
consecinte in plan somatic extrem de serioase.
Nu intotdeauna cel mai bun profesionist din echipa, va ocupa si locul din fruntea
ierarhiei. Rolul si locul de conducator poate fi ocupat de un bun manager, care are detasarea
de a vedea situatia in ansamblu, poate genera o strategie pe termen lung, fara ca neaparat,
aceste calitati sa fie dublate si de cele ale unui supraspecialist. Acesta poate avea timpul si
dispozitia necesara de a organiza echipa, in asa fel incat sa reduca presiunea si stres-ul cauzate
de solicitarile birocratice, permitand membrilor echipei, sa se detaseze de probleme
administrative si sa fie focusati pe cele care privesc aspectul cresterii performantei
profesionale.
Intelegerea in profunzime a principiilor care stau la baza ierarhiei, pot facilita relatii
corecte intre membrii unei echipe. Asumarea decizionala permanenta, este in esenta, apanajul
celui care conduce un colectiv. Responsabilitatea uriasa fata de pacient, pentru deciziile luate
 64

de ceilalti membrii ai echipei, mai mult sau mai putin in acord cu standardele profesiei,
constituie un factor trigger extrem.
In viata reala, functia in sine, ramane o cauza de aparitie a SBO, prin consumptie. Pe de
alta parte, dorinta unui individ de a accede la o functie ierarhic superioara, nematerializata in
timp, poate duce la tensiuni, stari conflictuale, aparitia SBO, la acei membri ai echipei, care
au o rezistenta mai mica la stress-ul cronic, recurent, indus de manifestarile comportamentale
de tip obsesiv-compulsiv ale unor astfel de personaje. Consilierea de grup ramane o solutie .
b. Garzile
In unitatile cu paturi sau in cele care deruleaza activitate de permanenta, garzile,
constituie un factor stresant major. Daca in garda se afla un singur medic, presiunea asupra
acestuia poate fi extrema. De la situatii de urgenta cauzate de patologie medicala, la situatii de
urgenta, cauzate de comportamentul apartinatorilor pacientilor si pana la garzile programate la
intervale scurte de timp, oricare dintre situatii, prin perpetuare, pot determina reactii serioase.
“Fobia de garzi”-poate avea de la manifestari neuro-vegetative la anxietatea
situationala, pot genera in timp fie refuzul de a efectua garzi fie demisia medicului.
Suprasolicitarea ramane o realitate de necontestat, in conditiile in care numarul medicilor
ramasi in Romania este in scadere iar exigentele si presiunea in crestere permanenta.
c. Locuri de munca simultane
Epoca actuala solicita enorm personalul medical. Educatia aduce dupa sine, nevoia unui
standard civilizat de viata. In special, in cazul personalului medical, aflat la cei doi poli ai
profesiei - fie la inceput, cand isi doresc sa se afirme, sa fie cunoscuti, sa aiba pacienti cat mai
multi, un venit decent, care sa le permita accesul la un trai decent, fie spre finalul carierei lor,
cand pot aparea nevoi crescute, legate de starea de sanatate personala sau familiala, locurile
de munca multiple pentru un individ sunt frecvent intalnite.
Din pacate, desi aparent persoanele respective, fac fata la provocare, in timp, apare
sindromul de oboseala cronica, randamentul scade treptat, comportamentul se modifica, initial
la locul de munca, unde apare ”robotizarea”, implicarea devine mai redusa, interesul fata de
pacient se diminueaza, timpul este perceput mai ”scurt”, apoi modificarile apar si in viata
privata, pentru ca in cele din urma sa apara si sa se instaleze semne ale unui SBO.
d. Profilul “Hoinar”
“Hoinarul”- ramane prototipul de medic/asistent medical, care schimba locuri multiple
de munca. Nu se incadreaza” in peisajul” niciunuia dintre locurile de munca pe care le are
trecute in analele cartii sale de munca. Este vesnic setat sa gaseasca un loc mai facil de
munca, mai bine remunerat. Nu se leaga de nici un membru al colectivului, nu manifesta
interes special pentru nici o activitate de la locul de munca. Executa strict ce are prevazut, in
fisa postului. Activeaza superficial si nu manifesta fidelitate nici in relatia cu oamenii si nici
in respectarea politicii de personal de la locul de munca. Superficialitatea, lipsa de implicare,
cameleonismul, nesiguranta in a lucra cu un astfel de personaj, pot produce nu doar
discomfort la locul de munca dar mai grav-pierderea unor oameni buni din echipa.
e. Profilul “Conflictual”
Este genul de personaj nemultumit vesnic: de colegi, de pacient, de societate in general.
Este ambivalent comportamental, modificarile de dispozitie frecvente, accentueaza
sentimentul de insecuritate la locul de munca, pentru toti membri echipei. Are capacitatea de a
genera conflicte, intre oricare alti doi colegi la indemana.Uziteaza de slabiciunile anturajului,
este carcotas, agitat, intrigant, iresponsabil.
Profesionist de calitate discutabila, da foarte rar dovada de empatie sau compasiune in
relatia cu colegii sau pacientii. Factorul financiar ramane esential in conturarea unor relatii.
Fidelitatea ramane la stadiul de concept abstract pentru astfel de indivizi.
 65

In spatele unui astfel de caracter, frecvent, se ascund tare neconstientizate adeseori nici
macar de persoana in cauza, provenite din prima decada de viata sau adolescenta. Fac parte
din categoria ”inductor” de SBO pentru cei care au nesansa sa le fie colegi.
f. Colectivul dizarmonic ”Divide et impera”
Un “model” inca frecvent intalnit in practica medicala, ramane cel al echipelor conduse
dupa principiul “dezbina si stapaneste”. Coordonatorul este cel care da tonul intr-un astfel de
colectiv. Personajul central este caracterizat prin comportament arogant, despotic, este
“omniscient, omnipotent“, condus de suspiciune, neancredere, nemultumire. Impune
standarde inalte declarativ, fara a respecta valoarea muncii depuse, realizarile sau experienta
membrilor colectivului.
Oamenii din echipa sunt timorati, putin creativi, intrucat orice incercare de a fi creativ
aduce dupa sine, critici, reprosuri din partea conducatorului.
In general intr-un astfel de colectiv, oamenii au doua variante: “lupta sau fug”- raman pe
pozitii incercand sa isi pastreze echilibrul psihic si propriile scale valorice (atitudine posibila
la cei care au o baza educationala solida si nu sunt santajabili emotional sau faptic) sau pleaca
din acel colectiv, incercand sa “iasa”din cercul comportamentului vicios generat de
conducator.
Randamentul profesional al unui astfel de grup sufera, membrii grupului care raman pe
loc, sunt predispusi la dezvoltarea SBO. Frecventa deciziilor profesionale posibil eronate -
sursa de malpraxis poate cunoaste o panta ascendenta. Constientizarea problemei si a
implicatiilor ei pe termen mediu dar mai ales lung, poate fi un prim pas in modificarea
conduitei in grup. In practica, pentru astfel de grupuri, se recomanda evaluarea membrilor
grupului, al managerului in mod special, de catre un evaluator extern, managementul corect al
conflictelor sub indrumarea unui coach specializat.
3. Conflictul social
a. Conflict efort profesional-recunoastere sociala
Discrepanta intre efortul profesional depus si recunoasterea sociala discutabila a muncii
depuse, poate constitui in timp, cauza pentru aparitia unui SBO. Efortul fizic si psihic
constant, prelungit, consumul emotional legat de ingrijirea persoanelor aflate in suferinta,
necesita o valorizare sociala, speciala a persoanei in cauza, de catre Societatea Civila in
general si de catre colectivul in care acesta lucreaza, in mod particular.
In vederea pregatirii sale pentru a deveni medic, o persoana parcurge un drum extrem de
dificil:
- 12 clase-liceu
- 6 ani studii universitare medicale
- 4 - 7 ani studii post-universitare sub forma rezidentiatului, urmat de
examen medic specialist
- 5 ani pregatire in specialitate, urmat de examen de medic primar.
Totalul implica minim 27 ani pana la 30 de ani de pregatire profesionala.
Privind lucrurile in acest context, putem concluziona, ca sunt necesare conditii optime
minimale pentru a derula activitate medicala eficienta:
a. mediu de lucru securizant,
b. acces la educatie medicala continua facilitat,
c. concediu de odihna, program de lucru adaptat,
d. stimulente financiare motivante,
In raport cu scopul final urmarit - reducerea anxietatii existentiale a personalului
medical, masurile enumerate devin cost-eficiente.
Un mediu sigur, echilibrat psiho-emotional, permite concentrarea asupra problemelor de
la locul de munca, cresterea calitatii serviciilor medicale oferite pacientilor aflati in ingrijire si
 66

nu in ultimul rand - reducerea morbiditatii de tip nevrotic-anxios sau depresiv la personalul

medical supus stres-ului permanent.
b. Conflict viata profesionala-viata familiala. Sentimentul ”munca in zadar”
La baza muncii personalului medical, sta pregatirea medicala de buna calitate, grefata
pe echilibru interior al persoanei care practica medicina. Echilibrul interior vine dintr-o stare
de sanatate fizica si psihica buna, din sentimentul de securitate afectiva, nevoia de afectiune
implinita in viata fiecarui om. Educatia impune si ridicarea standardului de viata. Asteptarile
de la partenerul de viata cresc si ele. Personalul medical ramane printre categoriile de
personal, caracterizate de existenta unui program de munca “long after hours”. Orele de
munca suplimentare, week-endurile lucrate, concediile neefectuate, pot fi in detrimentul
echilibrului familial. Starile conflictuale intrafamiliale, insecuritatea afectiva, pot sta la baza
unui randament scazut la locul de munca, sunt potential generatoare de tensiuni negative, stari
conflictuale, insatisfactie in plan social si profesional.
Statistic, divortialitatea afecteaza personalul medical, in raport de 1:4 fata de persoane
apartinand mediului nemedical, femeile reprezentand categoria cea mai afectata din acest
punct de vedere.
Divortialitatea poate afecta capacitatea de concentrare a persoanei, induce anxietatea
fata de Viitor, fata de situatia copiilor rezultati din casnicia incheiata, etc. Impactul starii
emotionale a persoanei in cauza, asupra randamentului de la locul de munca poate fi unul
serios. Sentimentul de derealizare, de zadarnicie, anxietate, elemente comportamentale de tip
depresiv, pot insoti aceasta perioada din viata unui om. Dublat de stres-ul zilnic, de adaptarea
la noile conditii de existenta, o astfel de experienta, poate duce progresiv la aparitia SBO.
4. Varsta
a. Presiunea responsabilitatii
Exista doua aspecte majore legate de varsta:
a)Tanarul
- se confrunta, pe de o parte, cu lipsa de experienta - provocare extrema si stres marcant,
- pe de alta parte, preluarea unei functii de raspundere in cazul unui tanar, poate aduce
dupa sine: 1. comunicarea dificila cu echipa (neancredere, ascultare dificila a sarcinilor
trasate),
2.- neancredere in propriile decizii/decizii tardive (generand decizii/ atitudini
defectuoase in randul intregul colectiv).
b) Varstnicul
- experienta dezvolta siguranta decizionala, excesul de siguranta, putand duce la
comportament abuziv cu intreg personalul aflat in subordine (“eu stiu, eu decid”),
- comunicare defectuoasa cu tinerii din echipa, care poate genera comportamente de tip
concurential neloial.
b. Pensionarea
Varsta pensionarii, poate aduce dupa sine, modificari structurale organice - atribute ale
varstei in sine sau poate fi insotita de modificari in statusul psiho-comportmanental al
persoanei.
Retragerea din activitatea profesionala, marcheaza profund un individ activ, implicat
social.
Evolutia fenomenelor asociate acestei perioade, poate fi variabila. Circa 50% dintre
pensionarii intelectuali raman intens activi, pastrandu-si conexiunile cu locul de munca sau cu
profesia de baza, ex: ies din sistemul “de stat” si trec in “sistemul privat”, cu un program
flexibil, atitudine care le permite mentinerea sentimentului de utilitate.
Aproximativ 6-30% experimenteaza alte stari: pierd sentimentul de utilitate sociala, de
autoritate, pierd rutina cotidiana care genereaza sentimentul de siguranta necesar echilibrului
mental al persoanei. Aceasta poate dezvolta anxietate, depresie, pe fondul inactivitatii. In
 67

Canada aproximativ 6% dintre pensionarii cu varsta peste 65 de ani dezolta depresie usoara
spre moderata, necesitand terapie medicamentoasa. Persoana se simte izolata, exclusa din
mediul in care a activat, fenomenul fiind cu atat mai grav, cu cat persoana in cauza, a detinut o
pozitie importanta ierarhic. Reducerea capacitatii de concentrare, izolarea este dublata de
performante intelectuale diminuate progresiv la care se adauga adesea o involutie fizica
accelerata.
Implicarea in activitati de voluntariat, cultivarea relatiilor sociale, sansa de a avea un
partener de viata la fel de longeviv, cultivarea emotiilor simple: regasirea bucuriei de a petrece
timp in natura, timpul de calitate petrecut alaturi de familie, placerea excursiilor, implicarea in
noi afaceri in functie de abilitatile pe care le are persoana in cauza, pot fi tot atatea metode de
intarziere a fenomenului senectutii si in special de mentinere in functiune a unei coordonari
neuro-psiho-motorii optime pe un timp cat mai indelungat.
c. Particularitatile SBO la personalul medical – femei
Un loc aparte, il ocupa femeile implicate in activitatea medicala. Responsabilitatile
multiple ale acestei categorii, profesionist, mama, sotie, persoana implicata social, genereaza
pentru aceste femei un profil special.
In general, dotate cu calitati empatice deosebite, rezistenta la stres prelungit, capacitate
de interventie si decizie, in conditii de presiune marcata, femeile care activeaza in domeniul
medical, au o rezistenta foarte buna si la efort fizic.
Adaptabilitatea la nou, capacitatea de comunicare interumana mai bine dezvoltata decat
a barbatilor, fac din femei, “parteneri de cursa lunga”, pentru domeniul medical.
Pe de alta parte “rolurile“ multiple ale femeii de a fi mama si sotie, partener de viata, de
a coordona un camin, se impaca cu greutate cu programul in ture, ore suplimentare de lucru,
activitati extraprofesionale, copii bolnavi sau membrii ai familiei dependenti de ingrijiri
cronice. Suprasolicitarea intrafamiliala amprenteaza frecvent randamentul la locul de munca,
relatiile cu colegii, in timp, relatiile cu pacientii. Lipsa vacantelor, concedii de odihna scurte
sau absente, ani la randul, ore suplimentare, insatisfactia materiala prin nerecunoasterea
valorii sociale a muncii pe care o depun, fac ca multe dintre femeile care activeaza in mediul
medical, sa se reorienteze profesional sau sa emigreze in cautarea unor conditii de viata
decente. Sistemul medical devine dublu grevat: prin plecarea personalului medical in a carui
educatie s-a investit si prin suprasolicitarea personalului medical ramas in sistem avand ca
finalitate, reducerea calitatii actului medical.
Statistic, aparitia SBO, nu este apanajul unui gen sau a altuia. In practica, anumite
manifestari ale SBO, pot aparea mai mult sau mai putin frecvent la barbati sau femei, in
functie de conditiile favorizante si determinante ale locului de munca.
5. Particularitatile sindromului de burn-out la personalul medical in Romania
a. Pozitia personalului medical in societatea civila-perspectiva istorica
In societatea romaneasca traditionala, medicul a ocupat un loc respectat din cele mai
vechi timpuri. Considerat a fi semn al unei comunitati bine organizate, prezenta medicului, a
reflectat preocuparea edililor vremii, de a avea oameni sanatosi in comunitate. Un membru
sanatos al comunitatii, era deopotriva mana de lucru sau ostas valoros intr-o confruntare cu
inamicul. Cunostiintele si recomandarile medicului, aveau valoare de lege pentu comunitate.
Masurile destinate a apara sanatatea, se aplicau in comunitate, fara exceptie. Intelegerea
acestor adevaruri simple, au permis conturarea rapida a statutului medicului in comunitate.
Comunitatea asigura medicului mijloace de trai, posibilitatea de a-si desfasura activitatea in
conditii decente, posibilitatea de a transmite discipolilor descendenti direct sau afiliati, stiinta
medicala. Medicul, in schimb, se obliga sa ingrijeasca membrii comunitatii, sa asigure
ingrijiri adecvate in timpul unor epidemii, sa pregateasca urmasi la functia de medic al cetatii.
Date prelevate din izvoare istorice, aduc informatii cuprinzatoare privind rolul
medicului in viata Cetatii:
 68

Epoca dacica - Marele Preot, care detinea cunostiinte avansate despre arta vindecarii,
avea si prerogative de conducere si sau consiliere al Regelui; “Sfetnic și colaborator apropiat
a lui Burebista, cel mai important personaj după rege în statul dac, Deceneu l-a ajutat
considerabil pe monarh în opera de unificare și organizare a triburilor geto-dace”.
Evul Mediu - medicul participa la intrunirile Consiliului Cetatii, ceea ce conferea
acestuia prerogativele unei functii respectate in Societate.
Medicul oficial al Curtii Domnesti la Curtea lui Stefan Cel Mare (1457-1504), a detinut
si functia de Consilier personal al Domnitorului.
Cetatile Sibiului si Brasovului:”Trecătoarea Branului a fost integrată, începând din
prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în cel mai mare scut antiepidemic european”.
Confruntate cu epidemia de ciuma, raman printre putinele cetati, care a aplicat masuri
drastice de combatere a extinderii bolii:
“Una dintre perioadele cu cele mai mari pierderi omeneşti din secolul XVII a fost
1660-1664. În 1660, ciuma a izbucnit în Sibiul înghesuit de asediul trupelor lui Gheorghe
Rakoczi II, apoi s-a răspândit în toată provincia. La Braşov, în august-septembrie, se
înregistrau zilnic 40-60 de morţi. Medicul cetăţii, Trostfried Hegentius, a îndemnat să se bată
în cuie sicriele şi să se fixeze o carantină de 14 zile pentru cei ce intrau în contact cu bolnavii.
A cerut şi tocmirea unor bărbieri ai ciumaţilor şi a unui nou băiaş – cel vechi fugise, iar igiena
era sfântă în faţa ciumei” http://www.brasovultau.ro/articol/legende/epidemiile-de-ciuma-
care-au-decimat-brasovenii.html
Epoca Moderna: In secolul XIX, rolul medicului devine unul semnificativ in
dezvoltarea societatii. Formatori de scoala medicala, considerati adevarate “faruri ale
civilizatiei”, medicii erau direct implicati in procesul educational.
Carol Davila, in anul 1869, infiinteaza Facultatea de Medicina din Bucuresti, punand
bazele invatamantului medical in Romania moderna.
Viata acestor mari oameni, nu a fost facila si nici lipsita de umbre. Au amprentat prin
personalitatile lor, societatea in care au trait. Suprasolicitarea fizica si psihica a dus din pacate,
frecvent, la imbolnavirea acestor oameni geniali. In ciuda problemelor severe de sanatate,
Carol Davila a reusit sa introduca in Romania un invatamant fundamentat pe achizitiile cele
mai noi ale stiintei vremii sale.
Ar fi nedrept sa nu precizam un aspect: dificultatile intampinate de catre medic in orice
perioada istorica ar fi plasat, sunt aproximativ aceleasi: munca si responsabilitati mult peste
capacitatea umana, recunoastere sociala foarte ades inegala cu munca prestata - formula
consacrata pentru un sindrom de suprasolicitare, indiferent de termenul medical utilizat pentru
a descrie afectiunea in sine.
Romania perioadei socialiste - 50 de ani in care statutul intelectualitatii a cunoscut
evolutie ondulanta, munca sub presiune sau amenintari, conditii materiale discutabile, fiind
doar cateva aspecte ale perioadei 1947-1989.
A nu avea acces la contacte informationale cu lumea aflata in exteriorul tarii, lipsa de
mijloace materiale, au constituit privatiuni serioase pentru orice medic in particular si izolare
pentru societatea romaneasca, in general.
Cu toate aceste frane, este notabil efortul si reusita de exceptie, in dezvoltarea unei scoli
medicale de prestigiu. Seriozitatea scolii medicale, marile nume care au marcat Scoala
Medicala, fac din aceasta perioada, un model de rezistenta a Culturii romanesti. In ciuda
dificultatilor istorice evidente, medicii formati in aceasta perioada, au o baza educationala
extrem de solida. Educatia medicala a fost axata pe dezvoltarea si cultivarea simtului clinic,
stil educational la care anii urmatori perioadei comuniste au renuntat lent in favoarea
tehnologizarii medicinei. Perioadele dificile din punct de vedere istoric, cresc solidaritatea
interumana, ca forma de rezistenta fata de opresiunea unui regim si in ciuda privatiunilor, au
 69

ca rezultat subsidiar, conturarea unor personalitati de mare exceptie, regula de la care

medicina romaneasca nu a facut exceptie (Ana Aslan, Dan Gavriliu, Iuliu Hateganu, etc).
b. Personalul medical in societatea contemporana
Secolul XXI - a adus acces la informatie si comunicare externa, ritm de viata alert,
tehnologizare, computerizare, de multe ori avalansa tehnologica ucigatoare pentru formarea
simtului clinic, al unui tanar medic in formare.
Deficienta majora: medicul poate avea acces la informatie, poate iesi in strainatate,
poate veni in contact cu stiinta moderna, dar ramane grevat de absenta unei baze materiale
decente. Accesul la educatie ramane unul conditionat de material. Pregatirea unui medic tanar,
ramane conditionata de sustinere pentru ani buni, de catre familia de baza. Odata primit in
randurile Breslei, situatia medicului nu cunoaste imbunatatiri notabile, astfel incat, un procent
insemnat dintre medicii formati in Romania, emigreaza. (aprox 1/3 in mai putin de 5 ani,
conform statisticilor Colegiului Medicilor din Romania).
Dificultatile de ordin material, insecuritatea, lipsa de perspectiva pentru Viitorul
apropiat si indepartat in Romania, genereaza pentru multi absolventi de Medicina, abandonul
pregatirii medicale si in subsidiar - reprofesionalizare.
La nivel macroeconomic, pentru Romania ca tara mediu deezvoltata - inseamna
pierderi uriase pe ani buni, atat in ce priveste resursa financiara, dar mai ales in ce priveste
resursa umana.
La nivel microeconomic, pentru persoana/familie - dupa 12 ani de scoala: gimnaziu,
liceu, 6 ani de studii universitare dificile, umbrite de stres si sacrificii, intre 4-7 ani de
rezidentiat, 5 ani specialitate, apoi primariat si un post final, un total mediu de 28 de ani de
scoala continua pentru a fi “pe picioarele proprii”, inseamna: suprasolicitare, blazare,
insatisfactie, frustrare, SBO pentru acei putini care au ales sa mai ramana in sistemul medical
romanesc.
c. Blazarea
Statistic din 100 de medici romani: 50% experimenteaza blazarea in mai putin de 5 ani
de la debutul lor in profesie, 25% emigreaza, 15% converg spre domeniul vanzari farma, 10
% raman implicati in activitati de dezvoltare a Breslei proprii (2% in mod constant, 8% in
mod episodic).
In mod desosebit, procentul este mai ridicat in randul medicilor de familie, intrucat ei
constituie acea parte a breslei, care a devenit “self-made” manager medical, incepand cu 1
octombrie 1999, incepand cu momentul infiintarii Casei de Asigurari de Sanatate in Romania.
Medicul de familie s-a transformat din medic de dispensar/medic de medicina generala, in
medic de familie, cu preluarea prerogativelor unui manager medical pe langa acela de medic.
Sarcina noua, dificila, a inglobat munca de medic cu cea de operator calculator,
contabil, trezorier, patron cu angajati si dari multiple in sistemul de stat, raportor al starii de
sanatate pentru multiple organizatii guvernamentale si ne-guvernamentale, negociator, individ
cu abilitati notariale sau avocatiale in functie de circumstantele solicitate. Din pacate, toate
aceste sarcini extra-curiculare, au facut din medicul de familie o persoana “multi-tasking”,
indepartand-o de obiectul principal al muncii, pentru care medicul, a fost pregatit si pentru
care si-a sacrificat o buna parte din viata: pacientul.
Factorii determinanti ai instalarii blazarii la practicienii din asistenta medicala primara
in Romania:
- Lipsa respectului social asteptat: pozitionare incorecta in randul Breslei Medicale si in
Societatea Civila, neconforma cu pregatirea si responsabilitatile de “gate-keeper”, in contextul
in care 80-85% dintre cazurile medicale se rezolva in cabinetul medicului de familie,
- Nerecunoasterea valorii sociale a muncii depuse,
- Incarcarea birocratica excesiva,
 70

- Lipsa unui program de odihna decent adaptata solicitarii la care este expus (nu exista
concedii legale de odihna, in virtutea faptului ca un “mic patron”, poate pleca oricand si din
pacate, “uitand” ca pentru ca acest aspect sa poata deveni operant, medicul de familie are
nevoie de un inlocuitor remunerat, cu pregatire minima de medic specialist in medicina de
familie, pentru a se ocupa de pacienti in perioada lipsei medicului titular),
- Lipsa protectiei sociale (in caz de studii sau boala fortuita, recuperare, maternitate,
medicul de familie nu are cum sa rezolve situatia, decat prin incadrarea unui alt medic de
familie, care poate indeplini cerintele Casei de Asigurari de Sanatate),
- Culpabilizarea permanenta, mediatizarea exacerbata a oricarei greseli de practica, fara
a se lua in calcul rezultatele de exceptie ale intreg corpului medical.
Sunt doar cateva dintre argumentele ”palpabile”/cuantificabile, care au adus medicul de
familie in pragul SBO, in peste 60% din cazuri.
Din punct de vedere al economiei sanitare a unui Stat, investitia in educatia medicala,
urmata de scaderea randamentului profesional, pierderea capacitatii de munca a personalului
medical din asistenta medicala primara prin suprasolicitare, nu numai ca nu reprezinta o
politica de sanatate pertinenta, dar reprezinta o conduita catastrofala pentru Viitorul sanatatii
in Romania urmatorilor 20-30 de ani.
Medicina primara puternica ramane baza unui Sistem medical performant.
Blazarea ramane un mecanism de protectie. Adoptarea sa de catre o larga majoritate a
corpului medical din medicina primara, reprezinta modalitatea de a face fata stress-ului imens
cauzat de discrepanta dintre dorinta practicarii medicinei bazate pe principiile EBM (evidence
based medicine) pentru care au fost pregatiti si realitatea transformarii birocratice a unui
intreg sistem medical, cu consecintele nefaste asupra ingrijirii pacientului. A ramane pe loc si
a-ti face profesia in mod serios si dedicat, in astfel de conditii, dezvolta automat mecanisme
de protectie. Din pacate orice astfel de automatism poate fi drum sigur spre SBO.
Stes-ul dezvolta Trauma prin cumulare. Trauma dezvolta SBO prin sumare in
timp a efectelor negative induse de stres cronic.
Reorientarea profesionala a mai mult de 30% dintre absolventii de rezidentiat de
medicina de familie si reconvertirea lor catre Corporatiile Farma interne sau externe,
reconvertirea catre alte specialitati sau emigrarea reprezinta optiuni la SBO, la care acesti
medici recurg pentru a evita colapsul.
d. Influenta Media in societatea contemporana
Dupa perioada anilor de Comunism, timp, in care, libertatea la Cuvant a fost prohibita,
in Romania de dupa 1989, s-a constatat un curent de intensa revigorare a Mediei scrise,
vorbite, televizate, cu explozia Media on-line de dupa anii 1995. Presa profesionista, sub orice
forma, a instaurat nu doar libertatea cuvantului scris, dar a fost factorul esential, care a permis
conturarea si dezvoltarea tinerei noastre Democratii.
Dezvoltarii benefice a celei de a patra Puteri in Stat, salutata cu bucurie de orice om de
buna credinta, i-a urmat o perioada de dezvoltare a ceea ce cu rezerve numim “tabloid” sau
“presa de senzatie”.
Prezentarea unor subiecte din lumea medicala poate fi benefica, daca se respecta
realitatea. Mesajele pot avea rol educativ, daca se respecta principiul fidelitatii redarii
informatiei preluate de la cel intervievat.
Transmiterea de informatii trunchiate, utilizarea de fragmente in context tendentios, pot
afecta imaginea profesionistului de la care s-au preluat informatiile, indiferent de domeniul in
care acesta activeaza. Opiniile generale se formeaza - conform sondajelor - sub impresia
informatiilor preluate din Media. Mesajul poate fi unul negativ cu impact dezastruos asupra
publicului, daca nu se respecta continutul inregistrat.Un mesaj incorect, poate determina
decizii regretabile pentru auditoriul care l-a preluat ca atare. In acest caz, greutatea mesajului
este data de expertiza intervievatului, de imaginea acestuia de specialist in domeniul sau.
 71

Sigur ca Media nu poate fi cuplabilizata integral, pentru astfel de efecte. Liberul arbitru,
presupune trecerea prin filtrul experiential personal al oricarei informatii primite. Mesajul
transmis incorect, poate, in acelasi timp, distruge viata si cariera unui profesionist in sanatate.
Ultimii ani au generat pentru multi profesionisti in sanatate imagini deformate, cu
impact secundar in viata personala sau a pacientilor ingrijiti.
Acest tip de practica -“stirea de senzatie”- cu orice pret, nu intotdeauna etica, ramane
una dintre cauzele grave ale scaderii increderii populatiei in decizia medicala. Ea constituie o
dovada in plus, care demonstreaza forta pe care o poate avea Media intr-o Societate. Nu in
ultimul rand, constituie un argument care pledeaza pentru nevoia de a stabili consideratii
legale privind aspectele etice ale comunicarii
Intr-un Stat de Drept exista o Scala valorica pe care populatia se bazeaza: Sistem Politic,
Sistem Religios, Sistem de Sanatate, Sistem Educational, Sistem Militar, etc
Oricare dintre aceste Institutii/Sisteme beneficiaza de Campanii mediatice negative,
repetitive, din partea Presei - care este o putere recunoscuta si respectata intr-un Stat de drept -
va experimenta si consecinta directa, scaderea increderii populatiei in respectiva
Institutie/Sistem.
In cazul Sistemului Sanitar, consecintele pe termen lung devin incalculabile.
Fara a contesta importanta informatiei Media, importanta informarii corecte a
populatiei, atragem atentia asupra efectelor nedorite care rezida din transmiterea informatiilor
deformate, eronate, neconforme cu realitatea, realitate care de fapt, ramane Gold-Standard-ul
profesionistului de Presa si baza a relatiei etice cu cititorul sau publicul sau direct.
A milita pentru o presa etica, pentru protectia imaginii publice a unui individ, pentru
scopul educational al informatiei prelevate si corectitudinea informatiei transmise, raman
deziderate simple, ale oricarui om care se doreste a fi informat corect, complet, transparent,
decent. Redarea informatiei in conformitate cu realitatea, este si ramane un atribut al presei
profesioniste si nu in ultimul rand - garant al unei democratii reale.
e. Profilul defensiv
Traind intr-o societate, care actioneaza cu multiple parghii asupra personalului medical,
un alt mecanism de protectie, fata de stres-ul indus social, este reprezentat de dezvoltarea unui
profil defensiv al persoanei in cauza. Persoana se apara permanent, se justifica scriptic, se
acopera de documente, sfarsind prin a petrece mai mult timp in procesul de fabricare al
“scutului” de protectie, decat timpul acordat contactului cu pacientul.
Culpabilizarea repetata a unei persoane din domeniul medical - de catre pacienti,
apartinatori, presa sau urmare a relatiilor generate in cadrul contractelor de furnizare de
servicii, fac din persoana respectiva, o persoana aflata permanent in stare de vigilenta.
Activitatea este energofaga, timp-consumptiva, fals-productiva. Oboseste, scade creativitatea,
randamentul real la locul de munca, interesul pentru pacient si in final ramane o cale de
instalare a SBO.
f. Profilul activ- agresiv
Fiecare persoana reactioneaza in mod diferit la mediul in care activeaza. Personalitatile
dominante, actioneaza in general pe principiul: “cea mai buna arma de aparare, ramane
contra-atacul”. Sunt persoane active, dotate cu initiativa, buni cunoscatori ai tipologiei umane,
al calitatilor si slabiciunilor omenesti, usor manipulatori, reusind in mod activ sa controleze
favorabil situatii tensionate in colectivul unde activeaza sau dimpotriva sa genereze sau sa
intretina in mod activ astfel de situatii.
Sunt mai putin ei insisi in pericol de a se imbolnavi sau de a suferi traume, dar pot fi
generatori ai disconfortului permanent ai altor membri din respectivul colectiv.
Pe de alta parte, pot avea relatii excelente cu Media, pot fi purtatori de cuvant, pot
media situatii serioase, in cadrul echipei careia ii apartin. Veleitatile cu care sunt inzestrati,
 72

merita cunoscute de catre colectivul in care activeaza astfel incat sa poata fi utilizate in situatii
care solicita interventie punctuala, rapida, ferma.
Profilul activ - agresiv, ramane in sfera celor de tip adaptativ, venit ca mecanism de
protectie, dezvoltat experiential. Poate constitui un model de analiza in cadrul grupului. Este
de dorit ca acest tip de comportament sa poata fi echilibrat, sa primeasca sarcini clare, precise
in grup, astfel incat sa se mentina ca si comportament strict activ si mai putin, in nota de
initiativa agresiva verbal sau comportamental, spre care este predispus. Nu este
recomandabila incurajarea atitudinii agresive, intrucat poate degenera usor si mentine
conflicte de durata in grup. Poate constitui liant al unui grup profesional sau poate dezbina
grupul, in functie de trasatura dominant activ sau agresiv. Conducatorul colectivului respectiv
are nevoie de multa diplomatie in a utiliza “latura buna” a acestui personaj. Capacitarea in
sens pozitiv, poate aduce reale beneficii de imagine a intregului grup.

VI. Manifestări clinice – comportamentale ale stresului dr. Ileana Brînză

Semne și simptome:
- Fizice: stare de oboseală, dureri de cap, de spate, tensiuni musculare, palpitații,
transpirații abundente, modificări ale tranzitului intestinal, susceptibilitate la alergii, diverse
infecții minore prin scăderea imunității, etc.
- Cognitive: tulburări de memorie și concentrare cu afectarea performanțelor cognitive
și a obiectivității deciziilor; dificultăți în prioritizarea obiectivelor, predominanța gândirii pe
termen scurt în defavoarea celei pe termen lung.
- Emoționale: nervozitate, iritabilitate, anxietate, suspiciune crescută, sensibilitate
accentuată la critici, scăderea motivației, entuziasmului și simțului umorului, cu apariția
subestimării și diminuarea încrederii în propria persoană.
- Comportamentale: neliniște, agitație, creșterea consumului de țigări, alcool, modificări
de apetit, tulburări de somn – insomnie, comportament nesociabil și conflictual cu tendința de
acoperire a eventualelor erori/greșeli din activitatea profesionala sau din viața personală,
scurtarea sau prelungirea programului de lucru (fie dorește sa scape de responsabilități, fie își
supraîncarcă activitatea).

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Stresul se poate ascunde, cu succes, sub diverse diagnostice. Iată câteva exemple:
- Puseu HTA
- Aritmie extrasistolică
- Cardiomiopatie Takotsubo
- Dermatite
- Sindromul colonului iritabil
- Sindrom anxios
- Insomnie
- Lipotimie neuro-vegetativă
Lista ramâne deschisa și fiecare medic, funcție de experiența profesională/specialitate o
poate completa!
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Așa cum am arătat, doza optimă de stres este necesară pentru atingerea eficienței
maxime individuale. Randamentul crește când suntem atenți și concentrați. Creșterea
nivelului de stres, dincolo de optimul personal, are efecte negative, diminuând calitatea
rezultatelor dorite, așteptate.
 73

Fiecare dintre noi dispune de 168 de ore pe săptămână pe care le repartizăm ideal,
aproximativ, în felul următor:
- 40 de ore de muncă (consultații, activități administrative, de instruire și control, ...);
- 56 de ore de odihnă (somn);
- 72 de ore viață personală (familie, activități gospodărești, timp liber pentru relaxare,
activități culturale și /sau sportive, perfecționare profesională, ...).
Timpul alocat activității profesionale este influențat și influențează la rândul lui,
celelalte doua repere ale vieții noastre, dându-ne sentimentul personal de împlinire, de
echilibru.
Fig. 9

Imaginea unei săptămâni, funcție de manifestătile comportamentale și de durata

expunerii la factorii de stres poate fi urmatoarea:

Fig. 10
 74

Din păcate, semnele și simptomele menționate nu asigură calitate orelor de somn

suplimentar sau a celor acordate vieții personale.
Diagnosticul se bazează pe îmbinarea între:
- anamneza pacientului ca element principal, permițând evidențierea factorilor de stres,
a intensității și duratei acestora, a timpului alocat fiecărui capitol: muncă, odihnă, viață
personală,
- examenul clinic/paraclinic, care permite excluderea altor afecțiuni,
- implicarea empatică, echilibrată a medicului în relația cu pacientul, pentru a nu
rata diagnosticul. Personalitatea și valorile general umane ale fiecarui medic ajută în
identificarea vulnerabilităților cu implicații psihologice.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Mi-a ramas în minte o poveste citită în copilarie – Povești nemuritoare sau O mie și
una de nopți – nu mai știu. La intrarea într-o cetate, stătea un bătrân. Un tânar care intra pe
poarta cetății se apropie de el și-l întreabă:
T. -Ce fel de oameni sunt în cetatea în care intru pentru prima dată?
B. -Ce fel de oameni erau în cetatea din care vii?
T. -Oamenii erau invidioși și egoiști! Mă bucur că am plecat!
B. - Așa sunt și aici oamenii!
După un timp, un alt tânar se apropie și dialogul se repetă, dar de astă dată răspunsul
tânărului este altul:
T. - In cetatea mea, oameni erau harnici și primitori! Aveam prieteni de care cu greu m-am
desparțit!
B. - Așa sunt și aici oamenii!
Un negustor care a auzit discuțiile purtate s-a dus la bătrân și la întrebat:
N. - Nu înțeleg cum este posibil să dai acelaș raspuns când fiecare tânar a spus altceva
despre oamenii cetății lui?
 75

B. - Am spus adevarul de fiecare data: fiecare om își poartă lumea în propria inimă,
dacă în trecut ai găsit oameni buni îi vei găsi și aici, dacă nu, nu!
Oamenii sunt ceea ce știm noi să gasim în ei!
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Medicina centrată pe pacient și nu pe boală deziderat al practicii medicale încă de la

sfârșitul anilor 1990, este mai eficientă din punct de vedere al prognosticului bolii. În acelaș
timp, implementarea în practica curentă a acestui deziderat presupune un efort susținut. Din
păcate, dacă acest efort nu se desfășoară în echipă, apare riscul unei stări constante de
epuizare prin neputința evitării expunerii repetitive la episoade neplacute. Unele specialități
medicale sunt mai expuse ca altele, dar toleranța individuală la stres face ca depășirea
limitelor personale să ne apropie mai mult sau mai puțin, mai încet sau mai repede de
sindromul de burn-out.

V. Manifestari clinice-comportamentale ale sindromului de burnout dr. Valeria Herdea

Daca in lumea medicala, raspunsul la stres, este cunoscut sub denumirea de

“sindrom de adaptare” (termen consacrat de catre Hans Selye), cumularea actiunii unor factori
stresanti, unici sau multiplii, in timp sau mentinerea la cote constante a stres-ului pe o
perioada indelungata, pot duce la instalarea unui tablou clinic specific cunoscut sub
denumirea de “sindrom de burnout” (SBO).
Evolutia acestui contestat SBO, cunoaste mai multe etape:
1. Alarma
2. Rezistenta
3. Epuizare
Majoritar, primele doua etape au caracteristici clinice comune, cu diferenta centrata pe
intensitatea simptomelor, evolutie si prognostic.
1. Alarma - Organismul uman “recunoaste”, starile emotionale cu impact negativ pentru
sine. Reactia in fata stresorului, ramane aproape instinctuala, individul, actioneaza prin
cunoscutele mecanisme de tip protectiv: ”lupta” sau “fugi”. Gradul de constiinta profesionala
al personalului medical, relatia speciala cu pacientul aflat in suferinta, plaseaza majoritar,
personalul medical in prima categorie, cea de “lupta”. Asumarea excesiva a
responsabilitatilor, altruismul, empatia, efortul fizic si psihic prelungit, compasiunea fara
limite, sunt tot atatea parghii, a caror utilizare abuziva, poate duce la conturarea unui SBO cu
grave repercursiuni asupra sanatatii individuale.
2. Rezistenta - Persistenta stres-ului, duce la uzura fizica, psihica, negate mult timp de
catre individ. Caracteristic, ramane faptul ca individul in cauza, recunoaste pericolul, dar
neaga evidenta fizica a starii pe care o traverseaza cronic. “Rezistenta” are la baza mecanisme
de consumptie latenta, fara rasunet zgomotos in plan fizic, intr-o prima etapa.
3. Epuizarea - instalata lent, cu expresie complexa in plan afectiv, emotional, psihic
Manifestarile clinice, inglobeaza un tablou polimorf, cu semne si simptome de granita,
intre manifestari somatice si psihice, aproape constant insotite de elemente comportamentale
de tip depresiv.
1. Fizic - SBO este “insotit” de reaparitia/accentuarea/agravarea simptomatologiei
afectiunilor de care individul a suferit in perioada anterioara.
- manifestari cutanate: alergodermii “sine materia”, dermatita de stres cu aparitie si
disparitie, legata de factori emotionali, “eritemul de pudoare” in forma initiala frustra a SBO
si terminand cu accentuarea manifestarilor pre-existente: extinderea leziunilor in psoriasis cu
remisie temporara la scoaterea din mediu, etc.
- manifestari de tip digestiv: BRGE, gastrite, ulcer,
 76

- manifestari de tip neurologic: de la sindrom cefalalgic, la nevralgii severe, algii

diverse,
- manifestari de tip cardiac: dureri de tip anginos, fara substrat EKG, tahiaritmii sau
bradiaritmii
2. Cognitiv
- manifestari de tip psihogen: astenie, insomnia, scaderea randamentului intelectual,
reducerea creativitatii, iritabilitate, nevroza, adictii (alcool, excitante, etc), elemente psihotice
cu grade de severitate diferita in functie de tipul comportamental, persistenta actiunii
factorilor stresori din mediu, intarzirea identificarii corecte a SBO etc
3. Emotional
- Perdioada de debut- nesiguranta, pierderea interesului pentru anturaj dar si pentru
propria persoana (inclusiv la capitolul igiena personala, imagine personala), lipsa de viziune
pentru viitor, comunicarea problematica cu apartinatorii, comportament de evitare fata de
pacienti
- Perioada de stare
- Epuizare emotionala - descrisa frecvent ca si “gol” interior, incapacitatea de a depasi
provocari cotidiene, perceptia sentimentului de inutilitate, anxietate situationala, depresie
usoara.
- Depersonalizarea - perceputa ca transformare a comportamentului medicului, de la
implicat, intens receptiv, empatic, atent la nevoile pacientului, la un comportament adesea
perceput ca dezinteres fatis fata de suferinta, agresivitate verbala si/sau comportamentala
(situatie frecvent intalnita la medicii care au in ingrijire pacienti cu afectiuni in stadiu
terminal, copii cu afectiuni oncologice cu prognostic infaust, medici de familie, etc) Lipsa de
atentie acordata ingrijirii pacientului poate avea consecinte serioase pe termen mediu si lung,
adesea in spatele unui proces de malpraxis, putandu-se ascunde manifestarile unui SBO.
- Retragerea sociala insoteste procesul complex al depersonalizarii, putand inregistra
stari diferite - de la auto-culpabilizare excesiva la culpabilizarea anturajului pentru esecurile
personale hiperbolizate, de la incapacitate si refuz de a comunica cu terti la locul de munca la
izolare, negativism, atitudine ostila inclusiv in mediul familial. Practic apare un nou personaj,
introvertit sau extrovertit in functie de tipul de personalitate si de componenta psiho-afectiva
dominanta, de multe ori fiind diagnosticata o tulburare de comportament si nu adevarata
cauza a suferintei: SBO.
- Derealizarea profesionala - “marca” a SBO. Poate fi insotita de un sentiment de
neamplinire discordant fata de rezultatele obtinute, intr-o etapa initiala. In etapa de stare,
scaderea increderii in fortele proprii devine manifesta, incapacitatea de a solutiona probleme
cotidiene, este perceputa acut. In cazul personalului medical, confruntat cu solicitari
emotionale repetate, esecul profesional (cazuri nerezolvate, cazuri pierdute, birocratia
excesiva in defavoarea practicii medicale, timpul redus de interactiune reala cu pacientul),
este perceput cu o intensitate aparte: demotivarea, scaderea stimei de sine, anxietatea, depresia
medie-severa, fiind rezultate asteptate, pe un fond predispozant si in prezenta unor factori
favorizanti din mediu.
Diagnostic pozitiv
Include:
1. Anamneza completa
2. Evaluare clinica
3. Investigatii in vederea excluderii unor afectiuni organice
4. Evaluare psihologica
In vederea efectuarii unui diagnostic diferential corect, este recomandabila:
5. Anamneza colectivului
 77

Acest deziderat pentru un diagnostic corect de SBO, este adesea dificil de realizat sau
chiar putin posibil in practica, datorita:
- absentei interactiunii terapeutului cu anturajul pacientului
- confidentialitatii datelor cu caracter personal,
Anamneza colectivului constituie:
a. masura preventiva, presupunand existenta unui coach-medic, antrenat pentru a depista
semne precoce ale instalarii unui SBO si a efectua periodic evaluarea personalului medical
aflat la risc de dezvoltare SBO
b. masura terapeutica, in cazul unui mediu cunoscut a fi sursa de SBO (apar aglomerari
de cazuri si se aplica terapie de grup)
SBO ramane o entitate clinica complexa, de tip ”border line”, cu mecanism social-
consumptiv. Diagnosticarea precoce, corecta, interventia de specialitate atat la nivelul
individului afectat dar si al colectivului de provenienta, raman cai de solutionare fezabile, care
pot facilita recuperarea rapida a persoanei afectate.

VI. Implicatiile sindromului de burn-out asupra calitatii actului medical si vietii

pacientilor dr. Valeria Herdea

SBO, ramane o entitate clinica cu rasunet complex asupra tuturor ”actorilor “ implicati:
medic/personal medical, pacient, societate civila.
Medicul experimenteaza stari emotionale variate, anxietate, insomnie, adictii, depresie,
etc. Incapacitatea controlului propriilor emotii, devine distructiva fizic pentru medic in sine
dar in egala masura si pentru munca pe care medicul o desfasoara cu pacientul aflat in grija
sa. Relatia diagnostic precoce, interventie rapida este direct proportionala cu recuperarea.
Relatia medic-pacient are de suferit, intrucat la baza acestui tip de relatie stau
profesionalismul, fermitatea decizionala a medicului, respectul, increderea, confidentialitatea,
comunicarea de cea mai buna calitate iar in cazul instalarii SBO toate aceste valori, sufera
alterari de forma si de fond.
Pentru Societatea Civila, experimentarea de catre un numar insemnat de specialisti in
domeniul medical, a SBO, inseamna costuri economice si sociale care vor greva societatea
pentru ani buni, pana sa se obtina o recuperare stabila si reintegrarea profesionala a celor
afectati. Investitia in formarea specialistului dureaza, reducerea sau pierderea randamentului
profesional greveaza societatea financiar.
Adaptand teoriile lui Meyer (2001) - privitor la impactul pe care SBO al medicului, il
poate avea pentru pacientii aflati in ingrijirea sa - la realitatea romaneasca, se pot trage cateva
concluzii :
1. Reducerea dramatica a calitatii actului medical oferit pacientului, ca urmare a:
birocratizarii excesive impuse medicilor versus timp alocat pentru aspecte clinice, interes in
scadere din partea personalului medical, incidenta ridicata de anxietate, depresie, in randul
corpului medical, urmata de comunicare defectuoasa medic-pacient-apartinatori, contact
minimal cu pacientul
2. Suprasolicitarea corpului medical, duce la acumularea de nemultumiri urmate de
exod populational medical. Exodul personalului medical, duce la reducerea numerica a
personalului medical, cu mult peste capacitatea tarii, de a umple golurile ramase in sistem.
Rezultatul final, ramane un proces decizional dificil, tardiv, grevat de potentiale erori
medicale, survenit pe fondul oboselii excesive si a responsabilizarii permanente
3. Reducerea increderii populatiei in personalul medical, in deciziile si recomandarile
primite, urmata de adoptarea unor atitudini si comportamente gresite, cu repercursiuni asupra
sanatatii publice.
 78

Atingand cote alarmante in randul personalului medical (aprox 50% in asistenta

medicala primara), SBO, este la nivel microeconomic - problema de sanatate a breslei
corpului medical. La nivel macroeconomic, SBO, devine problema de sanatate publica,
prin impactul negativ major pe care il are indirect, prin medicii afectati, asupra starii de
sanatate generala a populatiei.

VII. Mecanisme de protectie fata de sindromului de burn-out dr. Valeria Herdea

a. Constientizarea riscului
Cu riscul de a repeta tema motto-ului, una dintre cele mai complexe definitii date
notiunii de risc, a fost cea data de catre Berthold Brecht:
”Ce inseamna riscul?
A-ti asuma raspunderea, intr-o lume aflata permanent sub stare de asediu”
Lumea medicala reprezinta “o lume aflata permanent sub stare de asediu “ iar
personalul medical, o categorie expusa riscului de imbolnaviri dintre cele mai variate, prin
insasi definitia profesiei medicale: obiectul muncii fiind reprezentat majoritar de problemele
puse de ingrijirea persoanelor aflate in suferinta.
Derularea activitatii cotidiene sub imperiul riscului permanent al problemelor de
sanatate ale pacientilor, contextul epidemiologic care favorizeaza imbolnaviri repetate in
randul corpului medical, mult peste media zonala, din pacate, fara recunoasterea sociala
asteptata, a valorii muncii depuse in folosul comunitatii, multiplele privatiuni legate de anii de
pregatire pentru a deveni medic, pregatirea profesionala continua - garantie a unei activitati
medicale de buna calitate, alternarea unui ritm munca – odihna - repaus, departe de a respecta
formula ideala a celor 3X8 (Acad. Ovidiu Bojor), constituie factori de risc, care pot afecta
grav, viata unui profesionist in sanatate.
Definiția sănătății și securității în muncă. În 1950, Comitetul comun OIM/OMS privind
sănătatea la locul de muncă declara că „sănătatea la locul de muncă ar trebui să vizeze
promovarea și menținerea la cel mai înalt nivel a stării de bine, din punct de vedere fizic,
mental și social a lucrătorilor în toate profesiile; prevenirea în rândul lucrătorilor a
îmbolnăvirilor din cauza condițiilor de muncă; protecția lucrătorilor la locul de muncă
împotriva riscurilor provocate de factorii dăunători pentru sănătate; plasarea și menținerea
lucrătorilor într-un mediu de lucru adaptat la capacitățile lor fiziologice și psihologice”. Pe
scurt: „adaptarea muncii la om și a fiecărui om la locul său de muncă”. (Riscurile la adresa
sănătății și securității în muncă pentru lucrătorii din sectorul asistenței medicale-UE 2007-
2013)
Constientizarea riscului la care se expune individul, imbratisand cariera medicala
poate fi cuantificat.
Riscurile pot fi de ordin:
1. Biologic-agenti virali, microbieni, parazitari, infectii nozocomiale, etc
Rezultante: imbolnaviri frecvente ale personalului medical, absenteism, randament
redus la locul de munca
2. Chimic-medicatie, droguri anestezice, agenti de curatare,
Rezultante: addictii in randul personalului medical: alcool, tutun, cafea, anxiolitice,
antidepresive, droguri
3. Suprasolicitarea fizica-aparat osteo-articular, miscari repetitive, ridicare
greutati, etc
Rezultante: invaliditate temporara/permanenta
4. Suprasolicitare neuro-senzoriala si psiho-sociala.
Rezultante:
1.Stres-repetitiv, cronic
 79

2.Surmenajul-oboseala cronica, epuizarea

3.SBO-derealizarea, epuizarea emotionala
b. Managementul factorilor de risc
Premise:
“Un studiu efectuat de Ministerul Muncii din Japonia arată că 65 % dintre lucrătorii cu
orare lungi de muncă declară că se simt extenuați fizic, 57 % raportează anxietate și un
sentiment de stres, iar 48 % declară că sunt extenuați psihic.” (Riscurile la adresa sănătății
și securității în muncă pentru lucrătorii din sectorul asistenței medicale, UE 2017-2013)
Factorii de risc majoritari care pot, ipotetic sa actioneze asupra HCP
 timpul
 ierarhia;
 lipsa recunoasterii materiale;
 leadership neadecvat;
 comunicare dificila;
 ture (schimburi de noapte, program de lucru neregulat);
 stari conflictuale, intimidarea, violența verbal;
 discriminarea de gen,;
 bariera culturala;
 bariera de limbaj;
 programul de lucru.
Fig. 11

c. Limitele autocontrolului
Pornind de la principiul clasic ca se poate controla majoritar, doar ceea ce se cunoaste
foarte bine, acceptand marja de eroare, indusa de variabilele, legate de specificul muncii
medicale, controlul actiunii factorilor de risc, se poate realiza elaborand un Algoritm de
interventie. In situatia in care, intr-un colectiv apar probleme de comportament, mai mult de
doi membrii ai colectivului dezvolta SBO, chiar si forme medii, o analiza situationala se
impune. Managementul situational poate fi realizat cu succes doar daca, analiza conditiilor
care au dus la situatie este onesta si echidistanta,
Se utilizeaza o analiza initiala de tip SWOT :

Intern Puncte tari Puncte slabe Intern

 80

Utilitatea Imbatranirea
sociala prin fortei de munca
specificul in domeiul
grupului medical
populational
deservit
Performanta Piata de munca
profesionala a neperformanta
resursei umane pentru medicii
tineri
Incapacitatea
de a oferi
pachete
salariale
fidelizante
Extern Oportunitati Amenintari Extern
Promovarea Subfinantarea
preventiei pe sistemului
plan extern medical pe
termen lung
Programele de Legislatia
sanatate la deficitara
nivel national

Analiza SWOT permite:

a. Radiografia pietei de munca/ofertei de munca/locului de munca luat in discutie.
b. Evaluarea celor trei planuri fundamentale pe care se construieste un sistem medical
performant, (aplicabile la orice unitate medicala indiferent de marimea ei):
-resursa umana,
-resursa materiala,
-resursa educationala
Algoritmul de interventie :
1. Evaluarea grupului.
2. Evaluarea coordonatorului de grup.
3. Evaluarea corecta a responsabilitatilor personalului medical/fisa postului
4. Identificarea corecta a factorilor de risc
5 Proceduri interventionale uzuale
6. Proceduri interventionale in situatii de urgenta/risc major
7. Comunicarea in interiorul grupului de lucru/ ierarhia valorilor
8. Comunicarea bidirectionala(ascultare activa+ feed-back)
9. Masuri de prevenire a riscului (plan de actiune, resurse materiale, resurse umane,
resurse educationale)
10. Evaluarea periodica a personalului: autoevaluare/evaluare coach medic/ evaluare
externa.
Estimarile corecte de personal medical, formare resursa umana in sanatate
supraspecializata, respectul si valorizarea sociala a personalului medical la locul de munca,
sunt factori care tin de managementul resursei umane
Cultura organizationala in domeniul medical, are la baza pregatirea in vederea evaluarii
corecte a riscului la nivel institutional de catre manageri antrenati, minimalizarea riscului,
contracararea efectelor riscului prin implementarea unor politici de personal specifice ramurii
 81

medicale aflate in discutie, pregatirea resursei umane in vederea controlului factorilor de risc
prin implementarea de proceduri.
Unitatile medicale de elita, au in schema de personal, coach- medici capabili sa
depisteze la timp riscul si sa limiteze prin training repetitiv, tintit, impactul riscului asupra
intregului personal.
Practic, implementarea Sistemelor de control al calitatii, reprezinta un pas in vederea
echilibrarii balantei in sectorul medical.
d. Colectivul-Managerul
Relatia manager - colectiv, poate fi:
- o relatie profesionala echilibrata, de tip paternalist, cu rezultate bune de tip win-win, in
care managerul reprezinta “modelul” uman si profesional,
- o relatie profesionala buna directiva, exigenta, dar corecta si echidistanta,
- o relatie incordata, tensionata, dizarmonica, “divide et impera”.
Managerul
Managerul poate fi un specialist din aceeasi specialitate cu personalul medical din
echipa sau sa provina din specialitati complementare. Caracteristici recomandate in alegerea
mangerului: profesionalism, onestitate, fermitate, sa poata genera obiective clare pe termen
mediu si lung (prezent), sa aiba viziune pentru departamentul pe care il are sub coordonare
(viitor), incredere in capacitatea echipei de a lucra impreuna (liant). Performanta echipei
poate fi net superioara daca managerul identifica in mod corect rolurile din echipa,
supervizeaza distribuirea fiecarui individ din echipa in pozitia in care acesta se va putea
dezvolta.
Conflictele dintr-o echipa, pot fi generate de catre asteptari nerealiste atat de la manager
cat si de la membrii echipei.
Presiunea pusa pe manager – pe de alta parte – poate duce la SBO, in cazul acestuia din
urma. Managerul poate resimti ca pe o trauma functia detinuta, fie pentru ca nivelul
responsabilizarii este permanent mare, fie pentru ca nu beneficiaza de sprijin din partea
echipei.
Asumarea erorilor profesionale din cadrul colectivului, in mod deosebit ale acelora
dintre erori pe care le comit, in general, persoanele putin indezirabile din grup, stres-ul indus
de pastrarea ”imaginii” duc in timp la epuizarea managerului.
In mod ideal, managerul ramane liantul echipei. Baza acestui deziderat, ramane
cunoasterea foarte buna a principalelor trasaturi de caracter ale oamenilor din echipa, a
rezistentei la conditii de lucru sub presiune, armonizarea echipei, alaturi de efortul sustinut de
a specializa membrii echipei pe diferite paliere necesare diversificarii serviciilor medicale
oferite pacientului.
e. Organigrama locului de munca. Distribuirea sarcinilor
Este esentiala evaluarea corecta a echipei, urmata de organizarea realista a acesteia pe
criterii de performanta profesionala, integritate si nu in ultimul rand, tinand cont de afinitati,
incredere, respect reciproc.
Repartizarea clara a responsabilitatilor in echipa, procedurile de interventie, stabilirea
ierarhiei, delegarea sarcinilor si solicitarea de feed-back raman pasi importanti in consolidarea
unei echipe si pastrarea sanatatii membrilor echipei. Atentia pentru acordarea serviciilor
medicale catre pacientii ingrijiti, este in directa responsabilitate a fiecarui membru al echipei.
Nivelul de satisfactie al pacientilor va da in realitate, masura calitatii serviciilor medicale
acordate.
Nemultumirile acumulate intr-un mediu ostil, neresponsiv la nevoia de comunicare,
lipsa de valorizare individuala pe timp indelungat a personalului medical, vor determina fie
abandonul echipei cu reorientare spre alt grup sau instalarea initial a surmenajului, in timp a
 82

unei atitudini de aparenta nepasare fata de nevoile pacientului, izolare fata de colegi,
randament profesional redus, SBO.
Factorii de risc pot fi modificati partial, intrucat omul bolnav va fi un stresor permanent
pentru profesionistul in sanatate. In concluzie, la nivelul unui colectiv pot fi implementate
masuri care pot schimba radical efectele actiunii inductoare de stres: programari pacienti
acolo unde este posibil, urgenta asistata de mai multi membrii ai echipei, program flexibil
pentru membrii echipei, cresterea gradului de libertate decizionala.
f. Consilierea psihologica a personalului medical
In conditiile lucrului sub presiune permanenta se recomanda evaluarea psihologica la
minim 2 ani interval a fiecarui membru al echipei. Evaluarea echipei este metoda
recomandata si utilizata in UE, dovedind in timp, reducerea nivelului de stres al membrilor
unei echipe.
Consilierea va permite identificarea precoce a surmenajului, interventia cu mijloace
profesionale, personalizate in vederea combaterii efectelor stres-ului prelungit. Programele
educationale derulate individual sau in grup, la locul de munca, a caror curricula se axeaza pe
gestionarea timpului, managementul conflictelor, dezvoltare personala, dau rezultate
excelente.
Recunoasterea problemei si solicitarea de ajutor specializat, ramane primul pas spre
vindecare.
Discutia deschisa despre problema, ramane primul pas, din arie terapeutica. Dezvoltarea
unor aptitudini de ascultare activa si comunicare bidirectionala, raman elemente de succes in
mentinerea sanatatii individuale a membrilor echipei.
Majoritatea echipelor constientizeaza riscul abia dupa aplicarea unor tehnici de
consiliere specializata. Imbinarea interventiei la nivel organizational cu interventia la nivel
individual, raman tehnici de succes in generarea unor echipe puternice, capabile de
performanta.
g. Mecanisme de protectie
Profesiile supuse unui inalt nivel de responsabilitate sociala, sunt supuse si riscului
permanent. Nu intotdeauna riscul poate fi si gestionat astfel incat efectele lui sa nu se
rasfranga asupra profesionistului in sanatate. Singura atitudine eficienta in astfel de situatii
ramane preventia. Dezvoltarea unei atitudini de tip preventiv, presupune timp, in afara
evaluarii corecte a riscului, evaluarii personalului, antrenament in vederea contracararii
efectelor stressului prelungit si a instalarii in final a SBO. Antrenamentul, presupune
dezvoltarea unor strategii comportamentale la nivel organizational si la nivel individual, sub
coordonarea unor specialisti, de dorit medici antrenati sa poata pregati alti medici sau HCP,
pentru a face fata unor situatii de risc mic, mediu si inalt, pe termen scurt, mediu si lung, in
plan individual sau colectiv.
Mecanisme de protectie adresate riscurilor majore identificate la locul de munca:
1) Stress-ul
A. Resursa umana
- discutiile de grup
- dezvoltarea competentelor de comunicare
- formare in domeniul managementului timpului, gestionarea emotiilor,
- tehnici de autocunoastere, relaxare, spiritualitate: meditatie, miscare in aer liber
B. Resursa materiala
- dotare cabinet/clinica cu aparatura performanta, IT astfel incat sa reduca la minim
componenta birocratica apasatoare
C. Resursa educationala
- cursuri de perfectionare continua in domeniul medical, pentru a evita plafonarea,
blazarea, sentimentele de esec professional
 83

2) Suprasolicitarea fizica
A. Resursa umana
- evitarea miscarilor repetitive care pot afecta sistemul oseo-articular (ridicare copii in
brate pentru a-i cantari, schimbare pansamente, lenjerie la pacientul varstnic, etc)
B. Resursa materiala
- dotare cu aparatura performanta, care sa permita efectuarea unor manevre economice
din punct de vedere al sanatatii HCP
C. Resursa educationala
- educatie medicala continua in domeniul economiei miscarilor, kinetoterapiei,
gimnastica medicala inclusa in orele de program ale personalului, sporturi de echipa
3) Suprasolicitarea psihosenzoriala
A. Resursa umana
- programul ideal 3X 8 sau managementul atent al timpului astfel incat, viata personala
a fiecarui individ, sa ocupe mai mult loc, decat ocupa in 24 de ore profesia sau decat alocam
perioadei de odihna pasiva.
- miscare in aer liber, alimentatie corecta, hidratare,
- promovarea gandirii pozitive
- discutarea deschisa a problemelor in cadrul echipei
- optimizarea comportamentului personal: fermitatea, curajul de a spune: ”Nu” sau
“Stop!”, daca ne simtim depasiti de evenimente
Educatie pentru a gestiona “situatii de criza”, comunicarea cu tertii sunt doar cateva
parghii prin intermediul carora, reusim sa refacem echilibrul atat de delicat de care avem
nevoie.
B. Resursa materiala
- Camera de “relaxare” a personalului la locul de munca (spital/cabinet/ambulator)
- Lumina naturala la locul de munca, igiena
C. Resursa educationala
- accesul la educatie pentru cunoastere si dezvoltare personala, team building
4) Abuzuri verbale, fizice, hartuire
A. Resursa umana
- dezvoltarea constiintei de sine, a relatiilor de respect colegial, chiar si intr-o discutie
critica, contradictorie
- managementul emotiilor negative, controlul furiei
- denuntarea abuzurilor venite din partea coordonatorilor ierarhici sau colegilor
- tehnici de autoaparare
- dezvoltarea unei culturi organizationale, bazata pe interactiuni sociale de buna calitate
B. Resursa materiala
- sala de sport,
C. Resursa educationala
- terapii comportamentale
- materiale informative privind abuzul, uzul de forta, libertatile civile
5) Adictiile
A. Resursa umana
Addictia modifica atitudini, aptitudini, comportamente.
Personalitatea individului cunoaste modificari.
Interventia in timp util poate opri evolutia afectiunii.
Conditia de baza pentru remisia bolii - iesirea din faza de negare a problemei,
identificarea problemei-recunoasterea riscului, adresarea solicitarii de ajutor specializat
B. Resursa materiala
Material educative dedicate adictiei
 84

Insitutii abilitate pentru a lucra cu persoane adicte

C. Resursa educationala
Sprijinirea persoanei pentru a accepta existenta adictiei, motivarea pentru a iesi din criza
si a accepta tratamentul
Educatia pentru un stil de viata sanatos
Sprijin in vederea mentinerii abstinentei
6) Pacientul
De la efectul de empatie si compasiune pe care in 99% din cazuri pacientul le produce
asupra HCP, la relatia interumana dezvoltata pe parcursul investigarii si a tratamentului
aplicat, acesta poate induce o gama incredibil de larga de emotii, sentimente, resentimente
momentane sau latente, asupra profesionistului in sanatate.
Poate fi sursa de emotii pozitive, stres major pentru HCP, sursa de violenta verbala sau
fizica la adresa personalului medical de la toate nivelurile posibile.
Impactul comportamental al pacientului in relatia profesionala cu personalul medical,
influenteaza ambii actori.
Aderenta la tratamentul indicat, este in majoritatea cazurilor, direct proportionala cu
relatia de incredere si comunicare buna sau mai putin buna, dezvoltata intre pacient si medicul
sau curant.
Medicul va avea un grad de satisfactie profesionala in relatie de directa
proportionalitate, cu rezultatul tratamentului recomandat de el, acceptat si urmat de catre
pacientul sau.
Echilibrul realtiei medic-pacient este extrem de delicat.
O zi de cabinet, poate fi una extrem de frumoasa, daca pacientii prezentati in vederea
unui consult, sunt amabili, politicosi, au o atitudine civilizata, decenta, de respect si incredere.
Aceeasi zi, se poate transforma intr-un cosmar daca un singur pacient, framantat de
problemele cotidiene personale, ingrijorat de suferinta proprie sau a unui membru al familiei
sale, se va comporta neadecvat fata de personalul medical, indiferent care ar fi acel membru al
echipei. Din nerabdare, graba justificata sau mai putin justificata, relatia dintre cei doi, medic
si pacient nu va mai avea aceeasi conotatie de grija decenta, fireasca, pe care in mod normal o
avea anterior conflictului.
Conflictul va creste, se va hiperboliza, daca cei doi, nu pot purta o conversatie, nu se
asculta reciproc. Dezamagirea unor astfel de zile, va amprenta toti actorii implicati in situatie.
Acumularea in timp a multor astfel de situatii, alaturi de nemultumirile multiple ale
cotidianului, va duce la vicierea relatiei medic-pacient.
Implicit nivelul de satisfactie al pacientului va scadea, rezultatele terapeutice vor intra in
declin intrucat cu toata obiectivitatea profesionistului, pacientul nu va mai fi compliant la
recomandarile medicale. Imaginea profesionistului va avea de suferit, imaginea sistemului
sanitar va fi si ea afectata de neancrederea si nemultumirea crescanda a populatiei, intr-un
sistem de la care asteapta performanta maxima cu efort investit minimal.
A. Resursa umana
- se recomanda implicarea intregii echipe medicale -fara exceptie- in cursuri de educatie
medicala continua (EMC), in vederea dezvoltarii abilitatii de comunicare empatica, ascultarii
active a pacientului, managementul situatiilor de criza
B. Resursa materiala
- materiale informative pentru pacienti
- sistem de programare
- materiale dedicate intelegerii functionalitatii sistemului sanitar national
C. Resursa educationala
Campanii Media dedicate schimbarii de imagine a profesionistului in sanatate,
repozitionare a relatiei medic-pacient, recastigarii increderii in corpul medical.
 85

IX. Mecanisme de interventie

Sindromul de Burnout (SBO) se instaleaza lent, manifestarile apar insidios, pacientul

trecand prin diverse stadii clinice, unele usor de identificat, altele dificil sau deloc observate.
Fiecare etapa, solicita interventii specializate, adaptate pacientului si etapei pe care acesta o
traverseaza.
Majoritar tipurile de interventii se pot grupa in:
a. Strategii personale
b. Strategii profesioniste
a. Strategii personale dr. Valeria Herdea
Personalul medical ramane cel mai putin deschis la ideea de a cauta ajutor medical
pentru problemele de sanatate personale. Un studiu derulat in USA, publicat in 2016,
relateaza ca in randul chirurgilor 1 din 16 au experimentat ideea de suicid macar o data, pe
parcursul ultimului an. Doar 26% dintre acestia au solicitat si cautat, ajutor la psiholog sau
psihiatru. Rata de prezentare la psihiatrie, este mult redusa fata de cea de prezentare la
psiholog, intrucat riscul de a-si pierde locul de munca, respectiv clientela, daca problema
devine cunoscuta, este unul real.
Stigma sociala, afecteaza inclusiv in secolul XXI, aderenta la punerea unui diagnostic
precoce si demararea unor proceduri terapeutice rapide.
De prima intentie, profesionistii in sanatate recurg la “autodiagnostic” si
“autovindecare”. Daca intr-o etapa initiala a afectiunii, indiferent de tipul ei, acest gen de
atitudine poate da rezultate, in etapa evolutiva, sansele de a proceda corect se reduc odata cu
trecerea timpului.
1. Reprioritizarea dr. Valeria Herdea
- intelegerea conceptului simplu al stabilirii unei ierarhii situationale, poate duce la
economie de timp, de consum energetic si nu in ultimul rand, de eficientizare a deciziei si
alocarii de resurse, in vederea rezolvarii unei situatii, la un moment dat, cu efort minim si
rezultate maxime pentru individ sau pentru o comunitate.
O ierarhizare a deciziei poate fi efectuata utilizand Matricea Eisenhover (Eisenhover Box) si
fireste pornind de la constatarea aceluiasi om de stat: ”ceea ce este urgent este rareori si important
iar ceea ce este important este rareori si urgent”.
Strategia 4 D Urgent Nu este urgent
Important “Do”/ Actioneaza acum “Decide”/Stabileste un
interval de timp pentru a face
Nu este important “Delegate”/Deleaga “Delete”/Elimina

2. Autoconstientizarea dr. Valeria Herdea

-intelegerea adevarului simplu, ca singura solutie viabila sau strategie optima, de a face
fata unui nivel de stres sau unui job permanent sub stres, (fie si pozitiv) este sa te cunosti pe
tine insuti, cu posibilitati si limite, cu maxime si minime. Admiterea realitatii, ca, desi omul
ramane o structura fascinanta, complexa, in ciuda performantelor intelectuale de exceptie,
ramane tributar unui corp fizic limitat in Timp, ca rezistenta fizica, uzura, imbatranire.
Autoconstientizarea cunoaste valente serioase odata cu inaintarea in varsta la aprox 60%
dintre oameni. Poate fi dezvoltata in timp, prin disciplina intelectuala, echilibru interior,
dezvoltare personala, cunoastere a propriilor valori, a standardelor existentiale pe care ne
dorim sa le atingem. Permite recunoasterea problemelor de adaptare si gasirea solutiilor
pentru supravietuire optima in conditiile date.
3. Limite si responsabilitati dr. Valeria Herdea
Raportul echilibrat intre responsabilitatile asumate prin “fisa postului” de catre HCP
(profesionist in sanatate) si limitele recunoscute, fizice sau intelectuale ale individului,
 86

pregatirea profesionala, ar putea constitui o modalitate de a face fata rutinei zilnice dar si
provocarilor induse de situatiile tensionate la care HCP este expus constant.
Limitele pot fi determinate de:
- natura fizica individuala: sarcina avansata la femeia personal medical, existenta unei
dizabilitati neuromotorii sau oboseala excesiva
- legislatie - malpraxis-ul medical
- resursa umana poate fi limitata ca numar: ex in cabinetul medicului de familie in
general, lucreaza un medic si un asistent medical, dar nu exista asistent medical de ocrotire.
Absenta acestui profesionist pate reduce calitatea si cantitatea serviciilor medicale acordate
pacientilor din lista proprie, de catre personalul cabinetului medical (servicii de depistare
activa a gravidei, vizita la nou-nascut, vizita la copii externati din spital, pacientul imobilizat
la pat etc)
- resursa educationala - lipsa de pregatire adecvata intr-un domeniu, va reduce
performanta individuala si va genera frustrare, atat la HCP, cat si la pacientul ingrijit
- resursa materiala - absenta unor instrumente adecvate de lucru, vor impiedica un
medic sa puna diagnostic corect si sa isi duca interventia pana la capat.
Responsabilitatile pot fi:
- morale
- contractuale
Asumarea responsabilitatilor multiple, fara o pregatire temeinica profesionala
permanenta, fizica dar si psihologica, poate duce la epuizarea individului.
Oricat de flu ar parea la prima vedere, o sarcina data, unui medic tanar, aparent ”lipsit
de experienta”, aceasta isi va putea arata roadele - pozitiv (pacientul se va vindeca, medicul a
urmat o scoala buna!) sau roadele pot fi - negative (vindecarea pacientului treneaza sau starea
sa se poate inrautati, in acest din urma caz, medicul poate fi acuzat de lipsa expertizei
profesionale corespunzatoare postului ocupat).
In practica, recurenta unor situatii neplacute, stresante, duce la acumularea de
nemultumire si pentru medic si pentru pacient. In timp, frustrarea accentueaza gradul de
oboseala, lipsa de motivatie, dupa caz, izolarea si genereaza in final, conditii de instalare a
SBO.

4. Viața personală și profesională dr. Ileana Brînză

4.1. Timpul între măsură - fizică și perspectivă psiho-emotionala

„Oricare ar fi durata timpului, știința întrebuințării lui îl va face lung.” Scott Adams
Generalități
Timpul se scurge uniform, doar perspectiva noastra asupra lui este diferită: durata
măsurabilă nu este egală cu durata emoțională.
Percepția noastră asupra timpului, în mod firesc, s-a modificat substanțial în decursul
secolelor. Durata de viață a crescut, orele de muncă se desfășoară într-un ritm accelerat,
concurența profesională este o realitate actuală, munca de echipă în orice organizație ridică
noi provocări. Și nu în ultimul rând, conceptul de work-life balance este înțeles și utilizat
diferit funcție de generația din care facem parte!
Timpul este o resursă limitată pe care, atat la nivel personal cât și organizațional, este
bine să o optomizăm și în egală măsură să o controlăm.
Nu gestionăm timpul în sine ci activitățile pe care le facem într-o anumită perioadă.
Astfel că managementul timpului presupune rezolvarea a trei probleme:
 Planificare: fiecărei activități să-i fie alocat timpul necesar, strict calculat,
 Organizare: respectarea activităților planificate,
 Control: evaluarea periodică a rezultatelor.
 87

Pentru a asigura îndeplinirea activităților planificate și organizate mai trebuie să ținem

cont și de ritmul de muncă și de resursele fizice și psiho-emoționale personale ale fiecăruia.
Fie că lucrăm în cabinete medicale individuale, în ambulatorul de specialita sau în
spitale, provocările manageriale nu ne sunt străine. Cu cât business-ul medical este mai mic
(cabinet individual) cu atât medicul tinde să rezolve mai multe sarcini nemedicale.
Managementul timpului pornește de la un aspect paradoxal: deși, în mod real,
tehnologia ne ajută să dispunem astăzi de mult mai mult timp decat altădată, avem
sentimentul că el nu ne ajunge. Managementul timpului nu este o aptitudine izolată ci un
element de bază a unui bun management al profesiei, al vieții noastre în general.
Să știm să alegem momentul însemnă deja că am caștigat timp!
Să știm să ne stabilim echilibrat țeluri personale, familiale și profesionale, pe termen
scurt (o săptămână – trei luni), mediu ( trei luni – un an) și lung (unu – cinci ani) însemnă că
mergem în pas cu timpul!
În cadrul profesiei medicale fiecare specialitate are un stil propriu, care capătă accente
diferite funcție de condițiile locului de muncă și de echipă.
Managementul profesional-medical, cel financiar dau rezultate numai în măsura în care
se împletesc şi cu managementul resurselor umane, al comunicării şi al timpului. Ceea ce
lipseşte într-o parte afectează și celelalte părţi. Să le separi în practică este nerealist şi
contraproductiv.
Fig. 12

Așa cum am menționat în capitolul anterior, fiecare dintre noi dispune de 168 de ore pe
săptămână. Timpul alocat activității profesionale este influențat și influențează la rândul lui,
celelalte doua repere ale vieții noastre, dându-ne sentimentul personal de împlinire, de
echilibru.
Cine se așteaptă la o „rețetă tipizată” care să rezolve semnele și simptomele unui
management neperformant al Timpului se înșeală! Nu există răspunsuri standard,
soluții aplicabile de oricine, oricând. Există doar „rețete magistrale” îndelung și migălos
elaborate, atent personalizate de fiecare dintre noi pentru el/ea însuși/însăși, reevaluate
periodic și administrate permanent!
 88

Analizându-ne relația cu Timpul putem să ne facem propria prescripție, iar, o bună

prescriere necesită întâi să ne raspundem la urmatoarele întrebări:
o Care este viziunea mea despre Timp?
Viziunea, simbolică-orientală, centrată pe om, sau riguroasă-occidentală, centrata pe
activitate, ține de reperele culturale. La granița orientului cu occidentul beneficiem în egală
măsură de împletirea avantajelelor și dezavantajelor celor doua culturi.
Haideți să ne definim propria viziune, răspunzând la următoarele întrebări:
- desfășor concomitent mai multe activități sau mă concentrez doar asupra
uneia?
- întreruperile sau schimbarea activității sunt firești sau acord atenție exclusivă
activității pe care o desfășor?
- dialogul este în centrul relației mele cu pacientul sau investigațiile și activitatea
curativă au prioritate în raport cu problemele umane?
- relațiile stabilite cu pacienții/colegii sunt durabile sau conjuncturale?
- în general sunt nerabdător sau mai lent, acționez în grabă sau metodic?
Lista întrebărilor poate continua:
- îmi modific cu ușurință programul?
- sunt perfecționist?
- angajamentele dificile privesc pacienții/colegii sau celelalte activități?
- la definirea propriei viziuni are importanță și modul de gândire și acțiune a
celor din jur?
- mă caracterizează permisivitatea?
- sunt precis și flexibil în acelaș timp?
Răspunsurile fiecăruia dintre noi, concrete și echilibrate ne permit să ne conturăm
viziunea despre Timp.
Nu putem definitiva această imagine fără să recunoaștem dacă suntem risipitori cu
Timpul, sau dacă suntem furați de „hoții de timp”. Factorii care determină risipa de timp sunt
universali şi foarte frecvent întâlniţi în mediul de muncă și nu numai. Ei reprezintă
împrejurările, motivele care generează o întrerupere a unei activităţi în curs de desfăşurare sau
o depăşire a duratei acesteia. Motivele putem fi noi, risipitorii, sau cei care ne fură timpul prin
întreruperile lor (telefon, aparținători, priorități neclare, pacienți nerăbdători, disfuncționalități
ale sistemului informatic, discontinuități în aprovizionarea cu consumabile, defecțiuni tehnice,
nu putem spune “NU”, ...)
Având o imagine completă asupra viziunii noastre, putem trecem la urmatoarea
întrebare.
o Cum îmi prioritizez activitățile?
O intrebare cu o largă varietate de răspunsuri, formulate incomplet sau complet, după
criterii personale, pentru că unele răspunsuri le putem da doar când suntem pregătiți mental să
ne ascultam.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cu mai mult de 15 ani în urmă, la un curs de management al cabinetului medical, unul
dintre lectori ne-a spus o poveste clasică, care cunoaște diverse variante, despre
managementul timpului: profesorul vine în fața clasei și pune rând pe rând mai multe pietre
mari într-un borcan până-l umple, elevii consideră că nu mai intră nimic în borcan. Atunci,
profesorul, începe să pună pietriș în borcan, până când nu mai intra nici o pietricică; de astă
dată, elevii, mai rezervați răspund că probabil nu mai intră nimic. Profesorul continuă să
pună nisip, apoi apă.
 89

Întrebați de semnificația experimentului, elevii răspund că oricât de multe lucruri ai de

făcut, tot mai este loc și pentru alte activități.
Mesajul este altul: rezolvă întâi problemele importante (pietrele mari), altfel
mărunțișurile nu-ți vor mai lăsa timp pentru ceea ce contează!
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Prioritizarea nu este un deziderat al lumii moderne. Rezultatul ordonării activităților la
facut pe La Rochefoucauld, încă din secolul XVII, să spună „Acei care se indeletnicesc prea
mult cu lucruri mici ajung – de obicei – neputincioși pentru cele mari”.
În primi ani ai secolului XX, Vilfredo Pareto, economist italian, stabilește Regula 80/20
care se aplică în multe domenii de activitate, iar în managementul timpului se formuleaza
astfel: 80% din rezultatele pe care le obținem provin din 20% din activitățile pe care le
efectuăm.
Fig. 13

Asta însemnă că din 10 activități pe care le avem de facut într-un interval de timp, doar
2 sunt cu adevarat importante, celelalte putând fi programate, delegate sau ignorate, după
modelul de mai jos.

Fig. 14
 90

Această strategie necesită timp, este adevărat, dar dacă ne uităm la beneficiile aduse de
ea (rămânem motivaţi, amânăm mai rar, se reduce stresul şi anxietatea, în final câştigăm timp
etc.), merită să o folosim!

Alcatuirea „listei” sarcinilor/obiectivelor noastre dă roade doar dacă este o îndeletnicire

zilnică, de aceea să ne pregătim pentru un maraton și nu pentru un sprint! Odata fixate
obiectivele, ne ramâne doar:
- să identificăm și să ierarhizăm sarcinile pe care le avem de făcut (planificând
60% din timp și lăsând 40% pentru activități neprevăzute),
- să stabilim intervalul de timp necesar îndeplinirii sarcinilor,
- să definim responsabilitățile.
Prioritizarea este un obstacol aparent. Privită din perspectiva care ne avantajează ne va
ajuta să ne păstram echilibrul interior și să găsim soluții creative!
1) Care sunt tehnicile pe care să ni le însușim?
 Comunicarea eficientă: procesul de comunicare reprezintă peste 2/3 din transferul
informațional, iar conținutul comunicării doar 1/3. Acordând importanța cuvenită
procesului de comunicare, avantajele vor fi doar de partea noastră!
 Identificarea și gestionarea eficientă a propriilor emoții in raport cu scopurile
profesionale (pacient, aparținători, colegi, angajați, alți colaboratori). Finalitatea acestei
tehnici este atingerea scopurilor cu un minim de conflict inter- și intrapersonal.
 Considerarea fiecărui obstacol ca fiind un mesager și descifrarea mesajului din cea
mai avantajoasă perspectivă! Argumentul pentru această atitudine ni-l furnizeaza A.
Einstein ”Imaginația este mai importantă decât cunoștințele”.
 Executarea activitățlor medicale prioritare în momentele în care capacitatea noastră
psihică și fizică este la cote maxime.
 Delegarea: CE trebuie făcut, CINE face, CÂND trebuie făcut, CUM să facă (doar
acolo unde este cazul).
Controlarea rezultatelor are ca scop măsurarea/ajustarea activităţii, dar și scop
psihologic (necesitatea unui bun management al resurselor umane).
Analiza propriei relații cu Timpul
 91

Baudelaire își definea propria relație cu Timpul, comparând-ul, foarte sugestiv,

„este doar un fluviu din care pescuesc eu”.
Nu exista soluții general valabile de îmbunătățire sau rezolvare a problemelor
personale în relația cu Timpul. Există sugestii pe care le putem adapta, doar dacă ne-am
facut o analiză atentă a acestei relații.
Timpul a dovedit că învățarea socială este cheia schimbării!
Schimbarea atitudinii față de Timp este o mare provocare pentru că, în esență ne
ridică două întrebări incomode, de fond:
- Ce aleg: vechile probleme sau noile soluții?
- Cine decide alegerea: eu sau îmi este impusă?
Orice schimbare este ca o călătorie, comparație des folosită pentru că fiecare
poate să-și imagineze propriile condiții de călătorie, oamenii alături de care o face și
destinația.
Putem călători în zone confortabile care sub aparența diversității sunt simple
variațiuni ale unor destinații similare, sau putem călători spre destinații diferite, care
ne scot din zona de confort și ne neliniștesc.
Nesiguranța personală ne învăluie ca o ceață, simțim că navigăm în ape tulburi și
lupta inverșunată cu noi înșine, continuă pentru că ne aflăm în ambele tabere (cum
spunea Voltaire) și este momentul să decidem: trăim în continuare cu vechile probleme
sau ne asumăm rezultatele noilor soluții?
Contează cine decide alegerea și modalitatea în care o face! Percepem
schimbarea ca pe o amenințare la adresa obișnuințelor noastre, a ritmului de lucru sau
a resurselor personale. Suntem obligați să ne reevaluăm și să ne dezvățăm de anumite
comportamente.
Uneori, mai rar, este adevarat, schimbarea vine ca o revoluție: este totală,
reperele se schimbă și o dată cu ele și acțiunile noastre. De cele mai multe ori percem
schimbarea ca pe un proces evolutiv: redefinirea reperelor, perfectionarea acțiunilor
noastre.
Deci: îi lăsăm pe alții să aleagă pentru noi sau alegem noi momentul schimbării
relației cu Timpul?
După ce am purtat acest dialog interior este momentul să punem pe hârtie bune
și rele, făcând primul pas spre relația dorită cu Timpul nostru prin stabilirea noilor
deprinderi.
Deprinderile noi, pentru a crește și a se dezvolta amonios și durabil au nevoie să
parcurgă trei etape:
- Motivația ne ajută să începem să ajungem la rezultate concrete și atrăgătoare,
- Voința ne permite să ieșim din apele tulburi și din ceața nesiguranței personale,
- Interiorizarea rutinei – obiceiurile ne ajută să continuăm, facilitând automatismul și
organizarea sarcinilor asemănătoare.
Rp.
Analiza propriei relatii cu timpul este substanța activă principală (responsabilă de
efectul terapeutic) în Rp.-ul pentru Sindromul de burn-out.
4.2. De la emoțiile începutului la experiență și responsabilitate în traficul pe strada
Comunicării.
„Medicina este un echilibru delicat între artă, știință și comunicare” (C. Guzman,
Președintele Asociației Medicale Canadiene 1991)
Generalități
Aristotel, analizând filozofic comunicarea a vorbit despre: ethos (caracteristicile
emiţătorului); logos (caracteristicile mesajului şi ale canalului) si pathos (natura emoţională a
receptorului).
 92

Astăzi, științele comunicării vorbesc și despre contextul în care se desfășoară

comunicarea și despre răspunsul receptorului (feed-back).
Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații
ce ne permit să creem și să păstram legatura între noi.
Conținutul mesajului urmărește transmiterea unor informații pentru a ne:
 atinge scopurile propuse,
 prezenta motivele, argumentele, convingerile,
 arata sentimentele.
Semnificația
 manifestă a mesajului poate fi diferită pentru partenerii de dialog, așa cum
acelaș mesaj poate fi înțeles diferit de cei care-l recepționeaza (ex: instrucțiunile
de administrare a medicamentelor);
 latentă, uneori poate fi mai importantă, caracterizand mai bine emițătorul (ex:
“când m-am simțit bine, am facut o pauzș și nu am mai luat tratamentul” ...)
Procesul de comunicare
 este viu, dinamic, având o evoluție care ne influențează;
 este ireversibil, cuvintele odata rostite ajung la destinație;
 devine alert în situații de criză (alegerea unei decizii terapeutice, comunicarea
unei vești proaste, liniștirea unui pacient);
 depinde și de spațiul (fizic, psiho-social) în care se desfășoară.
Rolul comunicării este de
 a asigura schimbul de informații;
 a permite luarea deciziilor reciproc acceptate;
 dezvoltare a înțelegerii și construirii încrederii.
Obiectivul comunicării este de a crea modalități prin care mesajele profesionale și
personale să fie receptate, înțelese și mai ales acceptate de interlocutor.
Uneori, fără intenție, acesta, ne poate oferi informații despre el, ajutându-ne să-i
cunoaștem statutul, aspirațiile, chiar și o serie de caracteristici comportamentale,
motivaționale, psiho-emoționale, ajutându-ne astfel să-i prezentam în forma cea mai potrivită
fondul mesajului nostru (indicații terapeutice, de optimizare a stilului de viață, de reușită
terapeutică sau de însănătoșire, …)
Comunicarea personal medical – pacient este inima unei consultații. Schimbul
informațional este fluxul sanguin al acestei interacțiuni. Comunicarea interpersonală, cu
nuanțe de la personal la profesional, funcție de cât de bine ne cunoaștem pacientul, colegul,
angajatul ne permite să influențăm calitatea comunicării, depașind blocajele apărute pe Strada
Comunicării.
Relaţia pacient – personal medical este o relaţie inegală: pacientul a cărui suferinţă
fizică şi morală, duce la frică și nesiguranţă devine dependent de medic/asistent medical.
- Pacientul învestește personalul medical cu putere, privindu-l în acelaș timp ca pe o
sursă de speranţă.
- Personalul medical este preocupat să definească boala, să organizeze toate etapele de
stabilire a diagnosticului şi apoi ale tratamentului.
Nevoile şi aşteptările diferite pot duce la blocarea comunicării, deteriorând
relația pacient – personal medical.
Dar noi comunicăm și cu membrii grupului profesional din care facem parte, cu
colegi de alte specialități sau din alte unități medicale, cu reprezentanții
autorităților/instituțiilor medicale/civile.
Tehnicile de comunicare:
- Pot fi învățate și aplicate cu succes!
 93

- Aduc avantaje atât pacienților cât și personalului medical, crescând satisfacțiile

profesionale, îmbunătățind costurile generale ale sistemului medical și scăzând stresul
profesional!
Funcțiile comunicării:
 Obținerea de informații (anamneza) și furnizarea acestora (examinări
suplimentare, diagnostic, recomandări terapeutice – mod și condiții de
administrare, reacții adverse, terapii complementare/alternative).
 Clarificare și control (înțelegerea informațiilor primite și monitorizarea
evoluției pacientului, reevaluare periodică).
 Motivare (justificarea importanței deciziilor terapeutice pe tot parcursul
monitorizării pacientului) și emoțională (argumentarea necesității schimbării
stilului de viață; comunicarea unor vești cu puternic impact personal).
Formele comunicarii:
 Comunicarea nonverbală (55%) Se realizează printr-o diversitate de
semne legate direct de postura, mişcarea, gesturile, mimica, înfăţişare, poate
sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbală avand și rol de reglare
și de control al acesteia. Însoţeşte comunicarea verbală şi este mai uşor de
decodificat decât aceasta.
 Comunicarea paraverbală (38%) Este un nivel mai profund al
comunicării și operează cu forme și aspecte atât ale comunicării
nonverbale cât și a comunicării verbale. Contează felul în care este spus
mesajul, nuanțele personalizează comunicarea și autentifică mesajul.
 Comunicarea verbală (7%) Este cea mai evidentă formă de comunicare
și cel mai ușor de identificat, importantă în transmiterea înformațiilor.
Comunicarea poate fi afectată de factori perturbatori: externi (deficiențe
auditive, de limbaj), psiho-emoționali (frică, implicare afectivă), semantici
(vocabular, gramatică).
În procesul adaptativ la pacienții noștri pot să apară anumite stări emoționale
(tristețe, frică, teamă, negare, adaptare, etc) care, negestionate eficient, pot duce la
tulburări emoționale: anxietate și/sau depresie, care, la rândul lor pot duce la
decompenarea pacientului din fața noastră.
Fiecare persoană are temperamentul sau, are stilul sau unic de “a fi“, iar
reacțiile sale sunt particulare și diferite atât în prezența cât și în absența bolii.
Dacă ne imaginăm comunicarea ca pe o stradă cu două sensuri – după cum
spunea Burt Goldman – atunci, ținând cont de procentele menționate și de factorii
perturbatori, putem întelege frecvența și gravitatea „accidentelor” la care suntem martori
zilnic, sau pe care le producem!
Comunicarea și relațiile interpersonale
Într-o manieră didactică și simplu rezumată, putem spune că avem:
 Comunicare pe orizontală cu cei aflați pe poziții ierarhice similare cu ale
noastre (colegi medici),
 Comunicare descendentă cu subalternii (colegi medici, asistente medicale,
personal auxiliar),
 Comunicare ascendentă cu șefii (colegi medici, șefi secție, profesori,
manageri, autorități).

Ierarhizarea comunicării, văzută ca o piramidă, ne arată multitudinea de fire

conversaționale nevăzute, dar care se intersectează permanent, diminuând sau dimpotrivă
accentuând stresul fiecaruia în parte, confirmând încă o data că, așa cum spunea Esop
“Limbajul este deopotrivă cel mai rău și cel mai bun lucru.”
 94

Poziționarea Pacientului în centrul piramidei, dincolo de ierarhizarea menționată, este

firească: activitatea, indiferent de poziția pe care o avem, este centrată pe Pacient.
Stilul comunicării
„Stilul este expresia individualității, dar nu numai a indivizilor izolați, ci și ... a
profesioniștilor” Tudor Vianu
Fiecare dintre noi avem un stil propriu bazat pe cunoștințe și experiențe proprii. Stilul,
fie el democratic, autoritar sau permisiv este bine să fie construit valorificand punctele forte
ale personalității și ale specialității noastre pentru a ne ajuta să:
 ne cunoastem pacientul (interlocutorul), calitățile lui pe care ne putem baza în
soluționarea terapeutică optimă, acordându-i sprijin și atenție;
 transmitem mesaje clare, furnizând informațiile necesare, soluțiile concrete,
stabilind care vor fi rezultatele consultației, negociind măsurile de optimizare a
stilului de viață și verificând înțelegerea mesajului;
 ne asigurăm că pacientul înțelege consecințele nerespectării indicațiilor
terapeutice și de stil de viață;
 ni se raspunde sincer la întrebări, identificând limitele resurselor (fizice, psiho-
emoționale) ale pacientului și financiare ale sistemului medical;
 aducem corecții, imbunătățind performanța profesională și calitatea comunicării.
Sugestia și empatia în comunicare
Termenul de sugestie are sensuri diferite în funcție de limbajul folosit: uzual, medical,
psihologic, social sau filozofic. Ea poate fi un stimul declanșator, influențând boala prin
scimbarea atitudinii pacientului față de propria stare de sănătate, modificand în primul rând
latura afectivă a acestuia.
Forța sugestiei vine din felul de a fi a fiecaruia dintre noi. Când pacientul sau o altă
persoană apropiată se află în fața unei dureri/întrebări/dileme putem să-i întărim încrederea în
sine și să-i consolidăm speranțele legate de securitate, prestigiu, dragoste.
Un studiu al medicilor de la Departamentul de Management și Politică Snitară a
Universității pentru Sănătate Publică și Igienă din Baltimore, a evidențiat că 40 de secunde de
compasiune pot reduce teama pacientului.
Sugestiile de tip „medic – pacient” întâlnite frecvent în practică sunt:
 spontane sau elaborate;
 ideatice (mesaj verbal explicit sau implicit), afective (mesaj transmis printr-o stare
dominantă: încredere, entuziasm) sau comportamentale (mesaj transmis prin atituni,
obiceiuri);
 protectoare sau nu.
Autosugestia, ca formă specială a sugestiei, ne permite să adoptăm conduita dorită,
scăzându-ne stresul, dacă facem parte dintre cei ce-și pot educa imaginația!
Empatia înseamnă înțelegerea și anticiparea comportamentului interlocutorului nostru,
capacitatea noastra de a acționa în conformitate cu stările și nevoile celuilalt. Înțelegerea în
plan emoțional, nu logic, ne ajută să aflăm, de exemplu, ce simte și ce face pacientul cu
privire la starea lui de sănătate/boală. Empatia ne permite să comunicăm nuanțat, adaptat
nevoilor interlocutorului, pentru că prin natura profesiei am învățat să ascultăm și să
observăm.
Empatia este asemanatoare cu pânzele unei corăbii, stă în puterea noastră să le ajustăm
funcție de vânt, să nu ne plângem dacă vântul este nefaforabil sau să pirdem timpul așteptând
ca vântul să-și schimbe directia.

„Relaţia dintre medic şi pacient este probabil cea mai importantă dimensiune a
îngrijirilor medicale” (Richard Frankel, sociolog, expert în interacţiunile umane)
 95

În practica curentă întâlnim pattern-uri comportamentale specifice, manifestate de

persoane normale în situaţii dificile (frustrate, supărate...). Comportamentele dificile pot fi
trăsături sau stări. Oricare dintre noi poate manifesta unul sau mai multe din aceste
comportamente, în diverse situaţii frustrante/ameninţătoare. Analiza acestor comportamente o
facem urmărind două dimensiuni: nivelul asertivității – pasiv, puțin asertiv, asertiv, mai mult
asertiv, agresiv și tipul de centrare – pe scop sau pe relație.

Asertivitatea
Atenție Situație Emoție Reacție Test Implicare Valorizare
 este curajul de a spune lucrurilor pe nume într-o manieră de respect față
de celălalt;
 este un concept foarte abstract care nu înseamnă aproape nimic până
când nu vezi doi oameni care comunică asertiv unul cu celălalt,
 nu este un lucru ci un proces,
 nu este un obiect de studiu ci un subiect de practică.

Centrarea

 pe scop: îndeplinirea acestuia este prioritară, ritmul este alert (1) sau,
dimpotriva, contează mai mult realizarea corectă a scopului și atenția la detalii crește,
ritmul fiind mai lent (2).
 pe relații: evitarea neințelegerilor prin armonizarea dorințelor cu ceilalți
(A), sau obţinerea aprecierii celorlalţi (B).

Evident, persoanele cu centrări diferite se resping, dar cunoscând acest lucru și

identificând în viața reală aceste situații le putem gestiona diminuând factorii de stres.
Statisticile arată că aproape 85% din pacienți noștri au un comportament de bază care
variază de la tăcut/reticient, la vorbăreț/sâcâitor, sau vag/imprecis. Doar 15 % sunt pacienți
dificili cu comportament particular ca stil de comunicare sau ca sentimente, conform
clasificarii propuse mai jos.
Fig. 15
 96

Pacientul bun este co-echipierul alături de care noi putem face cel mai mult din punct de
vedere profesional.
Nu doar comunicarea interpersonală este o provocare, în cursul acordării îngrijirilor
medicale întâlnim și următoarele situații de comunicare dificilă:
1. Comunicarea vestilor rele
2. Abordarea pacientilor cu boli terminale sau aflati in faza terminala
3. Rezolvarea conflictelor

Fiecare dintre situațiile enumerate este un subiect ce poate fi analizat extins și nuanțat,
dar este, mai ales, o potențială sursă de stres care necesită o comunicare coerentă, constantă,
autentică, centrată și pe ce simte pacientul față de propria stare de sănătate. Doar astfel pot fi
construite, în timp real, alianțe eficiente medic – pacient, pentru a nu crește stresul
profesional.

Relația medic – pacient cunoaște o varietate de nuanțe, de la satisfăcătoare până la

frustantă și este multicauzală:

 Profesionalism dovedit de acreditări oficiale, cunoașterea și aplicarea

ghidurilor /protocoalelor /algoritmilor sunt standarde pentru siguranța și sănătatea
pacienților.
Abordarea holistică/socială a omului, nu doar analitică a „obiectivului” de
moment: ce/cum fac!
 „Marca” personală talentul de clinician/practician.

Comunicare: ce/cum spun!

Așa se explică de ce limitele terapeutice sunt înșelese și acceptate mai ușor de catre
pacient când medicul îl ascultă cu interes!

În loc de concluzii:
 97

Fig. 16

Tehnicile, funcțiile, formele comunicării sunt tot substanțe active principale

(responsabile de efectul terapeutic) în Rp.-ul pentru Sindromul de burn-out. Lor li se
adaugă ca substanțe ajuvante (intensifică efectul substanţei active principale) stilul,
sugestia, empatia și asertivitatea! Substanțele cu rol de ajutor tehnic (stabilizant) al acestui
Rp. sunt relațiile interpersonale!
4.3. Stilul de viata: sens, armonie si implinire
“Este suficient un surâs al vieții ca totul să capete sens…” C. Noica
“Cel care trăiește în armonie cu sine însuși, trăiește în armonie cu întregul univers.”
Marc Aureliu
“Obstacolele ce-mpiedică dorința, devin elanuri ce te-mping spre împlinire.” W.
Shakespeare

Generalități
Face stilul de viață sănătos parte din răspunsul nostru la ecuația sens, armonie, împlinire
personală?
Starea de sănătate (conform OMS) este determinată de patru factori cu urmatoarea
pondere:

 Stilul de viață 51%

 Factorul biologic 20%
 Mediul ambiant 19%
 Sistemul îngrijirilor de sanatate 10%
Puterea deciziei fiind în mainile noastre ne putem modifica stilul de viață, astfel încât,
să știm, pentru a putea face, ceea ce ni se potrivește în fiecare etapă a vieții noastre.
Din punct de vedere bio-psiho-social, până la 40 de ani, dezvoltarea cogninitivă
presupune alegeri educaționale și vocaționale, gândirea devenind mai complexă. Emoțional
trăsăturile de personalitate și stilul de viață devin relativ stabile (evident etapele de viață și
 98

evenimentele pe care le trăim ne pot influența, ducând la schimbări la nivelul personalitații și

implicit a stilului de viață).
Modul de viață este realitatea obiectivă determinată de condițiile materiale, economice,
sociale, tradiții, obiceiuri, morală, cultură.
Stilul de viață are la bază elementele subiective ale modului de viață.
Ce este stilul de viață?

Comportament sau strategie de viaţă, bazată pe concepţii, credinţe, imagini, reprezentări

proprii despre sănătate, lume şi viaţă.
Fiecare alege modul de acțiune personal pentru reușită.
Ce este stilul de viață sănătos?
Este un proces creativ, nu o destinație, care presupune: deschidere spre cunoaștere,
adaptabilitate, încredere în a ne asculta vocea interioară a propriului organism (natura umană
este de încredere) și care ne permite să ne răspundem la urmatoarele întrebari: Ce, cât, cum,
când: Manânc /Beau /Fumez /fac Mișcare /Muncesc/Dorm/mă Relaxez.
Cum să am un stil de viață sănătos?
Pentru o decizie informată și o alegere în concordanță cu ce ne dorim și putem să fim
este util să identificăm propriile limite sanogene ale stilului de viață pentru a putea să ne
completăm propriul puzzle al unui stil de viață sănătos.
De ce să am un stil de viață sănătos?
Răspunsul fiecăruia dintre noi se poate baza pe motivaţie, pe vise sau dorinţe, pe
provocări sau promisiuni personale care ne pot face să plecăm pe drumul unui stil de viaţă
sănătos.
Ca medici știm că:
- fără să ignorăm ereditatea, identificarea oportunităților din spatele alegerilor ne
permite re-așezarea și re-ordonarea convingerilor, perspectivelor și atitudinilor, generând un
nou comportament;
- în orice sistem, dacă un parametru se schimba, totul se schimbă! în consecință nu
putem ignora apariția, la un moment dat, în viața noastră a unei boli.

Reperele stilului de viață sănătos sunt: alimentația, mișcarea, consumul moderat de

alcool, pe care le-am prezentat deja.
Alimentația
Depinde de: vârstă, sex, starea fiziologică (gravidă/alăptare), condițiile de muncă, starea
de sănătate/boală, anotimp, oră. Mâncarea este de preferat să fie: atrăgătoare, gustoasă,
hrănitoare și accesibilă.
Și în arta culinară intervin regulile științei cu limitele și rigorile cunoscute:

- Necesarul de nutrienți - nr.porții/pe grupe de vârstă (Sursa FDA – USDA)

- Echivalențe alimentare pe grupe de alimente (Sursa FDA -instrument pt medici și
pacienți)
- Legume și fructe proaspete cu calorii puține la 100g
- Dieta Indicelui Glicemic
- Dieta Alcalină
- Combinații alimentare recomandate/nerecomandate
- Piramida alimentelor/Structura farfuriei
- Crononutriție
 99

Să facem o scurtă trecere în revistă a unora din aceste informații.

Fig. 17

ECHIVALENȚE ALIMENTARE PE GRUPE DE ALIMENTE

Sursa FDA (Instrument pentru medici și pacienți)
Grup Grup alimente Cantități echivalente
alimente
Cereale Orez sălbatic Orez alb ½ cană de orez fiert
integrale și Pâine din făină Pâine albă 1 felie de pâine
Cereale integrală Paste ½ cană paste fierte
„rafinate” Paste din făină Fulgi cereale 1 cană de fulgi de cereale
integrală Biscuiți
Fulgi cereale Brioșe 1 brioșă mică
integrale Clătite 1 clătită
Biscuiți din făină Floricele de 3 căni de floricele expandate
integrală porumb
Brioșe din făină Făină albă, Mălai
integrală
Clătite
Făină integrală

Legume Verzi: salată, brocoli
Portocalii: morcovi, dovleac, cartofi
dulci
Leguminoase boabe: boabe de
fasole de toate culorile, linte,
mazăre, soia, tofu (prep din soia)- se
iau în calcul la grupul de carne
Legume bogate în amidon: porumb,
mazăre, cartofi
Alte legume: ardei roșu sau verde,
gogoșari, capia, roșii, castraveți, țelină,
pătrunjel, păstârnac, ceapă, usturoi,
ciuperci, conopidă, vinete, dovlecei,
gulii, ridichi, varză, varză de Bruxelles,
cicoare, sparanghel, muguri de fasole,
suc de roșii, suc de legume.
Fructe Proaspete, conservate,
Deshidratate
Carne și Carne de vită, vițel, mînzat, miel,
leguminoase oaie, porc
boabe Carne de pui, curcan
Ouă Carne de pește
100
1 porțe adulți = aprox
80g
1 cană frunze verzi fierte
echivalează cu 2 căni frunze
crude
1 cană legume crude sau
fierte, din orice tip
1/3 dintr-o vânătă
½ dintr-un dovlecel mare, ½ ardei
1 rosie, 1 ceapă medie, sau 7 roșii
cherry
2 inimi de cicoare, 2 ramuri de brocoli,
2 mâini de varza tocată
3 linguri cu vârf de: morcovi, dovleac
copt, linte/mazăre/ fasole boabe de
orice fel, fierte;
3 linguri de mix de vegetale congelate;
3 mâini de ciuperci tăiate bucăți,
3 tulpini de țelină,
5 bucăți sparanghel verde,
8 buc. varză de Bruxelles,
8 inflorescențe de conopidă,
8 cepe verzi,
10 ridichi de lună
150 de ml de suc dintr-un amestec de
legume
1 porție adulți = aprox 80g
½ avocado, ½ grepfruit
1 măr, 1 banană, 1 mandarină, 1
portocală, 1 pară – de dimenisuni
medii
1 piersică, 1 nectarină
1 felie groasă de ananas
1 mână de struguri, mure,
2 clementine, 2 smochine, 2 Kiwi,
2 prune medii,
2 felii mango, 2 felii pepene
2 mâini zmeură
3 caise, 3 curmale,
3 linguri cu vârf de salată de fructe
4 linguri cu vârf de afine, coacăze
negre
7 căpșuni
10 mure, 20 zmeură
14 cireșe
1 porție adulți = aprox. 30 g
1 porție adulți:
1 unitate = 30g carne/pește/pui
= ¼ cană de leguminoase boabe
fierte
 101

Sâmburi și Ouă = 1 ou
nuci Leguminoase boabe = 15g nuci sau semințe
Semințe și sâmburi
Lapte și Lapte degresat, semidegresat, 1 cană lapte
produse integral 1 cană iaurt
lactate Iaurt degresat, semidegresat, integral 40 g brânză
Deserturi pe baza de lapte – budinci,
creme, inghețată
Brânzeturi
Grăsimi Uleiuri vegetale: toate tipurile
Grăsimi solide: dressing,
maioneză
Semințe și sâmburi (grupa de
carne si alte proteine)

Dieta funcție de Indicele Glicemic recomandă ca alimentele cu indice mare (peste 50) să
nu fie asociate cu grăsimile, cele cu indice moderat (între 50 - 35) să fie consumate alături de
legume sau fructe și nu zilnic, iar alimentele cu indice mic (sub 35) pot fi consumate zilnic.

Înca din 1972 în SUA se acordă o atenție deosebită alimentației sănătoase și apare
pentru prima dată „Piramida Alimentelor”, care cunoaște modificări, adaptări și îmbunătățiri
până în 1992 când Suedia ne pune la dispoziție varianta pe care o folosim cu toții:
 6-11 porții cereale, făinoase, orez (la baza piramidei)
 3-5 porții legume
 2-4 porții fructe
 2-3 porții lactate
 2-3 porții carne
 Grăsimi/dulciuri (la varful piramidei)

Pentru ca această informație să fie mai ușor de pus în practică de fiecare persoană, în
2011, Michelle Obama vorbește pentru prima dată de „Structura Farfuriei”
(www.choosemyplate.gov/)

 30% legume,
 20% fructe,
 30% cereale,
 20% proteine
 și un pahar de lapte sau iaurt slab.

Să știm să alegem alimentele, să le combinăm și să le consumăm în funcţie de

starea de echilibru fizic și emoțional a organismului nostru.
Alcool

Băutura preferată cu masura menționată (în capitolul IV), crește calitatea vieții
când o bem la ora potrivită în atmosfera dorită.
 102

Mișcarea
O oportunitate și nu un inconvenient, poate însemna: activitate fizică intensă (aerobic,
schi, înot,...), moderată (baschet, fotbal, tenis,...) sau redusă (golf, grădinărit, dans,...).
Unitatea de măsură a activitatii fizice este MET (Metabolic Equivalent of Tasks = echivalent
metabolic, corespondentul a aproximativ 3,4 ml de oxigen/kg corp/minut, adică metabolismul
bazal). Activitatile sedentare sunt considerate cele cu un MET mai mic de 1,5. Pentru o viață
sănătoasă se recomandă statul așezat maxim 4-6 ore/zi și efectuarea a cât mai multe activități
de peste 1,5 MET/zi Sursa Archives of Internal Medicine (26 martie 2012) şi British Journal
of Sports medicine (10 mai 2013, online)
O jumatate de oră de activităţi sportive pe zi crește calitatea vieții dacă
concomitent reducem statul aşezat cu 2 ore pe zi.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
De cele mai multe ori, funcție de sex, vârsta, loc de muncă, starea de sănătate sau boală,
pacienții trebuie să țină cont de cel putin două criterii pentru optimizarea stilului lor de viață.

Ca “antrenor” al pacienților mei pentru un stil de viaţă sănătos:

 transform motivaţiile în imagini dinamice, astfel încât pacientul cu dorinţă şi

voinţă să profite la maxim de călătoria spre obiectivul ales: - cea mai bună stare de sănătate
pe care o poate atinge;
 le pun la dispoziţie “unelte” specifice (informații, exemple, explicații detaliate,
…) care le permit pacienților să-şi dezvolte acele “abilităţi” de care simt că au nevoie
pentru a se bucura de călătorie, transformând în deprinderi sanogene verbele: a aspira, a
evalua, a dobândi, a pune în practică, a realiza.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cunoașterea valorilor personale, educația și disciplina reflectate în acțiuni și

atitudini – elemente ale stilului de viață - sunt în proporții diferite, substanțe active
principale (responsabile de efectul terapeutic) dar și substanțe ajuvante (intensifică efectul
substanţei active principale) în Rp.-ul pentru Sindromul de burn-out!
b. Strategii profesioniste
1) Psihoterapia individuala/de grup - grupurile Balint dr. Ileana Brînză
"A-l întelege pe bolnav nu înseamnă a suferi cu el, iar pentru a evita această greșeala
este nevoie de experiență." Michael Balint
Psihanalistul englez de origine maghiară Michael Balint (1896-1970), vorbește despre
umanizarea relației medic-pacient, păstrând abordarea holistică a acestuia în cadrul medicinii
psihosomatice.
Metoda Balint este centrată pe umanizarea relației medic-pacient și încearcă prin
cuvânt să confere o nouă calitate relației terapeutice, permițând în acelaș timp crearea unor
punți de comunicare interdisciplinară.
Obiectul de studiu este reprezentat de relația medic-pacient, prin analiza transferului și
contra-transferului între subiecți.
Cazul Balint, dificil de definit, este focalizat asupra bolnavului cu problema lui, văzută
prin prisma medicului și este axat pe transferurile emoționale ale bolnavilor, reflectate prin
emoțiile terapeutului.
Temele unui caz Balint sunt numeroase, de la tulburări funcționale, somatizări, relația
cu apartinătorii până la relația cu colegii și limitările profesionale.
 103

Grupul Balint este reprezentat de medici de toate specialitățile, dar lor li se pot adauga
și: psihologi, pedagogi, juriști, teologi.
Grupul are unu sau doi lideri care ascultă, coordonează și focalizează discuția, având
grijă să fie respectate regulile de joc balintiene, 8-12 membri și un supervizor care nu
intervine în desfașurarea discuților.
O ședință durează în mod obișnuit 90 de minute și păstrarea confidențialității celor
discutate este prima regula a Grupului.
Grupul, prin aplicarea metodei Balint, desfașoară ședințe de prezentare de caz, ce duc la
o mai bună autocunoaștere și facilitează psihoterapia de grup.
Scurt istoric ABR La 1 ianuarie 1986 a fost recunoscută oficial Federaţia Internaţională
Bálint de către Consiliul Europei, ca organizaţie neguvernamentală. Încă din 1990 apar
primele grupuri Bálint în România, astfel încât la 9 august 1993: Asociaţia Bálint din
România este înregistrat la Judecătoria Miercurea Ciuc și în 19 februarie 1994 devine membru
deplin al Federaţiei Internaţionale Bálint. www.balint.xhost.ro
2) Mecanisme de protecție - câteva sugestii dr. Ileana Brînză
Mecanisme de protecție ce pot fi personalizate
Pentru demersul logic al sugestiilor de mecanisme de protecție în fața sindromului de
burnout fac următoarele precizări:
- EXISTÉNȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică
care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦
Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei
instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai.
[Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia. (DEX 2009)
- Sinele, privit din orice punct de vedere: sociologic, psihologic, filozofic sau spiritual,
este o constantă a vieții.
O problemă nerezolvată, un eșec, dacă vreți, însemnă doar că nu am avut în acel
moment abilitațile și capacitatea de a o rezolva sau propriile convingeri mi-au fost barieră.
Tratamentul vizează doar convingerile, capacitățile și comportamentele.
a. Pălăriile gânditoare
Din antichitate și până în zilele noastre, pălăriile au făcut parte din garderoba noastră.
Purtate pentru protecție, din considerente religioase, ca parte a uniformelor militare, sau ca
simbol al statutului social, la ceremonii sau ca accesorii la modă au avut o istorie suficient de
interesantă pentru a se regasi în muzee dedicate exclusiv ei, Pălăriei!
Pentru alegerea modelele dorite propun un scurt periplu muzeal pornind de la Crișeni
(Harghita), continuând cu Riga sau Viena, ajungând, de ce nu, la Londra!
Ne putem alege orice model sau material, dar culorile vor fi: alb, roșu, negru, galben,
verde și albastru.
Evident vă propun tehnica de învățare, comunicare și de stimulare a creativității a lui
Edward de Bono care are trei reguli simple de respectat:
1. Fiecare dintre noi trebuie să poarte toate cele șase pălării și să nu le confunde
între ele.
2. Fiecare pălărie se poartă pe rând în ce ordine dorești și ori de câte ori ai nevoie.
3. În ședințe și discuții, toți trebuie să poarte pălării de aceeași culoare în același
timp.
De ce să practicăm această tehnică?
Strategia metacognitivă este ușor de folosit, aplicabilă la orice vârstă, în domenii diferite
de activitate. Numeroaselor specialități medicale, indiferent de specificul lor, li se potrivește
perfect această tehnică de stimulare a creativității individuale sau de grup. Un alt avantaj este
faptul că suntem încurajați să privim o problemă din perspective diferite, complexe și
 104

constructive, comunicându-ne gândurile și deciziile într-un limbaj tolerant și într-o atmosferă

de respect pentru opiniile celuilalt.
Cum să practicăm strategia „Pălăriilor Gânditoare”?

Culoarea Rolul pălăriei Calitățile pălăriei Sintagmele/întrebările

pălăriei pălăriei
albă -Să se concentreaze pe Ce știm - Ce informaţii am?
informaţiile clare pe care le Perspectiva - Ce informaţii îmi
avem. informațiilor lipsesc?
-Să se refere la fapte, figuri, disponibile și necesare. - Ce informaţii am
informaţii disponibile sau pe nevoie?
care trebuie să le obţinem. - Cum pot obţine
-Să ofere informaţiile informaţiile?
imparțiale şi disponibile în
legătură cu problema pe care
o avem.
-Să stimuleze gândirea neutră
și obiectivă.

Gânditorul este
disciplinat şi direct.
roşie -Să dezvăluie intuițiile, Ce este bine - Sentimentul meu în
sentimentele și emoțiile Perspectiva imaginației, legatură cu ... este că …
noastre (pozitive sau sentimentelor și - Nu-mi place felul cum
negative), modul în care intuițiilor personale s-a actionat în ...
reacționăm emoțional (de la - Întuiţia îmi spune că
bucurie și entuziasm la …
neincredere și furie).
-Să motiveze emoţiile şi
sentimentele ca parte
integrantă a gândirii.
-Să facă posibilă vizualizarea
și exprimarea lor.

Gânditorul nu trebuie
să-şi justifice feeling-urile şi
nici să găsească explicaţii
logice pentru acestea.
neagră -Să evidenţieze
necunoscutele, temerile,
punctele slabe şi precauţiile
de care trebuie să ţinem cont.
-Să evidenţieze slăbiciunile
fiecărei soluţii date/propuse.
-Să explice ce nu se
potriveşte, ce nu poate fi
facut şi de ce ceva nu merge;
care sunt riscurile, pericolele,
greşelile demersurilor
propuse.
Ce nu este bine - Care sunt sursele
Perspectiva prudenței, erorilor? -
pesimismului, a Care sunt erorile?
judecății critice. - Ce mă/ne împiedică?
- Care sunt riscurile la
- gândeşte pesimist, care mă/ne expun/em?
logic şi negativ - Se potrivește cu ...?
- Care sunt limitele
legislative/de
regulament/ protocol/...?
 105

- Să contribuie la diminuarea
riscurilor şi a posibilelor
probleme înainte de stabilirea
dignosticului şi a conduitei
terapeutice finale.

Gânditorul, fără a
argumenta, avertizează/
punctează/evidentiază
elementele
negative/incorecte/eronate.
galbenă -Să se concentreaze pe Ce simțim - Care sunt obiectivele?
aspectele benefice, pozitive Perspectiva avantajelor - Pe ce se bazează aceste
ale activitații. și a posibilităţilor reale idei?
-Să ne motiveaze să mergem de realizare a soluţiilor - Care sunt avantajele?
înainte atunci când totul pare propuse. - Cum voi/vom ajunge la
întunecat şi dificil. aceast rezultat/destinație/
-Să ofere o perspectivă - gândeşte optimist, perspectivă?
optimistă, pozitivă, logic logic şi pozitiv;
fundamentată şi constructivă
asupra situaţiei.

Gânditorul face un
efort de gândire mai mare,
căutând și oferind soluții
logice, concrete, clare și
practice pentru aceste
beneficii şi valori.
verde -Să stimuleze gândirea Ce alternative avem - Ce putem modifica
creativă, ideile inovatoare. Perspectiva este cea a pentru funcționalitatea
-Să caute alternative, noi creativității, a soluțiilor?
soluții/concepte/percepţii, schimbării, a - Cum putem depăşi
variante/posibilităţi. alternativelor pe care le dificultăţile identificate
avem, le-am identificat în pălăria neagră?
Gânditorul creativ
descrie nu doar rezultatul
gândirii creative ci identifică
un proces.*

*Acest proces, care poate fi învățat, caracterizează

gândirea laterală.
Creativitatea în gândire este o abilitate și nu un
talent așa cum suntem tentați să o credem, raportându-
ne la planul artistic cu care asociem, de rutină,
creativitatea.
Soluțiile creative nu sunt doar simple soluții
diferite, ele sunt aplicabile și eficiente.
Gândirea laterală este complementară gândirii
verticale.
 106

Gândirea
laterală/divergentă/creati
vă
- avem dreptate la sfârșitul
procesului de gândire, deși
pe parcursul procesului este
posibil să apară diverse
erori
Gândirea
verticală/logică/sistemati
că
- avem dreptate la fiecare
pas al procesului de
gândire, excludem,
selectam ceea ce nu se
încadrează în limitele
procesului decizional

-căutam cât mai multe - căutam cea mai buna

variante posibile
- ne concentrăm pe direcția
oferită de informații
- restructurarea intuitivă a
modelelor existente și
definirea, producerea unor
modele noi
variantă
- ne concentrăm pe
informațiile pe care le
deținem
- crează și dezvoltă
modele conceptuale

Edward de Bono a sugerat patru factori dominanți

asociați gândirii laterale:
- identificarea elementelor principale ale
problemei,
- abordarea lor din perspective diferite,
- renunțarea la gândirea rigidă, mecanică,
- deschiderea față de orice idee, chiar și față de
acelea care prezintă (la prima vedere) o probabilitate
mică de reușita în a soluționa problema.
albastră -Să controleze procesul Ce alegem - Pot să rezum variantele
gândirii pentru a deveni mai Perspectiva controlului identificate?
productiv și organizat. demersurilor și a - Care este următorul
-Să indice momentul oportun organizării, a alegerii pas?
al schimbării pălăriilor, soluțiilor corecte pentru - Care sunt ideile
coordonând nu doar un a trece la pasul urmator. principale?
subiect în sine ci - Să nu mai pierd timpul
organizeazând întregul proces şi să mă concentrez
al gândirii. asupra …
-Să exploreze subiectul.
-Să monitorizeze schimbarea
pălăriilor și respectarea
regulilor.
-Să rezolve conflictele.

Gânditorul defineşte
problema şi conduce
întrebările, reconcentrează
informaţiile pe parcursul
activităţii şi formulează atât
 107

ideile principale cât şi

concluziile la sfârşit.

Dacă iubim mai mult matematica decât moda, atunci ne imaginăm că avem în mână un
cub cu fețele colorate în alb, roșu, negru, galben, verde și albastru. Privim fiecare față cât
dorim, în orice ordine dorim, bucurându-ne de călătoria cognitivă și la final de deciziile
asumate!

Fig. 18

Dacă ne place să desenăm să ne acordăm răgazul să o facem, pentru a realiza noi

asociații de idei și a genera soluții adaptate sau pentru a identifica noi utilitați ale soluțiilor pe
care deja le cunoaștem și le-am folosit. Desenul, fie el artistic sau tehnic, îl facem respectând
următoarele reguli:
- scriem în centrul paginii problema de rezolvat (propoziția nucleu);
- scriem tot ce ne trece prin minte referitor la problema de rezolvat, folosind cuvinte sau
sintagme;
 nu evaluăm ideile propuse, doar le notăm;
 nu limităm numărul ideilor (ne oprim după ce am epuizat toate ideile ce ne vin
în minte);
- legăm cuvintele sau sintagmele găsite de propozitia nucleu cu ajutorul unor linii care
exprimă grafic conexiunile dintre idei;
- nu limităm numărul conexiunilor (găsim conexiuni cât mai multe şi mai variate între
noţiunile scrise).
Desenul obținut, funcție de imaginația noastră și complexitatea problemei de rezolvat,
va fi o floare, un manunchi de baloane, un ciorchine de struguri sau ... o galaxie!
Desenul obținut ne amintește nu doar de emoțiile procesului de creatie, ci și de deciziile
asumate!
 108

b. Self coaching
Coachingul este un parteneriat cu clienții într-un proces creativ de provocare a gândirii
care îi inspiră să-și maximizeze potențialul personal și profesional (definiția ICF).
Procesul de coaching este personalizat, unic și diferit: cel care deține informațiile, are
experiența și cunoaște destinația este beneficiarul. Coachul este doar catalizatorul procesului
interior al beneficiarului.
Putem fi propriul nostru coach?
Desigur!
Putem fi propriul alter-ego, deschis, flexibil și încrezător, care integrează și apreciază
corect informațiile diverselor surse, interpretându-le într-un mod nou, diferit, util în demersul
de vindecare a sindromului de bournout.
Putem nu doar să ne ascultăm atent, să ne auzim și înțelege, proiectând astfel acțiuni noi
în cadrul propriului demers de vindecare.
Putem să ne punem întrebări (prilej de reală învățare continuă) care ne ajută în
planificarea și stabilirea obiectivelor vindecării dar și în autoresponsabilizarea în urmărirea
progreselor vindecării.
Self coaching: posibilă listă de întrebări ajutătoare, în dialogul interior al medicului
1.Ce este cu adevărat important, pentru sănătatea mea, acum?
2.Cum văd eu problema mea de sănătate, ce știu și ce nu știu despre ea?
3.Ce vreau să schimb în starea mea de sănătate?
4.Care este motivul (ex:să pot munci/iubi/cânta/dansa/plimba...să fiu independent,
capabil să mă autoîngrijesc...) pentru care-mi doresc îmbunătățirea stării de sănătate?
5.Ce avantaje voi avea, eu și cei dragi mie, de la această schimbare?

6.Ce am făcut până acum pentru asta?

7.Ce am îmbunătățit deja?
8.Cât de departe am ajuns pe drumul unei sănătăți mai bune?
9.Care sunt resursele (ex: fizice, psihice, afective, financiare, știintifice...) pe care mă
pot baza?
 109

10.Ce sunt dispus să fac, ce voi face și ce nu voi face pentru îmbunătățirea stării de
sănătate?
c. Motivația
Exista tot atâtea moduri de a aborda și rezolva o problemă, de a munci, de a comunica,
câți oameni există pe lume.
Motivația personală este marca, motorul și combustibilul atitudinii față de propria stare
de
sănătate.
Motivația diferă de la om la om dar și la același om, funcție de momentul de viață
personal și mediul ambiant.

Exemplu de discurs motivational personalizat

în relația intrapersonală
Îmi stropesc visele cu optimism şi
soluţii,caut căi de a transforma
problemele în oportunităţi şi voi avea
succes.
Merg cu încredere în direcţia visurilor
mele şi le voi trăi.
Destinul meu este construcţia mea şi
mă bucur în fiecare zi de munca mea,
de ceea ce construiesc.
în relația interpersonală (cu pacientul/aparținătorii)
Spun, în momentele dificile, pacientului aflat
față în față cu dilema alegerii (sănătatea lui –
prezentă /viitoare versus celelalte responsabilități),
că este asemeni unui copac cu rădăcini, trunchi,
ramuri (familia/prietenii/colegii de muncă).
Copacul sănătos (profilaxie),
bine îngrijit (tratament curativ la momentul
potivit),
cu rădăcini puternice (investigat pentru a
depista precoce eventualele probleme de
sănătate) are ramurile puternice;
copacul care suferă, transmite durerea și
ramurile își pierd din putere.

Propunere de construire a propriului discurs motivational: să ne acordam un moment de

respiro și bând ceai sau cafea, din cele mai bune cești din casă, să ne imaginam că suntem
înconjurați de încredere, bunătate, onestitate și grijă, pentru că, așa cum spunea, în 1906,
Santiago Ramón y Cajal, laureat al premiuuil Nobel în Medicină “Orice ființă umană, dacă
își propune, poate să fie sculptorul propriului sau creier".

3) Contracararea SBO dr. Valeria Herdea

Incepand din anii ‘70 ai secolului trecut, au aparut specialisti in diagnosticarea si
tratamentul SBO. Inceputul de secol XXI si odata cu el, recunoasterea ca entitate de sine
statatoare a SBO, a adus progrese in cunoasterea patogeniei SBO. Imbinarea unei game largi
de metode terapeutice, alaturi de medicatie alopata, a inregistrat progrese remarcabile in
recuperarea pacientilor afectati.
Niciuna dintre strategiile personale sau profesioniste nu ramane absoluta, ca rezultat
acoperitor in terapia SBO. Imbinate, aplicate pe perioade lungi, insotite de schimbari in stilul
de viata, vor da rezultate, astfel incat pacientul sa poata fi declarat recuperat, sa isi poata
canaliza capacitatea de munca si creatie, la cote maxime conform pregatirii sale si in
conformitate cu principiile sale etice.
1.1. Tehnici de relaxare dr. Valeria Herdea
Premise
In orice domeniu de activitate, se recomanda o pauza de minim 15 minute la 3 ore de
lucru efectiv. Timpul limitat, viteza mare de reactie solicitata in interventii de urgenta,
 110

presiunea generata de pacienti, au redus sau exclus, acest interval minim de refacere al
organismului.
Pauza de masa, a disparut in foarte multe institutii, explicata prin lipsa de personal, cel
mai frecvent si datorata unui volum mare de lucru, redistribuit pe un acelasi numar de
angajati.
Recomandare
In cazul locurilor de munca, in care presiunea psihica atinge cote inalte, unde rezultatele
depind de luarea unor decizii rapide si mai ales corecte, aplicarea unor metode aparent banale
si putin costisitoare, poate fi eficienta. Un Coach-ul specializat in domeniul medical, poate
transforma si ridica astfel de metode, la rang de arta. Arta de a respira corect ramane un
remediu excelent de combatere al starilor de anxietate sau a oboselii excesive, permite
concentrarea in gasirea unor solutii corecte, rapide. Respiratia corecta, inspirul profund
(numarati pana la 7, rar, lent in gand, astfel incat sa va simtiti plamanii umpluti de aer din
plin), urmat de expir prelungit (numarati pana la 14 rar, lent si expirati profund, lent). Utilizati
musculatura accesorie pentru a realiza inspire-expir corect. Repetati miscarile de minim 5-6
ori. In momentul expirului, focalizati-va pe eliberarea organismului Dvs. de orice problema
rationala. In esenta, respiratia corecta reprezinta baza unei terapii inductoare de calm,
echilibru emotional, forta decizionala dar mai ales echidistanta in luarea deciziilor.
Oxigenarea eficienta a creierului va aduce randament maxim in procesul decizional.
La 50 de minute, ridicati-va de pe scaun, inspirati si expirati adanc de cateva ori, fara
graba, dar ferm. Priviti foarte departe, in zare. Ideal, faceti exercitiul in fata unui geam deschis
sau pe o terasa, cu verdeata. Daca exista posibilitatea, evitati fumul de tigara sau zgomotele
puternice, discutiile neprincipiale, starile tensionate, toate fiind surse de energie negative.
Inchideti apoi ochii, 30 secunde-1 minut, recreati in acest timp in mintea Dvs., imagini ale
unor locuri dragi, ale unor momente placute traite.
Deconectati-va pentru cateva secunde, de la realitatea mesei Dvs de lucru, de la
atmosfera tensionata a zilei. Privirea in “departare” va permite ochilor sa se relaxeze iar
creierului Dvs sa se oxigeneze mai bine, sa preia doar informatii benefice din mediu, oprind
infuzia informatiilor dezagreabile, demotivante (ex proiectia imaginii padurii verzi, mirosul
de fan cosit, adierea vantului, sunetul si mirosul caracteristic al valurilor marii, imaginea
cerului senin,miscarea norilor cumulonimbus, au efect revitalizant, tonic asupra creierului).
Exercitiul induce o stare de bine, generand “o infuzie” de endorfine la nivel cerebral, dublat
sub efectul hiperventilatiei.
De cele mai multe ori, creierul, suprasolicitat, nu identifica solutii “la indemana”, in
mod eficient. Ele pot fi luate, fie dupa un efort de concentrare, cu durata mare in timp si
sentiment de epuizare intens, ulterior efortului depus, fie dupa un astfel de exercitiu, simplu,
de respiratie si detasare scurta, intensa, fara a fi insotit de sentimentul de oboseala marcata
din primul caz.
Recomandare ferma - pauza de lucru de min 30 minute la interval de 4 ore, pentru a
permite refacerea organismului si mentinerea unui randament intelectual optim. Alternanta
dintre automatismele induse de munca zilnica si deconectare, permit evitarea sentimentului de
epuizare, suprasolicitare.
Observatii: Relatiile cu tertii, in cazul muncii depuse de personalul medical, sunt mult
imbunatatite prin aplicarea modelului simplu propus. S-a observat o reducere a numarului si
intensitatii conflictelor care se inregistreaza in decursul muncii “fara pauze”, derulate pe o
perioada de mai mult de 6-8 ore continuu.
Pe termen lung, vacantele de 7-10 zile la un interval de 4-6 luni, aduc beneficii vizile, in
contrast cu o singura vacanta de 21 zile pentru intreg anul. In cadrul colectivelor mai mari de
7-10 persoane se recomanda activitati de tip “team building”, cu durata de 1-3 zile, al caror
rol ramane pe de o parte educational iar pe de alta parte socializarea. Interactiunea cu colegii
 111

de munca in afara locului de munca, punand distanta intre “obligatiile de servici” si timpul
liber, ramane factor de dezvoltare al culturii organizationale pentru intregul grup. Oamenii
interactioneaza intre ei, isi impartasesc valori, credinte. Coeziunea generata de astfel de
perioade, permit reducerea nivelului de stres prin “stergerea“diferentelor ierarhice. Activitatile
competitionale sportive, exercitii de comunicare, prezentarea unor tehnici de management al
conflictelor, insotite de jocuri de rol, cu implicarea intregului grup, sunt doar cateva
recomandari, posibil de urmat. Acest tip de activitati, unesc si motiveaza intreg personalul,
avand ca rezultanta implementarea ideii de apartenenta la un grup distinct.
Schimburile de experienta intre unitati similare (spitale, policlinici, cabinet medicale),
permit unificarea grupurilor mici, cu preocupari comune, sfera de interes comuna. Analiza
relatiilor cu tertii, impartasirea experientei negative sau pozitive din practica, raman
modalitati care permit intelegerea problemelor comune inductoare de stres, suprasolicitare si
in subsidiar, permit identificarea de solutii de ordin practic, semnificativ pentru rezolvarea
problemelor in cauza.
1.2. Terapia ocupationala dr. Valeria Herdea
Premise
Lumea moderna este dominata de elemente de tip ”New Media”:
- retele de socializare: facebook, twitter, etc
- telefonie mobila ultra-hytech
Rezultatul obtinut:
 Aspecte pozitive - informatiile circula cu viteza foarte mare, a crescut comunicarea
interpersonala virtuala, indivizi de orice varsta “au prieteni intr-o lume virtuala”,
 Aspect negative - s-a redus dramatic comunicarea “face to face”, a crescut tendinta la
izolare, anxietate, depresie, ideatie suicidara.
Recomandare
Activitati recreative - reantoarcerea spre manualitate, in contact cu elementele
primordiale ale Naturii.
Gradinaritul - permite contactul cu planta vie, cu elementele primordiale: aer,
pamant, apa, soare. Sunt implicate vazul (culori), mirosul (parfumuri natural), simt
tactil (atingerea pamantului), auzul (vantul, fosnetul frunzelor). Lucrul ”cu maiinile”,
in pamant, permite deconectarea de la realitatea cotidiana, “scurgerea tensiunilor
negative ” acumulate peste zi. Plantele “comunica”, “simt” starea de spirit si
reactioneaza extrem de pozitiv la emisia de sentimente pozitive (fapte dovedite
stiintific incepand cu cercetatorii rusi in1939 - prin descrierea efectului Kirlian
-expunerea unui obiect intr-un camp electric de inalta tensiune si frecventa, iar in
Romania finalului de secol XX - cercetarile Marioarei Godeanu sau ale Corneliei
Guja, privitoare la comunicarea plantelor si modalitatile de inregistrare ale emisiilor
luminoase ale acestora si rolului terapeutic exercitat asupra mediului ambient).
In biroul Dvs puteti aseza un Terarium -un vas de sticla cu plante autohtone, care
simuleaza o gradina in miniatura. Simpla prezenta a plantelor va va permite sa aveti
un “refugiu”, sa va relaxati 5 minute, si sa va “incarcati bateriile” intr-o zi dificila.
Evolutia plantelor va fi direct legata de “comunicarea” dintre Dvs si planta pe care ati
ales sa o ingrijiti.
1.3. Dezvoltare personala dr. Valeria Herdea
Premise
Necunoasterea propriilor posibilitati, poate fi corectata prin explorare. Atitudinea
conservatoare de genul ”nu doresc sa aflu mai multe despre mine…” denota in fapt o reactie
de tip anxios “as putea afla lucruri despre sanatatea mea…despre mine…cum sunt…”
 112

Nevoia de autocunoastere, de explorare a propriei persoane, se manifesta in general, la

persoane cu varsta de peste 30 de ani. Profilul cel mai interesat de acest tip de activitate,
ramane segmentul 30-60 ani, studii medii sau universitare, mediu urban.
Cu cat ne vom cunoaste mai bine, cu atat vom avea parghiile de interventie, la
indemana, in vederea corectarii unor situatii care ne pot predispune la imbolnaviri
Recomandare
Cursurile sunt sustinute de trainer-i specializati in acest domeniu sau coach. De dorit
pentru ramura medicala ar fi accesibilitatea la un coach-medic ca pregatire de baza. Cursurile
sustinute de catre non-medici, pot fi utile, insa cunoasterea problematicii cu care se confrunta
profesionistii in sanatate, ramane apanajul unui trainer care are acelasi parcurs profesional cu
cel pe care il are in pregatire individual sau in grup.
Incepand cu sec XXI, in Romania au aparut cursuri de cunoastere si dezvoltare
personala, cunoscute sub diferite denumiri, al caror scop principal declarat, a ramas
incursiunea in explorarea capacitatilor propriei persoane, de a face fata la provocari
existentiale si de a performa la maxim in infruntarea cu acestea. Abordarea instruirii are
frecvent baze pur biosice, rationale, alteori baze complexe, rezultanta a imbinarii abordului
fizic, biosic si noesic, deopotriva.
Indiferent de tipul de instruire accesat, relevante, raman scopul, obiectivele, deprinderea
de cunostiinte noi, aptitudini, schimbarea benefica de comportamente, alaturi de cresterea
capacitatii individului de a se cunoaste si a-si utiliza potentialul propriu. Dezvoltarea singulara
poate fi merituoasa prin efortul depus, esentiala insa, ramane modificarea viziunii despre
lume. Capacitatea de a intelege, a constientiza, importanta participarii individuale, la
implementarea schimbarii in bine, in egala masura, la nivel personal, de grup mic sau la nivel
macro-social, ramane un deziderat care va fi o “arma” excelenta de lupta impotriva blazarii.
De retinut: Nu denumirea tipului de educatie accesata este relevanta. Esentiale raman
conceptul educativ, valorile promovate, programa de predare, instructorii si nu in ultimul rand
recunoasterea, legalitatea, acreditarile, pentru a evita capcana multiplelor pseudo-cursuri.
1.4. Meditatia dr. Valeria Herdea
Premise
Meditatia aduce “pace gandurilor” si “liniste puterilor sufletesti…” (Sf Scriptura,
Psaltirea)
Modifica benefic calitatea Vietii si anihileaza efectele stres-ului.
Persoanele care mediteaza zilnic minim 15 minute, au in general o stare de sanatate
mult mai buna, comparativ cu persoane de aceeasi varsta, dar care nu practica meditatia.
Meditatia, tehnicile de respiratie, detasarea de la problemele cotidiene, concentrarea asupra
valorilor perene ale umanitatii: bine, frumos, adevar, dreptate, compasiune, empatie, fie si
pentru un timp limitat dar repetitiv, au in timp efecte cumulative. Factorul timp, practicarea a
la longue, induce schimbari de perceptii, atitudini, implementare de comportamente la nivel
de individ dar si de grup social. La nivel individual s-a demonstrat ca meditatia induce stare
generala de bine, concentrare mentala cu efort minim mult imbunatatita, are putere
“vindecatoare” asupra celui care o practica, rezistenta fizica si psihica individuala creste mult
peste valoarea observata la indivizi care nu practica meditatia. In cazul grupului, practicant al
meditatiei, echilibrul, armonia, capacitatea de a se implica in actiuni cu caracter umanitar,
voluntariat, este net diferita fata de grupuri similare, unite in aparenta de interese comune.
Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan, prezinta in cartile sale (Inteligenta materiei, Mintea de
dincolo) cercetari asupra unor calugari budisti, derulate in SUA, in centre medicale de
referinta, care demonstreaza rolul benefic al unor astfel de metode in inducerea starii de bine
la nivel individual si la nivel colectiv.
Recomandare
 113

Meditatia se recomanda 15-30 minute pe zi, constant, in fiecare zi, indiferent de natura
zilei: zile de week-end, de lucru sau de vacanta. Daca exista posibilitatea ca aceste 15-30
minue sa fie petrecute si in aer liber, rezultatele sunt net superioare.
Conditia intrarii in stare de meditatie: detasarea de orice factor perturbator - gand sau
emotie negativa, utilizarea vizualului “existent in arhiva mentala” (ex: imagini din natura), a
sunetelor (din natura sau muzica preferata) perceptia sentimentului de liniste interioara. In
esenta, meditatia induce posibilitatea de a te detasa de la ”zgomotul urban” si a te replia inspre
propriul interior”a te auzi pe tine insuti, a te asculta pe tine insuti, a te cunoaste, a te intelege
si a te accepta. Constientizarea permite trecerea la etape superioare ale intelegerii propriului
eu, demolarea obstacolelor, pe care de cele mai multe ori ni le punem singuri. In final,
meditatia va permite accelerarea vindecarii personale, trecerea de la stadiul de EU, la stadiul
de perceptie a conceptului NOI, LUME, CREATIE.
1.5. Activitatea spirituala dr. Valeria Herdea
Premise
Rezultatele unui studiu personal observational, derulat in sectii de terapie intensiva nou-
nascuti, in intervalul anilor 1992-1995 la doua maternitati din Bucuresti, au demonstrat ca, in
anumite ture, evolutia copiilor devenea discutabila sau chiar instabila. Personalul sectiilor de
terapie intensiva era reprezentat de medici specialisti si asistenti medicali inalt specializati pe
domeniul in care lucreaza, avand practica indelungata. Regimul de supraveghere al copiilor a
fost unul extrem de strict.
Problema competentei profesionale a fost incontestabila, personalul fiind inalt calificat.
Evolutia oscilanta a copiilor a dus in timp la o concluzie initial surprinzatoare: doar in
anumite ture se inregistrau probleme. Observatiile cadrelor medicale din sectiile respective au
coincis cu observatiile apartinatorilor. In turele cu probleme medicale in randul copiilor, se
inregistrau stari conflictuale cu apartinatorii, stari conflictuale in randul personalului
O analiza minima a demonstrat ca turele problematice, fusesera acoperite de aceeiasi
oameni din cadrul personalului medical. Interviul a relevat faptul ca: personalul medical era
suprasolicitat si mai putin numeric in turele respective; o parte a personalului medical
prezenta semne clare ale unui SBO, dar desi in deplina cunostiinta de cauza, de nivelul
epuizarii fizice si psihice, nu doreau sa discute sau sa solicite ajutor pentru rezolvarea
problemelor. Starea tensionala intretinuta pe fondul oboselii cronice, pe fondul unor afectiuni
cronice personale, degenera pe parcursul unor garzi incarcate cu patologie severa. In
subsidiar, au aparut modificari comportamentale, in atitudinea personalului in relatia cu
apartinatorii, cu colegii.
Pe fondul acestor disensiuni, desi copiilor li se aplicau aceleasi proceduri, corect
efectuate, rezultatele nu erau favorabile in peste 40% din cazuri: copii erau agitati, se
alimentau cu dificultate, aveau tulburari de somn, varsaturi, starea generala se agrava fara o
explicatie logica, colici abdominale, etc
Recomandare
Masurile luate au inclus:
I. Evaluarea riscului in interiorul sectiei
II Analiza particularitatiilor echipei
III Masuri
a. Masuri generale - cursuri de tip educatie medicala continua dedicate personalului
medical, comunicare cu alti profesionisti in sanatate/Societate Civila, comunicare cu parintii,
Campanie Media dedicata schimbarii imaginii personalului medical
b. Masuri particulare - evaluarea clinica si psihologica a intreg personalului medical la 3
ani, consiliere specialist in comunicare, cursuri de comunicare
c. Consiliere spirituala -pastor/preotul in functie de confesiune pentru parinti si HCP.
 114

Rezultate - in sectile unde asistentele au fost consiliate de catre psiholog sau personalul
clerical al institutiei, copii au evoluat foarte bine, fara a se mai inregistra fluctuatii in evolutia
starii lor generale lor. Deschiderea catre consilierea spirituala a fost mult mai serioasa decat
fata de ideea de consiliere cu un psiholog (aprox 80% au preferat preotul).
Rata SBO in randul personalului medical din sectile de pediatrie din Romania atinge
aproximativ 60%.
Meditatia, rugaciunea, introspectia, raman metode profilactice si terapeutice de
referinta. Rezultatele obtinute permit echilibrarea persoanei, cresterea rezistentei la
agresiunile din mediu, reducerea nivelului de stres, anxietate. Omul ca entitate, pierde
sentimentul de singuratate, se simte inteles, acceptat, sustinut, motivat, recastiga Speranta.
1.6. Sport
Premise
“Minte sanatoasa in corp sanatos” - principiu antic, avand proba Timpului.
Recomandare
Sportul practicat in aer liber ramane un mijloc optim de fortifiere a organismului uman
si un mijloc demonstrat de prevenire a imbolnavirilor.
Personalul medical implicat in practicarea sportului de minim 2-3 ori/saptamana si in
mod deosebit al sportului de masa: fotbal, baschet, volei, au sanse mult mai reduse de a se
imbolnavi.
Sportul derulat individual, agreat de catre 25% dintre HCP ramane inotul, cu o rata de
practicare de 1-4 ori/saptamana. Rata de acoperire relativ redusa denota o cultura inca redusa
a practicarii efective a sportului. Rezultatele provin dintr-un survey dedicat HCP cu varste
cuprinse intre 30-50 ani, mediu urban, raport femei: barbati=3:1, lot respondent 124 persoane,
avand ca scop corelarea sanatate-sport pentru HCP (survey derulat in 2014, Herdea).
Argumente: practicarea unui sport de masa, presupune doua aspecte: interrelationarea
om la om, miscarea ca mijloc de mentinere a sanatatii fizice.
Rata aparitiei SBO la HCP care practica sport in mod regulat, se reduce cu aprox 30%
fata de media HCP, care prefera activitati statice ca mijloc de relaxare.
1.7. Meloterapia dr. Valeria Herdea
Premise
Rolul terapeutic al muzicii, este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Efectele relaxante,
deconectante ale muzicii, efectele de armonizare ale structurilor care ne compun (fizica,
biosica si noesica) sunt dovedite de studii derulate in timp, la cele mai prestigioase institutii
din lume.
Muzica actioneaza ca imunomodulator la pacientii cu afectiuni ale sistemului imunitar,
stimuleaza refacerea integritatii fizice a organismului cu aprox 30% mai rapid la loturi de
pacienti care au ascultat muzica in perioada de convalescenta fata de lotul similar care a trecut
prin convalescenta fara posibilitatea/dorinta de a audia muzica. Studiile arata ca efectele
vindecatoare ale muzicii se manifesta prin combaterea sindomului depresiv care insoteste
orice afectiune a carei durata depaseste 5-7 zile, obligand pacientul la reducerea contactelor
sociale avute anterior imbolnavirii, izolare, anxietate situationala.
Meloterapia este utilizata in sectiile de pediatrie, oncologie, la pacienti care au suferit
arsuri grave, interventii chirurgicale cu tehnici operatorii si ulterior convalescenta de durata.
Meloterapia are rezultate foarte bune in combinatie cu tehnici de respiratie corecta,
meditatie, metode de control al starilor negative emotionale (furie, frustrare, etc)
Recomandare
Muzica preclasica (Archangello Corelli, Haendel, Bach, Vivaldi, Benedetto Marcello)
sau romanticii (Paganini, Chopin, Mozart, Beethoven) raman de referinta, pentru influenta
benefica asupra accelerarii procesele neuroregenerative, actiunea in stari emotionale negative,
anxietate sau depresie. SBO beneficiaza de aportul meloterapiei, prin schimbarea dispozitiei,
 115

redarea increderii, a sperantei, stimularea capacitatii de identificare a problemelor si gasirea

solutiilor sustenabile pe termen lung.
Invatarea tehnicii de a canta la pian, ramane o optiune serioasa de luat in considerare.
Desi depinde de talent(argument indiscutabil), tine enorm de munca de insusire a tehnicii.
Beneficiul major: ordonarea proceselor mentale, conexiuni noi la nivel cerebral, regasirea
sinelui, modalitati noi, inedite, de exprimare a framantarilor interioare.
1.8. Art-Terapia dr. Valeria Herdea
Premise
Arta, ramane incontestabil forma suprema de manifestare a sufletului uman in toate
valentele sale. Emotia artistica este cea care poate construi sau distruge. Arta are cea mai mare
asemanare cu munca profesionistului in sanatate: puternica si delicata in acelasi timp, precisa,
riguroasa si fragila simultan. Arta, indiferent de modalitatea de manifestare, ramane etalonul
de exprimare a Frumusetii absolute. Frumosul, binele sau uratul, se regasesc deopotriva.
Transmite bucurie, plin sufletesc sau angoasa, framantari, anxietate sau depresie. Arta
reprezinta un limbaj universal. Depaseste bariere de cultura, traditii, zona geografica, religie,
limba, rezonand pe deplin, la bucuria sau suferinta umana.
Tehnica de a picta, permite imbinarea culorii, a luminii, intr-un panaceu dedicat
sufletului uman. O analiza minimala a unui tablou, iti poate da informatii pretioase despre cel
care a pictat tabloul, despre tehnica de pictura utilizata sau perioada istorica din care vine acel
tablou. Aceeasi analiza, atent condusa sub indrumarea unui specialist, poate fi terapie de
succes pentru un om aflat in SBO. Tema, culorile, sentimentele exprimate, permit
identificarea emotionala cu cel care a pictat, ajutand pacientul sa gaseasca el insusi calea
pentru exprimarea unor emotii reprimate. Terapia pleaca initial de la studiul picturii in
ansmablu, urmand frecvent initierea in tehnica picturii. Pacientul ajunge sa genereze
compozitii proprii, paleta de culori utilizate, temele, se suprapun pe suferinta sa. Vindecarea
aduce progresiv schimbarea temelor, culorilor. Toate etapele, contureaza impreuna drumul
spre vindecare. Echipa de terapeuti formata din coach medic si artistul indrumator- cu formare
speciala, pentru terapie, sunt cruciale pentru pacient.
Culorile inchise, predominanta tonurilor de gri inchis, negru, indica starea de tristete,
inchidere in sine. Culorile deschise, tonurile calde, pastelul, permit deschiderea spre ”lumea”
exterioara, comunicarea, linistea echilibrul.
In evolutia unui pacient cu SBO, care recurge la terapia prin arta, in mod deosebit prin
picture, se pot vedea tonuri de culoare diferite, in functie de starile prin care acesta a trecut.
Predominanta culorii va putea fi corelata si cu etapa de vindecare in care persoana se afla.
Culoarea permite exprimarea directa a starilor emotionale negative sau pozitive,
permitand inter-relationarea cu mediul. Actiunea terapeutica a culorii, este considerate in
secolul XXI, EBM (evidence based medicine).
Istoria artei, ofera nenumarate exemple de artisti care si-au exprimat sentimentele in
pictura sau sculptura, nu doar pentru ca au fost daruiti cu talent, dar mai ales, pentru ca au
simtit ca nu pot comunica altfel cu Lumea exterioara lor.
Un tablou semnificativ, care descrie incapacitatea de “a se face auzit” in lumea
inconjuratoare, care “vorbeste” despre anxietatea existentiala, despre teama de a face fata la
 116

provocari, despre singuratate, ramane fascinantul studiu de caz - “Strigatul” lui E. Munch

(1893).
Recomandare
Estetica frumosului cultivata de grecii antici, romani si apoi reluata odata cu Renasterea
italiana, cu Impresionismul, ramane recomandare de studiu pentru pacientul in SBO. Arta are
capacitatea de a reda speranta, de a reda motivatia. Conform specialistilor in domeniu,
constientizarea starii de boala, revolta, disperarea, acceptanta bolii in sine, gasirea motivatiei
de a lupta pentru vindecare, sunt etape prin care trece orice persoana in cursul procesului de
vindecare. Saltul peste etape, incetineste vindecarea si creste riscul recurentei.
In primele etape clinice ale SBO, pacientii sunt mai inclinati sa aleaga opere care cultiva
estetica uratului, estetica absurdului, capabila de a traduce revolta lor interioara, prin arta.
Indirect, opera de acest gen, se suprapune starilor emotionale prin care trece pacientul.
Cubismul, dadaismul -sunt doar cateva astfel de forme de arta.
Studiul unei astfel de lucrari, sub atenta indrumare a unui specialist in terapia prin arta,
va permite pacientului care experimenteaza SBO, sa se exprime in stadiul de negare al bolii
sau in cel de furie, revolta situationala, anxietate, fiecare trepte ale SBO.
Sculptura in antichitate, in special, in perioada greaca sau romana, lucrarile lui
Michelangelo in perioada Renasterii, sau mult inspre timpurile moderne, lucrarile lui Auguste
Rodin, fac posibila exprimarea Bucuriei sau a Durerii- intr-un mod absolut, purtand in ele
Creatia, in cea mai pura forma. Nici un sentiment uman, nu intampina atat de multa dificultate
in a fi transpus in arta, asemenea durerii, frangerii sufletului omenesc. Marii artisti au fost
personalitati, acceptate cu dificultate de catre contemporanii lor. Munca lor asidua, lupta
pentru a atinge perfectiunea, conflictele frecvente intre standardele valorice personale si
valorile perioadei istorice, a adus acesti mari oameni in situatia trista de a experimenta SBO.
Sculptura reprezinta o forma aparte de arta: piatra, marmura, aparent structuri fara viata,
devin vii, prin transferul de emotie, traire, forta, inclavate in ele, de catre artist.
 117

Modele pentru Studiu de caz dedicat interventiei terapeutice din SBO, posibil a fi
utilizate, raman lucrarile din seria Pieta, create de Michelangelo. Comparatia dintre Pieta
expusa la Catedrala Sf Petru din Roma si Pieta Rondanini, expusa la Milano, aduc in discutie
doua etape din viata unui Demiurg al Sculpturii renascentiste.
Pieta expusa la Roma, transmite forta Creatiei capabila sa transpuna durerea Lumii in
marmura si sa “o strige”, sa o faca inteleasa de orice privitor, fara dubii. Suntem culpabili noi
toti, pentru ca am produs durerea suprema unei Mame, luandu-I Fiul preaiubit, singurul Fara
Vina. Lucrarea este perfect cizelata, inuman de frumoasa, sclipitoare, perfecta, asa cum au
fost si caracterele care au generat-o. Pieta expusa la Roma este Istoria si Destinul Omenirii:
distrugem perfectiunea, pentru ca ea ne poate arata cat de departe suntem de a fi perfecti.
Michelangelo este tanar, puternic, capabil sa rastoarne rigori, sa infrunte istoria, sa genereze
istorie Artistul este intr-o etapa a Vietii sale, in care are forta si curajul sa spuna acest adevar
Lumii intregi, fara teama de consecinte.
Lucrarea “Pieta Rondanini” a lui Michelangelo, expusa la Milano, este Istoria unui Om.
Ramane, poate cel mai profund mod de a exprima durerea umana, neputinta constientizata si
totusi, in final - Credinta, Speranta nedisimulata a artistului in fata Destinului implacabil.
Lucrarea ramane un strigat de ajutor, protest si acceptare in egala masura, dar intr-o cu totul
alta modalitate, decat Pieta din Catedrala Sf Petru. Dorul artistului de a fi iubit, valorizat,
inteles, de societatea in care a trait si careia i-a dedicat intreaga sa Creatie se regasesc in
aceasta magistrala opera. Pieta Rondanini, este ultima dintre operele lui Michelangelo.
Aparent neterminata, in realitate lasata special in acest stadiu, lucrarea imbina o parte cizelata
si o parte aparent neterminata, grosiera, misterioasa. In esenta, reflecta conflictul interior al
unui artist matur, aflat la capatul calatoriei initiatice pe acest Pamant. Pieta Rondanini este
Michelangelo Buonarroti, testamentul sau autobiografic revelat, probabil al celui mai mare
dintre toti artistii care vreodata au creat. Intreaga lui existenta, a fost prins in falia profunda,
generata de structura sa fizica mai putin armonioasa, in contradictie totala cu structura biosica
si noesica, ultimele doua, aproape de limita perfectiunii imaginate de aspiratiile umane ale
epocii sale.
Doar vazand o astfel de lucrare, poti intelege dimensiunea adevarata a SBO-
Singuratate, Disperare, Izolare si undeva ascunsa, Speranta de a fi inteles, ocrotit, protejat.
Medicina in esenta este arta vindecarii corpului uman iar Arta ramane in esenta
panaceul destinat vindecarii sufletului uman.
Ca metoda profilactica sau terapeutica, arta ramane la indemana fiecaruia dintre
noi, fara limita de varsta, gen, etnie, apartenenta sociala, culturala, religioasa sau
orientare politica.
4) Medicatia dr. Valeria Herdea
Interventia terapeutica in sindroamele de suprasolicitare, stres cronic sau SBO,
reprezinta interventii complexe, care se bazeaza pe un adevarat “arsenal”:
a. Resursa umana - echipa medicala interdisciplinara in a carui ingrijire intra pacientul
b. Resursa educationala - “invatarea sau reainvatarea” unor principii de viata sanatoasa
c. Resurse terapeutice - totalitatea metodelor terapeutice utilizate de catre echipa de
specialisti (abord holistic al pacientului = terapii alternative/complementare+ terapie alopata/
medicatie)
Intelegerea mecanismelor de producere a bolii, permite elaborarea unei scheme
terapeutice la care pacientul sa devina compliant.
Cel mai dificil pacient ramane personalul medical. Datorita cunostiintelor aprofundate
in domeniul medical, acceptanta unei metode de terapie, indiferent de tipul ei, ramane o
incercare dificila, pentru intreaga echipa de specialisti, care se ocupa de cazul in speta.
Primul fenomen care se observa la un HCP, va fi refuzul de a primi medicatie de sinteza.
Teama de efecte secundare sau dependenta, in cazul medicatiei care se adreseaza sistemului
 118

nervos central, raman primele doua cauze de non-complianta la tratament, a personalului

medical.
Intelegerea corecta a cauzelor care au dus la imbolnavire din partea terapeutilor, va
permite si efectuarea pasilor corecti in aplicarea terapiei la pacientul in cauza. Fiziopatologia
dificila a imbolnavirii, ramane baza a intelegerii, acceptarii si compliantei la o terapie la fel de
complexa, care sa aiba succes pe termen lung, din partea pacientului.
a. Neurogeneza si neuroprotectie
Din punct de vedere practic, existenta umana se deruleaza intre doi “poli” - “alfa” si
“omega” ambii legati de functionalitatea sistemului nervos: neurogeneza (nasterea neuronilor)
si apoptoza neuronala (moartea neuronala programata).
Posibilitatea de a prelungi cat mai mult, intervalul de timp, intre cele doua procese,
astfel incat functia cognitiva sa fie mentinuta la parametrii maximi, tine de intelegerea
conceptului de neuroprotectie.
Neurogeneza si apoptoza tin de genetica, de mediu - multipli factori necontrolabili sau
ineficient controlabili de catre om.
Nneuroprotectia ramane singurul proces care permite interventie externa programata.
Neurogeneza sau neuronogeneza -nasterea neuronilor, pana nu demult apanaj strict al
vietii intrauterine, in conformitate cu cercetarile ultimelor decenii, se manifesta si la adult.
Interventia de “reparatie” naturala a substantei nobile cerebrale, deschide o perspectiva noua,
optimista in procesele de refacere a leziunilor cerebrale. Celule gliale sau neuroni, apar si se
dezvolta si la varsta de adult, deschizandu-se o noua “era” in prognoza reluarii functiilor
pierdute in urma distrugerilor masive de substanta nobila.
Apoptoza neuronala (apo-departe, ptosis-cadere) reprezinta o forma a mortii celulare
programate genetic. Semnalele externe sau interne induc auto-distrugerea neuronala sau
celulara. Ramane unul dintre procesele cvasifiziologice, care asigura echilibrul intre viata,
functionalitate, evolutie, regresie, disparitie si regenerare, cicluri succesive permanente,
inscrise in codul nostru genetic. Suferinta psiho-afectiva, in special cea de lunga durata ( ex
SBO) sau extrem de intensa(ex pierderea unei persoane apropiate), stilul de viata nesanatos,
factorii de risc, accelereaza apoptoza celulara.
Neuroprotectia reprezinta ansamblul proceselor care permit mentinerea in conditii
optime a integritatii anatomice si functionale a celulei nervoase. Homeostazia neuronala este
conditia de baza a functionarii sistemului nervos. In contextul actiunii prelungite a unor
factori care duc la dezechilibre ale homeostaziei neuronale, apar procese distructive locale
(ex. accidente ischemice sau vasculare, sindroame compresive de varii etiologii). Efectele
acestora pot fi tranzitorii sau permanente, putand induce de la tulburari comportamentale la
invaliditate sau deces in cazuri severe. Refacerea celulelor nervoase afectate de procese
distructive, reprezinta procese de lunga durata, care solicita eforturi majore din partea
pacientului, a anturajului si nu in ultimul rand al societatii, in majoritate recuperarea fiind
posibila cu sechele.
Incepand cu observatiile lui Joseph Altman, in 1962, referitor la aparitia unor noi
neuroni, la creierul de soarece adult si terminand cu studiile ultimilor ani, care leaga procesul
de invatare, de formarea unor neuroni noi - studii contestate de o parte a cercetatorilor si
acceptate de altii - stiinta a demonstrat existenta in creier a unor celule precursoare neuronale,
denumite celule stem neurale. Procesele de diferentiere prin care trec aceste celule, vor duce
la formarea de celule gliale cu rol de suport si celule”nobile”- neuroni. Legile dupa care
celulele stem se transforma in tipul de celula necesar creierului, neuron sau celula de suport,
ramane pana astazi, una dintre marile provocari cu care se confrunta neurostiintele. Rolul
preluat de noua celula, diferentierea sa in neuron motor sau senzorial, “drumul“ spre zona
unde va actiona in final, respectivul neuron, semnalele care stau la baza “comunicarii”
intercelulare, conexiunile, raman tot atatea mistere ale evolutiei umane.
 119

Descoperirea factorilor neurotrofici, implicati in cresterea si dezoltarea neuronala (in

viata intrauterina si in cea de adult) si in procesele de refacere neuronala de dupa traume
majore ale substantei nervoase, a constituit un pas fundamental in intelegerea fiziologei si
fiziopatologiei organismului uman. In 1986 Premiul Nobel a fost acordat celor doi cercetatori
Rita Levi-Montalcini si Stanley Cohen, care au evidentiat rolul si locul factorilor de crestere
in procesul de refacere celulara si in mod deosebit al celulei neuronale. Ei au fost cei care au
pus bazele conceptului modern de nutritie mentala, nutritie neuronala. Suportul metabolic al
neuronului permite imbunatatirea performantei mentale si prelungirea in final, a duratei vietii
active a individului.
Suprasolicitarea, produsa de epuizarea fizica si psihica, are la baza nutritia celulara
neuronala deficitara. Actiunea destructiva a noxelor din mediu (chimice, fizice, psihice)
accelereaza procesele distructive celulare, cu afectarea performantelor individuale si in
subsidiar, cu modificarea severa a calitatii vietii, imbatranirea prematura, reducerea duratei
vietii active, instalarea unor procese distructive la nivelul organismului in ansamblu, decesul
survenit cu mult sub media posibila, a duratei estimate a supravietuirii rasei umane.
Ce legatura au aceste mecanisme cu SBO? Este SBO o entitate reversibila? Ce se
petrece la nivel celular in cursul instalarii SBO? Este legat SBO de instalarea unor procese
degenerative neuronale, care pot surveni dupa multi ani de expunere la stres cronic intens?
Cum putem preveni astfel de dezastre?
Sunt intrebari al caror raspuns corect si complet, va permite in timp, elaborarea unor
mecanisme de protectie, eficiente, bazate pe EBM (evidente medicale bazate pe dovezi) si mai
ales aplicabile.
O scurta trecere in revista a succesiunii evenimentelor precursoare SBO, ne arata ca
stres-ul are valentele lui pozitive, pana la un punct. Odata depasita “granita” intre stres-ul
“bun” si stres-ul “rau”, organismul uman, intra in alerta. Primele care intra in actiune, pentru a
proteja organismul sunt mecanismele compensatorii. Un exemplu in acest sens, ramane
actiunea exercitata de adrenalina -“ motor” al situatiilor stresoare. Initial, prin actiunea
benefica, pune in miscare un adevarat arsenal de lupta adaptativa, care va sustine organismul:
tahicardie, intensificarea arderilor interne, stare de alerta, reactie si interventie rapida.
Repetarea starilor de stres, prelungirea actiunii stresorului pe termen indelungat, duce la
oboseala fizica, epuizare fizica, apoi psihica, cu tot cortegiul simptomatic prezentat.
Afectiunile degenerative ale sistemului nervos central, apar, se dezvolta si progreseaza la
persoane supuse stres-urilor majore pe timp indelungat (stres cronic intermitent si /sau
permanent).
Studii serioase prezinta relatia de directa proportionalitate intre nivelul uzurii psihice si
dezvoltarea patologiei degenerative neurologice si/ sau psihiatrice (Dumitru C Dulcan, 1983,
2012, 2015). Tulburarile cognitive sunt precedate frecvent de tulburari de dispozitie
(anxietate, depresie). Manifestarile disfunctiei cognitive pot cunoaste variatii aparent
nejustificate ale puterii de concentrare, gandire abstracta, tulburari de atentie, memorie sau
decizie in etape inaintate. La nivel mondial sunt diagnosticate peste 44 milioane de persoane
afectate de dementa. Se estimeaza ca numarul acestora se va tripla in jurul anului 2050
(Societatea de Alzheimer, 2017).
SBO ramane rodul suprasolicitarii. La nivel intern, el este insotit de procese de
distructie neuronala. Acestea sunt cu atat mai serioase, cu cat se intervine mai tarziu.
In astfel de perioade, organismul cunoaste modificari metabolice rapide: consuma mai
multe calorii, are nevoie de mai multe glucide, lipide, proteine, vitamine, saruri minerale:
calciu, magneziu, sodiu, potasiu. Initial se consuma rezervele proprii, apoi se instaleaza
deficitele.
O atitudine preventiva, corecta, de autoprotectie sau “semnal de alarma-interventie
rapida”, impune regula “infuziei exerne”- inainte de consumarea rezervelor proprii. Solutia de
 120

“corectare”, ramane aportul din exterior. Constentizarea trecerii prin perioade de

suprasolicitare, repetarea sau prelungirea unor astfel de stari, impun ca masura de prim rang -
preventia. In esenta teoretica, preventia, priveste un stil de viata echilibrat. A echilibra
viata personala cu viata profesionala, efortul fizic cu cel psihic, eforturile de dezvoltare
personala cu cele de implicare sociala, pot duce la rezultatele notabile, pe termen scurt,
mediu si lung.
In practica, succesiunea evenimentelor este diferita: organismul suprasolicitat este
foarte adesea si neglijat. Tehnica de a amana interventia care ar putea opri colapsul, este
caracteristica pentru mai mult de 50% dintre membrii corpului medical, cu varii motivatii: de
la stigma sociala posibila sau presupusa, in caz de recunoastere a ”slabiciunii”, la permanent
invocata lipsa de timp, de la neglijenta si pana la dezvoltarea unor adictii (alcool, fumat,
droguri) - drumul parcurs ramane adesea foarte ingust si alunecos. Mecanismele
compensatorii, adesea invocate, sunt in final de tip patologic, dezvoltate, paradoxal, tocmai
pentru a compensa o patologie in dezvoltare de tipul SBO - addictia fiind un astfel de
exemplu.
In apropierea varstei de pensionare, declinul minor cognitiv, survenit pe fondul
anxietatii, al depresiei, nediagnosticate si netratate, legate de spectrul inactivitatii previzionate
de persoana in cauza, poate agrava evolutia fenomenelor. Izolarea, retragerea din viata
sociala, sentimentul de inutilitate, accelereaza procesele distructive neuronale si agraveaza
declinul fizic si psihic al persoanei in cauza.
b. Terapia Suportiva
Pentru a intelege corect rolul si succesiunea initierii terapiei suportive, in tratamentul
SBO si nu numai, se impune o prezentare schematica a proceselor, care se succed pana la
instalarea SBO.
In mod fiziologic, creierul beneficiaza de o rezerva cerebrala (in cazul unei agresiuni,
exista o rezerva neuronala, sinapse interneuronale, care permit creierului sa faca fata la
agresiune), dublata de o rezerva cognitiva (care permite un grad de toleranta si rezistenta la
agresiuni, prin mobilizarea si transferul functiilor, inspre arii neutilizate, pana la momentul
agresiunii).
Ariile corticale necesita nutritie mentala echilibrata, pentru a asigura starea de sanatate
optima indeplinirii functiilor de baza iar in conditii de suprasolicitare/stres cronic sau
instalarea SBO, necesita terapie de tip suportiv, care sa raspunda starilor patologice
dezvoltate: anxietate, depresie, procese degenerative, etc
1. Nutritie mentala
In anul 2010, OMS definea conceptul de sanatate mentala, ca parte integranta a
sanatatii: ” nu exista sanatate, fara sanatate mentala” .
Extrapoland, pentru a pastra integritatea fizica a creierului, este imperios necesar, sa
asiguram un aport echilibrat de nutrienti: glucoza, proteine, lipide, saruri minerale, vitamine
A, B, D, E, K.
Glucoza si carbohidrati - nutrientul principal si sursa primara de energie la nivel
cerebral. Alimentele cu continut redus in carbohidrati pot favoriza depresia. Se cunoaste
faptul ca productia de serotonina si triptofan, al caror nivel optim, se coreleaza cu starea de
bine a organismului, este dependenta de consumul alimentelor cu continut mare de
carbohidrati. Pe de alta parte alimentele cu index glicemic inalt, nu sunt recomandate.
Recomandare de ordin practic: consumul de fructe, legume, cereale integrale, paste
(alimente cu index glicemic redus =GI).
Proteine - formate din aminoacizi, reprezinta ”caramizile vietii”cu rol dovedit in
transmiterea neuronala (aminoacizii sunt precursori ai neurotransmitatorilor); 12 aminoacizi
sunt produsi de organism, in timp ce aminoacizii “esentiali”, in numar de opt necesita aport
prin dieta zilnica. Aportul redus al acestor aminoacizi esentiali, nu poate fi suplinit intern de
 121

catre organism. Dieta de acest gen, se asociaza frecvent cu tulburari ale dispozitiei, tendinta la
agresivitate. Aportul excesiv de aminoacizi, poate duce la retard mental, in special in cazul
bolilor genetice (ex: fenilcetonuria).
Recomandare de ordin practic: proteine de origine vegetala (fasole boabe, naut) proteine
de origine animala (lapte, branzeturi, oua, peste)
Lipide - 50% din substanta cenusie este reprezentata de acizi grasi polinesaturati, din
care 33% apartin clasei de Omega 3–acizi. Acizii grasi esentiali (AGE): acidul docohexaenoic
(DHA) si eicosapentaenoic (EPA) sunt constituentii de baza ai fosfolipidelor membranare cu
rol in transmiterea neuronala. Regimurile dietetice in care se reduce drastic nivelul de
colesterol din plasma, au fost corelate in timp, cu depresie sau boli degenerative, la baza fiind
incriminate mecanismul de distrugere al membranei neuronale, insotite de deficite de
transmitere a informatiei la nivel interneuronal. Pe de alt parte, aceleasi cercetari, atrag atentia
asupra importantei si seriozitatii recomandarilor care impun prezenta inclusiv in laptele praf
destinat sugarilor, a nivelurilor ridicate de acizi grasi esentiali. Dezvoltarea intelectuala,
dezvoltarea vederii, sunt corelate cu raportul optim Omgea 3: Omega 6.
Prezenta unei cantitati inadecvate de AGE, precum si a unui raport incorect Omega 3:
Omega 6, se coreleaza cu tulburari de vedere, performantele intelectuale reduse sau, conform
cu cercetarile ultimilor ani, aparitia si dezvoltarea tulburarilor din spectrul autist.
Vitaminele din complexul B si acidul folic (vitamin B9) - implicate in procesele de
sinteza a neurotransmitatorilor (serotonina, noradrenalina, dopamina), mentinerea integritatii
tecii neuronale, transmiterea neuronala. Nivelul de vitamina B1 este direct corelat cu nivelul
de performanta cognitiva la adult si varstnic, nivelul de B12 este corelat cu dementierea
precoce a varstnicului iar in cazul tinerilor cu tulburari cognitive. Deficitele de Vitamina B1,
B2, sunt corelate cu procese de imbatranire precoce, depresie, tulburari de dispozitie.
Recomandare de ordin practic: mazare, susan, hering, fistic, seminte de floarea-soarelui
(B1), usturoi, conopida, spanac, banana, telina (B2), fructe de mare, peste, iaurt (B12)
Vitamina E - antioxidant. Recomandare de ordin practic: nuci, alune, migdale, spanac,
seminte de floarea-soarelui, patrunjel, avocado.
Saruri minerale - Calciu, magneziu, sodiu, potasiu sunt catalizatori, favorizand
transmiterea influxului nervos
Recomandare de ordin practic: lactate, branzeturi, ciocolata neagra cu concentratie mare
de cacao (peste 75%), banane, peste, fructe de mare.
Nutritia mentala ramane o modalitate de a “hrani” adecvat neuronii, in special in situatii
de risc, atunci cand individul este constient ca este supus unui stres prelungit (examene,
proiecte care solicita implicare fizica si psihica pe termen lung, stres combinat cu diete
carentate, convalescenta prelungita dupa boli debilitante insotite de tulburari ale dispozitiei,
etc)
2. Algoritmi de interventie. dr. Valeria Herdea
Evaluarea starii generale a pacientului, ascultarea activa a pacientului, examinarea
clinica efectuata corect si complet, permite diagnosticarea si aplicarea unei scheme
terapeutice adecvate.
Evaluarea in echipa interdisciplinara, are mai multe avantaje:
a. pentru pacient
- diagnostic corect;
- evitarea erorilor de diagnostic;
- monitorizare;
- reevaluare;
- suport.
b. pentru echipa interdisciplinara
- colaborarea permite feed-back;
 122

- estimarea evolutiei si prognosticului in functie de complianta la recomandarile

primite si/sau tratament;
- aplicarea unor metode terapeutice adaptate evolutiei pacientului;
- evaluarea posibilelor complicatii survenite in evolutie,
- evitarea situatiilor de malpraxis.

2.1. Stres prelungit

Profil pacient Diagnostic Interventie Recomandari Recomandari

recomandata stil de viata terapeutice
TANAR Stres prelungit -evaluare clinica alimentatie, 1.Strategii
-regim alimentar si paraclinica miscare in aer personale:
carentat, periodica medic liber, sport, reprioritizare,
-regim de de familie-1,3,6, regim de viata autoconstientizare,
odihna zilnic 9, 12 luni, optimizat, delegare
deficitar, -evaluare managementul 2.Strategii
suprasolicitare psiholog factorilor de profesioniste:
neurosenzoriala, - consilierea risc(personalizat tehnici de
randament redus familiei (cu la caz): stres, relaxare, terapia
de munca, respectarea fumat, obezitate, ocupationala,
modificari ale pricipiior de lipsa unui dezvoltare
dispozitiei confidentialitate) program de personala,
miscare in aer artterapia,
liber, meloterapia,
dislipidemie, activitate
poluare spirituala,
meditatia
3.Medicatie
neuroprotectie-
nutritie mentala
Medicatia de neuroprotectie
1. Asigura nutritia neuronala/ nutritia mentala
2. Implica antioxidanti, acizi Omega 3, neurotrofice, stimulatori ai metabolismului
neuronal, stimulatoare ale circulatiei cerebrale, vitamine.

2.2. Sindrom de Burnout

Profil pacient Diagnostic Interventie Recomandari Recomandari
recomandata stil de viata terapeutice
TANAR/ SBO -evaluare clinica si alimentatie, 1.Strategii
VARSTA paraclinica miscare in aer personale:
MEDIE/MATUR periodica: medic liber, sport, reprioritizare,
-epuizare fizica de familie-aplicati regim de viata autoconstientizare,
si psihica Chestionar TRIPS optimizat, delegare
-iritabilitate -evaluare psiholog managementul 2.Strategii
-randament +/ - evaluare factorilor de profesioniste:
redus la locul de psihiatru risc: stres, tehnici de
munca -in functie de co- fumat, obezitate, relaxare, terapia
- retragere, morbiditatile dislipidemie, ocupationala,
 123

izolare prezente examinari poluare dezvoltare

-tulburari de pe specialitati Interventie in personala,
somn Atentie! functie de co- artterapia,
-comportament Necesita evaluare morbiditati. meloterapia,
neadecvat fata de psihiatrica activitate
pacienti, obligatorie spirituala,
personal (pacient cu risc meditatia
-derealizare major!) -Psihoterapie
profesionala 3.Medicatie
Tulburari de neuroprotectie-
afect: emotii, nutritie mentala
sentimente +/-
ALARMA! 4.Medicatie
-comportament anxiolitica
anxios/depresiv /antidepresiva
La persoane
peste 65 de ani,
SBO poate
prezenta:
tulburari ale
functiei
cognitive:
atentie,
memorie,
gandire,
perceptie, functie
executiva

CAZUISTICA DIN CABINETUL MEDICULUI DE FAMILIE

1. STRES PRELUNGIT

Profil pacient Diagnostic Interventie Recomandari Recomandari

recomandata stil de viata terapeutice
-17a 6 luni, sex Stres prelungit -evaluare alimentatie, 1.Strategii
feminin, liceu clinica si miscare in aer personale:
clasa a XII-a, paraclinica liber, sport, reprioritizare,
G=60kg, medic de regim de viata autoconstientizare,
H=168cm familie optimizat programare
-invata 7 ore/zi 1,3,6,9,12 luni, conform varstei corecta
la scoala, invata -evaluare si etapei de personalizata a
pentru admitere psiholog pregatire, timpului
4 ore/zi -monitorizare in managementul 2.Strategii
-doarme 4-5 cadrul unitatii factorilor de profesioniste:
ore/noapte, scolare de catre risc: stres, lipsa tehnici de
-calculator aprox personal somn, stari relaxare, terapia
6 ore/zi medical: conflictuale, ocupationala,
Acuza: medic+ orientare scolara dezvoltare
fatigabilitate, psiholog scolar adecvata, personala,
tulburari de Intrucat stabilirea unor artterapia,
 124

apetit, si somn, subiectul este tinte realiste meloterapia,

randament minor, se activitate
scolar redus, recomanda spirituala,
stari conflictuale consilierea meditatia
cu terti (familie, parentala si 3.Medicatie
scoala, anturaj) solicitare acord neuroprotectie-
Dispozitie trista parental pentru suport nutritiv
”plangacioasa”, investigatii si cerebral
Sentiment de consulturi ACUTIL 1-2
inutilitate, ulterioare cps/zi min 3 luni
neputinta, lipsa
de performanta
ParticularitatiM
Pa
Pa
Particularitati ale cazului:
Aspecte negative:
- minor
- colectivitate scolara
- parinti implicati social
- acceptanta dificila a monitorizarii psihologice
Aspecte pozitive
-relatia de incredere cu echipa medicului de familie construita in timp

c Foundation
2. SBO LA TANAR
Profil pacient Diagnostic Interventie Recomandari Recomandari
recomandata stil de viata terapeutice
V-37 ani 1.SBO Evaluare clinica si alimentatie, 1.Regim igieno-
G-104 kg 2.Obezitate gr paraclinica la medicul scadere in dietetic
H-175cm I(BMI- de familie, greutate-30 2.Strategii
TA-130/80 33,96Kg/mp) Paraclinic-limite kg/1 an, personale:
Fumator-1 3.Dislipidemie fiziologice pentru miscare in aer reprioritizare,
pachet/zi intrafamiliala varsta (colesterol- liber, sport, autoconstientizare,
-programator Normal) regim de delegare,
in Spital de BMI=33,96(Obezitate viata management
aprox 8 ani, gr.I) optimizat, corect al timpului
8-12 ore/zi EKG -Normal management 3.Strategii
Acuze: FO (fund de ochi, factori de profesioniste:
cefalee consult oftalmolog), risc: tehnici de
intermitenta, EEG -stres, relaxare, terapia
modificari (electroencefalograma), -consiliere ocupationala,
bruste ale CT (computer eliminare dezvoltare
dispozitiei, tomograf), fumat, personala,
neaintelegeri Consult neurologic -obezitate, artterapia,
cu anturajul, Evaluare psiholog -dislipidemie, meloterapia,
tulburari Evaluare nutritionist - poluare activitate
somn, spirituala,
 125

tulburari meditatia
apetit, 4.Medicatie
sentimentul neuroprotectie-
de epuizare suport nutritiv
fizica ”oricat cerebral
ar incerca sa ACUTIL-3 luni,
doarma” 1-2 cps/zi, cu
“Nu mai are reevaluare la 3
randament” luni
Simptomele
dureaza de
aprox 1 an

Particularitati ale consultatiei in cazurile cu SBO.

Evaluarea pacientului intampina bariere generate de:
- Adresabilitate - pacientul se prezinta tardiv la consultatii (lipsa de informare)
- Complianta la recomandari -1/3 renunta la tratament in primele doua luni
-1/3 renunta sa se mai prezinte la control periodic
- Modificarea stilului de viata - dificil de implementat, in special acolo unde sunt co-
morbiditati
- Cultura - pacientii discuta cu dificultate despre afectiunea proprie, intrucat o considera
stigmatizanta
- Aspectul Economic -nu doresc sa fie cunoscuta la locul de munca, intrucat exista risc
de concediere, stigma, marginalizare,

3. SBO. Addictie alcool

Profil pacient Diagnostic Interventie Recomandari Recomandari
recomandata stil de viata terapeutice
V-44 ani, sex 1. SBO Evaluare clinica Alimentatie, 1.Regim igieno-
masculin 2. Addictie si paraclinica la miscare in aer dietetic
G-94 kg alcool medicul de liber, sport, 2.Strategie
H-192cm familie, regim de viata renuntare la
TA-130/80 Paraclinic- optimizat, alcool
-medic, 7 limite management 3.Strategii
garzi/luna fiziologice factori de risc: personale:
Acuze: oboseala pentru varsta - stres, reprioritizare,
permanenta, (colesterol- - consiliere autoconstientizare,
schimbare de Normal, GGT, renuntare la delegare
atitudine fata de TGP, TGO - alcool 4.Strategii
familie, anturaj, peste limita profesioniste:
 126

insomnie cu fiziologica) tehnici de

durata de peste 6 EKG-Normal relaxare, terapia
luni, tulburari Evaluare ocupationala,
apetit, retras, psiholog dezvoltare
sentimentul de Evaluare personala,
epuizare fizica nutritionist artterapia,
“Nu mai are meloterapia,
randament”, ”nu activitate
mai are rabdare spirituala,
cu pacientii” meditatia
Simptomele 5.Medicatie
dureaza de neuroprotectie-
aprox 4 ani suport nutritiv
Afirmativ cu 1 cerebral
an anterior ACUTIL-3 luni, 2
prezentarii a cps/zi, cu
inceput sa reevaluare la 3
consume alcool luni
200 ml/zi seara In cazul
“pentru a persistentei
adormi” tulburarii de somn
se va initia
introducerea
Trazodonei
(TritticoAC
150mg) 1 cp/seara

ACUTIL
Compozitie: Ulei de peste, Acizi grasi Omega 3 (DHA si EPA), Extract Gingko Biloba,
Fosfatidil serina, Vitamina E, Acid Folic, Vitamina B1.
Reprezinta un concept inovativ care combina ingrediente active cu actiune tintita asupra
functiilor cerebrale si actiune sinergica, in vederea optimizarii performantelor cerebrale.
Actiune: antioxidant, imbunatateste fluxul cerebral, sustine procesele cognitive:
capacitatea de invatare, atentia, memoria, performanta cerebrala. Potenteaza functiile
cerebrale: timpul si viteza de reactie. Asigura suportul metabolic neuronal necesar unei
functionarii cerebrale.

TRITTICO
Compozitie: Trazodona, excipienti
Antidepresiv, sedativ, anxiolitic. Nu prezinta risc de dependenta.

Particularitatea cazului
Aspecte negative
-medic
-garzi
-responsabilitate crescuta
-prezentare tardiva
-factori de risc prezenti
Aspecte pozitive
 127

-aderenta la terapia combinata/abord holistic- strategii personale+ strategii

profesioniste+ terapie alopata

IX. Concluzii dr. Valeria Herdea

Istoria si Timpul, sunt singurii in masura sa contureze cu adevarat, valoarea unui
concept. Daca in anul 1946, Selye vorbea despre stres fiind privit cu interes, curiozitate si in
egala masura, cu suspiciune, la finele secolului trecut, sindromul de burn-out (SBO) era, inca,
o entitate dezavuata, putin discutata si inca foarte putin cunoscuta. Secolul XXI, redescopera
aceasta entitate clinica, aflata la granita specialitatilor si o repune pe masa de lucru a lumii
medicale. Mai mult decat altadata, ne confruntam cu un Timp al vitezei, al emotiilor, nu
intotdeauna pozitive, functionam sub presiune, luam decizii dificile pentru pacienti sau pentru
noi, ne implicam si ne asumam, intrucat traim intr-un Timp, nu intotdeauna bland sau rabdator
cu noi.
In acest context SBO, devine maladia predilecta a Lumii medicale.
Desi afecteaza o mare parte a corpului medical (peste 50% conform estimarilor), noi,
medicii nu ne dorim inca, deschis, recunoasterea, diagnosticarea si interventia terapeutica in
acest sindrom. Paradoxal, recunoasterea posibilitatii de a fi afectati de acest flagel al
Secolului XXI, o consideram semn de slabiciune, o percepem ca stigma sociala, ne
subpozitioneaza in fata Societatii Civile, ne face vulnerabili, mai vulnerabili decat suntem in
realitate. Privit din exterior, SBO are o singura “latura buna”- ne face umani, prin
dimensiunea suferintei si dificultatea vindecarii!
Recunoasterea entitatii clinice de SBO, aduce Societatea Civila, in situatia, in care,
accepta realitatea conform careia „medicii sunt doar oameni si ei”, cu vulnerabilitatile lor
existentiale, cu “sus” si “jos”, departe de a fi roboti perfecti, masini perfecte. Suntem doar
oameni, supusi uzurii si oboselii peste masura, din ce in ce mai putini in spitale sau in
medicina primara, afectati si blazati, in fata nepasarii unei societati intregi, fata de valorile
proprii, care s-au construit si cu efortul societatii insasi.
In fata presiunii, a responsabilitatilor recurente, a birocratiei nesfarsite, poti face mai
putin decat ti-ai dori sau esti pregatit sa poti face: fie ramaii in Tara ta si te lupti ca sa schimbi
lucrurile in mai Bine, fie alegi sa fugi la Intalnirea cu Destinul, pe alte meleaguri sau din
pacate, preiei direct toate traumele, neajunsurile, revolta de a nu fi reusit sa duci acea
schimbare in mai bine, pana la capat, nici in Tine, nici in Lumea din jurul tau. Neamplinirea te
expune, te fragilizeaza si te face sa intri pe poarta teribil de ingusta si neprietenoasa a SBO
Ce putem face sa schimbam situatia?
Noi intre noi.
Sa recunoastem si sa intelegem foarte clar cu ce entitate avem de a face, sa ne auzim si
sa ne ascultam unii pe altii, mai atent decat pana acum. Si daca vedem sau auzim, ca un coleg
de-al nostru, profesionist in domeniul sanatatii, are o greutate si nu face fata sa o duca, sa
redevenim mai buni, sa ne oprim si sa il ajutam sa o duca: cu intelegere, rabdare si respect.
Cu intelegere, pentru ca si noi putem fi in locul sau, cu rabdare, pentru ca nici noi nu
dorim sa vorbim despre noi foarte des, mai ales cand ceva nu merge bine in viata noastra
profesionala sau personala si cu respect, pentru ca acel coleg, a ajuns intr-o situatie delicata si
din pricina noastra: fie ca nu l-am auzit cand a cerut ajutor, fie ca nu l-am vazut, pentru ca
eram mult prea ocupati, fie pentru ca NU am avut putin Timp pe care sa il daruim in mod
altruist, celui de langa noi, considerand ca va face fata si singur, dupa sintagma ”se va
descurca”.
Societatea Civila alaturi de noi
Argumente
1. Aparitia si dezvoltarea SBO poate afecta munca si viata personalului medical
 128

2. Prezenta SBO, poate afecta relatiile medicului cu pacientii

3. SBO poate fi cauza a scaderii dramatice a calitatii actului medical.
Intelegerea acestor evidente, deloc confortabile, se constituie in doar cateva argumente
in vederea gasirii de solutii rapide, eficiente, sustenabile pentru rezolvarea problemei:
1. Repozitionarea corpului medical in cadrul Societatii Civile (Campanii de comunicare
orientate pe constientizarea in randul Populatiei, Media, Decidentilor a rolului personalului
medical in mentinerea unei Societati sanatoase)
2. Redarea demnitatii umane si valorizarea celor care fac posibila - prin pregatirea,
daruirea, seriozitatea si devotamentul implicarii lor - mentinerea sanatatii unei Societati
(Programe de sanatate destinate corpului medical, Contracte de munca cu prevederi specifice
privind riscul ocupational)
3. Pregatirea de personal medical calificat-coach medical/ trainer medical expert in
sanatatea HCP (profesionisti in domeniul sanatatii), cu rol de a preveni, depista, diagnostica si
interveni in timp util, prin masuri de contracarare profesioniste a aparitiei SBO.
SBO, nu este o boala infectioasa care sa se transmita, nu exista vaccin ca sa o
previna, nu exista antibiotic sa o vindece si totusi ea este boala unui intreg corp medical
dintr-o tara extrem de frumoasa. Fara masuri care sa mentina starea de sanatate a
personalului medical in aceasta tara a noastra, notiunile de: Evolutie, Progres Social,
Sanatate Publica, vor ramane simple notiuni gramaticale .
Punem la dispozitie cu drag aceasta resursa, pentru a facilita intelegerea gravitatii
situatiei cu care se confrunta sistemul medical romanesc, a patologiei rezultate din
suprasolicitare, cu care se confrunta oamenii care il compun si in mod deosebit, pentru a gasi
cai corecte, sustenabile de rezolvare a acestui tip de patologie.
Cartea de fata, se doreste a fi un modest si respectuos tribut adus tuturor acelor colegi,
medici, farmacisti, asistenti medicali, moase, infirmieri sau brancardieri, care alcatuiesc
impreuna personalul medical in Romania si isi dedica Viata si Existenta, pentru Sanatatea
celor de langa ei.
Dr. Herdea Valeria
Dr. Ileana-Lucia Brinza
Multumiri speciale Companiei Angelini
pentru sustinerea acestui Proiect Educational.