Diferența între om și animal în viziunea lui Lucian Blaga

În lucrarea sa intitulată „Geneza metaforei şi sensul culturii”, Blaga susţine că există o

diferenţă de esenţă, deci una calitativă, între om şi animal. Blaga spune că destinul omului este în
mister şi pentru revelarea acestuia.
Omul, spre deosebire de animal, este cel care creează cultura şi tocmai aceste creaţii de
cultură sunt revelări ale misterului în care este situată existenţa umană. Revelarea presupune o
iluminare şi o participare la această iluminare. Misterul este rezultat al actului creator al Marelui
Anonim. Aici intervine diferenţa de natură dintre om şi animal, prin faptul că numai omul poate
intra în contact cu misterul.
Omul încearcă să-şi reveleze misterul prin două moduri: prin cunoaştere şi plăsmuire.
Misterul poate fi revelat mai uşor prin cunoaştere decât prin creaţie. Blaga face o distincţie între
cultură şi civilizaţie, cultura însemnând existenţa în mister şi pentru revelare, iar civilizaţia
însemnând existenţa în imediat şi pentru securitate, care este mai mult proprie existenţei
animalului. Omul este capabil sa-şi depăşească condiţia imediatului şi a securităţii. El poate să-şi
jertfească propria existenţă pentru crearea de cultură.
Întreg sensul existenţei umane şi deci scopul săi se află în cultură, prin cultură
înţelegându-se operele, simbolurile şi un ansamblu de valori. Vedem astfel că omul şi-a făurit o
lume proprie, o lume a cunoaşterii în care misterul i se dezvăluie celui care este capabil să-l
primească, omul având această capacitate. Prin cultură, omul îşi descoperă propriul său sens al
vieţii. Observăm astfel din textul lui Blaga că omul există şi pentru imediat şi pentru securitate,
dar că trebuie să-şi depăşească condiţia aceasta pentru a nu rămâne la nivelul de animal şi trebuie
să se îndrepte spre un nou orizont: în mister şi revelare. „Omul, spre deosebire de animal, nu
există numai în imediat şi pentru securitate, ci şi în alt orizont: în mister şi revelare. Omul,
şi numai el, are în consecinţă un destin creator, care îi modifică şi dezaxează chiar şi legile
biologice” Astfel, omul trăieşte într-un dublu orizont, primul orizont este acela care îi asigură
securitate, şi orizontul al doilea, care este orizontul misterului. Al doilea orizont, cel al
misterului, este propriu doar omului, iar misterul trebuie revelat, adică făcut cunoscut.
Ca o consecinţă a locuirii într-un asemenea orizont este faptul că omul este capturat de un
destin creator. De aceea, omul nu este împlinit decât atunci când creează, căci are nevoie să
transmită mai departe misterul revelat. „Omul este capturat de un destin creator, într-un sens
cu adevărat minunat; omul este în stare pentru acest destin să renunţe câteodată chiar
până la autonimicire la avantajele echilibrului şi la lucrurile securităţii”
Pentru că omul nu poate înţelege în totalitate misterul, înţeles aici ca rezultat al actului
creator al Marelui Anonim, îi rămâne totuşi posibilitatea de a încerca să pătrundă în acest mister.
Şi aici intervine cultura, ca revelare a misterului în care este situată existenţa umană. Cultura, sau
mai bine spus creaţiile de cultură, sunt răspunsul omului la darul revelării misterului, pe care
Marele Anonim l-a dat. De aceea, omul nu se poate nega pe sine şi nu poate fii altceva decât ceea
ce este: o fiinţă culturală.