Fenomenul Bullying În Școală PDF

ȘCOALA INCLUZIVĂ – ȘCOALĂ PENTRU TOȚI, curs acreditat (OMENCS 6217/23.12.
2016)
TEMA 4. Fenomenul bullying în școală
Cuvinte cheie: bullying, cyberbullying, comportament, prevenție, pedeapsă, agresivitate, mediu

școlar incluziv
4.1. Cadrul conceptual
4.2. Amploarea fenomenului de bullying
4.3. Actorii implicați în fenomenul de bullying din mediul școlar incluziv
4.4. Feniomenul bullying – mit sau realitate?
4.5. Reducerea impactului fenomenului de bullying prin activități de prevenție în mediul
școlar
4.6. Recomandări și soluții de combatere – copilăria să rămână la locul ei
4.1. Cadrul conceptual

În limba engleză se numeste scurt și cuprinzător bullying, dar în limba română – Bullyingul
este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire.
Bullying înseamnă folosirea unei forțe superioare pentru a influența sau intimida pe cineva. Este
un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își persecută, rănește, intimidează
victima verbal, relațional și/sau fizic. Comportamentul poate fi învățat în familie sau în alte medii
și este favorizat de diferențele sociale, de etnie, religie, gen, comportament, putere, caracteristici
fizice etc. Efectele asupra victimei sunt adesea devastatoare din punct de vedere emoțional și
comportamental.
Bullyingul este în general caracterizat ca un comportament agresiv intenționat care (a) este
menit să provoace disconfort sau durere, (b) implică un dezechilibru de putere și tărie între agresor
și victimă, și (c) se manifestă repetitiv, regulat (Limber, 2002; Olweus, 1993a; Nansel et al., 2001).
Bullyingul, ca formă de victimizare a semenilor, diferă de alte forme de agresiune sau
violență printre copii (ex. conflict între semeni) (Espelage, Holt, & Henkel, 2003; Olweus, 1993a,
2001; Olweus, Limber, & Mihalic, 1999; Pellegrini, 2002) prin faptul că
• este intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
• implică un dezechilibr de forțe – agresorul își alege drept victim o persoană percepută ca fiind
vulnerabilă, slabă și incapabilă de a se apăra singură;
• are incidență frecventă – aceeași persoană este rănită mereu.
Comportamentele de bullying au stabilitate crescută în timp, sunt cel mai adesea ascunse
și continuă în absența unor măsuri specifice de intervenție. Bullying în mediul școlar este
comportamentul indezirabil de tip agresiv și (potențial) repetitiv al elevilor care implică un
dezechilibru de putere, real sau doar perceput ca atare.
Spre deosebire de comportamentele de agresivitate, ce apar spontan între copii ca urmare
a experimentării de emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și se sting odată cu scăderea
intensității trăirilor emoționale, comportamentele de bullying nu dispar de la sine. Bullyingul este
o problemă relațională ce solicită întotdeauna o soluție care implică schimbări la nivelul relațiilor
între copii și în dinamica grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară
CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Splaiul Independenței Nr. 315A, sector 6, București, România www.ccd-bucuresti.org
Tel. 0040213134901 Fax 0040213134927 ccdbuc@gmail.com
Pagina 1 din 28
ȘCOALA INCLUZIVĂ – ȘCOALĂ PENTRU TOȚI, curs acreditat (OMENCS 6217/23.12.2016)
o intervenție directă, clar structurată și coordonată în contextul în care acestea apar, cel mai adesea
în mediul școlar.
Cum se manifestă?
Acest fenomen afectează copiii și adolescenții, atât din punct de vedere emoțional, cât și
fizic și social. De asemenea, fenomenul are efecte negative asupra victimei, dar și asupra
agresorului și a celor ce asistă, asupra spectatorilor. Se creează un climat de frică și lipsă de respect
pentru toți cei implicați. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau
de către colegi care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la aspectul fizic sau la anumite
probleme de ordin medical/ familial). Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar,
în anumite situații, în atacuri fizice.
Caracteristici
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:
 Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
 Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
 Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă,
slabă și nu se poate apăra singură.
Fenomenul „bullying” este foarte mai des întâlnit. Se întâmplă pe coridoarele școlii, în
curte, pe străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la timp, Bullyingul poate lăsa
traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate. Cazurile de bullying
implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Putem discuta despre
bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic.
Comportamentele de bullying implică un alt tip de agresivitate decât cel manifestat ca
răspuns la anumite emoţii de disconfort (ex. când suntem furioşi sau ne este frică). Agresivitatea
manifestată prin comportamentele de bullying (de intimidare, hărţuire, umilire) este proactivă
deoarece nu implică factori emoţionali. Ea are un rol instrumental şi reprezintă o încercare de a
obţine ceva prin metode coercitive, prin intimidare, sarcasm, nepăsarea faţă de starea celuilalt fiind
asociată cu aşteptări de succes ale comportamentului agresiv (Coie şi colab., 1999).
Agresivitatea reactivă, e un comportament agresiv însoţit de furie ca răspuns la o provocare
sau frustrare şi este asociată cu atribuiri ostile în cea ce priveşte intenţiile celorlalţi (Crick şi Dodge,
1996).
Violenţa în şcoală o întâlnim la tot pasul şi nu neapărat în formele ei extreme (comportamente
agresive care pun în pericol viaţa altor persoane) ci într-o formă mascată, cu care elevii şi, uneori,
profesorii şi părinţii, ajung să se obişnuiască şi să o accepte ca făcând parte din viaţa de şcoală.
Fenomenul bullying apare atunci când o persoană/un grup de persoane (elevi, profesori,
părinţi, directori, personal administrativ, persoane semnificative din viaţa personală sau
profesională, necunoscuţi):
 strigă pe nume într-un anumit fel (răstit sau mieros) care deranjează, folosind un anume
ton, un anumit subînţeles sau poreclele;
 pune în încurcătură în mod intenţionat sau neintenţionat (la lecţie, în afara şcolii, pe terenul
de sport, la discotecă, la magazin etc.);
 loveşte, împinge, şicanează, supără (în timpul orei, pe holurile şcolii, pe terenul de sport,
în activităţile extraşcolare etc.);

Pagina 2 din 28
 bârfeşte, ignoră, exclude, etichetează persoane;

 şantajează, minte, înşală, intimidează, fură bani, obiecte, idei;
 produce teama de a se duce la şcoală şi preferă să stea acasă sau să chiulească, să se ducă
la şcoală din cauza atmosferei conflictuale de acasă;
 contrazice în mod vehement, foarte agresiv, atacă opiniile, punctele de vedere, credinţele,
convingerile, fără înţelegere şi toleranţă;
 îndepărtează cunoştinţele şi prietenii, practic „rupe” reţeaua socială;
 postează mesaje nepotrivite pe internet cu adresă exactă, dă telefoane în mod abuziv,
trimite mesaje inadecvate pe telefon;
 foloseşte un limbaj trivial şi vulgar sau păstrează tăcerea;
 face pe ceilalţi să se teamă, pentru a se simţi mai puternic;
 face comentarii (cuvinte, remarci, glume răutăcioase sau binevoitoare etc.) despre:
 aspectul fizic: greutate, înălţime, culoarea părului, culoarea ochilor, vestimentaţie;
 familie: tip de familie (monoparentală), divorţ, nivel de cultură (lipsa cărţilor din
casă, educaţia părinţilor, durata şi calitatea petrecerii timpului liber împreună), lipsa
părinţilor (plecaţi la muncă în străinătate, fără timp liber, decesul unuia dintre părinţi
etc.), apariţia unui nou membru în familie;
 activitatea şcolară: performanţe, prezenţa/absenţă, abandon şcolar, interese, hobby/
pasiuni, aptitudini, atitudini, evoluţie şcolară;
 comportament: specific adolescenţilor (piercing, popularitate);
 nevoi speciale: dizabilităţi motorii, alte tipuri de dizabilităţi, cum ar fi: dislexie,
ADHD, sau sărăcie, religie, etnie etc.
 alte diferenţe: stil de învăţare (vizual, auditiv, tactil kinestezic), stil de muncă (rapid,
lent, sintetic, analitic, experienţial), stare de sănătate, obiective de carieră, dorinţe.
Studii de specialitate
Bulliyngul în şcoli reprezintă o problemă relaţionată cu vârsta copiilor. Până nu demult
adulţii (părinţi şi profesori) priveau acestă problemă cu o atitudine relaxază de tipul „aşa sunt
copiii” sau „copiii sunt copii”. Tachinarea, poreclirea sunt comportamente circumscrise
fenomenului de bullying care de cele mai multe ori, trec neobservate, considerându-se că fac parte
dintr-un aşa-numit obişnuit pedagogic de fiecare zi. În realitate, aceste forme uşoare reprezintă
stadiile incipiente ale formelor mai grave. Cazurile de violenţă din şcoală – inluzând şi formele
extreme de atac armat înregistrate în şcolile americane– relevă consecinţele grave şi uneori mortale
ale comportamentului de bullying.
Unul dintre pionierii şi fondatorii programelor de prevenţie privind bullyingul este dr.
Olweus din Norvegia. În cartea lui din 1993, „Bullyingul în şcoală: Ce ştim şi ce putem face”, dr.
Olweus identifică caracteristicile elevilor, care alcătuiesc profilul de agresor şi cele care alcătuiesc
profilul de victimă.
Fenomenul bullying este întâlnit cel mai frecvent în mediul școlar. Elevii au nevoie să
trăiască într-un mediu în care se simt în siguranță și să învețe să rezolve situațiile dificile într-un
mod corect. Pentru a reuși, este nevoie să începem o călătorie lungă, să parcurgem un drum
presărat cu obstacole, la sfârșitul căruia vom ieși învingători. Această călătorie începe cu:
 PASUL 1: să înțelegem mai bine fenomenul bullying
 PASUL 2: să putem determina schimbarea. Vrem să combatem acest fenomen!

Pagina 3 din 28
Pasul 1:
În perioada octombrie 2011 - octombrie 2013, Asociaţia Telefonul Copilului a înregistrat
un număr de 2.907 de cazuri de bullying în Romania. Conform informaţiilor obținute prin
intermediul Telefonului Copilului 116 111, fenomenul bullying este asociat următoarelor forme:
o bullying fizic - 45.72%,
o bullying verbal - 22.86%,
o bullying emoţional - 15.24%,
o bullying relaţional - 14.28%
o bullying online - 1.90%.
Printre efectele fenomenului bullying, s-au înregistrat:
 depresii și tulburări de comportament (33.15%),
 excludere şi dificultate în relaţionare (29.78%),
 gânduri suicidale (15.17%),
 frică şi anxietate (12.92%),
 criză de identitate (4.49%) şi
 criză de singurătate (4.49%).
Victimele fenomenului bullying au fost în principal adolescenţi (fete 12 - 17 ani - 28.58%,
băieţi 12 - 17 ani - 57.14%), dar şi preadolescenţi (fete 8 - 11 ani - 6.67%, băieţi 8 - 11 ani -
7.61%).
La nivel global, în ultimii 2 ani, serviciile Telefonul Copilului de pretutindeni au înregistrat
un număr de 251.640 de cazuri de bullying. Mai mult, 9 din 10 cazuri de bullying au avut loc în
școală, conform analizei realizată de Child Helpline International, în urma apelurilor efectuate la
Telefonul Copilului la nivel global, în ultimul deceniu.
În România, Organizația „Salvați Copiii” România a lansat primul studiu național cu
privire la fenomenul de bullying în școlile românești. Cercetarea a urmărit modul în care copiii și
părinții percep Bullyingul, atitudinile şi comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la
şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenţei cazurilor de
bullying în aceste situații.
Excluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu violența fizică și/sau umilirea,
violența fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicția de a vorbi/interacționa cu un
alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de
bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.
Doi din zece elevi - excluși în mod repetat de colegi.
Astfel, doi din zece copii au recunoscut că au exclus în mod repetat colegi, iar trei din zece
au interzis altor copii să se joace cu anumiți elevi din clasă. De asemenea, 23% dintre copii au
menționat că s-a întâmplat să fie ameninţaţi cu excluderea din grup, 31% că au fost excluşi şi 39%
că un alt copil a cerut cuiva să nu se joace sau să nu vorbească cu ei.
Un alt lucru scos la iveală de studiul „Salvați Copiii” este că elevii răspândesc zvonuri
umilitoare și denigratoare cu privire la colegii lor. 37% dintre copiii participanți la chestionar au
mărturisit că s-au răspândit astfel zvonuri în școală despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost
martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de
alt copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către
alți copii.

Pagina 4 din 28
De asemenea, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala
în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni iar
69% în mediul online.
„Salvați Copiii atrage atenția că, într-o situație de bullying, toți copiii sunt victime - și cel
care suferă consecința directă a agresiunii; și cel care este autorul comportamentului violent, pe
care l-a învățat cu siguranță, fiind, la rândul său, martor sau victimă într-un alt context de viață;
și cel care asistă neputincios și învață că școala sau cartierul sunt câmpuri de luptă în care doar
cei puternici supraviețuiesc”, Gabriela Alexandrescu, președinte executiv „Salvați Copiii”
România.
Studiul a scos la iveală că elevii care sunt percepuți ca fiind diferiți față de majoritatea
(comportament timid, performanță academică, prezența unei dizabilități, a unui diagnostic
psihiatric sau a cerințelor educaționale speciale,) sunt ținte predilecte ale comportamentului de
bulying în școli. De asemenea, și statutul de nou venit în grup, apartenența la un mediu socio-
economic dezavantajat sau etnia, crește riscurile ca un copil să devină victimă a Bullyingului.
Organizația „Salvați Copiii” a atas atenția asupra faptului că deși au fost situații în care s-
au luat măsuri în privința acestui tip de comportament, nici unul dintre copiii care a participat
la interviurile de grup nu a știut despre existența unei comisii de combatere a violenței în
școala lor.
Studiul a scos la iveală și a o legătură între abuzul fizic asupra copilului în familia din care
provine și comportamentul de tip bullying, fie că devin ei la rândul lor agresori, fie că sunt victime
și la școală.„Copiii care afirmă că au fost loviţi cu palma sau urecheaţi de părinţi spun, într-o
măsură semnificativ mai ridicată, că au exclus din grup, au umilit sau agresat fizic un alt copil.
În acelaşi timp, s-a remarcat o creştere semnificativă a situaţiilor în care un copil devine victimă
a hărțuirii repetate între egali (excludere din grup, umilire sau violență fizică) dacă este victima
unei forme de abuz în familia de proveniență”, se arată în studiul realizat de „Salvați Copiii”.
Dimensiunile fenomenului bullying
• Bullying fizic: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea / deposedarea de

obiecte personale etc. Este cea mai puțin comună formă, ce scade ca incidență pe măsura înaintării
în vârstă a copiilor (Rigby, Slee, 1999).
• Bullying verbal: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje
cu conținut homofob sau rasist;
 19% dintre copii afirmă că au umilit în mod repetat un alt copil la școală,
 22% dintre copii afirmă că au ameninţat cu lovirea un alt copil,
 29% dintre copii au fost amenințați cu lovirea sau cu bătaia,
 24% dintre copii au fost umiliți sau făcuți de rușine în grupul de egali,
 despre 37% dintre copii au fost răspândite zvonuri,
 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă
un altul
 80% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil este umilit
de alt copil

Pagina 5 din 28
• Bullying mascat, descris de Serviciile Australiene Vamale și de Protecție a Frontierelor

ca acel tip de bullying manifestat în grupurile de copii de vârstă mai mare, ascuns în fața adulților.
• Bullying social, adesea ascuns, greu de identificat / recunoscut, realizat cu scopul de a
distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință publică; include dar
nu se limitează la comportamente repetate de tip: minciună și/sau răspândire de zvonuri, realizarea
de farse cu obiectivul de a umili / crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii / izolării sociale,
bârfa;
 2 din 10 copii exclud colegi din grupul de egali,
 3 din 10 copii cer unui alt coleg să nu se joace cu cineva,
 23% dintre copii sunt ameninţaţi cu excluderea din grup,
 31% dintre copii sunt excluși din grup,
 39% dintre copii afirmă că un alt copil a ceruit cuiva să nu se joace sau să vorbească
cu ei.
• Cyberbullying, ascuns sau evident; se referă la orice comportamnet de bullying mediat
de tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc. ; include dar nu se
limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut
abuziv / jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole
ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.).
În România, un elev din doi susține că a fost agresat verbal sau fizic, umilit sau exclus din
grup, cifre confirmate de studiul ”Fenomenul bullyingului în unitățile de învățământ” desfășurat
în anul 2014 de către Asociația Telefonul Copilului, pe un lot de 2000 de subiecți din învățământul
preuniversitar (7-19 ani).
La nivel mondial alte studii au relevat probabilitatea de două sau de trei ori mai crescută
ca elevii cu nevoi speciale să fie supuși unui astfel de tratament (Disabilities: Insights from Across
Fields and Around the World; Marshall, Kendall, Banks & Gover, 2009 ). Un studiu britanic relevă
faptul că 60 la sută din elevii cu dizabilități reclamă faptul că sunt supuși cu regularitate
comportamentelor de tip bullying, comparabil cu doar 25 la sută din numărul elevilor tipici (sursa:
British Journal of Learning Support, 2008).
Mulți dintre elevii cu dizabilități se confruntă deja cu provocările mediului academic. Când
sunt supuși bullyingului, efectele nefaste asupra performanței lor școlare sunt nemăsurabile.
Bullyingul nu este un ritual inofensiv pe care îl parcurg toți viitorii adulți, nu reprezintă practica
tradiționalului dicton ”ceea ce nu te omoară te face mai puternic”. Bullyingul poate determina
absenteism, scăderea performanței școlare, scăderea capacității de concentrare a atenției, scăderea
interesului și a motivației pentru școlaritate în general etc.
În Statele Unite ale Americii, Oficiul pentru Drepturi Civile și Departamentul de Justiție
au decretat faptul că bullyingul este o formă de hărțuire atunci când se bazează pe rasa, culoarea
pielii, originea, genul, dizabilitatea sau religia unui elev. Comportamentul de hărțuire poate
include:
 Comportamente indezirabile, cum ar fi abuzul verbal, uzul epitetelor
 Desene sau alte însemne sugestive
 Amenințări
 Asalt fizic etc.
Elevii cu nevoi speciale sunt protejați de legi federale și legi statale împotriva abuzurilor
de orice fel. Mai mult decât atât, în 2014, Departamentul American al Oficiului de Educație pentru

Pagina 6 din 28
Drepturi Civile a emis linii directive care stipulează clar măsurile ce se impun a fi luate de unitățile
de învățământ în cazul în care există suspiciunea bullyingului asupra unor elevi cu nevoi speciale.
Necesitățile comunitare au condus la dezvoltarea unor politici școlare adecvate privind prevenția
și gestionarea situațiilor în care elevii manifestă comportamente de tip bullying.
Este deosebit de importantă intervenția adulților, cu precădere în cazurile în care elevii cu
CES sunt implicați în bullying. Intervenția nu este niciodată individuală, iar responsabilitatea nu o
poartă niciodată copilul, indiferent de stadiul dezvoltării sale; dacă ar fi putut rezolva eficient o
astfel de situație nu s-ar găsi în postura de victimă. A asista la episoade de bullying provoacă reacții
emoționale negative majorității oamenilor. Copiii, însă, nu știu cel mai adesea cum să reacționeze,
iar elevii cu CES cu atât mai mult.
Intervenția în astfel de situații este crucială. Rigby (2008) identifică cinci genuri de
abordare eficientă, cu conștiința faptului că metodele folosite vor avea diferite rate de success, în
funcție de particularitățile situaționale:
□ Metoda regului și consecințe – În cazul în care există reguli și consecințe
prestabilite care survin în cazul încălcării lor, așadar metoda nu se aplică
individualizat asupra naturii incidentului.
□ Metoda dreptății restaurative – Abordarea implică toți actorii: agresorul,
victima și părinții acestora, care se întâlnesc pentru a sublinia o data în plus
indezirabilitatea bullyingului și mai mult decțt atât, se întâlnesc în efortul de a
reabilita și reintegra agresorul în relații sociale sănătoase.
□ Metoda fără vină – O abordare de tip rezolvare de probleme. Situația este adusă
în atenția unui grup căruia i se cere apoi să găsească soluții amiabile.
□ Metoda grijei împărțite – Este o abordare stadială, care începe cu strângerea
informațiilor despre incident, chestionarea agresorului suspectat, intervievarea
elevului țintă, apoi a tuturor celorlalți, culminând cu întâlnirea tuturor actorilor
relevanți pentru a se pune de accord asupra unei soluții.
□ Metoda medierii – Concentrată pe rezoluția fără pedeapsă. Părțile implicate
sunt aduse față în față de obicei de cadrul didactic, pentru mediere.
Din nefericire, cifrele arată că 25% din profesori nu văd nimic în neregulă cu
comportamentele de hărţuire, tachinare sau umilire dintre elevi, și în consecinţă intervin doar în 4
% din cazurile de agresiune (Cohn & Canter, 2003). Mai mult de 60% dintre elevi spun adesea că
intervenţia adulţilor este rară și nefolositoare, și se tem că spunând adulţilor vor fi și mai hărţuiţi
pe viitor (Cohn & Canter, 2003).
În România, conform studiului Salvaţi Copiii “Bullyingul în rândul copiilor”- Studiu
sociologic la nivel national, 2016, “doar 13% dintre copii au auzit despre bullying în context
educațional, respectiv la ora de dirigenție. Principalele surse de informare cu privire la fenomen,
rămân internetul și televizorul”.
 4.2. Amploarea fenomenului de bullying

Pagina 7 din 28
Studii realizate la nivel internațional au indicat că bullyingul implică

un număr mare de copii și tineri din toate mediile socio-economice,
din grupurile rasiale care au fost studiate, și este prezent în zone cu
densitate diferită a populației (Nansel et al., 2001). Nu există
diferențe majore privind predilecția agresorilor către un anume gen,
însă modalitatea punerii în act a comportamentelor de tip bullying se
diferențiază. În timp ce băieții intimidează, dețin controlul, umilesc,
amenință, domină prin forță, lovind, deposedând de bunuri sau altele
asemenea, fetele sunt manipulative, resping subtil și izolează victima
sau împăștiind zvonuri false, utilizând porecle etc.
Copilul victimă
• pare trist şi înfricoşat
• vine de la şcoală cu hainele murdare sau cu lucrurile distruse
• are asupra sa diverse obiecte care pot fi folosite în autoapărare sau atac
• are puţini prieteni sau nici unul cu care să se joace
• îi este teamă să mai meargă la şcoală şi se plânge de dureri frecvente de cap şi de stomac
pentru a evita să meargă la şcoală
Comportamente consecință
 conduită inadecvată
 convingeri care susţin violenţa
 depresia
 impulsivitate
 sentimentul apartenentei la şcoală
 furie
 rezolvarea problemelor prin apelul la forţa fizică
 lipsa abilităţilor sociale de bază în interacţiunea cu ceilalţi copii
 lipsa de încredere în utilizarea strategiilor nonviolente
Aceste comportamente se întind pe un continuum, de la minore (ironie, poreclire, a tachina),
medii(a refuza accesul unui copil în grupul de joacă, a lua sandviciul din ghiozdanul altui coleg),
până la forme extreme (atacul fizic sau lovirea care pune în pericol viaţa altui copil).
Alte studii au pus în evidență o corelație înaltă între comportamentele de bullying și o
funcționare psiho-socială negativă la nivelul copiilor, caracterizată prin:
 nivel scăzut al respectului de sine (Hodges & Perry, 1996; Olweus, 1993a; Rigby &Slee,
1993);
 nivel ridicat de depresie (Craig, 1998; Hodges & Perry, 1996; Olweus, 1993a; Salmon
2000; Slee, 1995);
 anxietate (Craig, 1998; Hodges & Perry, 1996; Olweus, 1993a; Rigby & Slee, 1993);
 sentimente de singurătate (Kochenderfer & Ladd, 1996; Nansel et al., 2001);
 idei suicidale (Rigby, 1996); și un nivel ridicat de absenteism școlar (Rigby, 1996);

Pagina 8 din 28
Copiii și tinerii cu dizabilități, tulburări de sănătate mintală, supraponderali, provenind din

grupuri etnice minoritare sau cu comportamente și roluri sexuale și de gen altele decât cele
majoritare (homosexualitate, transexualitate), sau care sunt percepuți ca fiind astfel, prezintă un
risc mare de a fi agresați de către semeni (Dawkins, 1996; Hershberger & D’Augelli, 1995;
Hunter, 1990; Nabuzka & Smith, 1993; Pilkington & D’Augelli, 1995; Rigby, 2002; Yude,
Goodman, & McConachie, 1998; Whitney, Smith, & Thompson, 1994).
Studii internaționale au arătat că între 15% - 25% dintre elevi sunt agresaţi în școală; între
15% - 20 % dintre elevi raportează că îi agresează pe ceilalţi frecvent (Nansel et al., 2001; Melton
et al., 1998; Geffner, Loring, &Young, 2001). Pe parcursul unui an, aproape 25% din elevi din
fiecare clasă au raportat că au fost hărţuiţi sau agresaţi pe proprietatea școlii, din cauza rasei, sex-
ului, religiei, orientării sexuale sau dizabilităţii (Austin, Huh-Kim, Skage, & Furlong, 2002). Mai
mult de 70% din elevii între 8 și 11 ani au declarat că sunt tachinaţi și hărţuiţi în școala lor ( Kaiser
Family Foundation și Nickelodeon , 2001). 40% din elevii agresaţi în clasele primare și 60% din
elevii din clasele gimnaziale raportează că profesorii intervin în timpul agresiunilor “câteodată”
sau “aproape niciodată“ (Olweus, 1993; Charach, Pepler, & Ziegler, 1995).
A te simti în siguranţă este o nevoie umană bazală. În mediul școlar este cu atât mai mult
o condiţie necesară unui bun parcurs şcolar. Bullyingul crează o atmosferă de tensiune şi violenţă
care alimentează alte comportamente agresive, de răspuns, care îi afectează atât pe cei care
practică Bullyingul, cât și pe victimele lor și aparţinătorii acestora din urmă.
Cât de răspândit este acest fenomen?
Tonja Nansel şi colegii săi (2001) a făcut un studiu pe un eşantion de 15.000 de elevi
americani din clasele a V-a până la a X-a. Acest studiu arată că 17 % dintre elevi au raportat au
fost hărţuiţi "uneori" sau „mai des” în timpul anului şcolar. Aproximativ 19 % au spus ca au fost
hărţuiţi "uneori" sau „mai des” şi 6% au raportat că au fost atât agresori cât şi victime ale
agresivităţii altora.
Studiile arată că există o serie de diferenţe de gen privind modul de manifestare al
comportamentelor de bullying. În mod clar, băieţii recurg într-o mai mare măsură la
comportamente de intimidare fizică decât fetele. În plus, un procent relativ mare de fete -
aproximativ 50% - susţin că sunt victimele comportamentelor de intimidare şi hărţuire,
manifestate de băieţi.
Deşi bullingul este o problemă mai mare în rândul băieţilor, există o serie de
comportamente de intimidare care se manifestă cu precădere în rândul fetelor. Intimidarea prin
forţă fizică este mai puţin comună în rândul fetelor Ele folosesc de obicei moduri mult mai subtile
si indirecte ale hărţuirii, cum ar fi excludere cuiva din grup, răspândirea de zvonuri şi manipularea
relaţiilor de prietenie. Astfel de forme de agresivitate pot fi cu siguranţă la fel de dăunătoare şi
stresante, ca formele directe şi deschise ale atacurilor iniţiate de băieţi.
Care sunt cauzele bullyingului?

Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui”
(o acțiune mică într-un anumit loc, la un anumit moment-dat, poate produce schimbări majore,
exponențial amplificate, în alte zone) la alte fenomene de bully-ing, atât din partea agresorului, cât
și din partea celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare
și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care determină
astfel de comportamente ale agresorului pot fi:

Pagina 9 din 28
- lipsa de empatie,
- egocentrismul,
- orgoliul,
- superficialitatea relațiilor umane
- expunerea și preluarea unor modele de comportament similare – de cele mai multe ori, copilul
reproduce cu semenii săi ceea ce vede acasă.
-
Efecte ale fenomenului bullying
Efectele bullyingului pot fi grave, chiar fatale. Se indică faptul că persoanele, indiferent
dacă sunt copii sau adulţi, care sunt supuse permanent comportamentului abuziv, prezintă risc de
stres, îmbolnăviri şi chiar sinucidere. Victimele hărţuirii pot suferi pe termen lung probleme
emoţionale, probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate, stimă
de sine scăzută, o creştere a frecvenţei îmbolnăvirilor.
Este important să se depună eforturi pentru eliminarea acestui comportament. Se afirmă că,
de multe ori, în şcoala românească, încă nu există şi nu se întâmplă astfel de fenomene, dar trebuie
să fim pregătiţi şi să se prevină apariţia acestora.
Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde
persoanele interacţionează unele cu altele: la şcoală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în
biserică, în mass media, chiar între ţări etc. Se creează astfel o stare de conflict, care nu poate fi
depăşită decât dacă se conştientizează existenţa fenomenului.
4.3. Actorii implicați în fenomenul de bullying din mediul școlar incluziv

Accepțiunea originală cu privire la agresiunea de tip bullying s-a modificat în timp.
Bullying a fost inițial descris ca existent între un bătăuș agresiv într-o relație diadică cu o victimă
supusă, dar este acum privit dintr-o mult mai largă perspectivă ce implică contextul social în care
apare. Contextul social implică o triadă, inclusiv relația trecătorilor și influențele în grupul de
vârstă care au fost reclamate ca având efect semnificativ asupra incidentlor de tip bullying. În acest
context, agresiunea trebuie privită, în parte, ca un fenomen de grup.
o 85% dintre cei implicați în incidente de intimidare sunt trecători (Rigby, 2001).
o Deși în cele mai multe grupuri de copii nu este sprijinită agresiunea, foarte puțini martori
iau măsuri efective pentru a opri agresorul (Pepler, Smith și Rigby 2004).
o Este mai puțin probabil ca trecătorii, martorii să intervină atunci când cei din jurul nu
intervin.
Dintr-un studiu realizat de Hawkins, Pepler si Craig (2001), 57% din intervențiile
trecătorilor au fost eficiente în stoparea agresiunii. În Australia, Rigby (1996) a raportat că 43%
din copiii dintr-o școală primară au încercat cel puțin o dată să oprească un act de agresiune. În
Anglia, 49% (Boulton și Underwood, 1992); Noua Zeelandă, 54% (Adair, 1999); Belgia 62%
(Vettenburg, 1999) și Canada 67%. Deși s-a sugerat că unele dintre aceste cifre sunt oarecum
supraevaluate, deoarece datele presupun raportare la sine, ceea ce mărește incidența
comportamentului de ajutor, aceasta nu afectează în mod egal relatarea despre rolul important al
trecătorilor.

Pagina 10 din 28
Trecătorii nu doresc să intervină de teama afectării propriei lor siguranțe și statut social
în cadrul școlii (Stevens, DeBourdeaudhuij și Van Oost, 2000).
Potrivit lui Rigby și Johnson (2004), elevii ignoră bullyingul, deoarece:
1. Nu o văd ca fiind treaba lor,
2. Se tem de consecințele pentru ei înșiși dacă ar interveni,
3. Cred că responsabilitatea îi revine studentului vizat pentru a opri agresiunea,
4. Cred că a face ceva ar fi doar inutil,
5. Cred că este distractiv sa privească,
6. Admiră bătăușii, sau
7. Au sentimente generale de ostilitate.
Pe măsură ce vârsta celor implicați crește, probabilitatea ca trecătorii să intervină scade

(Henderson, Hymel, 2002). Martorii care privesc încurajând legitimează cumva actul de agresiune
și îi prelungesc durata. Deși comportamentul trecătorilor face o diferență de agresiune, din păcate,
doar un nivel scăzut de intarire este nevoie de colegii de clasă pentru a exacerba riscul agresiunii
în timp ce o măsură autoritară de apărare a studentului vizat este necesară pentru a proteja victima
(Karna, Voeten, POSKIPARTA și Salmivalli, 2010).
Karna, Voeten, Poskiparta și Salmivalli (2010) a făcut o analogie interesantă privind
influența colegilor asupra agresiunii. În general, se înțelege că agresiunea este parțial motivată de
putere în cadrul unui grup de copii de vârstă similară (Salmivalli și colab., 2005, Veenstra și colab.,
2007) și nivelul de putere poate fi dedus din nivelul de aprobare în grup. Prin urmare, inaprecierea
unui copil ar putea duce la victimizarea in continuare a copilului și de către martori. Acesta fiind
cazul, se propune că opusul ar putea fi, de asemenea, adevărat, anume, dacă membrii grupuilui de
copii ar apăra elevul țintă și ar informa bătăușul asupra antipatiei lor față de asemenea
comportamente, uneori agresorii ar putea reduce incidența comportamentului lor indezirabil, mai
degrabă decât să își piardă poziția în clasamentul social. Conform lui Weins și Dempsey (2009),
acțiunile trecătorilor vor provoca la copii schimbarea atitudinii și restabilirea poziției dominantă
prin redistribuirea puterii de la agresori.
Spectatorii
În momentul în care are loc un incident care implică agresiune, spectatorului nu îi este
clar ce se întâmplă. Latane și Darley (1969) au dezvoltat un model care identifică hotărârile
complexe, necesare în situații de urgență atât în cazul elevilor cât și al adulților, încă aplicabile
astăzi:
1. Observarea că ceva se întâmplă,
2. Interpretarea că situația necesită o intervenție,
3. Presupunerea că ține de responsabilitatea personală pentru a interveni,
4. A decide ce să facă,
5. Deținerea abilităților și a resurselor necesare pentru a acționa.
Trecătorii pot fi deturnați de la acțiune în oricare din stadiile anterior enunțate, deoarece
ar putea cu ușurință percepe sau interpreta greșit, evita responsabilitatea sau le-ar putea lipsi planul
de acțiune sau abilitățile și resursele necesare pentru a o realiza.
Revizuind modelul lui Strecher și Rosenstock (1997), Negru, Weinles și Washington
(2010) afirmă că oamenii vor lua măsuri atunci când:

Pagina 11 din 28
1. au încredere în propria lor capacitate,

2. cred că acțiunile lor vor fi eficiente, și
3. acțiunile lor vor depăși orice bariere potențiale sau reale.
Este ideal ca în mediul școlar elevii să fie în măsură să interpreteze la acel moment:
1) dacă incidentul a fost un incident de agresiune, care necesită în mod specific acțiune de
intervenție
2) cum ar trebui să fie această acțiune,
3) modul în care să efectueze în mod eficient acțiune și
4) acțiunea nu va avea un efect negativ asupra statutului social propriu în cadrul grupului.
Agresorul
Agresorii tind să aibă o nevoie puternică de a domina. Ei tind să fie foarte impulsivi si
agresiv nu numai față de colegii lor, ci și față de profesori sau părinții lor. Ei tind să aibă puțină
empatie pentru victimele lor și, în special pentru băieți, tind să fie mai puternici fizic decât alți
elevi.
Băieții mai mult decât fetele tind să fie autorii actelor de agresiune (Olweus, 1993; Crick,
Bigbee și Howes, 1996). Agresorii tind să aparțină unei rețele de copii din mediu infracțional, care
alimentează în continuare agresiunea (Cairns si Cairns, 1994).
Există un oarecare consens general asupra caracteristicilor comune ale elevului care
intimidează, anume: temperament vulcanic, mediu familial precar, expunere la relații care
vaorizează agresiunea ca mijloc de realizare a puterii (Olweus, 1999). Există o oarecare dispută
asupra ipotezei care sprijină ideea că agresorii sunt foarte nesiguri sub exteriorul lor dur (Olweus,
1997; O'Moore, 2000).
Victima
Nu există consens privind realitatea conform căreia studenții psihologic dezavantajați

sau din medii sociale dezavantajate sunt mai susceptibili de a fi hărțuiți sau dacă hărțuirea are
aceste efecte asupra unui elev. Agresivitatea rămâne însă din păcate o problemă semnificativă care
afectează în mod negativ elevii școlii de astăzi și adulții de mâine. Prin urmare, aceasta este o
problemă care trebuie abordată acum.
Elevul pasiv, submisiv pare a fi ținta predilectă a agresorilor. Aceștia tind în general să
fie sensibili, liniștiți, precauți, anxioși și nesiguri, cu stima de sine scazută și nu privesc situația lor
într-o lumină pozitivă (Olweus, 1994). Acești elevi tind să fie respinși de către colegii lor
(Salmivalli și Isaacs, 2005). Băieții tind să fie transformați în ținte mai mult decât fetele: unul din
cinci băieți, comparativ cu una din zece fete
(Rigby, 1991).
Unul dintre efectele cele mai drastice ale agresiunii este că se poate întâmpla aceluiași
copil timp de mai mulți ani (Boulton și Smith, 1994; Camodeca, Goossens, Meerum Terwogt și
Scheuengel, 2002; Olweus, 1978).

Pagina 12 din 28
Școala ca model
• Un climat pozitiv la clasă îmbunătățește empatia în timp ce, în același timp, crește
comportamentul prosocial, care la rândul său, reduce agresiunea (Raskauskas, Gregory, Harvey,
Rifshana și Evans, 2010).
• Tiranizarea este mai mare în rândul școlilor în care cadrele didactice sunt ineficiente în
menținerea ordinii și în cazul în care elevii aveau comportament sfidător în fața profesorilor (Kasen
et al., 2004).
Posibile cauze ale bullyingului. Cum recunoaştem un copil care este sau poate
deveni victimă a bullyingului?
Copiii sau persoanele care sunt agresori (în limba engleză bullies) sunt de fapt cei care vor
să demonstreze, în forţă, din păcate, că au o bună stimă de sine, că deţin controlul şi sunt superiori
celorlalţi. Familiile unde se foloseşte adesea pedeapsa corporală, constituie un mediu „prielnic”
pentru dezvoltarea comportamentelor deviante de tip bullying, inadecvate adaptării la cerinţele
sociale, incapabile de înţelegere a disciplinei pozitive şi respectării unor reguli pentru buna
funcţionare. Multe studii conchid că invidia şi resentimentele pot fi motive care produc bullying.
Există dovezi care sugerează că un deficit de stimă de sine contribuie semnificativ la actele de tip
bullying, ca şi stările de anxietate sau de vinovăţie. Lipsa abilităţilor sociale, utilizarea forţei,
dependenţa de comportamente agresive, mânia şi furia, statutul în grupul de apartenenţă, existenţa
unor antecedente de acest tip în copilărie sunt factori de risc. Precizăm că de multe ori, Bullyingul
nu implică neapărat criminalitate sau violenţă fi zică, ci funcţionează ca abuz psihologic sau verbal.
Psihologul norvegian Dan Olweus, recunoscut ca pionier şi fondator al conceptului,
consideră bullying, atunci când o persoană este expusă, în mod repetat şi în timp, la acţiuni
negative, fizice şi psihologice, de una sau mai multe persoane. Se aduce astfel un prejudiciu
intenţionat, direct sau indirect, prin crearea unui stări de disconfort în diferite moduri: cuvinte
jignitoare, şicane, umilinţe, injurii, altercaţii, ofense, admonestări, constrângeri, batjocoriri, ţipete,
sâcâieli, bravări, reproşuri, atingeri nepotrivite, obstrucţii, loviri, hărţuiri etc. Aruncarea lucrurilor
personale (caiete, ghiozdane, pixuri, pachetul cu mâncare etc.), trasul de păr, de mânecă,
zgârieturile, ciupitul, ruperea unor obiecte dragi, sufocarea cu diverse obiecte, eliminarea din clasă,
imitarea, luarea în derâdere sunt alte manifestări de bullying (Ross, 1998).
În cartea lui, publicată în 1993, Bullying at school: What we know and what we can do?
(Bullyingul în şcoală: Ce trebuie să ştim şi ce trebuie să facem?), identifică caracteristicile
elevilor, care sunt mai susceptibili de a fi agresori (bullies), precum şi cele care sunt cele mai
susceptibile de a fi victime (în limba engleză bullied) ale hărţuirii, intimidării, abuzurilor, adică
bullyingului.

Pagina 13 din 28
Iată caracteristicile generale ale agresorilor şi victimelor:

- Agresori: manifestă puternic nevoia de a conduce, de a domina şi „subjuga” alţi colegi;
sunt impulsivi, uşor de înfuriat; sunt provocatori, nu respectă regulile; sunt agresivi cu
colegii, părinţii, profesorii; nu au remuşcări şi capacitatea de a înţelege emoţiile celorlalţi
(empatie); au deficit de atenţie: în timpul orelor desenează, aruncă hârtii, dorm,
comentează; au o părere foarte bună, uneori exagerată despre sine: se consideră şefi,
şmecheri, boss, prinţese etc.; instigă la absenteism şcolar şi-i abuzează pe cei care nu se
supun „noii” reguli; aparţin unor anturaje/ grupuri dubioase; percep acţiuni ostile acolo
unde nu există, sunt antisociali.
- Victime: sunt pasivi în comportament şi comunicare, au o fire liniştită şi sensibilă izolaţi
social, sunt precauţi, sensibili, retraşi, timizi; manifestă nesiguranţă, anxietate, sensibilitate
exacerbată; au o stimă de sine scăzută; au puţin prieteni sau deloc; nu sunt capabili să

Pagina 14 din 28
dezvolte relaţii sociale; sunt percepuţi ca incapabili de a se apăra, de a avea puncte de

vedere personale, de a argumenta; au diferite forme de dizabilităţi: fizice, de vorbire,
locomotorii etc.; afişează o atitudine de învins şi un comportament depresiv; nu fac faţă
presiunii grupului; arată că drepturile lor nu contează, sunt ignorate; nu iau atitudine în faţa
actelor de agresiune.; le este teamă să mai meargă la şcoală, se plâng de dureri frecvente
de cap şi de stomac pentru a evita să meargă la şcoală; Au puţini prieteni sau nici unul; Pare
trist şi înfricoşat; Este slab fizic sau foarte scund; Este nesigur sau lipsit de asertivitate; Are
o deficienţă de auz sau alte caracteristici comportamentale şi fizice atipice; Vine de la
şcoală cu hainele murdare, rupte sau cu lucrurile distruse; Prezintă vânătăi pe corp.
În SUA, într-un raport publicat în 2002, se precizează că intimidarea, ca formă principală
de bullying, a jucat un rol semnificativ în împuşcăturile cu autori elevi care s-au întâmplat în unele
şcoli. Izolarea socială, lipsa prietenilor, încredere de sine scăzută, performanţe slabe la şcoală pot
fi consecinţe ale Bullyingului. Manipularea, bârfa, constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile,
satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane sau unui grup de persoane (în clasă, în
cancelarie, pe holuri, în curtea şcolii etc.), diferenţelor pe care acestea le prezintă (înălţime,
greutate, culoarea ochilor, culoarea părului, nivel cognitiv, potenţial de învăţare, rasă, etnie, religie,
dizabilitate, tip de familie, nivel de cultură etc.) constituie comportament de tip bullying.
Comportamentele de bulling adesea, dar nu întotdeauna, îmbracă diferite forme în funcţie
de gen. În cazul în care elevul care agresează este băiat profilul prezintă următoarele
caracteristici:
- Are nevoie să se simtă puternic şi în control;
- Alege victimele dintre cei cărora nu le place conflictul;
- Obţine satisfacţie din a provoca suferinţă victimelor;
- Îşi motivează acţiunile, plângându-se că a fost provocat.
Tacticile cele mai des folosite de băieţi sunt: poreclirea, bătăile, luptele, deposedarea de
bunuri (bani, obiecte personale), distrugerea bunurilor victimei, îmbrâncirea, lovirea, iniţierea de
atacuri repetate asupra victimei.
Profilul fetelor care manifestă comportamente de bullying (agresorul este fată) se
evidenţiază prin:
- manipulare
- rănirea sentimentelor
- respingere subtilă şi marginalizarea victimei
Tacticile cele mai des folosite de către fete sunt: utilizarea poreclelor, izolarea victimei (“Nu
vorbiţi cu ea.”) râspândirea de bârfe, răspândirea de zvonuri false.
Care este profilul celor ce agresează?

 Tineri ce caută să atragă atenția.
 Iși doresc cu orice preț să devină cunoscuți și populari.
 Atunci când se leagă de cineva mai mic decât ei, acest lucru îi face să se simtă importanți și
puternici.
 Unii pot să provină din familii dezorganizate în care a țipa, a arunca cu obiecte în celalalt sau
a te comporta urât este o modalitate de răspuns la situația stresantă sau problematică.

Pagina 15 din 28
 parte dintre cei considerați „răi” sunt conștienți de disconfortul la care își supun colegii, dar
alții nu-și dau seama cât de dureroasă poate să fie postura în care sunt puse „victimele lor”.
 Cei care cad victime sunt în general copiii timizi, lipsiti de forță, care se supără foarte repede,
incapabili de a se apăra singuri.
Procesul de configurare a ciclului agresor – victimă este unul foarte complex. Deşi elevii
care manifestă comportamente de bullying şi victimele lor, ocupă, în mod natural, poziţii cheie în
acest proces de configurare, studiile arată că un rol foarte important îl joacă şi ceilalţi elevi
(martorii). Oamenii de ştiinţă au arătat că martorii (cei care observă) prin comportamentul
pasiv (faptul că asistă fără să facă ceva, pentru a schimba situaţia) contribuie la menţinerea
comportamentului agresorului. Pe de altă parte anumite mecanisme de grup, cum ar fi cel de
contagiune socială şi de diluare a responsabilităţii în grup, au fost identificate ca fiind factori
facilitatori în situaţiile în care mai mulţi elevi au luat parte la agresiune.
4.4. Fenomenul bullying – mit sau realitate?
Adevăruri despre bullying:

o Fenomenul bullying NU este inofesiv sau inevitabil.
o Fenomenul bullying ESTE învățat, rănește și poate fi controlat.
o Fenomenul bullying SE DEZVOLTĂ dacă este susținut și lăsat nesupravegheat.
o Fenomenul bullying IMPLICĂ pe oricine.
o Fenomenul bullying POATE fi stopat și prevenit.
Miturile despre bullying

1. Mitul 1 – „Elevii au nevoie de intervenția adulților în fiecare conflict pe care îl au.”
Realitatea – Elevii au nevoie să învețe să rezolve conflictele pe care le au într-un mod
corect. Însă, pentru a face acest lucru, au nevoie de îndrumarea părinților și a profesorilor
privind modul în care pot rezolva în mod corect conflictele. Atenție! Sunt situații în care
integritatea fizică și emoțională ale elevului sunt puse în pericol, iar acestea necesită
intervenția imediată din partea adulților.
2. Mitul 2 – „Elevii trebuie să se răzbune pe cei care i-au agresat.”
Realitatea – Răzbunarea cauzează răni serioase. Persoanele care agresează, de cele mai
multe ori, sunt mai mari și mai puternice în comparație cu victimele lor. De asemenea,
răzbunarea transmite ideea că violența este un mod normal de a rezolva conflictele. De
multe ori, copiii învață să agreseze pentru că văd comportamentul agresiv al adulților sau
provin dintr-o familie unde violența este prezentă în relaționarea dintre membrii acesteia.
3. Mitul 3 - „Fenomenul bullying dezvoltă caracterul.”
Realitatea – Copiii care sunt agresați în mod repetat au o stimă de sine scăzută și nu au
încredere în ceilalți. Pe de altă parte, fenomenul bullying nu dezvoltă caracterul
agresorului, acesta învăţând că orice se poate obține prin agresiune și supunerea celorlalți.
4. Mitul 4 – „Bâtele și pietrele te pot răni, dar cuvintele nu te rănesc niciodată.”
Realitatea - Poreclele și insultele pot lăsa urme dureroase pentru tot restul vieții.
5. Mitul 5 – „Acesta nu este bullying, este doar tachinare.”
Realitatea – Batjocura, indiferent de forma pe care o îmbracă, rănește și trebuie oprită.

Pagina 16 din 28
6. Mitul 6 - „Întotdeauna au fost agresori și întotdeauna vor fi.”

Realitatea – Prin colaborarea părinților, profesorilor și elevilor, avem puterea de a schimba
lucrurile și de a crea un viitor mai bun pentru copiii noștri. Este important pentru copii să
fie învățați să își rezolve problemele prin comunicare non-agresivă.
7. Mitul 7 – „Copiii sunt copii, astfel de conflicte sunt normale între ei.”
Realitatea – Formele de bullying reprezintă un comportament învățat. Copiii pot imita un
comportament agresiv pe care îl văd la televizor sau acasă. Conștientizarea
comportamenului agresiv, chiar și de către copii, conduce la dezvoltarea unor caractere
armonioase.
Recomandare – Oricare ar fi forma de bullying care apare în mediul școlar, aceasta trebuie
remediată imediat pentru a restabili confortul emoțional al tuturor copiilor implicați:
agresori, victime sau martori.
 4.5. Reducerea impactului fenomenului de bullying prin activități de prevenție în mediul

școlar
Cel mai eficient mod de a combate și preveni fenomenul bullying este să oferim elevilor
”instrumentele” utile în a reacționa față de agresori. Pentru a-și dezvolta însă abilitățile sociale,
copiii au nevoie să experimenteze interacțiuni sociale negative în lipsa supervizării adulților.
Prevenirea fenomenului bullying în școală include
 crearea unui sistem integrat de supraveghere a elevilor în școală
 crearea unei rețele de instituții suport
 întâmplări periodice între cadre didactice pentru dezvoltarea unor proceduri de intervenție
în situații de bullying
 întâlniri periodice conducerea școlii -părinți reprezentanți ai claselor
 realizarea unor materiale de prevenire a fenomenului bullying
 întâmplări periodice cadru didactic - părinți -elevi
 reguli împotriva fenomenului bullying
 activități / discuții despre bullying
 identificarea potențialelor victime
 identificarea potențialilor agresori cunoașterea elevilor
În practica școlară, majoritatea acțiunilor antibullying aplică 2 principii principale pentru

combaterea fenomenului:
1. Elevii informează profesorii atunci când au loc situații de bullying.
2. Agresorii sunt pedepsiți.
Deși cele două principii au la bază motivații bine intenționate, acestea pot avea efect advers.
Dacă fiecare caz de bullying este raportat profesorilor, va transmite elevilor ideea că nu pot face
față situațiilor neplăcute. Încrederea și respectul de sine ale elevilor vor fi afectate.
Elevii care informează profesorii pot fi văzuți ca trădători. Studiile au arătat că a pedepsi un copil
nu are rezultate pe termen lung în a-l determina să se poarte frumos. În multe situații, agresorul se
poate răzbuna pe cei care au informat profesorii și conflictele pot escalada.

Pagina 17 din 28
Participarea părinţilor la programele de prevenţie şi intervenţie

Bullyingul, ca formă de manifestare a agresivităţii, reprezintă o problemă foarte serioasă
în a cărei rezolvare trebuie să fie implicaţi toţi factorii care contribuie la creşterea şi educarea
copiilor. Părinţii au nevoie să fie implicaţi în acţiuni de susţinere a efortului de reducere şi
prevenire a fenomenului de bullying, realizate de către specialiştii din mediul şcolar (profesori,
consilieri şcolari). Astfel, un exemplu de susţinere ar fi ”recompensarea acasă a comportamentelor
prosociale de la şcoală”.
Schimbarea contextelor şcolare care utilizează pedeapsa
Contextele care favorizează pedepsirea copilul oferă şanse foarte mari pentru declanşarea
Bullyingului. În acest sens, este foarte important să fie identificate și schimbate aspectele negative
din contextul şcolar care conduc la întărirea şi creşterea frecvenţei de manifestare a
comportamentelor agresive. Aspectele negative din contextul şcolar care au legătură cu întărirea
comportamentului agresiv pot avea legătură cu: utilizarea excesivă a dezaprobării sau lipsa
remarcilor de aprobare din partea profesorului sau colegilor, experienţe de eşec şcolar, greşeli
excesive, schimbări în rutina clasei, tehnici agresive de gestionare a comportamentelor agresive
ale copiilor.
Dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale elevilor
Cei mai mulţi copii devin agresivi deoarece au un deficit de abilităţi sociale adecvate. De
exmplu un elev care foloseşte agresivitatea pentru a lua un obiect din mâna altui copil (smulge
obiectul), are nevoie să înveţe să ceară politicos şi să aştepte până ce îl va primi. În alte situaţii
elevii pot folosi comportamentele agresive pentru a evita sau a modifica o serie de aspecte
neplăcute (ex. să schimbe sau să scape de situaţiile în care sunt hărţuiţi, tachinaţi, ameninţaţi sau
la limita eşecului). De aceea este foarte important ca elevii să înveţe unele comportamente care să-
i ajute să gestioneze situaţiile în care se confruntă cu comportamentele agresive ale celorlalţi. De
exemplu, elevii pot fi învăţaţi să ignore situaţiile, să-şi ia distanţă de aceste situaţii, să reacţioneze
cu fermitate şi să solicite asistenţă de la profesori atunci când este nevoie.Elevii care acţionează
agresiv pentru a obţine atenţia colegilor şi prestigiul în faţa lor, pot fi învăţaţi să folosească alte
metode mult mai eficiente care să le permită să obţină acest lucru, fără să se pună în situaţia de a
fi respinşi sau marginalizaţi de ceilalţi.
Competenţa.emoţională are un rol foarte important în adaptarea elevului la mediu, susţine
adaptarea la şcoală, atât direct cât şi indirect, prin contribuţia sa la competenţa socială (Blair, 2002;
Carlton şi Winsler, 1999; Greenberg şi Snell, 1997):
 Ajută la formarea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi. Interacţiunea de succes a elevului
cu celelalte persoane depinde atât de abilitatea lui de a întelege ce se întâmpla, cât si de
abilitatea de a reacţiona adecvat la aceasta.
 Ajuta elevii să se adapteze la mediul şcolar. Elevii care înţeleg emoţiile şi modul în care
acestea sunt exprimate vor fi capabili să empatizeze cu ceilalţi colegi şi să-i sprijine.
 Previne apariţia problemelor emoţionale şi de comportament. Problemele în dezvoltarea
emoţională a copiilor pot conduce către dificultăţi de comportament, în copilaria timpurie
si cea mijlocie (probleme de agresivitate, delincvenţă juvenilă, abandon şcolar etc)

Pagina 18 din 28
Copiii cu abilităţi sociale slab dezvoltate (ex. copiii care se comportă agresiv – fizic sau
verbal, copiii care au dificultăţi în a se integra într-un grup de persoane noi) au o probabilitate
mai mare de a fi respinşi de ceilalţi şi de a dezvolta probleme de comportament; astfel, copiii care
sunt izolaţi de grup au un risc crescut pentru abandon şcolar, delicvenţă juvenilă, probleme
emoţionale - anxietate, depresie (McClelland şi Morrison, 2003; Morrison şi Holmes, 2000).
APLICAȚII – Activități de prevenție la clasă

Preșcolari și școlari mici - CURCUBEUL
În această activitate, elevii învață că așteptarea rândului în loc de a ocupa un loc cu forța, ajută la
construirea unui întreg și a relațiilor dintre elevi. Elevii vor picta cu acuarele pe bucăți separate de
hârtie, apoi se alătură unii altora cu fâșiile deasupra capetelor pentru a crea un curcubeu.
Școlari mari – ȘTIINȚA BULLYINGULUI
Această activitate oferă contextul sublinierii importanței spectatorilor care ar putea lua măsuri
pentru a îmbunătăți situația persoanei vizate. Elevii efectuează un experiment cu un ou, apă și sare.
Elevii schimbă poziția oului în apă, prin modificarea raportului apă / sare, care reflectă simbolic
schimbarea realizabilă de intervenția spectatorului.
Preadolescenți – PUTEREA TA
Această activitate este concepută pentru ca elevii să conștientizeze faptul că pot reduce
puterea unui agresor. Activitatea stimulează interrelaționarea percepția agresiunii. Elevii
măsoară reducerea puterii prin împingerea reciprocă în perechi de câte doi, apoi repetă
exercițiul în timp ce un singur elev împinge. Activitatea este urmată de comentarii și
scenarii de agresiune.
Adolescenți – MANAGER DE PROIECT
Această activitate este concepută pentru ca elevii să evalueze agresiunea la nivelul întregului
mediu școlar și, de asemenea, pentru a provoca elevii să identifice soluții în combaterea
fenomenului de bullying, care pot fi apoi prezentate conducerii. Elevilor li se dau o serie de factori
care influențează bullyingul, apoi li se solicită să selecteze un factor favorizant și să
Găsească soluții pentru a rezolva problema.
4.6. Recomandări și soluții de combatere – copilăria să rămână la locul ei
„O călătorie de 1.000 de pași începe cu primul pas”
Bullyingul sau tachinarea, umilirea, intimidarea apare uneori ca un rezultat al modului în

care victimele se comportă raportat la normele acceptate social sau cu un anumit mod de a se

Pagina 19 din 28
îmbrăca. În aceste situaţii o înţelegere şi o acceptare a diferenţelor individuale poate fi învăţată în

clasă.
Cum facem față fenomenului de bullying? Una dintre tacticile cele mai interesante și utile
este exprimată foarte bine in sintagma „all aboard!”. Acest lucru înseamnă că pentru stoparea
violenței toată lumea trebuie să fie implicată. Vorbim de faptul că, școala, profesorii, elevii și
personalul auxiliar trebuie să colaboreze pentru a face din spațiul școlar o zonă sigură. Astfel nu
sunt suficiente doar niște semnale verbale de alarmă trase de față cu toti elevii școlii.
După părerea psihologului Izzy Kaleman, cel mai eficient mod de a combate și preveni
fenomenul bullying este să oferim elevilor „înțelepciunea” de a ști cum să reacționeze față de
agresori fără ajutorul unui adult. Atunci fenomenul bullying va dispărea repede, copiii vor fi mai
fericiți și mai încrezători în ei înșiși. Pentru a-și dezvolta abilitățile sociale, copiii au nevoie să
experimenteze interacțiuni sociale negative fără a fi supervizați de adulți.
Majoritatea campaniilor anti-bullying aplică 2 principii pentru combaterea fenomenului:
1. Elevii trebuie să informeze profesorii atunci când au loc situații de bullying.
2. Pedepsirea agresorilor.
Deși cele două principii au la bază motivații bune, acestea pot avea efect advers. Dacă
fiecare caz de bullying este raportat profesorilor, va transmite elevilor ideea că nu pot face față
situațiilor neplăcute. Încrederea și respectul de sine al elevilor vor fi afectate. Elevii care
informează profesorii pot fi văzuți ca trădători. Studiile au arătat că a pedepsi un copil nu are
rezultate pe termen lung în a-l determina să se poarte frumos. În multe situații, agresorul se poate
răzbuna pe cei care au informat profesorii și conflictele pot escalada.
Cercetările făcute de Olweus au dus la dezvoltarea Programul de Prevenire a Bullyingului
în şcoală. Ca parte a unei iniţiative guvernamentale, programul este oferit în toate şcolile publice
din Norvegia.
Un număr tot mai mare de şcoli în SUA folosesc acum programul şi îl consideră un model
pentru prevenirea violenţei. Şase evaluări, la sclală mare, ale programului, pe o perioadă de mai
mult de 20 de ani, scot în evidenţă eficacitatea acestuia:
- Reducerea substanţială – între 30-50% - a frecvenţei cu care elevii raportează
experinţe de bullying;
- Reducerea semnificativă a frecevenţei cu care elevii semnalează prezenţa
comportamentelor anti-sociale, cum ar fi acte de vandalism, furt, beţie, şi
absenteism;
- Îmbunătăţiri semnificative la nivelul "climatul social", din clasă (nivel mai ridicat
de disciplină la nivelul clasei, relaţii sociale pozitive, atitudine pozitivă faţă de
şcoală);
- Creşterea satisfacţiei şcolare a elevilor.
Această intervenţie s-a dovedit că reprezintă o abordare eficientă şi relativ simplă în
reducerea comportamentelor agresive în rândul populaţiei şcolare. Bullyingul a fost explicat din
perspectiva învăţării sociale ca un binom agresor-victimă care se dezvoltă prin modelare şi
reîntărire (Craig & Pepler, 1995). Astfel un coleg poate imita comportamentul agresiv al unui elev
care manifestă comportamente de bullying, iar victima poate întări comportamentul unui elev care
agresează prin faptul că afişează semne de discomfort (teamă) faţă de comportamentul manifestat.
Ca o consecinţă, efortul de corectare a acestui comportament, ar trebui să includă grupul de

Pagina 20 din 28
egali/copii în forma unei abordări care cuprinde şcoala ca întreg. Replicarea parţială a programului,
în Anglia şi Statele Unite au avut, de asemenea, rezultate pozitive, deşi au existat şi o serie de
limite.
Programul de intervenţie asupra comportamentelor agresive/bullyingului (Olweus, 1994)
este construit pe patru principii-cheie. Aceste principii implică crearea la nivelul şcolii a unui
mediu caracterizat prin: (1) căldură, interes pozitiv, şi implicarea adulţilor, (2) stabilirea de limitele
ferme cu privire la comportamentul inacceptabil; (3) aplicarea consecventă a unor sancţiuni non-
punitive, non-fizice, pentru comportament inacceptabil sau de încălcare a regulilor şi (4), oferirea,
de către adulţii investiţi cu autoritate, a unor modele pozitive de comportament.
Programul funcţionează atât la nivel de şcoală, la nivel de clasă şi la nivel individual.
Obiectivul cel mai important este de a schimba oportunitatea şi structurile de recompensare"
pentru comportamentele de bullying (mai puţine oportunităţi şi recompense pentru manifestarea
comportamentelor de buling).
Intervenţia cuprinde un set de informaţii furnizate şcolilor, set de informaţii adresate
părinţilor, filme de vizionat în clasă precum şi chestionare, pentru şcoală, de evaluare a dimensiunii
problemei.
Cele patru mari strategii ale programului Olweus cuprind (Pepler, 1994; Smith, 1997):
- pregătirea personalului şcolar;
- dezvoltarea unor politici de disciplinare;
- informarea părinţilor;
- predarea valorilor prosociale conform unei curricule.
Cel mai important şi eficient rol de prevenire a comportamentelor agresive îl are profesorul.
O serie de activităţi desfăşurate de profesori, alături de trainingul pe abilităţi sociale au oferit un
program eficient de prevenţie a comportamentelor agresive.
Pentru elevii în rolul de victime se oferă un training de dezvoltarea abilităţilor de gestionare
a situaţiilor de expunere la comportamentele agresive ale colegilor.
Elevii-agresori primesc training pe managementul furiei, asertivitate, şi alte abilităţi de
auto-gestionare. Comportamentul lor are nevoie să fie monitorizat cu atenţie şi să primească cât
mai frecvent recompense pentru comportamentele adecvate, aplicându-se consecinţe clare pentru
actele de bullying. Părinţii primesc training de parenting pentru gestionarea comportamentului
agresiv.
Cele mai multe beneficii în ceea ce privește erliminarea Bullyingului le-ar aduce
schimbarea mentalității de la o vârstă cât mai fragedă. Acest lucru se realizează însă printr-un plan
pe termen mai lung ce ia în calcul următoarele:
1. Metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi jocurile de rol, prin care copiii să
înțeleagă postura în care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze
consecințele grave pe care neglijarea le poate avea.
2. Abordarea subiectului, la nivel de profunzime, la orele de dirigenție din școli ori în cadrul
orei de Consiliere și Orientare.
3. Organizarea de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu psihologi sau persoane care au fost
parte a fenomenului bullying și care au reușit să depășească situația, ca exemplu de bună
practică.

Pagina 21 din 28
4. Anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult (profesor, director, învățător, consilier
școlar, mediator școlar, supraveghetor / părinte) ori de câte ori este constatat un act de bullying
asupra unui coleg.
5. crearea unui system integrat de supraveghere a elevilor în școală
6. crearea unei rețele de instituții suport
7. întâlniri periodice între cadre didactice pentru dezvoltarea unor proceduri de intervenție în
situații de bullying
8. întâlniri periodice între conducerea școlii, părinți și reprezentanți ai claselor
9. realizarea unor materiale de prevenire a fenomenului bullying
10. întâlniri periodice între cadru didactic – părinți -elevi
11. stabilirea și impunerea unor reguli împotriva fenomenului bullying
12. activități / discuții despre bullying
13. identificarea potențialelor victime
14. identificarea potențialilor agresori
Ce sfaturi poți să-i dai copilului pentru a evita să devină victima?

 Incearcă să eviți astfel de persoane. Asta nu înseamnă că ar trebui să nu mai mergi la școala,
ci pur și simplu, să o iei pe un alt traseu.
 Pătrează-ți o postura dreaptă și curajoasă. Atunci când te afli într-o situație neplăcută,
posibilă victima a celor mai mari decât tine e normal să-ți fie frică. Incearcă să nu arați
acest lucru pentru că uneori o simplă atitudine mai curajoasă te poate salva din situație.
 Simte-te bine cu tine insuți! Nimeni nu e perfect, dar știm cu toții că se poate lucra la asta.
 Fă-ți prieteni. Sentimentul de apartenență la un grup te ajută să faci față conflictelor și
problemelor pe care le-ai putea întâmpina cu cei din afara grupului.
 Dacă cineva se leagă de tine, încearcă să nu răspunzi și să fii indiferent(ă).
 Vorbește cu un adult atunci când ai probleme. Nu ezita să ceri ajutorul cuiva dacă situația
devine periculoasă.
 Cum il ajuți pe copil pentru a nu fi afectat de bullying:
 Vorbește-i despre ce poate și ce nu poate controla
 Incearcă să afli de la copil cât mai multe detalii despre situația prin care trece. Folosește o
atitudine deschisă și comunicativă asigurându-ți copilul în același timp că nu vei face
nimic, ci doar vrei să afli adevărul. A-l forța să iți ofere cât mai multe detalii înseamnă a-l
pune într-o situație în care se simte constrâns, la fel ca și în relația cu agresorul său. Ai
răbdare cu el și asigură-l de toată încrederea și suportul tau.
 Consolideaza-i încrederea în el însuși.
 Incurajează-i originalitatea și exprimarea propriilor păreri, convingeri și valori. Il vei
ajuta astfel să își creeze o imagine de sine corectă și puternică, greu de zdruncinat de
vorbele răutacioase ale celorlalți.
 Ajută-l și permite-i să își faca prieteni. Dacă la școala nu găsește copii cu care să se
înțeleagă, orientează-l către alte grupuri în care se poate integra, înscriindu-l la cursuri
extrașcolare, ateliere pentru copii și permițându-i să participe la evenimente în cadrul
cărora poate cunoaște alți copii.
 Nu ignora problemele copilului și nu le diminua importanța. Este important să nu
adopți tu însuți/însăți atitudinea de victimă. Acționează pentru a-l apăra indiferent de

Pagina 22 din 28
statutul social pe care îl ai sau de atitudinea celor din jur. Violența la școală nu poate fi
tolerată sau minimalizată.
 Poți să vorbești cu copiii care îl agresează. E nevoie de puțin timp pentru a clarifica toate
detaliile problemei. E bine să cunoști și varianta celorlalți copii implicați în aceasta situație.
 Discută cu profesoara clasei agresorului și chiar cu conducerea școlii. Discuția cu cadrul
didactic este absolut necesară. In primul rând, el este cel care trebuie să intervină. Prezintă-
i situația așa cum o cunoști și cere-i părerea. Dacă nu ești mulțumit de măsurile luate de
cadrul didactic pentru a rezolva problema, este bine să apelezi la directorul școlii. Le poți
propune cadrelor didactice și conducerii școlii să implementeze programe de prevenire a
violenței în școli, pentru a evita ca asemenea situații să se repete.
 Poți lua legatura cu părinții agresorilor. Este posibil să întâlnești una dintre următoarele
categorii de părinți:
A. Cei care nu știu cum anume se comportă copiii lor. In astfel de cazuri e bine să
oferi cât mai multe detalii despre ce anume se întamplă cu copilul tău, oferă situații
concrete.
B. Cei care refuză să accepte imaginea pe care le-ai oferit-o despre copiii lor. In
astfel de situații foarte greu vei reuși să le arați părinților care este adevăratul
comportament al copilului lor. Poți încerca să vii cu dovezi clare, să îi pui pe copii
față în față ori efectiv să apelezi la cadrul didactic care să îți susțină afirmațiile.
C. Cei care știu cum se comportă copiii lor și nu vad nicio problema în asta. Unii
părinți sunt conștienți că au copii cu un comportament dificil și nu cred că este
necesar să ia vreo măsură. Majoritatea merg pe premisa că în viață trebuie să câștigi,
orice ar fi. Dacă trebuie să se bata pentru a câstiga ceva, pentru a fi pe primul loc
sau pentru a ieși în evideță atunci, să se bată. Aceasta este o concepție de viață pe
care nu o vei putea schimba singur așa că poți apela la o întâlnire cu părinții
respectivi mediată de consilierul sau psihologul școlar.
D. Cei care recunosc că au niște copii puțin mai “agitați” și care vor încerca să
rezolve problema. Cu aceștia va fi cel mai ușor de colaborat, pentru că vor fi
dispuși să gasească o soluție. Le poți oferi propria părere despre cum puteți rezolva
problema, arătându-te astfel dispus să colaborezi cu ei, pentru că va aflați de aceeați
parte.
Oricare ar fi ipostaza în care copilul tău este implicat în violența de la școală (agresor,
victimă sau spectator), este important să vorbești cu el despre acest fenomen, despre cum îi poate
face față și despre cum îl poti ajuta tu sau cadrele didactice.
O bună practică este un proiect din Austria în care elevii interesaţi au participat la cursuri
interactive de mediere a conflictelor, prin metode, cum ar fi: exerciţii de grup, joc de rol, tehnici
de prezentare, tehnici art-creative. Obiectivul principal este încurajarea elevilor în asumarea
responsabilităţii pentru o rezolvare a conflictelor din viaţa lor fără violenţă. În tematică se înscriu:
teorie şi practică despre conflicte, comunicare şi întelegere, dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi
sociale, cum ar fi: autocunoaşterea, asertivitatea, recunoaşterea şi exprimarea emoţiilor, empatia
şi oferirea de ajutor.
Un alt proiect de succes este „Împreună împotriva violenţei”, aplicat în 22 de şcoli din
Viena, Austria, care a avut ca obiectiv prevenirea violenţei prin medierea conflictelor de către copii
de aceeaşi vârstă („peer conflict mediation”). Ipoteza de lucru a fost aceea că tinerii aleg violenţa

Pagina 23 din 28
ca metodă de rezolvare a conflictelor nu pentru că este cea mai bună, ci pentru că nu cunosc alte
alternative pentru situaţiile cu care se confruntă şi astfel acţionează „cu ce le este mai uşor şi mai
la îndemână”. S-a introdus această practică educaţională, deoarece s-a constatat că elevii cu aceeaşi
vârstă şi cu aceleaşi interese sunt mai uşor acceptaţi decât adulţii de către ceilalţi elevi. Medierea
oferită de elevi este adesea, mult mai eficientă decât intervenţia adulţilor, mesajele sunt mai bine
„recepţionate” şi aplicate, atunci când sunt transmise de colegii lor.
Pentru pregătirea elevilor mediatori se propun activităţi despre: autocunoaştere şi
intercunoaştere, experienţe de rezolvare a conflictelor, cauze şi tipuri de conflicte, experimentare
şi analiză a propriului stil de rezolvare a conflictelor, exersare a neutralităţii şi a abilităţilor de
ascultare activă.
În Japonia, într-o şcoală, în urma constatării creşterii nivelului de violenţă/ bullying între
elevi şi între elevi şi cadre didcatice, o profesoară de desen a iniţiat şi implementat proiectul
„Creativitate plastică contra violenţei” (de exemplu: decupaje creative de primăvară sau dedicate
apei, într-o abordare transdisciplinară), prin care elevii acesteia au fost implicaţi în decorarea şcolii
şi implicit în crearea unui mediu pozitiv de învăţare. Sarcina elevilor era de a desena/ picta cu
acuarele, vopsele, culori speciale pereţii, ferestrele, uşile, dulapurile şcolii din incinta şi din afara
acesteia, în funcţie de anotimp, subiecte, interese, aptitudini, abilităţi etc. în timpul activităţilor
şcolare (unde tema sau subiectul lecţiei favorizau exprimarea plastică), dar şi în timpul pauzelor
sau vacanţelor. Şcoala a devenit astfel prietenoasă, mai frumoasă, rezultatul muncii în echipă,
împreună a „angajaţilor”. Dacă iniţial a fost doar un experiment, ulterior s-a extins la nivelul
tuturor copiilor şi cadrelor didactice din şcoală.
Rezultatele au fost benefice: scăderea incidentelor de tip bullying/ violenţă, scăderea
numărului de absenţe, îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale dintre elevi şi cadre didactice,
implicarea părinţilor în educaţia copiilor, obţinerea unor performanţe academice şcolare, creşterea
stimei de sine, optimizarea comunicării, negocierea conflictelor, luarea deciziilor, dezvoltarea
creativităţii, experimentarea lucrului în echipă, promovarea imaginii şcolii în comunitate şi-n
lume.
Un program foarte util şi apreciat a fost derulat în Marea Britanie, prin implicarea
comunităţii sportive de rugby în prevenirea combaterea violenţei/ Bullyingului în şcoli şi licee.
Programul se numeşte: „WAB” („Warriors Against Bullying” sau „Războinici împotriva
violenţei”) şi a fost implementat în 2002 – 2004, în Wigan, pentru elevii de gimnaziu şi de liceu,
pentru a deveni „jucători fair play” la şcoală şi în viaţa cotidiană.
Printre activităţile proiectului s-au numărat: training cu elevii care vor face parte din echipa
WAB, training cu profesorii, crearea unor materiale publicitare, competiţia posterelor, discuţii
asupra unor povestiri şi situaţii reale, lecţii susţinute de personalităţi marcante ale echipei naţionale
de rugby, active sau „în rezervă”, dar foarte implicate în viaţa comunităţii educaţionale. Rezultatele
au fost deosebite: au scăzut în proporţie de 60% manifestările de tip bullying din şcolile şi liceele
implicate în program.
Tot în Marea Britanie, „Buddy Bench” („Băncile prieteniei”) constituie un alt exemplu de
bună practică pentru prevenirea şi combaterea violenţei/ bullying în şcoală. „Băncile prieteniei”,
în număr de două până la cinci, sau la alegere, sunt decorate de elevi, cât mai creativ, după ce în
prealabil au fost achiziţionate. Acestea funcţionează ca nişte „insule” ale unei bune comunicări sau
„oaze” de încredere în sine şi în ceilalţi pe care copiii/cadrele didactice, orice angajat al şcolii le
pot „accesa”. Cum? Pur şi simplu se aşează pe bancă, în momentul în care se confruntă cu o

Pagina 24 din 28
problemă, o dificultate sau un conflict, pentru care nu au soluţii de rezolvare. Acesta este un punct
cheie, de fapt, prima fază în rezolvarea unui conflict, recunoaşterea existenţei unei probleme.
Concomitent cu amenajarea băncilor se realizează un program de formare al profesorilor şi elevilor
din şcoală (criterii de selecţie: pe baza unor scrisori de intenţie şi de recomandare sau cine doreşte,
în mod voluntar, respectarea echităţii de gen: fată şi băiat, a diversităţii: minorităţi, cu diverse
dizabilităţi etc.) în medierea conflictelor, cu un curriculum practic aplicativ: autocunoaştere,
intercunoaştere, tehnici de comunicare, tehnici de rezolvare şi negociere a conflictelor, luarea
deciziilor, inteligenţă emoţională. Persoanele participante la programul de training devin astfel
resurse în rezolvarea conflictelor şi medierea unor situaţii de violenţă/bullying. Impactul
programului se monitorizează prin măsurarea frecvenţei actelor de violenţă/ bullying, numărul de
participanţi, gradul de satisfacţie şi de utilitate la nivelul beneficiarilor.
În Romania a fost implementat programul 10 zile ale păcii (1-10 iunie), derulat de Centrul
Muncipal de Asistenţă Psihopedagogică Bucureşti în perioada 2003/ 2005. Printre activităţi
amintim:
 Lecţii antiviolenţă din Ghidul „Toleranţă zero pentru violenţa în familie”;
 Lecţii de dirigenţie şi activităţi de consiliere şcolară: stima de sine, încrederea în sine,
comunicarea, rezolvarea şi negocierea conflictelor, luarea deciziilor, managementul clasei,
dezvoltarea carierei, dezvoltarea creativităţii etc.
 Piese de teatru pe teme date sau la alegere: Flori şi box, Comunicare fără violenţă, Parola:
OK, Colţuri de stea, Simfonia fulgilor de nea, Ţipătul mut etc.
 Activităţi de formare cu părinţii, cadrele didactice;
 Ateliere de lucru cu grupuri mixte formate din elevi, părinţi, cadre didactice;
 Intervenţii la consiliile profesorale şi şedinţele cu părinţii;
 Carta antiviolenţă (Se creează o carte din foi de flipchart îndoite, din carton A2 sau coli
mari de desen. Elevii, cadrele didactice, managerii, părinţii realizează timp de 10 zile, Carta
Antiviolenţă sau pot găsi un titlu cât mai original, creativ, unic la care nimeni să nu se fi
gândit. Ei aleg numărul de pagini şi modalitatea în care o construiesc: poveşti, ce spun
experţii, date statistice, ghicitori, desene, poze, imagini, caricaturi. Pentru ca toată şcoala
să participe se pot trage la sorţi clasele şi grupurile care doresc să se implice: de exemplu,
1 Iunie – clasa a V-a C, clasa a VIII-a B, profesorii, 2 Iunie – clasele a VI a şi managerii
şcolari etc. Rezultatul produs, respectiv „Carta Antiviolenţă” va fi prezentată astfel încât
să fi e „vizionată” de toţi membrii şcolii: elevi, cadre didactice, părinţi etc. Se vor acorda
premii.
 Evenimente educaţionale: seminarii, simpozioane, ateliere de lucru, concursuri;
 Crearea unui spaţiu antiviolenţă în şcoală: o văcuţă creată de elevi şi pictată apoi de elevi
şi profesori, expunerea unor rezultate din alte proiecte şi bune practici, desene pe un perete
al şcolii (hol, clasă etc.), desene pe dulapurile din clasă sau pe uşile claselor (personalizare),
decoraţiuni interioare, aranjamente florale şi colţuri verzi în şcoală;
 Broşuri, ghiduri antiviolenţă, postere, fluturaşe, afişe, muzică, dans, poezie, cărţi de vizită,
poveşti, povestiri;
 Concursuri, competiţii sportive;
 Festival de umor, caricaturi – O ţară, o tradiţie, un popor, o etnie, un grup (managementul
diversităţii);

Pagina 25 din 28
 Ora de tăcere (cadrele didactice şi elevii comunică folosind numai limbajul nonverbal),
vizionarea pieselor de teatru „Costumele”, „Toujour l’amour”;
 Ziua complimentelor „Cuvântul magic” (pe foi de flipchart, clasele îşi adresează
complimente, afişate pe exteriorul uşilor de clasă);
 Ştafeta antiviolenţă (şcoli şi grădiniţe, schimb de experinţă între şcoli; de exemplu, şcoala.
X primeşte în vizită Liceul Y, o echipă formată din profesori şi elevi).
Un program de succes implementat în Italia a fost „Perechea/ Reţeaua de amici”, ca
experienţă de promovare a valorilor non-violenţei, prin implicarea directă a elevilor. „Amicii” sunt
elevi voluntari de aceeaşi vârstă sau mai mari, pregătiţi în domeniul: metodelor de rezolvare a
conflictelor, ascultării active, empatiei, afirmării de sine şi leadership-ului şi care oferă suport în
spaţiul formal/ nonformal/ informal. S-a observat că relaţiile interpersonale aflate în dezacord se
dezamorsează, incidenţele comportamentelor agresive se diminuează, episoadele de intimidare se
răresc, se dezvoltă empatia cu victimele, se ameliorează calitatea relaţiilor interpersonale în clasă,
creşte gradul de responsabilizare a spectatorilor.
În urma medierii, experienţele sunt pozitive, de tip „win – win” (câştig – câştig) pentru
părţile aflate în conflict. Activitatea de cooperare în echipă, perechea de amici se aplică pe
parcursul întregii şcolarităţi, pe când medierea/rezolvarea conflictelor şi ascultarea intensă de către
pereche este compatibilă după 9 ani, respectiv, 11 ani. O condiţie esenţială pentru succes este
suportul acordat de personalul care asigură în aceeaşi măsură proiectului, cel puţin 2 persoane:
consilier şcolar, psiholog, cadre didactice, părinţi, dar este important şi susţinerea din partea
echipei manageriale a şcolii.
„Profesori susţinători” este un program implementat în Irlanda şi se referă la acei profesori,
în mod special formaţi, care oferă suport celorlalţi colegi cu normă întreagă, pentru a asigura
dezvoltarea globală a elevilor. Concomitent s-au luat măsuri pentru promovarea siguranţei fizice
în şcoli.
Atmosfera din şcoală şi modul în care şcoala este organizată pot genera violenţă sau
nonviolenţă. Un studiu realizat în Israel promovează ipoteza demonstrată conform căreia climatul
şcolar este un indicator mai important pentru nivelul de violenţă care există într-o şcoală prin
comparaţie cu factorii externi, cum ar fi statutul socio-economic-cultural al mediului (sărăcie,
criminalitate, şomaj).
La crearea mediului pozitiv din şcoală contribuie în mod necesar: participarea elevilor la
luarea deciziilor, existenţa unor libertăţi şi responsabilităţi, arhitectura şi infrastructura adecvate
locaţiilor şcolare, aplicarea în mod coerent a regulamentelor, regulilor, acordurilor şi profesorilor,
asigurarea necesităţilor de confort elementar (toalete, apă, săpun, utilităţi, căldură, apă caldă,
cantină, material didactic, conexiune Internet, etc.).
În concluzie putem afirma faptul că ne dorim cu toții școli în care relațiile de colaborare,
colegialitate și prietenie primează. În fond, vorbim despre locul în care copiii obțin deprinderi
esențiale și dezvoltă relațiile definitorii pentru viitorul lor.

Pagina 26 din 28
BIBLIOGRAFIE
1. Olweus, D. (1978). Aggression in the schools: Bullies and whipping boys. Washington,
D.C.: Hemisphere (Wiley).
2. Olweus, D. (1993). Bullying at School: What we know and what we can do. Oxford:
Blackwell Publishers.
3. Olweus, D. (2001). Olweus' core program against bullying and antisocial behavior: A
teacher handbook. HEMIL-senteret, Universitetet i Bergen, N-5015 Bergen, Norway.
4. Olweus, D. (2002) A profile of bullying at school. Educational Leadership, Vol.60, pp. 12-
17.
5. Olweus, D. (2004). Bullying at school: Prevalence estimation, a useful evaluation design,
and a new national initiative in Norway. Association for Child Psychology and Psychiatry
Occasional Papers. No. 23, pp. 5-17.
6. Olweus, D., & Limber, S. (1999). Blueprints for violence prevention: Bullying Prevention
Program. Institute of Behavioral Science, University of Colorado, Boulder.
7. Solberg, M. & Olweus, D. (2003) Prevalence estimation of school bullying with the
Olweus Bully/Victim Questionnaire. Aggressive Behavior. Vol 29. pp. 239-268.
Juvonen, J. & Graham, S. (Eds.) (2001). Peer harassment in school. New York: Guilford
Publications.
8. Nansel, T. R., Overpeck, M., Pilla, R. S., Ruan, W. J., Simons-Morton, B., & Scheidt, P.
(2001). Bullying behaviors among U.S. youth: Prevalence and association with
psychosocial adjustment. Journal of the American Medical Association, Vol. 285, pp.
2094-2100.
9. Rodkin, P. C., Farmer, T. W., Pearl, R. & Van Acker, R. (2000). Heterogeneity of popular
boys: Antisocial and prosocial configurations. Developmental Psychology, Vol. 36, No. 1.,
pp. 14-24.
10. Smith, P.K., Pepler, D., & Rigby, K. (Eds.) (2004). Bullying in schools: How successful
can interventions be? Cambridge University Press.
11. O. Chris, articolul Speach buddies Parent’s Corner – 8 Tips For protecting your kids against
bullying, http://www.speechbuddy.com, 09.10.2013
12. Ghid Eyes on bullying¸ Education Development Center, http://www.eyesonbullying.
org/pdfs/toolkit.pdfhttp://www.childhelplineinternational.org/media/31675/9927_chi_
vac_report_single_pages.pdf, 09.10.2013.
13. Articol Youth Bullying/Abuse & Suicide, http://www.thechallengesofmentalillness.
com/p/bullying.html, 09.102013.
14. James, Alana, cercetare privind Bullyingul, http://www.nspcc.org.uk/inform/
research/briefings/school_bullying_pdf_wdf73502.pdf
15. Articol What is bullying?, http://bullyingcanada.ca/content/239900
16. Material bazat pe lucrarea lui Barbara Coloros, The bully, the bullies and the bystander,
http://www.swlauriersb.qc.ca/english/edservices/pedresources/bullying/bully.pdf
17. Articol Exploring the Nature and Prevention of Bullying, http://www.ksde.org/Default.
aspx?tabid=3913

Pagina 27 din 28
18. Raportul privind violenta impotriva copiilor, realizat de Child Helpline International, anul
2011http://www.childhelplineinternational.org/media/31675/9927_chi_vac_
report_single_pages.pdf, 11.10.2013
19. Williams, Emily C., Students activities, Washington State University,
http://bullyingproject.com/wp-content/uploads/2010/01/Anti-Bullying-Curricula-
Student-Program.pdf
20. Kalman, Izzy, articol „Why your anti-bullying program is not working”, http://
bullies2buddies.com
1. Analiza fenomenului bullying pe baza datelor inregistrate de Asociatia Telefonul Copilului
la 116 111, Romania, 2013,
http://www.telefonulcopilului.ro/uploaded/stop%20bullying/ASOCIATIA_TELEFONUL
_COPILULUI_GHID_PROFESORI.pdf
21. Dreikurs, Rudolf, Copiii fericiți, dr., Editura IPPA
22. Kalman, Izzy, Bullies to Buddies, Third Printing, The Wisdon Pages, NY, USA, 2010
23. Kalman, Izzy, articol “No name- calling week” weakens Children
http://bullies2buddies.com
24. http://www.parintibuni.ro/index.php/Psihoeducatie/strategii-validate-stiitific-de-
preventie-a-fenomenului-de-bullying-in-scoala.html
25. http://www.suntparinte.ro/stii-ce-este-Bullyingul
26. http://www.suntparinte.ro/mituri-despre-copiii-agresori-si-bullying
27. http://cjraedolj.ro/wp-content/uploads/2014/11/Fenomenul-de-bullying-in-scoli.pdf,
Profesor consilier scolar Durac Iulia CJRAE-CJAP Dolj / Lic. Teor. „Mihai Viteazul” –
Băilești.

Pagina 28 din 28

Fenomenul Bullying În Școală PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fenomenul Bullying În Școală PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ȘCOALA INCLUZIVĂ – ȘCOALĂ PENTRU TOȚI, curs acreditat (OMENCS 6217/23.12.

TEMA 4. Fenomenul bullying în școală

Cuvinte cheie: bullying, cyberbullying, comportament, prevenție, pedeapsă, agresivitate, mediu

4.1. Cadrul conceptual

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

 bârfeşte, ignoră, exclude, etichetează persoane;

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Dimensiunile fenomenului bullying

• Bullying fizic: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea / deposedarea de

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

• Bullying mascat, descris de Serviciile Australiene Vamale și de Protecție a Frontierelor

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

 4.2. Amploarea fenomenului de bullying

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Studii realizate la nivel internațional au indicat că bullyingul implică

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Copiii și tinerii cu dizabilități, tulburări de sănătate mintală, supraponderali, provenind din

Care sunt cauzele bullyingului?

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

4.3. Actorii implicați în fenomenul de bullying din mediul școlar incluziv

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Pe măsură ce vârsta celor implicați crește, probabilitatea ca trecătorii să intervină scade

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

1. au încredere în propria lor capacitate,

Nu există consens privind realitatea conform căreia studenții psihologic dezavantajați

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Iată caracteristicile generale ale agresorilor şi victimelor:

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

dezvolte relaţii sociale; sunt percepuţi ca incapabili de a se apăra, de a avea puncte de

Care este profilul celor ce agresează?

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

4.4. Fenomenul bullying – mit sau realitate?

Adevăruri despre bullying:

Miturile despre bullying

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

6. Mitul 6 - „Întotdeauna au fost agresori și întotdeauna vor fi.”

 4.5. Reducerea impactului fenomenului de bullying prin activități de prevenție în mediul

În practica școlară, majoritatea acțiunilor antibullying aplică 2 principii principale pentru

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Participarea părinţilor la programele de prevenţie şi intervenţie

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

APLICAȚII – Activități de prevenție la clasă

Școlari mari – ȘTIINȚA BULLYINGULUI

Adolescenți – MANAGER DE PROIECT

4.6. Recomandări și soluții de combatere – copilăria să rămână la locul ei

„O călătorie de 1.000 de pași începe cu primul pas”

Bullyingul sau tachinarea, umilirea, intimidarea apare uneori ca un rezultat al modului în

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

îmbrăca. În aceste situaţii o înţelegere şi o acceptare a diferenţelor individuale poate fi învăţată în

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Ce sfaturi poți să-i dai copilului pentru a evita să devină victima?

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

S-ar putea să vă placă și