Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
John C. Maxwell a fost pastorul bisericii Sky Line Weles Leyan din Lemon Grove
California 1981 este unul din cei mai recunoscuţi experţi din lume în domeniul liderismului,
considerat cel ai influent lider din congregatia sa, a tzinut numeroase seminare SUA pe tema
Conducerii, Relatziilor si Dezvoltarii. Mesajul sau ajunge la un mare numar de lideri prin cartile
si casetele audio si video. Îmbinând în modul cel mai reuşit ştiinţa conducerii cu propria
experienţă, profesionalismul şi eficienţa de lider, Maxwell a formulat 21 legi supreme
(principii generale ) ale liderismului, cunoaşterea cărora, fără nici o îndoială, conduc la sporirea
eficienţei nu numai a liderilor potenţiali, dar şi a acelor existenţi. El predă ştiinţa conducerii
practic în toată lumea. Maxwell a ocupat mai mult de 30 ani funcţia de conducere, a întemeiat 4
corporaţii si a scris o multime de lucrari in domeniu printre care:
,,Harta succesului”
,,Incepe sa gindesti”
,,Leadership de aur”
,, Lider la 360 grade”
,, Talentul nu este suficient”
,,Totul despre lideri, atitudini, relatii”
Legile expuse in lucrarea data funcţionează independent. Fiecare lege o completează pe
cealalta.
Lucrarea pe care am analizato poarta numele,,Douăzeci şi una de legi supreme ale
liderului formulate de John C. Maxwell contine o descrie ampla ale legilor supreme ale
liderului.Compartimentele cartii sunt urmatoarele:
2. LEGEA INFLUENŢEI
Adevărata măsură a ştiinţei conducerii este Influenţa - nici mai mult nici mai puţin -
Maxwell ( p.26)
Postul nu face persoana automat lider. Singurul lucru pe care ţi-l poate oferi un titlu este
puţin timp în plus fie pentru a creşte nivelul de influenţă pe care-l ai, fie pentru al elimina
definitiv.
Atunci când vine vorba de lideri şi ştiinţa conducerii oamenii adoptă o mulţime de mituri
şi de prejudecăţi .
Primul din ele este mitul managementului. O concepţie greşită şi larg răspândită e acea în care
managementul şi ştiinţa conducerii sunt văzute ca echivalente. Diferenţa dintre ştiinţa conducerii
(liderism) şi management constă în faptul că prima se referă la influenţarea altor oameni, în
timp ce managementul se concentrează asupra menţinerii sistemelor şi proceselor aferente.
Lee Iacocca ( fostul Preşedinte de la Chrуsler ) scria că uneori chiar şi cel mai bun
manager este ca un băieţel, care merge alături de câinele său mare, aşteptând să vadă în сe
direcţie o ia câinele, pentru a putea înainta.
Cea mai bună cale de a testa dacă o persoană este mai degrabă lider decât manager este
să-l pui să provoace o schimbare posibilă. Pentru a îndrepta oamenii spre o nouă direcţie trebuie
să poţi influenţa.
Al – doilea este mitul întreprinzătorului. Nici întreprinzătorul nu poate fi considerat lider.
Oamenii cumpără ce are el de vânzare, dar nu îl şi urmează. Întreprinzătorul nu
întotdeauna este şi lider. În cel mai bun caz el poate convinge oamenii pe moment, dar nu-i
poate influenţa pe termen lung.
Al treilea - mitul cunoaşterii. Nu te face lider neapărat şi coeficientul de inteligenţă
măcar că „cunoaşterea înseamnă putere”.
Al patrulea este mitul pionierului. Pentru a fi lider nu este suficient să fii primul ( spre
exemplu primul s-a urcat pe vârful Everest Edmund Hillary după escaladarea sa istorică mulţi
oameni ,,l-au urmat, în această încercare de cucerire însă asta nu a făcut din el un lider. Şi în
această expediţie şi în călătoria către Polul Sud el era un membru ce însoţea liderul.) Pentru ca o
persoană să fie lider, oamenii trebuie să-l urmeze în mod intenţionat şi să acţioneze
conform viziunii lui.
Al cincilea este mitul funcţiei. Nu poziţia te face lider „ ci liderul dă viaţă poziţiei”
(Stanleу Hufftу). Drept exemplu ar putea servi prinţesa Diana care la început a fost o simplă
educatoare, şi părea incredibil de timidă, pe parcurs ea şi-a depăşit îndatoririle care îi reveneau în
calitate de prinţesă regală. Graţie trăsăturilor ei de personalitate mai multe probleme sociale cum
ar fi combaterea bolii Sida, îngrijirea bolnavilor de lepră, depăşirea exploatării minierii au întrat
în agenda de lucru a lumii. După divorţ şi pierderea titlului influenţa ei a continuat să crească în
timp ce influenţa prinţului Charles şi a familiei regale era în declin – în ciuda poziţiei şi a
titlurilor pe care le deţineau. Ca dovadă poate servi faptul că ceremonia de înmormântare a ei a
fost transmisă de mass-media în 44 de limbi şi audienţa a acestui eviniment televizat a atins
numărul de 2 miliarde şi jumătate de persoane – de 2 mai mare decît numărul celor care au privit
nunta ei.
Un alt exemplu poate servi cazul când investitorii acţionari pe nedrept au concediat
liderul, care era în funcţie de preşedinte al companiei, pe Maurice Saatchi. Acesta benevol a fost
urmat de mai multe persoane. De la companie au plecat mulţi directori executivi. S-au refuzat de
serviciile firmei şi mulţi clienţi. În rezultat costul acţiunilor acestei organizaţii a scăzut.
Poţi fi sigur că excelezi ca lider, atunci când oamenii te urmează peste tot, fie chiar şi numai din
curiozitate (Colin Powel). Dacă nu te urmează nu eşti un lider aceasta este Legea Influenţei.
Esenţa puterii pe care o are influenţa constă în capacitatea de ai determina pe cei de lângă
tine să se implice. Dacă eşti o persoană de afaceri şi vrei să afle dacă oamenii tăi pot fi lideri,
trimite-i să facă muncă voluntară pentru comunitatea lor. Dacă reuşesc pe ceilalţi să urmeze în
timp ce lucrează pentru Crucea Roşie atunci veţi fi siguri că au influenţă. Drept exemplu că
liderismul poate fi învăţat poate servi cazul lui Abraham Lincoln. În tinereţe având funcţia de
căpitan şi neavând nici cea mai vagă idee despre militărie şi nici posibilitatea de a influenţa şi-a
găsit locul potrivit obţinând rangul de soldat. Însă pe parcurs prin mari eforturi şi pe baza
experienţei personale şi–a depăşit incapacitatea de ai influenţa pe ceilalţi devenind persoană
extrem de influentă şi remarcantă.
3. LEGEA PROCESULUI
Esenţa acestei legi poate fi formulată astfel ştiinţa conducerii se învaţă zilnic şi nu
într-o zi. Secretul succesului este ascuns în agenda noastră zilnică (Tag Short). Dacă investeşti
permanent în dezvoltarea ştiinţei conducerii, lăsând cunoştinţele să se multiplice, rezultatul
inevitabil este o dezvoltare armonioasă în timp.
La întrebarea dacă există persoane născute să fie lider Maxwell răspunde: „Da sigur că există...
Eu însă aştept să-l cunosc pe cel, care se naşte altfel”( P.26). Deşi este adevărat că unii oameni
se nasc mai dotaţi decât alţii, abilitatea de a conduce este un cumul de talente, care în marea lor
majoritate pot fi învăţate sau perfecţionate. Ştiinţa conducerii are multe faţete:
- respect
- experienţa
- putere emoţională
- talent
- disciplină
- avânt
- sincronizare
- viziuni etc.
După cum vedem mulţi factori care au legătura cu ştiinţa conducerii sunt intangibili. De
aceea liderii au nevoie de multă pregătire pentru a fi eficienţi.
Warren Bennis şi Burt Nanus consideră, că „Capacitatea unei persoane de a dezvolta şi
perfecţiona talentele este cea care diferenţiază liderii de cei care îi urmează. Liderii de succes
sunt cei care permanent învaţă. Ei sunt un rezultat al disciplinei şi perseverenţei. Scopul lor este
ca în fiecare zi să fie mai buni, să continue progresul din ziua anterioară.
Orice proces de dezvoltare trece prin 4 etape.
Prima etapă. Nu ştiu ceea ce nu ştiu. Atâta timp cît un om nu ştie cea ce nu ştie - nu
poate evalua.
Mulţi cred că liderii pot fi doar câţiva şi-i au în vedere pe cei care se află în fruntea unei
companii. Dacă oamenii ar şti că ştiinţa conducerii înseamnă influenţă şi că de-a lungul fiecărei
zi o mare parte din noi încercăm să influenţăm cel puţin 4 persoane, poate ar fi dorit să afle mai
multe despre conducere.
Epata a doua. Ştiu ceea ce nu ştiu. Asta o înţelegem când ne dăm seamă, că nimeni din
jurul nostru nu ne urmează. Prim Ministru englez Benjamin Disraeli avea o remarcă
înţeleaptă ,,a fi conştient de faptul că eşti un ignorat este primul pas către cunoaştere”.
Etapa a treia. Când persoana se dezvoltă, dezvoltarea începe să se facă simţită de ea.
Liderul ,consideră autorul , trebuie să-şi facă o credinţă de viaţă din a învăţa în permanenţă. Dacă
liderul va lucra în continuu asupra sa peste cinci ani va observa progresul. În 10 ani, abilitatea lui
de a conduce va fi foarte eficientă, iar peste 20 ani, dacă va continuă procesul de dezvoltare ( la
numai 39 ani) ceilalţi vor dori să înveţe de la el ştiinţa conducerii.
Etapa a patra. La etapă 4 nu mai este nevoie ca liderul să ia în consideraţie fiecare
mişcare pe care o face. La acest nivel conducerea devine aproape automată.
Ştiinţa conducerii se dezvoltă în fiecare zi. Pentru a conduce mâine, e necesar să înveţi
azi. Aceasta este realitatea impusă de Legea Progresului.
Secretul succesului în viaţă este să fii pregătit atunci când a venit timpul (Benjamin
Disraeli) .
Abilitatea de a conduce nu este statică. Indiferent de momentul în care porneşti poţi deveni mai
bun. Asta se referă şi la începători şi la cei care se află demult pe scena conducătorilor. De
exemplu nivelul de influenţă a lui Jimmy Carter a crescut continuu şi după ce a părăsit Casa
Albă. Integritatea personală şi implicarea programelor de caritate prin intermediul fundaţiei
Habitat pentru Umanitate au determinat creşterea influenţei sale oamenii sunt absolut
impresionaţi de ceea ce face el în prezent.
Pentru carieră e nevoie să te lupţi campionii nu devin campioni pe ring - acolo primesc doar
recunoaşterea. Unul dintre liderii cei mai mari ai Americii T. Roosevelt în timp ce era la Casa
Albă era renumit pentru antrenamentele regulate de box şi judo, pentru întrecerile cu caii şi
pentru plimbările cu forţă. În alte momente ale forţei sale a fost cowboy în Vestul Sălbatic,
explorator şi mare vânător precum şi ofiţer de cavalerie în războiul hispano-american.
Entuziasmul şi energia lui păreau inepuizabile. Când candida pentru postul de vicepreşedinte a
ţinut 673 de discursuri şi a călătorit 20 000 de mile. În momentul când Roosevelt se pregătea să
ţină un discurs a fost împuşcat în piept. Cu o coastă ruptă şi cu un glonţ în piept Roosevelt a
insistat să-şi ţină discursul de o oră înainte de a fi dus la spital. Şi asta cu toate că în copilărie era
bolnăvicios avea astmă, probleme cu ochii şi era incredibil de slab. Părinţii lui nu credeau că va
trăi. Punându-şi sarcina să-şi creeze un ,,corp” el cît a trăit a aplicat Legea Procesului. El şi-a
dezvoltat nu numai mintea dar şi corpul. A lucrat cu greutăţi, a urcat pe munte, a făcut patinaj, a
mers la vânătoare, a făcut box. Când a absolvit Harvardul deja era pregătit să intre pe scena
politică a lumii.
Şi, devenid Preşedinte, niciodată nu a încetat să înveţe şi să se dezvolte şi aceasta a condus la
acea că el a devenit un lider foarte puternic. În timpul mandatului său de preşedinte America a
devenit puternică, a fost construit canalul Panama, etc.
Când mandatul său de preşedinte a ajuns la final a plecat imediat în Africa, apoi în Brazilia unde
a participat în diferite expediţii şi a contribuit la explorarea râului Doubt. T.Roosevelt a murit în
somn, atunci vicipreşedintele Marchall a spus că moartea ar trebuit să-l ia în somn pentru că
dacă ar fi treaz moartea ar fi trebuit să se bată cu el. Când l-au ridicat din pat sub perna sa se afla
o carte. Până în ultima clipă el sa străduit să-şi îmbunătăţească cunoştinţele, încă exersa Legea
Procesului.
Dacă vrei să fii lider se necesită perseverenţă, nu ai voie să ignori Legea Procesului.
4. LEGEA NAVIGAŢIEI
Această lege poate fi formulată astfel – oricine poate să ţină cârma unei nave dar nu mai
un lider cunoaşte cursul.
În 1911 2 grupuri de exploratori au decis să fie primii oameni din lume care ajung la
Polul Sud, povestea lor este o ilustrare a Legii Navigaţiei. Unul dintre grupuri de exploratori era
condus de Roald Amundsen. El a trasat cursul călătorii cu atenţie înainte ca echipajul său să
pornească la drum. Amudsen a studiat metodele eschimoşilor şi a le altor călători experimentaţi
care mai fuseseră în Antarctica şi a hotărât că cea mai bună cale de acţiune era să transporte
echipamente şi proviziile în sănii trase de câini. A luat cu el schiori experţi şi bine cunoscători ai
câinilor.
Şi-a planificat deplasarea grupului în aşa mod ( 15-20 mile în 6 ore) ca şi oamenii şi
câinii să se poată odihni suficient. Planificarea şi atenţia acordată detaliilor era incredibilă. El a
localizat şi a marcat de-a lungul rutei toate punctele pentru aprovizionare. Astfel nu trebuiau să
care niciodată mai mult decât era necesar. Echipamentele folosite erau de cea mai bună calitate.
El a luat în consideraţie toate aspectele călătoriei. Le întoarse pe toate părţile, alegând variantele
cele mai bune. Şi răsplata nu a întârziat să apară.
Cealaltă expediţie a fost condusă de Robert Scott un ofiţer britanic care mai făcuse unele
expediţii în zona Antarcticii. Expediţia lui Scott nu semăna de loc cu cea a lui Amundsent. Scott
n-a respectat Legea Navigaţiei. În locul sănii cu câini el a ales sănii motorizate şi ponei (cai
mici), care n-au rezistat la frig. Hainele n-au fost alese grijuliu (oamenii au degerat). La fel de
ne reuşiţi erau şi ochelarii (omătul le nimerea în ochi). Proviziile şi apa nu erau niciodată
suficiente. Depozitele de alimentare erau aşezate în mod neadecvat (prea departe unul de altul şi
prost marcate. Erau în criză de combustibil şi nu puteau topi suficientă zăpadă ca urmare s-au
deshidratat cu toţii. La fine au murit la întoarcere, la 150 de mile de la tabără. Scott în jurnal a
lăsat inscripţia „Vom muri ca nişte gentlemeni. Cred că am demonstrat că îndrăzneala şi puterea
de a îndura, încă mai aparţin rasei umane”. Scott a avut curaj, dar nu a posedat ştiinţa conducerii.
Preşedintele companiei General Electric , Jack Welch spune: „Un lider bun este
concentrat tot timpul. … Să controlezi direcţia e mai bine decât să laşi direcţia să te
controleze. Liderii care navighează fac mai mult decât să controleze direcţia în care merg. Ei
vizualizează în mintea lor toată călătoria înainte de părăsi portul. Ei cunosc obstacolele înainte
ca acestea să apară la orizont”. Continuând gândul lui Welch Maxwell spunea că „ un lider
este cel ce vede mai mult decât ceilalţi, care vede mai departe faţă de ceilalţi şi care vede
înaintea celorlalţi”.
Navigatorii talentaţi sunt conştienţi tot timpul de faptul că alţi oameni depind de ei şi de
abilitatea lor de a stabili un curs bun.
Navigatorii buni:
• Se bazează pe analiza experienţei din trecut. Succesele acestora le vorbesc despre
aptitudinile, capacităţile lor, iar eşecurile despre presupunerile greşite şi metodele ce au
dat greş.
• Ascultă ce au de spus alţii.
A) Ei adună informaţii din mai multe surse, iau în consideraţie ideile membrilor echipajului;
B) Discută cu oamenii din organizaţiile lor pentru a descoperi ce se întâmplă la moment chiar şi
la cele mai mici nivele;
C) Comunică cu liderii din afară organizaţiei, care le pot fi mentori
• Examinează condiţiile înainte de a lua orice hotărâre. Ei îmbină spontaneitatea bazată pe
intuiţie cu responsabilitatea. Înainte de a lua o hotărâre prevede şi apreciază rezultatele
la care va conduce această decizie.
• Concluziile la care ajung navigatorii reprezintă fapte reale, viabile. Liderii buni au o
atitudine pozitivă faţă de persoanele pe care le conduc.
Ei au încredere că-şi pot proteja oamenii în timpul călătoriei. Ei nu întreprind nimic
până nu sunt convinşi în planurile proprii . Fără o astfel de încredere riscă să dea greş şi
în viaţa reală. Ei interpretează faptele realist, nu minimalizează obstacolele şi nu evitată
provocările. Uneori e foarte greu să echilibrezi optimismul şi realismul, intuiţia şi
planificarea, credinţă şi faptele . Dar un lider trebuie să reuşească s-o facă dacă doreşte
să fie un lider navigator eficient ( Maxwell p.48.).
Secretul legii navigaţiilor sunt pregătirile „când te pregăteşti bine transmiţi încredere şi
celorlalţi „ După Maxwell o aşa pregătire include următoarele etape:
• Planificarea cursului
• Determinarea ţelurilor
• Alegerea priorităţilor
• Lucru cu oamenii cheie ( pentru a vedea ce întrebări, ce probleme pot apărea lucru
individual aparte cu cei ce stau la îndoială pentru ca ei să accepte ideea)
• Prevederea unei perioade de timp ca oamenii să se deprindă cu ideea.
Navigatorul trebuie concomitent să se aştepte şi la probleme şi la succes: Oamenii
permanent trebuie să aibă informaţii despre succese şi realizări. Pentru a fi siguri că se merge
pe drumul bun planurile şi rezultatele obţinute periodic trebuie revăzute.
Această lege succint poate fi formulată astfel - încrederea stă la baza ştiinţei conducerii .
Maxwell consideră, că chiar dacă ai devenit lider recunoscut nu se merită să excluzi unele etape
necesare ce asigură luarea unei hotărâri eficiente, oricât de mare ar fi perioada de când eşti lider.
Orice luare de decizie trebuie pregătită. La început se convoacă liderii şi se cere părerea, se
răspunde la eventualele întrebări, se expun în detalii propunerile. Mai târziu se acordă timp ca
aceştia să-şi execute influenţa în mijlocul apropiaţilor lor. Atitudinea învingătorului are ca
urmare, pierderea credibilităţii liderului. Credibilitatea merge întotdeauna mână în mână cu
caracterul. Preşedintele PepsiCo, Craig Weatherup susţine „Oamenii vor tolera greşelile oneste,
dar dacă le înşeli încrederea, va fi foarte greu să-i câştigaţi înapoi”. Anthonу Harrigan,
Preşedintele Consiliului American pentru Industrie şi afaceri a spus: „Rolul caracterului a fost
întotdeauna elementul cheie al dezvoltării sau căderii unei naţiuni.... caracterul este singura armă
eficientă, împotriva forţelor interne şi externe, care duc la dezintegrarea sau colapsul unei ţări”.
„Dacă oamenii nu ştiu la ce să se aştepte de la tine ca lider, la un moment dat nu-şi vor mai dori
să fie conduşi de tine” (Jerrу West).
Caracterul trebuie să fie integru şi puternic. Respectul, care–i absolut esenţial pentru lider, se
câştigă prin luarea de decizii înţelepte, recunoaşterea greşelilor şi prin punerea intereselor
oamenilor şi ale organizaţiei mai presus de interesele personale. Exemplu cu McNamara şi
Kennedy care au dezinformat oamenii în ce priveşte războiul din Vietnam pierzându-şi în aşa
mod încrederea publicului american.
„Singurul lucru, care se întoarce din mormânt şi refuză să fie înmormântat este caracterul unui
om” (J. R. Miller). Acest lucru este adevărat. Ceea ce a fost omul respectiv supravieţuieşte şi nu
poate fi îngropat în veci.....
Caracterul face încrederea posibilă, iar încrederea face ştiinţa conducerii posibilă. Aceasta
este – Legea Bazei Solide.
7. LEGEA RESPECTULUI
Oamenii îi urmează în mod natural pe liderii care sunt mai puternici ca ei. Aceasta este
Legea Respectului.
Când oamenii respectă pe cineva ca persoană, o admiră. Când o admiră ca prietenă o
iubesc. Când o respectă ca lider, o urmează. Dacă o persoană are capacitatea de conducere mai
mare, ea va recunoaşte foarte repede prezenţa sau lipsa acestei capacităţi la ceilalţi.
Cel mai mare test al respectului apare când un lider face schimbări majore în organizaţia sa
( exemplul cu Hariet Turbant).
Cu cît liderul este mai puternic, cu atât mai mulţi îl vor urma. Acesta este secretul Legii
Respectului.
8. LEGEA INTUIŢIEI
Această lege poate fi formulată astfel - liderul evaluiază totul prin înclinaţia către
ştiinţa conducerii.
Această lege e una din cele mai greu de înţeles fiindcă ea se bazează pe fapte, plus
instinct şi alţi factori intangibili ( care nu pot fi atinşi , de neatinşi). Intuiţia unui lider este
uneori factorul care separă liderii mari de cei mediocri. Liderii percep detalii cărora alţii nu le
dau atenţie. Deci pentru a deveni lider bun trebuie mărită sensibilitatea.
Cei mai buni jucători de fotbal pot vedea lucrurile pe care alţii nu le văd, fac schimbarea
înainte ca cineva să-şi dea seamă ce se întâmplă.
Înclinaţia spre activitatea de conducere se manifestă în aceea că liderii văd totul şi instinctiv ştiu
ce să facă, citesc şi redau în acelaşi moment nenumărate elemente intangibile ( exemplu
generalului american Schwarzkopf care era în stare să transforme situaţiile rele în favoarea lor
datorită intuiţii sale excepţionale el dint-un batalion fără morală a făcut o unitate militară
excepţională).
Intuiţia poate fi înnăscută dar şi învăţată prin muncă grea. Dar în ambele cazuri ea se poate
dezvolta.
Eu a-şi compara intuiţia cu priceperea oţelarului de a înţelege ce se întâmplă cu metalul
în soba de topit după culoarea lui. Dorind să întreacă un alt vehicol, şoferul simte situaţia în
întregime, fără analiza aparte, distanţa dintre maşini, viteza vehicolului propriu, şi a celor pe
care doreşte să-l depăşească şi a celei ce-i vine în faţă.
Ei analizează nu numai rezultatele din trecut, dar şi întrevăd unde se îndreaptă în viitor.
Ei ca şi când ar simţi schimbarea , care pluteşte în aer.
Liderii iau în consideraţie orice resurse disponibile şi în primul rând resursele umane
proprii şi ale celorlalţi.
„ Dacă atunci când întri într-o cameră, nu pricepi cine este pro sau contra ta, nu ai ce să cauţi în
politică (Preşedintele Americii Lincol Jonnson). Liderii simt ce se întâmplă cu oamenii de lângă
ei , şi aproape instantaneu (foarte repede, brusc) î-şi dau seama de speranţele, temerile şi grijile
lor.
Legea intuitiei spune ca Liderii mai bine ca alţii percep: situaţia lor , propriile lor resurse,
oamenii şi pe sine însuşi ( puteri, talente, slăbiciuni etc )
„ Nimeni nu poate crea lucruri măreţe dacă nu e complet sincer cu sine” James
Russelle Lovell.
Ceea ce vezi rezultă din ceea ce eşti. Unul vede frumuseţea naturii (pădurea, râul) altul vede
resursele nefolosite.
Toată lumea este în stare să dezvolte un anumit grad de intuiţie. Putem vorbi de trei nivele ale
intuiţiei de lider.
• La primul nivel sunt lideri, care văd în mod natural, ei sunt născuţi cu o predispoziţie
specială pentru conducere şi înţeleg oamenii instinctiv şi ştiu cum să-i mişte dintr-un
punct în altul. Oamenii cu intuiţie nativă se pot folosi la maxim de ea şi au şansa să
ajungă lider de cel mai înalt calibru.
• La nivelul doi se referă persoanele cu intuiţie informată adică acei care îşi dezvoltă
intuiţia.
• La nivelul trei se referă persoanele care nu au nici o legătură cu ştiinţa conducerii şi care
nu manifestă nici un interes în dezvoltarea talentului unui lider ei vor urma pe alţii toată
viaţa lor.
Ori de câte ori liderii au o problemă ei o evaluiază automat şi încep să o rezolve cu
ajutorul Legii Intuiţiei.
Intuiţia ajută la schimbări radicale fără care o îmbunătăţire semnificativă a stării
lucrurilor este imposibilă. Din cele expuse reiese că ştiinţa conducerii este mai mult artă
decât ştiinţă.
9. LEGEA MAGNETISMULUI
Această lege poate fi formulată astfel – „cine se aseamănă se adună!" (elevii buni îşi
petrec timpul cu elevii buni).
Este posibil ca un lider să înceapă să recruteze oameni diferiţi de el pentru a-şi completa slăbiciunile
şi a-şi concentra atenţia în zona lor de forţă, dar nu acestea sunt cei pe care îi atrage în mod normal.
Persoanele care urmează liderul împărtăşesc cu el câteva elemente de bază:
1) Atitudini identice faţă de viaţă (fie că văd viaţa ca o serie de oportunităţi şi provocări emoţionale, fie
că permanent plâng cât de prost merg lucrurile);
2) Generaţia. Oamenii au tendinţa de a atrage oamenii de aceeaşi vârstă.
3) Mediul. Oamenii care provin din acelaşi mediu social (rural sau urban din intelectuali sau
ţărani etc.) se atrag;
4) Valori asemănătoare ( acest element este principalul) Kennedy, când a pus bazele Corpului
pentru pace şi a chemat oamenii să servească această cauză le-a spus; „ Nu vă întrebaţi ce
poate face ţara pentru D-voastră; întrebaţi-vă ce puteţi face d-voastră pentru ţară!"
5) Experienţa de viaţă care determină aşteptările oamenilor de la lider;
6) Abilitatea pentru ştiinţa conducerii. Liderii buni atrag liderii buni. Dacă persoanele atrase
de lider sunt mai bune, liderul trebuie să-ţi îmbunătăţească profilul.
10. LEGEA CONECTĂRII
Potenţialul unui lider este determinat de cei, care îi sunt apropiaţi lui.
Oamenii pot fi buni, dar fără a avea lideri puternici, organizaţia nu poate
prospera. Dacă oamenii apropiaţi liderului sunt puternici, arunci el poate avea un impact
mai mare. Fără asta n-are nici o şansă. ,
Pentru o nouă creştere a organizaţiei este nevoie de ridicat nivelul liderilor din cercul intern.
Liderii organizaţiei concrete se împart în trei grupe: slabi, medii şi buni. Schimbarea liderilor se
efectuează în trei etape: 1) urgent liderii cei mai slabi se înlocuiesc cu lideri buni pe care îi are la
dispoziţie şeful; 2) câte unul se schimbă liderii de mijloc fiind înlocuiţi cu liderii foarte buni din afara
organizaţiei; 3) grupul de liderii mai puternici se ajută să devină cei mai buni.
Fazele angajării liderilor noi: 1) lideri buni;
2) lideri foarte buni;
3) cei mai buni lideri;
Fazele înlocuirii liderilor vechi: 1) cel mai slab din trei;
Această lege succint poate fi formulată astfel - este nevoie de un lider pentru a
promova alt lider
J. Maxwell în rezultatul unui sondaj a stabilit că:
1.Au ajuns în postura de conducere atunci când organizaţia lor trecea printr-o criză şi
erau obligaţii să facă ceva : 5 % din toţi liderii au talent înnăscut şi sunt în stare să navigheze
singuri doar 10%, iar 85% ( mai mult decât 4 din cinci ) sau format ca lideri datorită celor , care
le-au fost mentori.
Acesta este efectul legii multiplicării. Este nevoie de un lider pentru a promova alţii
liderii. Numai liderii sunt capabili să dezvolte alţi lideri.
Însă în acelaşi timp nu toţi liderii neapărat pot creşte lideri. Şi asta se întâmplă din mai
multe cauze.
• Unii nu înţeleg cât este de important să creşti lideri. Alţii se centrează pe cei
ce-i urmează şi le oferă atât de mult, încât să nu le rămână nimic şi pentru oamenii cheie.
• Al treilea manifestă lipsă de încredere.
În multe competiţii, dacă unul câştigă altul pierde. Însă procesul de creştere a liderilor
este opus. (Apăsându-l pe unul de umeri în jos tot mai în jos ne ducem şi noi).
Să devii lider nu e suficient să poţi lucra cu oamenii, să înţelegi priorităţile, să te dezvolţi
permanent în baza unui plan propriu . E absolut necesar să cunoşti sacrificiile pe care trebuie să
le faci ca să fii lider.
Indiferent de sfera de activitate principiile de conducere sunt aceleaşi şi ele pot fi
învăţate.
Liderii care dezvoltă alţi lideri:
• Fac din dezvoltarea altor lideri priorităţile principale ale vieţii sale (dacă
numărul liderilor este mare potenţialul organizaţiei creşte).
• Sunt capabili să-i depisteze şi să-i atragă (Legea magnetismului) şi să le câştige
respectul.
• Creează un mediu energic în care ştiinţa conducerii este în mare preţ.
Oamenii acceptă mai întâi liderul şi de-abia după aceia viziunea acestuia.
(Exemplu lui Mahatma Gandi numit „suflet mare” viziunea căruia cu referirea libertate a fost
acceptată fiindcă fuseseră deja impresionaţi de el ca lider). Liderul găseşte visul şi apoi
oamenii. Oamenii însă întâi găsesc liderul, apoi visul. În viaţa mulţi cred, că dacă au o cauză
bună oamenii vor dori automat să-i urmeze. Însă în realitate oamenii nu caută la început cauze
meritorii. Ei urmează liderii merituoşi, care promovează cauze merituoase.
(Dacă liderul nu are suficientă credibilitate în faţa oamenilor săi, nu are importanţă cît de
minunată este viziunea lui).
Dacă un întreprinzător a avut odată succes după aceia îi va fi uşor să găsească finanţările
necesare. Dacă l-au acceptat ca persoană îi vor accepta şi ideile.
Oamenii vor să meargă alături de oameni cu care se înţeleg.
E foarte însemnat ca liderul, înainte de a-şi propune şi implementa ideile să rezerveze
suficient timp ca oamenii să-l accepte. ( Maxwell).
Această lege poate fi formulată astfel - avântul este cel mai bun prieten al liderului.
Uneori el desparte victoria de înfrângere. În dictionar, avântul se defineşte ca vioiciune, energie
în mişcări, progres deosebit, creştere, dezvoltare rapidă. A lua avânt înseamnă a se dezvolta
vertiginos. Fază a ciclului economic în care producţia se desfăşoară, de regulă, pe o bază tehnică
nouă depăşind punctul cel mai înalt atins în ciclul anterior; în timpul crizei. Avântul se mai
identifică cu elanul: având însufleţire, entuziasm, energie vitală, complex de mişcări ajutătoare
care precedă executarea unei sarcini.
De avânt în mod special e nevoie atunci când liderul pregăteşte o schimbare în
organizaţia sa. Aşa cum fiecare marinar ştie că nu poţi mânui cârma dacă nava nu se află în
mişcare, aşa şi liderii de excepţie înţeleg că schimbarea direcţiei necesită un progres prealabil.
Ca să trezească avânt liderul trebuie: 1) să înţeleagă că dacă nu se vor realiza aceste
schimbări organizaţia sau ţara vor fi condamnate; 2) ei trebuie să aibă şi dorinţă fierbinte de a
schimba starea lucrurilor.
Avântul apare în rezultatul realizării mai multor paşi mici. Totul începe cu un pic de
progres. Primii paşi reuşiţi provoacă încredere şi speranţă. Apare interesul, starea de
perspectivă, inspiraţia, entuziasmul. Ca să apară entuziasmul trebuie să munceşti din greu şi să
fii hotărât să obţii excelenţă.
Pentru a include oamenii în aşa schimbări liderul trebuie să poată inspira, uimi, amuza, în
unele cazuri chiar şi intimida oamenii. Când apare avântul viitorul pare strălucitor, obstacolele
mai mici, iar problemele temporare.
Avântul îi face pe lideri să arate mai bine decât în realitate. Când liderii au avântul de
partea lor oamenii îi cred genii, lipsurile par de domeniul trecutului. Uită greşelile făcute de
lider. Avântul ii ajută pe susţinători să acţioneze mai bine.
Când organizaţia este condusă de un lider puternic care se află în plin avânt oamenii sun motivaţi
şi ca urmare performanţele lor sunt mai bune.
E mai uşor să dezvolţi, decât să-l stârneşti.(Schiorii pe apă ştiu că este mai greu să te
ridici la suprafaţă decât să te menţii de asupra).
Avântul este cel mai puternic agent de schimbare. Cu elan suficient aproape orice schimbare este
posibilă. Constituie o problemă şi menţinerea elanului timp îndelungat în caz de obstacole
serioase.
Această lege poate fi formulată astfel - un lider trebuie să renunţe întotdeauna la ceva
pentru a merge mai departe. Trebuie să renunţi pentru a urca (evalua).
Legea sacrificiului stipulează că un sacrificiu rareori aduce succes. Liderul trebuie să fie gata
să facă orice pentru a trece la nivelul următor (chiar şi să-şi calce pe mândrie, să-şi reducă semnificativ
salariu, în unele cazuri să rişte şi cu viaţa).
„A fi lider înseamnă a da exemplu. Când te afli într-o astfel de poziţie oamenii îţi urmează
mişcările pas cu pas.” (Lee Iacocca). Pentru a avea succes toţi trebuie să facă sacrificii.
Mulţi oameni doresc să urce pe scara ierarhică a corporaţiilor, deoarece ei cred că libertatea şi
puterea sunt premiile care îi aşteaptă în vârf. Ei nu îşi dau seama că natura reală a unui lider este
sacrificiul. Acest lucru mulţi dintre ei îl vor realiza chiar la începutul carierii lor. Ei vor conştientiza că
sacrificiul este necesar. Oamenii renunţă la multe lucruri pentru a avea acces la cât mai multe
oportunităţi.
Sacrificiul este un proces neîntrerupt, nu ceva ocazional. Pe lideri orice pas înainte îi costă
ceva. O regulă a liderului consideră Maxwell ar trebui să devină următoarea: Dacă ştii că este o
mişcare corectă, nu ezita că faci sacrificiu necesar.
Liderii care vor să crească trebuie să facă mai mult decât să accepte o reducere ocazională a
salariului. Ei trebuie să renunţe şi la propriile drepturi, inclusiv la dreptul de a se gândi la sine. (Gerald
Brooks).
De obicei, cu cât un lider urcă mai sus şi sacrificiile sunt mai mari. Liderii
eficienţi sacrifică multe lucruri bune pentru a se dedica celor mai bune. Aşa funcţionează legea
sacrificiului. Dacă liderul vrea o poziţie el trebuie să accepte şi responsabilitatea acesteia. Pentru a
rămânea în vârf, liderul trebuie să renunţe şi la mai multe.
Această lege poate fi formulată astfel - liderii mari ştiu că momentul în care conduci este la
fel de important ca ceea ce faci şi direcţia în care te îndrepţi.
Ori de câte ori un lider face o mişcare, există patru direcţii:
• O acţiune greşită într-un moment nepotrivit duce la dezastru;
• O acţiune potrivită la un moment nepotrivit aduce rezistenţă. Există o
singură cale prin care poţi vedea ce trebuie făcut; O alta prin care vezi când trebuie să faci
mişcarea următoare. Dacă un lider judecă greşit în continuu, chiar şi lucrurile mici oamenii încep
să creadă că susţinerea acelui lider este o greşeală;
• O acţiune greşită într-un moment potrivit este o greşeală;
• O acţiune potrivită într-un moment potrivit duce la succes.
REZULTATELE SINCRONIZĂRII
ACŢIUNE/SINCRONIZARE
Această lege poate fi formulată astfel - pentru a determina o creştere e nevoie ca liderul să-
şi formeze susţinători. Dar, pentru a multiplica dezvoltarea, e nevoie ca el să adune şi să
formeze lideri.
Orice lider care aplică Legea Dezvoltării Explozive, trece de la matematica susţinătorilor la
matematica liderilor. Liderii care dezvoltă numărul susţinătorilor îşi măresc organizaţia cu câte un
om odată. Liderii care dezvoltă lideri îşi multiplică dezvoltarea, deoarece fiecare lider creat de ei
aduce cu sine susţinătorii săi. Dacă liderul adaugă organizaţiei 10 susţinători, ei vor avea puterea a
zece oameni în plus. Dacă el adaugă 10 lideri, va avea puterea acestora plus puterea susţinătorilor
acestora şi a altor lideri pe care ei îi influenţează. Aceasta este diferenţa dintre adăugare şi
multiplicare. Pentru a ajunge la cel mai înalt nivel trebuie să dezvolţi, nu pur şi simplu lideri, dar
lideri ai liderilor.
Această lege poate fi formulată astfel - valoarea cea mai de preţ a unui lider este
succesiunea.
În foarte multe cazuri plecarea sau moartea unui lider de mare succes este însoţită de
scăderea productivităţii organizaţiei şi chiar de falimentul acestea. Asta se întâmplă din cauza că
liderul nu şi-a pregătit succesorul.
Liderii care aplică Legea Moştenirii sunt rari. Dar cei care o aplică lasă în urma lor un
succesor făcând următoarele:
• Conduc organizaţia „pe termen lung”. Întotdeauna caută să servească interesele
companiei şi ale acţionarilor acesteia, îşi pregătesc din timp un succesor;
• Creează o cultură a liderilor;
• Se sacrifică astăzi pentru a-şi asigura succesul de mâine;
• Pune echipa înaintea indivizilor. Cu cât organizaţia este mai mare, cu atât echipa
de lideri trebuie să fie mai numeroasă;
• Părăseşte organizaţia cu integritate.
Un aşa lider a fost Preşedintele Companiei Coca-Cola după moartea căruia ea a continuat
să prospere.
Maxwell consideră că dintre toate legile Legea Moştenirii este aplicată cel mai puţin,
însă realizările vin atunci când cineva este capabil să facă lucruri mari pentru el. Succesul vine
când liderul le dă posibilitatea celor care îl susţin să facă lucruri mari alături de el. Lucrurile
semnificative apar când el dezvoltă alţi lideri care să facă lucruri mari pentru el. Dar o
moştenire este creată numai atunci când o persoană determină organizaţia de a face lucruri
mari fără el...(pag.190).
Conclizii
Lucrarea ,, Două zeci şi una de legi supreme ale liderului formulate de John C. Maxwell”
relatata succint mai sus este una din cartile de capatii pe care ar trebui sa le aiba un bun
profesionist in domeniul comunicarii. Cred ca anume aceste legi sunt legile nescrise ale unui
lider de succes care ar trebui sa le urmeze si sa le implementeze pe tot parcursul activitatii sale.
Lucrarea data cred ca ar trebui sa stea la bazele formarii profesionale a multor specializari din
cadrul unuiversitatii deoarece aceste teorii pot fi aplicabile in foarte multe domenii si vor aduce
mai mult succes organizatiilor din care ulterior vor face parte proaspetii specialisti cit si viitorii
profesionali. Am citit cu placere cartea data si am ramas placut surprinsa de multitudinea de
exemple, imbolduri si fraze pe care le sorbeam parcurgind pagina cu pagina. Mi-a placut cartea
si consider ca merita citita de catre orcine caci multe din ,,legile”acestei carti sunt utile in diferite
sfere ale activitatii noastre.