Universitatea de Ştiinţe Agricole si Medicină Veterinară Cluj-Napoca

ŞCOALA DOCTORALĂ
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

IULIAN VASILE ILIE

CERCETĂRI CU PRIVIRE LA INFLUENŢA

UNOR ANESTEZICE INHALATORII ÎN
NARCOZA LA CÂINE

(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)

Conducător ştiinţific
Prof. Univ. Dr. Nicolae Mateş

CLUJ-NAPOCA
2011

283
 Partea I
Anestezia, prin definiţie, are ca obiectiv suprimarea senzaţiilor în general
şi a senzaţiei de durere în special. În conceptul biomedical actual, anestezia, (suprimarea
temporară a sensibilităţii) este considerată ca o reorganizare funcţională a sistemului
nervos, care poate varia de la o formă superficială la una profundă, obţinută gradat şi
reversibil, prin administrarea unor substanţe (anestezice) capabile să interfereze
funcţional sistemul nervos central sau periferic.
Anestezia se face după un riguros examen al animalului pentru evidenţierea
activităţii cardio-respiratorii, a funcţiei hepato-renale şi digestive. Examenul va fi dirijat
de asemenea, asupra echilibrului vago-simpatic, deoarece în practică se pot întâlni
animale nervoase, agitate - deci simpaticotonice sau din contră animale pletorice-
vagotonice. În cazul unor pacienţi la care se suspectează insuficienţe hepatice sau renale,
stări anemice, cardiopatii, etc., examenele paraclinice fie ele biochimice ale sângelui, fie
hematologice, EKG, sunt de un mare ajutor în stabilirea protocolului de anestezie adaptat
fiecărui individ în parte.
Pregătirea animalului în vederea anesteziei generale nu se adreseaza doar tubului
digestiv (dieta alimentară şi hidrică) ci se va corecta orice dezechilibru (fie volumetric,
fie hidroelecrolitic) pentru a preveni orice complicaţie intra şi postoperator (bradicardii
survenite în timpul operaţiilor pe zona cefalică – ochi, urechi), probleme de coagulare a
săngelui precum şi controlul durerii în timpii peroperatori. Deşi protocolul tehnic de
realizare a unei anestezii generale cu ajutorul anestezicelor volatile este laborios,
luxuriant, necesită tehnică şi personal calificat el are nete avantaje faţă de protocolul
clasic al unei anestezii fixe. Pe parcursul unei anestezii generale există 2 mari linii de
supravieţuire a unui animal: cateterul fixat la nivelul unei vene periferice şi sonda
endotraheală. Numai având fixate aceste două linii de acces către sistemul cardivascular
şi cel respirator putem interveni de manieră eficace şi în timp util în caz de insuficienţă
cardiacă cu prăbuşirea sistemului vascular sau în caz de apnee, fără precipitări ale
personalului şi momente de panică. Pe de altă parte, posibilitatea controlării permanente a
eliberării de anestezice volatile concomitent cu actul respiraţiei în doze minime necesare
menţinerii anesteziei pe un interval de timp necesar actului chirurgical, aduce reale
beneficii. Avantajele semnificative ale anesteziei generale folosind anestezice inhalatorii
faţă de anestezia fixă, derivă şi prin faptul că putem monitoriza şi controla instrumental
anestezia.
Narcoza, este denumită şi anestezie generală profundă caracterizîndu-se prin
pierderea reversibilă a sensibilităţii generale, a mobilităţii voluntare şi reflexe, a stării de
vigilitate, cu păstrarea funcţiilor vitale. Clinic se traduce printr-un somn narcotic, de
intensitate diferită, în funcţie de drogul administrat şi doză. Narcoza se produce în urma
acţiunii inhibante asupra SNC în special şi a întregului organism a unor anestezice de
mare diversitate chimică. În funcţie de doza administrată, profunzimea inhibiţiei variază
de la sedaţie, la hipnoză şi narcoză. Narcoza se poate realiza cu substanţe narcotice
stabile care pot fi administrate pe căi diferite: enterală (orală) şi parenterală (prin injecţii)
şi cu substanţe narcotice nestabile (lichide volatile sau gazoase) ce se pot administra prin
inhalaţie.

284
 Stadiile şi semnele clinice ale narcozei, se instalează treptat iar fiecare stadiu
este caracterizat de anumite semne clinice specifice. Astfel putem distinge:
Stadiul I, de analgezie sau prenarcoză sau stadiul cortical corespunde perioadei
imediate administrării narcoticului, el fiind rezultatul deprimării progresive al cortexului
cerebral şi al blocării căilor polisinaptice. Se pot distinge 2 faze: faza I în care poate fi
observată o stare de agitaţie şi care corespunde pătrunderii narcoticului în celulele
nervoase ale cortexului; animalul poate prezenta stare de agitaţie, tuse, salivaţie, micţiuni
repetate, defecări şi vomă., faza II, în care are loc inhibiţia, animalul devine indiferent
faţă de mediu, îşi pierde controlul, devine liniştit, respiraţia şi pulsul devin mai
accelerate.
Stadiul II, de narcoză cu reflexe, denumit şi stadiul de excitaţie sau a
răspunsurilor necontrolate. se caracterizează clinic prin hipnoză, imobilizare în decubit,
cu păstrarea reflexivităţii cutanate, musculare şi oculare.
Stadiul III, sau stadiul de anestezie (stadiul chirurgical), corespunde din punct de
vedere farmacologic cu inhibiţia generalizată a SNC, cu excepţia bulbului. Clinic,
narcoza se manifestă prin liniştirea animalului, dispariţia sensibilităţii, prezenţa relaxării
musculare. Respiraţia devine simplă şi regulată, pupilele sunt în mioză, reflexul palpebral
este prezent sau absent în funcţie de planul stadiului de narcoză (4 planuri), reflexul
corneean diminuat sau abolit, pleoapa a III-a evidenţiată.
Stadiul IV, este stadiul toxic sau al paraliziei bulbare, care nu este specific
narcozei dar poate apărea la unii subiecţi. Este cauzat de trecerea în condiţii necunoscute
a narcoticului la nivel bulbar, cauzând inhibiţia bulbară, care provoacă stopul respirator,
apoi cel cardiac şi moartea. Respiraţia se opreşte, corneea în midriază totală şi devine
tulbure, iar reflexul pupilar la o sursă de lumină este absent. Cordul continuă să bată slab.
Dacă nu se institie măsuri de urgenţă, de terapie intensivă, prin respiraţie artificială si alte
cardiotonice şi respiratorii, moartea se instalează în câteva minute.
Avantajele folosirii narcoticelor volatile sunt: asigură realizarea unei narcoze cu
durată şi profunzime variabilă, putându-se adapta la amploarea şi durata operaţiei;
respiraţia poate fi controlată şi complet asistată, normal sau mecanic, atunci când se
foloseste circuitul închis, fapt ce permite folosirea miorelaxării generale şi crează condiţii
pentru executarea intervenţiilor chirurgicale pe cavitatea toracică deschisă; se pot preveni
şi combate complicaţiile cardiorespiratorii; trezirea este rapidă şi de regulă fară stări de
excitaţie. Dezavantajele folosirii narcoticelor volatile sunt: aplicarea este condiţionată
de aparatura adecvată; se impune o supraveghere continuă, calificare şi experienţă; este
complexă putandu-se realiza de regulă, numai dupa o eficientă premedicaţie, inducţie
narcotică şi miorelaxare deoarece majoritatea narcoticelor sunt iritante pentru căile
respiratorii declanşand reacţii de apărare, laringospasm, apnee, vomă etc. şi fără o
imobilizare corespunzătoare nu este posibil să se efectueze intubaţia endotraheală.
Narcoticele inhalatorii (lichide volatile şi gaze narcotice) sensibilizează centrii
respiratorii la CO2. În cazul narcozei prea profunde frecvenţa respiratorie este diminuată,
dar în stadiul narcozei chirurgicale frecvenţa respiratorie este menţinută în limite normale
sau uşor crescută. Narcoticele de inhalaţie diminuează perfuzia sangvină, cu excepţia
pielii şi encefalului, la nivelul cărora este crescută: depresia centrilor termoreglatori
constituie ipoteza cea mai acceptabilă care explică vasodilataţia cutanată pe care ele o
produc. Factorii care determină livrarea unei concentraţii potrivite de anestezic
inhalant sunt legaţi de proprietăţile fizice şi chimice ale agenţilor inhalatori (presiunea

285
vaporilor agentului inhalator care determină volatilitatea anestezicului inhalator şi
punctul de fierbere, concentraţia minimă alveolară, solubilitatea sanguină care determină
coeficientul sânge/gaz, solubilitatea lipidică, determină coeficientul ulei/gaz) şi de
sistemul mecanismului anestezic (concentraţia anestezicului livrat pacientului este în
principal determinată de tipul circuitului anestezic, prospeţimea gazului, viteza curgerii,
tipul de vaporizator şi temperatura vaporilor).

CMA
Coeficient sânge/gaz Coeficient ulei /gaz
Halotan
0,8% (câine) 2,4 224

Enfluran 2,0% (câine) 1,9 98

Isofluran 1,2% (câine) 1,4 97

Methoxyfluran 0,16% 13,0 880

Sevofluran 2,4% (câine) 0,6 47

Desfluran 7,2% (câine) 0,42 19

Tabel 1.2. Coeficient Sânge/gaz; Coeficient Ulei/gaz (Nolan Andrea, 1993)

Etapele anesteziei generale (abolirea sensibilităţii în toată masa corporală) sunt
reprezentate de preanestezie, etapă ce presupune realizarea unor condiţii care să permită
pacientului să suporte bine anestezia şi actul operator luînd în considerare riscul anestezic
la care este supus subiectul.

Stare generală bună Ovariectomie, Mortalitate

RiscI Fără afectiuni decelabile Ovariohisterectomie perioperatorie
Castrare, Codectomie (0,1-0,5)%
RiscII Afecţiuni cu repercursiuni gestaţie, obezitate, Fracturi,
minore asupra stării generale pediatrie, geriatrie, hernii necomplicate 1%
Chir.dentare şi ofta
RiscIII Afecţiuni cu repercursiuni Febră, deshidratare, Cezariană, pneumotorax,
moderate asupra stării anorexie, anemie Hernie diafragmatică,
generale Fracturi complexe 3-5%
RiscIV Bolnav care necesită un Stare de şoc,
tratament vital Febră, IC decompensată, IR, deshidratare 30-50%
RiscV Animal muribund Stadiu terminal,
CIVD, trauma severă, 99%
şoc

Tabel 2.2. Clasificarea riscurilor anestezice după American Society of Anesthesiologists

Premedicaţia pacientului înaintea inducţiei vizează facilitarea contenţiei,

reducerea stresului, asigurarea sedării pacientului, prevenirea sau combaterea durerii,
reducerea cantităţii de produs de inducţie.

286
 Denumire comercială Substanţa conţinută Doza (mg/kg)

ACP, Atravet, Calmivet, Vetranquil Acepromazină 0,04-0,2 i.m.

Valium Diazepam 0,1-0,2 i.v.
Versed Midazolam 0,1-0,2 iv/im
Rompun, Xilaject Xylazină 0,05- 0,4 i.m.
Morphine Morphine 1,0 s.c.
Demerol Meperidine 3,0 i.m.
Numorphan Oxymorphone 0,1-0,2 i.m.
Torbugesic Butorphanol 0,005-0,01i.m.
Atropina Atropina 0,02-0,04 s.c.
Robinul Glycopyrolate 0,01-0,02 s.c.

Tabel 2.3. Medicamente utilizate în premedicaţie la câine

Inducţia narcozei corespunde trecerii de la faza de conştienţă la cea de narcoză în

urma administrării unor produse anestezice. Scopul acestei etape este de a permite
intubarea pacientului şi trecerea la anestezie gazoasă care va întreţine anestezia. Este o
fază critică, la care riscurile sunt mari.

Schema 2.1 Prezentarea diferitelor faze ale anesteziei generale şi a nivelului de risc
asociat fiecărei etape după Bednarski R. M.
Supravegherea anesteziei este un act indispensabil care permite evaluarea
profunzimii anesteziei generale şi bineânţeles consecinţele sale asupra funcţiilor vitale
(cardiovasculare, respiratorii şi metabolice). Supravegherea anesteziei are scopul de a
depista cât mai precoce orice anomalie şi de a o remedia. Supravegherea anesteziei are
două componente: clinică şi instrumentală. Supravegherea anesteziei trebuie efectuată pe
parcursul tuturor etapelor din cadrul anesteziei generale. Ea debutează imediat după
realizarea premedicaţiei şi se termină după trezirea completă din anestezie. În timpul
anesteziei cât şi a trezirii, supravegherea se face la fiecare 2- 10 minute în funcţie de
starea clinică a pacientului. Este recomandat să se stabilească un raport al anesteziei care
are scopul de a urmări evoluţia funcţiilor vitale, profunzimea anesteziei şi de a depista
eventuale derive din timpul anesteziei.

Obiectivele supravegherii şi controlului anesteziei sunt: evaluarea profunzimii

anesteziei adică depresia funcţiei nervoase care se cuantifică prin următoarele: criterii

287
directe ale depresiei nervoase: ele sunt numite univoce deoarece dau o idee directă
asupra depresiei nervoase; este vorba de tonusul muscular (decubit, uşurinţa cu care
putem mobiliza mandibula, muşchii abdominali, poziţia globilor oculari în orbite,
diametrul pupilei) şi de starea unor reflexe ( palpebral, laringian, corneean, tuse,
deglutiţie) şi criterii indirecte ale profunzimii anesteziei: este vorba de funcţiile vitale.
Ele depind de profunzimea anesteziei, de agenţii anestezici utilizaţi, de starea generală
iniţială a subiectului, de evenimente per-operatorii. Ele sunt mai mult sau mai puţin
echivoce deoarece ele nu depind exclusiv de profunzimea anesteziei. Un alt obiectiv este
monitorizarea funcţiilor vitale; este vorba de funcţiile respiratorii, cardiovasculare,
metabolice. Supravegherea acestor funcţii permite depistarea anomaliilor (consecinţe ale
anesteziei) mai mult sau mai puţin precoce şi de a le trata. Nu trebuie neglijată nici buna
funcţionare a aparatelor de anestezie. Analgezia trebuie controlată pentru că durerea este
la originea numeroaselor complicaţii cardiorespiratorii (tahipnee, tahicardie), Ea măreşte
considerabil morbiditatea şi mortalitatea per şi post operatoare. Deci, durerea trebuie
evitată pe cît posibil sau a o trata dacă ea este deja instalată.

Partea II
Motivaţia prezentei lucrări este inspirată de două deziderate majore ale chirurgiei
şi anume: liniştea şi securitatea operatorie oferite de anestezia generală prin narcoza
obţinută cu ajutorul anestezicelor inhalatorii. Atingerea aceastei etape superioară a
anesteziei generale a fost posibilă datorită potenţării ei prealabile cu o neurolept-
analgezie.
Plecînd de la afirmaţia adevărată ca fiecare individ în parte reprezintă un teren
biologic particularizat, influenţat de specie, vîrstă, eventuale stări patologice existente,
precum şi caracteristicile intervenţiei chirurgicale (complexitate, timp, grad algic) apare
evidentă necesitatea particularizarii protocolului anestezic, înţelegînd prin asta ştiinţa de
a alege cele mai adecvate substanţe anestezice, de a le doza şi administra la timpul
potrivit animalului supus unei agresiuni chirurgicale. Alegerea celui mai indicat narcotic
volatil care să întreţină anestezia pe o perioadă suficientă desfăşurarii actului chirurgical
pentru un anumit caz, a constituit întotdeauna o preocupare pentru medicul veterinar şi
motiv de controversă în anesteziologia veterinară.
Constituirea unui protocol de anestezie individualizat, conceput după o analiză
amănunţită efectuată prin mijloace clinice şi paraclinice, reprezintă o necesitate de cea
mai mare importanţă în desfăşurarea în bune condiţii a actului chirurgical. Nici
supravegherea pe tot parcursul anesteziei generale nu trebuie neglijată. Ea permite
controlul permanent al anesteziei şi de cele mai multe ori modularea ei în funcţie de
timpul şi algia actului operator.
Pe baza studiului bibliografic dar şi motivaţi de dorinţa de a găsi şi fundamenta
ştiinţific cele mai bune combinaţii medicamentoase în narcoza la cîine ca alternativă la
anestezia fixă s-a considerat oportună intreprinderea de cercetări în direcţia realizării
următoarelor obiective:
• Realizarea unei anestezii generale eficiente prin folosirea halotanului şi isofluranului
în asociere cu neuroleptice şi analgezice centrale – narconeuroleptanalgezia la cîine.
• Stabilirea prin experimente a diferitelor combinaţii anestezice care să permită
obţinerea dezideratelor majore ale anesteziei – liniştea şi securitatea operatorie.

288
 • Stabilirea dozelor optime care să asigure securitate în manipularea lor asupra
animalului operat şi reducerea la minimum a efectelor nedorite.
• Monitorizarea efectelor anestezicelor în timpul anesteziei generale prin narco-
neuroleptanalgezie prin observaţii clinice şi instrumentale ale marilor funcţii
(activitatea cardiacă, pulmonară, metabolism, etc).
• Descrierea unei metode standardizate de supraveghere a anesteziei generale
• Găsirea celor mai bune combinaţii medicamentoase în narco-neurolept-analgezia la
cîine, în funcţie de terenul biologic al ficăruia de riscul anestezic estimat, de durata şi
complexitatea actului chirurgical
• Etalarea principalelor complicaţii şi accidente din timpul anesteziei generale
Materialul biologic luat în studiu a fost reprezentat de 72 de câini de vârste şi rase
diferite, din care 52 de cazuri clinice de la Clinica Chirurgicală a Ecole Nationale
Veterinaire de Nantes (Franţa) cu ocazia stagiului efectuat ca medic intern în clinicile
animalelor de companie din cadrul acelei instituţii şi 20 de cazuri de la Clinica
Chiruricală a Facultăţii de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. (tabel 4.1)

Nr. Crt. Locatia Nr. des Le sex Vârsta La Greutatea Starea Intervenţia
animaux Age Rasse generală
Localisation F M

1. 52 38 14 3 luni-17 Rase 2 kg-42 kg Rea/bună/ Intervenţii.

ENV Nantes ani pure şi foarte bună chirurgicale/
metişi Imagistică
2. 20 11 9 6 luni-13 Rase 4 kg-45 kg Rea/bună/ Intervenţii.
FMV Cluj ani pure şi foarte bună chirurgicale/
metişi Imagistică
Total 72 49 23 x x x x x

Tabel 4.1. Animalele supuse anesteziei generale prin narcoză inhalatorie

32%

23 Femele
49 Masculi

68%

Grafic 4.4. Proporţionalitatea pe sex a animalelor supuse anesteziei generale, inhalatorie

289
 Hernii 7

11% 10% Fracturi 10

Afecțiuni ale aparatului genital 10

14%

20% Tumori 12

Afecțiuni oculare 6
14%
Afecțiuni auriculare 4
6%
Afecțiuni abdominale 15
8%
17%
Proceduri de diagnostic
imagistic 8

Grafic 4.5 Afecţiunile chirurgicale diagnosticate şi procedurile de diagnostic imagistic

pentru care a fost necesară anestezia generală

Investigaţiile noastre pe materialul bilogic luat în studiu s-a bazat pe analiza

comparativă a efectelor clinice pe care protocoalele anestezice concepute cu halotan şi
isofluran (în întreţinerea narcozei) pentru cele 4 loturi clasificate în funcţie de riscul
anestezic estimat înainte de intervenţia chirurgicală sau manopera de diagnostic imagistic
care a impus realizarea anesteziei generale cu ajutorul anestezicelor inhalatorii.

Lotul/ Nr. de Virsta Sexul Protocolul Premedicaţia Inducţia Intreţinerea

animale anestezic
Risc
F/M
I 16 9 luni-9 ani 7 9 A Atropina Ketamina Halotan
Acepromazina Xilocaina 2-0,5%
II 12 10 luni -7 ani 7 5 B Atropina Thiopental Isofluran
Xilazina Xilocaina 2-0,5%
III 34 4ani-14 ani 16 18 C Atropina Propofol Isofluran
Diazepam Xilocaina 1-3%
IV 10 2ani-11 ani 5 5 D Glicopirolat Propofol Isofluran
Morfina Xilocaina 1-2%
Diazepam

Tabel 4.4. Protocoale anestezice folosite la câine

Am evaluat prin monitorizare clinică, instalarea şi durata efectelor substanţelor

utilizate în componenţa protocoalelor anestezice pentru a concluziona asupra căii de
administrare pe care ar trebui s-o folosim în administrarea substanţelor neurotrope şi
modul în care ne facilitează realizarea manoperei de intubaţie endotraheală.

Astfel, în cazul anticolinergicelor (atropina, glicopirolat), administrate pentru

efectul lor simpaticotonic (protectie cardiacă, reducerea secreţiilor bronhice)
administrarea s.c. a produs efecte începînd cu 15 minute de la administrare
constantânduse reducerea secreţiilor salivare şi a celor bronhice cu efecte evidente în
cavitatea bucală şi uscarea botului.

290
 Evaluând efectele tranchilizantelor minore (diazepam şi midazolam), ele
administrate i.v., apar efectele caracteristice tranchilizantelor minore – imediat, la cîteva
secunde după injectarea lor, direct în cateterul i.v. Folosit la animalele debilitate datorită
vîrstei sau asocierii unor insuficienţe organice (unice sau multiple), diazepamul
administrat i.v. liniştete pacientul anxios, calmează şi echilibrează psihomotor, clinic
observîndu-se evidenţierea pleoapei a treia, adoptarea poziţiei sterno-abdominale, starea
de somnolenţă este prezentă şi indiferenţa faţă de situaţia inconjurătoare.
Anestezice folosite de noi pentru întreţinerea anesteziei generale, halotanul şi
isofluranul s-au comportat diferit folosind aceleaşi procente din amestecul de gaz
inhalant.
Din rezultatele cazurilor noastre reiese că halotanul este un puternic anestezic
volatil, efectele narcotice resimţinduse imediat după inhalarea anestezicului volatil şi
constau în somn narcotic, relaxarea musculaturii mandibulare, scăderea frecvenţei
respiratorii şi cardiace, analgezie periferică. Am observat că deşi inducţia este rapidă
totuşi trezirea din anestezie este tardivă, la 5-10 minute de la oprirea debitmetrului în
halotan şi continuarea administrării doar de O2. Dacă în cazul isofluranului erau necesare
procente de 3% din amestecul gazului anestezic pentru a induce anestezia, pentru halotan
erau suficiente procente de doar 1,5-2%. Însă trezirea din anestezie s-a făcut mult mai
repede în cazul folosirii isofluranului decât in cazul halotanului. Observaţiile clinice ne-
au arătat că halotanul are un efect de miorelaxare moderat dar nu prezintă bune efecte
analgezice şi de aceea este recomandat să se asocieze cu un analgezic central, aşa cum am
procedat şi noi prin folosirea ketaminei, morfinei sau suplimentarea anesteziei generale
cu anestezie locoregională prin utilizarea bupivacainei, xilinei sau combinaţia morfina-
bupivacaina. În ceea ce priveşte isofluranul, spre deosebire de halotan am avut nevoie de
procente de 3-4% de isofluran pentru a induce anestezia şi procente de 1% pînă la 3%
pentru a întreţine anestezia. Dacă am potenţializat anesteia generală cu procedee de
anestezie locală sau locoregională atunci procentul de isofluran necesar menţinerii
anestezie inhalatorii a scăzut. Isofluranul l-am folosit ca agent anestezic volatil-inhalator
pentru cazurile clasificate cu risc anestezic mai mare de II insă trebuie spus ca el poate fi
folosit şi la pacienţii clasaţi in categoriile de risc anestezic I sau II. Doar considereaţii
economice au stat la baza acestei reguli de a folosi isofluran doar pentru cazurile din
categoriile III si IV. Se pare că isofluranul irită mai intens mucoasa traheo-bronşică şi de
aici hipersecreţia acestor glandelor aflate în mucoasă. Recuperarea din anestezia volatilă
cu isofluran s-a făcut de manieră liniştită, fără manisfestări paroxistice şi agitaţii psiho-
motorii.
Rezultatele obţinute în realizarea anesteziei generale inhalatorii folosind cele 4
procede (combinaţii de anticolinergice, tranchilizante, neuroleptice, analgezice centrale,
narcotice barbiturice şi narcotice inhalatorii) au fost remarcabile, obţinânduse protecţia
cardiovasculară şi securitate respiratorie, două necesităţi care a oferit linişte şi securitate
în desfăşurarea actului chirurgical pe o perioadă de timp necesară intervenţiei fără acţiuni
grabnice şi precipitate.
Rezultatele obţinute pe o cazuistică variată au fost constante şi pot fi grupate
statistic astfel: foarte bune – 67,5%, bune – 24,7%, satisfăcătoare 7,2% şi nesatisfăcătoare
0,6%.

291
 7,20% 0,60%

24,70% Foarte bune

Bune
Satisfăcătoare
Nesatisfăcătoare
67,50%

Grafic 4.6. Proporţionalitatea calitativă a narco-neuroleptanalgeziilor efectuate

Din cazuistica avută la cele doua clinici veterinare (Nantes şi Cluj-Napoca) putem
propune folosirea halotanului doar pentru animale sănătoase, peste vîrsta de 7 – 9 luni,
atunci organele interne (ficat, rinichi) au atins maturitatea funcţională. Am observat la
animalele prea tinere, sub vârstă de 7 luni, şi la care s-a întreţinut anestezia gazoasă
folosind halotanul în procente minime de 0.5 %- 1%, dificultăţi în revenirea la starea
vigilă, la sfârşitul anesteziei, când trezirea era tardivă, întinzându-se pe mai multe minute
sau chiar 10-15 minute până la apariţia reflexelor de îndepărtare a sondei endotraheale.
Isofluranul are un efect depresor respirator mai accentuat decît halotanul, dar acest
efect este legat întotdeauna de doză. Are un efect miorelaxant moderat.
Rezultatele obţinute pe cazuri clinice arată că narco-neuroleptanalgezia folosind
acestă combinaţie de psihotrope, satisface pe deplin dezideratele cerute de intervenţiile
operatorii de lungă durată cuprinse între 60 minute şi 120-180 de minute.
În concluzie, isofluranul prezintă avantaje faţă de halotan, care interesează mai
mult medicul veterinar. Datorită micii solubilităţi sanguine, isofluranul permite o inducţie
mai rapidă a anesteziei, o mai mare supleţe în menţinerea anesteziei şi are puţine efecte
depresoare asupra miocardului. În acelaşi timp, faptul că nu este metabolizat de către ficat
şi că este aproape în totalitate excretat neschimbat de către plămîni il face anestezicul de
ales în anestezia animalelor tinere, bătrâne, sau cu afectiuni hepatice.

Monitorizarea anesteziei generale sub narcoza cu Halotan şi Isofluran la câine

După realizarea anesteziei generale (inductiei), animalul este intubat, trecindu-se

la o noua etapă a anesteziei generale – întreţinera anestezie generale cu substanţe lichide
volatile (halotan sau isofluran). Este necesară supravegherea anesteziei generale pe tot
timpul narcozei, avind în vedere actul operator care se realizează, complexitatea actului
operator, terenul biologic al pacientului, de aici putând rezulta anumite evenimente
nedorite. În acest sens ne-am propus suprevegherea animalului anesteziat în direcţia
urmatoarelor obiective: Evaluarea profunzimii anesteziei şi a resimţirii unor eventuale
manopere algice efectuate intraoperator prin monitorizarea:
• Respiraţiei (FR, tipul respirator, amplitudine, volumul respirator, PaCO2, PaCO2)
• Aparatului cardio-vascular (FC, ritm, EKC, Pas)
• Tonusul musculaturii şi temperatura corporală, toate acestea realizindu-se fie cu
metode clinice – semiologice, fie cu mijloace instrumentale. Avantajul monitorizării
instrumentale faţă de cea clinica este că ne alarmează asupra unor anomalii

292
 După supravegherea clinică şi monitorizarea instrumentală a cazurilor luate în
studiu (grafic 5.2. şi 5.3.) a funcţiei respiratorii conform tabelului 5.2. am obţinut
rezultatele:
14
12
Număr cazuri

10
8
6
4
2
0

rri x T ez

Be n
ge ez

O r e er
z

er r
ld Te r

ch B r

K i S p i el

br d
Br fra r

lin ustr er
er
ob an

an

Pe gian
ge n ă

i e Pa n

Bu B ez
Be hn ly

Sa ll T er
ne om e

or
C kel

le llon

Se Re ie

C iel
oc Sp r
Te t

t B rie
Bu er ze

e
ie

s alia
r I le

xe
og se

La nar
a
bă C ch

tte triv

T e F o and

rri
ll

i
ac nc
rri

ad
Bu vali
n
in
D rm

og rr

M r A err
m

ga ng
sc u

rm

o
P
rd au

in er
c

o
ld as

ke a
ng a
da pi
i

Te

ck
Te

de C

l
an

er

a
rl
Sc

r
n

r
e
oi
e
ol

rin
Ar

al
G

C
Sp
io
C

Rasa

Grafic 5.2 Repartizarea grafică a cazurilor luate in studiu pe rase

12
11
10
9
8
7
Număr

6
5
4
3
2
1
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Vârsta luni/ani

Graficul 5.3 Vârsta animalelor luate în studiu

Metoda de lucru a constat în monitorizarea funcţiei respiratorii cu metodele prezentate în

tabelul 5.2.
Monitorizarea Metoda Nr. de animale Funcţia supravegheată Instrumentar /
Aparatură
Inspecţie 72 - frecvenţa, amplitudinea
Clinică - tipul mişcărilor respiratorii
Ascultaţie 72 - frecvenţa şi ritm Stetoscop
72 - frecvenţa, ritm, amplitudine Balonul
52 - frecvenţa şi ritm ApAlert
11 -volum curent inspirator Spirometrul
Instrumentală Observaţie 62 -supravegherea saturării hemoglobinei în O2 Oximetrul
12 eliminarea CO2 Capnometrul

Tabelul 5.2. Monitorizarea funcţiei respiratorii la câine sub narcoza cu Halotan şi Isofluran

293
 Tabel: 5.12. Valorile medii a frecvenţei respiratorii la câinii în narcoza cu halotan şi
isofluran
Nr. total Monitorizati Protocol de Frecvenţa respiratorie medie (respiraţii/minut)
de Instrumental anestezie
Lotul/ animale folosit
Riscul
anest. Inainte In timpul narcozei, la 10, 20, 30
premedicaţie minute Narcotic Conc. media
(media) %
10 20 30 Variaţii

I 16 12 A 32 23 22 23 22-40 Halotan 0,5-2% 25

II 12 7 B 31 21 21 22 22-56 Isofluran 0,5-3% 24

III 34 27 C 32 25 22 21 21-60 Isofluran 0,5-3% 25

IV 10 5 D 25 20 22 21 22-37 Isofluran 0,5-3% 22

Total 72 51 media 30 22 21 22 21-30

40
Frecvenţa respiratorie medie
(respiraţii/minut)

Protocol A (Halotan)
Protocol B (Isofluran)
30
Protocol C (Isofluran)
Protocol D (Isofluran)

20
Înainte de T0 10 20 30
premedicaţie Minute

In raport cu protocolul folosit, rezultatele nu sunt diferite, toate valorile relevă

valori crescute a parametrilor la primul examen, imediat după administrarea
neurolepticului (acepromazina, xilazina, diazepam) cu excepţia protocolului D, unde am
folosit în premedicaţie morfina. Valorile mai crescute a ritmului respirator la 5 minute de
la administrare neurolepticului, relevă răspunsul organismului la recepţia drogului în
organism dar şi, credem noi, manevrelor de contenţie pentru examen şi implementarea
anestezicelor generale. Asa cum se observă din tabelul 5.12., valorile medii pe toate cele 4
protocoale anestezice sunt de 30 de mişcări respiratorii pe minut, la cinci minute de la
administrarea neurolepticului, apoi ele scad începînd cu instalarea somnului narcotic la

294
22, 21, 22, dupa 10, 20, 30 de minnute. Folosind aparatul de monitorizare a FR şi
observând clinic tipul respiraţiei am obţinut următoarele rezultate, exprimate în graficul
5.5.

Graficul 5.5. Evolutia frecvenţei şi ritmului respiratiei în funcţie de stadiul anestezic

20 Stadiul I II III IV

15
8 Toraco-abdominală
apnee abdominală

Animalul în stare vigilă are o frecvenţă respiratorie cuprinsă, de regulă, între 14 şi

18 mişcări/minut dacă vorbim de câini de talie mare şi între 20 pînă la 22 de
mişcări/minut dacă luăm în considerare câinii de talie mică. Astfel că putem spune că
animalul respectiv este în tahipnee dacă observăm la inspecţie sau în cazul de faţă cînd s-a
monitorizat cu aparatul ApAlert o frecvenţă superioară valorilor amintite. Asupra
frecvenţei respiratorii cât şi asupra ritmului, halotanul acţionează în funcţie de doza
eliberată în circuitul anestezic şi de terenul biologic al animalului. Isofluranul, se pare, că
are un efect depresiv mai accentuat decât halotanul dar acest efect este întotdeauna legat
de doză. Prin faptul că halotanul nu are efecte analgezice marcante, trebuie asociat cu
analgezic central pentru a nu fi obligaţi să administrăm un procent ridicat de narcotic,
odată cu gazul vector, dar în acest caz avansăm anestezia spre stadiul III P3 sau chiar
stadiul toxic din dorinţa de a nu avea reacţii din partea animalului. Din experienţa noastră
halotanul este un excelent narcotic (produce narcoza fără analgezie) şi miorelaxant însă
trebuie asociat cu un analgezic central de tipul ketaminei sau morfinei ori anestezia
generală trebuie potenţializată cu o anestezie loco-regională folosind bupivacaina sau
bupivacaina cu morfina în anestezii peridurale sau rahidiene şi lidocaina în anestezii
locale.

Valorile obţinute de noi, în urma monitorizării volumului curent respirator au fost

cuprinse între 8-15 ml/kg.
Rezultatele obţinute prin măsurarea presiunii arteriale în O2, (Pa O2) sunt redate în
tabelul 5.14.

Lotul Nr. total de Animale Protocol Presiunea arterială în O2 (mmHg) la

animale monitorizate anestezic Narcotic
Volatil
10 20 30 Variaţii media

I 16 8 A 95 90 90 90-95 92 halotan
II 12 5 B 90 89 87 87-90 88 isofluran
III 34 5 C 90 88 88 88-90 89 isofluran
Total 62 18 X X X X X 90 X

Tabel 5.14. Valorile medii ale (PaO2) la câini aflaţi sub narcoza cu halotan şi isofluran

295
 Valorile obţinute de noi au fost cuprinse în limite normale la lotul I, între 90-95
mmHg demonstrând o foarte bună eficacitate a oxigenării organismului realizat prin
ventilaţie pulmonară dar ne arată în mai mică măsură că am folosit o proporţie suficientă
şi necesară de O2 din amestecul de gaz anestezic. La loturile II şi III observăm valori
situate la limita inferioară a normalului şi chiar uşor sub 90 mm Hg, însă sunt valori
nesemnificative. Sunt explicabile valorile mai mici ale PaO2 deoarece se foloseste
isofluran, recunoscut pentru tendinţa lui de a descreşte frecvenţa şi amplitudinea
mişcărilor respiratorii deci un depresor respirator.(Graficul 5.8.)

100
Presiunea arterială în O2 (mmHg)

90
Protocol A (Halotan)
Protocol B (Isofluran)
Protocol C (Isofluran)
80

70
10 20 30 Timp (minute)

Graficul 5.8. Valorile medii ale PaO2 obţinute pe cele 3 loturi.

Rezultatele obţinute în măsurarea CO2 de la sfârşitul expiraţiei au fost cuprinse

între valori < 20 mmHg şi > 60 mmHg, valori cuprinse în tabelul 5.15.

Tabelul 5.15. Hipercapneea/hipocapneea şi etiologia

afecţiuni etiologie
- hipoventilatie, dată de o dezordine medulară, cervicală sau neuromusculară
- obstructia căilor respiratorii superioare sau inferioare
- afecţiune pleurală
> 45 mmHg - afecţiune a parenchimului pulmonar
hipercapnee - afectiune toracică sau abdominală care jenează mişcările respiratorii
- probleme la nivelul aparaturii anestezice (valvă de eşapament nefunctională,
calce sodată nesaturată
> 60 mmHg -acidoză respiratorie, care poate fi asociată unei hipoxemii,
- hiperventilatie
< 35 mmHg
- eliminare excesivă de CO2
hipocapnie
- alcaloză respiratorie severă
< 20 mmHg
- debit cerebral diminuat

Monitorizarea frecvenţei cardiace a dus la exprimarea datelor prezentate în tabelul

5.17. Din cele 72 de cazuri luate în studiu şi clasificate în cele 4 loturi în funcţie de riscul

296
anestezic şi de combinaţia anestezică folosită au fost înregistrate valorile funcţiei cardiace
la un număr de 51 de animale.

Tabelul 5.17. Valorile medii ale frecvenţei cardiace la câine sub narcoza
cu halotan şi isofluran
Lotul Nr. Animale Protocol
Total monitorizate anestezic Frecvenţa cardiacă: bătăi/minut
de folosit In timpul Narcotic Conc.%
animale Preanestezic narcozei(minute) Variaţii Media
10 20 30

I 16 12 A 102 80 93 91 67-102 91 Halotan 0,5-2%

II 12 7 B 89 74 79 83 70-112 81 Isofluran 0,5-3%
III 34 27 C 89 76 75 74 73-120 78 Isofluran 0,5-3%
IV 10 5 D 85 76 75 74 78-86 77 Isofluran 0,5-3%
Total 72 51 Media 91 78 80 80 x x x

Din analiza rezultatelor prezentate în tabelul 5.17 reiese o medie a frecvenţei

cardiace de 91 bătăi/minut la animalele luate în studiu în lotul I şi la care s-a folosit
protocolul anestezic A compus din atropina şi acepromazina în premedicaţie, inducţia
realizând-o cu ketamina şi aspersări locale cu xilocaina pentru a facilita inducţia,
întreţinerea făcând-o cu halotan în concentraţii de 2% - 0,5%. Trebuie spus că media a
fost ridicată şi de existenţa unor subiecţi luaţi în studiu în acest lot cu vârste mici (9 luni)
şi de rase de câini de talie mică. Valorile exprimate în tabelul 5.17 sunt medii ale
cazurilor luate în studiu, valorile individuale vor fi prezentate într-un tabel aflat la
sfîrşitul acestui tabel. Datele cu privire la frecvenţa cardiacă regăsite de noi se înscriu în
limitele minime şi maxime furnizate în literatură. Totuşi se observă o uşoară scădere a
frecvenţei cardiace de la lotul I spre lotul IV, atît la examenul clinic preanestezic cît şi în
timpul narcozei. La examenul preanestezic scăderea este de la valoarea medie de 102
obţinută la lotul I la valoarea 85 obţinută la lotul IV iar în timpul narcozei scăderea
mediei frecvenţei cardiace se manifestă la 10 minute de la 80 bătai/minut la 76, de la la
93 bătăi/minut la 75 şi la 30 minute de la 91 bătăi/minut la 74 bătăi/minut, privind loturile
I la IV. Se poate observa că şi valoarea medie a frecvenţei cardiace înregistrate în timpul
narcozei a scăzut de la lotul I la lotul IV de la 91 la lotul I la 77 la lotul IV. Totuşi putem
remarca că în ciuda riscurilor anestezice diferite (de la I la IV), folosirea unui protocol
anestezic adecvat terenului biologic pe care urma să se opereze şi a gradului algic estimat
de complexitatea actului chirurgical, valorile medii ale frecvenţei respiratorie la cele 4
loturi au rămas totuşi în limite destul de strînse (91 la 77 bătăi/minut).

297
 Graficul 5.6 Valorile medii ale FC la câine sub narcoza cu halotan şi isofluran

100
F re c v e n ţa c a rd ia c ă (b ă tă i/m in u t)

90 Protocol A (Halotan)
Protocol B (Isofluran)
Protocol C (Isofluran)
80 Protocol D (Isofluran)

70
Înainte de 10 20 30
premedicație Minute

Monitorizarea presiunii arteriale sistolice (Pas) a dus spre următoarele rezultate,

prezentate în tabelul 5.18.

Tabel 5.18. Valorile medii ale presiunii arteriale sistolice la câine,

sub narcoza cu halotan şi isofluran
Nr. total Pas Presiunea arterială
Lotul de Animale Protocolul (val. medie) sistolică (mmHg) Media Narcotic
animale monitorizate anestezic la examenul (minute)
clinic 10 20 30
preanestezic
I 16 10 A 130 95 93 90 93 Halotan
II 12 5 B 120 100 97 92 97 Isofluran
III 34 23 C 125 110 110 100 105 Isofluran
Total x 38 Media 125 102 100 94 98 x
Dacă ne reamintim că valorile normale ale Pas la câine sunt considerate a fi
cuprinse între 110 şi 140 mmHg, remarcăm că valorile înregistrate de noi se situează la
toate cele 3 loturi la care am realizat anestezia generală prin narco-neuroleptanalgezie cu
protocoalele A, B şi C, imediat sub limita inferioară a normalului. Observăm că la lotul la
care s-a folosit în premedicaţie acepromazina, valorile medii ale Pas au scăzut cel mai
mult, având valori de 95 mmHg la 10 minute de la intubaţie, 93 mmHg la 20 minute şi 90
mmHg la 30 de minute de la inducţie cu o valoare medie de la cele 3 intervale măsurate
de 93 mmHg.

298
 Graficul 5.7 Valorile medii ale presiunii arteriale sistolice la câine,
sub narcoza cu halotan şi isofluran
120
Presiunea arterială sistolică

110

Protocol A (Halotan)
(mmHg)

100 Protocol B (Isofluran)

Protocol C (Isofluran)

90

80
10 20 30 Timp (minute)

Valorile medii ale temperaturii corporale au fost cuprinse în tabelul 5.20 şi

ilustrate în graficul 5.9.

Tabel 5.20 Valorile medii ale temperaturii corporale rectale la caine sub narcoza cu
Halotan si Isofluran
Lotul Nr. total Temperatura corporală C0
de Animale Protocol
animale Monitori- anestezic Inainte In timpul narcozei (minute) Narcotic
zate de
10 20 30 X Vari
premedica
aţii
-ţie
I 16 12 A 38,5 38,3 37,3 37,3 37,8 37,3-38,3 Halotan
II 12 7 B 38,5 38,3 38,0 37,9 38,0 37,9-38,3 Isofluran
III 34 27 C 38,3 38,2 37,8 37,8 37,9 37,8-38,2 Isofluran
IV 10 5 D 38,3 38,0 37,9 37,7 37,8 37,7-38,0 Isofluran
Total 72 51 X 38,4 38,2 37,7 37,6 37,8 X X

299
Graficul 5.9 Valorile medii ale temperaturii corporale T0 în timpul narcozei cu halotan şi
isofluran la căine

39

Protocol A (Halotan)
Protocol B (Isofluran)
T0

38
Protocol C (Isofluran)
Protocol D (Isofluran)

37
Înainte de 10 20 30
premedicație Minute

PROTOCOALE DE ANESTEZIE GENERALĂ UTILIZATE LA

CÂINE
Recomandarea unor protocoale de anestezie generală utilizate pentru
intervenţii chirurgicale la câine a constituit un alt obiectiv important al acestei
cercetări; acela de a găsi cele mai bune combinaţii medicamentoase în neuroleptanalgezia
sau narco-neuroleptanalgezia la cîine şi de a le recomanda în raport de durata actului
operator, bolile asociate, de gravitatea diagnosticului şi prognosticului vital,
complexitatea manoperelor chirurgicale şi de starea algică indusă de intervenţie.
Cerecetările efectuate pe un număr de 131 de câini, cazuri clinice prezentate la
cele doua clinici veterinare din Nantes şi Cluj-Napoca au fost împărţite în loturi de 8-15
pacienţi, în funcţie de timpul necesar estimat intervenţiei chirurgicale, boli asociate,
vârstă şi riscul anestezic la care urma să expunem pacienţii.(tabelele 6.1., 6.2., 6.3.)

Tabel 6.1. Protocoale anestezice de durată scurtă (5-10 minute)

Tipul intervenţiei: procedee de investigaţie imagistice, biopsie, drenaj abces, răni accidentale, tatuaj, etc.
Protocol Protocol nr. 1 Protocol nr.2 Protocol nr.3
(15 animale) (15 animale) (15 animale)
Premedicaţie Atropina: 0,1 mg/kc, s.c. Atropina: 0,1 mg/kc, s.c. Atropina: 0,1 mg/kc, s.c.
Xylazine 0,1 mg/kc s.c.
Zoletil (tiletamină-zolazepam): 5-10 Domitor (medetomidine)
Analgezie mg/kc i.v. sau 10-15 mg/kc i.m. 0,1 mg/kc i.v. sau i.m.
centrală -dacă insuficientă, şi Ketamina 5 mg/kc i.m.
Ketamina 2mg/kc i.v.
Antidot Antisedan (atipamezole)
0,1 mg/kc.i.m.
Observaţii Avantaj: Pentru câini retivi
trezire controlată

300
 Tabel. 6.2. Protocol anestezic de durată medie (10-30 minute)
Tipul intervenţiei: castrare la câine, exereza de noduli, sutura plăgii unei răni, etc. (15 animale)
Premedicaţie Atropina: 0,1 mg/kc, s.c.
Analgezie centrală Zoletil (tiletamină-zolazepam): 5-10 mg/kc i.v. sau 10-15 mg/kc
i.m
Observaţii Readministrăm la nevoie ¼ din doză

Tabel 6.3. Protocoale anestezice de durată lungă, necesar intervenţiilor laborioase

Tipul intervenţiei: ovariectomie la căţea, ortopedie, operaţii pe ţesuturi moi,
animale bătrâne
Protocol Protocol 1 Protocol 2 Protocol 3 Protocol 4 Protocol 5
(15 animale) (14 animale) (13 animale) (23 animale) (21 animale)
Premedicaţie Atropina: 0,25 Atropina: 0,25 Atropina: 0,25 Atropina: 0,25 Atropina: 0,25
mg/10 kg s.c. sau mg/10 kg s.c. mg/10 kg s.c. mg/10 kg s.c. mg/10 kg s.c.
Robinul
(glicopirolat): Diazepam:
0,25mg/5 kg s.c. Diazepam: 1 mg/kc i.v.
Diazepam: 1 mg/kc i.v.
1 mg/kc i.v.

Analgezie centrală Ketamina: Nesdonal Propofol Amestec 1/3, Amestec egal de

8 mg/kc i.v. (thiopental): 4-8mg/kc i.v. Rompun (xilazină) Diazepam (10 mg
1ml/4 kgi.v. – ketamină (1 în 2 ml) cu
(soluţie 0,5%) ml/10kg) i.v Ketamina
adică 10-15mg/kc. 50mg/ml)
1ml amestec/10 kg
Narcoza Isofluran Halotan Isofluran Halotan Halotan sau
Isofluran
Observaţii Mai mult de Risc Risc anestezic, Mai mult de Risc Risc anestezic, Halotan sau
anestezic II maxim II anestezic II maxim II Isofluran în funcţie
de terenul biologic
Tabel 6.4 Protocoale anestezice pentru câinii diagnosticaţi cu cardiopatii

Protocol I Protocol II Protocol III

Risc relativ 25-50% Risc relativ 51-75% Risc relativ 76-100%

Premedicaţie
1. morfină 0,1mg/kg i.m. Oxigen Cel puţin 75% Oxigen Cel puţin 75%
2. acepromazina 0,1mg/kg/i.m. 1. Diazepam 0,3mg/kg/i.v. 1. Diazepam 0,4 mg/kg i.v.
butorphanol 0,2 mg/kg/i.m. oximorphone 0,1 mg/kg/i.v. oximorphone

2. fentanil 0,02 mg/kg/iv.

Inducţia
1. Thiopental 6mg/kg/i.v. 1. Ketamina 10mg/kg/iv. 1. Etomidate 0,5mg/kg/i.v. pina
Diazepam 0,5mg/kg/i.v. la efect
2. Propofol 6 mg/kg/i.v. Etomidate 1,0 mg/kg/i.v. 2. Ketamina 2,0mg/kg/i.v. pina
la efect
3. Ketamina 10mg/kg/i.v.
Diazepam 0,5mg/kg/i.v.

Intreţinerea anesteziei
Oxigen 75-80% Oxigen 80% Oxigen 100%
N2O 20-25% N2O 15% 1. Isofluran 0,5-1%
1. Isofluran 1-3% 1. Isofluran 1-2%
2. Halotan 1-2% 2. Halotan 1%

301
 Tabel 6.5. Principalele efecte centrale şi periferice a combinaţiilor anestezice folosite în
anestezia de durată scurtă sau medie la câine
Tipul Proto- Nr.de Combinaţii Fr Fc Ps S N A Durata
anesteziei col animale anestezice anesteziei
1 15 Atropina: 0,1 mg/kc, s.c.
Zoletil (tiletamină-
zolazepam): 5-10 mg/kc i.v.
sau 10-15 mg/kc i.m. ≤ 0 ++ ± ++ ++ 5-10 minute
Durată 2 15 Atropina: 0,1 mg/kc, s.c.
scurtă Domitor (medetomidine)
0,1 mg/kc i.v. sau i.m.
-dacă insuficientă, şi ≤ ≤ ↓ + + ++ 10-20
Ketamina 2mg/kc i.v. minute
Antisedan 0,1mg/kci.m.
3 15 Atropina: 0,1 mg/kc, s.c.
Xylazine 0,1 mg/kc s.c. 0 ≤ + ± +++ ++ 10-20
Ketamina 5 mg/kc i.m. minute
Zoletil (tiletamină-zolazepam):
Durată 1 15 5-10 mg/kc i.v. sau 10-15 mg/kc 0 0 ++ ± ++ ++ 20-30
medie i.m minute
Repetarea ¼ din doză
Fr: frecvenţa respiratorie, Fc: frecvenţa cardiacă, Ps: acţiunea parasimpaticolitică,
S: acţiunea simpaticolitică, N: neuroplegia, A: analgezia centrală, 0: neinfluenţată

Tabel 6.6. Principalele efecte centrale şi periferice în combinaţiile anestezice folosite

în anestezia generală de durată lungă
Tipul Protocol Nr. Fr Fc Ps S N A Na
anesteziei cazuri Combinaţia anestezică

1 15 Atropină 0,25mg/kc s.c

Durată l Diazepam 1mg/kc i.v.
ungă Ketamina 8mg/kc i.v. - ++ ± - + +++ ++
Isofluran
2 14 Atropină 0,25mg/kc s.c
Diazepam 1mg/kc i.v.
Nesdonal 10mg/kc i.v. ± ± 0 + + ++ +++
Halotan
3 14 Atropină 0,25mg/kc s.c
Diazepam 1mg/kc i.v.
Propofol 4-8 mg/kc i.v. - - 0 - + ++ +++
Isofluran
4 15 Atropină 0,25mg/kc s.c
Rompun/ketamină 1/3 - ++ ± ± ++ +++ ++
Halotan
5 15 Atropină 0,25mg/kc s.c
Diezepam/ketamina ½ ± + ± ± + ++ ++
Halotan/isofluran
Fr: frecvenţa respiratorie, Fc: frecvenţa cardiacă, Ps: acţiunea parasimpaticolitică, S:
acţiunea simpaticolitică, N: neuroplegia, A: analgezia centrală, Na: narcoza .

Rezultatele obţinute de noi sunt relevante pentru narco-neuroleptanalgezia

realizată de echipa noastră. Neuroplegia manifestată prin sedarea şi hipochinezia
instalată, asociată de analgezia centrală care a şi imobilizat animalul prin
pseudocatalepsia sau narcoza creată este întreţinută în stadiul anestezic III planul II-III de
către un narcotic volatil (halotan sau isofluran).

302
Tabel 6.7. Principalele efecte produse în protocoalele anestezice compuse pentru câinii cu
cardiopatii
Scopul Protocol Nr cazuri Combinaţia Fr Fc Ps S N A Na
anesteziei anestezică
Atropină 0,1mg/kc i.m.
Morfina 0,1 mg/kc i.m.
(butorfanol 0,2 mg/kc i.m.) - - 0 ± +++ +++ ++
1 10 Thiopental 6 mg/kc i.v.
(Propofol 6 mg/kc i.v.)
(Ketamina 10mg/kc i.v. )
Isofluran/Halotan
2 8 Glicopirolat 0,25 mg/kc s.c.
Oxigen 75%
Diazepam 0,3mg/kc i.v.
Animale (oximorphone 0,1 mg/kc
cu i.v.) 0 ± ± 0 ++ +++ ++
cardiopatii Comb. Ketamina/diazepam
10mg/0,5 mg/kc.
(etomidate 1mg/kc i.v.)
Isofluran/halotan
3 11 Atropina 0,25 mg/kc s.c.
Oxigen 100%
Diazepam 0,4 mg/kc i.v.
Fentanil 0,02 mg/kc i.v. 0 0 ± 0 ++ +++ ++
Etomidate 0,5 mg/kc i.v.
(ketamina 2 mg/kc)i.v.
Isofluran
Fr: frecvenţa respiratorie, Fc: frecvenţa cardiacă, Ps: acţiunea parasimpaticolitică, S:
acţiunea simpaticolitică, N: neuroplegia, A: analgezia centrală, Na: narcoza .

La câinii diagnosticaţi cu cardiopatii s-au folosit trei procedee de anestezie

generală. În toate s-au folosit o gamă variată de produse anestezice bazate pe efectele lor
şi sinergismul dintre ele pentru a reduce la minimum reacţiile adverse în funcţie de riscul
anestezic estimat. Toate procedeele propuse au fost bine suportate de animale,
realizânduse dezideratele majore ale anesteziei generale: neuroplegia, analgezia centrală şi
narcoza, în condiţii de siguranţă anestezică.

303