Metode de cercetare în educație

și
managementul proiectelor de cercetare

Universitatea ”1 decembrie 1918” - Alba Iulia

2016
1
Cuprins

Teme curs

Istoria cercetării în educație ......................................................................................... 3

Aspecte teoretice ale cercetării ..................................................................................... 6
Proiectarea cercetării .................................................................................................. 9
Obținerea datelor. Metode cantitative. ......................................................................... 15
Metode de prelucrare şi interpretare matematico-statistică a datelor cercetării ................... 17
Metode de cercetare calitativă .................................................................................... 21
Analiza datelor calitative........................................................................................... 24
Cercetarea în educația multiculturală. Minoritățile ........................................................ 26
Cercetarea bazată pe internet ..................................................................................... 31
Cercetarea în școli și universități ................................................................................ 34
Cercetarea politicilor educaționale și sociale ................................................................ 37
Criterii de evaluare a cercetării .................................................................................. 40
Valorificarea/aplicarea și publicarea rezultatelor ........................................................... 43
Dificultăți în desfășurarea proiectelor de cercetare ........................................................ 47
Etica cercetării ........................................................................................................ 48

Teme seminar

Identificarea și gestionarea resurselor.......................................................................... 51

Utilizarea bibliografiei .............................................................................................. 52
Construirea chestionarelor ......................................................................................... 53
Interviul ................................................................................................................. 58
Observația .............................................................................................................. 60

2
 Istoria cercetării în educație

De ce o perspectivă istorică?
Aceasta oferă macro-contextul. Cel ce îl află poate să înțeleagă cum s-a evoluat, de ce s-a
evoluat astfel, care sunt opțiunile de dezvoltare în prezent. Înțelegând acestea, persoana își
poate contura propriile atitudini, prejudecăți, și opțiuni privind modul de lucru și scopurile
propuse. Persoana aistorică (lipsită de perspectiva istorică).

Ce este educația?
Transmitere de cunoștințe în vederea perpetuării grupului, speciei, societății. Se transmit
cunoștințe comune și de specialitate dar se transmit și abilități, atitudini, concepții, valori și
idealuri.
Educația instituționalizată se ocupă mai mult de cele de specialitate. Se face în mod
organizat. Printre primele cunoștințe de specialitate transmise au fost: filosofie, religie,
astronomie, matematică (aritmetică).

Pentru a găsi o soluție este utilă o analiză a evoluției, a relației cu alte discipline, pentru a
înțelege structura și relațiile ei din prezent. Astfel, se poate constata o direcție pe care s-a
progresat pentru a ajunge la realitatea de astăzi. Evoluția cercetării în educație este strâns
legată de evoluția educației care la rândul ei a fost în strânsă legătură cu evoluția socială.

Antichitate
Lyceum - Lykeion (templul lui Apolo)/Aristotel
Plato Republica (studiu asupra educației ca element ce are funcția de a asigura integrarea
în buna societate)
Socrate își punea întrebări cine sunt cei educați, ce și cum li se transmite educația
Educația era legată de morală și binele/nevoile cetății.

Până în sec XVII educația a fost în strânsă legătură cu filosofia, morala, religia și
politica. Ulterior educația se detașează parțial de primele două și încearcă să devină o știință
autonomă, cu metode mai apropiate de științele naturale.

În prima jumătate a sec XIX (1800-1850) apare învățământul de masă susținut de stat.
În SUA încă din anii 1830-1840, planificarea și supervizarea în școli erau influențate de
date colectate sistematic. Către sfârșitul sec XIX universitățile americane adaugă activităților
de predare și activiățile de cercetare. Aceasta a dat un impuls și cercetărilor din domeniul
educației. În același timp metoda științifică a început să fie folosită și în cadrul cercetărilor din
educație și se dorea separarea educației de filosofie. Totuși, în ciuda acestor progrese, lipsea
un acord asupra scopului educației.
În aceași perioadă, în Anglia doctrina politică dominantă era cea liberală, se punea accent
pe individualism și utilitarism; începuse industrializarea și era nevoie de oameni pregătiți să
devină muncitori. În acest context politic-social-economic probema educației era să educe cât
mai eficient posibil pentru a integra copii în noua realitate industrială. În 1858, în Anglia s-a
constituit comisia de la Newcastle pentru a analiza ce măsuri erau necesare pentru extinderea
unui învățământ primar robust și ieftin. În 1861 comisia a prezentat un raport în care
recomanda utilizarea unui sistem de plată corelat cu rezultatele obținute. Această comisie a
fost prima organizație guvernamentală care a utilizat chestionare pentru a colecta date
statistice despre nivelul de adecvare a învățământului primar la nivel național. Înființarea
acestei comisii a reflectat convingerea că o reformă legislativă trebuie să se bazeze pe un
volum de informație colectat sistematic.
3
 Aceași convingere a stat și la baza înființării înființării ”Asociației naționale pentru
promovarea științelor sociale” (NAPSS) care a influențat semnificativ traseul cercetării în
educație. Această asociație a fost o organizție umbrelă care a dorit promovarea reformei
sociale prin studierea științifică a societății și instituțiilor sale. Scopul studierii școlii era
convingerea că școlarizarea poate reduce depravarea morală și pericolul la ordinea socială din
partea unei clase muncitoare needucate/nesupuse. Consecința acestei convingeri a fost că
asociația a privit știintele sociale ca instrumente ce pot ameliora sau rezolva unele probleme
sociale sau educaționale. Abordarea a fot una ateoretică și apolitică și s-a aplicat doar
învățământului de stat (Sikes, Nixon, and Carr 2003). (pag. 9)
În 1863, în Germania, Krupp oferea beneficii sociale și educație muncitorilor și familiilor
lor.
La sfârșitul sec XIX educația dorește să se afirme ca știință și încercă să copieze modelul
(scopurile și metodele) din științele naturale. Sub influența contextului istoric descris anterior
exista convingerea că se pot colecta date fără a face apel la un cadru teoretic, doar prin
observare imparțială, colectarea și analiza sistematică și obiectivă a datelor. Cu timpul,
metodele și tehnicile s-au sofisticat dar abordarea a rămas in mare parte aceași (cazul Marii
Britanii).
În secolul XX (1904), în Franța, ministrul educației a apelat la Alfred Binet să conceapă
un test care să identifice elevii ce nu învățau suficient prin exercițiile făcute în clasă și ar fi
avut nevoie de un ajutor suplimentar. În urma acestui demers a fost elaborat și primul test de
inteligență
În SUA, după 1945, cercetarea în domeniul educației a continuat, fiind susținută până în
prezent de către guvernul federal deoarece orice reforme sau dispoziții legale referitoare la
învățământ se bazează pe rezultatele acestor cercetări.
În 1960 s-a încercat înlocuirea filosofiei practice ce viza binele social cu o filosofie
teoretica, acceptabilă academic și fără conotații politice. Dar, alți autori au preferat să vadă în
continuare educația ca element dinamic intrinsec al evoluției sociale.
In Marea Britanie, în anul 1974 s-a înființat Asociația britanică a cercetării în educație
(BERA), cu scopul de a unifica activitățile din domeniu. Apoi, în anii 1976-1979 mai multe
inițiative politice au pus în discuție rigoarea și relevanța cercetării din educație. Ca urmare a
acestora cercetarea din educație a devenit mai practică, în legătură cu dezvoltarea societății și
cerințele economice. În acest context apar mișcări post-pozitiviste, reapar abordări mai vechi
dar și altele noi (constructivism, funcționalism, postmodernism, etc.)
După 1980 cercetarea în educație preia elemente socio-culturale și apar și câteva sub-
tendințe:
- cercetarea în clase (interacțiunea dintre elevi, cu profesorul, cu instrumentele sau cu
sarcina avută)
- cercetarea privind efectele instrumentelor folosite și a influenței factorilor sociali
- cercetarea privind echitatea și justiția
- cercetarea elementele afective ce influențează predarea și învățarea

Care este rostul cercetării în educație?

- să înțeleagă și să îmbunătățească procesul educativ
- să verifice teoriile ce sunt preluate din alte discipline și au impact asupra educației
- să compare diversele teorii educaționale

Neajunsurile cercetării în educație:

- are dificultăți în a răspunde criticilor privind scopul ei și măsurarea rezultatelor
- îi lipsește un cadru teoretic unitar

4
 - evoluează greu (studiile au neajunsuri metodologice si adesea le lipsește o concluzie
clară, datele diverselor studii pot fi contradictorii și este nevoie de ani de zile pentru a
surprinde dinamica unor tendințe)

Există voci (David Hargreaves) care susțin că este nevoie de schimbări privind tipul de
cercetări făcute și modul în care sunt organizate deoarece cercetările actuale nu au îmbunătățit
semnificativ procesul educațional și nu au adus contribuții teoretice fundamentale. În ciuda
acestor critici nu s-a ajuns la identificarea surselor (istorice) și nici a unor soluții.

Richard Peterson: educația nu este o disciplină independentă ci un câmp unde istoria,

filosofia, psihologia și sociologia au aplicații.
S-a încercat să se facă distincția între ”cercetare educațională” și ” studii educaționale -
cercetare desfășurată în context educațional” (BERA). Ultima ar fi putut fi cercetare
educațională doar dacă avea ca efect o îmbunătățire în plan educațional (cunoștințe sau
acțiuni).

Întrebări care se pun din punctul de vedere al cercetătorului:

- care este relația dintre paradigma cercetării și metodologia cercetării? Sunt alese să se
potrivească? Există metodologia care să se potrivească? Care metodologie unde s-ar potrivi?
- cât să se utilizeze metode verificate și cât loc să fie lăsat unor metode noi?
- câtă atenție se va acorda studiilor cu rezultate mai puțin comune?
- care să fie criteriile care să justifice o cercetare?
(Gutiérrez and Boero 2006) (pag xi)

http://ihec-djc.blogspot.ro/2009/07/brief-history-of-research-on-education.html

5
 Aspecte teoretice ale cercetării

Pentru a înțelege termenul de metode de cercetare este util ca înainte să fie prezentat
contextul conceptual și social din care rezultă și care le susține.
Un prim element este noțiunea de știință, aceasta reprezentând sistemul de cunoștințe,
privind fapte, legi generale, cauze (percepute ca adevăruri), dobândite și testate prin metode
științifice, ce presupun observație exactă, experiment organizat, o argumentație și gândire
corecte.
Știința reprezintă în același timp un produs, un proces și o convenție ce evoluează
permanent. Prezența simultană a acestor trei aspecte în cadrul științei fac ca ea să combine
mai multe aspecte: cunoștințe, proceduri, tehnici și instrumente utilizate pentru dobândirea
sau verificarea cunoștințelor, dar și ipoteze, modele, teorii, legi sau chiar comunitatea și
atitudinea științifică. Iar acest fapt face ca, ceea ce este considerat științific să fie nevoie să
respecte anumite proceduri și să fie considerate acceptabile de comunitatea științifică.
Existența unei comunități științifice presupune în principal un grup preocupat de
cercetarea unui anumit domeniu dar grup care, în mod ideal, ar fi alcătuit din persoane ce
împărtășesc și atitudini comune: curiozitate dezinteresată pentru aflarea unor cauze sau
adevăruri, creativitate, scepticism constructiv față de orice informații și față de propria
activitate, dorința de a organiza și structura, dorința de a face bine celorlalți, dorința de a-și
asuma standarde etice înalte. (De Vos 2005) - pag. 19

Cercetarea reprezintă o activitate de investigație ce urmează criterii ștințifice:

- să fie obiectivă
- să fie argumentată corect
- să apeleze la metode de investigare ștințifice (experiment, observație, etc.)
- să fie repetabilă
- în condiți similare să se obțină rezultate similare
- să fie etică

Etica. Uneori este vorba doar de corectitudinea morală și științifică pe care și-o auto-
impune cercetătorul dar alteori este necesară obținerea unor avize din partea unor comisii de
etică. Ea se reflectă atât în desfășurarea cercetării cât și în prezentarea rezultatelor.

Resursele disponibile/necesare]n cercetare cuprind aspecte: umane (calificarea

persoanelor care colectează date pentru cercetare), materiale, financiare și de timp.

Scopurile cercetării pot fi diverse, câteva exemple:

- teoretice
-- să descopere noi teorii
-- să testeze noile teorii
- aplicative
-- să descopere anumite cauze
-- să descopere anumite soluții
-- să testeze, dezvolte sau să compare metode
-- să dezvolte abilitățile celor interesați de cercetare
-- să servească argumente pentru implementarea unor politici

http://www.richmond.gov.uk/research_proposal_guide.pdf
http://www.gmc-uk.org/guidance/ethical_guidance/6001.asp
http://www.apa.org/monitor/jan03/principles.aspx
6
 Tipuri de clasificări ale cercetării:
a) cercetare de bază/fundamentală - cercetare aplicativă
- cercetarea de bază conduce la noi cunoștințe dar nu are aplicații imediate. Este o
cercetare orientată spre construirea de teorii
- cercetarea aplicativă caută să obțină cunoștințe ce se pot aplica imediat și să inducă
anumite modificări concrete in diverse arii
O știință are nevoie de un echilibru între cele două. Prin cercetarea fundamentală
specifică unei științe se construiește cadrul teoretic specific acelei științe ce articulează
cunoștințele și cercetarea aplicativă. În cazul științelor mai noi cercetarea fundamentală poate
fi deficitară și poate apărea fenomenul de împrumut al unor teorii din alte științe..
b) cercetare tradițională - cercetare acțională
- cercetarea traditională încearcă să descrie, să prezică și să controleze domeniul
investigat. Este cel mai adesea efectuată de cercetători profesioniști
- cercetarea acțională dorește să îmbunătățească funcționarea organizației în care se face
cercetarea. Este adesea efectuată de membri unei instituții. De exemplu, in educație, profesorii
sau diriginții conduc o cercetare ce se aplică elevilor.

Distincții terminologice:

Paradigmă- teorie-model-concept
Paradigmele sunt modele derivate din concepții despre lume sau despre natura
cunoașterii.
Perspectiva teoretică Tipul de abordare în cercetare Metodologia cercetării
pozitivism cantitativă experimentală
interpretativism calitativă etnografică

a) Perspectiva teoretică
- pozitivismul. Este asociat cu cercetările de tip cantitativ.
-- consideră că există o singură realitate obiectivă iar proprietățiile acesteia pot fi
măsurate prin observație științifică, empirică.
-- rezultatele sunt considerate ca fiind reale, adevărate
-- pentru a fi considerată măsurabilă și obiectivă apelează la: testarea unei ipoteze,
utilizarea unui grup experimental și unul de control
-- limitele pozitivismului:
--- adevărurile descoperite nu sunt absolute
--- metodele de cercetare nu sunt perfecte
--- datele sau prelucrarea lor pot suferi influențe datorate subiectivității
--- cercetarea nu reușește întotdeauna să identifice cauzele ci doar asocieri
-- beneficiile abordării pozitiviste:
--- a condus la dezvoltarea cercetării
--- a pus accent pe partea măsurabilă a realității

- interpretativismul. Este un curent opus pozitivismului. Este asociat cu cercetările de tip

calitativ.
-- consideră că nu există o singură realitate obiectivă ci multiple realități subiective.
-- investighează diversele realități/percepții subiective
-- pune la baza cercetării datele obținute în urma cercetării
-- caută să explice rezultatatele obținute în contextul în care au fost colectate
-- pe baza datelor obținute poate să dezvolte o teorie (nu folosește ipoteze).
7
 b) Tipul de abordare în cercetare
Poate fi cantitativă sau calitativă. Ele sunt diferite din mai multe puncte de vedere:
cantitativă
Forma de colectare a informațiilor Sub formă de cifre
Tip de analiză efectuată Statistică descriptivă și inferențială
Tipul investigației Întrebări specifice/ ipoteze
Principalele avantaje Eșantion mare și reprezentativ,
validitate statistică
Principalele dezavantaje Înțelegere limitată a gândurilor și
sentimentelor participanților
(VanderStoep and Johnston 2009) - pag 7
calitativă
Sub formă narativă
Identificarea temelor majore
Teme ample/complexe
Descrieri narative bogate și
profunde din partea celor din
eșantion
Eșantion mic, rezultatele nu se pot
generaliza la populația generală

c) Metodologia cercetării
Principalele metode de cercetare:
- experimentală. Presupune o cercetare cantitativă cu: mediu de cercetare cât mai
structurat, formularea de ipoteze și a unui experiment ce urmărește confirmarea/infirmarea
ipotezelor, date în format cât mai cuantificat, identificarea unor relații (de cauzalitate) între
variabile
- observația. Estr de mai multe tipuri. Se poate folosi atât în cercetări cantitative cât și în
cele calitative.
- studiul de caz. Presupune o cercetare predominant calitativă cu: focalizare restransă (fie
pe persoane sau pe probleme/evenimente/procese), date bogate și minuțioase colectate
predominant in format narativ, scopul de a obține o înțelegere cât mai detailată a unui
element/aspect specific din multiple puncte de vedere.
- etnografică. Presupune o cercetare predominant calitativă cu: accent pe metoda
observației (participative), focalizare pe multiple elemente, date bogate și minuțioase
colectate predominant in format narativ, scopul de a obține o înțelegere cât mai detailată a
multiple elemente din multiple puncte de vedere concomitent cu înțelegerea cât mai bună a
relațiilor dinre ele și dintre ele și mediul lor.
(Taylor, Wilkie, and Baser 2006) - pag.5

8
 Proiectarea cercetării

Proiectarea cercetării ține seama de legătura dintre elementele componente ale procesului
cercetării:

Elementele și circuitul procesului cercetării

Raportarea și evaluarea
cercetării
- alegerea/analiza audienței
- alegerea structurii raportului
- scrierea raportului având în
vedere audiența
Identificarea temei de
cercetare
- specificarea temei
- justificarea ei
- sugerarea nevoii studierii ei din
punctul de vedere al audienței
Parcurgerea literaturii
- localizarea resurselor
- selectarea resurselor
- rezumatul resurselor

Analizarea și interpretarea Specificarea scopului

datelor Colectarea datelor cercetării
- analiza datelor - selectarea eșantionului - identificarea cadrului teoretic
- expunerea datelor - obținerea permisiunii - identificarea unei deficiențe
- explicarea datelor - strângerea informațiilor - formularea ipotezelor

(Creswell 2012) - pag.8

Analiza și alegerea diverselor componente ale cercetării va determina tipul de cercetare

dorit.

Conform schemei anterioare cercetarea presupune mai multe etape, fiecare la rândul ei
având mai multe subetape:

1) Identificarea temei de cercetare.

Poate avea la bază unele întrebări sau probleme personale sau întâmpinate de persoana
care inițiază cercetarea sau poate proveni de la problemele întâmpinate de alți profesioniști
despre care s-a aflat direct sau prin intermediul articolelor de specialitate, conferințe, etc.
- specificarea ei înseamnă delimitarea temei cercetate și concentrarea atenției asupra
anumitor aspecte
- tema cercetată cel mai adesea include multiple abordări, puncte de vedere, argumente,
etc. Cele mai relevante dintre ele sunt menționate iar această parte constituie justificarea temei
de cercetare.
- orice cercetare are în vedere o anumită audiență iar aceasta va face ca cercetarea să
prezinte argumente sensibile pentru audiență.
Ca urmare în alegerea ei ar trebui să se răspundă la mai multe întrebări:
- ce temă se dorește a fi cercetată? O temă se referă la o problemă, controversă sau punct
de interes
- ce relevanță teoretică/practică ar avea rezultatele cercetării? Merită să fie cercetată?
- există acces și posibilități să se realizeze studiul?
- beneficiază cercetătorul sau poate procura resursele necesare (timp, resurse, abilități) să
poată planifica, parcurge și finaliza cercetarea?
- care este audiența cea mai probabilă și cum se poate adapta cercetarea acestei audiențe?

În legătură cu identificarea temei de cercetare, literatura de specialitate consideră că

există mai multe niveluri de generalitate/specificitate:
- tema cercetării: este o arie mai generală de care studiul se va ocupa. Ex.: absenteismul
9
 - problema cercetată. Este un subiect mai restrâns, în cadrul temei. Ex.: Creșterea
absenteismului în mediul rural
- scopul. Indică intenția/obiectivul studiului. Ex.: Studierea cauzelor creșterii
absenteismului
- întrebările cercetării. Fragmentează scopul în întrebări specifice. Ex.: Modificările la
nivelul instituțiilor de învățământ au impact asupra creșterii absenteismului?
(Creswell 2012) pag. 83

2) Parcurgerea literaturii relevante pentru problema specificată. Cere timp, acces la

bibliografie și experiență
Are câteva scopuri:
- ajută la evitarea repetării nedorite a unor studii anterioare.
- ancorează cercetarea în raport cu cunoștințele deja disponibile și dau o direcție
cercetării. Se identifică variabile importante, relații între variabile, tendințe.
- ajută la conturarea unei imagini mai clare asupra aspectelor încă insuficient explorate
Ea are trei etape:
- localizarea resurselor înseamnă identificarea resurselor bibliografice: cărți, reviste, alte
publicații, alte materiale, privitoare la tema cercetată
- deoarece există fie multiple resurse, puncte de vedere ori rezultate, este necesară
selectarea lor. Aceasta reprezintă un efort de a alege acele resurse care servesc cel mai bine
argumentația cercetării. Resursele selectate trebuie să fie relevante, actuale și de încredere din
punct de vedere academic
- urmează rezumatul care, reprezintă o sinteză a punctelor de vedere exprimate în
resursele selectate

3) stabilirea scopului cercetării. Este nevoie să fie clar conturat și concis exprimat pentru
a putea fi studiat. Este echivalentul unei declarații de intenție care:
- prezintă studiul din punct de vedere teoretic,
- dă indicații asupra metodelor și instrumentelor de colectare a datelor,
- prezintă eșantionul avut în vedere și locația
- oferă sugestii despre tipul de rezultate expectate
Are trei substadii:
-- identificarea unei paradigme de cercetare, a unei abordări teoretice și a unei
metodologii. Se iau în calcul mai multe variante de cercetare care ar putea răspunde și se
alege paradigma-teoria-metoda cea mai convenabilă sau accesibilă. Fiecare variantă va
colecta datele diferit și poate chiar date diferite, ceea ce influențează rezultatul final.
-- punerea unei întrebări (sau mai multe). Ele ar trebui să se concentreze asupra
aspectelor încă neclare, ceea ce nu se știe încă în domeniul studiat
-- formularea unei predicții sau mai multe. Ele vor fi ipotezele cercetării

4) colectarea datelor cercetării pentru a testa ipotezele.

Etape:
- identificarea și selectarea persoanelor care vor alcătui eșantionul
- dacă este cazul, obținerea permisiunii de a supune cercetării aceste persoane
- strângerea de informații prin diverse metode de cercetare
Scopul esențial este de a obține date corecte, lipsite de influențe datorate unor carențe ale
eșantionului sau ale aplicării metodelor de cercetare.
Este necesar de la bun început să se înțeleagă relația dintre tipul datelor colectate și felul
în care vor fi analizate și interpretate. Aceasta va evita colectarea de date ce ulterior nu pot fi
folosite adecvat.

10
 Dacă datele sunt colectate de mai multe persoane este nevoie să se realizeze un set de
proceduri care să fie însușit de fiecare dintre ele astfel încât studiul să beneficieze de o
modalitate comună de colectare a datelor. Este de dorit ca la început, persoanele nou implicate
în colectarea datelor să fie asistate o perioadă de o altă persoană cu mai multă experiență.
În cazul în care se folosesc instrumente noi este preferabil să se înceapă cel puțin cu un
studiu pilot în cadrul căruia să se identifice felul în care instrumentul este înțeles și parcurs.
De asemenea, este necesar să se stabilească clar orice criterii care au impact asupra
colectării datelor (referitor la eșantion; la momentul, modalitatea ori succesiunea aplicării
probelor; la felul în care datele colectate sunt consemnate; etc.)

5) analiza, expunerea și interpretarea datelor.

Analiza datelor este în primul rând un proces de descompunere în părți, a volumului de
date colectat, care se va regăsi doar parțial în prezentarea finală a lucrării. Etape:
- verificarea existenței unor erori în consemnarea datelor; dacă este cazul, corectarea lor
- verificarea distribuției rezultatelor (mai ales în studiile cantitative)
- dacă este nevoie, transformarea datelor (standardizări, codări, calcule, etc.) ori
variabilelor (de exemplu: reducerea numărului de grupe sau chiar dihotomizarea unei
variabile)
- analiza de tip statistic descriptiv per variabilă
- analiza relaților dintre variabile
În cazul în care studiul are un fundament teoretic complex și strict analiza datelor ar
trebui să urmeze cât mai aproape predicțiile teoretice. În cazul în care nu există încă un cadru
teoretic clar sau unic atunci analiza datelor poate urma o abordare care să cuprindă și analize
exploratorii.
Expunerea datelor se referă la o prezentare selectivă a acelor analize care sunt relevante
pentru ipoteza avută. Această prezentare este nevoie să fie coerentă, completă, neredundantă
și să se plieze pe ipotezele avute.
Interpretarea datelor se poate face în raport cu:
- cadrul teoretic
- criteriile statistice
- ipotezele propuse
- rezultatele provenite din alte studii
Se verifică dacă datele răspund întrebării și susțin predicția făcută (la pc. 3).
Expunerea și interpretarea datelor au ca punct comun dorința de a sintetiza datele, de a le
prezenta în așa fel încât să aibă un fir narativ care finalmente să dea un verdict la ipotezele
avute.

6) formularea unui răspuns. Presupune două etape:

- comunicarea rezultatelor. Aceasta presupune la rândul ei: alegerea unei audiențe,
structurarea materialului ținând de caracteristicile audienței, menținerea unei structuri
coerente, etice și acceptabile academic astfel încât oricând materialul să poată fi parcurs și
înțeles și de persoane aflate în afara audienței țintă. Ca idee generală, atunci când audiența
este mai puțin obișnuită cu cercetarea academică sau tema cercetată se va insista mai mult pe
partea introductivă, interpretarea și aplicabilitatea rezultatelor. Dacă se are în vedere un articol
științific atunci este necesară o prezentare mai minuțioasă a tuturor capitolelor lucrării
inclusiv a părți referitoare la metode.
- evaluarea cercetării. Este făcută de către cei ce vor parcurge studiul. Ei vor evalua
câteva aspecte generale: calitatea și utilitatea. Calitatea presupune respectarea cerințelor unei
cercetări astfel încât ea să fie corect executată dar și caracteristici ce privesc fiecare parte a
cercetării separat (o introducere bine argumentată, un eșantion mare și bine ales, metode de

11
cercetare potrivite scopului și corect aplicate, analiza a rezultatelor bine justificată, etc.).
Utilitatea ar avea în vedere fie obținerea unei informații teoretice noi care răspunde unor
întrebări specifice și deschide noi posibilități de cercetare, fie informații practice care ajută la
rezolvarea unor probleme concrete.
(Creswell 2012) - cap I

Caracteristici majore in cercetarea cantitativă și calitativă

Cercetare cantitativă Cercetare calitativă
Problema Deja se cunosc variabilele majore implicate. Nu se cunosc variabilele implicate,
Este descrisă ca un efect al unor tendințe sau explorează o problemă.
ca o nevoie a unei explicații asupra relațiilor Este interesată să ajungă la o înțelegere
dintre variabile detailată a naturii unui fenomen cheie.
Literatura Este importantă: Are rol minor dar poate ajuta la justificarea
- este sursa întrebărilor cercetării temei cercetării
- justifică tema cercetării Nu este o sursă obligatorie pentru direcția de
- indică o direcție de dezvoltare teoretică dezvoltare a cercetării.
Ipoteze, - sunt specifice Scopul și întrebările cercetării sunt formulate
întrebări - măsurabile în termeni generali. Se dorește învățarea din
- observabile experiența participanților.
Instrumente/ Colectează date de la multe persoane utilizând Datele sunt exprimate verbal și reprezintă
Date itemi standardizați (ca întrebare și răspuns), și opiniile unor persoane.
validați, cel mai adesea cu o formulare Rezultatele sunt aproape întotdeauna redate
scurtă/specifică. sub forma unui text.
Se iau măsuri ca datele să fie colectate cât mai Studiile calitative apreciate conțin un volum
obiectiv și standardizat, fără influențe mare de date proporțional cu complexitatea
nedorite. fenomenului investigat.
Design-ul studiului va încerca să controleze
orice variabile ce pot induce influențe
aleatoare.
Analiză Se analizează cifre. Se analizează text.
Interpretare Analizează tendințe, compară grupuri cu Se descompune textul in propoziții numite
ajutorul statisticii. ”segmente de text”. Se dorește o descriere și o
Interpretează rezultatele comparându-le cu identificare a temelor, ce se obține prin
rezultate sau predicții anterioare analiză de text. Ulterior acestea se
interpretează pentru a înțelege sensul mai larg
al rezultatelor obținute
Raportul Are o abordare cât mai obiectivă Structură flexibilă (ordinea nu este strictă deși
Are structuri și criterii de evaluare standard. componentele tind să fie aceleași). Ca urmare
Structura raportului cuprinde cel puțin și criterile evaluative pot diferi.
capitolele: Introducere, Metode, Rezultate, Ar trebui să descrie temele identificate și
Discuții relațiile dintre ele.
Poate include opinii subiective din partea
cercetătorului. Acesta pune în discuție
propriile preferințe, valori, presupuneri și
discută despre influența lor asupra studiului.

12
 Parcursul cercetării în studiile cantitative, mixte sau calitative

Informații provenite din experiență Tema cercetării Parcurgerea literaturii

personală, profesională sau din alte surse

Clarificarea nivelului de cunoștințe

Stabilire ipoteze Identificarea unei deficiențe relevante în domeniu

Designul cercetării
Cantitativ Mixt Calitativ

Eșantion + Instrumente (Eșantion) + (Instrumente)/protocol +

+ Analiza datelor + Rezultate Analiza datelor și/sau Criterii interpretare + Rezultate

Discuții + Concluzii + Limitări + Aplicații practice + Recomandări cercetări ulterioare

Alegerea design-ului unui studiu se face în funcție de:

- scopul și obiectivele studiului (vezi tabelul următor)
- nivelul de cunoaștere existent, referitor la tema de interes. Dacă este nevoie de o
înțelegere a fenomenului se preferă metoda calitativă, dacă este nevoie de identificarea unor
tendințe și relații între variabile se preferă metoda cantitativă.
- cerințele sau preferințele unor terțe părți implicate în cercetare
- preferințele și tipul de experiența disponibile la nivelul audienței
- tipul resurselor disponibile (instrumente, software, experiență, etc.)

Alegerea design-ului cercetării în funcție de scopul și obiectivele cercetării:

Scop/obiective Condiții/cerințe Metodă Design
Verificarea Eșantionul va cuprinde două sau mai multe
efectului unei grupuri ce vor fi sunt supuse unor condiții
Experimentală
intervenții. diferite iar rezultatele vor fi comparate. Se
intervine cel puțin asupra unui grup
Identificarea unui Eșantion este specific, diferit de populația Cantitativ
patern predictibil de generală. Se măsoară mai multe variabile la Corelațională
corelații nivelul unui singur grup.
Identificarea unor Eșantionul este cât mai apropiat de
Sondaj
tendințe populația generală.
Explicarea cât mai Eșantionul poate să cuprindă unul sau mai
completă a unei multe grupuri. Mixtă
teme de cercetare Combină date cantitative și calitative
Mixt
Studierea Se concentrează pe persoane.
problemelor școlare Combină date cantitative și calitative. Acțională
individuale
Dezvoltarea unei Studiază experiențele comune ale
”Grounded theory”
teorii persoanelor.
Explorarea Utilizează un grup de persoane ce fac parte
Etnografică Calitativ
aspectelor culturale din același mediu cultural
Descrierea vieții Explorează poveștile pe care oamenii le
Narativă
oamenilor spun despre ei înșiși și despre ceilalți

13
 Planificarea unei cercetări se face răspunzând la următoarele întrebări:
-- ce? Este preferabil un răspuns cât mai scurt (o propoziție) și cât mai concret
-- de ce? Influențează tema cercetării, modalitatea de efectuare a cercetării și
modalitatea de raportare a rezultatelor. Dacă motivul lucrării are și o componentă extrinsecă
(exemplu, pentru a trece un examen) este important ca felul în care este imaginată și
desfășurată cercetarea să conducă la atingerea standardelor externe cerute (cerințe referitoare
la conținut, formă, rezultate, concizie, aplicabilitate, etc.).
-- cine? Se referă la cei ce vor participa la cercetare. Scopul și metodele cercetării dar
și resursele disponibile (inclusiv de timp) influențează caracteristicile eșantionului.
-- unde? Se referă la locul desfășurării cercetării atât ca arie geografică accesibilă cât și
ca locație exactă unde se desfășoară activitatea. Ambele aspecte sunt analizate din
perspectiva: costurilor implicate, siguranței, adaptării la activitatea de cercetare, etc.
-- când? Această întrebare se referă la identificarea perioadelor când atât participanții
vizați cât și cei implicați în desfășurarea cercetării sunt disponibili în același timp.
Răspunsul la aceste întrebări vor influența decizia asupra următoarei etape când se
analizează ”cum” se va desfășura cercetarea. Se analizează felul în care răspunsurile la
întrebări se angrenează unele cu altele și se clarifică din nou ”ce” și ”cum” se va studia.
Rezultatul acestei clarificări ar trebui să se concretizeze într-o planificare cât mai concretă a
întregii cercetări.

Odată avută această planificare, ea va fi prezentată și altor persoane (preferabil cu mai

multă experiență în cercetare) fie doar pentru a obține o a doua părere care să confirme
fezabilitatea scopului și logica planificării fie, pentru a încerca să se obțină răspunsuri la orice
nelămuriri apărute la oricare dintre întrebări sau la realizarea planificării.
Această etapă de prezentare a cercetării și altor persoane este foarte importantă pentru că
permite identificarea unor erori sau scăpări a căror efecte se pot amplifica și vicia rezultatele
cercetării sau îi pot chiar bloca finalizarea.
(Dawson 2002). pag4-14

14
 Obținerea datelor. Metode cantitative.

Se pot folosi mai multe instrumente: chestionare, inteviu, observație, experiment

În studiile cantitative datele se colectează sub formă de cifre (mai puțin poate unele
variabile demografice: numele, profesia, ocupația, localitate sau județ de domiciliu, școala
absolvită etc.), chiar dacă variabilele se referă la atitudini, opinii (răspunsurile vor fi date pe
scale numerice, ex. Likert)
Metodele cantitative sunt utile când:
- se dorește obținerea de răspunsuri numerice
- se urmăresc modificări ale unor variabile numerice
- se dorește utilizarea experimentelor în testarea unor ipoteze

Ele au nevoie să se asigure că rezultatele nu sunt influențate de caracteristicile

eșantionului și de aceea încearcă să îl randomizeze prin diverse procedee:
- randomizare simplă: persoanele ajung în grupul cercetat aleator (ex., tragere la sorți)
- randomizare stratificată: persoanele sunt împărțite de cercetător după un criteriu
relevant cercetării dar apoi în fiecare grup persoanele sunt supuse randomizării simple
- eșantionare multistadială. Se alege aleator la mai multe nivele (un județ, un oraș, o
școală, o clasă etc.)
- eșantionare voluntară: eșantionul este constituit din voluntari
- eșantionare convenabilă: cercetătorul apelează la grupul pe care îl are la dispoziție

Experimentul
Are mai multe caracteristici:
- controlează mediul și încearcă să verifice influența unor variabile.
- controlează felul în care vor fi făcute modificările pentru ca modul lor de implementare
să interfereze cu modificarea în sine
- elementele pe care nu le poate controla direct va încerca să le distribuie uniform prin
randomizare (ex., caracteristicile eșantionului)
- pentru a aduce un argument în plus se utilizează și grupuri de control, care nu vor fi
supuse acțiunii variabilelor modificate de cercetător.

După gradul de control experimentele pot fi:

- de laborator: controlează strict mediul și variabila independentă
- de teren: se desfășoară în mediul natural dar se controlează variabila independentă
- naturale (quasi-experimentale): are loc în mediul natural, variabila independentă se
manifestă fără controlul cercetătorului. Cercetătorul nu poate sau nu este etic să controleze
variabila independentă.

Ipotezele verificate prin experiment pot fi formulate ca:

- ipoteze nule: modificarea variabilei independente/predictor nu va conduce la alte efecte
- ipoteze alternative: modificarea variabilei independente/predictor va conduce la alte
efecte

Un experiment ce verifică o ipoteză alternativă trebuie să îndeplinească câteva condiții:

- variabila independentă trebuie să aibă un efect asupra variabilelor dependente
- relația este verificată printr- un design longitudinal, cu cel puțin două momente în care
se fac măsurători: inițial și după modificarea variabilei dependente.
- relația găsită nu trebuie să fie cauzată de alte variabile în afara celor ce au fost
controlate (confouding variables)
15
 Neajunsuri:
- În cazul relațiilor reciproce este greu de identificat care dintre variabile servește de
cauză față de o altă variabilă
- Rezultatele experimentelor este necesar să fie replicate și în alte experimente pentru a
exclude posibilitatea influenței unor variabile la care cercetătorul nu s-a gândit și nu le-a
controlat.
- Deoarece rezultatele experimentelor rezultă din situații induse artificial de către
cercetător (poate chiar într-un laborator ) este posibil ca în lumea reală relațiile găsite sau
negăsite să se manifeste altfel.
- Randomizarea grupurilor nu este întotdeauna posibilă (se lucrează pe clase, pe școli
etc.)

Chestionarul/Interviul
Se alege în funcție de:
- tema cercetării
- ipoteze
- caracteristicile eșantionului

Este vorba de chestionar/interviu standardizat.

Se aplică o singură dată (studiu transversal) sau de mai multe ori (studiu longitudinal).
Eșantionul ar trebui să fie randomizat (ales aleator).

Observația
În studiile cantitative se poate folosi pentru a estima orice număr în legătură cu
comportamentul oamenilor sau alte aspecte numărabile.
De obicei se face asupra unui eșantion cât mai reprezentativ.

(Muijs 2004)

16
 Metode de prelucrare şi interpretare matematico-statistică a datelor
cercetării

Variabilele
În analiza statistică a datelor cantitative se folosesc date colectate sub formă de
”variabile”
Există mai multe clasificări a variabilelor dar clasificarea utilizată in SPSS este:

- variabile nominale (conțin nume, alt tip de text)

În programele de statistică variabilele nominale pot fi codate prin cifre și se pot utiliza
pentru a face comparații între diferite grupuri din eșantion

- variabile ordinale/categoriale (conțin numere)

Sunt date colectate prin itemi care au pus la dispoziția celui ce răspunde mai multe
categorii, iar subiectul a ales una dintre ele.
Categoriile pot să aibă intervale diferite chiar și la același item (10-15, 16-20, 21-30, 31-
50, 51-55 )

- variabile scalare (scale/ratio/interval) (conțin numere)

Sunt date colectate prin itemi care permit alegerea de valori pornind de la 0 iar distanța
între unități este întotdeauna egală (ex, greutatea exprimată în nr. de kg, vârsta exprimată în
ani)
Fiecare cercetare își va alege tipul de variabile în funcție de tema cercetării și tipurile de
răspuns ce pot fi primite.
Variabilele scalare ar fi de preferat dar uneori nu sunt potrivite. Dacă se pune întrebarea
”Câte țigări fumați zilnic?” Un răspuns printr-o singură cifră nu ar fi corect deoarece într-o
oarecare măsură numărul lor poate diferi de la zi la zi. În acest caz se poate oferi posibilitatea
unui răspuns pe intervale (categorii).

Tipuri de analize statistice

Frecvența
Este des folosită. Indică o distribuție pe subgrupuri după diverse criterii.
Există mai multe tipuri de reprezentări (pie, histogramă)
Pentru a ne da seama de distribuția unor date este util să utilizăm o histogramă peste care
să fie suprapusă și o curba a lui Gauss.
Este utilă pentru că indică tipul de distribuire datelor (normală -sub formă de clopot, sau
anormală- I, J etc.)
O analiză a frecvențelor este utilă și pentru a vedea dacă nu cumva în șirul de valori apar
și unele nepotrivite (prea mici sau prea mari față de valorile ce ar trebui să se găsească la
acele variabile).

17
 Exemplu de frecvente cu valori distribuite diferit

VAR00002
VAR00001
Freque Percent Cumulative Freque Percent Cumulative
ncy Percent
1,00 1 9,1 9,1 ncy Percent

2,00 2 18,2 27,3 1,00 1 9,1 11,1

3,00 3 27,3 54,5 2,00 2 18,2 33,3

5,00 2 18,2 72,7 3,00 3 27,3 66,7

7,00 2 18,2 90,9 4,00 2 18,2 88,9

8,00 1 9,1 100,0 5,00 1 9,1 100,0

1
0
Total 11 100,0 0
Total 9 100,0
,
0

Statistics
VAR00001 VAR00002
Valid 11 9
N
Missing 0 2
Mean 4,1818 3,0000
Median 3,0000 3,0000
Mode 3,00 3,00
Std. Deviation 2,35874 1,22474

18
 Crosstab
Este un tabel care mixează două variabile, fiecare utilizând distribuirea pe frecvențe.

Exemplu analiză crosstab

VAR00003 * VAR00004 Crosstabulation

Count
VAR00004 Total
3,00 4,00
1,00 2 1 3
VAR00003
2,00 2 4 6
Total 4 5 9

Media (M), mediană (Mdn), modul

Modul - Valoarea cea mai frecventă întru-un șir ordonat crescător
3 3 4 5 5 5 6 6 7 7 8 9 10 Modul = 5
Mediana - valoarea (sau media celor două valori) de la mijlocul unui șir de valori ordonat
crescător
3 3 4 5 5 5 6 6 7 7 8 9 10 Mediana = 6
Media - suma tuturor valorilor unui șir, împărțită la numărul de valori
Deviația standard - indică relevanța mediei (cât de apropiate sunt valorile reale din șir de
valoarea mediei) Dacă SD (standard deviation) are valoare mare înseamnă că valorile șirului
sunt destul diferite de media obținută. Dacă SD are valoare mică înseamnă că valorile șirului
sunt apropiate sau chiar se suprapun peste valoarea mediei.
3 3 4 5 5 5 6 6 7 7 8 9 10 Media = 6 SD = 2,16
În cercetare media se raportează împreună cu SD.

Comparararea mediilor
Este un calcul care dorește să clarifice dacă între două medii există o diferență
semnificativă statistic sau nu.
Elementele care au impact asupra acestei relații sunt:
- valoarea mediilor (M)
- valoarea abaterii standard pentru fiecare medie (SD)
- mărimea grupurilor comparate (N)
Se raportează împreună cu indicele de semnificație (p sau, in programele de statistică -
”sig”). Valorile de semnificație sunt: 0.05 și 0,01sau, mai mici decât acestea. Cu cât valorile
sunt mai mici cu atît este mai semnificativ statistic.

Corelații
Caută să identifice dacă între două variabile există o asociere sau nu.
Asocierea poate fi directă și inversă.
Se raportează împreună cu indicele de semnificație (”p” sau, in programele de statistică -
”sig”).
Factorii de corelație pot avea valori între -1 și 1. Cu cât valoarea coeficientului de
corelație se apropie mai mult de - 1 sau 1 cu atât corelația este mai puternică, cu cât se apropie
mai mult de 0, cu atât este mai slabă. Un coeficient de corelație pozitiv (între 0 și 1) indică o
corelație directă iar un coeficient de corelație negativ (între -1 și 0) indică o corelație inversă.
Corelația nu poate oferi indicii despre cauzalitate ci doar despre asociere.
Dacă se dorește verificarea efectului pe care o variabilă îl are asupra corelației dintre
două variabile există posibilitatea de a apela la ”corelații parțiale”.

19
 Regresii
Ajută la identificarea cauzalității; dacă modificările induse unei variabile (variabila
independentă) cauzează modificări la o altă variabilă (variabila dependentă).

Cronbach alfa
Evaluează contribuția pe care o au itemii unei scale la scorul final al scalei
Se calculează după ce scale a fost distribuită la mai multe persoane și apoi datele sunt
introduse într-un program de statistică. Programul poate indica itemii care dacă sunt excluși
pot îmbunătăți scorul Cronbach alfa al scalei.

Analiză factorială
Evaluează relația dintre dimensiunile (scalele) diferite ale unui chestionar
Se calculează după ce scale a fost distribuită la mai multe persoane și apoi datele sunt
introduse într-un program de statistică. Programul poate indica care suprapunerea, apropierea
sau distanța dintre itemi/scale.

20
 Metode de cercetare calitativă

Întrebări relevante înainte de a iniția o cercetare calitativă:

- dacă se înțelege diferența dintre cercetarea cantitativă și cea calitativă
- dacă se înțelege procesul cercetării calitative
- dacă se înțeleg rezultatele (utilitatea lor raportată la scopul cercetării)
- dacă se înțelege care abordare calitativă i s-ar potrivi
- dacă există resursele și abilitățile cu care să se desfășoare o cercetare calitativă
- dacă există alte exemple de cercetări calitative pe domeniul studiat
Investigații naturalistice
Doresc să studieze activități naturale (neinfluențate experimental) în contextul lor natural.
Variante: etnografii, studii teoretice ancorate în realitate
Etape:
- obținerea accesului și intrarea în perimetrul/grupul studiat
- strângerea datelor
- verificarea acurateței și certitudinii datelor (verificare și verificare încrucișată)
- analizarea datelor (de când începe studiul și până la sfârșit)
- formularea interpretărilor (de-a lungul întregului studiu)
- formularea/scrierea studiului
- verificare prin intermediul membrilor (se împărtășesc concluziile cu participanții)
- retragerea din perimetru/grup
(Salkind 2010)
Etnografia
Presupune observația participativă, interviul, colectarea de artefacte. Se poate aplica pe
națiuni, sub-culturi, comunități, clase școlare.
Dorește să înțeleagă cunoștințele cu caracter cultural pe care un grup le folosește pentru a
da semnificație și coerență activităților cotidiene.
Microetnografia
Presupune utilizarea observației participative (susținută de înregistrări video).
Dorește să descopere regulile lingvistice utilizate în diverse contexte pentru a obține o
semnificație comună.
Etnometodologia
Se utilizează observația și interviul. Se urmăresc discuțiile cotidiene pe diverse teme.
Se dorește evidențierea cunoștințelor folosite în desfășurarea activităților cotidiene și
luarea deciziilor
Studii de observație participativă
Apelează la interviu, colectarea de artefacte, observație directă (cu note de pe teren).
Se aseamănă cu etnografia pentru că studiază aspecte sociale dar în rest este complet
diferită de aceasta pentru că țintește răspunsul la o întrebare mult mai specifică (scop mai
limitat, de exemplu: natura relației profesor-elev) iar studiul este mult mai scurt ca timp.
Studii bazate pe interviu
Se utilizează interviuri cu răspunsuri deschise iar respondentul este încurajat să explice
care este punctul său de vedere. Cel ce conduce interviul, pe langă întrebările pe care le-a
pregătit anterior interviului, poate veni cu întrebări noi care să exploreze nuanțele,
informațiile ce apar în răspunsurile primite în timpul interviului, contextul social sau relația
dintre cercetător și respondent.
21
 Se acordă atenție elementelor de limbaj sau de altă natură care pot oferi informații despre
semnificațiile pe care oamenii le folosesc pentru a-și înțelege propria lume.
Studiile centrate pe grupuri (focus group studies)
Utilizează interviul și observația. Se notează tot ce se discută.
Se aplică unor grupuri de persoane cu caracteristici sau experiențe asemănătoare.
Grupul are un moderator care propune o temă de discuție.
Tehnica dorește să pună în evidență informația ce apare ca urmare a interacțiunii din grup
(ce răspund, cum reacționează unii la alții, și nu doar ceea ce au fiecare de spus
moderatorului).
Analiza artefactelor
Artefactele sunt produse inteționate sau neintenționate ale activității umane. Ele sunt
percepute ca indicatori pasivi ai activității unei persoane sau a unui grup.
Metoda presupune colectarea și analizarea lor (în școală: cataloage, documente oficiale,
lucrări ale elevilor, planuri de lecție, alte materiale).
Principalul dezavantaj este acela că interpretarea semnificației obiectelor sau a relației
dintre ele, este îngreunată de lipsa contextului.
Historiografia și studiile istorice
Presupun colectarea și analizarea de date pentru a reconstrui evenimente trecute.
Se iau în considerare surse primare rezultate de la cei direct implicați (artefacte originale,
mărturii scrise, fotografii, jurnale personale, desene, suveniruri, etc.) și surse secundare
provenite de la cei ce se raportează la cei ce au fost direct implicați (manuale, articole de ziar,
înregistrări publice, etc.).
Cercetătorul analizează orice potențială sursă de informații pentru a-i verifica:
autenticitatea și acuratețea. De preferință, interpretările sale ar trebui susținute de informații
provenite din mai multe surse. În final, cercetătorul va oferi un set de explicații coerent
privind evenimentul trecut. Motivația acestui efort de explicare a trecutului poate avea un
caracter reparator sau de creare a unei legături cu fenomene actuale sau preconizate.
Studii teoretice ancorate în realitate (Grounded Theory Studies)
Presupun date colectate foarte minuțios și o foarte bună cunoaștere a lor.
Utilizează: analiza și comparația, pentru a emite teorii despre realitatea socială.
Analizând datele, apar evidente anumite elemente, idei. O parte dintre ele sunt grupate în
concepte iar ulterior, conceptele sunt grupate în categorii. Aceste categorii pot fi folosite
pentru formularea unei noi teorii.
Orice posibil pattern explicativ este verificat și trebuie să fie confirmat în mod repetat.
Studii simbolic interacționiste
Constau în:
- explorare (colectare de observații, interviuri, povești de viață, scrisori, jurnale
personale, înregistrări publice, discuții de grup)
- inspecție (identificarea unor elemente și a relațiilor dintre elemente)
Studii narative
Surse folosite: istorii orale, cronici și annale, povești de familie, fotografii, diverse
amintiri, obiecte personale/familiale, interviuri, reviste, autobiografii, scrisori, conversații,
observația
Utilizează colectarea și interpretarea poveștilor spuse de oameni pentru a-și descrie
viețile.

22
 Forme ale studiilor narative: istorii de viață, cercetarea istoriei de viață, biografii, metoda
experienței personale, istoria orală, investigația narativă. Toate consideră că omul oferă un
sens vieții prin poveste.
Criticism educațional
Se bazează pe observație, interviu, colectarea de artefacte și documente.
Cercetătorii trebuie să fie buni cunoscători ai domeniului educației și să aibă o
perspectivă critică asupra practicilor și procesului educației.
Cercetarea se încheie printr-un eseu în care cercetătorul prezintă o poveste sau imagine a
ceea ce a experimentat și înțeles din contextul studiat.
Studii fenomenologice
Se colectează informații din mai multe surse:
- persoanele își descriu experiențele personale în scris
- persoanele sunt intervievate asupra experiențelor personale avute
- observație asupra experiențelor personale
- se colectează materiale în care oamenii își consemnează experiențele personale (jurnale
personale)
- se studiază descrieri a unor experiențe personale în literatură, artă (poezii, nuvele,
scenarii de teatru sau filme
Studii de caz
Se investighează un element/fenomen (poate fi: un program, un eveniment, o persoană
sau un grup, instituție, proces etc.) actual (nu trecut/istoric) aflat într-un context specific.
Proiectul de cercetare acțională (action research project)
Pornește de la o perspectivă critică ce presupune un ciclu repetitiv a mai multor etape al
căror scop final este obținerea unei schimbări:
- identificarea unui deficit/neajuns prin observații multiple
- analizarea problemei și descompunerea ei în mai multe dimensiuni
- proiectarea unui plan care să rezolve diversele aspecte ale problemei
- implementarea planului de schimbări
- evaluarea efectelor obținute
Dacă problema nu este rezolvată complet ciclul se poate repeta.
Accentul este pus pe cel ce aplică metoda.
Abordarea poate conduce la teorii sau la soluții practice.
Studii colaborative
Au în vedere colaborarea dintre cercetători și persoanele studiate, deoarece se consideră
că aducerea în cadrul studiului a punctelor de vedere a celor studiați adaugă valoare cercetării.
Cunoașterea obținută este un efect al co-construcției la care participă cercetătorii și cei
studiați.
Scopul este obținerea unui volum mai mare de cunoaștere și înțelegere.

23
 Analiza datelor calitative

Este o căutare a unui sens sau semnificații în datele colectate.

Presupune:
- efort intelectual, creativitate și reflexivitate
- organizarea datelor
- interogarea datelor (are loc din perspectiva teoretică a studiului)
pentru a:
- identifica patternuri, teme, relații
- dezvolta explicații, interpretări, critici sau teorii
astfel încât:
- să poată fi comunicate altora

Operațiile folosite sunt:

- evaluarea,
- interpretarea
- categorizarea
- compararea
- construirea de ipoteze
- găsirea unor patternuri

Prelucrarea și interpretarea datelor

- începe odată cu colectarea datelor când se decide locul, subiectul, ce se înregistrează, ce
se va ignora, etc. Este o analiză informală a datelor.
- depinde de abordările teoretice și paradigmele utilizate.
- are nevoie să existe date corecte (ca și colectare) și suficiente
- are nevoie să se pună întrebările corecte (non-bias).
- este nevoie să înceapă cât mai curând (mai ales la studiile ample). Aceasta permite
canalizarea eforturilor în funcție de ceea ce s-a găsit sau nu s-a găsit. Cercetările calitative își
pot modifica obiectivele în funcție de primele rezultate din teren. Cercetările etnografice pot
face mai multe cicluri de colectare/analiză a datelor. Primele rezultate confirmă/infirmă dacă
pot răspunde întrebărilor cercetării și orientează cercetarea
- este nevoie ca cercetătorul să își noteze: impresiile, reacțiile, reflecțiile, interpretările
inițiale (în jurnalul sau notele de pe teren. Aceasta va face parte tot din analiza informală a
datelor
- se poate spune că nu se încheie niciodată deoarece întotdeauna pot apare noi modalități
de procesare, niveluri diferite de înțelegere, noi trenduri de găsit.
- a ști când să se oprească analiza este la fel de complex ca și decizia când ar trebui să
înceapă analiza, dar oricum nu înainte de a răspunde ipotezelor
- alte criterii ce indică o analiză suficientă:
= s-au explicat toate cazurile deviante
= analiza poate fi explicată și justificată
= se poate spune o povestă completă asupra datelor
= analiza poate fi organizată în rezultate scrise coerente
- analiza se consideră încheiată doar după ce a fost scris raportul/articolul

Folosirea unor scheme/pași nu limitează cercetarea ci doar o ghidează. Pot fi adaptate la

context, la datele obținute, la întrebările cercetării.

24
 Există mai multe tipuri de analize calitative a datelor:

a) Tipologică
- identifică tipurile de analizat
- grupează răspunsurile după lista de tipuri
- se caută ideile ce apar in cadrul raspunsurilor de la fiecare tip
- se identifică tendințele indicate de aceste idei
- se caută excepțiile de la tendințe
- se caută relațiile dintre tendințe
- tendințele se formulează cât mai succint și se susțin cu date

b) Inductivă
- parcurgănd răspunsurile, se identifică cadre de analiză
- se stabilesc domenii analizând relațiile semantice din fiecare cadru de analiză
- datele sunt reanalizate după aceste domenii (se notează excepțiile)
- se identifică tendințe în fiecare domeniu
- se identifică relațiile din și dintre domenii

c) Interpretativă/politică
- se citesc răspunsurile și se identifică direcții
- se compară cu notițele luate în timpul studiului
- se conturează câteva interpretări
- se identifică datele ce contrazic sau nu susțin interpretările
- se face o ciornă a interpretărilor și se discută cu participanții
- se scrie formatul final și se susține cu date

d) Polivocală
- se citesc răspunsurile și se identifică tendințele generale
- se identifică cele mai importante poziții (inclusiv a cercetătorului) și contribuțiile
asociate
- se alcătuiește un fir narativ și se decide care poziții vor fi incluse
- se recitește tot materialul și se discută cu participanții pentru a rafina firul narativ
- se îmbunătățește firul narativ prin adăugarea, de preferință, a tuturor pozițiilor

25
 Cercetarea în educația multiculturală. Minoritățile

Educația și cercetarea din perspectivă multiculturală indică multiple aspecte interesante

cu efecte semnificative asupra performanțelor elevilor.

Tipuri de minorități, după:

- rasă - religie - educație - orientare sexuală - tip de familie

- etnie - nativitate - sănătate - sex - politică

- aculturație (ca asimilare a limbii dar și a valorilor, menținerea identității și culturii, a sta
în propria familie pentru suport și asistență reciprocă, a sta cu propria etnie, lipsa dorinței de a
se întoarce în țara de origine). Uneori apare ca biculturalism (mai ales la tineri).
- valori sociale - valori comunitare
- zonă (urban suburban-periferie-centru , rural, industrial, agricol) - tip locuință
- limbă (eficiență, dialect/limba vorbită acasă)
- SES (tip de ocupație, tip/volum venit)
- concepție despre lume și viață (a elevilor/părinților)
- nivel de suspiciune față de politică/stat (are efect asupra cooperării)

Se analizează obiectivitatea, neutralitatea metodei științifice.

Trebuie identificată și descrisă minoritatea, clarificată heterogenitatea din cadrul fiecărei
minorități și apoi apropierea de grupul dominant.
Abordarea universalistă (principiu etic) - caută adevăruri generale și cred că, conceptele
și metodologiile sunt valide în culturi/grupuri diferite
Abordarea relativistă (principiu emic) - caută adevăruri valabile doar în anumite
culturi/grupuri și cred că, conceptele și metodologiile nu sunt valide universal ci doar în
anumite culturi/grupuri
O metodă utilizată pentru a pune în evidență aceste elemente unice sau diferite este
comparația.

Presupuneri eronate în cercetare:

- clasa medie caucaziană este standardul la care se vor compara ceilalți (abordarea
Eurocentrică: caracteristici: monoculturală, accent pe bărbați, studenți din clasa mijlocie,
accent pe comparație)
- instrumentele folosite în cercetare sunt universal aplicabile, eventual cu mici modificări
pentru alte culturi
- influențele din partea SES, nivelul educațional, orientarea culturală, sexul, limba (nivel
vorbit, altă limbă) există dar ar putea fi înțelese, corectate ulterior

Abordarea eurocentrică crează probleme când se crează instrumente:

- generalizează excesiv valorile găsite pe grupul inițial - crează o imagine distorsionată a
realității
- sunt puțin aplicabile la grupuri diferite etnic/cultural/vârstă
- exagerează diferențele dintre grupurile diferite cultural - dau erori când sunt folosite
pentru a compara grupurile etnice
- deficiența este asociată cu un status scăzut - cei ce se abat de la valorile obținute de
eurocentrici sunt considerați devianți (negativ)

26
 Ea funcționează când:
- caracteristicile demografice sunt similare (clasă socială, fond cultural, limbă, sex)

Un instrument ar trebui elaborat luând în calcul toate diferențele ce ar putea influența

rezultatele.
Se are în vedere:
- constructul
- modalitatea de operaționlizare
- metoda sa de evaluare
- varibilele ce pot influența rezultatele (la un examen academic este relevantă și
oportunitatea de a studia)

Cercetarea în educație a preluat paradigmele acceptate în știintele sociale:

- testarea teoriei și ipotezelor ar trebui să ghideze cercetarea. Metodele cantitative și
analizele statistice servesc la confirmarea lor
- se utilizează experimentul și forme de control asociate (distribuția aleatoare, control,
etc.)
Cercetarea strict cantitativă încă are limitele ei în educație.

Probleme întâmpinate în cercetarea minorităților:

- nu există sau nu sunt incluși cercetători minoritari în cercetări
- minoritățile sunt descrise de non-minoritari
- minoritățile nu au fost incluse în standardizarea testelor de inteligență sau a
chestionarelor
- traducătorii folosiți nu cunosc limbile/dialectele subiecților
- nu se iau în calcul aspecte legate de cultură, etnie, clasă socială, eterogenitatea (limbă,
aculturație, educație etc.)
- nu sunt cunoscute sau înțelese valorile și atitudinile specifice cultural, etnic și impactul
lor în educație
- cercetarea aduce beneficii doar cercetătorilor și nu și comunității
- nu se raportează datele demografice distinct pe subgrupe ci doar ca medii, frecvente pe
grupul luat ca intreg. Ca urmare nu se pot face generalizări și nu se poate reproduce studiul
- nu sunt înțelese diferențele de limbă, valori, cultură între subpopulații distincte
- nu este înțeles impactul divers al sărăciei asupra educației (restrângerea numărului de
opțiuni)
- uneori etnicitatea se suprapune peste clasa socială
- nu se explică (în studiu) suficient ce înseamnă diversele minorități menționate
- nu se explică suficient suprapunerea unor criterii (etnie, aculturație, generație de
imigranți, etc.). Apar dificultăți în compararea subgrupurilor
- nu se accentuează suficient impactul unor factori intergeneraționali ( ex. nivelul de
educație și valorile părinților)
- nu se verifică variabilele ce pot avea influneță asupra variabilelor masurate sau
rezultatelor obținute (”confouding variables”)

Cerințe în alegerea eșantionului:

- ce caracteristici ale grupului trebuie menționate pentru a putea interpreta și extrapola
rezultatele
- procedurile sunt descrise corect și permit reproducerea studiului
- dacă eșantionul are diverse dominante (nu este ales complet aleator) care sunt
limitele în generalizarea rezultatelor

27
 - dacă grupurile sunt inegale, grupul mare poate fi mult mai mare (”oversized”) pentru a
obține totuși o mărime acceptabilă și pentru grupul mai mic.
Întrebări privind instrumentele:
- sunt înțelese, potrivite, valide și de încredere pentru minoritatea vizată? Sunt toți itemii
relevanți? Itemii necesită reformulări pentru a păstra sensul dorit? Pe Likert unii aleg
extremele, alții central. Alții răspund deși nu au o opiniie la subiectul la care se referă
întrebarea. Alții doresc să dea răspunsuri bune (pentru a fi văzuți bine sau pentru a evita
întrebări suplimentare. Cei cu aculturație și SES scăzut dau mai des răspunsuri favorabile). Se
verifică cu Cronbach alpha (gradul de consistență internă) pentru scale unice și analiza
factorială pentru scale multiple. Instrumentele bune ar trebui să obțină rezultate similare pe
diverse grupuri. Dacă apar diferențe atunci instrumentul trebuie regândit.
- există o semnificație și operaționalizare echivalentă pentru conceptele cheie măsurate
(stimă de sine, independență, etc.)?
- trebuie instrumentul tradus? Sunt variantele traduse comparabile cu originalul?
- cum se poate traduce cel mai corect?
- este nevoie de instrumente să estimeze: aculturația, identitatea etnică, abilitatea de a
vorbi limba (română), strategii de învățare specifice cultural? Cum se identifică astfel de
instrumente?
- există anumite tendințe de a răspunde specifice minorității
Eurocriticism și egalitate
Neajunsurile eurocentrismului au făcut ca alte minorități să propună concepte, categorii
și perspective provenite și din alte culturi
Tipuri de cercetări în educația multiculturală
Cercetarea poate urmări orice aspect sau evoluție a educației multiculturale.
Principiile educației multiculturale sunt:
- pluralism cultural
- dreptate/echitate socială, reducerea efectelor prejudecăților și discriminărilor
- afirmarea/includerea culturilor minoritare în predare/învățare
- echitatea educației față de minorități și obținerea de rezultate mai bune cu toți elevii
Aceste principii conduc la patru arii de cercetare, fiecare arie având mai multe categorii:
Figura: Tipurile de cercetare în educația multiculturală

Ancheta istorică Teoria curriculei Demografie Acțiune socială

Detectarea Cultura și
tendințelor Reforma curriculei Echitate socială minoritatea în
nedorite percepția comună

CERCETARE MULTICULTURALĂ
Competență
Stiluri culturale în Pedagogie echitabilă multiculturală Dezvoltarea
predare/învățare identității
minoritare

Realizările Climatul școlar și Cultura grupului Reducerea

elevului al clasei minoritar prejudecăților

(Bennett 2001)
28
-Aria 1. Reforma curriculei.
O curriculă scrisă din perspectiva grupului dominant poate fi contestată și se poate dori să fie
modificată pentru a include și aspecte dorite de minorități
- Ancheta istorică
Presupune regândirea felului în care este prezentată istoria fiecărei discipline cu scopul
de a reda/specifica meritul oricărei minorități care a contribuit (ca persoane sau ca
grup) la acel domeniu. Realizările ori evoluțiile sau evenimentele majore vor fi
prezentate, acolo unde este cazul, din perspective multiple care să includă și
contribuțiile, experiențele ori consecințele asupra minorităților
- Detectarea tendințelor nedorite din manuale și materiale educative
Se caută prejudecăți și stereotipuri manifestate pe perioade mai lungi (etnice, între
sexe etc). Se urmăresc mai multe aspecte: felul în care se fac caracterizările, limba și
limbajul folosit, autenticitatea istorică a celor prezentate, acuratețea culturală a celor
prezentate, imaginile folosite
- Teoria curriculei
Se analizează: conceptele, principiile, scopurile, justificările, exemplele, modelele
folosite în fiecare diciplină.
Este important să se înțeleagă cum cunoașterea, respectiv curricula, specifică fiecărei
discipline este creată și ce influență au în acest proces: prejudecățile culturale, cadrele
de referință folosite, tendințele nedorite existente în acel domeniu.
Alte direcții de cercetare pot viza posibilul decalaj dintre conținutul curriculelor
multiculturale și activitățile de la clasă sau, aplicarea de modificări doar în unele
categorii a fiecărei arii.

- Aria 2. Pedagogie echitabilă

Copii au un potențial ce trebuie dezvoltat în școală. Cultura dar și identitatea etnică
influențează procesul de predare/învățare. Echitatea se referă și la reducerea absenteismului,
abandonului, performanțelor scăzute sau pedepselor existente la nivelul unor minorități până
la niveluri apropiate cu cele a grupului dominant.
- Climatul școlar și al clasei
Se urmăresc condițiile existente în clasă și efectele pozitive/negative pe care le au
asupra elevilor. Se urmăresc: structurile școlii și clasei, practicile aplicate, atitudinile,
valorile și credințele manifestate de personalul instituției.
- Realizările elevului
Accentul se pune pe activitatea de predare/învățare (abilitățile dovedite de profesor și
practicile pe care le utilizează) și se dorește evidențierea acelor practici, adaptate
culturii minorității, care reușesc să reducă din deficiențele școlare existente la acea
minoritate. Se poate analiza și felul în are are loc comunicarea profesor-elev/familia
elevului. Se are în vedere realizarea unei predări care să ia în calcul atu-urile sale
culturale, astfel cultura lor devenind un vehicul pentru învățare. Efectele sunt
reducerea inechității, obținerea de rezultate școlare mai bune și creșterea stimei de sine
a acestor elevi.
- Stiluri culturale în predare/învățare
Accentul se pune pe aspecte specifice minorităților pe care profesorul este indicat să le
înțeleagă. Se pot analiza: comunicarea verbală/nonverbală, valorile sociale, ierarhia
cunoștințelor, modurile preferate de învățare, specifice minorităților.

29
 Aria 3. Competență multiculturală
Prejudecățile culturale și etnice pot fi depășite iar minoritățile își pot afirma propriile
competențe promovarea acestui tip de competențe poate avea un efect semnificativ.
- dezvoltarea identității minoritare
Se referă la intensitatea relației resimțite de către o persoană față de caracteristicile
culturale ale unei minorități. Se pot face estimări asupra mai multor aspecte: auto-
etichetarea (ce/cum se percepe persoana), sentimentele de apartenență sau excludere
trăite de persoană, dorința persoanei de a participa la activitățile minorității.
Cross menționează că identificarea unei minorități cu o majoritate poate
parcurge mai multe stadii:
a) Tatonarea (pre-encounter), acceptă existența culturii dominante.
b) Întâlnirea. Este vorba de un eveniment care îi arată că cele două culturi
minoritară/majoritară au părți incompatibile. Este marcată de conflict și conduce la
retragerea în propria cultură sau chiar supra-identificarea cu aceasta.
c) Imersiunea/excluziunea, se dorește a se trăi doar în propria cultură
d) Internalizarea, se dobândește o identitate minoritară mai puternică concomitent cu
un mai mare sentiment de siguranță și auto-satisfacție. Se simt bine ca minoritari și nu
mai resimt atât de acut conflictul cu majoritarii.
e) Asumarea, aici se află cei care se implică în promovarea unor schimbări pentru a
obține o echitate socială, o societate multiculturală.
- reducerea prejudecăților
Prejudecata este o atitudine (bazată pe o generalizare a unor caracteristici nejustificate)
atribuită unui grup și apare ca urmare a experiențelor personale sau a influențelor
primite din partea unor persoane percepute ca influente. Discriminarea este o
prejudecată pusă în practică și se concretizează prin excluderea unui grup de la
anumite activități sau beneficii. Reducerea prejudecăților presupune conștientizarea și
înțelegerea lor dar și dezvoltarea empatiei prin jocuri de rol.
- cultura grupului minoritar
Accentul se pune pe descoperirea unor cunoștințe despre cultura grupului care vor
îmbunătăți competențele interculturale ale persoanei; poate fi vorba de: un set de
credințe, valori sociale, concepții despre lume și viață, standarde privind
comportamentele, artefacte. Cunoscând o cultura din această perspectivă poate ajuta la
înțelegerea mai bună a propriei culturi, a unor eventuale prejudecăți, etc.
Când cei implicați în educație/formare își înțeleg propria cultură și felul în care le
influențează atitudinile, valorile, credințele, comportamentele atunci au șansa să
devină mai eficienți în activitatea de predare. (Spindler&Spindler, 1993)
- Aria 4. Echitate socială
Societățile democratice se străduiesc să creeze o egalitate a șanselor privind accesul la
educație și obținerea de performanțe. Inechitățile pot fi de diferite forme și pot afecta educația
în multe feluri.
- demografia
Analizează tendințele demografice, socio-economice și educaționale din perspectiva
efectelor pe care le au asupra majorității și asupra minorităților
- cultura și minoritatea în percepția comună
Este interesată de percepția comună, populară, pe care o are o anumită minoritate în
societate. Se acordă atenție identificării posibilelor stereotipuri, inadvertențe, omisiuni
existente în raport cu percepția comună față de o minoritate.
- acțiune socială
Se referă la acțiuni individuale sau de grup care doresc să corecteze ceea ce este
perceput ca o inechitate socială, educațională, etnică etc.
30
 Cercetarea bazată pe internet

Este un domeniu nou dar foarte activ și care se va dezvolta în continuare, crescând atât
numărul de aplicații cât și disponibilitatea lor. Comunicarea mediată de computer (CMC) este
o alternativă la comunicarea directă.
Internetul poate fi un instrument util în desfășurarea unei cercetări cantitative și
calitative, câteva posibile utilizări:
Colectarea de date de la participanți
Se poate face în mai multe forme:
- chestionare sau teste online
- interviuri online (prin platforme email, chat sau de socializare sau de alt tip, ce permit
trimiterea de text sau contact audio-vizual. Depinde cât de ”instant” se dorește a fi răspunsul.)
- experimente online, sub formă de jocuri, sarcini, probleme (se răspunde la stimuli
tipăriți sau în mișcare, se au în vedere timpii de reacție, se urmăresc interacțiuni
interpersonale)
- observații. Uneori cercetătorul poate să nu ofere nici un fel de stimul ci doar să observe
și să analizeze conținutul deja disponibil online (diverse site-uri, blog-uri, rețele de
socializare, forumuri etc.)
Pentru chestionare și experimente, rezultatele se colectează și se transmit automat.
Se pot utiliza mijloace diferite:
- internet/intranet
- pagini web
- fișiere transmise pe email (în general au rate mai bune de răspuns decât cele postate pe
pagini web). Se pot utiliza și mesaje care să reamintească de cercetare dar trebuie utilizate cu
moderație altfel pot fi percepute ca mesaje nedorite (”spam”)
- fișiere atașate la forumuri. Deoarece forumurile sunt dinamice uneori este nevoie ca
topicul să fie fixat sau readus periodic pe prima pagină.
- observarea comunităților online
- colectarea de documente din mediul online
Caracteristici ce pot influența rezultatele
a) În cazul chestionarelor
- prezentarea sau gradul de confidențialitate
- rezultatele obținute pot fi diferite dacă listele de răspuns apar ca meniuri orizontale sau
ca butoane radio
- la chestionarele prea lungi există riscul de abandon.
- este preferabil să aibă o prezentare profesionistă și eventual să încorporeze sigla unei
instituții semnificative.
- dacă întrebările sunt sensibile și nu se oferă o garanție asupra anonimatului sau
siguranței datelor (să ajungă doar la cercetător) atunci scad numărul de răspunsuri. Se poate
prevede o parolă pntru accesul la rezultate
- informarea, solicitarea în vederea participării (dacă este făcută contribuie și la o rată
mai bună de răspuns)
b) În cazul conferințelor și forumurilor apare necesitatea moderării, deoarece persoanele
mai vocale pot deturna evoluția discuțiilor/grupului
c) În cazul chat-urilor, forumurilor, este nevoie să fie cunoscute prescurtările (uneori
deloc puține) folosite de participanți
d) comunicarea asincronă (același loc dar timp diferit) apare în majoritatea formelor de
mesaj scris din mediul online (forum, email)
31
 Limite:
- metodele, materialele folosite pot selecta sau crea o altă ”realitate”
- se adresează populației ce are internet și abilitatea de a-l folosi (computer și internet)
- populația disponibilă pe internet poate avea diferențe semnificative față de populația
generală (vârstă, ocupație, școlarizare, sex, omogenitate etc.)
- nu se pot verifica întotdeauna datele demografice și nici starea celor ce răspund
(oboseală, stare de ebrietate etc.). Uneori se solicită o adresă de email validă pe care se trimite
un link (la începutul studiului) sau o confirmare (la sfârșitul studiului). Este o opțiune pentru
a confirma interesul celor ce răspund dar și aceasta are limitele sale.
- există o limită în a exclude persoanele ce doresc să participe la studiu de mai multe ori
(sub diverse nume, cu diverse adrese de email, de pe diverse calculatoare, IP-uri etc.)
- nu se poate verifica nivelul de înțelegere al sarcinii/materialului
- nu se poate întodeauna verifica în cât timp se completează chestionarele (cele trimise pe
email). Pentru a avea garanția că un chestionar este completat într-o anumită perioadă de timp
este nevoie ca pagina web cu textul să expire la finalul perioadei.
- este mai dificil de verificat locația de unde se completează sarcina (școală, serviciu,
acasă etc.)
- de obicei populația care răspunde la chestionare online este alcătuită din voluntari.
- eșantioanele pot avea grupuri mai de internauți (consumatori medii sau mari de internet,
și manifestă deja o anumită dependență de mediul online). De obicei acest subgrup este
suprareprezentat când testul este postat online și se așteaptă ca utilizatorii să-l găsească.
Pentru a reduce efectul se pot contacta participanți și prin telefon, email etc.
- pe internet unele persoane pot manifesta personalități alternative.
- la interacțiunea în grupuri unele persoane pot fi hărțuite
- poate favoriza erori metodologice, datorită felului în care funcționează internetul. De
exemplu, se pot trimite mesaje greșite către destinatari nepotriviți. Se pot face și alte greșeli
metodologice semnificative, de aceea se recomandă parcurgerea unor studii pilot.
- conectivitatea limitată (ca viteză) poate crește rata de abandon sau distorsionează timpii
de reacție. O soluție ar fi ca materialele să fie făcute simple pentru a rula acceptabil chiar și în
condițiile unei legături mai slabe sau a unor computere mai puțin performante. Sau, să se
descarce un program pe calculatorul utilizatorului iar apoi rezultatele să fie transmise online
- în cazul în care este necesar(ă) un cont/o parolă (în cazul studiilor longitudinale ) este
recomandat să existe posibilitatea de a recupera parola (dacă este pierdută definitiv,
respondentul pierde accesul la cont și implicit nu poate răspunde la următoarele termene ale
cercetării).
- existența hacker-ilor sau a altor persoane ce sunt interesate de studiu din alte motive
decât al cercetătorilor
- riscul de a pierde datele de pe server (este nevoie de back-up-uri)
Avantaje:
- costuri reduse (legate de transport, cazare, materiale, timp)
- relativ rapide
- asigură anonimatul (și poate un nivel mai ridicat de sinceritate)
- asigură izolarea de ceilalți participanți (nu este influențat sau presat de ce spun ceilalți)
- asigură intimitate/siguranță celor dezavantajați
- se pot discuta unele teme mai sensibile (tabu-uri sociale, teme cenzurate politic)
- se poate controla existența răspunsurilor (nu permite trecerea mai departe)
- nu este necesară transcrierea răspunsurilor (la studii calitative) și se evită orice erori sau
tendințe nedorite legate de acest proces.
- manipulare facilă a datelor
- în cazul experimentelor cu timpi de reacție aceștia se măsoară exact (milisecunde)
32
 - permite contactarea unui eșantion dispersat geografic
- permite obținerea de eșantioane mari
- permite accesul la eșantionae izolate (închisori, spitale, comunități izolate etc.)
- permite accesul la comunități ce au un interes comun.
Identificarea de instrumente
- de testare
- de prelucrare a datelor: https://www.r-project.org/
- de conversie a documentelor
- de prelucrare a imaginilor (creștere a ”dpi”: https://convert.town/image-dpi )
- de trimitere a unor alerte privind apariția unor articole
- de creare a bibliografiei: https://www.zotero.org/
Identificare de informații/bibliografie
- cursuri academice online
- informații academice (articole, studii, cărți etc.): http://scholar.google.ro/
- reviste academice: https://portal.anelisplus.ro/
- informații guvernamentale (legi, regulamente, standarde etc.)
- alte tipuri de informații (bloguri, forumuri, Wikipedia)
Identificare posibili colaboratori
- prin intermediul publicațiilor
- prin intermediul paginilor a diverse instituții, organizații
Comunicarea dintre cercetători sau dintre participanți și cercetători
- email
- forumuri
- platforme de găzduire a conferințelor
- alte platforme de socializare
Problemele etice pot cuprinde mai multe aspecte:
- colectarea datelor se face în baza unui scop legal și justificat
- obținerea acordului (ar trebui să fie majori) pentru orice tehnică aplicată (chat, interviu,
conferință, observație etc.) sau a permisiunii din partea părinților
- persoana are dreptul să se retragă oricând dorește
- este recomandat ca mesajele generate și care ajung în căsuța de email să fie cât mai
puține iar persoana să poată controla acest proces, altfel participanții pot percepe aceste
mesaje ca nedorite și renunță la studiu
- asigurarea securității și confidențialității răspunsurilor
- realizarea informării de la încheierea experimentelor (debriefing)
- participanții trebuie să aibă acces la datele colectate de la ei
- participanții sunt informați unde se stochează datele colectate de la ei și ce se întâmplă
cu ele (cine are acces la ele)
- datele trebuie asigurate la un nivel bun față de posibilitatea de pierdere, acces
neautorizat, modificare sau de divulgare
- datele personale nu se comunică în afara studiului fără acordul participantului
Idei de cercetări:
- să aplice un test în real și virtual (internet) și să se compare rezultatele acetor grupuri.
(Hewson 2003)
(Mann and Stewart 2002)

33
 Cercetarea în școli și universități

În general vizează procesul predării/învățării și evoluțiile comportamentale, cognitive,

emoționale sau sociale manifestate în clasă. Uneori aceste studii sunt inițiate din dorința de a
găsi soluții pe care cercetarea academică nu le oferă (este prea teoretică/fundamentală) sau
care nu sunt accesibile în școli (fiind publicate în reviste specializate sau în alte limbi).
Cercetarea în instituția școlară este necesară deoarece poate oferi un feed-back față de
deciziile ce privesc educația dar, sunt luate în afara clasei.

Cercetarea în orice instituție poate întâmpina rezistențe sau poate conduce la conflicte.
Acest fapt poate avea loc cel mai adesea datorită aspectelor investigate, a rezultatelor obținute
sau a concluziilor/recomandărilor făcute, care sunt percepute ca posibili factori ce ar afecta
negativ imaginea, statutul sau beneficiile a una sau mai multe persoane. Pentru a evita astfel
de situații se recomandă:
- discutarea cu mult în prealabil a ideii cercetării cu cât mai multe dintre persoanele ce
pot fi afectate
- cooptarea unei persoane sau organizații din afara instituției care să nu aibă interes și
implicare directă dar care să aibă prestanța academică (sau de alt tip) prin care să gireze
demersul cercetării
- recalibrarea planului cercetării în funcție de reacțiile primite de la persoanele cu care s-a
discutat (cei posibili afectați, mentori, alți cercetători, colaboratori etc.)
- evitarea unor poziții personale (se aduc argumente științifice și nu personale)
- pe cât posibil eliminarea situațiilor de conflict sau a persoanelor ce ar fi afectate
- identificarea și crearea de avantaje (care să exceadă neajunsurile) pentru cât mai multe
dintre persoanele afectate de cercetare. Eventual, dacă este posibil și rezonabil, chiar
implicarea lor în coordonarea ori publicarea cercetării.
Luarea în calcul a acestor riscuri în cercetare, reflectarea asupra efectelor ce le implică și
găsirea de soluții viabile la ele indică o cercetare riguroasă și matură.

Uneori, cercetarea făcută de persoane din învățământ asupra unor aspecte din sistemul
școlar rămâne de uz intern, din mai multe motive:
- scopul a fost organizațional (îmbunătățirea funcționării)
- instituția nu consideră că este în beneficiul ei ca rezultatele să fie publicate
- rezultatele nu sunt relevante la nivel academic

Cercetarea în sistemului de învățământ poate fi făcută de cadre didactice sau de

cercetători (uneori din afara sistemului). În cazul în care este vorba de persoane din sistemul
de învățământ acestea pot fi cercetători sau alt tip de personal al instituțiilor școlare. Această
clasificare interior-exterior este utilă dar în practică se pot constata grade variabile și nu
neapărat poziționarea pe una din cele două (interior/exterior).
Între cele două categorii pot fi diferențe semnificative:
- cadrele didactice își alocă cel mai mult timp predării, au o relație strânsă cu elevii, sunt
orientați spre rezolvarea problemelor concrete din clasă
- cercetătorii își alocă cea mai mare parte a timpului cercetării, se întâlnesc rar sau deloc
cu elevii, sunt orientați spre publicarea de articole care să satisfacă cerințe academice stricte.
Uneori între cele două categorii poate apărea neîncrederea sau chiar conflicte însă alteori,
aceași persoană reușește să îndeplinească acceptabil ambele roluri. Profesorii-cercetători
(îndeosebi cei din afara universităților) doresc inițial să cerceteze propria activitate didactică
dar ulterior se pot implica și în cercetări mai ample.

34
 Diferența între cele două categorii de persoane angajate în cercetare se poate reflecta și în
nivelul de expertiză instituțională și tehnică. Cunoașterea mai bună de are dau dovadă cei din
interior se poate reflecta în forma și rezultatele cercetării. Cei din afara instituțiilor este posibil
să nu remarce anumite aspecte sau să nu le dea importanța deoarece nu le înțeleg istoric și
contextual. Oricum , pentru prima categorie există și dezavantajul de a fi prea implicat și ca
urmare este posibil să fie și mai puțin obiectiv.
Însă, indiferent de poziția avută față de instituția școlară cercetarea trebuie să fie
riguroasă metodologic și etic și cît mai transparentă, pentru a obține rezultate valide ce ar
putea fi reproduse.

Cercetarea făcută de către cei din instituții poate fi diferită în mai multe aspecte:
- doresc rezultate imediate și cât mai aplicabile care să răspundă unor probleme cu
impact practic. De aceea, uneori chiar și formularea materialului, discuției, concluziilor are
mai mult in vedere pe cei ce au elaborat cercetarea și mai puțin audiența externă.
- este util să discute cu persoane implicate în domeniul cercetării pentru a primi asistența
și cunoștințele necesare pentru a desfășura o cercetare de calitate.
- persoanele deja au un rol în instituție iar la acesta se adaugă și rolul cercetătorului.
Această situație oferă multe oportunități dar poate conduce și la conflict.
- interacțiunea cercetător-participanți este adesea zilnică
- cel ce face cercetarea are deja o experiență anterioară cu subiecții cercetării și cel mai
adesea va continua să lucreze cu ei și după încheierea cercetării. Acest fapt necesită o
distanțare între cele două roluri astfel încât relația cu participanții să nu fie afectată de
cercetarea efectuată.
- istoria anterioară în cadrul instituției poate afecta accesul avut. Uneori il limitează
(conflicte de rol, diverse ierarhii), alteori îl lărgește (prin cunoștințele și relațiile avute)
- obiectivitatea de care vor da dovadă persoanele implicate în cercetare. Este nevoie ca
raportarea rezultatelor să dea informații și despre cum s-au gestionat influențele nedorite
(bias), subiectivitatea, asigurarea anonimatului sau evitarea coerciției. Cu cât gradul de
obiectivitate este mai ridicat cu atât mai mult și cercetarea va fi mai credibilă.
- poate avea scopuri multiple: obținerea unei promovări profesionale (examene de grad),
participarea la conferințe (din motive personale sau pentru a promova), ajungerea la o stare de
obiectivitate față de activitățile desfășurate, obținerea și un beneficiu pentru organizație (noi
cunoștințe, eficientizări sau optimizări, influențarea unor decizii sau comportamente etc.),
investigarea unei teme neexplorate de cercetările deja existente. În general cu cât miza
cercetării este mai mare cu atât crește mai mult și complexitatea și durata ei.
- poate oferi nuanțe și perspective care nu sunt accesibile unei persoane din afara
sistemului școlar sau ce nu are o relație similară cu cea dintre cercetător și eșantionul cercetat.

Pașii metodologici pe care ar trebui să îi urmărească un profesor-cercetător ce întâmpină

o problemă în clasă:
- constată în clasă o situație care îl nemulțumește
- verifică în literatura de specialitate dacă există teorii sau studii ce se adresează situației
constatate
- dacă găsește materiale relevante ce pot oferi o soluție atunci va dezvolta un plan pentru
a le pune în practică ( de preferință, studiu longitudinal comparativ)
- caută să evidențieze în condiții controlate cât mai riguros și cât mai bine (prin probe,
teste) caracteristicile situației actuale. Aceste date se pot colecta în timpul orelor fără a afecta
semnificativ procesul învățării la copii. Rezultatele obținute vor constitui nivelul inițial al
cercetării.
- se aplică noile metode/cunoștințe (la unul din grupuri)

35
 - periodic se verifică rezultatele obținute și se compară cu starea inițială (sau cu grupul
martor)
- dacă rezultatele nu sunt concludente, profesorul-cercetător poate face dezvoltări sau noi
aplicații pornind de la teoriile existente și le poate aplica (de asemenea stabilind un plan, un
nivel inițial și o procedură de aplicare). Există și posibilitatea de a aplica o cercetare acțională.

Beneficiile aplicării rolului de profesor-cercetător:

- se îmbunătățește calitatea actului de predare
- dobândește o atitudine critic constructivă și abilitatea de a căuta/găsi soluții
- se ajunge la o nouă perspectivă asupra problemelor întâmpinate și soluțiilor găsite
- poate crește cooperarea între diversele nivele ale învățământului
- se îmbunătățește percepția față de mediul academic (personal, reviste, cărți, etc.)
- personalul academic trece din postura de control în acea de colaborator (oferă expertiză)
- probleme concrete ale clasei își vor face loc între preocupările academice
Probabil cu timpul cei ce predau se vor implica și mai mult în cercetare pentru ca studiile
lor să fie suficient de relevante pentru a fi luate în considerare la nivel academic și ca repere
care să ghideze optimizarea funcționării instituției.

(Sikes and Potts 2008)

(Verma and Mallick 1999)

36
 Cercetarea politicilor educaționale și sociale

Deși dezbaterea unor idei despre educație (studiul ei, scopul ei, elemente aplicative sau
caracteristici ale ei, etc) este veche totuși, cercetarea politicilor educaționale este un fenomen
relativ nou, preocupat față de cauzele, natura și efectele unor politici diferite, ce a apărut
aproximativ la mijlocul sec. XX, având ca scop îmbunătățirea actului guvernării prin
îmbunătățirea informațiilor aduse în dezbatere.
Politicile educaționale în statele democratice sunt rezultatul unui efort de grup și reflectă
valorile societății și expectanțele avute față de școală.
Cercetarea politicilor educaționale este diferită de sociologia educației.

Cercetarea contribuie la modificarea politicilor educaționale prin rezultatele obținute în:

- cercetarea teoretică
- cercetarea bazată pe studii experimentale ample

Politicile au trei etape distincte:

- elaborarea. Presupun identificarea problemelor, a părților implicate și nevoilor sau
expectanțelor acestora, stabilirea unui plan și calendar de aplicare, identificarea resurselor
necesare. Identificarea problemelor presupune și o ierarhizarea a lor, doar cele mai importante
rămânând în discuție.
- implementarea (unui nou tip de curriculum, modificări ale structurii instituțiilor,
modificarea unor standarde sau cerințe, noi modalități de predare etc.)
- evaluarea rezultatelor

Aceste politici au fost rareori constante deoarece sunt influențate de evoluțiile din
domeniul științei, tehnologiei, administrației, politicii. În general, schimbarea politicilor
educaționale este însoțită de multe dezbateri, deoarece adesea educația este văzută ca un
instrument de rezolvare a unor probleme sociale (sărăcie, șomaj, inovație, sănătate,
infracțiuni, integrarea imigranților etc.). Dezbaterile au loc asupra a mai multe elemente:
- definirea scopurilor
- justificarea scopurilor (politic, economic, prin cercetare)
- evaluarea sarcinilor ce rezultă din scopurile alese
- tipul de responsabilitate
- structurile necesare implementării
- costurile
- evaluarea rezistențelor și găsirea de soluții
- verificarea efectelor

În ciuda interesului major arătat față de politicile educaționale, dezbaterile nu au condus

la o perspectivă armonizată asupra scopurilor și metodelor științifice ce ar trebui să stea la
baza cercetării pe care să se fundamenteze aceste politici.
Un alt neajuns este insuficienta colaborare dintre: politicienii ce promovează politici
educaționale, cadrele didactice ce le aplică, cercetătorii care le analizează și societatea care
beneficiază de ele.

Critici aduse cercetării ce vizează politicile educaționale:

- este lentă
- este concepută superficial
- este aplicată superficial
- nu este aplicată de cele mai potrivite persoane
37
 - nu are cadru teoretic (unitar)
- nu există un acord asupra problemelor importante, metodelor cu care să fie analizate sau
cine să fie cei ce le vor analiza
- analiza datelor este neadecvată
- rezultate izolate sau, care nu pot fi reproduse
- nu reușește să aducă argumente ori explicații clare și relevante
- rezultatele nu sunt prezentate sau distribuite corespunzător (către audiență)
- nu este reglementată corespunzător
- poate fi influențată de condițiile impuse cercetătorilor de către finanțatorii cercetării
- uneori cercetează mai degrabă pentru a aduce argumente în favoarea unor politici și nu
pentru a le pune sub semnul întrebării

Cauzele acestor aspecte criticabile sau a criticilor pot fi:

- diferența de perspectivă dintre politicieni (dorința de rezultate imediate și schimbarea
atitudiniilor sub presiunea electoratului) și cei implicați direct în educație
- inabilitatea cercetării de a se adapta oricărui scop
- neînțelegerea funcționării cercetării
- neînțelegerea rezultatelor cercetării
- existența unor convingeri personale opuse față de rezultatele cercetării
- subfinanțarea cercetării (conduce la cercetări mai restrânse sau la scăderea calității)
- unele condiționări asociate finanțării

Soluția ar fi ca cei implicați să:

- cadă de acord asupra definirii problemelor în educație
- decidă în comun ce fel de cercetare poate răspunde problemelor identificate

Însă, nici chiar atunci când există studii pertinente nu există garanția că vor fi luate în
considerare în stabilirea politicilor educaționale. Politicienii/decidenții pot cere studii dar
deciziile lor iau în calcul multe alte variabile.
Totuși, acumularea de cercetări pe o anumită temă este în general mai bine percepută.

Specificul cercetărilor realizate pentru a susține politicile educaționale

- pornesc de la elemente aplicative și se întorc la ele. Cercetătorul scrie cercetarea cu
gândul că aceasta va fi pusă în practică.
- o cercetare începe prin parcurgerea literaturii de specialitate care privește tema ce se
dorește a fi studiată și identifică conceptele, teoriile, principiile, modelele și practicile cele
mai relevante, precum și relațiile dintre acestea. Este necesar să se sublinieze influența
cadrelor teoretice diferite ce pot conduce la interpretări diferite a fenomenelor/situațiilor
studiate
- tipuri de scopuri ale cercetării, unele pun mai mult accent pe ce se întâmplă înainte de
aplicarea unei politici educaționale, altele cu ce se întâmplă după aplicarea ei.
= identificarea de opțiuni/acțiuni ce conduc la rezolvarea unei probleme
= examinarea proceselor prin care scopurile/valorile sociale pot fi transpuse în politici
= identificarea celor implicați în luarea deciziilor și a motivațiilor acestora
= analiza relațiilor dintre cei implicați sau afectați de politicile educaționale (elevi,
părinți, profesori etc.)
= identificarea/evaluarea impactului unor politici
= identificarea și evaluarea piedicilor pe care instituțiile le pot pune unor politici
= producerea de date care să rezolve disputele dintre idei/practici/politici concurențiale
= analiza continuității aplicării unor politici educaționale

38
 Adesea scopurile sunt prea complexe iar primul pas necesar ar fi simplificarea lor
- se decide un format al cercetării (experimental, observațional, comparativ, studiu de
caz, istoric etc.) pentru a răspunde scopurilor dar care poate avea limitări (etice, de cost etc).
- Mai ales în cazul studiile cantitative, datele colectate sau aduse în discuție este nevoie
să fie aceleași și în același format, pentru a putea fi comparate. Dacă se face o cercetare
calitativă se apelează la surse multiple de informații și se coroborează datele. Cercetarea
politicilor educaționale poate implica și analiza ierarhică sau pe grupuri a datelor.
- timpul este o variabilă importantă în politicile educaționale (momente sau perioade
când se intervine sau au loc alte evenimente)

(Heck 2004)
(Halpin and Troyna 1994)

39
 Criterii de evaluare a cercetării

Calitatea unei cercetări depinde de:

- motivația in vederea efectuării cercetării. Motivația poate fi intrinsecă sau extrinsecă.
Chiar dacă per ansamblu motivația unei cercetări este extrinsecă (exemplu, este o cerință a
unui examen) se poate introduce și o componentă intrinsecă prin alegerea unei teme care să
suscite interes sau a unor metode de cercetare care să pară atractive pentru cercetător.
Dar, nu întotdeauna alegerea a unor teme sau metode ce par interesante este suficientă
pentru a menține un nivel adecvat de motivație de-a lungul cercetării. De aceea, pe lângă
interes, alegerea unei teme sau metode de cercetare trebuie să se facă luând în calcul și propria
personalitate, propriile preferințe ori abilități și, nu în ultimul rând, propriile limitări. Astfel,
pe lângă alegerea unei teme ori metode care să declanșeze un entuziasm inițial se identifică și
alte aspecte ce pot menține ulterior un nivel adecvat al motivației.
- cunoștințele avute despre metodele de cercetare și despre domeniul cercetat. Presupun
înțelegerea procesului cercetării și a elementelor concrete pe care le implică diverse metode
sau arii de cercetare. Buna planificare a unei cercetări crește șansa ca aceasta să fie finalizată
cu succes.

În cercetare există mai multe criterii/condiții generale ce indică calitatea unui studiu:
- textul. Este nevoie să fie scris corect (ortografic, gramatical) și adecvat stilistic
(scopului propus și audienței vizate)
- reproducerea studiului. Întregul studiu se prezintă în așa fel încât să poată fi reprodus
- gradul de relevanță, concizie, atractivitate a titlului. Un titlu bun este nevoie să indice
cât mai bine tema cercetată fără a se pierde în detalii. De asemenea, un titlu poate fi atractiv și
prin felul în care este ales, structurat sau prin legăturile pe care le sugerează.
- formulare și structură clară a studiului. Un studiu trebuie scris conform unui plan
coerent. Fiecare parte a studiului trebuie să fie într-o relație ierarhică clară cu celelalte
componente iar argumentele să fie pertinente și concise.
- fundamentarea teoretică a studiului. Ar trebui să se bazeze pe un cadru teoretic clar care
să permită anumite ipoteze testabile
- parcurgerea literaturii anterioare. Prin parcurgerea literaturii autorii indică gradul de
cunoaștere a ariei cercetate (teorii, metode, rezultate) și a calității ipotezelor alese.
- formularea ipotezelor. Este nevoie să fie clare, concise și testabile
- relevanța ipotezei. Este nevoie să se indice valoarea pe care o va aduce parcurgerea
studiului
- operaționalizarea conceptelor. Conceptele abstracte au nevoie să fie descompuse în
concepte măsurabile care să acopere complet, pe cât posibil fără să se suprapună, aria
conceptului inițial
- instrumentele și metodele. Este necesar să fie de încredere sau elaborate astfel încât să
satisfacă rigorile științifice.
- eșantionul. Este bine să aibă o structură care să ia în calcul cât mai multe criterii. În
studiu se va face o descriere completă a eșantionului și a criteriilor de selectare a lui.
- analiza rezultatelor primare. Trebuie să fie clară, obiectivă și adecvată (suficientă și
potrivită scopului propus). Criteriile, metodele și instrumentele de analiză se descriu detailat.
- prezentarea rezultatelor. Este nevoie să fie obiectivă, clară și coerentă, să aibă legătură
cu ipotezele cercetării, să nu repete aceași informație prin metode diferite de prezentare (text,
tabele sau figuri/imagini)
- discutarea rezultatelor. Principalele rezultate se prezintă clar chiar de la început iar
interpretarea lor se face precaut și cu obiectivitate evitându-se afirmațiile nefondate. Se
menționează, când este cazul, dacă în urma prelucrării statistice rezultatele obținute sunt
40
semnificative statistic. Discutarea rezultatelor se face și prin prisma rezultatelor altor studii
relevante deja existente.
- limitele studiului. Se referă la aspecte importante care au impact asupra rezultatelor și
interpretării acestora
- concluziile studiului. Prezintă, pe scurt, legătura între principalele rezultate și ipoteze.
- aplicarea rezultatelor. Autorii pot sugera diverse aplicații ale rezultatelor studiului.
Aceste sugestii să fie realiste și argumentate.
- invetigații ulterioare. Ca și compensare față de limitele studiului se pot sugera noi
direcții de cercetare.
(Verma and Mallick 1999)

Cercetarea în educație poate fi evaluată și după alte criterii:

- impactul pe care îl are în îmbunătățirea învățării
- ușurința cu care este înțeleasă/utilizată de către profesori
- capacitatea de a optimiza sistemul educațional
- costurile/cerințele necesare pentru a putea fi implementată

41
 Criteriile de evaluare sunt diferite și în funcție de tipul de lucrare dorit:
Tip lucrare Cine o Criterii de evaluare Aspecte negative frecvent
evaluează semnalate
Lucrare Colegii Potențialul practic al lucrării Contextul nu este pregătit pentru
aplicativă Superiorii Simplitatea și valoarea ideilor punerea în aplicare a cercetării
Alte Existența resurselor Cercetarea nu a vizat în mod expres
organizații/ Prezentarea unor ghiduri de aplicare aplicarea rezultatelor
asociații Prezentare interesantă a lucrării Prezentare prea academică sau fără
Părinții priză la public
elevilor Cercetarea nu a fost distribuită prin
cele mai potrivite canale
Lucrare de Personal de Identificarea unui cadru teoretic Neluarea în discuție a unor teorii
master nivel Scopuri și limite clare relevante
universitar Actualitatea temei Ipoteze neclare, prea generale
Lucrare de Metodologie Structură neclară. Importanță prea
grad Contribuție originală mare dată introducerii și
concluziilor
Structura echilbrată
Lucrare de Aspect neprofesionist
Prezentare adecvată (limbaj comun și de
doctorat specialitate). Respectarea convențiilor Prezentată necorespunzător
academice. Atitudine modestă dar sigură Bibliografie învechită
(fără exagerări sau ezitări)
Reviste de Editor(i) Adecvarea temei la specificul revistei Neadecvarea la autorii, temele
specialitate Specialiști Rezumat obiectiv publicate anterior în revistă
Menționarea literaturii semnificative Lipsa unor contribuții notabile
Calitatea metodologiei folosite Prezentare nesigură sau care nu
Originalitatea/valoarea rezultatelor respectă criteriile revistei
Stilul de prezentare, sigur pe sine, adecvat Prea multă bibliografie
cu stilul revistei
Aplicații Superiori CV-ul, realizările anterioare ale Autor puțin cunoscut/apreciat
pentru Comisii de aplicantului (ca abilitate de a face) Nu se adresează scopului
fonduri sau specialiști Beneficiul adus de proiect programului
parteneriate Alte Calitatea structurii și metodologiei Lipsa conciziei la aspectele
asociații Calitatea prezentării. Urmărește detaliile teoretice
Birocrați cerute. Pune accent și prezintă clar și ușor Lipsa detaliilor la aspectele practice
Politicieni de înțeles beneficiile cercetări Prea științific sau nu subliniază
îndeajuns beneficiile partenerilor
Carte de Editor(i) Compatibilitate cu seria editurii Nepotrivire cu viziunea editorilor
specialitate Specialiști Notorietatea autorului, CV-ul literar Subiect deja prea dezbătut
Locația/originea autorului Autor puțin cunoscut sau cu origini
Vânzări estimate considerate neinteresante
Accesibilitatea pentru cititor Temă considerată neinteresantă
Aspecte originale/interesante pentru cititori sau care se adresează
unui public considerat prea restrâns
Calitate academică și literară
Material în Jurnaliști Sincronizarea cu alte evenimente Subiect considerat comun
presă sau Editor(i) Importanța autorului sau subiectului Lipsa conciziei sau simplității în
media Alți Autorul este deja cunoscut în media exprimare
decidenți Disponibilitatea autorului când este Considerat neinteresant pentru
solicitat sau să intre în dezbateri audiența comună
Abilitatea de a prezenta cercetarea în mod
interesant pentru audiență
Interesul cititorilor
(Yates 2004)

42
 Valorificarea/aplicarea și publicarea rezultatelor

Aplicarea rezultatelor unei cercetări în educație reprezintă o decizie influențată de mai

mulți factori. Pentru a avea această șansă datele cercetării trebuie să fie convingătoare și
eventual coroborate cu rezultatele altor studii. În plus, aplicarea rezultatelor unei cercetări are
nevoie și de finanțare iar toate acestea fac ca o astfel de aplicare să se facă mai rar.

Pe de altă parte, publicarea rezultatelor unei cercetări are loc mult mai frecvent. Deoarece
există o concurență în activitatea de publicare s-au conturat mai multe cerințe în ceea ce
privește conținutul, structura și stilul materialelor științifice:
- conținut original (nepublicat pe hârtie și nedistribuit pe internet, CD-uri etc.). De obicei,
fac excepție rapoartele preliminare prezentate la conferințe unde autorii prezintă o parte din
rezultatele și ideile materialului dar nu forma completă și finală
- riguros științific (trebuie să permită înțelegerea metodelor și argumentelor pentru a
putea repeta experimentul)
- clare
- structură coerentă
- limbaj specific
= de specialitate
= ca timp (se folosește timpul prezent pentru informațiile din lucrările deja
publicate și timpul trecut pentru contribuția actuală adusă de autor). Se recomandă
diateza activă pentru acțiunile autorului.
= cifrele până la 10 se scriu în litere, cifrele mai mari de 10 se scriu în cifre.
Excepția 1, la unitățile de măsură se scriu întotdeauna cifre.
Excepția 2, la început de propoziție se cifrele se scriu doar cu litere.
Excepția 3, dacă o propoziție enumeră mai multe cifre atunci acestea se exprimă în
cifre.
- concise și non-redundante
- inteligibile (în raport cu audiența vizată)

Fiecare parte a unui material științific trebuie să răspundă unei întrebări specifice, deși
ordinea lor nu este aceași în toate revistele de specialitate sau unele părți le cuprind pe
celelalte ori sunt grupate sub un alt titlu de capitol:
- Introducerea: ce se studiază?
- Metode: cum se studiază?
- Rezultate: care sunt rezultatele?
- Discuții: Care este semnificația rezultatelor?
Într-o oarecare măsură, excepție de la această structură pot face studiile calitative dar și
acestea au nevoie să prezinte problema, metodele și rezultatele.

Cerințe pentru diversele părți ale unui material științific:

- titlu.
Să fie specific pentru a permite identificarea temei dar fără a fi prea lung. El nu trebuie
conceput ca o propoziție ci ca o etichetă. Nu ar trebui să conțină abrevieri, formule, jargon
etc.

43
 -autorii.
Forma recomandată cel mai adesea este: prenumele, inițiala celui de-al doilea prenume,
numele de familie. Odată începută publicarea sub un anumit nume este preferabil să fie păstrat
deoarece indexările nu pot cumula articolele publicate cu nume diferite ale aceleiași persoane.
Titlurile academice sunt menționate doar de unele reviste.
Se menționează doar autorii care au constribuit conceptual semnificativ la cercetare sau
scrierea ei. Contribuțiile mai puțin semnificative sau strict tehnice (exemplu, colectare de
date) sunt menționate în sub-capitolul ”Aprecieri” (Acknowledgments). În prezent, cel mai
adesea ordinea autorilor indică contribuția lor la materialul publicat. În trecut, într-o listă de
autori, autorii prestigioși (care nu participau efectiv la studiu dar cecetarea avea loc în
subordinea lor) erau puși la urmă. Însă există și reviste care pentru a nu accentua diferențele
de contribuție acceptă ca autorii să fie ordonați alfabetic. Oricum, evaluarea contribuției
fiecărui autor este dificil de estimat și comparat. Pentru a decide amiabil ordinea lor este
nevoie de modestie și respect din partea fiecăruia dintre ei. Decizia este preferabil să fie
unanimă înainte de a începe cercetarea deși ulterior se poate revizui dacă a avut loc un schimb
de roluri semnificativ.

- afiliația autorilor.
Fiecare autor va avea trecută adresa avută în timpul desfășurării cercetării. Dacă adresa
este schimbată înainte de publicare se va prezenta adresa actuală în josul paginii.
Dacă există mai mulți autori iar unii au aceași adresă sau afilieri multiple, atunci lângă
nume se trece (a, b, c, etc.) iar sub numele autorilor se trec denumirile instituțiilor, fiecare în
dreptul unei litere (a, b, c. etc.).
Uneori se indică și adresa (de email) sau persoanele de contact.

- rezumatul (abstract).
Cea mai mare parte se scrie la timpul trecut.
De obicei repetă pe scurt structura articolului: Introducere, Metode, Instrumente,
Rezultate, Discuții/Concluzii. Numărul de cuvinte este indicat de fiecare revistă în parte (de
obicei 250 de cuvinte). Cel mai adesea Rezumatul se scrie într-un singur paragraf.
Deoarece rezumatul va apare și de sine stătător (separat de articol) el trebuie să fie
coerent și să ofere informație relevantă.
Rezumatul nu poate conține informații/concluzii care nu apar în articol.

- introducerea.
Se scrie la timpul prezent.
Are mai multe componente: se prezintă domeniul și tema cercetării cercetării, se parcurge
literatura relevantă și actuală despre cadrul teoretic dar și metodele existente, se identifică
neajunsurile constatate, se propune o ipoteză

- metode
Se scrie la timpul trecut. Ordinea de prezentare este cea cronologică sau asociată
(elementele asemănătoare se discută împreună sau una după alta).
Oferă toate detaliile despre metodele folosite, pentru a putea fi reproduse.
Metodele statistice se enumeră și se descriu (succint) doar cele complexe. Dacă se
apelează la metode statistice noi sau complexe este nevoie să se adauge și citări.

- eșantion
Se descrie în detaliu.
Se menționează obținerea acordului (la oameni)

44
 - instrumente.
Dacă sunt deja cunoscute se enumeră și se descriu succint oferindu-se și citări. Dacă sunt
noi vor fi descrise în detaliu (structură, metode de validare)

- rezultate.
Se prezintă la timpul trecut.
Se prezintă succint dar coerent doar date reprezentative sau relevante pentru argumentația
articolului.
Se prezintă rezultatele deși uneori se preferă să se înceapă cu o prezentare foarte sumară
și generală a experimentelor, dar fără a repeta sau completa ceea ce s-a prezentat deja în
metode.
Informațiile unice sau puține se redau prin text, informațiile repetitive se redau în tabele
sau grafice.
Informațiile pot fi redate prin text, tabele sau grafice iar dacă s-a optat ca o informație să
fie redată printr-una din forme atunci nu se recomandă să mai fie prezentată și prin altele
Se poate prezenta și absența unor rezultate (deși s-a încercat) mai ales când în alte studii
acestea există.

- discuții.
Cea mai mare parte se scrie la timpul prezent; discutarea unor rezultate din articole
anterioare se face la timpul prezent, discutarea unor aspecte privitoare la propria lucrare se
face folosind timpul trecut.
Este necesar să fie clară și bazată pe rezultate (să nu speculeze) însă fără să le
recapituleze în totalitate și fără a introduce alte rezultate în afara celor deja introduse la
”Rezultate”.
Lungimea recomandată ar trebui să fie aproximativ egală cu cea a Introducerii. Se poate
începe cu un capitol de ”Discuții” mai scurt iar apoi acesta să fie completat conform
sugestiilor celor care vor analiza/revizui articolul.
Se poate începe cu un paragraf ce face legătura între nivelul cunoștințelor în tema
cercetată și ipoteza studiului (se poate menționa și dacă ipoteza se confirmă sau nu).
Rezultatele se discută aproximativ în aceași ordine în care au fost prezentate în capitolul
anterior raportându-se la datele studiilor anterioare și discutându-se semnificația lor.
Se pot aminti orice rezultate interesante sau atipice și să se ofere una sau mai multe
explicații (din literatura de specialitate) pentru astfel de situații.
Se încheie cu una sau mai multe concluzii și eventual sugestii de punere în practică.

- aprecieri.
Această parte nu are o funcție științifică ci mai degrabă socială indicând onestitate și
politețe din partea autorilor. Este bine ca această parte să fie discutată cu persoanele ce sunt
menționate în textul ei.
Aici sunt menționate persoanele care au contribuit semnificativ la colectarea/analiza
rezultatelor și se adresează mulțumiri pentru efortul, bunăvoința sau ideile acestora, în ordinea
importanței contribuției avute: idei, susținere morală, instrumente, materiale, asistență tehnică,
feed-back, tehnoredactare, sponsorizare (se trec în paranteză inițialele autorului ce a beneficiat
de sponsorizare). Se poate trece și instituția de care aparțin (mai puțin la tehnoredactare și
sprijin tehnic).
Tot aici se menționează sursa echipamentelor, fondurilor etc. Se menționează orice tip de
conflict de interese în care autorul s-a aflat.

45
 - bibliografia.
Are două părți, inserarea citărilor în text și la finalul articolului. Este bine ca numărul de
referințe bibliografice să nu fie exagerat (doar cele mai actuale și relevante).
Ambele se fac conform cerințelor avute de fiecare revistă de specialitate în parte.
Pentru a reduce posibilitatea de a greși este de preferat să se utilizeze un program
specializat.
Se acordă atenție la specificațiile revistei când se dorește introducerea de bibliografie
care este în curs de publicare sau încă nepublicată.

- tabele, grafice și figuri.

Se respectă cerințele (titlu sau legenda, mărime, calitate, format, etc.) fiecărei reviste în
parte.
Dacă sunt preluate din altă parte se indică sursa și permisiunea de ale publica (se include
numele revistei, cărții etc.).

- corespondența cu editorii revistei

Este separată de articol dar este necesară în procesul de publicare.
În prezent cele mai multe reviste primesc materialele referitoare la un articol prin pagini
web specializate sau prin email. Este util să se clarifice din timp formatul fișierelor.

Răspunsurile revistelor pot fi:

- acceptare fără obiecții
- acceptare cu obiecții. Articolul a fost relativ bine perceput de revizori/specialiști iar
editorul consideră că sunt necesare doar modificări mai puțin importante care nu afectează
structura articolului. De obicei se dă un termen limită până când modificările trebuie făcute și
articolul trimis. Autorul trebuie să respecte acest termen
- refuz însoțit de o ofertă. Modificările sugerate sunt semnificative (completarea cu noi
experimente, restructurarea argumentației etc.). Odată modificările realizate sau cu o
justificare foarte bună pentru elementele pe care autorul nu dorește să le modifice, articolul
este retrimis revistei, cu liste de răspuns pentru fiecare dintre revizori/specialiști și amintindu-
se editorului de discuțiile anterioare.
Nu se recomandă să se trimită articolul nemodificat la o altă revistă fiind perceput ca un
rabat la calitate și o renunțare la posibilitatea de a îmbunătăți articolul.
- refuz. Dacă revistele sunt foarte selective (unele refuză 9 din 10 articole) este suficient
ca articolul să fie adaptat pentru o altă revistă și trimis către aceasta.

Relația cu revistele de specialitate.

Revistele au o ierarhie, autorul este bine să cunoască revistele din domeniul său și să
trimită la cea mai bună revistă la care crede că are șanse reale de a fi acceptat, iar în caz de
refuz să încerce și la reviste poziționate mai jos în ierarhie.
Niciodată nu se trimite același articol simultan la mai multe reviste. Se trimite doar la o
revistă iar dacă este refuzat se poate trimite la o altă revistă.

Dar studiile nu se publică doar în reviste de specialitate ci și în alte materiale: lucrări de

licență/masterat/doctorat/ sau de altă natură, volume de conferință, cărți etc. Alte posibilități
sunt prezentarea orală sau a posterelor la conferințe. Fiecare dintre aestea au cerințe
asemănătoare cu cele ale revistelor de specialitate dar pot avea și cerințe specifice care
trebuiesc cunoscute din timp iar materialul pregătit în conformitate cu acestea.
(Day 1998) (Körner 2008) (McInerney 2001)

46
 Dificultăți în desfășurarea proiectelor de cercetare

Cercetările sunt lucrări laborioase care presupun o succesiune de activități:

- identificarea temei. Este nevoie de mai multă experiență și cunoștințe. Se poate apela și
la experiența altor persoane
- obținerea fondurilor și aprobărilor. Pentru început se recomandă să se inițieze cercetări
ce pot fi auto-finanțate și necesită cât mai puține aprobări.
- identificarea bibliografiei și procurarea ei. În general se poate obține o bibliografie
adecvată dar se consumă mult timp cu procurarea ei. Este util să se discute cu alte persoane
care au preocupări în același domeniu.
- stabilirea ipotezelor. Ar fi util să fie bazate și pe nivelul de cunoaștere ăn aria cercetată
și nu doar pe intuiția cercetătorului.
- operaționalizarea conceptelor. Este un proces laborios a cărui rezultat este bine să fie
testat cu mijloace statistice.
- procurarea instrumentelor. Se poate apela la alți colegi, cercetători, instituții. Dacă sunt
într-o limbă străină este nevoie să fie traduse și validate pe populația țintă.
- conceperea și validarea instrumentelor. Se apelează la acest pas când cercetătorul nu are
la dispoziție instrumentele dorite
- identificarea, constituirea eșantionului. Este una din principalele preocupări care ar
trebui să fie luată în considerare încă de la alegerea temei de cercetare.
- testarea eșantionului/colectarea datelor. Sunt activități ce consumă mult timp și resurse.
- analiza datelor. Este un proces ce necesită experiență, pentru cei aflați la primele
cercetări se recomandă să se instruiască în prealabil sau să apeleze la experiența altor
persoane.
- scrierea articolului, a ”Discuțiilor”. Este partea cea mai complexă a unui studiu. Este o
îmbinare dintre rezultatele identificate și cunoștințele anterioare din acel domeniu.
- crearea de tabele, grafice și figuri conform cerințelor. Se crează conform specificațiilor
indicate de reviste, editori.
- crearea bibliografiei. Este un efort considerabil dar care poate fi redus cu ajutorul
programelor de specialitate.

Alte dificultăți pot apare referitor la:

- găsirea colaboratorilor
- instruirea colaboratorilor
- pentru subiecții minori, obținerea acordului din partea părinților
- asigurarea și coordonarea mijloacelor logistice necesare cercetării
- rezolvarea situațiilor de urgență (pierderi de materiale, personal lipsă etc.)
- colectarea, păstrarea și securizarea datelor
- rezolvarea eventualelor conflicte apărute între persoanele implicate în cercetare
- distribuirea rezultatelor cercetării
- aplicarea rezultatelor cercetării

47
 Etica cercetării

Este un domeniu care evoluează constant iar în plan internațional a devenit tot mai
complex. Instituțiile, organizațiile și asociațiile profesionale își produc propriile documente
(ghiduri, coduri de bune practici, contracte, protocoale, formulare etc.) care fac recomandări
sau solicitări obligatorii referitor la scop, siguranță, confidențialitate etc.
Rostul este de a clarifica drepturile, limitele, obligațiile și responsabilitățile fiecărei părți,
protejând atât participanții cât și cercetătorii.
Datorită posibilelor aspecte vizate este recomandat ca acestea să fie abordate și lămurite
cu mult înainte de începerea studiului prin discuții cu cei aflați la conducerea instituțiilor unde
cercetarea are loc sau cu persoanele din comisii de etică sau cercetare.

Câteva reguli simple ar trebui să ofere o imagine clară asupra unui comportament etic în
cercetare:
- cercetătorii au obligația să identifice orice obligații etice.
- cercetătorii se recomandă să fie sceptici față de propriile metode/rezultate
- nu se recomandă colectarea nici unui fel de date de la participanți înainte de a obține un
acord/aprobare/contract semnat din partea participanților, aparținătorilor sau a
instituțiilor/comisiilor.
- asigurarea de condiții sau instrumente/metode de colectarea a datelor care să fie
acceptabile și nediscriminatorii pentru participanți
- onestitate în folosirea informațiilor preluate din alte surse
- obiectivitate în analiza datelor și prezentarea rezultatelor
- onestitate în relația cu participanții la studiu, colaboratorii și editorii
- nu se invocă autoritatea unor persoane sau instituții decât când este legal și etic
- declararea surselor de finanțare și a contribuției colaboratorilor
- publicarea datelor nu trebuie să cauzeze neajunsuri nici unui participant

Protocoalele de cercetare pot face referire la mai multe aspecte:

- obținerea unor dovezi că persoana este informată asupra scopului studiului
- obținerea de dovezi că persoana își înțelege drepturile avute pe timpul studiului (refuzul
de a răspunde sau de a efectua anumite sarcini sau chiar de a părăsi cercetarea)
- chiar dacă se lucrează cu voluntari, aceste protocoale pot include și obligații din partea
participanților și reguli care stipulează condițiile în care un participant va fi exclus din
cercetare.
De obicei asfel de protocoale sunt formulate sub forma unui document pe care ambele
părți (participanții și cercetătorii) îl semnează.
De preferință aceste documente se înmânează din timp pentru a da posibilitatea de a fi
citite și analizate iar apoi participanții, dacă doresc, să aibă posibilitatea de a primi lămuriri
suplimentare sau de a negocia protocolul.

Contractul de cercetare
Ar trebui să fie făcut între cercetător (sau echipa sa) și grupul studiat și ar trebui să
includă prevederi privitoare la mai multe aspecte:
- durata cercetării și opțiunile de negociere a unei extinderi sau diminuări
- ce se permite să fie cercetat
- ce se permite să fie înregistrat (audio, video)
- care sunt limitele accesului cercetătorului în diverse spații și în ce condiții
- cât timp se păstrează datele cercetării, în ce condiții, ce se întâmplă cu ele după acel
termen. Dacă sunt distruse se menționează în ce condiții, de către cine și pe a cui cheltuială.
48
 - cine are acces la informațiile colectate
- cine aprobă analiza datelor
- cine aprobă rezultatele care vor fi supuse publicării

Comisiile de etică
Propunerile de cercetare trebuie trimise cu mult înainte de începerea cercetării deoarece:
- comisiile se întâlnesc rar sau la intervale inegale
- comisiile pot sugera modificări mai dificil de implementat
- comisiile pot refuza un plan de cercetare și este nevoie de un plan nou
Pentru a evita criticile sau refuzul planului de cercetare se recomandă ca acesta să
îndeplinească toate cerințele stipulate în regulamente iar apoi să fie discutat cu coordonatori,
superiori, colegi etc.

Dacă cercetarea nu are nevoie de nici un fel de document oficial și de nici un fel de
aprobare a unei comisii cercetătorul poate să își ia totuși câteva măsuri de siguranță:
- să discute cu persoanele implicate (coordonatori, șefi în instituții, participanți etc.)
- să modifice tema, planul, metodele cercetării conform cu sugestiile primite
- forma finală a planului cercetării să fie rediscutată cu persoanele influente
- să asigure anonimitate participanților sau confidențialitatea datelor
- să dea posibilitatea participanților să facă obiecții sau să aprobe materialul ce va fi
publicat
- participanții să primească forma finală a materialului publicat

Cercetătorul poate promite că datele cercetării vor fi:

Confidențiale - persoana nu va fi identificată/menționată în materialele publicate (nu doar
prin nume dar nici prin funcții, ocupații, zonă, școală sau orice alt tip de informație)
Anonime - Cercetătorul nu cunoaște rezultatele sau informațiile date de o persoană (nu
sunt posibile studii longitudinale dacă nu se iau măsuri suplimentare de asigurare a
anonimatului).
Aceste promisiuni pot fi încălcate intenționat, din greșeală (formulări de date care permit
identificarea după diverse criterii) sau din neglijență (datele sunt pierdute sau insuficient
securizate).
Pentru a fi siguri că datele nu sunt publicate într-o formă în care participanții să simtă că
nu se respectă caracterul confidențial/anonim, materialul pregătit pentru publicare se poate
prezenta participanților și ascultate, inserate, posibilele obiecții.

Păstrarea, protecția și distrugerea datelor

- păstrarea datelor (mai ales în format scris pe hârtie) reprezintă o problemă mai ales dacă
volumul lor și durata păstrării este mare. Este atât o problemă logistică (condiții bune de
păstrare) cât și de securitate (să permită accesul doar persoanelor autorizate).
- pentru datele păstrate pe calculator, este foarte importantă siguranța lor. Se recomandă
salvarea lor pe multiple unități de memorie care ar fi preferabil să nu fie conectate la internet.
Pentru orice fișiere cu date personale se recomandă ca cel puțin numele persoanei să fie
înlocuit cu un cod care să fie păstrat doar în format scris pe hârtie.
- distrugerea datelor la încheierea perioadei contractuale trebui să fie completă.

Copyright și drepturi intelectuale

Este un domeniu mai degrabă legal-administrativ dar care are și implicații etice:
- proprietatea intelectuală trebuie respectată (referitor la: instrumente, metode, informații
etc.). Plagiatul este un fenomen nedorit în lumea academică

49
 - colaboratorii unei cercetări este bine să își clarifice din timp care este proporția de
proprietate intelectuală pe care doresc să o pretindă asupra rezultatelor obținute împreună
- unele instituții au regulamente privind proprietatea intelectuală, este bine ca cercetătorii
să le cunoască atunci când sunt angajații acestor instituții sau semnează contracte cu ele.

Relația cu echipa
Cercetătorul va trebui să acorde atenție comportamentamentului etic manifestat de
fiecare dintre membrii echipei. Este util ca echipa să fie informată despre cerințele etice și să
verifice însușirea si aplicarea acestor cerințe.

Autoplagiatul
Rareori are implicații legale majore dar în timp poate conduce la scăderea prestigiului
academic.

Conflictul de interese
Orice cercetător trebui să declare dacă prin cercetarea efectuată se află în conflict de
interese.

Relația cu editorii
Pot apare câteva tipuri de situații:
- trimiterea de materiale cu informații false.
- asumarea nejustificată de către unul sau mai mulți autori de drepturi intelectuale asupra
unui material ce nu le aparține deloc sau doar parțial.
- trimiterea aceluiași material la mai multe reviste simultan
Editorii ar trebui să refuze sau să retragă orice material aflat în aceste situații.

(Bell 2006)
(Burgess 1989)

50
Seminar
Identificarea și gestionarea resurselor

Temă
Se scrie titlul unei teme de cercetare și se precizează resursele necesare.

Scopul lucrării influențează toate aspectele unei lucrări (curiozitate, un examen la școală
sau profesional, scrierea unei cărți, participare la o conferință, scrierea unui articol la nivel
local/național/internațional, plătit sau peer-review)

Idee - presupune cunoașterea domeniului și să se identifice o problemă rezolvabilă

Bibliografie - presupune găsirea unor materiale relevante și actuale despre tema propusă.
Cărți sau articole (eventual din resurse online verificate)
Eșantionul - corespunzător cu scopul propus dar și ca mărime
Chestionare/teste/programe pe calculator, alte materiale test
Persoane care ajută la colectarea datelor. Materiale pentru instruirea lor
În cazul observației și interviului este nevoie de un plan după care acestea se desfășoară
sau un sistem de codare (observația)
Resurse pentru stocarea și prelucrarea datelor (programe de calculator-calculatoare și
abilități)
Resurse pentru interpretarea datelor (cunoaștere, experiență)
Cunoștințe/abilități pentru a scrie cercetarea (trebuie cunoscută structura unei cercetări,
programe pentru text, tabele, grafice/imagini - dpi-dots per inch, extensii .tiff, eventual o
limbă străină, eventual programe pentru generarea bibliografiei-Zotero)
Cunoștințe/abilități/resurse pentru a prezenta lucrarea (tipărire sau prezentare
powerpoint)
Bani pentru transport și orice cheltuieli cu programe, cumpărare materiale, plăți pentru
subiecți sau alt personal implicat, bani pentru publicare
Timp. Stabilirea unor repere intermediare/stadii și respectarea lor.

Abilități recomandate unui cercetător:

- de a opera cu variabile, sarcini, roluri multiple
- de a planifica și coordona procesul cercetării pe periode lungi (aproximativ
luni)
- de a ști unde să caute bibliografie, cum să o citească și cum să o folosească
- de a scrie un material științific

51
Seminar
Utilizarea bibliografiei

Teme:
- a căuta (bibliotecă sau online, a cumpăra cărți sau reviste, a primi de la alți autori
articole sau cărți publicate de ei sau în curs de publicare, a utiliza informații nepublicate).
Căutarea online: cu motoare generale sau cu cele specializate (Google Scholar, Pubmed)
- a căuta bibliografie pentru argumentație sau pentru metode (chestionare)
- a sintetiza informațiile (în cazul argumentației din Introducere sau Discuții). Se alege
bibliografia cea mai relevantă, recentă și cu valoare științifică.
- a introduce corect în structura textului (ca poziție în capitolele cercetării, sau ca citare)
- a introduce corect notele în pagină (ca și footnotes, endnotes sau references). Ele pot da
date despre autorii citatului sau informații suplimentare față de cele menționate în text.
Sistemul cu note poate înlocui bibliografia dar uneori apar ambele.
- formatul notelor: titlul (note) apare în mijloc, pe pagină nouă, notele se numerotează
(un punct și un spațiu după număr) iar la fiecare notă primul rănd apare cu ”tab”, formatul
paragrafului, spatiul între rînduri, va fi ”dublu”.
- a introduce corect ca și format (formatul cerut de fiecare revistă pentru bibliografie -
Zotero). Citare de cărți, citarea de capitole, reviste, materiale online, citarea de citări (de
preferat de căutat materialul original), lucrări nepublicate, conferințe/prezentări publice,
articole din ziar, documente oficiale

(Winkler and McCuen 2012)

(Cooper and Cooper 1998)

52
Seminar
Construirea chestionarelor

Cine este interesat de chestionar:

- beneficiarul studiului
- cei ce aplică studiul
- cei ce răspund întrebărilor
- cei ce procesează datele
- cercetătorul
Interesele și abordările lor sunt parțial diferite

Cercetare
- descriptivă
- explicativă
- non-experimentală
- experimentală

Partea introductivă a chestionarelor poate include informații despre:

- numele organizației ce realizează studiul
- scopul general al studiului
- informații despre confidențialitatea datelor
- durata aproximativă necesară completării chestionarului
- dacă există costuri asociate parcurgerii chestionarului
Etape.
1.
Alegerea variabilelor și alegerea tipului de chestionar (în funcție de scopul cercetării)
Se aleg toate variabilele importante ce au efect direct și indirect.
Ele sunt alese fie din alte cercetări, brainstorming sau experiență în domeniu, fie în urma unui
studiu calitativ.
Ce fel de informații sunt cerute?
Despre diverse instituții, persoane?
Despre propria persoană? Comportamentale sau atitudinale?
Mărimea chestionarului este importantă. Trebuie să corespundă scopului dar dacă este prea
mare trebuie adaptat pentru a nu obosi/plictisi. De obicei se pun cam 30 de întrebări, peste
acest număr apare plictiseala. Eventual, se poate lucra cu pauze.
Exemple. Dacă este nevoie se pot formula exemple pentru ca cei ce citesc chestionarul să
poată fi completat corect.
2.
Cum se colectează datele:
- direct, de propria persoană sau de alt personal calificat (de obicei, se completează pe hârtie)
Avantaje:
- se pot clarifica întrebările ce par ambigue sau neclare. Atenție ca toți cei implicați să
ofere același tip de explicație altfel explicația deformează răspunsurile.
- se pot influența respondenții să fie mai responsabili față de chestionar (mai ales la
răspunsuri deschise)
- se poate verifica felul în care se răspunde

53
Avantaje: poate prezenta stimuli noi sau clarificări
Dezavantaje: dispare anonimatul iar cercetătorul poate induce influențe nedorite (bias)
- indirect
= prin poștă
= prin telefon
= pe computer
= online
Avantaje: presupune mai multă intimitate pentru respondent sau chiar caracter anonim al
răspunsului
Dezavantaje: nu se pot oferi clarificări, nu se poate verifica cum și de către cine se răspunde
3.
Cum se operaționalizează conceptul în întrebare.
Întrebarea trebuie să fie specifică și clară pentru a evita interpretările
Îți place fotbalul? Este o întrebare vagă, a privi sau a juca fotbal?
4.
Probleme referitoare la întrebări
- inutile sau nerelevante
- imposibil de răspuns (este necesar răspunsul ”Nu știu” sau ”Nu este cazul”).
- ambiguitate.
- formulate greșit sau în termeni necunoscuți pentru respondenți. Întrebarea trebuie formulată
in termenii celui ce completează. Altfel îl plictisește, îi crează suspiciuni, îl face să lase
întrebări fără răspuns, etc.
- ordinea întrebărilor afectează răspunsurile
- opțiunile de răspuns nu sunt corespunzătoare
5.
Răspunsul se poate da:
- deschis (completează ce și cât vrea). Se lasă un spațiu cât mai mare. Un spațiu mai mare
poate însemna un răspuns mai complet. Se alocă un spațiu și pentru consemnarea codării.
- semi-deschis (are de ales între mai multe variante)
- închis (alege între două variante)
Notă:
Este de preferat ca modalitatea de răspuns la fiecare item (când se repetă) să fie cât mai
standardizată (să fie aceași de-a lungul studiului sau chiar și în studii diferite, dacă itemul
apare în studii diferite)
6.
Măsurarea atitudinilor ridică mai multe probleme decât măsurarea comportamentului.
- întrebările despre comportament se pun înaintea celor despre atitudini.
- măsurarea atitudinilor presupun mai mulți itemi care să acopere mai multe dimensiuni iar
apoi la fiecare item se răspunde alegând un răspuns (de obicei scale Likert).
7.
Scale de răspuns Likert
- de obicei la 5 alegeri se consideră că oferă suficientă discriminare a răspunsurilor. Dacă nu
are o justificare specifică, nu se recomandă mai mult de 7 alegeri deoarece diferențele devin
nerelevante.
- în echilibru (la mijloc neutru)
nesatisfăcător satisfăcător mediu bine foarte bine

54
- pot fi notate și cu cifre de la -2 la 2 (poate apare tendință centrală) sau de la 1 la 5
(favorizează răspunsurile pozitive).
- asimetrice (pot să plece de la neutru într-o parte). Se dorește să se afle intensitatea
răspunsului
- pot fi cu număr de alegeri impare sau pare (nu se dorește o variantă neutră la mijloc)

8.
Scale semantice diferențiale
Folosesc 7 alegeri (sau mai puține) dar la extreme se plasează două afirmații opuse. Punctele
nu sunt denumite. Alegând mai aproape de o afirmație se indică preferința pentru ea.
Îmi plac florile ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Nu îmi plac florile

9.
Scale Stapel
Afirmația este plasată central iar alegerile pot fi favorabile sau nu.
+5 +4 +3 +2 +1 Îmi place școala -1 -2 -3 -4 -5

10.
Scale grafice
Se alege o poziție pe un continuum. Alegând mai aproape de o afirmație se indică preferința
pentru ea. Apoi, se măsoară distanța până la una din extremități. Nu este foarte practică în
format hârtie/creion.

Îmi plac florile _______________________________________________________ Nu îmi plac florile

11.
Scale pictoriale
Punctele de pe o scală Likert sunt înlocuite cu fețe ce trec gradual de la tristețe la bucurie.
Se recomandă în situațiile în care există riscul ca semnificațiile atașate alegerilor de pe o scală
Likert să nu fie înțelese (poate chiar deloc) sau să fie interpretate diferit:
- studii pe copii
- studii multiculturale (semnificații diferite pentru aceleași cuvinte)
- studii multinaționale (traducerea cuvintelor implică diferite nuanțe ale semnificațiilor)
- studii pe populații ce prezintă diverse grade de analfabetism

12.
Scale de evaluare
Se prezintă lista de alegeri, fiecare asociată cu o valoare. Iar apoi se dau mai multe afirmații și
în dreptul fiecăreia respondentul va opta pentru o cifră (care indică în ce măsură este de acord
cu afirmația.
nesatisfăcător satisfăcător mediu bun foarte bun
1 2 3 4 5

Ex. Serviciul de catering a fost: □

13.
Verificarea chestionarului
- se verifică formulările și structura
- se verifică modalitățile de răspuns
- se verifică prin intermediul unui alt chestionar, instrument sau set de date

55
- se verifică prin studiu pilot (informal, dinamic, standard)

14.
Formularea finală a chestionarului
Se fac toate corecțiile necesare.
În mod ideal se mai testează odată chestionarul.
15.
Se alege o populație și designul cercetării
Pe cine și în ce fel se aplică chestionarele?
16.
Detalii pentru munca pe teren
- câte chestionare (per membru al echipei)
- câte persoane implicate (eșantion și echipa de lucru)
- costuri
- durată
- instructaje (de completare, ate proceduri pentru diverse situații)
- modalități de codare a rezultatelor
17.
Riscuri:
- a colecta date insuficiente
- ceva important să scape neîntrebat
- formularea/limbajul să nu fie adecvată eșantionului sau să fie ambiguă
- a colecta date nerelevante
- a colecta date ce nu pot fi interpretate
- să se utilizeze prea multe întrebări
- ordinea întrebărilor sau răspunsurilor să creeze tendințe nedorite

18.
Tendințele nedorite ce pot apare când se oferă răspunsul la scale sau la alți itemi:
- efectul succesiunii/ordinii. Se manifestă ca o alegere a răspunsurilor de pe partea stângă
- conformismul. Se aleg răspunsurile care sunt de acord cu afirmațiile.
- tendința centrală. Se alege valoarea din mijloc (medie, care evită extremele)
- răspuns conform unui patern. Se răspunde urmând un model vizual (diagonală, dreapta, etc.)
O posibilă soluție ar fi să se alterneze afirmațiile pozitive cu cele negative dar și tipurile de
alegeri (cu 5 sau cu 6 alegeri sau chiar alt tip de scale/răspuns)
- efectul întâietății (primacy effect). Primele variante de răspuns sunt alese mai des decât
ultimele. Dacă variantele pozitive sunt puse primele acestea vor fi majoritar alese. O soluție
este de a alterna tipurile de răspunsuri aflate în poziția întâi.
- efectul oboselii. Nu este o regulă strictă care să prevadă când se instalează (depinde și de
interesul manifestat) dar o regulă orientativă indică că acest efect poate apare când există serii
de mai mult de 30 de itemi.
- o serie lungă de întrebări pe o anumită temă crește atenția față de ea și modifică răspunsul la
următoarele întrebările pe aceași temă

19.
Ordinea recomandată a întrebărilor:
- o întrebare pe o anumită temă ar trebui să apară cât mai spontan.

56
- întrebările generale sunt puse înaintea celor specifice (permite înșiruirea întrebărilor pe
aceași temă - ”funnelling”)
- întrebările despre comportament se pun înaintea celor despre atitudine.

20.
Aspectul chestionarului:
- aspect. Este preferabil să fie atractiv, aerisit, intuitiv, standardizat ca format, coerent
- mărimea textului. Este bine ca textul să fie scris mare. Caractere mai mari se pot folosi
pentru instrucțiuni
- tipul de ”font”. Este de preferat un tip de caracter simplu, spațiat și citeț
- îngroșare (Bold), înclinare (Italic) și subliniere (Underline). Se folosesc pentru a atrage
atenția asupra unor aspecte importante (în itemi sau în instrucțiuni) dar nu se folosesc în
exces.
- folosirea literelor de tipar. Se utilizează pentru a face distincție între itemii chestionarului și
textul instructajului
- se pot utiliza informații, denumiri sau sigle ale unor instituții, organizații pentru a sublinia
sursa cercetării

20.
Studiile pilot pot fi:
- informale. Se dau la cunoștințe/prieteni (dar probabil sunt persoane prea diferite de
eșantion). Oferă indicii despre timpul necesar completării. Identifică eventuale neajusuri.
- cu intervievatorii. Li se dă chestionarul să-l aplice și se urmărește
= dacă greșesc la citirea întrebărilor
= dacă respondenții nu înțeleg întrebările
= dacă întrebările se aplică situației respondenților
= dacă intervievatorul greșește la instructaj
- dinamice. Se aplică la câteva persoane, se fac modificările necesare. Ciclul se poate repeta
de mai multe ori.
- clasice. Se aplică la grupuri mari, se fac modificările necesare. Apoi se aplică a doua oară
pentru a vedea dacă neajunsurile au fost îndepărtate.

Scopul studiilor pilot:

- verifică dacă întrebarea este relevantă pentru scopul studiului
- verifică formularea întrebărilor (dacă sunt clare și înțelese corect de cei ce aplică
chestionarul și de către cei din eșantion)
- verifică dacă există întrebări ce au prea multe informații despre scopul chestionarului
- verifică dacă eșantionul are cunoștințele pentru a răspunde intrebărilor
- verifică dacă variantele de răspuns sunt adecvate pentru întrebările puse
- verifică dacă anumite răspunsuri nu apar prea des/rar și oferă suficientă discriminare
- verifică dacă chestionarul este suficient de interesant pentru a fi parcurs
- verifică dacă instructajul este clar și suficient
- verifică logica și coerența structurii chestionarului
- clarifică timpul necesar completării chestionarului
- identifică posibilele erori sau scăpări ale chestionarului (de orice tip)
- verifică tehnologia în condiții reale (dacă se folosesc diverse echipamente, dispozitive etc.)

57
Seminar
Interviul

Interviul are nevoie de empatie și încredere pentru a funcționa dar între cercetător și
participanți trebuie să existe și anumite limite pentru a menține o neutralitate (emoțională) a
intervievatorului și pentru a-l putea încheia.

Tipuri:
- informal (se discută informal, se pot pune orice noi întrebări, parțial subiectul este lăsat
să conducă interviul, răspunsuri libere). Obiectivele trebuie să fie clare iar cercetătorul să le
urmărească iar în acest scop să reușească să ghideze intervievații spre tema dorită, în funcție
de răspunsurile fiecăruia dintre participanți.
= principalul avantaj este că neexistând o listă de întrebări obligatorii scade riscul ca
cercetătorul să inducă influențe nedorite în structura și rezultatele interviului. Un alt avantaj ar
fi acela că se pot afla lucruri complet neașteptate
= dezavantajul este că interviurile participanților sunt mai puțin comparabile, ca
urmare temele mai greu de identificat iar rezultatele mai puțin generalizabile.
Se utilizează în primele etape ale cercetărilor când cercetătorii doresc să discute liber cu
mai mulți participanți pentru a își putea da seama de tabloul general în care se va desfășura
cercetarea.
- nestructurat. Ambele părți știu că este un interviu și au un timp determinat dar interviul
nu are o structură fixă iar răspunsurile sunt deschise.
- ghidat. Se utilizează un ghid al interviului pentru a reține toate întrebările ce trebuie
puse (de obicei, în aceași ordine). Nu sunt planificate toate detaliile unui interviuri.
Cercetătorul se poate abate de la structura interviului când consideră că merită investigate mai
multe aspecte din răspunsurile participanților. Se folosește mai adesea când există o singură
oportunitate de a lua interviul unor anumite persoane. De obicei este precedat de formele mai
simple de interviu sau de observație.
Avantaje:
= permite pregătirea interviului
= participanții se pot exprima
= datele colectate sunt comparabile
- standardizat. Întrebările sunt create anterior interviului și sunt prezentate în aceași
ordine, răspunsurile pot avea un format recomandat. Se recomandă când tema cercetată este
foarte bine cunoscută.
Avantaje:
= se aplică citind instrucțiunile
= obțin date comparabile
= nu este necesară stabilirea unei relații cercetător-participant

Interviurile au adesea trei părți:

a) Inițierea interviului. Participantul este informat despre ce este vorba și ce se așteaptă de
la el pe parcursul interviului. Se începe cu informații demografice (vârstă, stare civilă,
educație, SES etc.)
b) Stabilirea raportului. Urmează interviul în sine, cercetătorul poate oferi feed-back dar
acesta trebuie să fie limitat pentru a nu influența direcția interviului
- se pun
= întrebări descriptive (despre familie, seviciu, educație etc.) și,
= întrebări senzoriale. Persoana este rugată să spună ce simte despre ceea ce a descris

58
 - se explorează contextul acordându-se atenție la perspectiva temporală (trecut, prezent,
viitor) utilizată de către participanți.
= situațional. Care sunt aspectele, personajele și perspectivele cele mai importante?
= istoric. Ce persoane, evenimente, răspunsuri au fost relevante în trecut?
= relațional. Care sunt relațiile interumane relevante și cum sunt percepute?
= psihologic. Care sunt atitudinile, emoțiile, credințele, motivele, valorile, scopurile?
= experiențial. Care sunt înțelesurile, interpretările și asociațiile făcute de participanți?
= rezultate. Care este semnificația unor ritualuri sau interpretări pentru participanți?
c) Încheierea interviului. Deoarece uneori participanții ajung să comunice evenimente,
trăiri semnificative pentru ei care îi implică emoțional este nevoie de o parte finală prin care
treptat să se iasă din atmosfera interviului.

Ordinea recomandată a întrebărilor:

- o întrebare pe o anumită temă ar trebui să apară cât mai spontan.
- întrebările generale sunt puse înaintea celor specifice (permite înșiruirea întrebărilor pe
aceași temă - ”funnelling”)
- întrebările despre comportament se pun înaintea celor despre atitudine.

Tipuri de ehnici/întrebări utilizate în interviu:

- întrebări în care se dau exemple
- întrebări despre rolul pe care participantul și l-ar asuma într-o situație (ipotetică)
- întrebări care presupun că participantul deja are un anumit comportament.
- întrebări care caută să obțină mai multe detalii la un răspuns tocmai primit
- tăcerea, pentru a da participantului timp să formuleze răspunsul
- tranziția, are în vedere trecerea de la un subiect la altul

Erori la interviuri:
- cuvinte folosite neinspirat
- întrebări formulate deficient/neclar
- întrebări care urmăresc simultan mai multe aspecte
- întrebări la care răspunsul este doar ”da/nu”.
- întrebări care încep cu ”de ce”
- neînregistrarea completă sau corectă a răspunsurilor
- oboseala intervievatorului sau a intervievatului
- răspunsurile independente de întrebare
- aprecierea inexactă a perioadelor
- cererea de informații sau descrieri de care respondenții nu au cunoștință
- atitudinile nepotrivite (sfidare, interes, minciună, dorință de impresionare) față de
intervievator sau scopul interviului

(VanderStoep and Johnston 2009)

59
Seminar
Observația

Se folosește când anumite scopuri pot fi atinse doar prin intermediul ei sau atunci când
tehnica interviului nu este posibilă ori recomandată

Tipuri (în funcție de rolul cercetătorului):

- indirectă
- directă neparticipativă (doar observator)
- directă participativă. Din perspectiva ponderii rolului de cercetător/participant, există
mai multe variante:
= imersare completă - când cercetătorul face parte din grup ca un nativ
= imersare artificială - când cercetătorul își păstrează poziția de cercetător în grup

Protocolul de observație este un document ce ghidează observația și dă indicii despre:

- cine va face observația și cum va fi pregătit pentru această activitate
- cine vor fi subiecții (se randomizează sau nu) și cum vor fi recrutați
- cum subiecții vor fi informați despre activitatea de observare
- care este scopul observației și datele colectate
- cum se colectează datele și ce instrumente se utilizează
- care va fi durata observației și de câte ori se va face observarea
- cum vor fi soluționate erorile
- cum se asigură confidențialitatea datelor sau anonimatul participanților.

Scopul protocolului este de a satisface scopul cercetării și de a asigura eficiența

observației: cât mai concentrată, cât mai puțin intruzivă, cât mai multe date colectate.

Recomandări:
- se stabilește un climat de încredere
- atitudine deschisă
- odată clarificat protocolul și rolul cercetătorului se poate începe procesul de observație
care ar trebui să se concretizeze în colectarea extensivă de date (descriptive, profunde, bogate)
- se utilizează pseudonime pentru persoanele observate.
- se pot modifica date de identificare (dar nu cele esențiale pentru cercetare)
- unde este cazul se trec exact cuvintele folosite de cei implicați. Nu se fac interpretări
- separat se poate menționa propria experiență, trăire față de cele observate
- dacă se iau note scrise este bine să fie făcute cât mai curând după observație
- se lasă spațiu pentru a completa observația făcută (peste câteva zile)
- verificarea datelor (dacă este posibil pri mai multe surse). Numită și validare/triangulare

Problemele legate de observație:

- efectul observatorului: oamenii își schimbă comportamentul când se știu observați
- efectul nedorit din partea observatorului: punctul de vedere al obsevatorului îi
influențează calitatea observației (pe ce se concentrează, ce date notează, ce semnificație dă
celor observate).
- expectanța observatorului: se referă la ceea ce observatorul se așteaptă să vadă înainte
de a începe observația. Uneori observatorii caută să-și confirme expectanțele și influențează
calitatea observației.

60
 Dacă în observație se utilizează înregistrări audio/video, conținutul acestora se supune
unei analize de conținut.
Autoetnografia.
Este o variantă a observației, în care cercetătorul își descrie propria experiență, trăire. Ea
apare ca povestiri, poezii etc. și poate avea mai multe forme:
- confesiune. Dă o idee despre interpretările, trăirile avute
- provocatoare. Provoacă gândirea majorității prezentând o perspectivă neconvențională
- critică. Reprezintă opinia celui situat periferic sau în exteriorul grupului
Dezavantaje menționate: prea subiectivă (aparține doar unei persoane)

(VanderStoep and Johnston 2009)

61