Curs IV Pedagogia, știință a educației

1. Ce este pedagogia? Ce studiază?

2. Caracterizați pedagogia din perspectivă științifică.
3. Care este diferența dintre abordările tradiționale și cele contemporane ale pedagogiei?
4. Cum sunt clasificate disciplinele pedagogice?
5. De ce pedagogia colaborează cu alte domenii ale cunoașterii?

▪ Termenul pedagogie este utilizat pentru prima dată în 1485 în Dicționarul Robert.
▪ În 1536 apare în lucrarea lui Jean Calvin, Instituția creștină.
▪ În 1762 este admis oficial de Academia Franceză.
▪ Termenul a devenit de uz curent în a II-a jumătate a secolului al XIXlea.
▪ (Mialaret, 2006)

Pedagogia. Definiție și trăsături

- Pedagogia este o știință antroposofică (concepție despre om și lume), independentă,
care studiază educația.
- Are la bază un sistem organizat de rezultate/ cercetări care vizează demersul
educațional și studiază condițiile, factorii determinanți ai acestuia, dar și relația dintre agenții
educativi.
- Pedagogia descrie, explică, analizează comparativ, evaluează și generalizează
rezultatele obținute în spațiul educațional.
- Pe teritoriul pedagogiei sunt formulate principii și norme care reflectă relațiile și
conexiunile dintre diferitele segmente ale procesului educațional.
- În baza acestor rezultate, sunt formulate concepte, teorii, modele educative care sunt,
ulterior, verificate în practică.
- Pedagogia este o știință normativă (formulează norme, reguli, principii care orientează
procesul educațional).
- Pedagogia este o știință descriptivă (analizează specificul educației indiferent de
contextul în care aceasta se desfășoară și de vârsta educatului).
- Pedagogia este o știință explorativă (studiază fenomenul educațional)
- Pedagogia este o știință explicativă (identifică, explică procesele, rezultatele
educației).
- Pedagogie este o știință proiectivă, anticipativă (propune procese noi și eficiente,
resurse originale).
- Pedagogia este o știință comprehensivă (studiază toate formele și mediile
educaționale: școală, familie, media, societate civilă etc.).

Legitimitatea pedagogiei, ca știință

• Are un obiect propriu de studiu: educația.
• Dispune de un aparat conceptual teoretic specific: operează cu un limbaj și o
terminologie proprii.
• Dispune de strategii metodologice și de cercetare.
• Dispune de infrastructură proprie (surse de informare, asociații, cărți, baze de date,
spații educaționale și de cercetare în care se diseminează produse relevante ale cercetării
științifice).
• Dispune de o comunitate profesională care contribuie la dezvoltarea și evoluția
domeniului, prin intermediul publicațiilor și al schimbului de bune practici.
• Vizează o finalitate precisă: formarea individului.

Structura disciplinelor pedagogice:

l. Clasificarea orizontală a disciplinelor pedagogice (raportare la conținuturile
educaționale)
1. Fundamentele generale ale pedagogiei
2. Metodologia pedagogiei
3. Didactici generale
4. Teoria predării/ învățării/ evaluării
5. Teoria educației
6. Teoria educației extracurriculare
7. Management școlar și instituțional
8. Pedagogie specială
9. Istoria pedagogiei
10. Pedagogie comparată
ll. Clasificarea verticală (determinată de vârsta educaților)
1. Pedagogia învățământului preșcolar
2. Pedagogia învățământului primar
3. Pedagogia universitară
4. Pedagogia adulților
5. Gerontopedagogia

Criterii integrative de clasificare a disciplinelor pedagogice:

l. Discipline pedagogice de bază

- Fundamentele pedagogiei
- Didactici generale
- Didactici speciale
- Teoria educației
- Istoria pedagogiei
ll. Discipline aplicate
- Pedagogia preșcolară
- Pedagogia adulților
- Pedagogia familiei
- Pedagogii alternative
lll. Discipline interdisciplinare
- Pedagogia filosofică
- Pedagogie socială
- Pedagogia economică
- Pedagogia culturii

Schimbări în planul paradigmelor pedagogice

• Învățare de menținere (achiziția de metode și scheme fixe, pentru a face față situațiilor
cunoscute, recurente – emisfera stângă).
• Învățare inovatoare (formularea de probleme, desființarea clișeelor, ruperea sistemelor
închise – emisfera dreaptă).

Triada obiectivelor în pedagogia contemporană (George Văideanu, 1998)

Tradițional
1. Transmiterea cunoștințelor (savoir)
2. Formarea priceperilor și deprinderilor (savoir-faire)
3. Cultivarea atitudinilor și capacităților intelectuale (savoir-être)
Contemporaneitate
1. Cultivarea atitudinilor și capacităților intelectuale (savoir-être)
2. Formarea priceperilor și deprinderilor (savoir-faire)
3. Transmiterea cunoștințelor (savoir)

• Individul trebuie să învețe să devină într-o lume aflată în continuă devenire!