Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dezvoltarea Neuropsihica Şi Motorie A Copilului Cu Sindrom Down 1 PDF
Dezvoltarea Neuropsihica Şi Motorie A Copilului Cu Sindrom Down 1 PDF
Facultatea de Medicină
Specializarea: Balneofiziokinetoterapie şi Recuperare
Lucrare de licență
Coordonator științific:
Îndrumător științific:
Tîrgu Mureș
2016
Cuprins
Introducere........................................................................................................................................4
Partea generală ................................................................................................................................5
Capitolul I. Fundamentarea teoretică ...............................................................................................5
1.1 Actualitatea temei......................................................................................................................5
1.2 Comportamentul motor..............................................................................................................6
1.3 Comportamentul verbal .............................................................................................................8
1.4 Comportamentul cognitiv ........................................................................................................10
1.5 Comportamentul socio-afectiv .................................................................................................11
1.6 Dezvoltarea psihomotrică ........................................................................................................12
Capitolul II. Partea specială – Cercetarea .....................................................................................13
2.1 Motivația alegerii temei ...........................................................................................................13
2.1.1 Tipul studiului ................................................................................................................13
2.1.2 Sarcini ..............................................................................................................................13
2.1.3 Ipoteza de lucru ................................................................................................................14
2.1.2 Scopul studiului ................................................................................................................14
2.2 Material și metodă ...................................................................................................................14
2.2.1 Perioada și locul desfășurării cercetării .............................................................................14
2.2.2 Lotul de subiecții și criterii de includere/excludere ............................................................15
2.2.3 Testarea subiectilor ...........................................................................................................17
2.2.4 Programul kinetic aplicat............................................................................................19
Capitolul III. Prezentarea rezultatelor ...........................................................................................23
3.1 Evaluarea subiecților după itemii scării motorie Portage ..........................................................23
3.1.1 Rezultatele obținute de subiectul 1 ....................................................................................23
3.1.2 Rezultatele obținute de subiectul 2 ..................................................................................24
3.1.3 Rezultatele obținute de subiectul 3 ....................................................................................25
3.1.4 Rezultatele obținute de subiectul 4 ....................................................................................26
3.1.5 Rezultatele obținute de subiectul 5 ....................................................................................27
Capitolul IV. Analiza rezultatelor ..................................................................................................28
4.1 Interpretarea rezultatelor..........................................................................................................28
4.1.1. Interpretarea rezultatelor per subiect ................................................................................28
2
4.1.2 Interpretarea datelor per subiecții studiului ........................................................................31
4.2. Discuții ulterioare ...................................................................................................................31
Capitolul V. Concluzii și recomandări ..........................................................................................32
5.1 Concluzii.................................................................................................................................32
5.2 Recomandări ...........................................................................................................................32
Bibliografie ......................................................................................................................................33
Abstract ...........................................................................................................................................34
Anexe ...............................................................................................................................................35
3
Introducere
4
Partea generală
Cele mai vechi mărturii despre sindromul Down provin de la Tribul Olmec care
a trăit în America Centrală între anii 1500 înainte de Hristos şi anul 300 era noastră.
Arheologii au descoperit un număr mare de figurine care seamănă foarte bine cu un
copil cu sindrom Down. Dovezile istorice arată că populaţia din acest trib trăia cu
convingerea că aceşti copii sunt semi-zei. Se ştie că statuile respective au fost inspirate
din viaţa reală, pentru că arta reprezentativă umană nu poate fi făcută fără modele
vizuale.
Probabilitatea ca copilul să aibă sindrom Down crește direct proporțional cu
vârsta mai înaintată a mamei, la 20 de ani probabilitatea este de 1 la 1600, la 35 de ani
probabilitatea este de 1 la 365, iar la 40 de ani este de 1 la 100. Riscul ca al doilea copil
să se nască cu sindrom Down este de 1 la 100.
Sindromul Down este cel mai răspândit sindrom genetic (cromozomial) asociat
cu dizabilitatea intelectuală, având o incidență de 1 la 700 — 1.000 de nou-născuți.[1]
Asociate sindromului Down pot fi observate întârzieri în dezvoltarea motorie, cognitivă
și socială, aceste întârzieri constituindu-se într-una dintre principalele cauze ale non-
incluziunii acestor persoane în comunitate.
Ziua Mondială a Sindromului Down a fost declarată de către Down Syndrome
International în anul 2006 şi se sărbătoreşte în 60 de ţări din întreaga lume, în data de
21 martie. Această dată semnifică unicitatea triplării cromozomului 21 (trisomie) care
produce această stare genetică.
Obiectivul acestei zile este de a creşte nivelul de conştientizare şi înţelegere a
sindromului Down şi de a promova drepturile persoanelor cu sindrom Down de a se
bucura de viaţă deplină, în demnitate şi de a fi participanţi activi şi valoroşi în
comunităţile şi societăţile în care acestea trăiesc. Începând cu anul 2012 această dată se
sărbătoreşte de către toate cele 192 de ţări din Naţiunile Unite [1].
„Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România‖ are la ora
actuală în curs de desfăşurare 3 proiecte de integrare profesională a persoanelor cu
dizabilităţi [2]. Sunt proiecte cofinanţate din Fondul Social European prin Programul
5
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Axa prioritară 6 –
―Promovarea incluziunii sociale‖.
• ―R.E.S.C.U.E.‖ – Înființarea unei Rețele de Economie Socială destinată
integrării profesionale a persoanelor cu dizabilități, pornind de la experiențe și
bune practici în Uniunea Europeană;
• Rețeaua de Economie Socială– o premisă pentru integrarea persoanelor cu
dizabilități pe piața muncii;
• ―EXCELNET‖- Înființarea unei rețele de centre de excelență în furnizarea
serviciilor de reabilitare și integrare profesională pentru persoane cu dizabilități,
ca grup vulnerabil pe piața muncii [1].
Intervenţia precoce, studiile şi programele de integrare socio-profesională au
demonstrat că aceşti copii au un potenţial mult mai mare de învăţare și de
socializare decât s-a crezut cu 10- 15 ani în urmă că ar poate fi posibil. În același
timp trebuie să ne reamintim că fiecare copil, fie că are sau nu sindromul Down, este
o individualitate unică cu propriile sale forţe şi slăbiciuni şi abilităţi, precum şi cu un
ritm personal de dezvoltare.
6
• etapa mișcărilor reflexe: are loc prenatal și în primul an de viață;
• etapa deprinderilor motrice de bază: care are loc în primii doi ani
de viață;
• etapa mișcărilor fundamentale: de la doi până la șapte ani;
• etapa mișcărilor specializate: de la zece ani;
În cazul dezvoltării motorii a copiilor cu sindrom Down s-a observat dificultăți
în sfera dexterităților manuale și a limbajului. De altfel se constată că prezintă un tonus
muscular scăzut, fără contracții articulare, cu o postură defectuoasă și cu o mobilitate
foarte mare a articulațiilor.
Printre alte tulburări de dezvoltare motorie a copii cu sindrom Down mai
remarcăm tulburări de echilibru, de coordonare și de precizie a mișcărilor. Are de
asemenea dificultăți în deprinderea mersului, precum și în coordonarea corectă între
ochi și mână.
Un aspect important în cazul acestei dezvoltării este menținerea corectă a
poziției capului. După cum bine știm regiunea din jurul gâtului este destul de mică,
motiv pentru care trebuie să asigurăm o poziție corespunzătoare a capului, poziția
favorabilă fiind cea de decubit ventral deoarece ajută la întărirea treptată a musculaturii
gâtului [3].
În cazul comportamentului motor, succesul constă în atitudinea corectă față de
diferințele comportamente ale copilului; persoanele care intră în contact cu acest tip de
copil trebuie să abordeze în aceiași manieră comportamentele acestuia. Mai exact acești
copii trebuie sprijiniți verbal și psihic, făcându-l să înțeleagă comanda verbală, întărind
comportamentul pozitiv, iar pe cel negativ ignorându-l.
De asemenea este foarte important în cazul copilul cu sindrom Down trebuie să
se bucure de aceiași atenție ca și restul copiilor și ținând cont că fiecare copil este unic
este necesar ca programul de recuperare să fie unic și fără reguli stricte.
Treptele metodice trebuie să țină cont de următoarele [4]:
la început se pornește din poziția decubit ventral, deoarece copilul are un
tonus postural scăzut și o mobilitatea articulară excesivă;
apoi se va trece la poziția decubit dorsal, care asigură posibilitatea ca
membrele superioare și inferioare să aibă libertate de mișcare, iar capul să
poată fi dirijat;
următoarea etapă este acea de rostogolire, care ajută la trecerea din poziția
decubit dorsal în decubit ventral;
7
apoi se trece la poziția așezat care este încă dificilă deoarece menținerea
capului este greoaie;
următoarea etapă constă în deplasarea înainte din decubit ventral prin
împingerea simetrică a membrelor inferioare;
din poziția așezat este momentul să se realizeze mișcările trunchiului,la
nivelul capului, trunchiului și a șoldurilor;
următoarea treaptă este ortostatismul, deși la început va fi mai grea, accentul
trebuie să se pună pe ridicarea în ortostatism;
Metodele prezentate mai sus oferă posibilitate de a analiza fiecare etapă a
copilului cu sindrom Down.
Vorbirea este una dintre cele mai importante funcții ale gândirii umane, însă din
nefericire la copilul cu sindrom Down această funcție este cea mai afectată.
Vorbirea are următoarele repere psihogenetice:
La două luni copilul scoate sunete specifice la apariția unor figuri familiare sau
la stimularea cu obiecte plăcute. La 6 luni copilul începe să repete aceleași cuvinte,
urmând ca sunetele produse de acesta să fie tot mai clare cu cele pe care le aude.
La un an rostește primele cuvinte ,,mama‖, ,,tata‖. La cincisprezece luni
utilizează cuvinte simple, ca de exemplu ,,sus‖, ,jos‖ [5].
La doi ani copilul este deja capabil să formeze propoziții din două cuvinte, iar în
jurul vârstei de 3 ani copilul emite propoziții complecte și corecte.
Copilul învață limbajul prin ascultarea din mediu și din situațiile din jur, la
început scoate sunete, apoi încep să scoată cuvinte reale, iar pe măsură ce vocabularul
său se îmbogățește începe să combine cuvintele în propoziții. La copilul cu sindrom
Down este nevoie de foarte multă stimulare verbală înainte de a vorbi el însuși.
În cazul copilului cu sindrom Down comportamentul verbal are la bază două
mari tulburări, prima constă în afectarea particularităților anatomo-fiziologice și anume
caracteristicile limbii, palatul înalt, dentiție neregulată, secreție salivară abundentă,
hipertrofia gingiilor, faringe acoperit de amigdale și vegetații voluminoase, toate
acestea conduc și la o voce răgușită, iar a doua cauză fiind nedezvoltarea sau
8
dezvoltarea întârziată a sistemului nervos central putând fi prezente chiar și cazuri de
hipoacuzie [5].
În cadrul programului de recuperare individuală, prima parte trebuie să cuprindă
tehnici de dezvoltare a motricității aparatului de articulare prin exerciții de mobilitate
pentru limbă, maxilare, obraji și buze, pentru vălul palatin.
A doua parte trebuie să cuprindă educarea respirației, respectiv dezvoltarea
respirației nonverbale și a respirației verbale.
A treia etapă cuprinde educarea auzului fonematic prin distingerea și
discriminarea sunetelor și cuvintelor, prin formarea percepției corecte a fonematicei,
educarea pronației ritmice și educarea pronației melodice.
Este foarte important ca la copii cu sindrom Down să se evite tăcerea și limbajul
gestual, deoarece gestul nu poate substitui cuvântul.
Pentru copilul cu sindrom Down este foarte importantă înlăturarea din jurul său
al persoanelor care pot influența negativ dezvoltarea limbajului său, cum ar fi bunici sau
părinți care imită vorbirea stâlcită a copiilor, care prezintă irascibilitate crescută, limbaj
deficitar, preferându-se persoanele fără tulburări de fonație, înțelegătoare [6].
Cele mai importante componente ale acțiuni psihoterapeutice sunt:
• stabilirea și restabilirea echilibrului afectiv al copilului;
• fixarea copilului asupra actului comunicării verbale;
• intensificarea tonusului și diversificarea relațiilor afective;
• dezvoltarea comunicării verbale prin joc;
• desenul liber, pictura, modelajul în plastilină;
• meloterapia și ritmoterapia;
Afectarea comportamentului atrage după sine o altă serie de perturbări, ca de
exemplu tulburarea dezvoltării funcției psihice, afectarea inteligenței precum și
comunicarea cu ceilalți.
După cum bine știm limbajul poate fi activ sau pasiv, din nefericire copilul cu
sindrom Down limbajul pasiv este mult mai dezvoltat, motiv pentru care este foarte
important ca adultul să intervină activ.
Momentul de examinare al limbajului este foarte important și trebuie să țină cont
de o serie de principii:
Copii cu sindrom Down emit vocalele însă consoanele sunt omise sau înlocuite.
Apariția vocabularului este lentă, cuvintele fiind pronunțate incorect și neinteligibil.
Copilul nu diferențiază sunetele în cuvinte, nu formează propoziții, având dificultăți în
trecerea de la limbajul intern la cel extern.
10
Se poate observa de asemenea că, copilul cu sindrom Down este dezorganizat,
încăpățânat, impulsiv.
Programul recuperator în ceea ce privește comportamentul cognitiv al copilului
cu sindrom Down trebuie să cuprindă programe educative prin care să se urmărească
creșterea gradului de educabilitate din propriile sale experiențe, pentru a-și putea forma
strategii de raționament. Copii trebuie să fie învățați să manipuleze obiecte și jucării, să
diferențieze forma, culoarea, acțiunea, sunetul și mișcarea [8].
Dezvoltarea senzorială a copilului cu sindrom Down îl va ajuta să dezvolte
procese psihice precum gândirea, memoria, imaginația și limbajul.
Kinetoterapeutul trebuie să urmărească legarea limbajului de acțiuni, să pună
copilul să mimeze după un model, să folosească imagini clare, simple, lucruri uzuale și
acțiuni curente, treptat i se vor da comenzi de dificultate (,,adu lingurița din sertar‖),
concepte de mărime, culoare, cantitate, stabilirea utilizării pronumelui personal la
persoana întâi ,,eu‖.
Scopul educării comportamentului cognitiv este acela de a-i ajuta pe acești copii
să fie dependenți, să fie capabili să se autoservească singuri și să realizeze activității
utile în casă.
11
Este important de reținut că socializarea este direct legată de dezvoltarea
cunoașterii, iar persoanele cu sindrom Down își dezvoltă competențele dacă familia,
școala și societatea le oferă ocazia [10].
Din punct de vedere afectiv la ei predomina veselia şi buna dispoziţia, doar
sentimentul de ruşine poate să îi inhibe uneori. Agresivitatea e foarte rar întâlnită şi este
de cele mai multe ori asociată cu gelozia datorată afectivităţii lor puternice şi infantile
faţă de membrii familiei.
Asociația Langdon Down Oltenia Centrul Educațional Teodora (ALDO-CET)
desfăşoară activităţi pentru persoane cu sindrom Down indiferent de vârstă din
octombrie 2000. Din 2006 au primit sprijinul Uniunii Europene prin Programul Phare,
Coeziune Economică și Socială, Dezvoltarea Resurselor Umane, Măsuri de Incluziune
Socială. În perioada mai 2008- aprilie 2009 au derulat proiectul de „Terapie
Ocupaţională Teodora‖ din Dolj.[1]
12
Capitolul II. Partea specială – Cercetarea
2.1.2 Sarcini
13
2.1.3 Ipoteza de lucru
Scopul principal al acestui studiu a fost acela de a realiza un program kinetic cât
mai eficient pentru copii cu sindrom Down, care au luat parte la această cercetare, în
vederea favorizării creșterii și dezvoltării armonioase a acestora, precum și
impulsionarea părinților și a persoanelor implicate privind importanța kinetoterapiei în
viața acestor copii cu sindrom Down.
De asemenea, am urmărit și creşterea stabilităţii articulare la nivelul membrului
superior și inferior, integrarea subiectului în societate în vederea ocupării unui loc de
muncă, crearea unei ambianţe propice dezvoltării capacităţii de muncă şi concentrare,
îmbunătăţirea psihicului, creşterea încrederii în sine.
Scopul principal al studiului a fost ca, copii cu sindrom Down să participe cât
mai activ la programul kinetic elaborat de noi și să avem o colaborare cât mai bună din
partea ambelor părți.
Studiul nostru a durat 120 de zile, cuprins între 1 februarie 2016 și 1 iunie 2016.
01.02.2016 -15.02.2016 ▬ evaluarea inițială;
16.02-28.03.2016 ▬ realizarea și aplicarea programului kinetic,
evaluarea intermediară;
14
01.04 – 01.06. 2016 ▬ evaluarea finală;
Locul de studiu a fost Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Nr. 2 din Tîrgu
Mureș.
15
Nr.ctr. Subiecții Data nașterii Sexul Diagnostic medical
Pe perioada studiului s-a efectuat evaluarea inițială, intermediară cât și cea finală
a copiilor cu sindrom Down urmărindu-se cu strictețe itemii de dezvoltare motorie și
psihică.
16
2.2.3 Testarea subiectilor
În vederea evaluării subiectului s-au ales două teste standardizate: Scala motorie
Portage și scala psihică Portage [12].
În studiul nostru, testarea subiecților a fost efectuată prin scala motorie Portage
fiind adaptată în funcție de diagnosticul medical a subiecților și conform nevoilor
noastre.
2. Ţopăie.
9. Merge pe bicicletă.
Total punctaj
3.2 Tabel cu itemi scalei motorie Portage
„0‖ – nerealizat
Cheie de interpretare cuantificată:
17
Scala psihică Portage a fost aplicată subiecților de către psihologul centrului, care
ne-a confirmat că toți subiecții au menținut o linie dreaptă a dezvoltării, neavând .
Psihologul a precizat o evoluție foarte bună în cazul subiectului 2, nivelul său de
coeficiență ajungând la 67, precum și în cazul subiectului 3 ajungând ca, coeficientul
său de inteligență să ajungă la 65, reușind ca randamentul lor la clasă să crească vizibil.
Total punctaj
3.3 Tabel cu itemi scalei psihice Portage
18
2.2.4 Programul kinetic aplicat
• Exercițiul 1
Poziția inițială: ortostatism
Timpul 1: copilul se află cu fața la coș, care se afla deasupra capului la 2 metri de
subiect, cu o minge în mână;
Timpul 2: copilul aruncă mingea în coș încercând să nimerească coșul;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
• Exercițiul 2
Poziția inițială: stând pe scaun
Timpul 1: i se dau papucii copilului cerându-i-se să se încalțe singur;
Timpul 2: legarea și dezlegarea șireturilor cu diametrul de 2 cm;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 2 repetării;
• Exercițiul 3
Poziția inițială: ortostatism
Timpul 1: închiderea fermoarului;
Timpul 2: deschiderea fermoarului;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 2 repetăr
19
Exercițiul 4
Poziția inițială: stând
Timpul 1: desenarea unor figuri geometrice pe hârtie după un șablon dat;
Timpul 2: decuparea figurilor realizate;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
• Exercițiul 5
Poziția inițială: stând
Timpul 1: sortarea unor bile în funcție de culoare și mărimea acestora;
Timpul 2: revine la poziția inițială;
• Exercițiul 6
Poziția inițială: stând
Timpul 1: kinetoterapeutul se află față în față cu copilul, oferindu-i acestuia o minge
mică;
Timpul 2: copilul va transfera mingea dintr-o mana în cealaltă, mișcarea se realizează
progresiv prin fața capului;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 5 repetării;
• Exercițiul 7
Poziția inițială: stând
Timpul 1: kinetoterapeutul se află în fața copilului oferindu-i o minge;
Timpul 2: copilul pasează mingea în fata cu mâna dreaptă, apoi cu cea stângă;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 5 repetării;
Exercițiul 8
Poziția inițială: decubit ventral, pe saltea
Timpul 1: ridicarea la verticală a membrului superior drept concomitent cu membrul
inferior stâng;
Timpul 2: ridicarea la verticală a membrului superior stâng concomitent cu membrul
inferior drept;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 5 repetării;
20
• Exercițiul 9
Poziția inițială: ortostatism
Timpul 1: aplecarea în genuflexiune;
Timpul 2: alegerea unei mingii de o anumită culoare;
Timpul 3: punerea mingii în cercul corespunzător culorii sale;
Timpul 4: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 4 repetării;
• Exercițiul 10
Poziția inițială: stând cu fața la oglindă
Timpul 1: ridicarea alternativă a membrului superior drept și a membrului inferior
stâng;
Timpul 2: ridicarea alternativă a membrului superior stâng și a membrului inferior
drept;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 4 repetării;
• Exercițiul 11
Poziția inițială: ortostatism, cu un baston în mână în fața oglinzi
Timpul 1: kinetoterapeutul arată mișcarea de aducere a bastonului deasupra capului în
oglindă;
Timpul 2: coborârea bastonului;
Timpul 3: copilul realizează mișcarea arătată de kinetoterapeut;
Timpul 4: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 4 repetării;
• Exercițiul 12
Poziți inițială: decubit ventral, pe saltea
Timpul 1: kinetoterapeutul se află față în față cu copilul, cu brațele sunt flectate,
palmele pe saltea la nivelul pieptului;
Timpul 2: ridicarea trunchiului prin îndoirea brațelor, concomitent cu hiperextensia
capului;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 4 repetării;
21
• Exercițiul 13
Poziția inițială: ortostatism, cu fața la oglindă
Timpul 1: copilul își pune o carte pe creștetul capului;
Timpul 2: trebuie să își mențină auto-controlul, fiind corectat de kinetoterapeut atât
verbal cât și demonstrativ;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
• Exercițiul 14
Poziția inițială: ortostatism
Materiale folosite: banca, jaloane, scara fixă
Timpul 1: pregătirea traseului și demonstrarea de către kinetoterapeut;
Timpul 2: plecarea de la start sub formă de ștafetă;
Timpul 3: parcurgerea traseului se face pe vârfuri, se trece prin jaloane, apoi se sare
peste 3 bastoane așezate orizontal, se urcă pe scara fixă apoi se coboară și predă ștafeta
atingând mâna kinetoterapeutului;
Dozaj: 2 serii x 2 repetării
22
Capitolul III. Prezentarea rezultatelor
3.1 Evaluarea subiecților după itemii scării motorie Portage
23
3.1.2 Rezultatele obținute de subiectul 2
Subiect 2: L.H
Vârsta: 13 ani
24
3.1.3 Rezultatele obținute de subiectul 3
Subiect 3: M.D
Vârsta: 13 ani
9. Merge pe bicicletă. 0 0 0
25
3.1.4 Rezultatele obținute de subiectul 4
Subiect 4: V.I
Vârsta: 16 ani
Total punctaj 3 4 5
3.7 Tabel obținut cu rezultatele subiectului 4
26
3.1.5 Rezultatele obținute de subiectul 5
Subiect 5: S.P
Vârsta: 13 ani
27
Capitolul IV. Analiza rezultatelor
4.1 Interpretarea rezultatelor
4
Evaluarea inițială
3
Evaluare intermediară
2 Evaluare finală
0
S1
28
5
4 Evaluarea inițială
3 Evaluare
intermediară
2
Evaluare finală
0
S2
5
4,5
4
3,5
Evaluarea inițială
3
Evaluare intermediară
2,5
2 Evaluare finală
1,5
1
0,5
0
S3
29
5
4,5
4
3,5
Evaluarea inițială
3
Evaluare intermediară
2,5
2 Evaluare finală
1,5
1
0,5
0
S4
5
4,5
4
3,5
Evaluarea inițială
3
Evaluare intermediară
2,5
2 Evaluare finală
1,5
1
0,5
0
S5
În cazul subiectului 5 evaluarea inițială a avut 2,5 puncte fiind încadrată la slab
dezvoltată, la evaluarea intermediară urmând să crească cu 2 puncte, iar la finalul
testării ajungând la un punctaj de 5.
30
4.1.2 Interpretarea datelor per subiecții studiului
5
4
Evaluarea inițială
3
Evaluare intermediară
2
Evaluare finală
1
0
S1 S2 S3 S4 S5
31
Capitolul V. Concluzii și recomandări
5.1 Concluzii
5.2 Recomandării
32
Bibliografie
33
Abstract
34
Anexe
36
17. Ce fel de jucării preferă?
18. Concluzii
Sunt de acord ca datele personale ale copilului meu să fie prelucrate, nonominal, în
lucrarea de licență , cu titlul ,,Dezvoltarea neuromotorie și psihică a copilului cu
sindrom Down, a studentei Moldovan Iustina Ioana, studentă la Universitatea de
Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș, Facultatea de Științele Motricității.
Semnătură
Nume , prenume părinte/ tutore legal,
37