Lateralitatea este o caracteristică funcțională normală a analizatorilor cu receptori

pereche, o asimetrie care este fie în favoarea părții drepte -la indivizii clasificați ca “dreptaci”-,
fie, la un număr redus de persoane, așa numiții “stangaci”, în favoarea părții stângi. În literatura
psihologică și medicală se menționează diferențele tulburărilor de limbaj la copiii stângaci și
dreptaci. Tocmai pentru că una din problemele cu care se confruntă adeseori educatoarele o
constituie diversele tulburări de limbaj ale copiilor preșcolari, prezentăm o posibilă cauza
aparținând domeniului psihomedical amintit, pentru a le ajută să adopte atitudinea corectă în
aceste cazuri. Apreciindu-se că ar exista o dispoziție particulară a stângacilor pentru anumite
tulburări de limbaj, este importantă anamneză, care poate indica senestralitatea manuală ca factor
etiopateogenetic potențial. În conformitate, tulburările de limbaj ale indivizilor stângaci
(bâlbâială, disgrafia, dislexia, dizartria, alalia), nu ar fi decât un caz particular al unei stări
patologice generale.

O serie de cercetări au arată că suprimarea lateralității naturale a copilului poate duce la

deranjarea dominanței cerebrale, pregatindui-se în felul acesta un teren favorabil unor
deranjamente periculoase în dezvoltarea individualității. Interzicerea folosirii mâinii stângi , mai
abile de la natură, poate conduce la anihilarea funcționării emisferei drepte, dominant la stângaci.
Frecvent, la copiii stângaci la care în procesul educativ s-a insistat pe “dezvăţarea” de a folosi
mână stânga, întâlnim lipsă de control generalizată, ticuri, vorbire întreruptă, exprimare greoaie,
etc. Atât părinții cât și cadrele didactice trebuie să cunoască faptul că “stangacia” în sine nu
reprezintă un semn de inferioritate, ci se este o valoare biologică egală cu “dreptăcia”. Este
recomandabil că educarea lateralității să înceapă în jurul vârstei de 4-6 ani, când încă nu s-au
consolidat elementele orientării în spațiu după reperele stânga-dreapta și nu s-au stabilit
deprinderile intermodale de colaborare între lateralitatile segmentare. Cel mai dificil moment în
educația copiilor stângaci intervine atunci când se antrenează mâna pentru scris, preferința
pentru mână stânga a subiecților intrând în contradicție cu regulile ortografice bazate pe scrierea
de la stânga la dreapta. Pentru a ști ce să încurajeze și ce să nu se deranjeze, va trebui că
educatoarele să ştie să identifice la copii dominanta lateralității. Acest lucru este de dorrit a se
face atât la începutul frecventării grădiniței, cât și pe parcursul anilor sub formă de testări, iar
rezultatele să constituie punct de reper pentru intervențiile educatoarei, și, de asemenea pentru
învățătorii din clasele primare.
 Pentru dezvoltarea lateralității manuale, în grădiniță se desfășoară o serie de activități ca:
lucrul manual, desen, pictură, modelaj. Toate aceste activități au o contribuție deosebită la
dezvoltarea mușchilor mici ai degetelor, la pregătirea mâinii pentru scris. În cadrul activităților
de lucru manual, copiii taie, lipesc, îndoaie, răsucesc, înnoadă, snuruiesc. Ca exerciții de
dezvoltare și educare a motricității, cu accent pe lateralitate menționam: înșirarea mărgelelor prin
alternantă de mărime, trecerea a două fire prin orificiul unei mărgele, apoi a fiecărui fir în câte o
culoare, trecerea a două fire prin orificiul unei mărgele, apoi a fiecărui fir în câte o mărgea, după
care, ambele fire unite și trecute prin orificiul unei singure mărgele, legarea şireturilor la ghete,
legarea cordonului, îndoirea hârtiei de forme diferite, prin suprapunere, pentru a realiza imaginea
stilizată a unor jucării, tăierea cu foarfecele fără contur și pe contur. Modelarea plastilinei, a
lutului prin mișcări complexe: translatorii, circulare, de aplatizare, de adâncirea, îmbinarea
elementelor componente într-un ansamblu, prin variate procedee, de lipire, apăsare, îndoire,
înfășurare, împletire, suprapunere, alungire, subțiere, etc. a materialului modelat contribuie la
dezvoltarea și educarea lateralității.

Pe lângă aceste activități specifice cuprinse în planificarea activităților comune, se

recomandă o serie de jocuri-exercițiu pentru dezvoltarea musculaturii mâinii, a dextralității
manuale în vederea însușirii ulterioare a procesului de scriere: închiderea și deschiderea
pumnului, depărtarea și apropierea degetelor, mimarea cântatului la diferite instrumente
muzicale.