Dispensarizarea pacientului purtator de implanturi dentare

Succesul tratamentului prin implanturi dentare presupune realizarea unui sigiliu perimucosal in
jurul suprafetei implantului. (Misch)

Succesul unui implant dentar presupune (Duyck/Naert):…

1. Biocompatibilitatea materialului din care este fabricat implantul

2. Design macro-/microscopic al implantului cu respectarea principiilor biologice si mecanice
3. Existenta implantului in cadrul unui mediu fiziologic (neinfectat) si morfologic (calitatea osoasa)
4. Tehnica chirurgicala adecvata
5. Nealterarea etapelor de vindecare gingivo-mucoasa
6. Alegerea unei solutii protetice particularizata

Pacientul purtator de impanturi dentare este considerat a fi un pacient parodontopat, cu toate urmarile ce
privesc tratamentul si dispensarizarea

Dinte natural Implant + lucrare protetica

Epiteliu jonctional ~ “bariera” Celule epiteliale atasate suprafetei

impotriva substantelor implantului – prezinta un rol similar
nocive/bacterii

Ligamentul periimplantar
• Dificil de realizat
• Pastrarea acestuia pentru o perioada indelungata presupune o ingrijire deosebita
• Nu toti autorii recunosc existenta acestui ligament periimplantar (Jansen)

Gingie keratinizata sau nekeratinizata?

• Schroeder: prezenta mucoasei keratinizata, fixe determina cresterea ratei de succes a implantului
• Wennstrom, Lindhe: absenta mucoasei keratinizata, fixe nu reprezinta neaparat un semn al
insuccesului
Periimplantita
Definitie: - proces inflamator cu afectarea atat a tesuturilor moi cat si a celor osoase, cauzat de
microorganisme patogene gram-negative

Periimplantita – Afectiune parodontala

• Aceeasi patogenitate
• Statistic s-a constatat ca pacientii cu edentatii partiale, protezati pe implanturi, prezinta un risc
mult mai mare de a dezvolta periimplantite decat in cazul celor edentati total cu protezare
exclusiva pe implanturi
- In flora microbiana orala a pacientilor edentati total, protezati exclusiv pe implanturi, nu sunt
prezenta spirochete
- In cazul dintilor sau implanturilor cu pungi de 3-4 mm comparativ cu cele de 1-2 mm:
1. activitatea enzimatica este mai intensa
2. numarul tulpinilor microbiene este mai mare
- Pentru scaderea sanselor de producere a periimplantitelor si in vederea cresterii eficientei
autoigienizarii bontul protetic trebuie sa fie ferm atasat de implant (~micro-gap). Daca nu este
fixat ferm→ macro-gap → aparitia asa-numitei ‘margini deschise’ → dezvoltarea florei
microbiene
1
Conditii biologice diferite + Comportamentul lucrarilor protetice pe implanturi este diferit de cel al
lucrarilor de la nivelul dintilor naturali → Atitudinea trebuie sa difere in ceea ce priveste dispensarizarea
pacinetului purtator de implanturi dentare

• (auto)Igiena defectuoasa → Dezvoltarea peste nivelul normal al coloniilor de Bacteroides,

Fusobacterium, Stafilococ, Candida albicans, Wolinela, Actinomicetes, Capnocytophaga,
Porphyromonas gingivalis, Actinomicetes viscosus, Streptococ
↓
Esecul implantului dentar

• Intretinerea unui implant dentar presupune interactiunea dintre pacient, medic si igienist
• Autoigienizarea si igienizarea trebuie sa realizeze urmatoarele:
i. inhibarea dezvoltarii florei microbiene
ii. impiedicarea clolonizarii timpurii cu bacterii a suprafetei implantului
iii. eliminarea in totalitate a placii bateriene
iv. alterarea componentei placii bacteriene de la patogen la nepatogen

Dezideratele autoigienizarii

- Mentinerea sub control a placii bacteriene in proportie de cel putin 85%

- Utilizarea periutelor interdentare (manuale sau electrice), trecute in prealabil printr-o solutie de
clorhexidina
- Ata dentara inmuiata in clorhexidina
- Badijonarea exclusiva a portiunii cervicale a implantului cu clorhexidina in cazul existentei
obturatiilor din compozit

Dezideratele igienizarii profesioniste

• Verificarea controlului placii bacteriene
• Observarea eventualelor procese inflamatorii
• In cazul existentei unui proces inflamator – masurarea adancimii pungii cu o sonda de plastic
• Detartraj exclusiv supragingival (igienist)
• Observarea evenutalelor descimentari sau desurubari
• Programarea controalelor la interval nu mai mare de 3-4 luni
• Realizarea de radiografii de control la fiecare 12-18 luni
• In cazul existentei unui proces inflamator periimplantar: interventie constand in degranulare,
detoxifiere si augmentarea eventualului defect osos
• Repunerea in functie a unui implant ‘reparat’ dupa 10-12 saptamani de la interventie
• Toate interventiile vor fi insotite de radiografii si realizarea de poze
• Semnarea de catre pacient a unui angajament scris in privinta prezentarii periodice la controale

• In vederea degranularii si detoxifierii suprafetei unui implant nu se va folosi niciodata

instrumentar de detartraj ultrasonic!
• Tratamentul antimicrobian, periajul manual sau electric, chiuretele din material plastic produc
modificari minime la nivelul suprafetei implantului dentar

• Principalele cauze ale aparitiei periimplantitelor sunt:

1. autoigienizare defectuoasa
2. zone mai putin accesibile autoigienizarii
3. existenta unui ‘macro-gap’ la nivelul bont protetic – implant
4. tesut nekeratinizat in exces in jurul implantului → aparitia unei pungi
5. nerespectarea de catre medic a principiilor protetice (raport proteza – gingie cervicala)
2