Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte OTR Rezolvate
Subiecte OTR Rezolvate
1
4. Curatarea manuala. Etape.
Daca se va realiza o curatare manuala, este bine ca imediat dupa utilizarea la pacient instrumentarul sa fie
introdus in containerul de prespalare cu lichid etapa care va preveni uscarea resturilor bilogice contaminate de
la pacient, usurand curatarea si reducand timpul necesar procesarii manuale.
Etape:
curatarea si spalarea instrumentarului trebuie sa se realizeze intr-o chiuveta special realizata pt astfel de
operatiuni;
pt manipularea si curatarea instrumentarului considerat contaminat trebuie sa se utilizeze manusi groase de
menaj rezistente la perforari, nu manusi de consultatie;
pt ca exista risc de stropire trebuie purtat echipament de protectie (sort impermeabil peste halat, masca si
scut facial);
instrumentarul nu trebuie luat direct cu mana din cuva perforata, se vor utiliza pense tip Pean, Kocher cu
maner lung;
Se vor utiliza perii cu maner lung, pt a mentine mana cat mai departe de instrumentarul considerat
contaminat;
indepartarea resturilor organice ramase pe instrumentar dupa prespalare se face prin clatire cu apa calduta:
15-18 grade C;
instrumentarul articular (piese de mana) trebuie desfacut in partile componente si spalat cu un amestec de
apa cu detergent biodegradabil, necoroziv, nonabraziv si cu spumare redusa;
lichidul de prespalare trebuie varsat in sistemul de canalizare cu grija pt a evita stropirea sau improscarea
accidentala.
2
7. Curatarea ultrasonica. Caracteristici si aspecte generale.
Aparatele cu ultrasunete :
reduc contacul direct al operatorului cu elemente potential infectate cu fluide corporale de la pacient.
nu produc si dezinfectarea articolelor procesate;
prin o procesare atenta a instrumentarului se obtine o indepartare cvasitotala a urmelor de contaminare
biologica.
principiul de functionare consta in expunerea acestora la frecvente inalte sau la cicluri de unde acustice de
energie crescuta, care produc dislocarea completa sau slabirea partiala a aderentei detritusurilor la
instrumentar, usurand indepartarea lor in cadrul spalarii ulterioare.
utilizarea unui agent de transfer al undelor acustice, reprezentat de apa dedurizata, detergenti enzimatici,
detergenti alcalini sau solutii pe baza de substante tensioactive si chelatori.
Aspecte generale:
instrumentarul articulat sau cu suprafete striate din otel inoxidabil poate fi curatat ultrasonic in conditii de
siguranta
suprafetele interne ale instrumentarului canulat precum si articolele de plastic nu beneficiaza de o curatare
ultrasonica optima
articolele medicale din sticla se pot deteriora in cazul unor procesari repetate
instrumentele realizate din metale diferite nu trebuie sa fie procesate impreuna deoarece sunt expuse
coroziunii electrolitice.
Microvibratiile mecanice pot induce aparitia de zone fine de tocire a instrumentarului ascutit
Se utilizeaza cosuri standardizate sonorezistente sau casete perforate pt a reduce riscul de manipulare a
instrumentarului ascutit
Se foloseste echipament de protectie
Instrumentarul ambalat si dispus in cuva trebuie sa fie acoperit de agentul de transfer in totalitate
Ciclurile de curatare dureaza in medie 10-12 minute si sunt diferite ca eficienta in functie de scopul propus:
curatare intensa si curatare lenta
Dispozitivele ultrasonice nu trebuie pornite fara a avea capacul ermetic inchis
Eficienta curatarii ultrasonice trebuie testata zilnic si cel putin la 4-6 luni trebuie realizat testul foliei de
aluminiu
4
12. Clasificarea dupa spectrul de actiune a dezinfectantilor chimici.
Substantele utilizate pt obtinerea unuia din cele 3 niveluri de dezinfectare sunt in general agenti chimici,
germicizi lichizi si sunt clasificati dupa eficienta antimicrobiana, spectrul de actiune si tipul de dezinfectare la
care sunt indicati:
Dezinfectant de spital, non tuberculicid
Dezinfectant de spital tuberculicid
Dezinfectant bactericid, virulicid, fungicid
Dezinfectant sporicid
Spectrul de activitate al unui dezinfectant este in general prezentat prin adaugarea la sufixul "icid" a clasei
de agent patogen pe care substanta activa este eficienta; elementele de identificare a dezinfectantilor in
conformitate cu aceasta clasificare se regasesc la loc vizibil pe toate formele de prezentare, pt a usura alegerea
substantei potrivite telului propus.
15
55. Protocolul general de control al infectiilor inainte de tratamentul pacientului.
Inainte de tratament lasati sa functioneze in gol sursele de apa ale aparatului dentar pt cateva minute
folositi bariere fizice pt a preveni contaminarea si proceduri de dezinfectare ( de sus in jos) pt suprafetele
de mediu din cabinet intre 2 sedinte de tratament
dezinfectati lucrarile protetice primite de la laborator
obtineti istoricul medical al pacientului
pregatiti din timp aparatura sau echipamentele medicale pe care le veti utiliza in functie de specifiul cazului
clinic
alegeti instrumentarul necesar pt consultatie inainte de punerea manusilor
nu atingeti pacientul care trebuie sa fie examinat
daca este necesara modificarea pozitiei pacientului pt ca medicul sa aiba o mai buna vizibilitate solicitati
acest lucru verbal fara a atinge pacientul
16
58. Din ce este format complexul pulpo-dentinar si care sunt caracteristicile acestuia.
Complexul pulpo-dentinar este format din :
o Dentina – tesut mineralizat de origine mezenchimala care este supus unor permanente restructurari atata
timp cat dintele isi pastreaza vitalitatea
o Pulpa dentara – tesut conjunctiv lax care deriva din papila mezenchimala si care are o structura
asemanatoare ce aceea a celorlalte tesuturi conjunctive ale organismului; este delimitata la exterior de
dentina si comunica prin zona apicala cu economia generala a organismului
Caracteristici :
Pulpa dentara este adapostita intr-o cavitate cu pereti rigizi, inextensibili
Circulatia este de tip terminal
Sistem nervos bine reprezentat
Pulpa dentara este caracterizata printr-o labilitate structurala, in contextul legaturii sale morfofunctionale cu
dentina
17
Odontoblastii au un aranjament, o distributie si o forma care difera in functie de regiunea pulpara in care
se afla
In zona pulpei coronare sunt pluristratificati, au un corp celular de forma alungita, cilindrica, piriforma, cu
nucleu mare situat bazal in canalul radicular.
Pe masura ce se apropie de zona apicala aspectul pluristratificat este mai sarac, celulele odontoblaste sunt
mai putine, mai scurte, cubice sau plate, cu nucleu central
In partea bazala a celulei odontoblaste se afla un nucleu ovalar si in interiorul citoplasmei celulare exista
organite celulare bogate reprezentate care demonstreaza activitatea sa secretorie
18
traversata de fibre nervoase amielinice si vase sanguine capilare. Pe fata sa interna, acest strat se continua cu
parenchimul pulpar central.
Celulele din acest strat au o forma rotunjita sau ovalara si prezinta prelungiri citoplasmatice care pot
stabili contacte membranare cu celule odontoblaste (jonctiuni comunicante).
In stratul subodontoblastic Hohl exista celule fiice nonodontoblastice produse in cursul celei de-a doua
mitoze a preodontoblastilor. Aceste celule nu dau nastere la odontoblasti deoarece se gasesc la distanta de
membrana bazala. Atunci cand odontoblastii primari sunt distrusi ce urmare a unei agresiuni vor da nastere
unor odontoblasti de inlocuire, acestia fiind responsabili de formarea dentinei de reparatie cu aparitia
fenomenului de cicatrizare a tesutului pulpar.
67. Care sunt celulele imunocompetente ale zonei pulpare centrale si rolurile acestora.
Celulele dendritice
sunt celule de talie mare, care prezinta minim 3 prelungiri citoplasmatice numite dendrite;
sunt concentrate in jurul vaselor sanguine;
au rolul de a captura antigenele proteice straine intr-o maniera non-specifica;
nr lor creste in inflamatia pulpara si pot avea rol in procesele de reparatie pulpara
Celulele macrofage
sunt celule de talie mare, rotunde, ovalare sau stelate, localizate in zonele perivasculare;
in pulpa normala sunt implicate in eliminarea celulelor moarte prin fenomenul de apoptoza;
19
in inflamatia pulpara au rolul de eliminare a bacteriilor si interactioneaza cu alte celule inflamatorii
precum limfocitele T;
pot lua aspecte morfologice diferite precum histocitele, celule care intervin in apararea pulpei
dentare prin fagocitare de hematii degenerate, fragmente celulare dezintegrate si corpi straini, dar
au si rol in elaborarea proteinelor necesare sintezei fundamentale pulpare si a fibrelor conjunctive
Limfocitele T
Din limfocite deriva plasmocitele, celule ovalare sau rotunde, cu nucleu excentric
Au rol in sinteza anticorpilor in cursul proceselor inflamatorii pulpare
22
75. Modificari pulpare determinate de senescenta.
Seenescenta reprezinta fenomenul de imbatranire a tesuturilor. Pulpa dentara prezinta si ea
fenomenul de senescenta care determina anumite modificari la nivelul structurilor acesteia.
- Reducerea volumului pulpar ca urmare a formarii continue a dentinei secundare fiziologice cu
reducerea volumului camerei pulpare si canalelor radiculare. In conditiile unei activitati normale a
pulpei dentare, depunerea de dentina este continua si neuniforma iar localizarea ei depinde de
cauza care determina depunerea de dentina. Dentina secundara functionala se depune in special la
nivelul plafonului si planseului pulpar. In situatii deosebite se poate depune dentina de reactie sau
de reparatie in zonele cele mai apropiate de locul de actiune al factorului cauzal. Indiferent de tipul
dentinei, aceasta determina diminuarea volumului camerei pulpare care este formata din pereti
rigizi si inextensibili si astfel pulpa este supusa unei compresiuni care determina modificari de tip
atrofic la celelalte elemente structurale ale pulpei dentare
- Diminuarea ne de odontoblasti care, odata cu inaintarea in varsta isi micsoreaza nr de organite
celulare. Stratul odontoblastic are grosime redusa, cu aspect dezordonat iar capacitatea functionala
redusa face ca produsele lor metabolice sa fie imperfecte, dezorganizate. Imbatranirea
odontoblastilor este accentuata si de disparitia retelei capilare perifierice si de deficitul de aport de
metaboliti. Produsele odontoblaste se mineralizeaza si apare micsorarea spatiului periodontoblastic
- Nr fibroblastilor este diminuat ca urmare a apoptozei iar fibroblastii restanti se transforma
progreseiv in fibrocite, celule in repaus caracterizate printr-un nr redus de organite celulare.
Cantitatea de citoplasma diminua. Tesutul pulpar va fi paucicelular.
23
DUREREA DENTINARA
dentina expusa direct la stimuli externi are o structura caracteristica,determina de prezenta cancliculilor
dentinare care au rol esential in mecanism de producerea a dureri
להוסיף
79. Implicatiile clinice ale variatiilor structurale ale dentinei pericanaliculare.
a) Prepararea unei cavitati profunde pe un dinte la un pacient tanar va compromite mai mult
material citoplasmatic decat dentina mineralizata. In cazul preparatiilor realizate la turatie inalta apare
fenomenul de absorbtie al nucleilor odontoblastilor in lumenul canaliculului (prin efectul de pompa exercitat
de freza in rotatie asupra suprafetei cu care se afla in contact)
b) Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare va determina o scadere a conductantei fluidului
tisular la nivel dentinar, avand drept consecinta directa o predispozitie mai redusa spre fenomenele de
hipersensibilitate
c) Obliterarea lumenului canaliculelor determina modificarea adeziunii prin :
Reactie diferita la demineralizarea acida – necesita un timp mai mare pt a obtine aceeasi forta de
adeziune
Grade de umectare diferite fata de dentina normala – determina o penetrare mai grea a rasinii (strat
hibrid deficitar)
24
d) Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare afecteaza gradul de permeabilitate dentinara,
ceea ce va influenta extinderea raspunsului pulpar. Prin acelasi fenomen este blocata si reactia de aparare a
complexului pulpo-dentinar.
92. Calitatile agentilor desensibilizanti utilizati in tratamentul durerii dentinare si obiectivele urmarite.
Calitatile agentilor desensibilizanti
Sa un fie iritant pt pulpa dentara si tesuturile moi
Sa fie usor de aplicat
Sa necesite un nr redus de sedinte
Sa nu modifice culoare dintelui
Sa nu produca efecte secundare prin cumul cantitativ
Sa nu interactioneze cu alte subst medicamentoase
Sa aiba un pret de cost rezonabil
28
Obiectivele desensibilizarii
Blocarea sau reducerea diametrului canaliculelor dentinare pt a bloca sau limita deplasarea fluidului
dentinar
Reducerea excitabilitatii nervoase senzitive la capatul pulpar al canaliculelor dentinare
30
LEZIUNILE DENTARE
31
103. Abraziunea si abfractia dentara.
- intereseaza fata vestibulara, mai ales in zona cervicala
* leziuni discoidale/ lenticulare (sub forma de farfurie, excavari cu extindere mare in smalt si o
profunzime mai redusa, descriind un planseu concav si relativ uniform)
* leziuni cuneiforme (in forma de V) - santuri cu orientare M-D care au o largime mai redusa si mai bine
delimitata, iar adancimea leziunii este mai mare => o incizura al carei fund e ascutit si relativ net. Este strict
localizata la nivel cervical (sub colet)
* consecutiva in mod frecvent si repetat a unui grup de dd (min 2-3 dd) pt aplicare, tinerea sau
sectionarea unor obiecte. -> activitati profesionale sau existenta ticurilor; -> strict local la nivelul grupului de
dd respectivi, evolutiv este ft marcata si apare doar pe anumite suprafete
O zona de abraziune spre deosebire de fateta de atritie, nu prezinta margini in totalitate bine definite si
nete; ea tinde sa rotunjasca vf cuspidiene, marginile ocluzale sau incizale.
Suprafata abrazata capata un aspect adancit excavat, poate ajunge la denudarea dentinei.
* ocluzala - se produc modificarea reliefului cuspidian (vf cuspizii activi - palatinali max, vestibulari
mand), a santurilor, fosetelor de sprijin si pe pantele cuspidiene
Abfractia - leziune de tip cuneiform, consecutive unor traume ocluzale.
32
- intervalul de dezvoltare al copilului la care a fost administrat
Mecanismul de aparitie al coloratiei tetraciclinice se crede ca este o reactie de chelare a ionilor de calciu de
la suprafata structurii hidroxiapatitei în curs de mineralizare. Tetraciclina nu este acumulata decat partial in
smalt. Dd permanenti ant sufera un pr de pigmentare in urma tratam cu tatraciclina efectuate la varste
cuprinse intre 3-7 ani, iar tipul alterarii culorii depinde de doza de antibiotic administrata si depinde de
derivatii de tetraciclina utilizati.
Clasificare :
* clasa I - coloratie galbena, gri sau bruna, relativ uniforma pe toata suprafata colorata
* clasa II - coloratie intensa a zonelor afectate, relativ uniforma, dar nu prezinta caracteristici de
dispunere in banda
* clasa III - dispuneri orizontale caracteristice; coloratie neregulata, gri inchis sau albastra neuniforma,
cu aspect de benzi diferentiate
* clasa IV - coloratie foarte intensa, foarte saturata, in benzi sau plaje neuniforme, galben inchis, brun
cenusiu, exceptional violet inchis
107. Fluoroza.
- frecvent local, langa vf cuspidian sau marginea incizala
- apar daca in primii ani d viata copilul ingereaza o concentratie de fluor de peste 1mg/L de apa
- smaltul dd apare pestrit,marmorat, cu aspect "mancat de molii", din cauza interferarii fluorului in procesul de
calcifiere a matricei smaltului dd permanenti. Aceasta det o maturare incompleta a smaltului, care devine
poros si opac
- coloratia se limiteaza la smalt, este bilaterala si bimaxilara.
- forme :
a) simpla - coloratie galbuie/bruna asociata cu o linie fina transversala sau mici zone alb opace
b) moderata - opaca - pete galben-gri-brune asociate cu zone alb-opace, iar suprafata smaltului e
neregulata
c) severa cu porozitati - dd au un smalt poros si friabil care se poate desprinde pe bucati sau parcelar de
pe dentina subiacenta (prezinta acelas tip de modificare coloristica ca la forma moderata)
33
- eugenol, crezol, fenoli, derivati de iod, compusi cu fier
34
115. Clasificarea leziunilor carioase simple dupa optiunea de tratament si evolutie.
- optiunea de tratament :
* beneficiaza de tratament profilactic - leziuni necavitare
* beneficiaza de tratament restaurator - leziuni cavitare
* nu necesita o asistenta activa, ci doar o monitorizare - leziuno stationare
- evolutia procesului carios :
* favorabil - daca sunt tratate la timp
* complicatii
♦ imediate : inflamatii pulpare acute/cronice; gangrena puplara simpla/complicata
♦ tardive : extractia dd cu tulburari masticatorii, fizionomice, fonatie, ocluzie, intretinere
♦ la distanta : focare de infectie; tulburari ATM consecutiv procesului carios
35
METODE DE DETECTIE A LEZIUNILOR DENTARE
36
* poate traumatiza ireversibil leziunile necavitare potential remineralizabile din smalt si dentina
* nu are o acuratete diagnostica mai mare decat inspectia in cazul fisurilor ocluzale si ale suprafetelor proximale
posterioare
124. DIFOTI.
37
- detectarea pr carioase primare necavitare, cavitare incipiente si manifeste si secundare – carii marginale cu
localizare ocluzala sau proximala
- evaluarea celorlalte leziuni necarioase cu pierdere/nu substanta – uitilizeaza lumina alba
- poate indica prezenta pr carioase incipiente inainte de a putea fi detectate radiologic, precum si fracturile si
fisurile incipiente de pe toate fetele.
Piesa de mana de unica folosinta :
pt suprafetele proximale se aplica peste dinti permitand luminii sa treaca prin suprafata sa strabata
dintele si sa fie captata pe suprafata opusa de catre un sensor digital
piesa pt suprafata O ilumineaza dintele sub unghiuri variate dinspre V sau O iar lumina rezultata este
analizata dpdv energetic la emergenta de pe suprafata ocluzala.
Caracteristici :
utilizeaza radiatie luminoasa alba, a carei lungime de unda nu reprezinta un potential risc pentru medic
si pacient
ajuta la depistarea pr carioase incipiente – necavitare
reduce perioada de tratament si preturile de cost
asigura imagini in timp real in cadrul etapei de exereza a dentinei alterate
monitorizeaza eficacitatea tratamentului si corectitudinea aplicarii materialelor restauratorii
arata efectele abraziunii dentare
Rezultatele metodei comparative cu Rx :
- suprafete netede Dif 41% - Rx 4%
- suprafete ocluzale Dif 80% - Rx 20%
- suprafere proximale Dif 69% - Rx 31%
125. ECM.
- masoara rezistenta electrica globala
- limitat la supraf ocluzale si la cele verticale libere
- nu pe supraf aproximale decat daca exista spatiu fizic de acces pt aplicarea corespunzatoare a
electrodului activ
- foloseste curent alternativ cu frecventa fixa – det rezistenta dintelui la curent
- mod de functionare :
o zona specifica – prin flux de aer care usuca suprafata dintelui
o suprafata specifica – prin mediu de contact
- util ca test la pacientii cu incidenta ocluzala mai mare decat cea proximala
- determinarile sunt superioare FOTI si metodei vizuale in predictia aparitiei cariilor ocluzale
- necesita calibrare individuala
- monitorizarea constantelor electrice ale dintelui tratat serveste ca indicator indirect in
aprecierea reusitei terapeutice :
in varianta remineralizarii leziunilor incipiente valorile electrice masurate se apropie de valorile etalon
det pt un dinte sanatos
continuarea evolutiei pr carios va fi semnalata prin marirea gradientului electric fata de etalon
Dezavantaje :
aparatura necesara costisitoare
tehnica pretentioasa
subiectivitatea interpretarii rezultatelor
lipsa de corelatii intre gradul de demineralizare a tesuturilor dentare si valorile rezistivitatii electrice
126. ACIST.
spectroscopia impedantei curentului alternativ aproximal, ocluzal, suprafete verticale
utilizeaza rezistenta electrica masurata la o sarcina electrica data ca etalon in depistarea existentei unui
proces carios prin analiza frecventelor curentului electric ce trece pe un dinte
38
este de 2 ori mai precisa decat ECM si depisteaza afectarea structurilor dentare in stadiile incipiente
cand este posibila instituirea unui tratament minimal invaziv.
Rezultate de 100% la leziuni necavitare in smalt
39
131. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase pe fete verticale.
Fetele verticale :
o De electie : vizuala si tactila
o Aplicabila : Foti, DiFoti, QLF, ECM, US
o Neaplicabila : Rx digital, Rx simplu
133. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase secundare: carie marginala si
recidiva de carie.
Recidive de carie :
o Marginala : difuzia luminii, QLF, electrice EIS
o Secundara : RX
142. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivelul fetelor vestibulare/orale.
Doar in stadii cu interesare mare a dentinei
Carii mici : radiotransparenta rotunda
Carii mari : radiotransparenta ovalara / semilunara
42
151. Diagnosticul leziunilor carioase necavitare din santuri si gropite.
Dg este dificil; ele pot scapa unui examen clinic sumar, superficial. La un examen clinic minutios, intr-un
prim stadiu se poate observa o usoara modificare de transluciditate a smalului, evidenta dupa o uscare
prelungita a suprafetei dentare. Acest stadiu corespunde absentei demineralizarii smaltului sau este o
demineralizare de inceput. Ex Rx nu pune in evidenta nici o modificare.
Dg se pune pe prezenta opacitatii si/sau colorarii suprafetei dentare, greu de observat pe dintele umed,
dar usor de evidentiat pe dintele uscat. Smaltul apare opac, alb, dur si lucios atunci cand este o carie cu
evolutie rapida si de culoare galben-bruna la o carie cu evolutie lenta sau stationara. Culoare alba-
opaca evidenta pe un dinte uscat denota existenta unei demineralizari in jumatatea externa a smaltului
pe cand aparitia sa pe un dinte umed demonstreaza ca demineralizarea a depasit jumatatea externa a
smaltului ea fiind prezenta in jumatatea interna a acestuia si eventual si in dentina. Utilizarea tehnicii
de palpare cu sonda dentara nu este indicata. Radiografia nu este nici ea edificatoare. Este necesara
urmarirea radiologica seriata efectuata la intervale de timp de la 3-12 luni.
43
La dd frontali leziunea carioasa este evidenta la simpla inspectie sau prin diafanoscopie, observandu-se
modificarea de culoare
La pacientii cu cariosusceptibilitate scazuta poate suferi un pr de stagnare => leziuni inactive. Acestea
apar sub forma de pete usor colorate sau maronii, dure, frecvent intalnite la dd ce au pierdut contactul
cu d vecin.
Examenul radiologic pune in evidenta imagini care subestimeaza importanta leziunii. Acest lucru face
necesar un examen radiologic seriat la 3-12 luni distanta , cu identificarea cantitativa si calitativa a
demineralizarilor si estimarea vitezei de progresie a cariei dentare.
44
157. Caracterele durerii.
1. debut : ziua / noaptea
2. caracter spontan / provocat de agenti fizici (rece, cald), chimici (acru, dulce), mecanici
(presiune, percutie)
3. frecventa : cat de des apare stimulul
4. intensitatea : durere puternica, cu caracter pulsatil / (ca un junghi)
5. durata : continua / intermitenta
6. localizata / iradiata – si unde iradiaza
7. la ce dispare si pentru cat timp
46
- prin indepartarea restauratiei se evidentiaza prezenta dentinei alterate
48
177. CAMBRA – balanta cariilor.
I. Factori patologici :
- Bacterii acidogene (cariogenice) – necesita masurarea nivelului si tratament cu antibacteriene
(clorhexidina)
- Flux salivar sub normal – disfunctie salivara – necesita stimulanti salivari (guma sau medicamente);
utilizarea de solutie de bicarbonat de soda pentru a tampona acidul
- Ingestie frecventa de carbonati fermentabili – necesita determinarea frecventei si substituirea cu guma
non-cariogenica (xylitol)
II. Factori protectivi :
- Flux salivar si componente
- Fluor – remineralizare
- Antibacteriene – CHX, iod, xilitol, calciu amorf
A. Fluorizari tipice pt inhibarea demineralizarilor si amplificarea remineralizarilor (pasta de dinti,
gel, lacuri, apa de gura)
B. Stimularea salivara si suplimentarea ei
C. Tratament antibacterian (clorhexidina)
D. Terapie restauratoare minim invaziva
51
Examinare vizual tactila dupa detrartrare su periaj profesional
Lacuri cu fluor
Evaluarea nivelului de activitate – pete albe si imagini Rx
Evaluarea nivelului de risc si stabilirea perioadelor de control – risc scazut la 6 luni, moderat sau
ridicat, dar inactive la 6 luni; risc moderat, ridicat sau foarte ridicat si active la 3 luni
195. Modificarea principiilor conventionale dupa BLACK pentru prepararea cavitatilor in terapia
restauratoare minim invaziva.
Preparatii cu contur modificat, cat mai conservatoare pentru structurile dentare
Tratamentul restaurator trebuie precedat, insotit si urmat de masuri carioprofilactice active:
o Previn aparitia unor noi leziuni primare si/sau secundare ori recidive
o Cresc longevitatea mentinerii restaurarilor existente
Necesita modificarea principiilor conventionale Black ale timpului chirurgical
Modificarile de preparare sunt legate de proprietatile materialelor si tehnicilor adezive
utilizate(adeziunea la smalt/adeziunea la dentina si rezolvarea problemelor legate de microinfiltratia
marginala)
Forma de contur a preparatiei are caracter prioritar conservativ, nu preventiv(principiul
economiei de substanta dura dentara modifica radical principiul extensiei preventive) – insumeaza
realizarea accesului, deschiderea cavitatii si exereza structurilor dure alterate ireversibil
Forma de adeziune a preparatiei insumeaza forma de retentie, de rezistenta si finisarea
marginilor de smalt:
o Peretii cavitatii sunt curbi, usor concavi spre deschidere, nu plani
o Unghiurile interne ale cavitatii sunt rotunjite, nu bine exprimate (nete)
o Marginile de smalt sunt bizotate
Tipuri de bizouri:
Drept (plat) – lung sau scurt (dupa unghiul de inclinare)
Concav – rotund sau oval
Bizotarea este optionala si selectiva, in raport cu extinderea preparatiei si
localizarea marginilor de smalt – la aceeasi cavitate pot coexista margini nebizotate si bizotate, cu
bizouri de tipuri diferite
196. Argumente in favoarea bizotarii marginilor de smalt la cavitatile (preparatiile) modificate moderne.
53
Aspect estetic superior (trecere progresiva de la suprafata restaurarii la cea dentara)
Ameliorarea adeziunii la smalt (cresterea suprafetei de adeziune si a
calitatii microretentiilor realizate prin gravaj acid)
Adaptare marginala superioara (cresterea etanseitatii si scaderea riscului
de microinfiltratie – contractia de polimerizare si forta de adeziune pot actiona in acelasi sens, prevenind
desprinderea)
Cresterea rezistentei marginilor de smalt restante (dispar zonele subtiri
nesustinute, care se fractureaza usor = dezadaptare)
Scaderea riscului de carie secundara (eliminarea smaltului limitrof
procesului carios, cu posibile alterari microscopice de structura)
197. Argumente impotriva bizotarii marginilor de smalt la cavitatile (preparatiile) modificate moderne.
Imperativele estetice sunt neconditionate doar la dintii frontali
Ameliorarea adeziunii poate fi obtinuta prin adezivi amelo-dentinari
Scaderea riscului de dezadaptare si/sau microinfiltratie marginala nu este certificata clinic
concludent pe termen lung
Uzura ocluzala prin atritie/abraziune favorizeaza pierderea materialului in strat subtire din zonele
marginale (fara fracturare), cu denudarea smaltului bizotat
Cresterea riscului de fractura a marginilor subtiri de material, in zonele de contacte (stopuri)
ocluzale
Finisarea marginala a materialului este dificil de controlat (riscul supraextinderii marginale pe
zone de smalt nepreparate)
54
Majoritatea componentelor cu potential toxic ale sistemelor adezive scad rapid sau sunt blocate
in compusi chimici stabili (timp de priza scurt)
Flux centrifug si diluare prin limfa dentinara
Detoxifiere posibila prin circulatia pulpara de intoarcere
201. Tipuri de preparatii modificate (neconventionale) speciale pentru leziuni carioase proximale.
Tip “caseta” – doar in situatiile in care avem acces direct asupra suprafetei proximale afectate,
lucru posibil datorita unor distructii coronare intinse a dintilor vecini, unor edentatii sau atunci cand
aceasta leziune devine accesibila printr-o preparatie efectuata fata in fata pe dintele vecin
Tip “crevasa” (“slot”) – aceasta preparatie se realizeaza pentru procesele carioase situate in
apropierea crestei marginale, cu acces chiar prin creasta marginala
Tip “sant”
Tip “tunel” – tunelizare partiala (inchisa proximal) sau tunelizare totala (deschisa proximal).
Aceasta cavitate are abordarea dispre ocluzal, la distanta de 2 mm de creasta marginala care trebuie
conservata.
203. Care sunt aspectele urmarite in cadrul fiecarui obiectiv al conceptului de Interventie Terapeutica
Minimala.
Identificarea leziunilor prezente:
o Evaluarea riscului de carie
o Detectia precoce a leziunilor (modalitati de cariodetectie)
Prevenirea aparitiei leziunilor noi
o Modificarea dietei:
Restrictionarea suportului de substrat fermentabil (carbohidrati)
Inhibarea producerii de acizi (care au la baza ionul de fluor)
Utilizarea substituentilor nefermentabili de zahar(xylitol)
Reducerea consumului de bauturi acide (citrice/acid carbonic)
55
Alcanizarea mediului cavitatii orale (arginina/ uree)
o Igiena buco-dentara
Igienizarea profesionala periodica
Instruirea pacientului (igienizarea individuala corecta)
Tratamente topice contra germenilor cariogeni (CHX)
o Protejarea si mentinerea prin sigilare si fluorizare
Remineralizarea leziunilor reversibile
o CPP – ACP (Casein Phosphopeptides – Amorphous Calcium Phosphate)
o Fluor
o CIS
Controlul evolutiei leziunilor
o Monitorizare / dispensarizare activa
o Reconditionare / reparare vs. inlocuire (restaurari coronare existente)
204. Managementul clinic al bolii carioase (conform definitiei actuale). Etape. Obiective.
1) Diagnosticul afectiunii – modalitati de cariodetectie adecvate
2) Aspecte epidemiologice
Evaluarea nivelului de carioactivitate
Stabilirea gradului de risc cariogen
3) Evaluarea contextului biologic
Microflora orala si placa microbiana dentara
Lichidul bucal
Interactiuni chimice intre dinte si mediul bucal (demineralizare / remineralizare)
Eroziunea dentara (prezenta / absenta; etiologie)
4) Tratament non-operator = controlul progresiei afectiunii
Igienizarea buco-dentara: profesionala / individuala
Preparate antimicrobiene si anti-placa
Fluorizare (mecanisme de actiune / modalitati de utilizare)
Controlul dietei alimentare
5) Interventie terapeutica operatorie – interventie terapeutica minimala
(minim invaziva)
6) Controlul evolutiei afectiunii (la nivel individual / la nivel de populatie)
56
Tratamentul proceselor carioase este format dintr-o suma de procedee care duc la stoparea evolutiei
procesului carios. Traditional – exereza completa a tesuturilor afectate (smalt, dentina, cement). Modern –
exereza stratului extern necrotic de dentina si tratamentul stratului intern demineralizat
Timpii de lucru:
Accesarea proceselor carioase
Instrumentarea dentinei infectate sau modificarea acesteia
Prepararea cavitatii in smalt cu sacrificiu dentar minim
Restaurarea finala
211. Fisurotomia.
Fisurotomia este o metoda de izolare a dintilor fata de mediul oral. Are ca scop prevenirea cariei dentare.
Se face prin aplicarea unor cimenturi sau lacuri pe dinti, in zonele de risc a aparitiei cariei dentare. Se poate
practica atat la dintii temporari cat si la cei permanenti. Se indica la dintii cu reliefuri (santuri) profunde, la
copii intre 6-9 ani si 11½-14 ani. Freze pentru fisurotomie: eficiente, ieftine, sacrificiu minim de smalt, nu
necesita anestezie, dar sunt limitate doar la nivelul santurilor si fisurilor. Au forma conicizata, varful taietor nu
atinge tubii dentinari decat putini ca numar si au fost gandite pentru a minimaliza incalzirea si vibratiile.
Tehnica presupune umplerea usoara a spatiului lung, ingust si neregulat de regula cu ajutorul materialelor de
tipul flowable composite.
59
Realizeaza cavitati verticale standardizate de clasa a II-a, ce pot fi restaurate cu inserturi de
ceramica dentara ramforsata cu cristale de leucit sau prin tehnici adezive cu materiale fizionomice
Prin cimentarea adeziva a inserturilor se transforma o cavitate de clasa a II-a intr-o
cavitate de clasa I, cu refacerea perfecta a punctului de contact.
e. Prisme triunghiulare
Indicatii:
Finisarea cavitatii dupa o prealabila preparare cu varianta clasica de sonopile sau cu
instrumentar rotativ
Finisarea cavitatii proximale in vederea aplicarii de restaurari tip incrustatii din aur si
coroane partiale
60
Afectarea smaltului invecinat pe zone mari
prin carbonizari nedelimitate
Aparitia de fracturi la nivelul jonctiunii amelo-dentinare
Largi zone necrotice in dentina localizata in vecinatatea peretelui pulpar
Laserii superpulsati tip YAG
Reduc considerabil efectele termice secundare(au durata de impuls mai mica)
Cavitatile obtinute au pereti netezi si sticlosi
Conturul are rugozitati cu dimensiuni de cca. 10 µm
Canaliculele dentinare sunt deschise
Elimina stratul de detritus dentinar remanent
Creeaza premize favorabile unor obturatii adezive imediate
Produce o scadere a solubilitatii ionilor da Ca si cresterea rezistentei tesuturilor la atacul acid
rezultat in urma actiunii bacteriilor cariogene
61
o Depistare JSD
o Stergerea surplusului de gel cu o buleta uscata
o Evaluarea suprafetei (duritate)
o Toaleta cavitatii cu o buleta umeda
o Cavitatea finala
220. Ozonoterapia.
Ozonul este in masura sa altereze stabilitatea conditiilor ambientale favorizatoare de carii prin capacitatea
sa de a:
-distruge in scurt timp bacterii, virusi si fungi
-neutraliza proteinele acide
-restructura smaltul si dentina.
Indicatii:
o Carii ocluzale
o Carii de radacina
o Carii cu acces dentinar direct sau creat cu alte metode
o Hipersensibilitate cervicala
o Profilaxie: ozonoterapia trebuie sa se faca doar in prezenta unui sistem de aspitratie pentru eliminarea
ozonului reziduu acesta prezentand toxicitate daca este inhalat in cantitati mari.
63
forma de adeziune: caracteristici care asigura adeziunea,etanseitatea,rezistenta la dislocare
64
227. Factori de care depinde longevitatea restaurarilor dentare.
Exista o serie de factori de care depinde longevitatea restaurarilor coronare. In functie de importanta lor, ei
pot fi grupati in 3 categorii:
1) Pacient:
Factori generali:
o Starea lui de sanatate generala
o Obiceiurile alimentare
o Nivelul socio-profesional
o Colaborarea cu medicul
Factori locali:
o Igiena orala
o Riscul de carie
o Dintele afectat
o Localizarea si intinderea restaurarii
o Starea de sanatate a pulpei dentare
o Tipul de ocluzie
2) Medic
Diagnosticul corect al leziunii
Planificarea corecta a tratamentului
o Respectarea corecta a indicatiilor
o Respectarea timpilor de lucru
o Alegerea unui material de restaurare corespunzator
o Manipularea corecta a acestuia
Experienta, manualitate, motivatia individuala
3) Material de restaurare – proprietati (fizice, chimice, biologice)
65
230. Ce este si ce urmareste reparatia unei restaurari vechi.
Reparatia unei restaurari vechi consta in:
Mentinerea pe loc a restaurarii
Remedierea defectiunilor punctuale
Eventuale corectii in masa materialului restaurator
Reparatia reprezinta:
Un mijloc rapid de a rezolva o deficienta existenta la una din restaurarile vechi
Poate constitui o alternativa acceptabila de remediere a defectiunilor restaurarii in multe
situatii clinice
Poate fi o faza intermediara (tranzitorie) de tratament, ce ofera ragaz pentru aprecierea
globala a cauzelor care au dus lla esecul restaurarii si a consecintelor sale
Un mijloc ce permite sigilarea restaurarilor cu deficiente marginale minore, precum si o
ameliorare rapida a esteticii prin reconstituire si remodelare coronara
Permite stabilirea unor relatii de colaborare optima intre medic si pacient
231. Ce este si ce urmareste inlocuirea unei restaurari vechi si care sunt situatiile in care se realizeaza.
Inlocuirea unei restaurari cu deficiente majore presupune:
Eliminarea completa a materialului de restaurare
Realizarea unei noi preparatii
Realizarea unei noi restaurari
In alegerea solutiei terapeutice de remediere a unei restaurari vechi nu trebuie minimalizat faptul ca
fiecare inlocuire a unei restaurari duce la pierdere de tesut dentar din structura dentara restanta, pierdere ce
poate conduce la slabirea rezistentei dentare. De asemeni, din punct de vedere biologic, orice reinterventie
presupune o noua agresiune asupra complexului pulpo-dentinar.
Inlocuirea imediata a unei restaurari deficiente se face in 2 situatii:
Existenta unor semne clare de alergie sau intoleranta locala sau sistemica legate de materialul
restaurator
Existenta curentilor galvanici
Pentru a decide conduita terapeutica corecta este foarte important diagnosticul etiologic al afectiunii
prezente dar si tipul de defect al restaurarii.
232. Elementele care se iau in consideratie pentru alegerea tipului de interventie asupra unei restaurari
vechi.
La alegerea tipului de reinterventie asupra unei restaurari vechi defectuoase se vor avea in vedere cateva
elemente deosebit de importante si anume:
Impactul restaurarii defectuoase asupra pulpei dentare, manifestate prin jena (disconfort) la masticatie,
durere (semne de suferinta pulpara), aparute ca urmare a pierderii etanseitatii restaurarii sau a unei
protectii pulpo-dentinara insuficienta/absenta
Impactul asupra parodontiului marginal prin: iritatie directa, acumulare de placa bacteriana prin
prezenta unor defecte de suprafata, supra sau subconturare, morfologie incorecta a punctului de contact
Diminuarea rezistentei coronare cu aparitia de fracturi marginale de smalt, pereti cavitari cu o grosime
mai mica de 2 mm, microfisuri, ocluzie traumatizanta
Prezenta unor factori de risc: factori iatrogeni, regim alimentar incorect, igiena orala deficitara,
parafunctii, risc crescut de carie
Prezenta unor factori perturbatori ai mediului bucal: galvanismul bucal, reactii alergice cutaneo-
mucoase
Beneficiul terapeutic al interventiei
Consimtamantul pacientului
66
233. Fractura marginilor de smalt sau ale materialului restaurator in cazul restaurarilor din
amalgam/cauze si modalitati de rezolvare.
La nivelul marginilor de smalt o fractura poate aparea in urmatoarele situatii clinice:
Prepararea incorecta acavitatii, cu marginile plasate incorect, prea sus pe versantii cuspidieni,
acolo unde fortele ocluzale sunt mari si riscul de fractura a unor margini subtiri de smalt este si el
mare
Unghiul restaurarii de amalgam in raport cu peretii cavitatii trebuie, pentru a se evita
fracturarea sa, sa depaseasca 70 de grade. Un unghi mai mic duce la un risc crescut de fractura
Smaltul subminat, nesustinut de dentina sanatoasa, neprotejat, poate sa se fractureze cu
usurinta
Coroziunea amalgamului – amalgamul mai bogat in cupru a demonstrat clinic o mai buna
adaptare marginala si o rezistenta mai buna la fractura in raport cu cel sarac in cupru
Fracturarea sau pierderea unei parti din restaurarile de amalgam pot fi datorate:
Retentiei insuficiente pe o sectiune a cavitatii
Un amalgam cu o grosime insuficienta (de cel putin 2 mm)
Un istm care nu confera in aceasta zona a unei cavitati proximo-ocluzale o grosime suficienta a
amalgamului
Absenta mijloacelor de retentie necesare cavitatii verticale
Lipsa unei liner adecvat, care sa asigure amalgamului un suport fizic corect
O fractura marginala mai importanta necesita repararea restaurarii si realizarea unei retentii mecanice
pentru amalgamul reparator ce trebuie fulat in interiorul unei cavitati create si cu o restaurare de amalgam
preexistenta. Este inevitabila o pierdere de tesut dentar de aceea se prefera repararea prin adeziune, cu
ajutorul unui material compozit fluid sau a unui CIS. Orice metoda de reparare de acest gen presupune mai
multe etape:
Accesul in profunzimea defectului si/sau a leziunii prezente
Indepartarea eventualelor tesuturi dentinare sau amelare ce marginesc defectul
Prepararea suprafetelor dentare pentru adeziune si aplicarea materialului de restaurare
Finisarea zonei de reparatie
In cazul fracturarii unui perete sau cuspid este necesara, de cele mai multe ori, indepartarea restaurarii si
controlul peretilor restanti. In prezenta unor contacte ocluzale defavorabile restaurarea poate fi realizata doar
dupa suprimarea factorului mecanic ce a stat la originea fracturii initiale. Daca se presupune ca restaurarea
dupa producerea fracturii este optima si tesutul dur existent permite realizarea unei retentii pentru repararea
defectului cu ajutorul amalgamului, se va realiza o cavitate distincta pentru viitoarea obturatie si in materialul
restaurator existent se va crea o cavitate de retentie pentru aceasta si se va reface obturatia (cu materiale
compozite, CIS, incrustatii, fatete).
234. Prezenta unor defecte marginale in cazul restaurarilor din amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
Cauze: restaurari sub si supraconturate
Defecte marginale localizate pe fetele vestibulara, ocluzala sau orala – la pacienti cu o igiena orala
corespunzatoare si un risc de carie scazut (tratament noninvaziv) sau pacienti cu risc de carie crescut
(repararea acesteia)
Un defect marginal vizibil cu ochiul liber – reparatie cu material adeziv tip compozit sau CIS
Defecte marginale in zona proximala, inaccesibila periajului, cu retentie consecutiva de placa bacteriana
si risc de aparitie a unei carii marginale – indepartarea excesului localizat cu freza flacara sau cu strips
abraziv. Se poate folosi si o piesa speciala care foloseste o freza speciala ascutita, triunghiulara, activa pe
67
o parte. Daca suprafata de amalgam ramasa va fi poroasa(deci va permite acumularea de placa
bacteriana) se va realiza inlocuirea restaurarii cu una noua
Supra sau subconturarea obturatiei de amalgam in zona cervicala poate fi remediata cu freze de finisat
Daca defectul marginal se extinde pe mai multi pereti la interfata dinte/restaurare, inchiderea marginala
nu mai este satisfacatoare pot sa apara modificari de culoare care, de cele mai multe ori sunt greu de
interpretat. Coloratiile dintelui pot fi determinate de prezenta amalgamului, situatie care duce destul de
rar la inlocuirea restaurarii vechi, doar atunci cand si adaptarea marginala este deficitara. Cand exista
modificari de culoare la nivelul mai multor restaurari cu suspiciunea de carie secundara, este bine sa se
indeparteze amalgamul la una din acestea, cu modificarea coloristica cea mai importanta si in situatia in
care se constata prezenta cariei secundare, se vatrece la rezolvarea prin inlocuire si a celorlalte restaurari
ce prezinta aceeasi deficienta.
235. Defecte ale suprafetei unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
O restaurare din amalgam care prezinta o suprafata neregulata, margini corodate devine un mediu propice
de acumulare a placii bacteriene care, la randul sau, poate determina aparitia procesului carios. Ea nu trebuie
inlocuita ci doar reconturata si finisata dar acest lucru nu trebuie facut daca nu exista factori de nocivitate clari.
Finisarea unei obturatii vechi initiaza un nou ciclu de coroziune care nu este de dorit.
236. Pierderea in totalitate a unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
Este rar intalnita si cauza este realizarea unei cavitati neretentive sau contaminarea cavitatii cu saliva in
momentul inserarii amalgamului in cavitate. Poate fi incriminata si o calitate proasta a materialului de
restaurare, prea dur si sfaramicios si in cazul cavitatilor cervicale, persistenta fenomenului de stres ocluzal, care
va duce in timp la indepartarea materialului restaurator. In aceasta situatie singura solutie este realizarea unei
cavitati corespunzatoare si restaurarea sa corecta.
237. Defectele marginale aparute la restaurarile cu materiale adezive: cauze si modalitati de rezolvare.
Lipsa unei inchideri marginale corecte face sa apara pericolul infiltrarii marginale si in consecinta aparitia
unei carii secundare. Un astfel de defect, aparut intr-o zona cariosusceptibila, cu deosebire in zona cervicala
sau proximala, duce la inlocuirea restauratiei pe cand un defect marginal aparut pe fata vestibulara, orala sau
ocluzal, acolo unde exista posibilitatea unei igiene orale corecte si a unor tehnici de fluorizare, permite
supraveghere activa.
Daca pierderea etanseitatii este asociata cu simtomatologie dureroasa, care presupune o afectare pulpara,
este necesara inlaturarea restaurarii in totalitate si tratamentul corect al acesteia, in functie de gradul de
afectare pulpara.
238. Pierderea formei anatomice, alterarea suprafetei restaurarii si estetica necorespunzatoare in cazul
restaurarilor cu materiale adezive: cauze si modalitati de rezolvare.
1) Pierderea formei anatomice
Cauzele care pot duce la aceasta sunt:
Prezenta pe dintii antagonisti a unor lucrari restauratoare dintr-un material cu un grad mare de
uzura
Prezenta unor factori alimentari ce pot conduce la uzura dentara de natura chimica (obiceiuri
alimentare inadecvate, regurgitatii acide)
Obiceiuri vicioase (roaderea creionului, prinderea de cuie intre dinti, bruxism)
Ca urmare a uzurii se poate ajunge la modificarea raporturilor ocluzale, cu deficit functional. De cele
mai multe ori in aceste cazuri se recurge la inlocuirea materialului restaurator si realizarea unui nou tip de
restaurare (inlay,onlay,fatete)
2) Alterarea starii de suprafata a restauratiei
Suprafata materialului restaurator adeziv poate prezenta rugozitati, fisuri, goluri, intinse in profunzime,
favorabile acumularii de placa bacteriana. Optiunea de finisare a acestei suprafete sau de inlocuire se face
dupa analiza atenta a factorilor cauzali, care pot sa fie legati de un material restaurator de proasta calitate, o
68
tehnica de lucru incorecta, o finisare incorecta. In functie de acestea se va recurge la inlocuirea restaurarii
sau la ameliorarea sa.
3) Estetica necorespunzatoare
Aceasta este datorata alegerii unei culori inadecvate de la bun inceput sau unei tehnici incorecte de
plasare precum si degradarii in timp a materialului. In primul caz se inlocuieste partial restaurarea cu
material adecvat sau poate fi inlocuita total, cu un material corespunzator calitativ si coloristic. Se utilizeaza
freza extradura sau diamantata dar materialul nu trebuie indepartat de pe peretii de smalt si dentina pentru
ca sunt materiale adezive si fortele rezultate pot fractura smaltul si marginile cavitatii nou realizate. Se poate
lasa un strat de material adeziv pe peretii cavitatii si noua obturatie poate sa adere, in anumite conditii la cea
veche. Aceasta presupune tehnici de adeziune in 2 timpi, cu adezivi de generatia a 2-a si a 3-a. Daca vrem sa
inlaturam in totalitate compozitul atunci este necesara indepartarea unui strat de smalt si dentina de cel
putin 50 µm pentru a avea pereti apti pentru o noua adeziune.
239. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in diagnosticul si planificarea
tratamentului.
Un diagnostic incorect privind starea tesuturilor dure dentare restante, pereti, santuri, fosete, cuspizi
Prezenta unor leziuni cu pierdere de substanta dura dentara de etiologie carioasa sau necarioasa si pe
alte suprafete dentare, adiacente procesului carios, acestea putand necesita o atitudine terapeutica mai
complexa, cu luarea in considerare a tuturor acestor leziuni dentare
240. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in etapa de realizare a preparatiei.
Pastrarea smaltului cretos, pigmentat, demineralizat, de la marginea cavitatilor precum si lipsa finisarii
conturului marginal de smalt al cavitatilor. Cel mai frecvent aceasta greseala apare la cavitatile cu
localizare la coletul dentar, de predilectie la dintii laterali sau la pragul gingival al cavitatilor proximo-
ocluzale
Mentinerea unor prisme de smalt nesustinute de dentina sanatoasa sau a unor pereti de smalt
subminati, cu predilectie in zonele supuse direct fortelor masticatorii
Realizarea unui unghi mai mic de 70 intre peretele de smalt al preparatiei si materialul restaurator
Un contur marginal defectuos care nu prezinta un traseu ondulat care sa ocoleasca cuspizii si pastrarea
unor unghiuri externe bine exprimate, ce maresc pericolul fracturarii marginalii a restaurarii. De asemeni,
plasarea marginilor de contur ale cavitatii in zone favorabile retentiei alimentare si a placii bacteriene si
in care nu se poate efectua o autocuratire sau curatire artificiala optima pot duce la aparitia cariei
secundare marginale
Mentinerea unor cuspizi subminati, nesustinuti de dentina sanatoasa. Fractura cuspizilor apare cel mai
frecvent la dintii cu cavitati mari, ocluzale sau proximo-ocluzale restaurate cu amalgam de aceea, cuspizii
presupusi a fi subminati trebuiesc protejati prin captusire cu ciment fosfat de zinc, cimenturi
policarboxilice, CIS, restaurare adeziva
Nu au fost redusi din inaltime peretii laterali de smalt ai cavitatii ocluzale sau verticale, care au mai putin
de 2mm grosime
Mentinerea la nivelul pragului gingival a unui smalt decalcifiat si/sau a unor prisme de smalt neregulate,
datorate lipsei de bizotare a pragului gingival
Conturul marginal al cavitatii verticale nu a fost scos din contact cu dintele vecin atat in sens vertical cat si
orizontal ceea ce duce la acumularea unor resturi alimentare si a placii bacteriene intr-o zona greu
accesibila tehnicilor de periaj
Realizarea unui istm prea ingust de intalnire intre cavitatea verticala si cea orizontala, prea superficial
fara a se executatesirea muchiei pulpo-axiala a acestuia, ceea ce are drept consecinta fracturarea
restaurarii cu mentinerea sa in pozitie sau, mai frecvent, cu dislocarea ei partiala
Lipsa de finisare a conturului marginal al cavitatilor care sa permita o buna adaptare a restaurarii la
marginile preparatiei.
241. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in tehnica de restaurare.
69
Alegerea incorecta a materialului restaurator, fara a se tine seama de rezistenta sa la uzura si duritatea
ceruta de situatia clinica data. O buna restaurare trebuie sa prezinte o grosime suficienta care sa ofere
rezistenta la actiunea fortelor dezvoltate in procesul de masticatie (2mm) care daca nu este asigurata
poate determina fractura materialului restaurator
Greseli ce apar in timpul prepararii materialului restaurator:
Prepararea unui amalgam care nu respecta proportia ideala intre pilitura de argint si
mercur. Un exces de mercur duce la aparitia unui amalgam moale, cu timp de priza prelungit si
coeficient mare de expansiune pe cand o cantitate mare de pilitura de argint duce la realizarea unui
amalgam sfaramicios, cu priza rapida si contractie de priza mare.
Timpul efectiv scurs de la prepararea materialului si pana la introducerea sa in cavitate
prin condensare poate influenta decisiv calitatea restaurarii
Nerespectarea timpului optim de triturare al amalgamului. O supratriturare va creste
gradul de expansiune al amalgamului pe cand o subtriturare va duce la o contractie de priza
crescuta. In ambele situatii va rezulta un amalgam ce are calitati necorespunzatoare pentru
realizarea unei restaurari rezistente in timp
Utilizarea unor materiale de restaurare fizionomice aderente cu termen depasit, ce nu
mai corespund din punct de vedere calitativ
Malaxarea prelungita mult peste timpul optim indicat de firma producatoare a
ionomerilor de sticla sau a compozitelor autopolimerizabile
Amestecul in proportii incorecte a componentelor acestor materiale de restaurare
fizionomice
Greseli in tehnica de inserare a materialului restaurator in interiorul preparatiilor
Utilizarea unei cantitati insuficiente sau in exces a materialului restaurator
Condensarea insuficienta a materialului de restaurare in interiorul cavitatii, cu
referire in special la portiunea verticala a unei cavitati de clasa aII-a, cu deosebire in zona marginii
sale gingivale unde si izolarea este deficitara, cu aparitia de goluri in masa materialului restaurator
Aplicarea matricei fara o corecta adaptare la peretii cavitatii, ceea ce determina in
final aparitia unui contact proximal defectuos a unei restaurari supra sau subconturate, retentive
pentru placa bacteriana precum si o presiune insuficienta aplicata prin intermediul matricei asupra
materialului restaurator, in timpul prizei primare a materialului de restaurat
Prezenta, la nivelul conturului marginal al preparatiei, a unor urme de lineri, baze
intermediare sau materiale de obturatie de baza care vor fi ulterior indepartate prin diluare in
mediul bucal umed.In cazul restaurarilor scurte, turnate din aur sau alt metal sau din ceramica,
dupa cimentare, cimentul din spatiul dintre dinte si restaurare va suferi un proces de dizolvare ceea
ce, in timp, va da nastere unui spatiu retentiv la interfata dinte/restaurare, cu aparitia unui proces
carios secundar
Greseli in modelarea si finisarea restauratiilor
Adaptarea incorecta a restaurarii la marginile preparatiei, cu prezenta
unor lipsuri de material creandu-se astfel conditii optime de retentie pentru placa bacteriana, cu
deosebire in zona marginii gingivale a preparatiei
Modelaj marginal incorect conceput si realizat, cu realizare de margini
subtiri de material restaurator care, prin facturare, vor lasa zone de retentie marginala
Dislocarea marginala a materialului restaurator prin indepartarea
incorecta a matricei si penelor dentare
O finisare precoce a amalgamului, la mai putin de 24 de ore de la
aplicarea sa, la turatii mari si timp indelungat, ceea ce poate genera caldura si consecutiv, alterarea
materialului restaurator
Lipsa de finisare si lustruire a restaurarii care poate determina aparitia
unor zone de retentie pe suprafata obturatiei, la interfata preparatie/restaurare
70
Relustruirea suprafetei ocluzale a restaurarii de amalgam in scopul
imbunatatirii adaptarii marginale care poate determina modificarea morfologiei ocluzale si a
contactelor cu dintii antagonisti
Adaptarea materialului compozit la marginea gingivala, acolo unde stratul
de smalt foarte fragil sau inexistent nu va permite o adeziune corecta prin gravare acida si deci va
determina o inchidere marginala deficitara
Fotopolimerizarea insuficienta, deficitara la nivel cervical a materialului
compozit
71
RESTAURARILE DIRECTE CU AUR
74
2) Se instruieste pacientul cu privire la manopera, tehnica, alternative, avantaje, dezavantaje
3) Eventuala anestezie locala
4) Prepararea conturului primar al cavitatii cu expunerea leziunii carioase
5) Realizarea preparatiei dupa regulile lui Black
6) Izolarea campului operator cu diga
7) Tratamentul plagii dentinare, dupa caz. Zonele cavitatii dispuse in apropierea pulpei dentare se
vor acoperi cu preparate cu hidroxid de calciu. In cazul cavitatilor profunde se recomanda aplicarea unei
obturatii de baza in special pentru izolarea termica, pentru amortizarea impulsurilor de condensare
precum si pentru limitarea volumului de aur. In cazul cavitatilor superficiale se poate renunta la obturatia
de baza
8) Aplicarea aurului coeziv strat cu strat si condensarea sa la baza
9) Acoperirea stratului de baza si umplerea prin aditie a cavitatii de la margine spre centru
10) Indepartarea excesului si netezirea suprafetelor prin presiune mecanica de la centru la periferie
11) Finisarea suprafetei obturatiei
12) Indepartarea digai, control si fluorizare
75
Contactul in sens transversal cu dintii vecini se desfiinteaza putin, nu e
necesar sa treaca sonda intre dinti ca la preparatiile pentru amalgam
Unghiurile interne vor fi bine exprimate
Se vor bizota marginile cavitatii in unghi de 45
Istmul se teseste
Peretele axial (parapulpar) va fi convex iar peretele vestibular si oral in
unghi ascutit cu peretele parapulpar
76
RESTAURAREA CORONARA PRIN INCRUSTATII METALICE
77
Pe suprafata ocluzala a dintilor laterali
Pe mai multe suprafete dentare:
Mezio-ocluzo-distale (MOD)
Mezio-ocluzo-vestibulare (MOV)
Disto-ocluzo-vestibulare(DOV)
Mezio-ocluzo-disto-vestibulare
6) Dupa modul de constructie
Simple
Compuse
Cu pivot
Cu crampoane
Cu surub
Cu clavete
Cu glisiera
7) Dupa scop
Pentru restaurarea morfologica a coroanei dentare:
Cavitati de clasa I pe dintii laterali
Cavitati de clasa a II-a pe dintii laterali
Cavitati de clasa a III-a sau a IV-a pe dintii frontali
Cavitati de clasa a V-a la nivelul tuturor dintilor
Ca element de agregare a unei punti dentare putin extinse (1-2 dinti)
Ca element de sprijin pentru protezele partiale
Ca element de fixare pentru aparate de imobilizare a dintilor
Pentru echilibrarea ocluziei
78
257. Indicatiile si contraindicatiile inlay-urilor metalice.
Indicatii:
Atunci cand este nevoie de o rezistenta mai mare a materialului de restaurare si contur mai exact, cu
puncte interdentare de contact precise
Pentru pierderi obisnuite de substanta dura dentara (carii, fracturi, eroziuni, abraziuni)
In rezolvarea unor leziuni distrofice evolutive
Pentru imobilizarea dintilor parodontotici
Ca elemente de agregare pentru punti putin extinse (1, 2 dinti)
Ca elemente de sprijin pentru proteze partiale mobilizabile
Ca elemente de echilibrare a ocluziei (inaltarea ocluziei in abraziuni dentare)
La pacienti cu posibilitati materiale
Contraindicatii:
Pacienti ce prezinta o igiena bucala deficitara
Pacienti cu predispozitie la carie
Procese carioase extinse pe mai multe suprafete dentare, cu prezenta unei cantitati minime de tesuturi
dure, cu rezistenta scazuta la presiuni masticatorii
In inlocuirea unor restaurari vechi incorecte, extinse
Pacienti cu probleme majore de sanatate, cu care colaborarea este deficitara
La dintii temporari sau la dintii permanenti in perioada de formare
La dinti cu morfologie dentara si rapoarte ocluzale neprielnice
Ca elemente de agregare pentru punti extinse
83
Avantaje:
Estetica sa este buna, adesea mai buna decat cea a ceramicii si se mentine timp indelulgat daca este
realizata dupa o tehnica corecta si pacientul respecta toate indicatiile medicului
Rezistenta la abraziune depinde de tipul de material folosit si de abraziunea smaltului; inlay-ul de ceramica
poate abraza foarte puternic antagonistii
Ambele metode permit o preparatie conservatoare dar, fata de ceramica, inlay-ul de compozit cere un
volum mai mic al preparatiei
Se adapteaza usor si se prepara la fel de usor prin simplul adaos de rasina compozita
Tehnica de lucru este usoara
Dezavantaje:
Rezistenta la abraziune este inferioara inlay-ului din ceramica
Nu este inca suficient de rezistent pentru plasarea sa pe suprafete dentare supuse fortelor ocluzale
84
tehnica imbunatateste astfel proprietatile fizico-chimice ale materialului, rezistenta sa la abraziune,
stabilitatea dimensionala si permite o mai buna adaptare si sigilare marginala
Piesa obtinuta inainte de plasare si cimentare va fi probata in gura urmarindu-se:
Integritatea marginala a piesei
Interrelatiile de contact proximal cu dintii vecini
Relatiile de ocluzie cu arcada dentara antagonista
Culoarea inlay-ului
Se vor efectua eventuale retusuri, dupa care piesa va fi cimentata in cavitate. In acest scop, se va
recurge la curatarea atenta a inlay-ului si a suprafetei dentare inaintea gravarii sale acide. Se va alege
sistemul adeziv astfel: pentru un inlay foarte transparent se va utiliza un sistem de colaj complet
fotopolimerizabil, pentru inlay mai putin transparent si o restauratie mai mare se va folosi un sistem “dual”.
Se va aplica adezivul de colaj si primer-ul pe suprafata inlay-ului dupa care el va fi plasat in cimentul de
sigilare din cavitate
Se va indeparta excesul ocluzal si proximal, se polimerizeaza rapid si scurt inlay-ul dupa care se va
verifica daca in zona proximala nu exista exces. Rasina in aceasta faza nu este inca polimerizata, ceea ce
permite indepartarea resturilor existente cu o destula usurinta, cu atat mai mult cu cat inlay-ul este
suficient fixat pentru a nu putea fi dislocat
Dupa indepartarea excesului de material existent se va face polimerizarea completa a inlay-ului prin
fotopolimerizarea acestuia timp de 3 minute dupa care se va verifica suprafata sa si se vor indeparta
eventualele resturi ramase neobservate in faza anterioara
Se scoate diga si se trece la finisarea preparatiei. Pacientul va fi instruit asupra igienei orale cotidiene,
va fi chemat la control la 2 saptamani pentru a indeparta si ultimile resturi de ciment ce mai pot exista
86
In leziuni carioase mici si moderate, cu conditia ca profunzimea cavitatii sa die cel putin 1,5-2mm pentru a
permite grosimi ale portelanului rezistente la presiunile masticatorii exercitate asupra lor, fara risc de
fractura
Leziuni carioase mari sau leziuni traumatice care au subminat smaltul, cu conditia ca substanta dura
dentara restanta sa fie suficienta, peretii cavitatii sa aiba o grosime minima de 0,5-1mm, astfel incat,
legatura tesuturilor dure dentare cu restaurarea prin intermediul rasinii de cimentare sa realizeze o masa
omogena, rezistenta
la restaurarea unor dinti ce au ca antagonisti lucrari protetice din portelan, datorita abraziunii marcate pe
care acestea o produc
La dintii la care, datorita distructiei coronare mari, este greu de realizat forma de retentie pentru alte
materiale de restaurare
La pacientii cu o igiena orala corespunzatoare si risc de carie mic
Ca metoda de tratament pentru dintii cu fracturi coronare, fisuri
Numai la dintii care sa poata asigura o protectie pulpara
La dintii devitali la care cavitatea de acces la camera pulpara a compromis rezistenta dintelui si la care, prin
realizarea unei alte tehnici s-ar distruge prin slefuire dintele restant
La pacientii ce prezinta alergie la metale sau materiale compozite
87
Duritatea incrustatiei necimentate e relativa astfel incat printr-o proba brutala a adaptarii sale in interiorul
preparatiei, marginile de portelan se pot fractura usor. Dupa cimentarea sa prin aplicarea adezivului,
rezistenta sa creste substantial
Necesita un laborator bine utilat si un tehnician competent
Determina abrazarea dintilor antagonisti, mai ales atunci cand exista parafunctii
Dupa cimentare, orice adaptare ocluzala poate duce la pierderea colorantului de suprafata si fizionomia
restauratiei scade
278. Diferentele in prepararea cavitatii pentru o incrustatie ceramica, fata de cea pentru amalgam sau
pentru RDA.
Preparatia este mult mai conservatoare, indeparteaza numai din tesutul distrus de procesul carios pana in
dentina dura, normal colorata sau usor pigmentata
Designul cavitatii trebuie sa permita prepararea piesei ceramice in laborator si sa asigure o localizare
perfecta a incrustatiei in preparatie
Nu este necesara retentia prin frictiune, aceasta fiind chiar contraindicata
Nu e necesara indepartarea peretilor de smalt subminati, se poate face o deretentivizare a acestora si
intarirea lor cu ionomeri de sticla inainte de realizarea restauratiei in cavitatea bucala sau pe model. In
timpul cimentarii, acest spatiu de sub cuspizii nesustinuti se poate captusi cu rasini compozite; efectul de
intarire a acestora se datoreaza legaturilor dintre aceasta rasina de cimentare si incrustatie
Nu e necesara extensia preventiva in zonele de autocuratire si curatire artificiala a dintilor
Se pastreaza principiul rezistentei
Grosimea ocluzala a incrustatiei trebuie sa fie de 1-2,5mm pentru a rezista stresului ocluzal
Datorita cimentarii sale cu rasina compozita nu mai e necesar un paralelism perfect al peretilor laterali ai
cavitatii, ei trebuind sa fie usor divergenti fata de podeaua cavitatii, in unghi de 4-15 pentru a usura
introducerea si indepartarea incrustatiei in timpul probei sale
Intalnirea dintre pereti se realizeaza prin linii si unghiuri rotunjite pentru usurarea fabricarii piesei si
reducerea riscului de propagare a fracturarii unghiurilor ascutite; acest lucru se va realiza cu freze cilindro-
conice foarte fine la varf, pentru a nu distruge peretele pulpar
Marginile preparatiei nu trebuie bizotate, spatiul dintre dinte si inlay fiind ocupat cu rasina compozita ce
asigura o sigilare net superioara cimentului traditional. Marginile subtiri din ceramica ce ar rezulta ca
urmare a bizotarii risca sa se fractureze in timpul manoperelor de inserare. Se recomanda margini ocluzale
groase si praguri rotunjite care ajuta la o sigilare perfecta, expunand prismele de smalt la 90 fata de linia
de finisare ceea ce permite o buna gravare a acestora. In cavitatile verticale se recomanda un perete
gingival plan, cu marginea externa situata in smalt
Forma si profunzimea peretelui pulpar rezulta ca urmare a reducerii peretilor dentari cu o obturatie de
baza cu ionomeri de sticla. Forma peretelui pulpar depinde de evolutia procesului carios si el nu trebuie sa
fie neaparat pla, perpendicular pe axul dintelui, el poate fi in zona centrala a cavitatii in forma d V, cu
laturile V-ului paralele cu inclinarea pantelor cuspidiene; aceasta forma depinde de profunzimea procesului
carios
89
283. Etapele tehnicii directe de fatetare in capa cu materiale compozite.
Se alege culoarea materialului compozit pe un dinte alaturat, umezit in prealabil, pe care se va aplica
compozitul direct pe suprafata de smalt negravat, la lumina zilei, folosindu-ne de cheia de culori a trusei
Se spala si se usuca dintele dupa care se izoleaza cu multa atentie pentru a se evita contaminarea cu saliva
a suprafetei preparate si demineralizate
Se demineralizeaza smaltul cu gel demineralizant timp de 15 sec
Se spala cu apa suprafata gravata timp de 15 sec
Se usuca complet dupa care se umezeste suprafata dentara cu o buleta de vata umezita in apa distilata
Se aplica adeziv amelo-dentinar, o picatira in zona centrala asmaltului dupa care se intinde spre marginile
preparatiei cu o pensula fina si apoi este suflata bland cu aer si se fotopolimerizeaza 20 sec
Se trece la aplicarea materialului compozit
Fatetarea directa cu capa necesita folosirea unei cape transparente care va fi adaptata la colet si proximal
pe suprafata preparata, inainte de realizarea deminerelizarii
Daca dintii sunt foarte inchisi la culoare se pot utiliza, pentru mascarea acestei culori, fie agenti opacifianti,
fie coloranti destinati sa modifice culoarea fatetei. Acestia se prezinta sub forma de lacuri,siropuri sau
geluri
Daca dintele ce va fi fatetat e foarte inchis la culoare se trece la aplicarea opacifiantului care a fost ales
in etapa de alegere a culorii si se va aplica de la cervical spre incizal si proximal si apoi va fi polimerizat 40
sec. Se vor aplica 2-3 straturi si fiecare va fi polimerizat separat. Excesul va fi indepartat cu o freza fina
diamantata. Peste stratul opacifiant se va aplica din nou un adeziv care va fi fotopolimerizat 20 sec.
Pe preparatia astfel pregatita se va aplica o cantitate de compozit cu ajutorul unei spatule umezite in rasina
adeziva, dupa care matricea coronara este umpluta cu material compozit si va fi plasata pe dinte in pozitie
corecta si cu presiune. Se va fotopolimeriza timp de 60 sec vestibular si oral si se indeparteaza excesul
Finisarea fatetei se face cu freze diamantate efilate iar finisarea marginala cu discuri flexibile din oxid de
aluminiu. Fateta va fi adaptata in pozitie de relatie centrica, propulsie si lateralitate.
90
Este mai ieftina
Dezavantaje:
Efectul fizionomic este mai putin optim si rezistenta coloristica in timp e mai putin stabila decat
la fatetele realizate prin metoda indirecta
Este dificil de realizat protectia punctului de contact
Au rezistenta mecanica mai mica
91
Efectuiarea fatetei vestibulare este o operatiune foarte delicata atat cu privire la stabilirea culorii si formei
cat si cu privire la modelajul superficial si realizarea caracteristicilor individuale pe o suprafata minima
Pret de cost relativ ridicat
292. Care sunt modalitatile de tratament de care pot beneficia discromiilor produse de tetraciclina, in
functie de forma clinica.
Se accepta existenta a 3 forme de discromii :
- Forma usoara – modificarea de culoare apare in nunate de galben deschis sau mai rar gri-deschis,
uniform distribuita in 1/3 incizala a dd; tratament – 3-4 sedinte de albire in cabinet sau o cura de albire la
domiciliu de 4 saptamani
- Forma moderata – coloratia este uniforma, dar de nuante mai pronuntate de galben inchis pana la
brun si cenusiu, fara localizare si delimitare precisa in suprafata; tratament – 5-6 sedinte de albire in cabinet
sau 5-6 sedinte de albire la domiciliu
- Forma severa – coloratie intensa grin inchis spre albastru sau cafeniu-purpuriu, extinsa sub forma
de benzi transversale, cu zone de concentratie a coloratiei in special in1/3 cervicala; decolorarea duce la
deschiderea usoara a nuantei pana la un punct ; tratament – fatetare directa sau indirecta cu materiale
compozite sau ceramice, cu utilizare de substante opacifiante sau chiar coroane de invelis ceramice.
92
293. Modalitati de tratament de care pot beneficia discromiile dentare produse de fluoroza.
Dupa gravitate are 3 forme :
Forma minora – smaltul apare patat, cu zone albicioase, cretoase
Forma medie – pete cafeniu-galbui
Forma severa – modificari in textura smaltului care apare opac, cafeniu, friabil si se desprinde
parcelar de pe dentina subiacenta
In primele 2 forme tratamentul este de decolorare, iar forma severa se face initial decolorarea care, fiind
insuficienta, se apeleaza apoi la fatetare.
295. Care sunt masurile preoperatorii ale tratamentului de albire a dintilor vitali.
Efectuarea unui ex clinic minutios in scopul evidentierii factorului etiologic, al aprecierii statusului dentar si
pt evaluarea calitatii smaltului dd ce vor fi supusi tehnicilor de albire
Exereza dentinei alterate si restaurarea provizorie a leziunilor carioase perezente pe dd ce vor fi albiti
Verificarea etanseitatii restaurarilor prezente pe dd ce vor fi supusi albirii
Efectuarea bilantului paraodontal
Efectuarea unor examene complementare obligatorii (radiografii, teste de vitalitate, etc.)
Aprecierea si notarea in fisa de consultatie a nuantei de culoare a dd ce vor fi supusi albirii si efectuarea unei
fotografii cu starea lor prezenta (este indicata prezenta in imaginea fotografica a nuantei corespunzatoare din
cheia de culori)
Nu se lucreaza sub anestezie pt a se putea sesiza la timp aparitia unor fenomene dureroase
Pacientul va fi supus monitorizarii si va primi o serie de informatii absolut necesare asupra desfasurarii
ulterioare
296. Care sunt efectele secundare care pot aparea ca urmare a albirii dintilor vitali.
Subst folosite pt albire pot modifica flora bucala pe termen lung
93
La o folosire indelungata pot aparea colonii de Candida albicans
Pot aparea hipertrofii gingivale
Se poate constata aparitia sensibilitatii dureroare dentare, mai ales la nivelul coletului dintilor (hiperestezia
dentinara cervicala)
In timp, efectul albirii se poate pierde (1-2 ani), fiind necesara o reinterventie
Iritatii la nivelul mucoasei – prin izolare imperfecta la aplicarea metodei de tip „power bleaching”, prin
gutiera incorect adaptata sau prin cantitatea prea mare de gel aplicata de pacient in gutiera
Tulburari ATM datorita unei gutiere incorect realizate (contacte ocluzale premature)
Senzatia de greutate in stomac prin ingerarea unei cantitati din substanta de albire, care a fost introdusa in
exces in gutiera
Studii „in vitro” au sugerat ca tesuturile dure dentare ar putea fi afectate structural, pe o anumita adancime,
in cazul unor concentratii sau prin aplicarea indelungata a agentilor decoloranti
Rezorbtia radiculara (cervicala) externa asociata tehnicii ambulatorii – „walking bleach” – dar si decolorarii
simultane intra- si extracoronare cu materiale continand peroxid de H
Unii autori descriu capacitatea anumitor substante ce elibereaza peroxizi de a avea potential citotoxic,
genotoxic sau de accentuare a actiunii mutagene a unor substante – aspect neconfirmat.
297. Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor vitali in cabinet.
o Se curata dd prin efectuarea detartrajului, urmat de periaj
profesional
o Se alege culoarea pe care pacientului doreste sa o obtina ca
urmare a tehnicii de albire
o Se usuca si se izoleaza dd (de preferat cu diga)
o Se vaselinizeaza partile moi adiacente, pt protectie, cu vaselina,
Orabase, Opal Dam, in functie de tehnica si substanta aleasa pt a fi folosita
o Se lucreaza fara anestezie
o Se evita, pe toata durata tratamentului, utilizarea unor preparate
fluorurate
o Se poate folosi, pt eliberarea oxigenului activ, o sursa de caldura
si/sau de lumina
o Se poate recurge la demineralizarea suprafetelor coronare cu acid
fosforic, urmata de spalare si uscare
298. Care sunt avantajele tehnicii de albire a dintilor vitali la domiciliu si precautiile care trebuie luate la
aplicarea acestei tehnici.
Avantaje :
Este o metoda simpla, eficafitate
Toate substantele de albire utilizate se descompun in substante inofensive care se gasesc in mod
normal organism
Efectul de albire este dat de oxigenul liber
Precautii :
In caz de alergie se renunta la utilizarea metodelor de albire
Pacientii sa un fumeze in timpul procedurii de albire ale dd pentru ca e posibil ca substantele
cancerigene ce se gasesc in tabac sa fie potentate de oxigenul liber
In timpul sarcinii si alaptarii nu trebuie sa se recurga la albirea dd
Pacientii care prezinta sensibilitate dureroasa la colet nu pot beneficia de albirea dd
Pe timpul purtarii gutierei pacientii nu vor manca, bea, fuma
Seringile cu subst de albit un se vor expune la soare si nici nu se vor congela
95