ASEPSIE SI ATISEPSIE.

PREVENIREA SI CONTROLUL TRANSMITERII INFECTIILOR

1. Clasificarea instrumentarului medical pe baza riscului de transmitere a infectiei.

Pe baza riscului de infectie potential transmisa prin utilizare sau contact(direct/indirect), instrumentarul
medical, aparatura si echipamentele se impart in:
 Articole medicale necritice – instrumente, aparatura sau dispozitive medicale care vin in contact cu
tegumentele intacte ale pacientului si care nu vin in contact cu produse biologice de la pacient (scaunul
stomatologic; suprafetele mobilierului medical; componentele externe ale aparaturii radiologice)
 Articole medicale semicritice – instrumente care vin in contact cu tesuturile integre orale dar nu penetreaza
aceste tesuturi si nu vin in contact cu fluxul sanguin, oasele craniului sau alte structuri normal sterile ale
cavitatii orale
 Articole medicale critice – instrumentarul chirurgical si alte instrumente utilizate pentru a penetra tesuturile
moi (membranele mucoase, tesuturile dure osoase sau dentare sau alte structuri normal sterile ale cavitatii
orale) si care vin in contact cu fluxul sanguin

2. Decontaminarea instrumentarului. Rol. Proceduri. Zone de lucru.

Orice agent infectios care parunde in zone sterile ale organismului se poate dezvolta, poate coloniza, zona
respectiva si ulterior poate aduce la instalarea unei infectii. Procedurile de decontaminare ale articolelor
medicale difera ca eficienta a actiunii raportata la tipul si numarul de microorganisme distruse, iar
cunoasterea diferentelor dintre aceste metode de decontaminare ajuta la alegerea metodei corespunzatoare
pentru procesarea instrumentarului si a echipamentelor refolosibile. Acestea sunt:
Curatirea; Dezinfectarea; Sterilizarea.
Zona de procesare a instrumentarului in vederea reutilizarii trebuie impartita in zone de lucru specifice
pentru:
-receptia, curatirea si dezinfectarea materialului;
-prepararea si ambalarea instrumentarului in vederea sterilizarii;
-sterilizarea propriu-zisa;
-stocarea articolelor sterilizate

3. Curatarea instrumentarului. Rol. Metode.

Este primul pas de baza al decontaminarii si consta in indepartarea fizica a detritusurilor organice sau
anorganice de pe instrumente cu reducerea consecutiva a numarului de microorganisme prezente. Trebuie
realizata obligatoriu inainte de dezinfectare sau sterilizare, pt ca reziduurile remanente pe instrumentar
impiedica in principal realizarea unui contact direct pe suprafata cu substanta utilizata pt dezinfectare si
secundar materiile organice pot inactiva dezinfectantii chimici.
Curatarea poate fi obtinuta : Manual prin periaj intens al tuturor suprafetelor intrumentelor, apa, sapun
lichid sau solutii detergente si Automat prin folosirea de dispozitive (ultrasonice, dus de apa sub presiune,
masini automate de spalat) care: nu necesita procesarea materialului, imbunatatesc eficienta curatirii si
maresc productivitatea, reduc riscurile expunerii la sange si fluide corporale ce deriva din manipularea
instrumentarului ascutit.
Daca se va realiza o curatare manuala, este bine ca imediat dupa utilizarea la pacient instrumentarul sa fie
introdus in containerul de prespalare cu lichid etapa care va preveni uscarea resturilor bilogice contaminate
de la pacient.

1
4. Curatarea manuala. Etape.
Daca se va realiza o curatare manuala, este bine ca imediat dupa utilizarea la pacient instrumentarul sa fie
introdus in containerul de prespalare cu lichid etapa care va preveni uscarea resturilor bilogice contaminate
de la pacient, usurand curatarea si reducand timpul necesar procesarii manuale.
Etape:
 curatarea si spalarea instrumentarului trebuie sa se realizeze intr-o chiuveta special realizata pt astfel de
operatiuni;
 pt manipularea si curatarea instrumentarului considerat contaminat trebuie sa se utilizeze manusi groase de
menaj rezistente la perforari, nu manusi de consultatie;
 pt ca exista risc de stropire trebuie purtat echipament de protectie (sort impermeabil peste halat, masca si
scut facial);
 instrumentarul nu trebuie luat direct cu mana din cuva perforata, se vor utiliza pense tip Pean, Kocher cu
maner lung;
 Se vor utiliza perii cu maner lung, pt a mentine mana cat mai departe de instrumentarul considerat
contaminat;
 indepartarea resturilor organice ramase pe instrumentar dupa prespalare se face prin clatire cu apa calduta:
15-18 grade C;
 instrumentarul articular (piese de mana) trebuie desfacut in partile componente si spalat cu un amestec de
apa cu detergent biodegradabil, necoroziv, nonabraziv si cu spumare redusa;
 lichidul de prespalare trebuie varsat in sistemul de canalizare cu grija pt a evita stropirea sau improscarea
accidentala.

5. Containerul de prespalare. Caracteristici.

 este rigid, nepenetrabil, din material plastic sau opac, cu capac ce se poate inchide ermetic;
 are forma variabila si capacitate variabila;
 este prevazut cu cuva interna cu partea inferioara perforata sau tip sita metalica, care permite scoaterea
instrumentarului din solutia de prespalare fara contact direct cu mainile persoanei care efectueaza
curatarea;
 dupa umplerea cuvei sau la intervale de timp bine determinate, recipientul de prespalare este transportat
acoperit cu capac, in zona de curatare a instrumentarului macarta ca zona nesterila aflata in alta incapere
fata de zona de tratament propriu-zisa.

6. Curatarea automata enzimatica.

Pt curatea instrumentarului pot fi utilizate si solutii rezultate din dizolvarea in apa calda a unor pastile
efervescente care contin enzime si care se dovedesc a fi ideale pt imersie inainte de sterilizare sau ca agent la
aparatele de curatare automata cu ultrasunete. Aceste solutii sunt biodegradabile, atoxice, necorozive si de
obicei aromatizate (menta) si au capacitatea de a indeparta detritusuri organice (sange, ser, fluide biologice) si
detritusuri anorganice (ciment, incrustatii calcare, oxizi metalici) de pe instrumentarul stomatologic,
chirurgical, implante si lucrari protetice conjuncte sau adjuncte. Datorita numeroaselor avantaje pe care le
prezinta (usor si rapid de utilizat, nu ocupa spatiu mare de depozitare) metoda este mult utilizata in special
pentru instrumentarul stomatologic si accesoriile care au caracteristici constructive ce nu permit o curatare
obisnuita, manuala.

2
7. Curatarea ultrasonica. Caracteristici si aspecte generale.
Aparatele cu ultrasunete :
 reduc contacul direct al operatorului cu elemente potential infectate cu fluide corporale de la pacient.
 nu produc si dezinfectarea articolelor procesate;
 prin o procesare atenta a instrumentarului se obtine o indepartare cvasitotala a urmelor de contaminare
biologica.
 principiul de functionare consta in expunerea acestora la frecvente inalte sau la cicluri de unde acustice de
energie crescuta, care produc dislocarea completa sau slabirea partiala a aderentei detritusurilor la
instrumentar, usurand indepartarea lor in cadrul spalarii ulterioare.
 utilizarea unui agent de transfer al undelor acustice, reprezentat de apa dedurizata, detergenti enzimatici,
detergenti alcalini sau solutii pe baza de substante tensioactive si chelatori.
Aspecte generale:
 instrumentarul articulat sau cu suprafete striate din otel inoxidabil poate fi curatat ultrasonic in conditii de
siguranta
 suprafetele interne ale instrumentarului canulat precum si articolele de plastic nu beneficiaza de o
curatare ultrasonica optima
 articolele medicale din sticla se pot deteriora in cazul unor procesari repetate
 instrumentele realizate din metale diferite nu trebuie sa fie procesate impreuna deoarece sunt expuse
coroziunii electrolitice.
 Microvibratiile mecanice pot induce aparitia de zone fine de tocire a instrumentarului ascutit
 Se utilizeaza cosuri standardizate sonorezistente sau casete perforate pt a reduce riscul de manipulare a
instrumentarului ascutit
 Se foloseste echipament de protectie
 Instrumentarul ambalat si dispus in cuva trebuie sa fie acoperit de agentul de transfer in totalitate
 Ciclurile de curatare dureaza in medie 10-12 minute si sunt diferite ca eficienta in functie de scopul
propus: curatare intensa si curatare lenta
 Dispozitivele ultrasonice nu trebuie pornite fara a avea capacul ermetic inchis
 Eficienta curatarii ultrasonice trebuie testata zilnic si cel putin la 4-6 luni trebuie realizat testul foliei de
aluminiu

8. Dezinfectarea. Dezinfectie. Metode. Niveluri de dezinfectare.

Dezinfectarea este un proces care distruge selectiv microorganismele prezente (fara a produce obligatoriu
inactivarea tuturor microorganismelor de ex formele sporulate), determinand doar o reducere a nivelului de
contaminare microbiana. Deoarece dezinfectarea se obtine consecutiv expunerii articolelor medicale sau
menajere la actiunea unor factori chimici sau fizici (temp mare si presiune) pt intervale bine determinate de
timp, tehnicile de dezinfectare pot fi grupate in 2 mari categorii: dezinfectare chimica si termica.
Nivelul de dezinfectare este obtinut in functie de metoda utilizata; exista 3 niveluri de dizinfectare in
functie de riscul de infectie potential transmis: redus, mediu si inalt. Dezinfectarea de nivel redus are o
eficacitate min si nu distruge sporii bacterieni sau MTB varianta bovina. Dezinfectarea de nivel mediu este
procesul care distruge HVB HIV MTB dar nu distruge formele bacteriene sporulate. Dezinfectarea de nivel inalt
este procesul care distruge HVB HIV MTB alte bacterii fungi si virusi si poate distruge si unele forme
bacteriene sporulate dar nu obligatoriu pe toate.

9. Dezinfectarea termica. Caracteristici. Indicatii.

Articolele medicale care nu necesita sterilizare si care prin natura lor constructiva pot rezista expunerii la
umiditate si temperatura sunt dezinfectate termic utilizand caldura si apa in cicluri cu temperatura si durata
bine stabilite.
Este actual metoda cea mai simpla, eficienta si putin costisitoare prin care se distrug formele vegetative
patogene; totusi efectul caldurii de distrugere a microorganismelor poate fi mult diminuat sau chiar anulat in

3
lipsa realizarii unei curatiri corespunzatoare a instrumentarului care trebuie supus dezinfectarii. Caldura este
cu usurinta condusa de catre apa si majoritatea metalelor fiind astfel capabila de a penetra si dezinfecta
articolele stomatologice mult mai eficient decat substantele chimice utilizate in dezinfectare. Pasteurizarea
este un proces de dezinfectare termica bazat pe utilizarea de apa calda la o temperatura de 75 grade C pt un
timp de cel putin 30 de min si este indicata pt articolele medicale semicritice.
Dezinfectarea termica poate fi utilizata doar pt instrumentarul si articolele medicale care pot fi introduse
in cuvele de dezinfectare ale aparaturii automate, respectand indicatiile producatorului referitoare la sarcina
de incarcare utila, dispunerea instrumentarului in casete perforate metalice, compatibilitatea materialelor din
care sunt realizate aceste articole cu ciclurile de procesare alese.

10. Dezinfectarea chimica. Mod de realizare. Monitorizare.

Eficienta procesului este diferita in functie de dezinfectantul ales si de caracteristicile acestuia:
 spectrul de activitate antimicrobiana
 numarul initial de microorganisme existente;
 ph-ul solutiei
 proportia de dilutie
 timpul de contact cu instrumentul;
 temperatura de utilizare si de stocare;
 perioada de utilizare
Substantele utilizate pt obtinerea unuia din cele 3 niveluri de dezinfectare sunt in general agenti chimici,
germicizi lichizi si sunt clasificati dupa eficienta antimicrobiana, spectrul de actiune si tipul de dezinfectare la
care sunt indicati:
 Dezinfectant de spital, non tuberculicid
 Dezinfectant de spital tuberculicid
 Dezinfectant bactericid, virulicid, fungicid
 Dezinfectant sporicid
Substantele care fac parte din categoria dezinfectantilor de nivel inalt sunt utilizate si la sterilizarea
chimica la rece.
Materiile organice care nu sunt in totalitate indepartate prin curatare de pe suprafetele care trebuie sa fie
dezinfectate interfera cu eficienta procesului prin legarea de si inactivarea multor dezinfectanti chimici.
Substantele dezinfectante nu pot fi eficiente pe microorganismele cu care nu pot veni in contact direct si
de aceea se impune ca esential procesul de curatare inainte de a se realiza dezinfectarea chimica.
Toate instrumentele si echipamentele medicale care beneficiaza de dezinfectare prin imersie in lichide
chimic active trebuie sa fie riguros uscate dupa curatarea initiala pentru a preveni inactivarea sau dilutia
excesiva a dezinfectantului.
Ingredientii activi ai substantelor dezinfectante aflate in uz este necesar sa fie monitorizati zilnic; exista
substante indicate a fi refolosite pana la 28 de zile, cand eficienta lor antimicrobiana scade sub nivelul de
siguranta admis.

11. Caracteristicile dezinfectantilor chimici (indicatiile producatorilor).

 spectrul de activitate antimicrobiana
 numarul initial de microorganisme existente;
 ph-ul solutiei
 proportia de dilutie
 timpul de contact cu instrumentul;
 temperatura de utilizare si de stocare;
 perioada de utilizare

4
12. Clasificarea dupa spectrul de actiune a dezinfectantilor chimici.
Substantele utilizate pt obtinerea unuia din cele 3 niveluri de dezinfectare sunt in general agenti chimici,
germicizi lichizi si sunt clasificati dupa eficienta antimicrobiana, spectrul de actiune si tipul de dezinfectare la
care sunt indicati:
 Dezinfectant de spital, non tuberculicid
 Dezinfectant de spital tuberculicid
 Dezinfectant bactericid, virulicid, fungicid
 Dezinfectant sporicid
Spectrul de activitate al unui dezinfectant este in general prezentat prin adaugarea la sufixul "icid" a clasei
de agent patogen pe care substanta activa este eficienta; elementele de identificare a dezinfectantilor in
conformitate cu aceasta clasificare se regasesc la loc vizibil pe toate formele de prezentare, pt a usura
alegerea substantei potrivite telului propus.

13. Ambalarea in vederea sterilizarii.

Instrumentele curatate sau decontaminate mecanic si alte articole medicale utilizate in tratamentul
pacientilor trebuie sa fie ambalate si dispuse in seturi, tavi, cutii sau impachetate in sisteme de tip cutie,
caseta sau container in vederea sterilizarii. Utilizarea cutiilor sau casetelor reutilizabile de instrumentar
faciliteaza procesarea intrumentarului si imbunatatesc semnificativ organizarea din cabinet, in conditiile in
care pot mentine grupate toate intrumentele specifice necesare unei proceduri stomatologice de-a lungul
etapelor de decontaminare - curatare, spalare uscare sterilizare. Dupa terminarea procedurii stomatologice
respective intrumentele pot fi rearanjate in cutiile/casetele respective si pot fi transportate in zona de
decontaminare unde sunt plasate intr-un aparat de curatare ultrasonic. Astfel ambalate intrumentele pot fi
clatite si uscate, reducand potentialul de risc de infectare prin atingerea directa a instrumentarului contaminat
inainte de sterilizare si usurand manipularea acestuia consecutiv sterilizarii.
Instrumentarul critic si semicritic ce nu va fi utilizat imediat, trebuie ambalat sau amplasat in containere rigide
inainte de sterilizare, care va mentine o perioada de timp starea de sterilitate indusa de proces.

14. Clasificarea dispozitivelor de ambalare pentru sterilizare.

Dipozitivele pt sterilizare, alese in functie de metoda de sterilizare si care asigura o durata viariabila de
mentinere a sterilizarii instrumentarului, sunt reprezentate de :
 ambalaje reutilizabile: cutii metalice, cutii metalice perforate, casolete perforate cu colier;
 ambalaje de unica folosinta: hartie speciala – foi predecupate sau pungi si pungi autosigilante - tip rola din
hartie si plastic.

15. Caracteristicile dispozitivelor si materialelor de ambalare.

Trebuie sa :
 fie concepute si realizate din materiale corespunzatoare metodei de sterilizare care va fi folosita:
 sa nu sufere modificari structurale care sa-i altereze functia de element de izolare;
 sa nu sufere deformari dimensionale;
 sa nu fie distruse de agentul de sterilizare;
 fie compatibile cu instrumentarul procesat;
 permita penetrarea agentului sterilizant;
 mentina o perioada de timp bine determinara sterilitatea instrumentarului procesat.

16. Corelatii: tipuri de ambalaje si metode de sterilizare.

 Punga plastic/hartie (autosigilanta / sigilanta) si cutii, casolete perforate metalice/plastice – sigilabila -
Autoclavare cu abur
 Folie aluminiu, tuburi de plastic polifilmate, cutii neperforate - Caldura uscata
 Punga autosigilanta de hartie / plastic, hartie, cutii perforate dar impachetate - Autoclavarea chimica cu
vapori nesaturati

5
17. Sterilizarea. Definitie. Metode.
Reprezinta procesul care distruge orice forma de viata microbiana - virusi, fungi, bacterii, inclusiv formele
sporulate care reprezinta microorganismele cele mai rezistente. Indiferent de metoda de sterilizare utilizata
trebuie sa se obtina un nivel de siguranta al sterilizarii de cel putin 10 la -6, valoare care indica faptul ca
probabilitatea de supravietuire a microorganismelor dupa exounerea la sterilizare este de 1 la 1000000.
Metode de sterilizare:
 caldura umeda pe baza de abur sub presiune;
 caldura uscata;
 vapori chimici nesaturati;
 chimica automata la temperatura normala;
 cu bile cu cuart;
 prin iradiere;
 sterilizare chimica lichida.

18. Reguli generale de sterilizare.

 se face doar cu aparatura medicala special construita in raport cu modalitatea de sterilizare;
 vor fi folosite numai aparate de sterilizare autorizate de MS
 articolele medicale ce se vor steriliza trebuie dispuse in interiorul aparatului a.i. sa permita circulatia libera
a agentului de sterilizare in jurul fiecarui instrument
 pt realizarea unei sterilizari corecte si pt a nu se deteriora articolele medicale prin procesare incorecta
trebuie respectate riguros indicatiile producatorului referitoare la capacitatea de incarcare a aparatului si
dispunerea interna a cutiilor
 ciclul de sterilizare
 tipul de art medical care poate fi sterilizat prin metoda respectiva;
 la extragerea articolelor medicale din sterilizator se efectueaza: verificarea indicatorilor de eficienta ai
sterilizarii; lipirea unei etichete pe capac pt identificarea dispozitivelor medicale si a mataterialelor
sterilizate; notarea in caietul de sterilizare a nr sarjei si continutul pachetelor, data si ora de dubut si de
sfarsit a ciclului; temp la care s-a efectuat sterilizarea; rezultatele indicatorilor fizico-chimici si biologici;
numele si semnatura pers responsabile cu sterilizarea;
 datele referitoare la ciclul de sterilizare la care a fost supus fiecare articol trebuie pastrate pentru o
perioada de cel putin 30 de zile

19. Durata mentinerii starii de sterilitate.

 24 h pt materiale ambalate in cutii metalice cu conditia pastrarii acestora inchise
 2 luni pt materiale ambalate in pungi hartie/plastic sudate cu conditia mentinarii integritatii lor.
 1 luna pentru materialele ambalate in hartie speciala;

20. Autoclavarea. Caracteristici. Ciclurile de sterilizare.

Este la ora actuala metoda de sterilizare ea mai larg utilizata in activitatea medicala, considerata ca
metoda de electie pt art semicrtice si critice, termorezistente si cu rezistenta medie sau crescuta la umezeala.
Efectul microbiocid al autoclavarii se datoreaza transferului de caldura latenta catre instrumentar, producand
incalzirea rapida a acestuia si consecutiv, coagularea si denaturarea proteinelor celulare ale
microorganismelor. Procesul implica expunerea fiecarui articol la contact direct cu aburul, la o temp si
presiune bine detrminate pt un interval de timp prestabilit. Presiunea creata in aparatele de sterilizare
serveste ca mijloc de a obtine rapid temperaturile inalte necesare pt distrugerea rapida a microroganismelor.
Exista 4 tipuri de sterilizatoare cu abur sub presiune care difera prin modalitatea de producere a caldurii sub
presiune, dimensiuni si tipul de reglaj al ciclurilor de functionare: gravitationale, cu prevacuum, compacte
portabile si cu reglaj extern.
Ciclurile de sterilizare
 sunt automate, programabile si se selecteaza in functie de:
 tipul de articol medical care trebuie sterilizat
6
 modalitatea de ambalare
 prezinta mai multe faze de lucru: de prevacuumare, de sterilizare propriu-zisa cu durata variabila dupa
atingerea temperaturii de lucru si de postvacuumare, uscare.
 Dureaza maxim 25-45 min
Aparatele de autoclavare sunt prevazute cu capace ermetice rezistente la presiune si utilizeaza ca agent
de incalzire apa distilata; pentru a reduce coroziunea pieselor de mana prin autoclavare acestea trebuie unse.

21. Sterilizarea cu caldura uscata. Caracteristici. Indicatii.

Distruge agentii microbieni ca urmare a oxidarii si denaturarii constituentilor celulari si este indicata pt
articole de uz stomatologic care pot fi afectate de caldura umeda.
Are o eficacitate mai redusa decat autoclavarea si utilizeaza temperaturi mai ridicate si durata mai mare a
ciclurilor de sterilizare in 2 variante de aparate (clasic tip pupinel sau etuva) :
 cu aer static (tip cuptor) are bobine de incalzire dispuse pe fundul si in peretii laterali ai paratului, care
incalzesc aerul ce se ridica in camera de sterilizare prin convectie naturala;
 cu tiraj fortat (sterilizator cu transfer rapid de caldura) aerul cald este circulat prin camera de sterilizare cu
viteza crescuta, permitand un transfer mai rapid al energiei calorice de la aer la instrument, reducand timpul
necasar sterilizarii.
Indiferent de tipul de aparat utilizat, un ciclu complet de sterilizare cuprinde: faza de incalzire a aparatului,
faza latenta, faza de sterilizare, faza de racire.
Durata mentinerii starii de sterilitate.
 24 h pt materiale ambalate in cutii metalice cu conditia pastrarii acestora inchise
 2 luni pt materiale ambalate in pungi hartie/plastic sudate cu conditia mentinarii integritatii lor.
Articolele ce se sterilizeaza prin caldura uscata trebuie sa fie in cutii metalice sau in materiale de tip
celulozic.
Sterilizatorul cu aer cald este total contraindicat pt materiale textile, lichide si cauciuc. Caldura uscata este
utilizata si pt porocesarea prin incinerare a anumitor deseuri medicale infectate (celulozice, materiale textile
sau pansamente, comprese, mase plastice, etc ). Acest proces trebuie realizat doar de personalul specializat
utilizand un aparat care este folosit doar in acest scop special - nu trebuie sa se faca incinerarea dispozitivelor
care sunt utilizate in mod curent pt sterilizare.

22. Sterilizarea cu vapori chimici nesaturati.

Metoda (cunoscuta ca si autoclavarea chimica) presupune incalzirea unei solutii chimice intr-o incinta
ermetic inchisa, la temperatura si persiune subatmosferica constante. Induce o buna sterilizare, fiind activa pe
bacterii, virusi, ciuperci, spori producand anihilarea proteinelor din celula microbiana si distrugerea acesteia.
Procesarea corecta este dependenta de temperatura, umiditate relativa si concentratia gazelor si presupune o
penetrare eficienta a substantei prin ambalajul articolelor de sterilizat. Desi produce o coroziune a
instrumentarului metalic mai redusa decat autoclavarea si se poate utiliza pt articolele cu termorezistenta
mica (obiecte din material plastic termosensibile, instrumente din materiale compozite termosensibile,
materiale fragile, articole din cauciuc, stricla, material plastic, manusi, seringi si instrumentar poliarticulat)
dezavantajele majore ale acestei metode sunt reprezentate de: toxicitatea crescuta pt operator si gradul
ridicat de pericol de explozie, materialele utilizate fiind inflamabile. Dupa sterilizare instrumentarul din metal
sau sticla poate fi utilizat imediat, iar pt cele din cauciuc, materiale textile sau poroase se impune o perioada
de asteptare de 12-24 h pt eliminarea completa a gazului in conditiile expunerii articolelor la aer. Metoda nu
este practica si putin indicata pt cabinetele stomatologice mici datorita timpului indelungat de sterilizare si de
standardele stricte pentru emisiile ETO(oxid de etilena), dar este utilizata in clinicile mari.

23. Sterilizarea prin iradiere.

Se obtine prin utilizarea de radiatii ionizante sau neionizante. Radiatiile ionizante sunt folosite industrial
pentru seturi de material moale (manusi, masti, tinute operatorii si campuri de operatie de unica folosinta,
comprese de tifon, tampoane, fese, ruloari de vata, materiale de sutura) solutii si medicamente pentru
administrarea intravenoasa, seringi de plastic, ace atraumatice, instrumentar endodontic si rotativ care sunt

7
ambalate etans si care raman sterile pana in momentul utilizarii.
Radiatiile neionizante sunt utilizate pentru sterilizarea mediului din salile in care se realizeaza interventii
invazive de mare amploare si pentru sterilizarea la "rece" sau mentinerea sterilitatii instrumentelor.
Daca pt salile de opertie se folosesc lampi cu ultraviolete de mare putere, pentru instrumentarul medical
se utilizeaza dispozitive compacte denumite lampi germicide. Aceste emit 85% din energie sub forma de
radiatii ultraviolete al caror efect bactericid este potentat de concentrarea fasciculului iradiant pe o suprafata
bine determinata datorita reflexiei totale asigurate de peretii interni ai aparatului. In interval de 10 min de
expunere la radiatii se obtine o buna sterilizare a intrumentarului stomatologoc care a fost in prealabil
curatzat de orice contaminare cu substante organice.

24. Sterilizatorii chimici lichizi si instrumentarul termosenzitiv.

Articolele semicritice si critice, termosensibile si cu rezistenta scazuta la umezeala beneficiaza de
decontaminare prin dezinfectare la un nivel inalt sau sterilizare, folosind la temperatura redusa germicide
chimice lichide tip sterilizant/dezinfectant de nivel inalt. Deoarece sterilizarea chimica/dezinfectarea de inalt
nivel presupun imersia completa a articolelor in lichid, dupa completarea ciclului de tratament chimic,
instrumentele trebuie intens clatite cu apa sterila care pastreaza sterilitatea si sterse cu articole de hartie
sterila. Daca dupa sterilizarea chimica obiectul nu va fi folosit imediat si va fi stocat pentru o utilizare
ulterioara el nu mai poate fi considerat steril. Sterilizarea chimica resupune imersia completa a
instrumentarului pentru o perioada de timp care poate ajunge si la 12 h, in functie de tipul de substanta,
concentratia si indicatiile de utilizare ale substantei fiind indicate de producator. Aceleasi substante chimice
sunt utilizate si pentru dezinfectare de nivel inalt, dar timpul de utilizare pe articolele stomatologice este mult
mai scazut. Deoarece metodele pentru sterilizare folosesc lichide pe baza de substante din a caror evaporare
ar rezulta vapori nocivi, se recomanda ca articolele medicale care trebuie sterilizate sa fie imersate in
containere inchise. Agentii de sterilizare chimica pot afecta sanatatea personalului medical si de aceea cei care
realizeaza procesarea trebuie sa poarte echipament de protectie. Pentru a se elimina vaporii nocivi din
camera in care s-a efectuat sterilizarea este necesara ventilarea aerului. Se elimina astfel riscul de aparitie de
efecte adverse la personalul medical si chiar la pacienti.

25. Dezavantajele sterilizarii chimice.

 are un efect microbiocid mai redus comparativ cu celelalte metode de sterilizare
 manipulare pertentioasa a instrumentarului sterilizat
 lipsa ambalarii implica utilizarea imediata
 poate produce coroziunea instrumentarului metalic;
 agentii chimici folositi pot fi utilizati empiric, deci incorect.

26. Variante de procesare a instrumentarului.

 Instrumentarul necritic - Aceste articole necesita: sa se indeparteze urmele vizibile de contaminare cu un
prosop si o laveta umeda; curatarea cu servetele, prosoape absorbante de hartie si apa asociata cu
dezinfectant prin frecarea energica a suprafetelor; o dezinfectare de nivel mediu cu un agent germicid
lichid de tip dezinfectant tuberculicid sau solutie clorinata 1%.
 Instrumentarul semicritic - Trebuie ca dupa fiecare utilizare sa fie curatate si sterilizate prin caldura -
metoda de electie sugerata fiind autoclavarea dupa fiecare utilizare la un pacient, iar daca procesul termic
le va distruge se recurge cel putin la dezinfectare chimica de inalt nivel. Din categoria articolelor
stomatologice incadrate ca intrumentar semicritic fac parte: trusa de consultatie, intrumentele de mana
utilizate in prepararea cavitatilor, la manipularea, inserarea condensarea, modelarea si finisarea
materialelor de obturatie de durata, clemele de diga, separatoarele metalice, automatonul, portmatricile
metalice, varful lampilor de fotopolimerizare, linguri de amprentare reutilizabile, linguri pentru flourizare,
piesele de mana pentru profilaxie si piesele de turatie conventionala si inalta.
 Instrumentarul critic - Aceste articole sunt considerate cu risc maxim de transmitere a infectiilor si trebuie
sterilizate dupa fiecare utilizare, metode de electie presupunanad sterilizarea prin caldura. Din aceasta
categorie fac parte: clestii, lamele de bisturiu, chiuretele, elevatoarele, instrumentarul de detartraj manual

8
 sau ultrasonic, ansele pentru elctrocauter, frezele dentare, chirugicale, intrumentarul endodontic de mana
si rotativ, instrumentarul pt implantologie.

27. Monitorizarea sterilizarii.

Etapa de monitorizare a procedurilor de sterilizare trebuie sa includa in mod obisnuit aprecierea unor
combinatii de parametrii ai procesului mecanici, chimici si biologici, care evalueaza conditiile in care acesta s-a
desfasurat precum si eficacitatea reala a metodei. Indicatorii mecanici sunt reprezentati de factorii timp,
presiune si temperatura si trebuie urmariti zilnic in cadrul procesului de sterilizare prin examinarea ceasurilor,
manometrelor si termometrelor sau a inregistrarilor tiparite - la aparatele moderne care au astfel de facilitati.
Se aprecieaza doar regimul de operare normal sau modificat si nu se pot face aprecieri asupra obtinerii
sterilizarii. Indicatorii chimici (indirecti) denumiti si integratori monitorizeaza un anumit parametru fizic, fara a
dovedi obtinerea sterilizarii ci doar atingerea parametrilor fizici ncesari pt sterilizare.

28. Indicatorii indirecti.

Se utilizeaza si se aplica in functie de instructiunile producatorului:
 intern: in ambalajul producatorului si in interiorul cutiei de sterilizare
 extern: pe cutia de sterilizare sau ambalaj, in afara cutiei, in incinta de sterilizare
Ambalajele de sterilizare tip pungi de hartie si plastic sudate prezinta indicatorii chimici reprezentati pe
fata externa din hartie sub forma unor desene tip "integratori" cu tipar repetat regulat; aceste desene au
inainte de sterilizare o anumita nuanta coloristica, care vireaza intr-o alta nuanta consecutiv sterilizarii
eficiente. Fiecare producator de astfel de pungi indica alaturat "integratorului" nuanta coloristica pe care
trebuie sa o capete acesta in functie de procedeul de sterilizare utilizat.
In functie de capacitatea de raspuns a indicatorilor indirecti, ei sunt:
 monoparametru - care sunt activati de modificarile unui singur parametru fizic pe care il
monitorizeaza(temp si presiune) si se utilizeaza la autoclavarea cu abur sau cea chimica, precum si la
metodele pe baza de caldura uscata;
 multiparametru- masoara 2 sau mai multi parametri fizici implicati si asigura un nivel ridicat de control al
atingerii conditiilor de sterilizare, doar pt autoclavarea cu abur
Rezultatele testelor cu indicatori chimici sunt obtinute simultan cu terminarea ciclului de sterilizare si
constituie doar un indicator precoce al unei probleme potentiale; daca acesti indicatori indirecti sugereaza o
sterilizare necorespunzatoare, articolele supuse procesului nu trebuie utilizate ci trebuie reprocesate.

29. Verificarea sterilizarii prin indicatori biologici.

Trebuie sa se faca periodic astfel:
 se utilizeaza 2 indicatori biologici din acelasi lot - unul de testare(va fi supus sterilizarii) si unul martor(nu
va fi supus sterilizarii);
 se verifica respectarea indicatiilor producatorului ref la plasarea indicatorului biologic de testare in/pe
recipientul de sterilizare;
 dupa realizarea ciclului de sterilizare, cei 2 indicatori sunt introdusi intr-un incubator si se urmareste
nivelul de crestere bacteriana;
 indicatorul martor trebuie sa prezinte crestere bacteriana, in caz contrar monitorizarea trebuie refacuta;
 daca indicatorul de testare nu prezinta crestere bacteriana sterilizarea a fost eficienta;
 daca indicatorul de testare prezinta crestere bacteriana sterilizarea nu a fost eficienta si trebuie verificata
respectarea indicatorilor mecanici si chimic, trebuie efectuat un al doilea test cu respectarea riguroasa a
protocolului de sterilizare;
 daca a doua testare este pozitiva se opreste sterilizarea prin metoda respectiva pana la remedierea
defectiunii mecanice sau pana cand se descopera eroarea de operare care conduce la teste biologice
pozitive;
Efectuarea unei verificari a eficientei sterilizarii prin indicatori biologici este necesara saptamanal: cand se
utilizeaza un nou tip de dispozitiv sau material de ambalare, dupa repararea aparatului de sterilizare sau dupa
orice modificare a procedurii de incarcare a strilizatorului.

9
30. Cauzele esecurilor sterilizarii.
 Curatarea incorecta a instrumentelor;
 Ambalarea incorecta/necorespunzatoare metodei/excesiva;
 Incarcarea incorecta a sterilizatorului/Supraincarcare/ Lipsa de spatiu intre casete si pachete (fara
Supraincarcare)
 Ciclu temperatura timp incorect ales
 Operarea incorecta a sterilizatorului

31. Evaluarea eficacitatii sterilizarii.

 Pentru autoclavare: Sunt admisi indicatorii biologici cu forme diferite de conditionare: Cu Bacillus
Stearothemophylus (citirea se face la 24, 48 h sau 7 zile) si tip Stearotest 120
 Pentru sterilizatorul cu aer cald: Evaluarea se face pt fiecare ciclu: se citeste Temp, Virarea culorii
indicatorului fizico-chimic de pe cutie, Virarea culorii indicatorului "integrator" specficic. Evaluare cu test
cu Bacillus subtilis o data pe luna. Evaluare la 6 luni - se efectueaza verif aparatului in prezenta
tehnicianului de la o societate autorizata.
 Pentru autoclavarea chimica: se citeste temperatura, presiunea si durata; se verifica indicatorii fizico-
chimici; pentru fiecare ciclu se folosesc teste biologice .

32. Stocarea instrumentarului sterilizat.

Articolele sterilizate neambalate individual sunt susceptibile la contaminare (praf, aerosoli generati in
timpul tratamentului si mainile personalului care le manipuleaza) si de aceea au o durata de mentinere a starii
de sterilitate variabila (max 24 h) in functie de particularitatile dispozitivului de ambalare. Articolele sterilizate
ambalate individual si pachetele de rezerve sterile de unica folosinta:
 trebuie sa fie stocate intr-o zona inchisa, pt materiale sterile
 intrumentarul si produsele medicale de rezerva nu trebuie stocate sub chiuvete sau in alte locatii unde ar
putea sa se umezeasca.
 trebuie sa ramana ambalate pana la momentul utilizarii
Instrumentele astfel amabalate sterilizate trebuie sa fie stocate intr-un mod care sa preserve integritatea
ambalajului, perioada de stocare fiind in general raportata la:
 data la care s-a realizat sterilizarea
 un eveniment care poate afecta integritatea ambalajului compromitand starea de steritate (ambalaj rupt,
perforat, umezit)
Toate pachetele care contin intrumentar sterilizat trebuie inspectate inainte de utilizare pentru a verifica
absenta umezelii si integritatea fizica. Daca acestea sunt ude, rupte sau perforate sau au atins accidental
suprafete de mediu potential contaminate nu trebuie folosite ca atare, ci se impune ca intrumentarul sa fie
recuratat, reambalat si sterilizat din nou.

33. Biofilmele microbiene. Definitie. Factori favorizanti.

Biofilmele microbiene sunt rezultatul natural al activitatii complexe simbiotice a comunitatilor de bacterii
si fungi si se intalnesc in natura practic oriunde exista umiditate si o suprafata solida corespunzatoare la care
sa se realizeze atasarea bacteriilor. Formarea biofilmelor este amplificata de o serie de factori:
 un anumit numar de microorganisme intra in permanenta in tubulatura prin apa din sursa generala sau
datorita fenomenului de succiune produs in cazul utilizarii seringilor de apa si a pieselor de mana.
 fluxul de apa aduce in permanenta substante nutritive care permit acumularea microbiana in biofilm;
 stagnarea apei in tubulatura cand unitul nu este utilizat faciliteaza acumularea microbiana;
 rata de curgere a apei in tubulatura este maxima in centru si minima la zona de contact cu peretele - acolo
unde se formeaza biofilmul;
 circulatia apei in tubulatura nu se face cu presiune marita;
 diam mic al tubulaturii creaza o proportie supraf/volum mare care mareste supraf pe care se poate forma
biofilmul.
10
34. Metode de reducere a incarcarii microbiene a apei.
Metode temporare
 Sursele de apa trebuie lasate sa curga cateva min la inceputul fiecarei zile, cu o durata variabila (1-5-7 min)
in functie de tipul, carcateristicile si dimensiunile sistemului de tubulatura pentru apa ce alimenteaza
cabinetul respectiv;
 Orice aparat sau echipament stomatologic trebuie lasate sa functioneze in gol min 20-30 de sec dupa
fiecare pacient
 Retractia fluidelor orale din tubulatura de cuplare a echipamentului stomatologic conectat la sistemul de
apa sau aer este prevenita pasiv la majoritatea uniturilor dentare moderne, iar cele din generatii
precedente au un sistem de protectie cu valve antireflux ce necesita o intretinere periodica.
Metode permanente
 Instalarea de sisteme de furnizare a apei independente de sursa generala de apa
 Utilizarea de microfiltre incorporate aparaturii si schimbate zilnic
 Tratamentul chimic al tubulaturii de apa

35. Tratamentul chimic al tubulaturii de apa.

In mod obisnuit indepartarea / inactivarea biofilmelor necesita utilizarea constanta de germicide chimice.
Tratarea chimica a tubulaturii in scopul controlarii contaminarii microbiene se poate face in 2 feluri :
 periodic sau tratament de soc cu substante chimice la nivel bactericid;
 continuu prin aplicarea de substante chimice la niveluri care sa controleze sau sa elimine biofilmele dar
care sunt sub pragul de toxicitate pentru oameni.
Alte variante pentru a rezolva problema biofilmelor au fost utilizarea de agenti de curatare care sa
indeparteze fizic biofilmele si utilizarea pentru tubulaturi a unor materiale care sa limiteze adeziunea
microbiana. Anumite substante chimice-produsii clorinati, au o eficienta partiala asupra biofilmelor. Mai mult
aceste subst chimice pot interactiona cu materialele uniturilor dentare rezultand produsi secundari care pot
avea efecte neasteptate asupra materialelor dentare, a starii de sanatate a pacientilor si a cadrelor medicale.
Acelasi regim de tratament chimic si modalitate de lucru se adreseaza si aparaturii ultra sonice si
echiamentelor cu aer abrazive care prezinta riscul de contaminare bacteriana prin biofilmul din tubulatura.

36. Irigarea chirugicala.

Cand se realizeaza metode invazive de tratament, cand exista un risc de invazie microbiana in spatiile
fasciale si sistemul vascular, pentru irigare trebuie utilizata apa sterila sau ser fiziologic. Uniturile dentare
clasice nu pot furniza agenti sterili chiar daca acestia provine din rezervoare separate si pt orice interventie
chirurgicala si implantologica este necesara utilizarea de tubulatura interna sterilizabila sau de tubulatura de
unica folosinta care sa efectueze un by-pass al unitului clasic. Pt ca tubulatura interna este realizata din
materiale ce nu pot fi sterilizate fara risc de afectare, distrugere partiala sau totala a acestor componente, cea
mai frecventa modalitate practica de limitare a contaminarii microbiene este cea de dezinfecatare chimica.
Toate liniile de apa care se alimenteaza din sistemul general de apa trebuie lasate sa curga 1-5 min dupa care
trebuie dezinfectata tubulatura interna a aparatului cu subst chimice compatibile sugerate de producatori.
Subst utilizate in dezinfectarea tubulaturii interne actioneaza in principal pe formele planctonice de microorg.
si pot avea cel mult un efect biostatic asupra biofilmelor ceea ce creste potentialul de aparatie de produsi
secundari.

37. Dispozitive atasate unitului dentar.

Unele instrumente semicritice care vin in contact cu membranele mucoase ale pacientilor sunt atasate la
sursele de apa/aer: piesele de mana la turatie inalta sau conventionala, piese pt profilaxie, capete active pt
detartraj sonic/ultrasonic sau pt sistemele de abraziune cu aer, vrf pt seringi de aer/apa. In timpul utilizarii
aceste instrumente pot retine material biologic de la un pacient. Sistemele de cuplare a acestor piese trebuie
sa fie utilizate in gol pt 20-30 de sec pt avacuarea mecanica a acestor detritusuri biologice iar piesele pp-zise
trebuie supuse sterilizarii. Toate instrumentele care pot fi decuplate de la unitul dentar au ca metoda de

11
electie a dezinfectarii sterilizarea prin caldura-autoclavare, vapori chimici nesaturati. Componenetele
aparatelor stomatologice care pot fi contaminate in timpul procedurilor si care nu pot fi demontate si
sterilizate trebuie sa fie acoperite cu bariere impremeabile ce sunt schimbate dupa fiecare utilizare.

38. Clasificarea suprafetelor de mediu.

 suprafata de contact clinic - pot veni in contact direct cu instrumentar contaminat, aparatura, mainile sau
manusile cadrelor medicale (manere, lampi, intrerupatoare, clante, telefon, draperii, etc)
 suprafata de transfer - nu sunt atinse, dar vin in contact cu intrumentar contaminat(tavi de instrumente,
mese de lucru de la unit)
 suprafete menajere - necesita curatare regulata, indepartare a prafului si a detritusurilor(pereti, podele,
chiuvete)

39. Tehnica de dezinfectare SWS (Spray – Wipe – Spray ).

Cea mai larg utilizata si accceptata a suprafetelor si aparaturii si echipamentelor nesterilizabile presupune
urmatoarele etape:
 pulverizarea sau aplicarea subst dezinfectante pe suprafata care trebuie decontaminata
 stergerea energica a suprafetei cu un servetel/prosop de hartie pana la indepartarea urmelor vizibile de
materie organica
 indepartea articolului de curatare servetel/prosop de hartie devenit deseu medical infectat
 repulverizarea sau reaplicarea subst dezinfectante pe suprafata curatata
 lasarea dezinfect in contact cu supraf curatata pt intervalul de timp specificat de producator
 stergerea energica a suprafetei cu un servetel sau prosop de hartie pana la indepartarea in totalitate a
urmelor de dezinfectant
 indepartarea articolului de curatare devenit deseu medical infectat

40. Protocol de curatare a contaminarilor masive.

In cazul unor contaminari masive se recomanda ca dupa o curatare initiala a materiilor organice utilizand
articole de curatere obisnuite sa se aplice tehnica de decontaminare SWS la intervale de cel mult o ora
perioada in care trebuie evitat accesul in zona respectiva a pacientilor si al personalului medical neimplicat in
decontaminare. Daca incidentul a avut loc intr o zona"uscata" (sala de tratament/astepare) in ideea limitarii
producerii de aerosoli se recomanda inital utilizarea de preparate granulare care produc niveluri ridicate de
clor si care pot contentiona fluidele varsate. Daca incidentul a avut loc intr o zona "umeda" (sali de baie,
toaleta" fluidele varsate trebuie sa fie atent indepartate de preferinta in sistemul de scurgere si zona
contaminata trebuie curata si dezinfectata corespunzator

41. Indicatiile tehnicilor de bariera.

Articole medicale si nemedicale care:
 vin in contact direct cu parti ale corpului sau cu fluide corporale provenite de la pacient in timpul trat
stomatologic
 au contact indirect accidental cu produse biologice ale pacientului
 pot constitui elemente de transmisie incrucisata datorita contactului cu mainile operatorului
 nu pot fi sterilizate sau procesate prin imersie, trebuie sa beneficieze de o limitare a contaminarii cu
microorganisme patogene prin utilizarea de bariere fizice de protectie

42. Clasificarea barierelor de protectie pentru aparatura medicala.

 elemente neindividualizate semistandardizate - prezentate sub forma de role din care se decupeaza forma
si dimensiunea necesara sau forme dreptunghiulare predecupate. Realizate din folii din plastic, folii de
aluminiu, folie din hartie impermeabila, folie de hartie dublata cu plastic autoaderent. Cu ele se izoleaza:
scaunul stomatologic, tetiera, bratele, elementele de comanda manuale ale unitului dentar, manerul
lampii, etc.
 elemente individualizate standardizate - pt componentele scaunului stomatologic: tetiera, spatar, sezut,

12
 manere
 pt componentele aparatului: masa de lucru si tija de ghidaj a acesteia, panoul de
comnada, manerul lampii se folosesc elemente de izolare realizate din TNT. Au dimensiuni universale pt
fiecare componenta citata mai sus. Sunt usor de aplicat si fixat cu sisteme elastice. Izolatoare cilindrice din
plastic care se sigileaza ermetic folosind capete de banda adeziva si se folosesc pt aspiratoarele
chirurgicale si cordoanele de cuplare ale piselor de mana. Izolatoare din polietilena cu forme adaptate
geometric care se sigileaza ermetic la capete cu banda adeziva pt: camerele intraorale, senzorii digitali
intraorali, piese de mana pt abraziune cu aer, sisteme de laser, sonde periodontale electronice, analizatori
ocluzali digitali.
 Elemente de izolare din latex asemanatoare unui deget de manusa care se ruleaza pe partile care asigura
priza mainii operatorului care vin in contact intim sau produsele biologice ale pacientului: cilindrice (pt
piesele de mana, pise de detartraj, electrobisturie, testere de vitalitate, cuplele tip micromotor) si conice
(pt spray aer/apa, manere, lampa, cuplele de cauciuc ale aspiratoarelor)

43. Deseurile menajere – generale.

Sunt reprezentate de toate reziduurile produse intr-un cabinet de medicina dentara care nu au fost in
contact direct cu pacientul sau cu produse biologice de la pacient si care nu prezinta risc major din punct de
vedere chimic sau biologic pt persoanele care le manipuleaza sau pt medic. Pt colectare si transportul acestui
tip de deseuri sunt recomandati saci de gunoi rezistenti inchisi ermetic prin legare sau aplicare de folie
autoadeziva. Pt o mai usoara recunoastere a tipului de reziduri continute culorile acestor saci sunt: verde, gri
inchis sau negru. Deseurile menajere nu necesita obligatoriu procesarea prin incinerare, ele pot fi transportate
de serviciile de salubrizare la groapa de gunoi. Deseurile menajere care prin natura lor pot aduce atingeri
imaginii pacientilor sau cadrelor medicale sunt considerate deseuri confidentiale si trebuie tocate si
incinerate.

44. Clasificarea deseurilor medicale.

 deseuri clinice - reziduuri contaminate cu risc crescut
 deseuri citotoxice
 deseuri radioactive

45. Caracteristici ale containerelor pentru reziduuri solide ascutite.

 stabile, imperforabile, rezistente la socuri
 cu deschidere suficient de mare pt introducere unimanuala
 cu capacitate suficienta pt a corespunde necesitatilor
 permit vizualizarea nivelului de umplere
 pot fi ermetic inchise cu capac inviolabil
 transportabile si incinerabile
 sunt de culoare galbena
 prezinta oblogatoriu indicativul de biorisc corespunzator
 trebuie asezate in cabinet cat mai aproape de locul de utilizare a articolelor medicale care vor deveni
deseuri

46. Prevenirea accidentelor prin intepare.

Pentru a evita accidentele prin intepare cadrul medical care va manipula aceste deseuri trebuie sa acorde
atentie deosebita articolelor critice) lame de bisturiu, ace de seringa, de sutura):
 imediat dupa terminarea manoperei stomatologice trebuie sa fie acoperite cu elemente de protectie
furnizate de producator
 lamele de bisturiu se pozitioneaza direct in ambalajele de carton intarit
 acele de seringa de uz unic se reacopera cu capacul de protectie doar sustinut de un dispozitiv de
securitate nu direct cu mana si se arunca in recipientul rigid
 pt acele atraumatice cu dublu cap ascutit se utilizeaza aceeasi metoda bimanuala

13
 daca nu exista in dotare un astfel de dispozitiv de securitate capacul de protectie se lasa pe suprafata
campului de lucru si acul se acopera printr-o metoda unimanuala.

47. Deseuri medicale neascutite.

Reziduurile solide neascutite contaminate cu sange saliva sau alte fluide corporale de la pacient trebuie sa
fie colectate in saci de plastic rezistenti de culoare galbena impermeabili dispusi in containere refolosibile din
mase plastice. Acesti saci trebuie sa prezinte indicativul de biorisc corespunzator si trebuie sa fie sigilati
imediat dupa umplere inainte de deplasarea din zona de producere. Eventuala contaminare externa a acestui
tip de sac, perforarea sau ruperea sa impun utilizarea unui al doilea sac de acelsai tip in care se introduce sacul
compromis. Manipularea deseurilor clinice neascutite trebuie sa se realizeze de catre personalul medical
auxiliar sau de intretinere echipat cu elemente de protectie individuala. Procesarea deseurilor clinice
neascutite trebuie sa fie facuta diferit fata de majoritatea deseurilor menajere metoda fiind incinerarea.
Aceste resturi nu trebuie procesate alaturi de resturile menajere.

48. Stocarea deseurilor.

Deseurile pot fi stocate temporar pt o perioada de maxim 24-48 de ore dupa care trebuie transportate si
procesate in functie de gradul de risc pe care il prezinta in maxim 72 de ore. Deseurile trebuie sa fie stocate
intr-un mod care sa pastreze integritatea ambalajelor, sa inhibe cresterea microbiana, putrefactia, si sa
limiteze la maxim potentialul de expunere sau accesul personalului nemedical. Stocarea trebuie sa se realizeze
intr-un mod si intr-un loc care sa permita protectia fata de animale, vant, expunere solara directa si care sa nu
prezinte un risc de nesiguranta, sa nu constituie sursa de inmultire sau hrana pt insecte sau rozatoare, sa nu
produca senzatii olfactive neplacute.

49. Manipularea dintilor extrasi.

Dintii extrasi se incadreaza in categoria de deseuri clinice anatomo-patologice fiind reziduuri medicale cu
potential de contaminare marit si de aceea pt manipularea, transportul, stocarea sau procesarea lor trebuie
aplicate precautiile universale. Dintii trebuie curatati de urmele vizibile de sange sau material organic si
mentinuti in stare hidratata intr un container ermetic inchis. Pt dezinfectarea externa se poate folosi un lichid
germicid care totusi nu este eficient pe structura pulpara. Inainte de a fi utilizati in procese educationale dintii
trebuie sa fie sterilizati pt a putea fi manipulati in conditii de sigurata, cresterea microbiana este eliminata prin
cicluri de auto clavare de 40 de min, dar deoarece studentii implicati in aceste exercitii simuleaza experiente
clinice trebuie sa respecte precautiunile universale. In procesele de invatare ale studentilor sunt preferati dinti
fara obturatii de amalgam pt ca acestia pot fi sterilizati in conditii de siguranta prin autoclavare. Dintii ce
contin obturatii de amalgam nu trebuie sterilizati prin caldura datorita potentialului de risc rezultat din
vaporizarea mercurului. Daca totusi este necesara utilizarea acestor dinti imersia in 10% formalina pt 2
saptamani s-a dovedit a fi eficienta in dezinfectarea suprafetelor lor interne si externe.

50. Dispozitivele de unica folosinta.

Trebuie sa fie utilizate in toate tratamentele stomatologice in care situatia clinica dicteaza acest lucru.
Gandite pt a fi utlizate la un singur pacient dupa terminarea manoperei la care au fost folosite sunt
considerate deseuri medicale. In categoria articolelor de unica folosinta sunt incadrate:
 elementele utilizate pt realizarea izolarii: aspiratoare de saliva, canule de aspirator chirurgical, folii de diga,
rulouri comprese mese
 instrumentar pt administrari de subst medicamentoase pe cale parenterala: ace atraumatice de seringa,
seringi cu ac din material plastic, carpule cu anestezice, seturi pt administrari intravenoase, instrumentar
de profilaxie, varfuri de spray aer/apa
 elemente de conformare coronara: cape, benzi de celuluoid, pene interdentare
 campuri operatorii, material de sutura, ace de sutura, lame de bisturiu

51. Apele de gura in reducerea transmiterii infectiilor.

Utilizarea apelor de gura antimicrobiene inainte de orice interventie stomatologica are rolul de a reduce
numarul de microorganisme pe care pacientul le poate elimina sub forma de aerosoli sau picaturi care sunt
14
forme de transmitere a microorganismelor ce faciliteaza contaminarea personalului medical sau
echipamentele, aparatura si suprafetele din cabinetul stomatologic. Clatirea gurii cu astfel de ape poate
reduce numarul de microorganisme introduse in circuitul sangvin al pacientului in cursul interventiilor
invazive. Instrumentarul rotativ, aparatele de detartraj si seringile de apa/aer creaza un spary vizibil ce contine
in principal particule mari de apa, saliva, sange, microorganisme si alte detritusuri. Acest spray poate contine
si aerosoli care constau in particule cu diametru sub 10 microni necesita pt generare o cantitate semnificativa
de energie. Clatirea cu ape de gura cu efect antimicrobian prelungit reduce nivelul de microorganisme orale
generate in timpul procedurilor stomatologice cu instrumentar rotativ. Clatirea este benefica inainte de
proceduri ce utilizeaza cupe de profilaxie sau aparate de detartraj ultrasonic deoarece diga nu poate fi
utilizata pt a limita producerea de aerosoli si stropirea. Clatirea cu ape de gura cu efect antimicrobian
prelungit are un rol limitat in reducerea numarului de microorganisme in bacteriemiile induse de cauze
dentare si asigura un suport limitat ca adjuvant la pacientii cu risc crescut de endocardita bacteriana.

52. Clasificarea manoperelor stomatologice in functie de nivelul de risc.

 nivel de risc ridicat- orice manopera invaziva submucozala realizata cu instrumentar ascutit, actionat
manual sau care intereseaza structuri osoase anfractuase in zone cu acces sau vizibilitate
redusa(interventii de mica si mare chirurgie OMF sau implantologie, interventii de urgenta pe pacienti
necooperanti)
 risc variabil (1,2) -manopere stomatologice uzuale, extractii de rutina, interventii periodontale
 risc redus -consultatie, palpare a tegumentelor intacte, examinare intraorala, realizarea de anestezii locale

53. Controlul infectiilor lucrarilor protetice.

Lucrarile protetice si articolele utilizate in realizarea lor( amprente linguri inregistrari de ocluzie) trebuie
considerate ca potential contaminate in urma contactului direct al acestora cu pacientul si de aceea este
indicat ca manipularea si prelucrarea acestor articole sa se faca aplicand precautii standard. Toate lucrarile
protetice si ortodontice trebuie sa fie curatate de sange saliva si alte detritusuri prin clatire cu jet difuz de apa
si dezinfectate cu un dezinfectant de nivel intermediar iar inainte de iesirea din laborator sa fie clatite atent.
Agentul de dezinfectare ales nu trebuie sa aiba efect asupra stabilitatii dimensionale a materialelor de
amprenta si trebuie sa actioneze intr-un timp rezonabil (15-30 min).Pt dezinfectarea pp-zisa :
 amprentele si inregistrarile de ocluzie in ceara pot fi introduse in solutie de hipoclorit 1% si lasate in
contact pt perioade de 10-30 min urmand ca inainte de utilizarare sa fie clatite abundent cu un jet difuz de
apa
 modelele turnate din gips pot fi introduse in hipoclorit de sodiu 5.25% pt o ora sau glutaraldehida 0.13% pt
30 de min

54. Controlul infectiilor in pregatirea expunerii radiologice.

Precautiuni universale:
 elemente de protectie personala
 sterilizarea echipamentului folosit
 dezinfectarea suprafetelor si a aparaturii
 utilizarea de tehnici aseptice de lucru inainte, in timpul si dupa expunerea senzorului
Pregatirea cabinetului radiologic:
 dupa o spalare corespunzatoare a mainilor se pun manusi menajere
 se dezinfecteaza scaunul dentar tubul si cilindrul radiologic, butonul de activare si intrerupatorul de putere
al aparatului dupa tehnica SWS
 se aplica elemente de bariera fizica de unica folosinta
 se indeparteaza manusile si se realizeaza igiena corespunzatoare a mainilor
 se aduc si se aseaza pe un camp steril toate elementele sterile necesare pt realizarea expunerii radiologice,
bloc de ocluzie, sisteme port senzor , rulouri de vata, filme dentare si un recipient din plastic
 se aseaza pacinetul in scaun echipat cu sort de plumb si guler tiroidian de protectie
 se sapala mainile si se aplica manusi de consultatie, ochelari masca

15
 se realizeaza expunerea radiologica

55. Protocolul general de control al infectiilor inainte de tratamentul pacientului.

 Inainte de tratament lasati sa functioneze in gol sursele de apa ale aparatului dentar pt cateva minute
 folositi bariere fizice pt a preveni contaminarea si proceduri de dezinfectare ( de sus in jos) pt suprafetele
de mediu din cabinet intre 2 sedinte de tratament
 dezinfectati lucrarile protetice primite de la laborator
 obtineti istoricul medical al pacientului
 pregatiti din timp aparatura sau echipamentele medicale pe care le veti utiliza in functie de specifiul
cazului clinic
 alegeti instrumentarul necesar pt consultatie inainte de punerea manusilor
 nu atingeti pacientul care trebuie sa fie examinat
 daca este necesara modificarea pozitiei pacientului pt ca medicul sa aiba o mai buna vizibilitate solicitati
acest lucru verbal fara a atinge pacientul

56. Protocolul general de control al infectiilor in timpul tratamentului.

 tratati toti pacientii ca potential infectati
 utilizati echipament individual de protectie
 purtati elemente de protectie oculara sau tehnci de bariera cand se anticipeaza contactul cu fluidele
corporale sau membranele mucoase ale pacientilor
 evitati in timpul consultatiei atingerea ochelarilor de protectie a mastilor sau a scuturilor faciale
 utilizati articole de unica folosinta ori de cate ori este posibil
 folositi manusi de unica folosinta in camera obscura pt a manipula filmele radiologice
 inlocuiti masca daca se umezeste de la respiratie sau daca este vizibil patata sau contaminata
 reduceti la minim formarea de jeturi de picaturi si evitati stropirea
 realizati izolarea dintilor prin metoda cu diga
 protejati mainile
 evitati lezarea cu intrument ascutit

57. Protocolul general de control al infectiilor dupa tratamentul pacientului.

 utilizati manusi menajere si echipament de protectie individual pt decontaminarea instrumentarului
aparaturii si a suprafetelor din cabinetul stomatologic
 curatati si dezinfectati instrumentarul stomatologic cu atentie
 sterilizati instrumentele
 decontaminati piesele de mana si evacuati lichidele stagnate in tubulatura de apa, lasati sa functioneze in
gol pisele de mana, uniturile, seringile de apa/aer pt 2-3 min la inceputul fiecarei zi si 20-30 de sec intre
sedintele de tratament ale pacientilor
 manipulati cu grija instrumentarul ascutit de unica folosinta
 decontaminati suprafetele de mediu
 decontaminati articolele protetice
 procesati in mod corespunzator detritusurile contaminate

16
 COMPLEXUL PULPO – DENTINAR

58. Din ce este format complexul pulpo-dentinar si care sunt caracteristicile acestuia.
Complexul pulpo-dentinar este format din :
o Dentina – tesut mineralizat de origine mezenchimala care este supus unor permanente restructurari atata
timp cat dintele isi pastreaza vitalitatea
o Pulpa dentara – tesut conjunctiv lax care deriva din papila mezenchimala si care are o structura
asemanatoare ce aceea a celorlalte tesuturi conjunctive ale organismului; este delimitata la exterior de
dentina si comunica prin zona apicala cu economia generala a organismului
Caracteristici :
 Pulpa dentara este adapostita intr-o cavitate cu pereti rigizi, inextensibili
 Circulatia este de tip terminal
 Sistem nervos bine reprezentat
Pulpa dentara este caracterizata printr-o labilitate structurala, in contextul legaturii sale morfofunctionale cu
dentina

59. Functiile tesutului pulpar.

- Formativa – formarea dentinei primare, secundare si de reactie de catre odontoblastii embrionari
- De aparare – formarea dentinei de reparatie de catre odontoblastii de inlocuire
- Defensiva – la actiunea factorilor chimici, mecanici, electrici, bacterieni
- Mentinerea structurii si functionalitatii normale a dentinei si a tesutului pulpar
- De nutritie – este asigurata de limfa dentinara prezenta in canaliculele dentinare
- Neurosenzoriala – transmiterea informatiei dureroase la nivel central, in urma unor agresiuni patologice
(carii, abraziuni, eroziuni) sau iatrogene (indepartarea tesuturilor alterate, prepararea dd in scop protetic)
- Supravegherea imunitara a tesutului pulpar

60. Care sunt celulele pulpei dentare.

Pulpa dentara prezinta celule dispersate intr-o matrice extracelulara hidratata. Sunt in cantitate mai mare
la dd proaspat erupti si sunt considerate nediferentiate sau imature, dar cu potential de diferentiere in celule
“odontoblast-like” sau odontoblasti de inlocuire. Celulele pulpei dentare sunt :
 Celule dentinogenetice – odontoblasti primari, celulele fiice nonodontoblastice din zona “bogat celulara” a
regiunii pulpare periferice, cu proprietati dentinogenetice
 Celulele de baza ale tesutului pulpar :
 Nutritive – fibroblastii zonei pulpare centrale
 Senzoriale – celulele neuronale, celule asociate fibrelor nervoase mielinice si amielinice
 Celule asociate vascularizatiei – celule endoteliale, pericite
 Celule de aparare – dendritice, macrofage, limfocite T
 Celule mezenchimale nediferentiate

61. Structura zonei periferice, celulele odontoblaste.

Zona periferica este divizata in 3 zone :
 Zona periferica, a celulelor odontoblaste
 Zona subodontoblastica acelulara numita si stratul acelular Weil
 Zona bogat celulara numita stratul subodontoblastic Hohl
Zona periferica, a celulelor odontoblaste :
 Formata din celule odontoblaste, inalt diferentiate, responsabile de formarea dentinei, incepand cu
dentina embrionara si post natala si continuand cu reparatia sa atata timp cat organul pulpar isi mentine
vitalitatea
 Odontoblastii au un aranjament, o distributie si o forma care difera in functie de regiunea pulpara in care
se afla
17
 In zona pulpei coronare sunt pluristratificati, au un corp celular de forma alungita, cilindrica, piriforma, cu
nucleu mare situat bazal in canalul radicular.
 Pe masura ce se apropie de zona apicala aspectul pluristratificat este mai sarac, celulele odontoblaste sunt
mai putine, mai scurte, cubice sau plate, cu nucleu central
 In partea bazala a celulei odontoblaste se afla un nucleu ovalar si in interiorul citoplasmei celulare exista
organite celulare bogate reprezentate care demonstreaza activitatea sa secretorie

62. Functiile odontoblastului.

a) Functia secretorie
 secreta subst pe care le elimina prin peretele membranei celulare
 enzime necesare pr de mineralizare (fosfataza alcalina si acida)
 enzime necesare pr metabolice (ale glicolizei anaerobe, ale ciclului Krebs)
 componente ale substantei fundamentale (aa, ioni minerali, lipide, ac hialuronic, ac condroitinsulfuric)
 componente care participa la formarea colagenului dentinar si a predentinei (precolagen)
b) Functia senzoriala
 Celula odontoblastica nu este o celula nervoasa
 Corpul celular si prelungirile odontoblastice sunt in contact cu terminatiile nervoase, receptori pt
transmiterea durerii
 Cand cel odontoblaste sunt lezate sau iritate, ele vor produce stimuli care sunt perceputi de
terminatiile nervoase libere
 Un astfel de stimul va det eliberarea de catre odontoblast a unei substante neurotransmitatoare
 Un alt tip de stimul poate fi deformarea mecanica a odontoblastului care actioneaza prin
transformarea energiei mecanice in diferenta de potential
 Odontoblastul cu prelungirile sale si fibrele nervoase Aδ pot fi considerate ca formand o “capsula
senzoriala periferica pulpo-dentinara” deoarece invelesc complet la periferie organul pulpar si se
distribuie in dentina prin canaliculele dentinare pana la jonctiunea amelo-dentinara
c) Functia dentinogenetica
 Odontoblasti primari care apar cu formarea mugurelui dentar
 Odontoblasti secundari de inlocuire sau odontoblasti din generatia a 2-a
 Au originea in celulele fiice provenite din ultima diviziune a preodontoblastilor prezenti in
zona subodontoblastica
 Din diferentierea celulelor nespecifice de la nivelul pulpei dentare (celule mezenchimale
nediferentiate, fibroblasti, pericite)

63. Zona subodontoblastica acelulara (stratul Weil).

Este o zona situata imediat sub cea a celulelor odontoblaste, este sarac celulara si este prezenta mai
ales la nivelul coarnelor pulpare.
Aceasta zona contine :
 Prelungiri citoplasmatice ramificate emise de celulele situate in zona pulpara subiancenta
 O mare parte din plexul capilar subodontoblastic– capilare patrund pana la startul celulelor
odontoblaste
 Ramurile terminale ale fibrelor nervoase senzitive si autonome (plexul Raschow) – ramurile terminale
ajung pana in canaliculele dentinare
 Plexul fibrilar format din fibre Koff, care sunt fibre de reticulina mai groase

64. Zona bogat celulara (stratul Hohl).

Este un strat de grosime mica, bogat in celule – fibroblaste, celulele mezenchimale nediferentiate,
histociti si celule dendritice care asigura supravegherea imunitara a tesutului pulpar. Aceasta zona este
traversata de fibre nervoase amielinice si vase sanguine capilare. Pe fata sa interna, acest strat se continua cu
parenchimul pulpar central.

18
 Celulele din acest strat au o forma rotunjita sau ovalara si prezinta prelungiri citoplasmatice care pot
stabili contacte membranare cu celule odontoblaste (jonctiuni comunicante).
In stratul subodontoblastic Hohl exista celule fiice nonodontoblastice produse in cursul celei de-a doua
mitoze a preodontoblastilor. Aceste celule nu dau nastere la odontoblasti deoarece se gasesc la distanta de
membrana bazala. Atunci cand odontoblastii primari sunt distrusi ce urmare a unei agresiuni vor da nastere
unor odontoblasti de inlocuire, acestia fiind responsabili de formarea dentinei de reparatie cu aparitia
fenomenului de cicatrizare a tesutului pulpar.

65. Regiunea pulpara centrala – continut.

 Fibroblaste
 Celule mezenchimale nediferentiate
 Celule imunocompetente
 Fibre pulpare
 Substanta fundamentala
 Vase de sange
 Fibre nervoase

66. Fibroblastele si celulele mezenchimale nediferentiate ale regiunii pulpare centrale.

Fibroblastele :
 Au aspect fusiform sau spinos
 Sunt nepolarizate si contin o cantitate mare de organite celulare implicate in sinteza proteica
 In pulpa tanara sunt celule foarte active; au o bogata activitate de sinteza, fiind prezente in intreg
tesutul pulpar, distribuite neuniform in substanta fundamentala
 O data cu inaintarea in varsta sunt inlocuite cu fibrocite – celule fibroblaste aflate in repaus – de aspect
turtit, ovoid sau rotund, cu activitate metabolica redusa
 Principala functie este de elaborare si remaniere a matricei extracelulare a pulpei dentare prin sinteza
de precursori ai mucopolizaharidelor si a colagenului
 Au capacitatea de a se modifica si de a forma tesuturi dure
 Tesutul mineral produs seamana cu un calus osos cicatricial decat cu dentina
 Dupa aplicarea unui coafaj direct, pot forma un tesut osteodentinar mai putin structurat
 Se pot diferentia in celule de inlocuire a odontoblastilor
Celulele mezenchimale nediferentiate :
 Sunt precursori ai celulelor diferentiate ale tesutului conjunctiv pulpar
 Localizate intotdeauna in apropierea vaselor sanguine
 Au forma poliedrica cu nucleu central voluminos, citoplasma abundenta si prelungiri citoplasmatice
periferice
 In functie de stimulii care actioneaza asupra tesutului pulpar aceste celule se pot diferentia in
odontoblaste sau fibroblaste
 Cu inaintarea in varsta nr acestora descreste si se reduce potentialul de generare al tesutului pulpar

67. Care sunt celulele imunocompetente ale zonei pulpare centrale si rolurile acestora.
 Celulele dendritice
 sunt celule de talie mare, care prezinta minim 3 prelungiri citoplasmatice numite dendrite;
 sunt concentrate in jurul vaselor sanguine;
 au rolul de a captura antigenele proteice straine intr-o maniera non-specifica;
 nr lor creste in inflamatia pulpara si pot avea rol in procesele de reparatie pulpara
 Celulele macrofage
 sunt celule de talie mare, rotunde, ovalare sau stelate, localizate in zonele perivasculare;
 in pulpa normala sunt implicate in eliminarea celulelor moarte prin fenomenul de apoptoza;
 in inflamatia pulpara au rolul de eliminare a bacteriilor si interactioneaza cu alte celule inflamatorii
precum limfocitele T;

19
 pot lua aspecte morfologice diferite precum histocitele, celule care intervin in apararea pulpei
dentare prin fagocitare de hematii degenerate, fragmente celulare dezintegrate si corpi straini, dar
au si rol in elaborarea proteinelor necesare sintezei fundamentale pulpare si a fibrelor conjunctive
 Limfocitele T
 Din limfocite deriva plasmocitele, celule ovalare sau rotunde, cu nucleu excentric
 Au rol in sinteza anticorpilor in cursul proceselor inflamatorii pulpare

68. Fibrele pulpare.

Sunt fibre conjunctive de 3 tipuri :
 Fibre de colagen :
- Sunt cele mai numeroase
- Sunt elaborate de fibroblasti
- In pulpa dentara se gasesc mai ales in fibre de colagen de tip I si III
- Sunt prezente in spatiile intercelulare sub forma de filamente izolate sau in fascicule asociate axelor
vasculare in pulpa matura
- Nr lor creste o data cu inaintarea in varsta in paralel cu scaderea nr de celule = fibroza pulpara
 Fibrele de reticulina :
- Sunt asociate pretilor vasculari in jurul carora formeaza o retea
- Fibrele Korff din stratul acelular Weil sunt formate din asocierea mai multor fibre de reticulina, au un
traiect ondulat, trec prin stratul de celule odontoblaste pt a patrunde in canaliculele dentinare unde
insotesc prelungirea Tomes, fiind paralele cu acestea. Aici se transforma in fibre de colagen
 Fibre de oxitalani
- Se gasesc dispersate in tesutul pulpar
- In cantitati mai mici decat fibrele de colagen si reticulina
- Nu sufera modificari in raport cu varsta

69. Caracteristicile vaselor sanguine pulpare.

- Diametru foarte mic
- Pereti subtiri cu structura delicata
- Arteriolele au 3 straturi
 Adventice – tunica externa, formata de colagen
 Medie – formata din celule musculare dispuse circular
 Intima – tunica intrna, formata din celule endoteliale
- Vasele capilare au un endoteliu inconjurat de un singur strat de celule endoteliale turtite, asezate pe o
membrana bazala formata din fibre de reticulina si rare fibre colagen
- Venulele au :
 Adventice – inconstanta sau absenta
 Medie – foarte subtire
 Intima – celule endoteliale aplatizate

70. Inervatia pulpei dentare.

Inervatia pulpei este foarte bogata. Fibrele nervoase mielinice si amielinice patrund in nr mare in
tesutul pulpar prin foramen apical principal si prin foramenele accesorii.
Fibrele senzitive provin din ramurile maxilare si mandibulare ale nervului trigemen. Fibrele simpatice
cu rol in vasomotricitate au originea in ganglionul simpatic cervical superior. In pulpa se mai gasesc celule
neuronale cu functii necunoscute.
Primele fibre nervoase ajung in pulpa dentara in momentul debutului amelo si dentinogenezei.
Reteaua nervoasa ramane imatura pe perioada de formare a dintelui si se stabilizeaza in momentul in care
dintele erupt are contacte dento-dentare si se stabilesc relatiile ocluzale.
Fibrele senzitive se ramifica la nivel apical in doua categorii de fibre: unele pt inervatia parodontiului si
altele pentru inervatia endodontica.
20
 Fibrele nervoase se grupeaza in centrul pulpei radiculare unde formeaza fascicule in vecinatatea
vaselor sanguine. In camera pulpara fasciculele se ramifica in nervi cuspidieni si se termina in stratul acelular
Weill sub forma plexului Raschkow. Fibrele senzitive mielinice isi pierd teaca de mielina spre periferia pulpei,
astfel incat plexul lui Raschkow este format din fibre amielinice.
In dintele matur proportia de fibre nervoase intratubulare este variabila, fiind maxima in dentina
situata in dreptul coarnelor pulpare. Regiunea cervicala si radiculara sunt mai putin inervate iar dentina
interradiculara si dentina tertiara nu contin fibre nervoase. Terminatiile nervoase situate in vecinatatea
vaselor sanguine, cele din plexul Raschkow si din tubulii dentinari sunt perlate.

71. Tipurile de fibre nervoase de la nivelul pulpei dentare si functiile acestora.

 Fibrele de tip C
 Sunt fibre amielinice care conduc impulsurile nervoase pt durere
 Reprezinta 70-90% din fibrele nervoase ale dd temporari si definitivi
 Au un prag de excitabilitate ridicat si viteza de conducere lenta
 Sunt fibre chimio si termosensibile care transmit durerea protopatica
 In inflamatia pulpara elibereaza neuromediatori responsabili de inflamatia neurogena a pulpei, in
principal substanta P cu efect vasodilatator, somatostatine cu efect vasodilatator
 Fibrele nervoase de tip Aδ
 Au un prag de excitabilitate mai scazut si viteza de conducere mai rapida
 Sunt la originea durerii acute, epicritice, esential dentinara, declansata de uscare, actiunea
intrumentarului rotativ supra dentinei si par a fi stimulate de deplasarea fluidului dentinar
 Sunt inplicate in trasnsmiterea durerii.
 Fibrele de tip Aβ
 Au o viteza de conducere foarte rapida
 Sunt implicate in transmiterea sensibilitatii tactile si proprioceptive
 Pot fi implicate si in perceptia sensibilitatii nedureroase determinata de exemplu de stimularea
dentara de mica intensitate de tip vibratoriu.

72. Tipuri de dentina.

Exista mai multe tipuri de dintina :
 Dentina periferica
 La nivel coronar – matricea dentinara depusa de odontoblastii nepolarizati, fara canalicule dentinare si
fara prelungiri ale acestora; este un strat hipomineralizat
 La nivel radicular – strat hialin, fara canalicule, care coexista cu atratul granulat Tomes situat intern
 Dentina circumpulpara
 Dentina primara – formata de odontoblastii polarizati prin transformarea predentinei in dentina odata
cu intrarea in functie a dintelui pe arcada
 Dentina secundara – se produce pe toata durata vietii dintelui pe arcada
 Dentina tertiara – se produce atunci cand apar agresiuni asupra tesutului pulpar si cuprinde doua tipuri
de dentina: dentina de reactie si dentina de reparatie.

73. Dentina de reactie.

Este produsa de odontoblastii diferentiati in cursul dezvoltarii germenenului dentar. Apare ca raspuns
la stimuli de intensitate mica, putin profunzi, cu evolutie cronica la nivelul jonctiunii amelo-dentinare. Dupa
localizarea depozitului de dentina tertiara exista doua tipuri :
 Dentina de reactie sclerotica (DRS) – formata prin depunere de dentina pe peretii interni ai
canaliculelor dentinare. Celulele odontoblaste elibereaza factori de crestere TGFβ in interiorul tubilor
dentinari. Prezenta lor determina acumularea si migrarea limfei dentinare in directia peretilor
dentinari cu stimularea colagenului. Tesutul pulpar raspunde prin depunere de depozite de dentina de
reactie in interiorul tubilor dentinari afectati determinand reducerea sau chiar obliterarea lumenului
canalicular. Aceasta dentina este rezultatul cresterii pr normal de formare al dentinei peritubulare.

21
 Porozitatea dentinei scade si creste duritatea ei. Are un aspect translucid ca o consecinta a obliterarii
canaliculelor dentinare cu saruri de calciu. Acest pr este diferit de calcificarea intratubulara datorita
precipitarii cristalelor de hidroxiapatita.
 Dentina de reactie peritubulara (DRP) – apare la interfata dentina-pulpa prin exacerbarea pr de
dentinogeneza ca urmare a maririi depozitelor de predentina. Este produsa de odontoblasti si, spre
deosebire de dentina secundara regulata care apare pe toata suprafata camerei pulpare, aceasta are
un aspect neregulat si apare in zone restranse ale camerei pulpare, in care actioneaza stimulii iritativi.
Este rezultatul accelerarii sintezei de colagen tip I si a activitatii enzimatice la nivelul celulelor
odontoblaste, care vor permite eliberarea de fosfati si produc energia necesara unei mineralizari
rapide a dentinei nou depuse.
In urma actiunii terapeutice a unor substante medicamentoase utilizate in tratamentul plagii dentinare
(coafaj) s-a observat aparitia dentinei de reactie, care este dependenta de profunzimea cavitatii si de distanta
de difuziune dintre cavitatea de odontoblasti. Cu cat cavitatea este mai profunda si distanta de difuziune este
mai mica cu atat depunerea de dentina de reactie este mai importanta si distanta de difuziune mai mare
limiteaza grosimea stratului de dentina de reactie.

74. Dentina de reparatie.

Apare atunci cand asupra pulpei actioneaza un stimul puternic cum ar fi trecerea de la o evolutie
cronica a unui pr carios la evolutie acuta, accelerata, activa. Se produce distrugerea dentinei de reactie
sclerotica, care reprezinta o bariera in calea evolutiei pr carios si apar semne de suferinta a odontoblastilor
primari – afectarea organitelor celulare, largirea spatiilor interodontoblastice si necroza lor.
Daca degradarea tesutului pulpar nu este completa, aceasta va reactiona prin depunerea de dentina
de reparatie care va avea un rol de bariera dentinara. Pentru ca dentina de reparatie sa apara trebuie ca pulpa
sa nu prezinte reactii inflamatorii severe si tesutul pulpar sa aiba un aspect caracteristic unei pulpe tinere,
reactive, cu un nr suficient de celule si vascularizatie adecvata.
Daca odontoblastii primari sunt distrusi se vor diferentia celule odontoblaste noi rezultate din zona
subodontoblastica Hohl si prin diviziunea si migrare spre zona de necroza se diferentiaza in odontoblasti de
inlocuire sau odontoblasti de generatia a-2-a.
Aceste celule pot proveni din :
 Celule odontoblaste fiice, provenite din ultima diviziune a perodontoblastilor, prezente in
stratul subodontoblastic Hohl
 Ca urmare a nediferentierii unor celule pulpare nediferentiate – celule mezenchimale
nediferentiate, fibroblasti sau pericite.
Prezenta fibrodentinei este o conditie necesara pentru diferentierea odontoblastelor de inlocuire si
formarea dentinei de reparatie tubulara, ea avand rolul in fixarea factorilor de crestere necesari
nediferentierii odontoblastilor de inlocuire.

22
75. Modificari pulpare determinate de senescenta.
Seenescenta reprezinta fenomenul de imbatranire a tesuturilor. Pulpa dentara prezinta si ea
fenomenul de senescenta care determina anumite modificari la nivelul structurilor acesteia.
- Reducerea volumului pulpar ca urmare a formarii continue a dentinei secundare fiziologice cu
reducerea volumului camerei pulpare si canalelor radiculare. In conditiile unei activitati normale a
pulpei dentare, depunerea de dentina este continua si neuniforma iar localizarea ei depinde de
cauza care determina depunerea de dentina. Dentina secundara functionala se depune in special la
nivelul plafonului si planseului pulpar. In situatii deosebite se poate depune dentina de reactie sau
de reparatie in zonele cele mai apropiate de locul de actiune al factorului cauzal. Indiferent de tipul
dentinei, aceasta determina diminuarea volumului camerei pulpare care este formata din pereti
rigizi si inextensibili si astfel pulpa este supusa unei compresiuni care determina modificari de tip
atrofic la celelalte elemente structurale ale pulpei dentare
- Diminuarea ne de odontoblasti care, odata cu inaintarea in varsta isi micsoreaza nr de organite
celulare. Stratul odontoblastic are grosime redusa, cu aspect dezordonat iar capacitatea
functionala redusa face ca produsele lor metabolice sa fie imperfecte, dezorganizate. Imbatranirea
odontoblastilor este accentuata si de disparitia retelei capilare perifierice si de deficitul de aport de
metaboliti. Produsele odontoblaste se mineralizeaza si apare micsorarea spatiului
periodontoblastic
- Nr fibroblastilor este diminuat ca urmare a apoptozei iar fibroblastii restanti se transforma
progreseiv in fibrocite, celule in repaus caracterizate printr-un nr redus de organite celulare.
Cantitatea de citoplasma diminua. Tesutul pulpar va fi paucicelular.

23
 DUREREA DENTINARA

76. Caracteristici generale ale durerii dentinare.

Prevalenta durerii dentinare :
 Apare la 8-30% din populatia adulta
 Mai frecvent intre 25-50 ani, cu frecventa mai mare la 30 ani
 Mai frecvent la femei
 Pacientii cu parodontopatie prezinta hiperestezie dentinara de colet in 72-98% din cazuri
Dd afectati :
 Pot aparea la toti dd, mai frecvent la cei situati in zona de curbura a arcadelor dentare (C si PM)
 Incidenta crescuta pe hemiarcada opusa mainii cu care se face periajul
 Cel mai frecvent implicate – fetele vestibulare si cervicale ale dd

77. Substratul morfologic al durerii detinare.

Este reprezentat de plaga dentinara expusa direct mediului bucal precum si caracteristicile morfologice ale
acesteia.
Factorii etiologice care pot determina durerri dentinare sunt:
-caria dentara si tratamentul
-slefuire unor dintii
-traumatisme in smalt si dentina
-leziunii de uzura dentara
-albirea a dintilor

dentina expusa direct la stimuli externi are o structura caracteristica,determina de prezenta cancliculilor
dentinare care au rol esential in mecanism de producerea a dureri

78. Structura canaliculelor dentinare.

 Grosime de 1-2 μ diametru
 Lungime 2,5-3,5 mm
 Pereti formati dintr-un strat puternic mineralizat – dentina pericanaliculara

‫להוסיף‬
79. Implicatiile clinice ale variatiilor structurale ale dentinei pericanaliculare.
a) Prepararea unei cavitati profunde pe un dinte la un pacient tanar va compromite mai mult
material citoplasmatic decat dentina mineralizata. In cazul preparatiilor realizate la turatie inalta apare
fenomenul de absorbtie al nucleilor odontoblastilor in lumenul canaliculului (prin efectul de pompa exercitat
de freza in rotatie asupra suprafetei cu care se afla in contact)
b) Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare va determina o scadere a conductantei fluidului
tisular la nivel dentinar, avand drept consecinta directa o predispozitie mai redusa spre fenomenele de
hipersensibilitate
c) Obliterarea lumenului canaliculelor determina modificarea adeziunii prin :
 Reactie diferita la demineralizarea acida – necesita un timp mai mare pt a obtine aceeasi forta de
adeziune
 Grade de umectare diferite fata de dentina normala – determina o penetrare mai grea a rasinii (strat
hibrid deficitar)
d) Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare afecteaza gradul de permeabilitate dentinara,
ceea ce va influenta extinderea raspunsului pulpar. Prin acelasi fenomen este blocata si reactia de aparare a
complexului pulpo-dentinar.

In interior canalicule dentinare se gasesc: ‫להוסיף‬

24
80. Teoria neurofiziologica.
Sustine stimularea prin excitatie directa a fibrelor nervoase amielinice din canaliculele dentinare.
Limite :
 Imposibilitatea explicarii durerii la nivelul dentinei periferice (fibrele nervoase nu se extind pe mai mult de
100μ in tubulii dentinari). Doar stimularea indirecta ar putea explica aparitia durerii in acest loc (atunci cand
este stimulata pulpa dentara sau dentina circumpulpara)

81. Teoria odontoblastului receptor.

Odontoblastul, prin fibra Tomes, ar primi si transmite impulsul senzitiv pana la fibrele nervoase din pulpa
dentara, comportandu-se ca un receptor neurosenzorial.
Limite :
 Odontoblastul are origine embriologica diferita de celula nervoasa
 Fibra Tomes nu se intinde pe intreaga lungime a canaliculului
 In situatii in care fibra odontoblastica a disparut, durerea dentinara se mentine, atata timp cat
canaliculele dentinare se mentin deschise.

82. Teoria hidrodinamica.

- Principala cauza a durerii dentinare o constituie deplasarea rapida a lichidului interstitial intracanalar spre
exteriorul sau interiorul tubilor dentinari ca urmare a variatiilor de presiune determinate de diversi stimuli.
Acestia pot fi tactili, termici, osmotici si determina miscarea lichidului interstitial intracanalar cu o viteza de
2-3mm/sec, miscare susceptibila de a genera durerea
- Aceasta miscare stimuleaza fibrele nervoase
- Se bazeaza pe principiile capilaritatii
Argumente in favoarea aceste teorii :
 In momentul instrumentarii dentinei, tubulii dentinari sunt expusi, deschisi, iar fluidul
prezinta o curgere discreta spre capatul deschis
 Aplicarea unei hartii absorbante pe plaga dentinara determina un efect de curgere si
aparitia durerii
 Stimuli reci, tactili, osmotici determina un flux spre exterior al lichidului intracanalar.
Majoritatea pacientilor se plang de sensibilitate la rece (initial contractie, apoi deplasarea fluidului spre ext)

83. Factorii de care depinde aparitia dureii dentinare.

Durerea dentinara este determinata de factori ce actioneaza asupra excitabilitatii si conductabilitatii
nervoase. Durerea poate fi influentata de :
o Factori somatici :
 Infectii
 Surmenaj
 Afectiuni nervoase
 Starea de stress
o Factori psihici – in stari de depresie sau anxietate
o Perioada fiziologica – menstruatie, sarcina, menopauza
o Starea de convalescenta dupa afectiuni generale severe (anemii, avitaminoze, boli infecto-contagioase)
Influenta acestor factori are efect mai evident in cazul hiperesteziei dentinare. In afectiuni generale
durerea este temporara, determinata de reducerea pragului dureros.
‫להוסיף‬
84. Hipersensibilitatea dentinara – etiologie, manifestari clinice.
Etiologie: modificari anatomice bruste, brutale (un permit adaptarea pulpara)
 Traumatisme dentinare cu denudarea dentinei
 Interventii chirurgicale parodontale
 Manopere terapeutice :
 Prepararea de cavitati

25
  Prepararea de bonturi
Manifestari (semne) clinice :
- Localizata, tranzitorie
- Provocata de agenti fizici, chimici
- Limitata de perioada actiunii excitantului
- Intensitate mica, moderata
- Reproductibila prin stimulare adecvata
- Absenta sau redusa la stimulare mecanica
- Are tendinta de remisiune chiar fara tratament

85. Hipersensibilitatea postoperatorie – manifestari clinice.

 Este o entitate aparte in cadrul categoriilor hipersensibilitatii
 Apare dupa realizarea unui tratament restaurator aparent corect
 Apare in special dupa restaurari realizate cu materiale compozite
 Are incidenta crescuta
 Prezinta dificultati de tratament
Semne clinice:
-obiective:obturatia coronara din material compozit aparent corect realizat
-subiective:sensibilitate sau chier durere la aplicare de stimuli fizici(cald,rece) sau chimice (dulce)
-apare aproape imediat post operator si se mentine la cateva saptamani pana la cateca luni

86. Mecanisme de aparitie a hipersensibilitatii postoperatorii.

1. Uscarea excesiva a plagii dentinare
 Prin utilizarea spray-ului de aer in vederea uscarii plagii se produce distensie adiabata la nivelul suprafetei
dentinare cu evaporarea de limfa dentinara si consecutiv se produce deplasarea fluidului intracanalicular
 In a 2-a etapa, dupa aplicarea rasinii de bonding, aceasta va fi polimerizata si va suferi o contractie ce se va
supraadauga deplasarii lichidiene extinse din etapa precedenta
2. Prin infiltratie marginala
 In cazul in care realizarea adeziunii obturatiei la peretii dentinari a fost deificitara prin :
 Uscare incompleta sau excesiva
 Contaminarea plagii cu saliva
 Gravare acida deficitara
 In cazul compozitului microspatiul rezultat nu se va micsora in timp ca la amalgam, din contra
 Existenta acestui microspatiu un este evidenta in prima perioada a existentei obturatiei, iar daca cavitatea a
fost preparata retentiv si materialul se mentine prin retentie mecanica, nu estista semne clinice obiective
initiale asupra acestei deficiente
3. Prin microfisuri in smaltul adiacent obturatiei
Aparitia microfisurilor se poate datora :
 Erori in etapa de preparare a cavitatii
 Captusirea deficitara a marginilor de smalt nesustinute
 Ghidarea gresita a contractiei de polimerizare a materialului, ce va duce la suprasarcina peretelui
expus

87. Hiperestezia dentinara – etiologie, manifestari clinice.

Etiologie :
o Vicii de dezvoltare – 10% - jonctiunea smalt-cement nu se realizeaza
o Expunere de dentina 90% :
 Retractii gingivale
 Chiuretaje, detartraje
 Interventii chirurgicale parodontale
26
  Pierdere de smalt prin
 Abraziuni
 Eroziuni
 Demineralizari
Manifestari (semne)clinice – durere :
- Provocata de agenti fizici, chimici
- Fulguranta initial, apoi intensa, localizata, limitata la perioada actiunii excitantului
- Intensitate crescuta
- Apare mai ales la stimularea mecanica (palpare, periaj, masticatie)
- Are caracter afectiv deosebit
- Are tendinta la agravare (inflamatie pulpara acuta)
-stimuli durerosi care determina hiperstazia dentinare sunt:
*trermici: cald rece
*chimic:dulce,acide
*mecanici:periaj,frictiunea crosetelor,palpare cu sonda,masticatia alimente dure
*osmotici:solutii saline,glucozate

Hipersensibilitatea si hiperestezia pot coexista in :

 Carii de colet cu evolutie lenta
- hipersensibilitate in interiorul cavitatii
- hiperestezie la JSC si JSD
 Carii incipiente cu demineralizare
- hipersensibilitate in zonele profunde
- hiperestezie in zonele de demineralizare superficiale
 Bonturi coronare slefuite si neprotejate – hipersensibilitate initial, apoi hiperestezie
 Cavitati preparate si obturate provizoriu (protejate) incorect – hipersensibilitate initial, apoi
hiperestezie
 87)Diagnosticul diferential al hipersensibilitatii si hiperesteziei dentinare.
Se face cu:
-procesele carioase-durere la rece si la cald ce un dispare o data cu indepartarea excitantului
-fracturi dentare complicate-pune in evidenta orificiul de deschidera acamerei pulpare
-fisuri dentare-dureri in special in timpul masticatiei

*diagnostic diferntial dintre hipersteziei si hipersensibilitatii dentinare:

-in hiperstaz. Durere apar la palpare cu sonda,periaj,actiune la instrumente de manana sau rotativ,masticatie
it timp ce la hipersensibilitate un apar durere in aceasta situati
-in hperestaz. Netratata are tendita de agrava cu aparitiei inflamatie pulpare iar la hipersensibilitate tendinta
spontana de remisiune in timp a dureri sau chier fara tratament
-in hiperstaz. Durere are intensitate mai mare,ce prezinta pacientul o stare de nervositate,iar in
hipersensibilitate durere e de in tensitate redusa sau media,suportabila fara implicati psihica asupra
pacientului

88. Etapele realizarii unui tratament corect al durerii dentinare.

 Dg corect pozitiv si diferential
 Cu alte afectiuni
 Intre cele 2 afectiuni
 Depistarea factorilor etiologici ai afectiunii si indepartarea lor
 Tratament simptomatics efectuat
 De pacient la domiciliu
 De medic in cabinet

27
  Retratarea afectiunii atunci cand este cazul
 Tratament preventiv:periaj,dieta,idiena

89. Tratamentul preventiv al durerii dentinare.

Tratamentul realizat de catre medic :
 Utilizarea cu blandete a instrumentarelor de detartraj
 Utilizarea agentilor de densibilizare dupa interventii terapeutice
 Plasarea corecta a restaurarilor
 Desensibilizarea dd dupa folosirea metodelor de albire
 Monitorizarea pacientilor
Tratamentul realizat de catre pacient :
 Tehnici corecte de periaj individual
 Respectarea intructiunilor de utilizare a pastelor de dd desensibilizante
 Periute de dd cu duritate medie
 Periaj dupa consum de alimente si bauturi acide
 Evitarea utilizarii excesive a metodelor de curatare interdentara (scobitori, ata dentara)

90. Tratamentul etiopatogenic al durerii dentinare.

 Corectarea igienei orale defectuase (revelator de placa)
 Controlul placii bacteriene (periaj profesional, detartraj eventual sub anestezie)
 Corectarea igienei orale in exces (leziuni de uzura)
 Controlul atacului acid prin supravegherea consumului de :
- alimente aide (fructe, iaurt, citrice, salate, muraturi)
- bauturi acide (vin, sucuri, cola)
- substante medicamentoase (aspirina, vit C)
 Controlul secretiei salivare (hipo sau asialic indusa de afectiuni ale glandelor salivare sau de utilizarea
unor subst medicamentoase)
 Controlul bulimiei, refluxului gastrointestinal, alcoolismului

91. Tratamentul simptomatic al durerii dentinare.

 La domiciliu de catre pacient
 In cabinet de catre medic :
- cu agentii desensibilizanti
- nespecific
 Restaurarea atunci cand acest lucru este necesar

92. Calitatile agentilor desensibilizanti utilizati in tratamentul durerii dentinare si obiectivele urmarite.
Calitatile agentilor desensibilizanti
 Sa un fie iritant pt pulpa dentara si tesuturile moi
 Sa fie usor de aplicat
 Sa necesite un nr redus de sedinte
 Sa nu modifice culoare dintelui
 Sa nu produca efecte secundare prin cumul cantitativ
 Sa nu interactioneze cu alte subst medicamentoase
 Sa aiba un pret de cost rezonabil
Obiectivele desensibilizarii
 Blocarea sau reducerea diametrului canaliculelor dentinare pt a bloca sau limita deplasarea fluidului
dentinar
 Reducerea excitabilitatii nervoase senzitive la capatul pulpar al canaliculelor dentinare

93. Agentii chimici utilizati in tratamentul durerii dentinare realizat la domiciliu.

28
 Tratamentul efectuat de pacient la domiciliu
- Se pot utiliza : dentifrice, ape de gura, geluri desensibilizante
- Acestea contin urmatoarele substante active:
 Pt desensibilizarea fibrelor nervoase terminale: nitrat de K; clorura de K
 Pt obliterarea tubulilor dentinari: clorura de strontiu; acetat de strontiu; fluoruri, citrat de Na in
gel poliglicoidic

94. Agentii chimici utilizati in tratamentul durerii dentinare realizat in cabinet.

 Oxalati de K, de Al, de Fe
 Compusi de Ca – Ca(OH)2
 Fluoruri : geluri, solutii
 Metode fizice : ionoforeza, adezivi, restaurari cu CIS sau compozi vte
 Terapie cu laser
 Procedee chirurgicale : lambou mucogingival

95. Utilizarea adezivilor in tratamentul durerii dentinare.

Adezivii ca desensibilizanti :
 Aplicarea unor produsi polimerizati pe baza de HEMA ce acopera suprafata hipersensibila cu un strat
fin
 Indicatii :
 Desensibilizarea preparatiilor realizate pentru restaurari directe sau indirecte
 Desensibilizarea bonturilor pregatite pt a primi o piesa protetica, dar si pt a preveni
sensibilitatea ce poate aparea dupa cimentare
 Adezivii dentinari se bazeaza pe realizarea stratului hibrid si sigilarea ermetica a suprafetei dentinare
cu inchiderea canaliculelor dentinare. Cei mai indicati sunt adezivii de ultima generatie fara
dezhidratarea suprafetei dentinare

96. Ionoforeza utilizata in tratamentul durerii dentinare.

 Ionii de F si Na din fluorura de Na 2% sunt dirijati intr-un camp electric si dispusi profund in canaliculele
dentinare
 Se produce obstruarea canaliculelor prin fluorura de Ca formata, care precipita
 Efectul obtinut este temporar, metoda trebuie repetata la cateva luni
 Doza de aplicare 1 mA/min sau 0,5 mA/2 min
 Necesita aparatura speciala si foloseste curent continu redresat de 9V si intensitate de 1 mA

97. Terapia cu laser utilizata in tratamentul durerii dentinare.

Are ca rezultat reducerea nr de canalicule dentinare deschise si micsorarea diametrului acestora.
Dirijarea fascicolului laser trebuie sa tina cont de structura dentinara si de orientarea canaliculelor dentinare
in zona de lucru.
 Actiunea razei laser produce :
 Etapa 1 – evaporarea imediata a componentelor organice din dentina intertubulara
 Etapa 2 – prin cresterea energiei laser dentina peritubulara este topita si canaliculele dentinare
sunt partial obstruate
 Este costisitoare, necesita aparatura si personal calificat
 Are avantajul ca necesita doar o sedinta de tratament
 Laser cu dioda Ga-Al-As care actioneaza prin blocarea depolarizarii nervoase de tip C si obstruarea
canaliculelor dentinar. Are eficacitate 30-100%
 Laser Nd: Yag care inchide canaliculele dentinare, coaguleaza fluidul dentinar reducand
permeabilitatea dentinei
 Laser CO care obstrueaza canaliculele dentinare, in 60-100% din cazuri

29
98. Tratamentul nespecific al durerii dentinare prin restaurari adezive.
Sunt indicate atunci cand hipersensibilitatea este determinata de pierderea de subst dura dentara.
 Permite sigilarea canaliculelor si a suprafetei dentinare producand o ameliorare mai indelungata
 Se reface morfologia dintelui afectat de un pr cu pierdere de subst dura dentara
 Se utilizeaza compozite sau CIS cu vazcozitati variate
 Sunt mai eficiente pe termen lung, dar sunt mai invazive prin necesitatea prepararii substratului dentar

Mtode de tratamente utilizte in trecut:

-badijonari cu formol
-badijonari cu tresiolan
-obturatia provizori a cavitati cervicale
-aplicare de cortoicosteroizi pe zona
-impregnare cu sulfat de cu
-impregnare cu clorura de zn

LEZIUNILE DENTARE

99. Clasificarea leziunilor dentare necarioase.

a) defecte ereditare :
- hipoplazie de smalt
- amelogenesis imperfecta
- dentinogenesis imperfecta
30
 - dens. eragenatus
b) uzura dd :
- eroziune
- abraziune cervicala
- atritie
- abfractie
c) discromii :
- endogene
- exogene
d) traumatismele dd

100. Uzura dentara.

- modificari morfologice corono-radiculare prin pierdere lenta, progresiva, de substanta dura dentara
- cauzele sunt diferite fata de cele ale proceselor carioase sau leziunilor traumatice
- poate fi consecinta evolutiei fiziologice in timp, dar frecventa este provocata de o serie de cauze patologice.
Pentru :
* eroziune : solubilitatea acida exo/endogena
* atritie : uzura suprafetelor in contacte dendo-dentar directe fara interpozitia alimentelor sau fara
interventia altor factori exogeni
* abraziune : uzura prin frictiunea oricarui corp extern exercitata asupra dd care sunt implicati in incizie,
triturare, prindere sau tinerea unor obiecte (sunt incluse si manopere de igienizare prin periaj dentar)

101. Eroziunea dentara.

- factori exogeni :
a) dieta : acizi (citric, acetic,carbonic)
b) abilitati profesionale (mediul cu concentratie mare de acizi)
c)poluare
- factori endogeni :
a) afectiuni digestive : hernia hiatala, ulcer peptic, indigestiile cronice
b) afectiuni neuropsihice : anorexia, bulimia
c) alcoolismul cronic
d) dureri fiziologice asociate sarcinii
e) regurgitatii voluntare

102. Atritia dentara.

- uzura mecanica a suprafetelor implicate
- depinde de : intensitatea fortelor exercitate; calitatea structurii dure dentare; durata actiunii respective
a) ocluzala/ incizala :
 zone de uzura ca o suprafata aplatizata sau usor adancite, circumscrise de margini bine determinate
 aceste fatete corespund cu exactitate suprafetelor atritionale de la nivelul antagonistilor
b) interproximala : -> apare la nivelul ariilor de contact de pe fetele proximale ale dd adiacenti prin frictiuni
consecutive deplasarilor dd cauzate de forte ocluzale sau de alta natura (M3)

103. Abraziunea si abfractia dentara.

- intereseaza fata vestibulara, mai ales in zona cervicala
* leziuni discoidale/ lenticulare (sub forma de farfurie, excavari cu extindere mare in smalt si o
profunzime mai redusa, descriind un planseu concav si relativ uniform)
* leziuni cuneiforme (in forma de V) - santuri cu orientare M-D care au o largime mai redusa si mai bine
delimitata, iar adancimea leziunii este mai mare => o incizura al carei fund e ascutit si relativ net. Este strict
localizata la nivel cervical (sub colet)

31
 * consecutiva in mod frecvent si repetat a unui grup de dd (min 2-3 dd) pt aplicare, tinerea sau
sectionarea unor obiecte. -> activitati profesionale sau existenta ticurilor; -> strict local la nivelul grupului de
dd respectivi, evolutiv este ft marcata si apare doar pe anumite suprafete
O zona de abraziune spre deosebire de fateta de atritie, nu prezinta margini in totalitate bine definite
si nete; ea tinde sa rotunjasca vf cuspidiene, marginile ocluzale sau incizale.
Suprafata abrazata capata un aspect adancit excavat, poate ajunge la denudarea dentinei.
* ocluzala - se produc modificarea reliefului cuspidian (vf cuspizii activi - palatinali max, vestibulari
mand), a santurilor, fosetelor de sprijin si pe pantele cuspidiene
Abfractia - leziune de tip cuneiform, consecutive unor traume ocluzale.

104. Discromiile dentare endogene (enumerare).

a) dentinogeneza imperfecta - albastru-cenusiu deschis, brun inchis
b) amelogeneza imperfecta : alb opac - galbui
c) depozite de dentina secundara (senescenta), tertiara (de reactie)
d) necroza pulpara bruna sau gri opac
e) continutul camerei pulpare (uneori in pulpite cronice, gangrena)
f) Granulom Palazzi - pulpa a ros tesutul dentar (coloratie rozalie-rosiatica)
g) Discromia tetraciclinica
h) Fluoroza

105. Discromiile dentare din anomaliile de structura.

Amelogeneza imperfecta
- este o afectiune cu caracter genetic, poate fi transmisa atat recesiv cat si dominant
- apare la dentitia temporara
- dintii prezinta o culoare alb - cretos, uneori cafenie
- reprezinta un defect de maturizare, de inglobare a calciului in structura smaltului
- se poate rezolva prin aplicarea unor fatete sau acoperirea dintilor cu coroane dentare
Dentinogeneza imperfecta
- este o afectiune cu caracter genetic, transmisa recesiv
- apare in special la dentitia temporara
- dintii prezinta o coloratie care variaza de la maro - roscat la gri - opalescent
Hipoplazia adamantina
- este o modificare de culoare a dintilor ca urmare a unei traume sau unei infectii la nivelul germenului
dentar
- apare la dentitia deciduala
Discromii dentare determinate de mineralizarea secundara. Survin dupa contuzii sau subluxatii dentare
si, ca urmare a obliterarii camerei pulpare si a canaliculelor dentinare, pot sa reduca sau sa suprime
transluciditatea dintelui, dandu-i o culoare galben-bruna.

106. Discromia tetraciclinica.

Depinde de :
- doza de antibiotic administrata
- durata tratamentului
- tipul de derivat tetraciclinic utilizat
- intervalul de dezvoltare al copilului la care a fost administrat
Mecanismul de aparitie al coloratiei tetraciclinice se crede ca este o reactie de chelare a ionilor de calciu
de la suprafata structurii hidroxiapatitei în curs de mineralizare. Tetraciclina nu este acumulata decat partial in
smalt. Dd permanenti ant sufera un pr de pigmentare in urma tratam cu tatraciclina efectuate la varste
cuprinse intre 3-7 ani, iar tipul alterarii culorii depinde de doza de antibiotic administrata si depinde de
derivatii de tetraciclina utilizati.
Clasificare :
* clasa I - coloratie galbena, gri sau bruna, relativ uniforma pe toata suprafata colorata
32
 * clasa II - coloratie intensa a zonelor afectate, relativ uniforma, dar nu prezinta caracteristici de
dispunere in banda
* clasa III - dispuneri orizontale caracteristice; coloratie neregulata, gri inchis sau albastra neuniforma,
cu aspect de benzi diferentiate
* clasa IV - coloratie foarte intensa, foarte saturata, in benzi sau plaje neuniforme, galben inchis, brun
cenusiu, exceptional violet inchis

107. Fluoroza.
- frecvent local, langa vf cuspidian sau marginea incizala
- apar daca in primii ani d viata copilul ingereaza o concentratie de fluor de peste 1mg/L de apa
- smaltul dd apare pestrit,marmorat, cu aspect "mancat de molii", din cauza interferarii fluorului in procesul
de calcifiere a matricei smaltului dd permanenti. Aceasta det o maturare incompleta a smaltului, care devine
poros si opac
- coloratia se limiteaza la smalt, este bilaterala si bimaxilara.
- forme :
a) simpla - coloratie galbuie/bruna asociata cu o linie fina transversala sau mici zone alb opace
b) moderata - opaca - pete galben-gri-brune asociate cu zone alb-opace, iar suprafata smaltului e
neregulata
c) severa cu porozitati - dd au un smalt poros si friabil care se poate desprinde pe bucati sau parcelar
de pe dentina subiacenta (prezinta acelas tip de modificare coloristica ca la forma moderata)

108. Discromiile dentare exogene – clasificare dupa factorii cauzali.

1. margini cromogene (bacterii)
2. coloratii alimentare si impregnari cu nicotina
3. modificari induse de materiale utilizate in tratamentul dentar
4. date de substante medicamentoase
5. factori poluanti de mediu
6. depozite de tartru sau consecutiv igienei deficitare
7. modificari induse de existenta pr carioase simple sau complicate

109. Discromii extrinseci produse de coloranti naturali sau alimentari.

 coloratie albastru-violet sau neagra : cirese negre, afine
 coloratie rosu-purpuriu : mure,zmeura,sfecla rosie
 coloratie bruna : cafea, ceai, coca-cola
 coloratie galben-rosiatica : condimente precum piper rosu, sofran, boia
 coloratie galben-brun-neagra : tutun (fumatori, consumatori de tabac)

110. Discromii extrinseci produse de materiale utilizate in tratamentele dentare.

- obturatie coronara : amalgam de Ag - albastru-gri → cenusiu/negru
- obturatie radiculara : bachelite - coloratie brun-roscat, iodoform, con Ag
- nitrat de Ag → precipitat negru pe suprafata dentinara (datorita ionilor de Ag)
- eugenol, crezol, fenoli, derivati de iod, compusi cu fier

111. Discromii extrinseci produse de substante medicamentoase.

* coloratie buna (ireversibila) : Sn (fluorura de Sn)
* coloratie galben-bruna : solutii antiseptice (clorhexidina)
* coloratie verzui-portocalie-rosiatica : antiseptice cu Hg (mercurocrom, mertiolat)
* coloratie violeta - permanganat de K
33
112. Discromii extrinseci produse de factori poluanti de mediu.
- compusi chimici din pulberi, aerosoli sau fumul indus pot determina aparitia de depozite colorate pe dinti
- coloratie neagra : Fe, Mg, Ag
- coloratie bruna : Cu, I, Br
- coloratie gri-cenusiu : Hg, Pb

113. Traumatismele dentare.

- fisura coronara - intereseaza doar smaltul, fara pierdere de substanta dura dentara
- fractura coronara nepenetranta/necomplicata care nu expune pulpa dentara sau nu produce deschiderea
camerei pulpare
- fractura coronara penetranta/complicata cu expunerea pulpei dentare sau deschiderea camerei pulpare.
Poate fi simpla de smalt sau simpla de smalt si de dentina. Poate aparea in urmatoarele situatii :
* dd vitali
* dd cu pulpa necrotica/gangrena pulpara simpla sau complicata netratata
* dd devitali cu tratament endodontic si cu restaurare coronara

114. Clasificarea leziunilor carioase simple dupa tip, localizare si progresie.

- dupa tip - asociate unor restaurari (carie marginala, recidiva de carie)
* primare
* secundare
- dupa localizare - la nivel
* coronar: santuri si fisuri de pe suprafata ocluzala, V, O. Suprafata neteda a fetelor: V, O, M, D
* radicular : carii de radacina
* asocieri ale celor doua teritorii
- din punct de vedere al progresiei :
* necavitare
* cavitare - cu pierdere variabila de subst
* procese carioase initiale sau avansate
* procese carioase rampante (cu evolutie f rapida si simultana pe mai multi dd)
* procese carioase active care pot fi lente sau rapide
* procese carioase stationare sau oprite in evolutie - neevolutia procesului carios fara interventia
medicului
* carie oculte sau dentinare la care smaltul macroscopic este integru, putand prezenta zone de
demineralizare locale, dar difera aparitia caviatii, in timp ce dentina radiologic prezinta zone mari de
demineralizare care pot ajunge pana in vecinatate. Procesul carios actioneaza pe V, D, C sau pe combinatia
acestora.
Forme complicate : afectiuni pulpare, necroza + gangrena, afectiuni periapicale

115. Clasificarea leziunilor carioase simple dupa optiunea de tratament si evolutie.

- optiunea de tratament :
* beneficiaza de tratament profilactic - leziuni necavitare
* beneficiaza de tratament restaurator - leziuni cavitare
* nu necesita o asistenta activa, ci doar o monitorizare - leziuno stationare
34
- evolutia procesului carios :
* favorabil - daca sunt tratate la timp
* complicatii
♦ imediate : inflamatii pulpare acute/cronice; gangrena puplara simpla/complicata
♦ tardive : extractia dd cu tulburari masticatorii, fizionomice, fonatie, ocluzie, intretinere
♦ la distanta : focare de infectie; tulburari ATM consecutiv procesului carios

METODE DE DETECTIE A LEZIUNILOR DENTARE

117. Clasificarea metodelor diagnostice clinice.

Dg clinic al CS se pune in urma ex clinic subiectiv si obiectiv.
♠ Examenul subiectiv :
- modificari de culoare
35
 - durere
- lipsa de subst dura dentara
- sangererari ale papilei interdentare
- leziuni la nivelul mucoasei : jugale, labiale, linguale
♠ Examenul obiectiv :
- lipsa de subst dura dentara
- modificarea de culoare
- uneori leziuni ulcerative ale marginilor limbii sau mucoasei jugale
- papila interdentara tumefiata, rosie violacee, sangeranda la atingerea cu sonda
- sensibilitate la palparea cu sonda
- pierderea de subst dura dentara - intinderea si profunzimea acesteia
- camera pulpara
- se mai pot observa : eventuale leziuni ale mucoasei jugale, linguale, labiale
♠ Examene complementare
- teste de vitalitate
- percutia in ax
- examen radiologic
- semnul firului de matase
- in cazuri exceptionale : foraj explorator

118. Caracteristicile unui test diagnostic ideal.

- noninvaziv
- realist, obiectiv
- rapid
- senzitiv si specific
- sa furnizeze date simple, certe si direct corelabile cu evolutia biologica la nivelul structurii investigate
- usor de utilizat de catre clinician, suportabil de catre pacient
- acceptabil si eficient raportat la pret
- sa nu necesite o dotare tehnica deosebita

119. Metoda diagnostica vizual tactila.

- directa - oglinda, lumina, sondare usoara
Utila pt leziuni dentare carioasa si necarioase.
Modern - sistemul european de examinare : examinare vizuala detaliata dupa o curatare a dd in
prealabil, periaj, utilizarea atei dentare inclusiv detartraj daca este necesar si uscare cu aer comprimat.
Dureaza 10 min. Detecteaza in plus:
- cavitatia si apreciaza gradul de pe fetele de unde exista acces direct;
- certifica existenta cariilor marginale fara pierdere importanta de substanta
Sondarea a fost criticata deoarece :
* poate produce transferul de microorganisme cariogenice de la zonele infectate la zonele neinfectate
* poate traumatiza ireversibil leziunile necavitare potential remineralizabile din smalt si dentina
* nu are o acuratete diagnostica mai mare decat inspectia in cazul fisurilor ocluzale si ale suprafetelor
proximale posterioare

120. Metoda diagnostica vizual tactila cu separarea temporara a dintilor.

- se adreseaza leziunilor suprafetelor proximale la dd frontali sau laterali
- ofera vizibilitatea directa si acces pt aplicarea metodei vizuale si metodei vizual-tactila
- permite o evaluare mai corecta a tipului de leziune (coloratie, aspect al suprafetei) sau o gradului de
cavitatie (localizare, adancime, intindere)
- rapida - cu separator Ivory la dd frontali

36
- lenta - foloseste un inel elastomeric, care se introduce vertical in spatiul interdentar de investigat si se lasa 3
zile la PM si 5 zile la M. Inelul are grosimi/diametre diferite pt PM/M.

121. Camera intraorala. Avantaje pentru medic si pacient.

- un instrument usor de manuit perfect adaptat caracteristicilor spatiale ale cavitatii bucale
- permite implicarea directa a pacientului la luarea deciziei
- posibila modificare a atitudinii sale negative fata de planul de tratament propus de medic
- medicul
* permite vizualizarea pe ecran a situatiei reale a zonei care necesita tratament
* ofera informatii rapide asupra posibilitatilor reale de tratament
* amelioreaza vizibilitatea asupra campului operator
* are avantajul lucrului din spate si dreapta pacientului
* marirea imaginii, posibila pe ecran, permite vizibilitatea unor zone putin/deloc accesibile
vederii directe

122. Metoda diagnostica endoscopica.

Metoda endoscopica sau EndOSCOPE :
- pt detectia proceselor carioase primare si secundare proximale, subgingivale, a adaptarii marginale a
restaurarilor-obturatii, incrustatii, microproteze
Metoda utilizeaza un microsistem video intraoral special dezvoltat permite o vizualizare a suprafetelor
dentare greu accesibile vederii directe
- 5 tipo dimensiuni (lungime si grosime si angulatie a piesei de mana)
- marire a imaginii de 24-48x si iluminare intensa a campului investigat
- posibilitatea de irigare a zonei care indeparteaza resturile alimentare
Metoda este accesibila pt depistarea leziunilor in smalt, dar nu a celor in dentina

123. Markerii coloranti. Caracteristici.

- colorantii detectori de carie (estetica)
Variantele moderne de depistare a pr carioase incipiente utilizeaza markeri fluorescenti ce se dovedesc
a fi mult mai eficienti.
Corelarea intensitatii fluorescentei cu gradul de demineralizare (prin spectroscopie comparativa) ajuta
la luarea unei decizii terapeutice in anumite situatii clinice.
- accesul vizual direct limitat
- peretii interni ai preparatiilor distale tip - tunel, galerie
Detectorii de carie, ca metoda singulara, sunt putin indicati in depistarea pr carioase incipiente la
nivelul smaltului; directia principala in care acestia isi gasesc utilitatea o reprezinta aprecierea gradului de
afectare a dentinei prin corelarea cu intensitatea colorarii, fara a da informatii certe asupra gradului de
colonizare microbiana.

124. DIFOTI.
- detectarea pr carioase primare necavitare, cavitare incipiente si manifeste si secundare – carii marginale cu
localizare ocluzala sau proximala
- evaluarea celorlalte leziuni necarioase cu pierdere/nu substanta – uitilizeaza lumina alba
- poate indica prezenta pr carioase incipiente inainte de a putea fi detectate radiologic, precum si fracturile si
fisurile incipiente de pe toate fetele.
Piesa de mana de unica folosinta :
 pt suprafetele proximale se aplica peste dinti permitand luminii sa treaca prin suprafata sa strabata
dintele si sa fie captata pe suprafata opusa de catre un sensor digital
 piesa pt suprafata O ilumineaza dintele sub unghiuri variate dinspre V sau O iar lumina rezultata este
analizata dpdv energetic la emergenta de pe suprafata ocluzala.
Caracteristici :

37
  utilizeaza radiatie luminoasa alba, a carei lungime de unda nu reprezinta un potential risc pentru medic
si pacient
 ajuta la depistarea pr carioase incipiente – necavitare
 reduce perioada de tratament si preturile de cost
 asigura imagini in timp real in cadrul etapei de exereza a dentinei alterate
 monitorizeaza eficacitatea tratamentului si corectitudinea aplicarii materialelor restauratorii
 arata efectele abraziunii dentare
Rezultatele metodei comparative cu Rx :
- suprafete netede Dif 41% - Rx 4%
- suprafete ocluzale Dif 80% - Rx 20%
- suprafere proximale Dif 69% - Rx 31%

125. ECM.
- masoara rezistenta electrica globala
- limitat la supraf ocluzale si la cele verticale libere
- nu pe supraf aproximale decat daca exista spatiu fizic de acces pt aplicarea corespunzatoare a
electrodului activ
- foloseste curent alternativ cu frecventa fixa – det rezistenta dintelui la curent
- mod de functionare :
o zona specifica – prin flux de aer care usuca suprafata dintelui
o suprafata specifica – prin mediu de contact
- util ca test la pacientii cu incidenta ocluzala mai mare decat cea proximala
- determinarile sunt superioare FOTI si metodei vizuale in predictia aparitiei cariilor ocluzale
- necesita calibrare individuala
- monitorizarea constantelor electrice ale dintelui tratat serveste ca indicator indirect in
aprecierea reusitei terapeutice :
 in varianta remineralizarii leziunilor incipiente valorile electrice masurate se apropie de valorile etalon
det pt un dinte sanatos
 continuarea evolutiei pr carios va fi semnalata prin marirea gradientului electric fata de etalon
Dezavantaje :
 aparatura necesara costisitoare
 tehnica pretentioasa
 subiectivitatea interpretarii rezultatelor
 lipsa de corelatii intre gradul de demineralizare a tesuturilor dentare si valorile rezistivitatii electrice

126. ACIST.
 spectroscopia impedantei curentului alternativ aproximal, ocluzal, suprafete verticale
 utilizeaza rezistenta electrica masurata la o sarcina electrica data ca etalon in depistarea existentei
unui proces carios prin analiza frecventelor curentului electric ce trece pe un dinte
 este de 2 ori mai precisa decat ECM si depisteaza afectarea structurilor dentare in stadiile incipiente
cand este posibila instituirea unui tratament minimal invaziv.
 Rezultate de 100% la leziuni necavitare in smalt

127. Factorii care afecteaza masuratorile electrice.

 Porozitatea tesutului – naturala variaza spre diminuarea la 15-18 luni post eruptie; aspect notabil la dd
permanenti tineri (M2); vol, adancimea, gradul de complexitate 3D; fisuri sau microfracturi; influentata
de gradul de maturare, fluorizare si hipomineralizare.

38
  Suprafata contactului electric – det tipul de electrod utilizat – contact punctiform/ de suprafata care
pot da valori diferite. Este necesara etalonarea pt PM si M.
 Grosimea tesutului – la nivelul fisurilor, santurilor si gropitelor valorile sunt mai mici decat alte zone
ale dd; este necesara etalonarea pt PM si M
 Nivelul de hidratare al tesutului – smaltul trebuie uscat inainte de determinare si trebuie aplicat un
mediu de contact – pasta de dinti, gel dentar
 Temperatura – afecteaza liniar – proportional determinarile. Examinarea trebuie facuta la temperatura
cavitatii bucale relativ normala
 Concentratia de ioni a fluidului inter-prismatic – nu se determina dupa mese bogate in carbohidrate
128. Diagnodent – corelatii cu indicatia terapeutica.
Metoda reproductibila care poate detecta si monitoriza leziunile incipiente ocluzale in smalt, adanci de
pana la 400nm.
Dpdv al tipului de tratament :
 0-13 nu este necesar tratament stomatologic
 14-20 este necesar tratament preventiv
 21-29 tratament preventiv sau operativ, in functie de riscul de carie al pacientului
 Peste 30 tratament operativ obligatoriu, asociat masurilor preventive
Aprecierea gradului de afectare dentinara, fluorescenta dentinei fiind astefel apreciata ca un indicator
mult mai sensibil si eficient al evolutiei ulterioare a pr carioase incipiente, completata cu alte metode
complementare de dg aplicabile in aceste situatii clinice (markeri detectori de carie) comparativ cu metodele
vizuale si Rx.

129. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase proximale.

Proximal :
o De electie : Rx digital, Rx simplu, LCD(metoda radiografica asistata de computer = Logicon Caries
Detector), US
o Aplicabila : DiFoti, QLF(diagnodent), ACIST
o Neaplicabila : vizuala si tactila
o Aplicabila dupa separare temporara : vizuala, videoscopie

130. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase ocluzale.

Ocluzal :
o De electie : QLF, DiFoti, ECM
o Aplicabila : vizuala, Rx digital, Rx simplu
o Neaplicabila (neindicata) : vizuala si tactila

131. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase pe fete verticale.
Fetele verticale :
o De electie : vizuala si tactila
o Aplicabila : Foti, DiFoti, QLF, ECM, US
o Neaplicabila : Rx digital, Rx simplu

132. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase radiculare.

Carii de radacina :
o De electie : vizuala si tactila, Videoscopia
o Aplicabila : DiFoti, QLF, ECM
39
 o Neaplicabila : Rx digitala, Rx simplu

133. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase secundare: carie marginala si
recidiva de carie.
Recidive de carie :
o Marginala : difuzia luminii, QLF, electrice EIS
o Secundara : RX

134. Anatomia radiologica a structurilor dentare coronare.

 Smaltul coronar :
- zona cu albul cel mai intens
- se subtiaza progresiv spre jonctiunea cu cementul, avand un aspect ascutit in sens apical
 Dentina coronara :
- Zona din interiorul smaltului coronar, cu o nuanta de alb mai putin intensa
 Camera pulpara :
- Portiunea de radiotransparenta care ocupa centrul coroanei
- Are o tenta de cenusiu-inchis
- In conditii normale, contururile periferice ale camerei pulpare si ale coroanei sunt nete
Demineralizarea straturilor dentare trebuie sa fie 30% pt ca o leziune sa fie vizibila RX.
Imaginea evidentiaza mai greu sau deloc leziunile incipiente

135. Factorii care influenteaza capacitatea de detectie radiologica a leziunilor dentare.

 Subiectivismul si gradul de pregatire al examinatorului
 Calitatea imaginii RX
 Conditiile de examinare

136. Indexul radiologic al cariilor proximale.

 I = Incipient (stadiul I) = smalt extern
 M = Moderat (stadiul II) = smalt intern
 A = Avansat (stadiul III) = dentina ext
 S = Sever (stadiul IV) = dentina int spre CP

137. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt – stadiu incipient.

- Radiotransparenta cenusie, discreta
- Forma aproximativ semilunara, ca o ancosa
- Contururi sterse
- Portiunea bombata orientata spre JSD
- In smaltul extern
- Se mai numeste stadiul I (i)

138. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt – stadiu moderat.

- Radiotransparenta triunghiulara, cu unghiurile rotunjite, cu baza larga spre suprafata dintelui si varful
spre JSD
- Se intinde in ½ int a smaltului
- Stadiu avansat sau stadiul II (m)

139. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt si dentina externa.

- In smalt si dentina ext
- 2 triunghiuri radiotransparente, unul mai redus in smalt si unul mai extins in dentina

40
 - In smalt : baza la nivelul limitei aproximale a smaltului integru si varful spre JSD
- In dentina : baza spre JSD si vf spre camera pulpara, in grosimea ext a dentinei
- Stadiu sever sau stadiul III (a)

140. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt si dentina interna.

- Radiotransparenta se apropie mult de camera pulpara
- Radiotransparenta mare
- Forme atipice
- In ½ int a dentinei
- Stadiu moderat sau stadiul IV (s)

141. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivel ocluzal.

 In smalt :
o In majoritatea cazurilor nu se poate stabili un radiodiagnostic precoce
o Leziunile din santuri si gropite sunt mascate RX de grosimea smaltului cuspizilor
 In smalt + dentina :
o Radiotransparenta cu aspect semilunar sau ovalar, in pierderi mari de substanta dura dentara
o Margini sterse
o Extinse spre camera pulpara

142. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivelul fetelor vestibulare/orale.
 Doar in stadii cu interesare mare a dentinei
 Carii mici : radiotransparenta rotunda
 Carii mari : radiotransparenta ovalara / semilunara

143. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivelul coletului.

 Aspect de “farfurie” datorita extinderii in suprafata + profunzime reduse in faza incipienta
 Radiotransparenta de profunzime moderata; situata imediat spre limita apicala
 Dg diferential datorita fenomenului de “burn-out” (o innegrire, o valoare cenusiu-inchis la colet) = dg
fals de carie simpla la colet
 Coletul prezinta ingustarea caracteristica

144. Aspecte radiologice ale recidivei de carie.

- Zona radiotransparenta semilunara sau curbilinie, de dimensiuni mici, intre obturatie si dentina
subiacenta
- Limita de trecere spre obturatie – neta
- Limita de trecere spre dentina – stearsa, pierduta in intensitate.

145. Aspecte radiologice ale cariei secundare marginale.

- Radiotransparenta de dimensiuni variabile
- Localizata la marginea obturatiei
- La limita cu materialul de obturatie, contururile sunt nete
- In rest contururi sterse

146. Aspecte radiologice ale materialelor de restaurare coronara.

41
147. Caracteristici grup risc scazut la carie.
 Fara leziuni cavitare
 Poate avea pete intacte (netede, lucioase)
 Niveluri de SM scazute
 Dieta normala, niveluri de zaharuri reduse
 Niveluri salivare normale
 Indici DMF mici

148. Caracteristici grup risc moderat la carie.

 Fara leziuni cavitare
 Poate avea leziuni active pete albe (cretoase,aspre)
 Niveluri de SM ridicate
 Niveluri de zaharuri moderate
 Niveluri salivare normale sau reduse
 Indici DMF medii

149. Caracteristici grup risc ridicat la carie.

 Una sau mai multe leziuni carioase cavitare
 Poate avea leziuni tip pete albe (active sau inactive)
 Nivelurile de SM sunt foarte ridicate
 Consum mare de zaharuri
 Niveluri salivare reduse (xerostomia)

150. Caracteristici grup risc foarte ridicat la carie.

42
151. Diagnosticul leziunilor carioase necavitare din santuri si gropite.
 Dg este dificil; ele pot scapa unui examen clinic sumar, superficial. La un examen clinic minutios, intr-
un prim stadiu se poate observa o usoara modificare de transluciditate a smalului, evidenta dupa o
uscare prelungita a suprafetei dentare. Acest stadiu corespunde absentei demineralizarii smaltului sau
este o demineralizare de inceput. Ex Rx nu pune in evidenta nici o modificare.
 Dg se pune pe prezenta opacitatii si/sau colorarii suprafetei dentare, greu de observat pe dintele
umed, dar usor de evidentiat pe dintele uscat. Smaltul apare opac, alb, dur si lucios atunci cand este o
carie cu evolutie rapida si de culoare galben-bruna la o carie cu evolutie lenta sau stationara. Culoare
alba-opaca evidenta pe un dinte uscat denota existenta unei demineralizari in jumatatea externa a
smaltului pe cand aparitia sa pe un dinte umed demonstreaza ca demineralizarea a depasit jumatatea
externa a smaltului ea fiind prezenta in jumatatea interna a acestuia si eventual si in dentina. Utilizarea
tehnicii de palpare cu sonda dentara nu este indicata. Radiografia nu este nici ea edificatoare. Este
necesara urmarirea radiologica seriata efectuata la intervale de timp de la 3-12 luni.

152. Diagnosticul leziunilor carioase cavitare din santuri si gropite.

 Leziune microcavitara de suprafata, situata in zonele de smalt opac sau colorat asociate cu culoarea
cenusie data de prezenta dentinei subiacente demineralizate si alterate care este prezenta in ⅓
externa a dentinei. Se remarca scleroasa caracterizata prin prezenta unei hipermineralizari a dentinei
si o apozitie de dentina de iritatie la nivelul tesutului pulpar. Radiologic se observa o radiotransparenta
in ⅓ medie a smaltului.
 Leziune cavitara de talie medie in dentina fara subminarea cuspizilor, cu expunerea dentinei. Dentina
alterata este prezenta si poate fi palpata cu sonda. Demineralizarea intereseaza ⅓ medie a dentinei si
este vizibila radiologic.
 Leziune cavitara ce se intinde pana in ⅓ profunda a dentinei si poate submina. Dg in acest stadiu este
usor de pus, lipsa de substanta dura dentinara si prezenta dentinei alterate fiind evidente;
radiotransparenta in zona circumpulpara a dentinei
 Leziunea cavitara se intinde in zona dentinei circumpulpare si poate duce la distrugerea partiala a
cuspizilor. Netratata aceasta evolueaza spre deschiderea camerei pulpare si aparitia inflamatiei
pulpare.

153. Diagnosticul leziunilor carioase pe suprafetele proximale.

 Dg este dificil datorita contactului cu dd vecini care limiteaza accesul la inspectie
 Datorita localizarii se descopera relativ tarziu, atunci cand procesul a depsit smaltul si a atins dentina
 Poate aparea modificarea culorii crestei marginale corespunzatoare
 Pt examinarea atenta este necesara separarea dd prin diferite metode
 Creerea spatiului de circa 1mm va permite vizualizarea zonei
 Se pot folosi pt examinare fibre optice sau alte surse de lumina (diafanoscopie)
 La dd frontali leziunea carioasa este evidenta la simpla inspectie sau prin diafanoscopie, observandu-se
modificarea de culoare
 La pacientii cu cariosusceptibilitate scazuta poate suferi un pr de stagnare => leziuni inactive. Acestea
apar sub forma de pete usor colorate sau maronii, dure, frecvent intalnite la dd ce au pierdut contactul
cu d vecin.
 Examenul radiologic pune in evidenta imagini care subestimeaza importanta leziunii. Acest lucru face
necesar un examen radiologic seriat la 3-12 luni distanta , cu identificarea cantitativa si calitativa a
demineralizarilor si estimarea vitezei de progresie a cariei dentare.

154. Diagnosticul leziunilor carioase la nivel radicular.

o Leziune superficiala ; mai putin de 2 mm adancime , uneori necavitara, neteda, moale, modificata de
culoare

43
 o Caracterizata prin distructia cementului si penetrarea dentinei
o Forma incipienta necavitara – are o suprafata neteda, dar prezinta o culoare maro-inchis sau maro-
deschis
o Forma cavitara superficiala; suprafata cementului este moale, neregulata, opaca si la palparea cu
sonda se observa un defect de suprafata cu o adancime de mai putin de 0,5 mm. Prezinta o culoare
variabila pana la maro inchis.
o Cavitate de adancime medie – are suprafata moale, cu adancime mai mare de 0,5 mm, fara semne de
suferinta pulpara
o Cavitate profunda – cu implicatia pulpei dentare radiculare; cu o coloratie variabila de la galbui la
maro-inchis
Leziunile pot fi :
- Active – galbui sau maro deschis; acoperita de placa bacteriana si de consistenta moale
- Inactive – maro-inchis pana la negru; suprafata neteda, lucioasa, dura

155. Examenul obiectiv al cariei simple dentare.

Pune in evidenta la inspectie :
 Lipsa de subst dura dentara mai mult sau mai putin intinsa
 Modificarea de culoare de la alb cretos la brun cenusiu
 Leziuni ulcerative ale marginilor limbii sau mucoasei jugale localizate indreptul dintelui respectiv
 Papila interdentara tumefiata, rosie violacee, sangerand la atingere cu sonda sau cu mijloace uzuale
sau suplimentare de igiena orala
 Prezenta dentinei alterate in interiorul cavitatii
 Sensibilitate la palparea cu sonda
 Pierderea de substanta dura dentara – intinderea in suprafata si in profunzime a acesteia
 Camera pulpara e inchisa si nu exista semne de suferinta pulpara
 Eventuale leziuni ale mucoasei jugale, linguale, labiale

156. Examenul subiectiv al cariei simple dentare.

Pacientul poate relata :
 Prezenta modificarilor de culoare. Acestea pot fi pete albe cretoase, coloratie cenusie sau marmoratii
galben – brune.
 Durere la excitanti termici (rece) si chimici (dulce, acru, sarat), ce dispare o data cu indepartarea
excitantului. Durerea este provocata, nu exista durere spontana.
 Lipsa de substanta dura dentara cu retentia resturilor de alimente, care vor determina aparitia halenei
fetide
 Sangerarea papilei interdentare – la periaj, fie in timpul masticatiei
 Leziuni le nivelul mucoasei labiale, jugale, linguale – produse de marginile taioase ale cavit carioase

157. Caracterele durerii.

1. debut : ziua / noaptea
2. caracter spontan / provocat de agenti fizici (rece, cald), chimici (acru, dulce), mecanici
(presiune, percutie)
3. frecventa : cat de des apare stimulul
4. intensitatea : durere puternica, cu caracter pulsatil / (ca un junghi)
5. durata : continua / intermitenta
6. localizata / iradiata – si unde iradiaza
7. la ce dispare si pentru cat timp

158. Diagnosticul pozitiv de carie simpla dentara.

a) durere provocata de excitanti fizici, chimici, care dispare o data cu excitantul
b) modificare de culoare (pata alba cretoasa, marmoratie)
44
 c) pierdere de substanta dura dentara
d) prezenta dentinei alterate
e) sensibilitate la palparea cu sonda pe peretele pulpar sau parapulpar
f) camera pulpara inchisa
g) teste de vitalitate (+)
h) percutia in ax (-)

159. Diagnosticul diferential de carie simpla dentara.

I. leziuni necarioase cu/fara pierdere de substanta :
 lipsa dentinei alterate
 caracterul leziunii – interesare uni/polidentara
 datele obtinute din examenul subiectiv privind etiologia
 existenta dd integri foarte frecventa (discromii)
II. hiperestezia dentinara :
 durere cu caracter afectiv deosebit
 apare la palparea zonelor afectate sau la periaj, masticatie, alte etiologi
III. hiperemie preinflamatorie :
 toate semnele de CS + durere provocata care dureaza 10-15 min dupa indepartarea excitantului
IV. gangrena pulpara :
 teste de vitalitate negative
 camera pulpara deschida
 carie profunda
V. pulpite cronice inchise propriu-zise :
 prin foraj explorator => pulpa prezinta hipoexcitabilitate la testele de vitalitate comparativ cu dd
omologi sanatosi si in antecedente au prezentat pusee dureroare
VI. parodontite apicale cronice :
 idem gangrena semne radiologice de afectare a parodontiului apical (granulom, chist)

160. Caria secundara marginala: analiza initiala.

Este un proces carios care apare pe un dinte restaurat, la interfata dintre peretii preparatiei si restaurarea
coronara. Acest proces are tendinta de evolutie spre profunzime si poate determina in timp subminarea si
fracturarea peretilor preparatiei, precum si afectarea pulpei dentare.
Este consecinta aparitiei unor spatii retentive la interfata preparatie/restaurare ce creeaza conditii
favorabile depunerii si stagnarii placii bacteriene care, la randul sau, prin mecanisme complexe de actiune, va
declansa aparitia procesului carios.
Factori etiologici :
 dg si planificare incorecta a tratamentului
 greseli in : etapa de realizare a preparatiei; tehnica realizarii restaurarii.

161. Caria secundara marginala: semne subiective.

Pacientul poate acuza :
 dureri provocate de excitanti fizici, in special rece, sau chimici, in special dulce
 dureri ce dispar dupa indeprtarea excitantului
 o modificare de culoare a obturatiei, in special la dd frontali
 retentionarea de resturi alimentare la marginea restaurari
 dureri ce apar la masticatie in zona laterala a arcadei dentare, datorate fie fracturii sau dislocarii
restaurarilor sau unor fisuri in smalt sau in smalt si dentina

162. Caria secundara marginala: semne obiective.

 in faza de debut – aparitia unei solutii de continuitate la interfata preparare/restauratie, evidentiata prin
palparea cu sonda
45
  in faza avansata – apare o pierdere de subst dura dentara si la palpare cu sonda se remarca prezenta
dentinei alterate
 smaltul marginal apare modificat de culoare brun sau alb cretos
 uneori , in faza avansata, cavitatea poate prezenta un perete fracturat pe o intindere mai mare sau mai
mica si/sau fracturarea materialului de restaurare
 obturatiile fizionomice pot prezenta frecvent o modificare de culoare
 in prezenta unor fisuri e greu de precizat dintele cauzal la o simpla inspectie a zonei in care pacientul
acuza durere, fara sa poata preciza dintele cauzal.

163. Caria secundara marginala: diagnostic pozitiv, diferential, evolutie si complicatii.

Diagnostic pozitiv :
 dinte cu obturatie coronara cu solutie de continuitate intre restauratie si tesutul dentar dur
 coloratie alb-cretoasa sau brun-cafenie a smaltului marginal restaurarii
 prezenta, la palpare cu sonda in profunzime, a dentinei alterate
 probe de vitalitate (+)
Diagnostic diferential – se face cu :
 fractura coronara de origine traumatica, la care smaltul are cumoare normala, fara dentina alterata si
cu prezenta factorilor etiologici in anamneza
 fractura restaurarii ocluzo-proximale, la nivelul istmului, aparuta la scurt timp de la aplicarea sa,
datorata undei preparari incorecte a cavitatii, fara a prezenta dentina alterata
 pierderi superficiale de material restaurator datorate adaptarii incorecte a materialului de restaurare,
aparute la timp scurt de la realizarea restaurarii.
Evolutie si complicatii – caria secundara marginala nerezolvata in timp util poate determina aparitia, prin
evolutia sa spre suprafata, la fracturarea marginilor preparatiei sau chiar a dintelui, ca urmare a subminarii
smaltului de catre procesul carios. In profunzime, prin evolutie, poate determina prin infectarea pulpei
dentare, aparitia inflamatiei sau a gangrenei pulpare.

164 + 165. Recidiva la carie : semne subiective + obiective

In faza sa initiala, aceasta afectiune este asimptomatica sau oligosimptomatica, ea este greu de
diagnosticat corect si precoce.
Semnele clinice subiective si obiective apar evidente atunci cand prin evolutia procesului carios se
constata aparitia durerilor provocate de excitanti fizici sau chimici similare cu cele caracteristice unei CS sau
aparitia unei simptomatologii specifice unei inflamatii pulpare acute.
Atunci cand evolutia sa este suprafata dintelui se poate constata aparitia unor modificari de culoare ale
smaltului fara sa existe o solutie de continuitate intre peretii dentinari si materialul restaurator .
- poate determina fractura unui perete dentar
- prin indepartarea restauratiei se evidentiaza prezenta dentinei alterate

166. Recidiva la carie: diagnostic pozitiv, diferential, evolutie si complicatii.

Diagnostic pozitiv – se face pe urmatoarele semne :
 dinte cu restaurare coronara bine adaptata marginal
 aparitia semnelor clinice de CS sau de complicatie pulpara acuta
 prezenta de dentina alterata la indepartarea restaurarii, cu sau fara deschiderea camerei pulpare in
timpul manoperelor de indepartare a acesteia.
Diagnosticul diferential – se face cu :
1) caria secundara marginala la care prezenta solutiei de continuitate la interfata dinte/restaurare, este
edificatoare
2) inflamatia pulpara acuta, care are o simptomatologie evidenta
3) necroza pulpara, la care restaurarea coronara este corecta, dar se observa o modificare de culoare a
tesuturilor dure dentare si lipsa sensibilitatii dureroase la testele de vitalitate

46
 4) gangrena pulpara – pe un dinte cu o restaurare corecta , tesutul dur dentar modificat de culoare, la
indepartarea restaurarii coronare se observa prezenta dentinei alterate si deschiderea camerei
pulpare cu lipsa vitalitatii tesutului pulpar.
Evolutie si complicatii – evolueaza de cele mai multe ori spre camera pulpara producand aparitia unei
inflamatii acute si netratata gangrena pulpara. Atunci cand evolutia sa duce la subminarea tesuturilor dure
dentare, se poate produce fracturarea unuia dintre peretii dentari.

167. Coduri ICDAS.

0 sanatos (sau cu leziuni necavitare), nici dupa uscare minim 5 secunde
1 prima modificare vizibila la nivelul smaltului
2 modificare evidenta in smalt
3 forma necavitara in smalt cu umbra in dentina
4 forma cavitara in smalt
5 cavitate evidenta in smalt cu dentina vizibila
6 cavitatie extinsa

168. Cod 1 ICDAS ocluzal.

- pe dintele umed nu se observa nici o modificare de culoare atribuita unei activitati carioase
- dupa uscare intensa 5 sec este vizibila o opacitate carioasa sau decolorare neconcordanta cu aparenta
clinica de smalt sanatos

169. Cod 2 ICDAS ocluzal.

- modificare coloristica a smaltului vizibila si pe dd uscat si umed
- poate fi carioopacitate si/sau decolorare bruna
- mai mare decat fisura / foseta in care se gaseste

170. Cod 3 ICDAS ocluzal.

- dd examinat umed ... si mai scria ceva, dar nu a iesit la xerox
- dupa uscare 5 sec, se observa o pierdere de tesut dentar localizata la intersectia sau in interiorul
santului si gropitelor
- va fi evaluata ca o demineralizare (pereti opaci, maronii, brun inchisi) la intrarea sau in interiorul
santului/gropitei care pot parea foarte largi, dar dentina nu este vizibila nici pe pereti, nici pe baza.

171. Cod 4 ICDAS ocluzal.

- umbra de dentina decolorata (innegrita) vizibila prin crestele marginale sau peretii de smalt aparent
intact = mai usor de vazut cand dintele e umed
- aria de dentina intunecata e o decolorare intrinseca ce poate fi gri albastruie sau maronie

172. Cod 5 ICDAS ocluzal.

- cavitatie in smalt opac sau decolorat cu dentina expusa

173. Cod 6 ICDAS ocluzal.

- pierdere evidenta, cavitatia poate fi adanca sau larga iar dentina este clar vizibila pe pereti si pe baza
- creasta marginala poate fi integra sau poate lipsi

174. Coduri ICDAS pentru cariile de radacina.

Suprafata radiculara vizibila direct
- nu
- da – dupa uscare 5 sec exista modificare coloristica
* nu = cod 0
* da – pierderea conturului antomica
47
 => nu = cod 1 – carie <0,5 mm
=> da = cod 2 – carie > 0,5 mm
Activitatea cariilor radiculare :
 pt cod 1 si 2 – care este textura si aspectul bazei zonei decolorate
* neteda , lucioasa = oprita in evolutie
* aspra, mata = care este senzatia la sondare usoara
→ „piele” – stagnanta
→ moale – activa

175. Evaluarea ICDAS a activitatii cariilor simple radiculare.

 activa = are posibilitatea mai mare de evolutie decat cea inactiva (progresie, oprire, regresie)
 inactiva = oprita in evolutie – probabilitate mai scazuta de evolutie
Activitatea cariilor radiculare :
 pt cod 1 si 2 – care este textura si aspectul bazei zonei decolorate
* neteda , lucioasa = oprita in evolutie
* aspra, mata = care este senzatia la sondare usoara
→ „piele” – stagnanta
→ moale – activa

176. Evaluarea ICDAS a activitatii cariilor simple.

 activa = are posibilitatea mai mare de evolutie decat cea inactiva (progresie, oprire, regresie)
 inactiva = oprita in evolutie – probabilitate mai scazuta de evolutie
Cod 1,2,3 :
- leziuni active – suprafata smaltului este alb-galbui opaca cu pierderea luciului; este aspra la sondare
usoara; leziunea este intr-o zona de stagnare; prezinta pori si fisuri in apropierea gingiei si pe fetele
proximale sub punctul de contact
- leziuni inactive – suprafata smaltului, este albicoasa, maronie sau neagra; la sondare usoare este lucios
si tare; pe suprafetele plane leziunea carioasa este tipic localizata la distanta de marginea gingivala
Cod 4 :
- leziuni active – probabil active
Cod 5,6 :
- leziuni active – cavitatea este moale, senzatia de „piele” la sondare
- leziuni inactive – cavitatea poate fi lucioasa si tare la sondare usoara

177. CAMBRA – balanta cariilor.

I. Factori patologici :
- Bacterii acidogene (cariogenice) – necesita masurarea nivelului si tratament cu antibacteriene
(clorhexidina)
- Flux salivar sub normal – disfunctie salivara – necesita stimulanti salivari (guma sau medicamente);
utilizarea de solutie de bicarbonat de soda pentru a tampona acidul
- Ingestie frecventa de carbonati fermentabili – necesita determinarea frecventei si substituirea cu guma
non-cariogenica (xylitol)
II. Factori protectivi :
- Flux salivar si componente
- Fluor – remineralizare
- Antibacteriene – CHX, iod, xilitol, calciu amorf
A. Fluorizari tipice pt inhibarea demineralizarilor si amplificarea remineralizarilor (pasta de dinti,
gel, lacuri, apa de gura)
B. Stimularea salivara si suplimentarea ei
C. Tratament antibacterian (clorhexidina)
48
 D. Terapie restauratoare minim invaziva

178. Screening-ul microbian.

Evaluarea rapida a incarcarii microbiene si a riscului individual potential permite predictia dezvoltarii
cariei dentare si ajuta la fromularea terapiei corespunzatoare pe termen lung.
Masurarea tulpinilor de streptococi poate fi efectuala in timp real pt detectia precoce a cariilor si
evaluarea riscului de carie.
Bioluminescenta – produsa de toate celulele cu caracteristici legate de lungimea de unda, durata,
frecventa a emisiei si cronologie.
Emisia de lumina provine dintr-o reactie enzimatica specifica oxdarea luciferinului de catre enzima in
contact cu moleculele de ATP, cantitatea de lumina este dp cu cantitatea de ATP prezenta.
Etape :
- Colectarea bacteriilor orale, eliberarea de ATP din celule si masurarea cantitatii de lumina generata
- Emisia de lumina se produce in secunde; poate fi masurata cu un luminometru care afisaza nr de
unitati luminoase relative dp cu nr de streptococi
Se masoara unitatile formatoare de colonii la 24 de ore dupa aplicarea in incubator pe mediu de cultura,
aceasta metoda fiind considerata standard

179. Niveluri de risc CAMBRA.

Rezultate – mostre cu risc :
- Redus sub 1 500
- Moderat 1 500 – 3 500
- Ridicat 3 500 – 9 999
Caracteristici grup risc scazut la carie
 Fara leziuni cavitare
 Poate avea pete intacte (netede, lucioase)
 Niveluri de SM scazute
 Dieta normala, niveluri de zaharuri reduse
 Niveluri salivare normale
 Indici DMF mici
Caracteristici grup risc moderat la carie
 Fara leziuni cavitare
 Poate avea leziuni active pete albe (cretoase,aspre)
 Niveluri de SM ridicate
 Niveluri de zaharuri moderate
 Niveluri salivare normale sau reduse
 Indici DMF medii
Caracteristici grup risc crescut la carie
 Una sau mai multe leziuni carioase cavitare
 Poate avea leziuni tip pete albe (active sau inactive)
 Nivelurile de SM sunt foarte ridicate
 Consum mare de zaharuri
 Niveluri salivare reduse (xerostomia)

180. CAMBRA factori patologici.

Factori patologici :
- Bacterii acidogene (cariogenice) – necesita masurarea nivelului si tratament cu antibacteriene
(clorhexidina)

49
- Flux salivar sub normal – disfunctie salivara – necesita stimulanti salivari (guma sau medicamente);
utilizarea de solutie de bicarbonat de soda pentru a tampona acidul
- Ingestie frecventa de carbonati fermentabili – necesita determinarea frecventei si substituirea cu guma
non-cariogenica (xylitol)

181. CAMBRA factori protectivi.

Factori protectivi :
- Flux salivar si componente
- Fluor – remineralizare
- Antibacteriene – CHX, iod, xilitol, calciu amorf
A. Fluorizari tipice pt inhibarea demineralizarilor si amplificarea remineralizarilor (pasta de dinti,
gel, lacuri, apa de gura)
B. Stimularea salivara si suplimentarea ei
C. Tratament antibacterian (clorhexidina)
D. Terapie restauratoare minim invaziva

182. Plan de tratament model medical. Directii.

A. Controlul nivelului bacterian :
- Tehnici antimicrobiene chirurgicale (restaurari) = curatarea leziunii, izolarea, tratament medicamentos
=> restaurare/temporizarea leziunilor cavitare/plasarea de sigilanti
- Tehnici antimicrobiene chimioterapice (medicamentoase) = lacuri cu F, CHX si guma cu xilitol
B. Reducerea nivelului de risc la pacientii cu risc crescut
C. Inversarea siturilor acrive = remineralizari
D. Monitorizarea si ingrijirea pe termen indelungat :
- Intretinere la domiciliu
- Controale la cabinet/supravegherea continua/vindecare/tratare.

183. Cimenturile cu ionomeri de sticla.

CIS-urile au fost utilizate ca materiale de restaurare, cimentare, lineri sau materiale de obturatii de baza,
datorita potentialului de adeziune si a valorii estetice. Intre CIS si dinte are loc un schimb de ioni de Ca, F, Sr
rezultand suprafete dentinare cu rezistenta crescuta la acizi

184. Tehnici antimicrobiene chirurgicale.

1) Tratarea primelor leziuni cavitare
2) Obturatii cu CIS, Compomer, Compozite sau materiale de obturatie provizorie
3) Leziunile foarte mari (distructii subgingivale) pot necesita coroane temporare, RCR sau extractii
4) Sigilarii la nevoie :
- Suprafete ocluzale cu pete albe cretoase
- Santuri adanci si obturatii vechi cu margini subtiri
- Molari > Premolari
- Optiuni chirurgicale bazate pe localizare (gropite si fisuri vs suprafete netede), activitate si risc

185. Tehnici antimicrobiene chimioterapice.

 Tratamentul chimic al cariilor = implica numeroase etape = timp indelungat => acceptul
pacientului este esential
 Test Mutans pt pacientii cu risc ridicat
 Fluorizari (lacuri) 1-3 aplicatii initiale pana la completarea tehnicilor chirurgicale. Se uitilizeaza 3
aplicatii in 10 zile pt pacientii care necesita remineralizare sau pt pacientii cu probleme la CHX (posibila
utilizare de apa de gura cu iod)
 CHX = clorhexidina gluconata in apa de gura nonalcoolica 0,12%; o doza 10 mL-1 min inainte de culcare
pt 2 saptamani; repetare la 2-3 luni
 Guma cu Xylitol – 2 bucati pt 5 min, min 5x/zi
50
186. Reducerea nivelului de risc la pacientii cu risc CRESCUT.
 Reducerea zaharurilor – substituenti Xylitol/Sucroza
 Reducerea SM – antimicrobiene, xylitol guma – si tastarea SM
 Cresterea secretiei salivare – guma xilitol si menta, ape de gura, schimbarea medicatiei
 Cresterea utilizarii de F la domiciliu

187. Inversarea Siturilor Active. Tehnici de Remineralizare.

 In-Office – lacuri cu F => 3 aplicatii in 10 zile
 Acasa – Fluor
- Pacienti cu risc moderat sau ridicat : pasta de dinti 1 000ppm + gel 5 000ppm + OTC (over the
counter) apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
- Pacienti cu risc foarte ridicat : pasta de dinti 5 000ppm + gel 5 000ppm in lingura individuala +
OTC apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi; guma xilitol – 2 piese 5 ori pe zi; sursa de
calciu – branzeturi, CPP-ACP (fosfopeptida Caseina-fosfat amorf de Ca) in guma, Recaldent

188. Monitorizarea pe termen lung la domiciliu.

Acasa – fluor :
- Pacienti cu risc moderat sau ridicat : pasta de dinti 1 000ppm + gel 5 000ppm + OTC (over the counter)
apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
- Pacienti cu risc foarte ridicat : pasta de dinti 5 000ppm + gel 5 000ppm in lingura individuala + OTC apa
de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
Guma xilitol : 2 piese de 5 ori pe zi
Consum redus de sucroza intre mese
Sursa de calciu

189. Monitorizarea pe termen lung “in office”.

3 luni, 6 luni, 9 luni
 Examinare vizuala tactila dupa detartrare si periaj profesional
 Evaluarea petelor albe pt remineralizare
 Lacuri cu fluor
12 luni
 Bite wing + alte examinari Rx
 Examinare vizual tactila dupa detrartrare su periaj profesional
 Lacuri cu fluor
 Evaluarea nivelului de activitate – pete albe si imagini Rx
 Evaluarea nivelului de risc si stabilirea perioadelor de control – risc scazut la 6 luni, moderat sau
ridicat, dar inactive la 6 luni; risc moderat, ridicat sau foarte ridicat si active la 3 luni

PRINCIPII DE TRATAMENT AL LEZIUNILOR DENTARE PRIN TEHNICI CONVENTIONALE SI METODE MODERNE.

ABORDAREA TERAPEUTICA MINIM INVAZIVA IN O.T.R.
190. Conceptia conventionala (clasica) in strategia terapeutica a leziunilor carioase dentare.

51
 Procesul carios = secventa ireversibila de etape, initiata de demineralizarea smaltului, in conditiile oferite
de existenta placii bacteriene (microbiene) dentare.
Interventia terapeutica este strict restauratoare si invaziva: excizia chirurgicala a tesuturilor dure dentare
alterate si a unei cantitati importante de tesuturi dure integre (pentru obtinerea unei anumite forme
geometrice de preparatie), tratamentul plagii dentinare rezultate si refacerea morfo-functionala coronara prin
materiale de restaurare (cel mai frecvent obturatie).
Nu exista diferenta principala, conceptuala, de abordare intre leziunea carioasa necavitara si cea cavitara,
intre leziunea cavitara redusa (limitata) si cea extinsa.
Niciun material de restaurare nu este “definitiv” – restaurarile deficitare se inlocuiesc printr-o noua
interventiae invaziva (nu exista solutia repararii lor fara inlocuire)

191. Conceptia moderna (actuala) in strategia terapeutica a leziunilor carioase dentare.

Procesul carios = proces dinamic, cu etape in care solubilizarea si reprecipitarea sarurilor minerale din
tesuturile dure dentare (demineralizare / remineralizare) se desfasoara alternativ, in functie de pH-ul de la
nivelul suprafetei dentare, corelat cu metabolismul ecosistemului reprezentat de placa bacteriana.
Nivelul valorii de pH la care are loc trecerea demineralizare / remineralizare este de 5,2-5,5 (“pH critic”).
Rolul placii bacteriene = “ipoteza ecologica a placii” (MASRH, AXELSSON, MOUNT, THYLSTRUP):
microorganismele asociate cu boala carioasa exista in mod normal in flora rezidenta bucla; boala apare in
urma unor modificari de intensitate si /sau durata crescuta a unor factori cheie locali (“determinanti
ecologici”), care declanseaza dezechilibrul responsabil pentru initierea si mentinerea demineralizarii (cel mai
adesea: perioade repetate de pH scazut sub valoarea “critica”, dupa aportul frecvent de glucide sau dupa lipsa
prelungita a igienizarii buco-dentare corespunzatoare).
Placa bacteriana actioneaza intr-un complex etiologic plurifactorial: prezenta substratului metabolic optim
necesar pentru flora microbiana acidogena, calitatea structurilor dure dentare si a lichidului bucal, timpul de
actiune.

192. Obiectivele terapiei restauratoare minim invazive (conform definitiei initiale).

1) Modificarea microflorei orale prin reducerea microorganismelor cariogene
2) Remineralizarea leziunilor incipiente (necavitare)
3) Restaurarea leziunilor cavitare prin preparatii modificate, cat mai conservatoare pentru structurile
dentare (modificarea principiilor conventionale Black ale timpului chirurgical)
4) Repararea restaurarilor defectuoase (prioritara fata de inlocuirea acestora)

193. Modalitati de realizare a obiectivelor terapiei restauratoare minim invazive.

Prezervarea si conservarea substantei dure dentare:
 Exereza stricta doar a substantei “infectate” (alterata ireversibil) si mentinerea substantei “afectate”
(alterata reversibil)
 Extinderea minima a cavitatii preparate, fara a indeparta substanta dura dentara integra (“extensia
preventiva” conventionala devine “prevenirea extensiei”)
 Adeziunea amelo-dentinara
 Cresterea rezistentei mecanice (structura omogena, monolitica, pentru ansamblul dinte / restaurare)
 Etanseitatea interfetei dinte / restaurare (previne microinfiltratia marginala, implicata in aparitia
complicatiilor pulpare)
 Biointegrare
 Restaurare morfofunctionala cu materiale biocompatibile, biomimetice, aderente, bioactive
(carioprofilaxie / remineralizare = prevenirea cariei secundare si/sau a recidivei de carie)

194. Conceptul de clasificare a leziunilor carioase dupa localizare si stadiul de evolutie.

- evolutia procesului carios :
* favorabil - daca sunt tratae la timp
* complicatii:

52
 -imediate : inflamatii pulpare acute/cronice; gangrena puplara simpla/complicate
-tardive : extractia dd cu tulburari masticatorii, fizionomice, fonatie, ocluzie, intretinere
-la distanta : focare de infectie; tulburari ATM consecutiv procesului carios
- dupa localizare:
* coronar : santuri si fisuri de pe suprafata ocluzala, V, O. Suprafata neteda a fetelor : V, O, M, D.
* radicular : carii de radacina
* asocieri ale celor doua teritorii

195. Modificarea principiilor conventionale dupa BLACK pentru prepararea cavitatilor in terapia
restauratoare minim invaziva.
Preparatii cu contur modificat, cat mai conservatoare pentru structurile dentare
Tratamentul restaurator trebuie precedat, insotit si urmat de masuri carioprofilactice active:
o Previn aparitia unor noi leziuni primare si/sau secundare ori recidive
o Cresc longevitatea mentinerii restaurarilor existente
Necesita modificarea principiilor conventionale Black ale timpului chirurgical
Modificarile de preparare sunt legate de proprietatile materialelor si tehnicilor adezive
utilizate(adeziunea la smalt/adeziunea la dentina si rezolvarea problemelor legate de microinfiltratia
marginala)
Forma de contur a preparatiei are caracter prioritar conservativ, nu preventiv(principiul
economiei de substanta dura dentara modifica radical principiul extensiei preventive) – insumeaza
realizarea accesului, deschiderea cavitatii si exereza structurilor dure alterate ireversibil
Forma de adeziune a preparatiei insumeaza forma de retentie, de rezistenta si finisarea
marginilor de smalt:
o Peretii cavitatii sunt curbi, usor concavi spre deschidere, nu plani
o Unghiurile interne ale cavitatii sunt rotunjite, nu bine exprimate (nete)
o Marginile de smalt sunt bizotate
Tipuri de bizouri:
 Drept (plat) – lung sau scurt (dupa unghiul de inclinare)
 Concav – rotund sau oval
Bizotarea este optionala si selectiva, in raport cu extinderea preparatiei si
localizarea marginilor de smalt – la aceeasi cavitate pot coexista margini nebizotate si bizotate, cu
bizouri de tipuri diferite

196. Argumente in favoarea bizotarii marginilor de smalt la cavitatile (preparatiile) modificate moderne.
Aspect estetic superior (trecere progresiva de la suprafata restaurarii la cea dentara)
Ameliorarea adeziunii la smalt (cresterea suprafetei de adeziune si a
calitatii microretentiilor realizate prin gravaj acid)
Adaptare marginala superioara (cresterea etanseitatii si scaderea riscului
de microinfiltratie – contractia de polimerizare si forta de adeziune pot actiona in acelasi sens, prevenind
desprinderea)
Cresterea rezistentei marginilor de smalt restante (dispar zonele subtiri
nesustinute, care se fractureaza usor = dezadaptare)
Scaderea riscului de carie secundara (eliminarea smaltului limitrof
procesului carios, cu posibile alterari microscopice de structura)

197. Argumente impotriva bizotarii marginilor de smalt la cavitatile (preparatiile) modificate moderne.
Imperativele estetice sunt neconditionate doar la dintii frontali

53
 Ameliorarea adeziunii poate fi obtinuta prin adezivi amelo-dentinari
Scaderea riscului de dezadaptare si/sau microinfiltratie marginala nu este certificata clinic
concludent pe termen lung
Uzura ocluzala prin atritie/abraziune favorizeaza pierderea materialului in strat subtire din
zonele marginale (fara fracturare), cu denudarea smaltului bizotat
Cresterea riscului de fractura a marginilor subtiri de material, in zonele de contacte (stopuri)
ocluzale
Finisarea marginala a materialului este dificil de controlat (riscul supraextinderii marginale pe
zone de smalt nepreparate)

198. Microinfiltratia marginala. Definitie. Modalitati de combatere.

Se produce prin:
Microspatii intre peretii cavitatii si materialul de restaurare (aceste spatii exista intotdeauna in
lipsa adaptarii perfecte si a adeziunii amelare si dentinare)
Permeabilitatea stratului protector dentinar (liner/baza)
Porozitatile si interstitiile DDR (“smear layer”)
Combaterea microinfiltratiei marginale:
Depinde de abordarea terapeutica:
 Tratamentul conventional nu influenteaza (nu modifica/ nu indeparteaza) DDR
 Tratamentul modern: modifica/ indeparteaza DDR -> Hibridizarea plagii dentinare = cuplare
adeziva de interfata la nivelul suprafetei dentinare si inchiderea sa etansa, inclusiv sigilarea
canaliculelor dentinare -> realizarea adeziunii dentinare (prezenta sa este necesara concomitent
cu adeziunea amelara)
Adeziunea amelara si dentinara are ca rezultat evitarea microinfiltratiei marginale
consecutive dizolvarii DDR in timp (care permite penetrarea si colonizarea oamenilor = carie
secundara marginala si/sau recidiva de carie)

199. Avantajele adezivilor amelo-dentinari in strategia terapeutica minim invaziva.

Sigilarea suprafetei dentinare (inclusiv orificiile canaliculelor dentinare) si a interfetei cu
materialul de restaurare
Eliminarea sau reducerea hipersensibilitatii / hiperesteziei dentinare
Biocompatibilitatea pulpara corespunzatoare – se explica prin:
 Blocarea penetrarii germenilor si toxinelor (daca se indeparteaza DDR)
 Majoritatea componentelor cu potential toxic ale sistemelor adezive scad rapid sau sunt blocate
in compusi chimici stabili (timp de priza scurt)
 Flux centrifug si diluare prin limfa dentinara
Detoxifiere posibila prin circulatia pulpara de intoarcere

200. Dezavantajele adezivilor amelo-dentinari in strategia terapeutica minim invaziva.

Esecuri in timp ale sigilarii etanse – dehiscente si microinfiltratii la interfata cu dentina
Adeziune initiala slaba in imediata vecinatate a canaliculelor dentinare (numar redus si dispozitie
improprie a fibrelor de colagen)
Adeziune redusa in cavitatile profunde, in apropierea pulpei (canalicule dentinare mai multe, cu
suprafata orificiilor mai mare – scade suprafata de adeziune si rezistenta la forfecare)
Adeziune initiala mai slaba la plaga dentinara cu modificari carioase incipiente (reversibile)

201. Tipuri de preparatii modificate (neconventionale) speciale pentru leziuni carioase proximale.

54
 Tip “caseta” – doar in situatiile in care avem acces direct asupra suprafetei proximale afectate,
lucru posibil datorita unor distructii coronare intinse a dintilor vecini, unor edentatii sau atunci cand
aceasta leziune devine accesibila printr-o preparatie efectuata fata in fata pe dintele vecin
Tip “crevasa” (“slot”) – aceasta preparatie se realizeaza pentru procesele carioase situate in
apropierea crestei marginale, cu acces chiar prin creasta marginala
Tip “sant”
Tip “tunel” – tunelizare partiala (inchisa proximal) sau tunelizare totala (deschisa proximal).
Aceasta cavitate are abordarea dispre ocluzal, la distanta de 2 mm de creasta marginala care trebuie
conservata.

202. Conceptul de Interventie Terapeutica Minimala (actual). Definitie. Obiective.

Abordare terapeutica initiala (neinvaziva/ non-operatorie), care precede interventiile operatorii
restauratoare
Vizeaza debutul procesului carios / leziunile necavitare
Daca leziunile evolueaza si devin cavitare, interventia operatorie restauratoare va fi minim
invaziva
Obiective:
 Identificarea leziunilor prezente:
 Prevenirea aparitiei leziunilor noi
 Remineralizarea leziunilor reversibile
 Controlul evolutiei leziunilor

203. Care sunt aspectele urmarite in cadrul fiecarui obiectiv al conceptului de Interventie Terapeutica
Minimala.
 Identificarea leziunilor prezente:
o Evaluarea riscului de carie
o Detectia precoce a leziunilor (modalitati de cariodetectie)
 Prevenirea aparitiei leziunilor noi
o Modificarea dietei:
 Restrictionarea suportului de substrat fermentabil (carbohidrati)
 Inhibarea producerii de acizi (care au la baza ionul de fluor)
 Utilizarea substituentilor nefermentabili de zahar(xylitol)
 Reducerea consumului de bauturi acide (citrice/acid carbonic)
 Alcanizarea mediului cavitatii orale (arginina/ uree)
o Igiena buco-dentara
 Igienizarea profesionala periodica
 Instruirea pacientului (igienizarea individuala corecta)
 Tratamente topice contra germenilor cariogeni (CHX)
o Protejarea si mentinerea prin sigilare si fluorizare
 Remineralizarea leziunilor reversibile
o CPP – ACP (Casein Phosphopeptides – Amorphous Calcium Phosphate)
o Fluor
o CIS
 Controlul evolutiei leziunilor
o Monitorizare / dispensarizare activa
o Reconditionare / reparare vs. inlocuire (restaurari coronare existente)

204. Managementul clinic al bolii carioase (conform definitiei actuale). Etape. Obiective.
1) Diagnosticul afectiunii – modalitati de cariodetectie adecvate
2) Aspecte epidemiologice
 Evaluarea nivelului de carioactivitate
55
  Stabilirea gradului de risc cariogen
3) Evaluarea contextului biologic
 Microflora orala si placa microbiana dentara
 Lichidul bucal
 Interactiuni chimice intre dinte si mediul bucal (demineralizare / remineralizare)
 Eroziunea dentara (prezenta / absenta; etiologie)
4) Tratament non-operator = controlul progresiei afectiunii
 Igienizarea buco-dentara: profesionala / individuala
 Preparate antimicrobiene si anti-placa
 Fluorizare (mecanisme de actiune / modalitati de utilizare)
 Controlul dietei alimentare
5) Interventie terapeutica operatorie – interventie terapeutica minimala
(minim invaziva)
6) Controlul evolutiei afectiunii (la nivel individual / la nivel de populatie)

205. Plan de tratament model chirurgical. Caracteristici, obiective, timpi.

Terapia neinterventionista:
 Substante medicamentoase – fluor
 Remineralizare (fluor)
 Sigilarea santurilor si fosetelor
Modern:
 Individualizare a planului de tratament
 Modificarile tipului de interventie si a momentului interventiei
 Tip de interventie pentru materiale moderne (cavitati neretentive)
 Modalitate de interventie – minim invaziv / conventional
Obiectivele terapiei interventioniste (restauratorie):
 Indepartarea dentinei afectate si prevenirea cariilor
 Protectia pulpei si evitarea durerii
 Eliminarea sursei de bacterii cariogenice
 Facilitarea controlului placii
 Restaurarea morfofunctionala
Tratamentul proceselor carioase este format dintr-o suma de procedee care duc la stoparea evolutiei
procesului carios. Traditional – exereza completa a tesuturilor afectate (smalt, dentina, cement). Modern –
exereza stratului extern necrotic de dentina si tratamentul stratului intern demineralizat
Timpii de lucru:
 Accesarea proceselor carioase
 Instrumentarea dentinei infectate sau modificarea acesteia
 Prepararea cavitatii in smalt cu sacrificiu dentar minim
 Restaurarea finala

206. Instrumentarea smaltului.

1) Instrumentar de mana
2) Instrumentar rotativ
3) Instrumentar oscilator
4) Aparate abraziune cu aer
5) Lasere

207. Abordarea dentinei infectate.

1) Instrumentare mecanica – manuala, rotativa, sonoabraziunea, aer
abraziunea
2) Utilizarea laserului
56
 3) Exereza chemo-mecanica
4) Exereza enzimatica
5) Terapie foto-dinamica
6) Ozonoterapia
7) Terapia antibacteriana
8) Restaurarea finala

208. Instrumentarea mecanica – manuala.

 Instrumentar de mana ascutit (excavator, linguri Black)
 Indepartarea mecanica a dentinei alterate
 Indepartare adecvata / limitata a tesuturilor
 Manoperele intempestive (presiune exagerata) – durere
 Modern combinata cu tehnica ART
 Procedura acceptata in special de pacientii anxiosi si in pedodontie

209. Tehnica stepwise.

 Se aplica in general in cazul cariilor dentare profunde cu evolutie acut-progresiva la care indepartarea
dentinei afectate ar conduce la deschiderea camerei pulpare in cazul terapiei cariei prin metoda clasica
 La prima sedinta este indepartata cu ajutorul unui excavator dentina periferica si partial dentina
necrotica si afectata localizata pe fundul cavitatii carioase
 In urmatorul pas sunt realizate prin intermediul inspectiei vizuale si palparii cu sonda, evaluari
standardizate ale culorii si consistentei dentinare
 Coafajul indirect este realizat cu ajutorul unor materiale antiseptice, remineralizatoare si cu rol de
stimulare a depunerii de dentina tertiara (hidroxid de calciu, eugenat de zinc sau CIS)
 Pe parcursul terapiei stepwise are loc o modificare progresiva a culorii dentinare in galben-brun sau
brun-inchis si modificarea consistentei
 Hidroxidul de calciu asociat cu eugenatul de zinc este alegerea de electie dar, in unele situatii clinice cu
distructii coronare extinse, asocierea hidroxidului de calciu cu CIS poate fi considerata o alternativa
viabila.

210. Instrumentarea rotativa.

 Instrumentar rotativ la turatie joasa (freze rotunde de otel)
 Indepartare mecanica a dentinei alterate
 Metoda eficienta – standard ideal
 Dezagreabila pentru pacienti (durere, stress acustic)
 Determina suprapreparari si efecte pulpare negative
 Excavarea rotativa selectiva controlata
1) Instrumentar rotativ cu putere de rotatie
controlata
 Exereza selectiva pe baza diferentei de duritate dentinara (normala/afectata)
 Duritatea dentinara – variatii individuale mari – avantajele unor preparatii selective sunt
discutabile
2) Smart Prep – freze polimerice
 Exereza selectiva datorita diferentei de duritate freza-dentina normala/afectata
 Eficienta metodei discutabila; duritatea dentinei variaza, frezele polimerice sunt distruse rapid de
dentina dura
 Metoda permite identificarea dentinei cariate reziduale si pe baza unui feed-back in timp real
asigura o precizie mare si un control calitativ al manoperei
 Tehnica interesanta cu un potential evident dar necesita o dotare deosebita
57
 3) Exereza fotoasistata (FACE) – dentina cariata
iradiata cu lumina albastru-violeta produce fluorescenta portocaliu-rosie vizibila prin filtru de 530nm
4) Exereza combinata cu indicatori de carie
iluminescenti

211. Fisurotomia.
Fisurotomia este o metoda de izolare a dintilor fata de mediul oral. Are ca scop prevenirea cariei dentare.
Se face prin aplicarea unor cimenturi sau lacuri pe dinti, in zonele de risc a aparitiei cariei dentare. Se poate
practica atat la dintii temporari cat si la cei permanenti. Se indica la dintii cu reliefuri (santuri) profunde, la
copii intre 6-9 ani si 11½-14 ani. Freze pentru fisurotomie: eficiente, ieftine, sacrificiu minim de smalt, nu
necesita anestezie, dar sunt limitate doar la nivelul santurilor si fisurilor. Au forma conicizata, varful taietor nu
atinge tubii dentinari decat putini ca numar si au fost gandite pentru a minimaliza incalzirea si vibratiile.
Tehnica presupune umplerea usoara a spatiului lung, ingust si neregulat de regula cu ajutorul materialelor de
tipul flowable composite.

212. Sonoabraziunea. Caractere generale.

Metodele sonice utilizate in odontoterapia restauratoare au la baza o miscare oscilatorie ce activeaza prin
intermediul unor piese de mana capetele active; acestea pot realiza indepartari ale tesuturilor dentare
alterate.
 Dezvolta miscari oscilatorii verticale si transversale cu o amplitudine de 600-1000 µm
 Amplitudinea oscilatiei se reduce la aplicarea pe dinte si este direct proportionala cu presiunea
exercitata si cu marimea suprafetei de contact
 In timpul lucrului medicul nu trebuie sa exercite presiune pe instrument, el doar trebuie sa sustina si sa
directionaze spatial corect sonopila
 Forta de preparare produce un sunet specific care reprezinta un control acustic pentru operator
 Presiunea de lucru mai mare de 5g/cm2 va scadea amplitudinea oscilatiei si implicit eficienta de taiere,
fenomen semnalat de un semnal sonor intens in frecventa de emisie
 Se realizeaza o monitorizare acustica a fortei optime aplicate pentru eficienta maxima
 Metoda presupune lucrul cu racire cu apa si iluminare
 Sunt necesare pauze si verificari vizuale directe dupa indepartarea peliculei de apa si a detritusurilor din
cavitatea preparata
 Tehnica permite un feedback tactil similar cu folosirea unei piese de mana la turatie conventionala
 Avansarea preparatiei se face rapid in smaltul demineralizat si incetineste in tesut sanatos

213. Tipuri de sonopile si indicatii.

a. Hemisfere
 Au doua marimi cu diametre: 1,5 si 2,2 mm
 Au granulatii medii de 40 µm
 Indicatii:
Prepararea cu conservarea in totalitate a crestei marginale a cavitatilor proximale de
clasa a II-a si a III-a restaurate prin tehnici adezive
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea in totalitate a
crestei marginale tip galerie, cavitate proximala cu acces lateral, vestibulo-oral sau oro-vestibular,
in functie de evolutia procesului carios.
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea partiala a crestei
marginale, cavitate proximala cu acces ocluzal redus, in forma de picatura
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea partiala redusa a
crestei marginale, cavitate proximala cu acces ocluzal largit tip slot
Tratamentul leziunilor proximale cu restaurari extinse si ocluzal
(cavitati la care se inlocuieste o obturatie defectuoasa de amalgam)

58
 Tratamentul leziunilor proximale minore ce nu pot fi remineralizate,
cu extensie in smalt sau in smalt si dentina, la distanta de camera pulpara
Prepararea cavitatilor de clasa a V-a, cu protejarea marginilor
gingivale
Prepararea unor cavitati de clasa a III-a
b. Cilindro-conice
 Diamantate pe toata partea activa
 Au granulatii medii de 40 µm
 Realizate cu doua dimensiuni si duble angulatii(in acelasi plan / in planuri opuse)
 Indicatii:
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea in totalitate a crestei marginale, cavitate
tip tunel cu acces ocluzal
Prepararea cavitatilor proximale tip caseta cu conservarea in totalitate a crestei marginale
cand exista carii in oglinda; cu ajutorul acestui cap cilindric angulat se poate actiona si la nivelul
acestora mai ales cand exista spatieri dentare, treme, distructii coronare masive ale dintelui
vecin, etc
c.Hemitropila
 Instrument pereche, cu marime unica si granulatie medie de 40 µm
 Indicatii:
Ca sistem complementar de finisare dupa actiunea instrumentarului de mana sau rotativ,
la procesele carioase ocluzale situate in santuri si gropite
La realizarea bizotarii cavitatilor proximale de clasa a II-a, a III-a si a IV-a precum si a celor
restaurate cu aur
Poate fi folosita si pentru preparatii pentru coroane si fatete
Completarea prepararii cavitatilor proximale cu acces ocluzal largit tip slot
d. Trapezoidale
 Capete speciale in numar de 6 care difera prin latimea partii active: 2,5mm; 3,5mm; 4,5mm, primele
2 fiind indicate la tratamentul premolarilor, iar cele intre 3 si 5mm la molari
 Granulatie medie de 40 µm
 3 perechi pentru mezial si 3 perechi pentru distal
 Indicatii:
Realizeaza cavitati verticale standardizate de clasa a II-a, ce pot fi restaurate cu inserturi
de ceramica dentara ramforsata cu cristale de leucit sau prin tehnici adezive cu materiale
fizionomice
Prin cimentarea adeziva a inserturilor se transforma o cavitate de clasa a II-a intr-o
cavitate de clasa I, cu refacerea perfecta a punctului de contact.
e. Prisme triunghiulare
 Indicatii:
Finisarea cavitatii dupa o prealabila preparare cu varianta clasica de sonopile sau cu
instrumentar rotativ
Finisarea cavitatii proximale in vederea aplicarii de restaurari tip incrustatii din aur si
coroane partiale

214. Aer abraziunea. Metode de lucru.

 Alegerea culorii materialului compozit ce va fi folosit pentru restaurare
 Marcarea ocluziei, a contactelor ocluzale
 Realizarea campului operator, cu o izolare optima – diga
 Realizarea prepararii dintelui prin abraziune cu aer si controlul indepartarii in totalitate a dentinei
alterate cu ajutorul unui detector de culoare care se aplica 10 secunde pe plaga dentinara, dupa care se
spala. Orice coloratie a dentinei este indepartata de preferinta cu freze la turatie conventionala sau cu
excavatoare

59
  Toaleta atenta a preparatiei si realizarea protectiei pulpare
 Spalarea si uscarea cavitatii
 Gravarea acida a preparatiei
 Aplicarea adezivului conform protocolului stabilit pentru adezivul pe care il folosim
 Realizarea restauratiei cu un compozit “flow” cu eficienta mai mare de umplere daca leziunea a fost in
afara punctelor de contact ocluzale, sau a unui compozit mai dur, mai rezistent, sau a unui compomer in
zona de stop ocluzal
 Conturararea si finisarea marginilor preparatiei, lustruirea
 Indepartarea digai
 Ajustarea ocluziei cu pastrarea contactelor ocluzale existente inaintea preparatiei
 Sigilarea care este optionala si care are drept scop sa sigileze orice fisura aparuta in timpul
individualizarii ocluzale a restauratiei si sa mareasca rezistenta acesteia.

215. Aer abraziunea. Indicatii.

o Tratamentul leziunilor necarioase: atritie, abraziune, eroziune
o Prepararea cavitatilor mici pentru materiale adezive
o Repararea unor restauratii cu rasini compozite compromise
o Repararea unor fatete din portelan fracturate la nivelul marginii gingivale
o Sablarea fetei interne a incrustatiilor de portelan in vederea adeziunii
o Prepararea suprafetelor dentare pentru sigilare
o Toate tipurile de cavitati unde accesul este direct sau a fost usurat cu instrumentar rotativ
o Indepartarea obturatiilor de amalgam sau din material fizionomic

216. Efectele dentare ale utilizarii laserului.

Efectele dentare
Laserele pulsate cu CO2
 Produc ceramizare sau vitrifiere caracterizata prin modificarea microstructurii peretilor cavitatii
dentinare datorata, in principal, procesului de topire si recristalizare locala
 Rezulta: o crestere a duritatii si rezistentei la demineralizare, obliterarea canaliculelor dentinare,
sterilizarea termica a dentinei expuse la radiatia laser
Laserele tip YAG
 Afectarea smaltului invecinat pe zone mari
prin carbonizari nedelimitate
 Aparitia de fracturi la nivelul jonctiunii amelo-dentinare
 Largi zone necrotice in dentina localizata in vecinatatea peretelui pulpar
Laserii superpulsati tip YAG
 Reduc considerabil efectele termice secundare(au durata de impuls mai mica)
 Cavitatile obtinute au pereti netezi si sticlosi
 Conturul are rugozitati cu dimensiuni de cca. 10 µm
 Canaliculele dentinare sunt deschise
 Elimina stratul de detritus dentinar remanent
 Creeaza premize favorabile unor obturatii adezive imediate
 Produce o scadere a solubilitatii ionilor da Ca si cresterea rezistentei tesuturilor la atacul acid
rezultat in urma actiunii bacteriilor cariogene

217. Eficacitatea laserului.

Este apreciata prin rata de ablatie si ea depinde de:
o Caracteristicile intrinseci ale laserului utilizat
o Tipul de tesut dentar pe care actioneaza (smalt, dentina)
o Gradul de mineralizare al tesutului

60
 o Orientarea razei laser fata de prismele de smalt si canaliculele dentinare (paralele: ablatie mai rapida
cu efecte termice secundare mai reduse; perpendiculara: predomina efectul de topire cu cresterea
temperaturii in straturile subiacente)
A. Laserele pulsate nu sunt eficiente in realizarea accesului in procese carioase incipiente, de aceea, au
fost introduse laserele superpulsate cu care se pot realiza, utilizand zone laser active ce variaza
dimensional intre 300-600 µm, atat accesul cat si prepararea cavitatii respective.
B. Laserele tip Excimer (ArF, XeCI) au o rata de indepartare a tesuturilor dentare sanatoase sau alterate,
utilizand aceeasi putere si dimensiune a zonei active a laserului de: 0,15µm in smalt sanatos, 0,20µm in
dentina sanatoasa, 0,2-0,5µm pe smalt demineralizat, 1-1,4µm pe dentina alterata.
Tesuturile alterate sunt mai rapid si mai corect eliminate comparativ cu tesuturile sanatoase, realizand
o protejare a tesuturilor invecinate prin analiza emisiei de plasma.
C. Laserele infrarosii prezinta o eficienta de indepartare:
o Pe tesuturi sanatoase – inferioara instrumentarului rotativ de turatie inalta, timpul de preparare al
unei cavitati fiind in medie dublu
o Pe tesuturi alterate rata de ablatie creste odata cu gradul de distructie al tesutului si cu
dimensiunea defectului

218. Exereza chemo-mecanica.

 Principiu de lucru - aplicare gel NaOCl si 3 aminoacizi > cloramine – distrugere a colagenului din dentina
demineralizata prin raclare cu ajutorul unui instrumentar manual special a detritusului
 Indicatii: carii radiculare profunde la dintii temporari si permanenti
 Avantaje:
o Nedureros fara anestezie
o Nu afecteaza pulpa
o Eficacitate comparabila cu a metodei rotative
o Rezulta suprafete rugoase optime pentru restaurari adezive
o Sacrificiu dentar
 Etape pentru o leziune cervicala:
o Aplicare gel 30 sec
o Curatare manuala – apare detritus
o Reaplicare gel
o Depistare JSD
o Stergerea surplusului de gel cu o buleta uscata
o Evaluarea suprafetei (duritate)
o Toaleta cavitatii cu o buleta umeda
o Cavitatea finala

219. Exereza enzimatica si terapia foto-dinamica.

Exereza enzimatica Enzyme Mix SFC-II (3M ESPE):
o Digestia enzimatica proteolitica a colagenului
o Enzimele au actiune selectiva
o Metoda a dat rezultate promitatoare experimental
Terapia foto-dinamica:
o Dezinfectare fotoactivata (PAD)
o Laser rosu de energie joasa 633/30sec
o Se folosesc Toluidine Blue O-TBO (10 µg/ml), cloruri, ftalocianuri
o Metoda non-invaziva eficienta pe S.mutans si alte microorganisme cariogene
o Timpul de contact (pana la 180 sec) creste efectul antibacterian care e limitat doar de grosimea
dentinei
o Tehnica promitatoare, rapida, nu da rezistenta microbiana si nu afecteaza tesuturile sanatoase

61
220. Ozonoterapia.
Ozonul este in masura sa altereze stabilitatea conditiilor ambientale favorizatoare de carii prin capacitatea
sa de a:
-distruge in scurt timp bacterii, virusi si fungi
-neutraliza proteinele acide
-restructura smaltul si dentina.
Indicatii:
o Carii ocluzale
o Carii de radacina
o Carii cu acces dentinar direct sau creat cu alte metode
o Hipersensibilitate cervicala
o Profilaxie: ozonoterapia trebuie sa se faca doar in prezenta unui sistem de aspitratie pentru eliminarea
ozonului reziduu acesta prezentand toxicitate daca este inhalat in cantitati mari.

221. Terapia antibacteriana.

o Antiseptice: AgNO3, fluoruri, Ca(OH)2, Clorhexidina
o Dezinfectarea dentinei si/sau smear
layer
o Usor de utilizat cu dotare minima
o Reduce semnificativ streptocolul si
lactobacilul la 6 luni
o Dezavantaje:
 Biocompatibilitate si colorare
 Eficienta in prevenirea progresiei cariei este insuficient argumentata
 Adjunct dar nu substituent al instrumentarii
o Antibiotice: aplicare de preparate su Tetraciclina (Ledermix)
 Excavare seriata – aplicare antibiotice, pansamente provizorii si reinstrumentari. Necesita minim 2
sedinte si cooperarea pacientului
 Scade riscul de deschidere a camerei pulpare si de lezare a pulpei. Usor de utilizat in urgente
 Tehnica cu bune rezultate in speciall la dintii permanenti tineri
 Eficienta crescuta fata de terapia antiseptica (CHEX)

222. Restaurarea finala – ca element antibacterian.

223. Tehnica ART.

62
 Tratamentul restaurator atraumatic este o procedura bazata pe curatirea cavitatilor carioase cu ajutorul
instrumentarului de mana si obturarea lor cu un material aderent la tesuturile dentare (ciment ionomer de sticla). Acest
tratament respecta principiile preventive, iar durerea si discomfortul sunt rare.

224. Tehnici de sigilare.

1) Materiale cu eliberare de Fluor folosite in tehnica ART: instrumentar de
mana si CIS prin eliberare de fluor care poate preveni progresia cariei / aparitia de carii secundare.
Capacitatea de sigilare dentinara este limitata, iar efectul preventiv antibacterian al fluorului este
discutabil. Necesita o buna selectie a cazurilor.
2) Adezivii dentinari. Sisteme tip monomer hidrofilic create pentru
adeziune dentinara. Prin sigilarea dentinei si/sau a marginilor restauratiei, blocheaza transferul nutritiv
necesar bacteriilor ramase post excavare. Necesita preparatii limitate; procedeu eficient clinic si
acceptat in pedodontie. Adeziunea la dentina afectata nu este ideala. Nivelul variabil de bacterii restante
trebuie determinat. Metoda promitatoare si recomandata pentru cariile radiculare la dintii permanenti.

225. Restaurari preventive cu rasini.

Restaurarea preventiva cu rasini – RPR- se adreseaza leziunilor carioase incipiente,dar si situatiilor de
diagnostic incert de carie.Dezvoltarea continua a materialelor bioadezive faciliteaza indeplinirea obiectivelor
acestui tip de tratament in caria dentara:
1. realizarea unor preparatii minime ,cu sacrificiu dentar redus – RESTAURARE =R
2. Inlocuirea extensiei preventive mecanice cu cea chimica,neinvaziva – PREVENTIVA = P

3. Imunizarea suprafetelor ocluzale cu ajutorul rasinilor sigilante – RASINI =R

Abordarea leziunilor carioase in maniera preventiva( sigilari ) sau conservativ –curativa va fi aplicata
dupa stabilirea certitudinii diagnosticului de carie.Coroborarea datelor de diagnostic: clinic ( examinare,
inspectie, palpare), paraclinic (radiologic: bite-wing, raper, transluminare, masurarea rezistentei
electrice,cariodetectia cu laser) si speciale,va trebui sa reduca sau cel putin sa minimalizeze erorile de
diagnostic.
Proprietatile fizice si mecanice impun stabilirea unor noi principii de tratament:
 forma de acces: trebuie sa fie mult mai conservativa,se abordeaza fiecare leziune in parte si se
pastreaza puntile de smalt integre.
 managementul leziunii: se indeparteaza numai dentina ramolita

 forma de adeziune: caracteristici care asigura adeziunea,etanseitatea,rezistenta la dislocare

 curatirea cavitatii ( mecanica si chimica): mecanic, cu instrumentar rotativ si chimic,prin sisteme

primer si conditioner specifice.;acestea indeparteaza debriurile rezultate in urna
preparatiei,impreuna cu smear-layerul si biofilmele incluzand microorganismele reziduale.
Atitudinea corecta in ceea ce priveste restaurarile preventive este data de corelatia dintre situatia
clinica si dotarea materiala de care dispunem.Compromisurile sau extinderea nejustificata in utilizarea acestor
tehnici vor afecta principiul preventiv in sine.

63
 EVALUAREA CLINICA A RESTAURARILOR VECHI

226. Criterii de restaurare corecta a unei restaurari.

227. Factori de care depinde longevitatea restaurarilor dentare.

Exista o serie de factori de care depinde longevitatea restaurarilor coronare. In functie de importanta lor,
ei pot fi grupati in 3 categorii:
1) Pacient:
 Factori generali:
o Starea lui de sanatate generala
o Obiceiurile alimentare
o Nivelul socio-profesional
o Colaborarea cu medicul
 Factori locali:
o Igiena orala
o Riscul de carie
o Dintele afectat
o Localizarea si intinderea restaurarii
o Starea de sanatate a pulpei dentare
o Tipul de ocluzie
2) Medic
 Diagnosticul corect al leziunii

64
  Planificarea corecta a tratamentului
o Respectarea corecta a indicatiilor
o Respectarea timpilor de lucru
o Alegerea unui material de restaurare corespunzator
o Manipularea corecta a acestuia
 Experienta, manualitate, motivatia individuala
3) Material de restaurare – proprietati (fizice, chimice, biologice)

228. Ce este si ce urmareste monitorizarea pacientului (controlul periodic).

Pacientii au cariosusceptibilitate diferita si in functie de aceasta si de riscul de carie pacientul este chemat
la controlul periodic care urmareste sa verifice:
Daca masurile de prevenire de care a beneficiat pacientul sunt aficace
Daca nu exista noi cazuri de imbolnavire prin carie aparute de la ultima intalnire cu pacientul
care, prin detectarea rapida sa poata beneficia de tratamente noninvazive
Sa aprecieze evolutia proceselor carioase incipiente aflate sub observatie
Sa detecteze si sa corecteze eventualele greseli de tehnica in tratamentele efectuate anterior
Sa verifice vitalitatea dintilor care prezinta restaurari extinse precum si a dintilor cu coafaj direct
sau indirect

229. Ce este si ce urmareste supravegherea activa a restaurarilor.

Supravegherea activa este cea mai buna solutie de tratament si presupune:
O colaborare buna medic/pacient
Sedinte de control specific
Ameliorarea igienei orale si a comportamentului alimentar al pacientului
Periaj profesional periodic
Aplicarea de fluoruri si/sau de agenti antimicrobieni
Toate aceste masuri permit prevenirea deteriorarilor si repararea sau inlocuirea restauratiilor la momentul
optim. Esecurile minore aparute in timp la unele din restaurarile prezente necesita, la randul lor, doar
monitorizarea atenta, supravegherea lor activa. Aceasta presupune:
 Analiza comportamentului in timp a restaurarii
 Aplicarea unor metode de prevenire specifice

230. Ce este si ce urmareste reparatia unei restaurari vechi.

Reparatia unei restaurari vechi consta in:
Mentinerea pe loc a restaurarii
Remedierea defectiunilor punctuale
Eventuale corectii in masa materialului restaurator
Reparatia reprezinta:
Un mijloc rapid de a rezolva o deficienta existenta la una din restaurarile vechi
Poate constitui o alternativa acceptabila de remediere a defectiunilor restaurarii in multe
situatii clinice
Poate fi o faza intermediara (tranzitorie) de tratament, ce ofera ragaz pentru aprecierea
globala a cauzelor care au dus lla esecul restaurarii si a consecintelor sale
Un mijloc ce permite sigilarea restaurarilor cu deficiente marginale minore, precum si o
ameliorare rapida a esteticii prin reconstituire si remodelare coronara
Permite stabilirea unor relatii de colaborare optima intre medic si pacient

231. Ce este si ce urmareste inlocuirea unei restaurari vechi si care sunt situatiile in care se realizeaza.
Inlocuirea unei restaurari cu deficiente majore presupune:
Eliminarea completa a materialului de restaurare
Realizarea unei noi preparatii

65
 Realizarea unei noi restaurari
In alegerea solutiei terapeutice de remediere a unei restaurari vechi nu trebuie minimalizat faptul ca
fiecare inlocuire a unei restaurari duce la pierdere de tesut dentar din structura dentara restanta, pierdere ce
poate conduce la slabirea rezistentei dentare. De asemeni, din punct de vedere biologic, orice reinterventie
presupune o noua agresiune asupra complexului pulpo-dentinar.
Inlocuirea imediata a unei restaurari deficiente se face in 2 situatii:
 Existenta unor semne clare de alergie sau intoleranta locala sau sistemica legate de materialul
restaurator
 Existenta curentilor galvanici
Pentru a decide conduita terapeutica corecta este foarte important diagnosticul etiologic al afectiunii
prezente dar si tipul de defect al restaurarii.

232. Elementele care se iau in consideratie pentru alegerea tipului de interventie asupra unei restaurari
vechi.
La alegerea tipului de reinterventie asupra unei restaurari vechi defectuoase se vor avea in vedere cateva
elemente deosebit de importante si anume:
Impactul restaurarii defectuoase asupra pulpei dentare, manifestate prin jena (disconfort) la
masticatie, durere (semne de suferinta pulpara), aparute ca urmare a pierderii etanseitatii restaurarii sau
a unei protectii pulpo-dentinara insuficienta/absenta
Impactul asupra parodontiului marginal prin: iritatie directa, acumulare de placa bacteriana prin
prezenta unor defecte de suprafata, supra sau subconturare, morfologie incorecta a punctului de
contact
Diminuarea rezistentei coronare cu aparitia de fracturi marginale de smalt, pereti cavitari cu o grosime
mai mica de 2 mm, microfisuri, ocluzie traumatizanta
Prezenta unor factori de risc: factori iatrogeni, regim alimentar incorect, igiena orala deficitara,
parafunctii, risc crescut de carie
Prezenta unor factori perturbatori ai mediului bucal: galvanismul bucal, reactii alergice cutaneo-
mucoase
Beneficiul terapeutic al interventiei
Consimtamantul pacientului

233. Fractura marginilor de smalt sau ale materialului restaurator in cazul restaurarilor din
amalgam/cauze si modalitati de rezolvare.
La nivelul marginilor de smalt o fractura poate aparea in urmatoarele situatii clinice:
Prepararea incorecta acavitatii, cu marginile plasate incorect, prea sus pe versantii cuspidieni,
acolo unde fortele ocluzale sunt mari si riscul de fractura a unor margini subtiri de smalt este si el
mare
Unghiul restaurarii de amalgam in raport cu peretii cavitatii trebuie, pentru a se evita
fracturarea sa, sa depaseasca 70 de grade. Un unghi mai mic duce la un risc crescut de fractura
Smaltul subminat, nesustinut de dentina sanatoasa, neprotejat, poate sa se fractureze cu
usurinta
Coroziunea amalgamului – amalgamul mai bogat in cupru a demonstrat clinic o mai buna
adaptare marginala si o rezistenta mai buna la fractura in raport cu cel sarac in cupru
Fracturarea sau pierderea unei parti din restaurarile de amalgam pot fi datorate:
Retentiei insuficiente pe o sectiune a cavitatii
Un amalgam cu o grosime insuficienta (de cel putin 2 mm)
Un istm care nu confera in aceasta zona a unei cavitati proximo-ocluzale o grosime suficienta a
amalgamului
Absenta mijloacelor de retentie necesare cavitatii verticale
Lipsa unei liner adecvat, care sa asigure amalgamului un suport fizic corect
O fractura marginala mai importanta necesita repararea restaurarii si realizarea unei retentii mecanice
pentru amalgamul reparator ce trebuie fulat in interiorul unei cavitati create si cu o restaurare de amalgam
66
preexistenta. Este inevitabila o pierdere de tesut dentar de aceea se prefera repararea prin adeziune, cu
ajutorul unui material compozit fluid sau a unui CIS. Orice metoda de reparare de acest gen presupune mai
multe etape:
 Accesul in profunzimea defectului si/sau a leziunii prezente
 Indepartarea eventualelor tesuturi dentinare sau amelare ce marginesc defectul
 Prepararea suprafetelor dentare pentru adeziune si aplicarea materialului de restaurare
 Finisarea zonei de reparatie
In cazul fracturarii unui perete sau cuspid este necesara, de cele mai multe ori, indepartarea restaurarii si
controlul peretilor restanti. In prezenta unor contacte ocluzale defavorabile restaurarea poate fi realizata doar
dupa suprimarea factorului mecanic ce a stat la originea fracturii initiale. Daca se presupune ca restaurarea
dupa producerea fracturii este optima si tesutul dur existent permite realizarea unei retentii pentru repararea
defectului cu ajutorul amalgamului, se va realiza o cavitate distincta pentru viitoarea obturatie si in materialul
restaurator existent se va crea o cavitate de retentie pentru aceasta si se va reface obturatia (cu materiale
compozite, CIS, incrustatii, fatete).

234. Prezenta unor defecte marginale in cazul restaurarilor din amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
Cauze: restaurari sub si supraconturate
 Defecte marginale localizate pe fetele vestibulara, ocluzala sau orala – la pacienti cu o igiena orala
corespunzatoare si un risc de carie scazut (tratament noninvaziv) sau pacienti cu risc de carie crescut
(repararea acesteia)
 Un defect marginal vizibil cu ochiul liber – reparatie cu material adeziv tip compozit sau CIS
 Defecte marginale in zona proximala, inaccesibila periajului, cu retentie consecutiva de placa bacteriana
si risc de aparitie a unei carii marginale – indepartarea excesului localizat cu freza flacara sau cu strips
abraziv. Se poate folosi si o piesa speciala care foloseste o freza speciala ascutita, triunghiulara, activa pe
o parte. Daca suprafata de amalgam ramasa va fi poroasa(deci va permite acumularea de placa
bacteriana) se va realiza inlocuirea restaurarii cu una noua
 Supra sau subconturarea obturatiei de amalgam in zona cervicala poate fi remediata cu freze de finisat
 Daca defectul marginal se extinde pe mai multi pereti la interfata dinte/restaurare, inchiderea marginala
nu mai este satisfacatoare pot sa apara modificari de culoare care, de cele mai multe ori sunt greu de
interpretat. Coloratiile dintelui pot fi determinate de prezenta amalgamului, situatie care duce destul de
rar la inlocuirea restaurarii vechi, doar atunci cand si adaptarea marginala este deficitara. Cand exista
modificari de culoare la nivelul mai multor restaurari cu suspiciunea de carie secundara, este bine sa se
indeparteze amalgamul la una din acestea, cu modificarea coloristica cea mai importanta si in situatia in
care se constata prezenta cariei secundare, se vatrece la rezolvarea prin inlocuire si a celorlalte
restaurari ce prezinta aceeasi deficienta.

235. Defecte ale suprafetei unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
O restaurare din amalgam care prezinta o suprafata neregulata, margini corodate devine un mediu
propice de acumulare a placii bacteriene care, la randul sau, poate determina aparitia procesului carios. Ea nu
trebuie inlocuita ci doar reconturata si finisata dar acest lucru nu trebuie facut daca nu exista factori de
nocivitate clari. Finisarea unei obturatii vechi initiaza un nou ciclu de coroziune care nu este de dorit.

236. Pierderea in totalitate a unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
Este rar intalnita si cauza este realizarea unei cavitati neretentive sau contaminarea cavitatii cu saliva in
momentul inserarii amalgamului in cavitate. Poate fi incriminata si o calitate proasta a materialului de
restaurare, prea dur si sfaramicios si in cazul cavitatilor cervicale, persistenta fenomenului de stres ocluzal,

67
care va duce in timp la indepartarea materialului restaurator. In aceasta situatie singura solutie este realizarea
unei cavitati corespunzatoare si restaurarea sa corecta.

237. Defectele marginale aparute la restaurarile cu materiale adezive: cauze si modalitati de rezolvare.
Lipsa unei inchideri marginale corecte face sa apara pericolul infiltrarii marginale si in consecinta aparitia
unei carii secundare. Un astfel de defect, aparut intr-o zona cariosusceptibila, cu deosebire in zona cervicala
sau proximala, duce la inlocuirea restauratiei pe cand un defect marginal aparut pe fata vestibulara, orala sau
ocluzal, acolo unde exista posibilitatea unei igiene orale corecte si a unor tehnici de fluorizare, permite
supraveghere activa.
Daca pierderea etanseitatii este asociata cu simtomatologie dureroasa, care presupune o afectare pulpara,
este necesara inlaturarea restaurarii in totalitate si tratamentul corect al acesteia, in functie de gradul de
afectare pulpara.

238. Pierderea formei anatomice, alterarea suprafetei restaurarii si estetica necorespunzatoare in cazul
restaurarilor cu materiale adezive: cauze si modalitati de rezolvare.
1) Pierderea formei anatomice
Cauzele care pot duce la aceasta sunt:
 Prezenta pe dintii antagonisti a unor lucrari restauratoare dintr-un material cu un grad mare de
uzura
 Prezenta unor factori alimentari ce pot conduce la uzura dentara de natura chimica (obiceiuri
alimentare inadecvate, regurgitatii acide)
 Obiceiuri vicioase (roaderea creionului, prinderea de cuie intre dinti, bruxism)
Ca urmare a uzurii se poate ajunge la modificarea raporturilor ocluzale, cu deficit functional. De cele
mai multe ori in aceste cazuri se recurge la inlocuirea materialului restaurator si realizarea unui nou tip de
restaurare (inlay,onlay,fatete)
2) Alterarea starii de suprafata a restauratiei
Suprafata materialului restaurator adeziv poate prezenta rugozitati, fisuri, goluri, intinse in profunzime,
favorabile acumularii de placa bacteriana. Optiunea de finisare a acestei suprafete sau de inlocuire se face
dupa analiza atenta a factorilor cauzali, care pot sa fie legati de un material restaurator de proasta calitate, o
tehnica de lucru incorecta, o finisare incorecta. In functie de acestea se va recurge la inlocuirea restaurarii
sau la ameliorarea sa.
3) Estetica necorespunzatoare
Aceasta este datorata alegerii unei culori inadecvate de la bun inceput sau unei tehnici incorecte de
plasare precum si degradarii in timp a materialului. In primul caz se inlocuieste partial restaurarea cu
material adecvat sau poate fi inlocuita total, cu un material corespunzator calitativ si coloristic. Se utilizeaza
freza extradura sau diamantata dar materialul nu trebuie indepartat de pe peretii de smalt si dentina pentru
ca sunt materiale adezive si fortele rezultate pot fractura smaltul si marginile cavitatii nou realizate. Se
poate lasa un strat de material adeziv pe peretii cavitatii si noua obturatie poate sa adere, in anumite
conditii la cea veche. Aceasta presupune tehnici de adeziune in 2 timpi, cu adezivi de generatia a 2-a si a 3-a.
Daca vrem sa inlaturam in totalitate compozitul atunci este necesara indepartarea unui strat de smalt si
dentina de cel putin 50 µm pentru a avea pereti apti pentru o noua adeziune.

239. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in diagnosticul si planificarea
tratamentului.
 Un diagnostic incorect privind starea tesuturilor dure dentare restante, pereti, santuri, fosete, cuspizi
 Prezenta unor leziuni cu pierdere de substanta dura dentara de etiologie carioasa sau necarioasa si pe
alte suprafete dentare, adiacente procesului carios, acestea putand necesita o atitudine terapeutica mai
complexa, cu luarea in considerare a tuturor acestor leziuni dentare

240. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in etapa de realizare a preparatiei.
 Pastrarea smaltului cretos, pigmentat, demineralizat, de la marginea cavitatilor precum si lipsa finisarii
conturului marginal de smalt al cavitatilor. Cel mai frecvent aceasta greseala apare la cavitatile cu
68
 localizare la coletul dentar, de predilectie la dintii laterali sau la pragul gingival al cavitatilor proximo-
ocluzale
 Mentinerea unor prisme de smalt nesustinute de dentina sanatoasa sau a unor pereti de smalt
subminati, cu predilectie in zonele supuse direct fortelor masticatorii
 Realizarea unui unghi mai mic de 70 intre peretele de smalt al preparatiei si materialul restaurator
 Un contur marginal defectuos care nu prezinta un traseu ondulat care sa ocoleasca cuspizii si pastrarea
unor unghiuri externe bine exprimate, ce maresc pericolul fracturarii marginalii a restaurarii. De
asemeni, plasarea marginilor de contur ale cavitatii in zone favorabile retentiei alimentare si a placii
bacteriene si in care nu se poate efectua o autocuratire sau curatire artificiala optima pot duce la
aparitia cariei secundare marginale
 Mentinerea unor cuspizi subminati, nesustinuti de dentina sanatoasa. Fractura cuspizilor apare cel mai
frecvent la dintii cu cavitati mari, ocluzale sau proximo-ocluzale restaurate cu amalgam de aceea, cuspizii
presupusi a fi subminati trebuiesc protejati prin captusire cu ciment fosfat de zinc, cimenturi
policarboxilice, CIS, restaurare adeziva
 Nu au fost redusi din inaltime peretii laterali de smalt ai cavitatii ocluzale sau verticale, care au mai putin
de 2mm grosime
 Mentinerea la nivelul pragului gingival a unui smalt decalcifiat si/sau a unor prisme de smalt neregulate,
datorate lipsei de bizotare a pragului gingival
 Conturul marginal al cavitatii verticale nu a fost scos din contact cu dintele vecin atat in sens vertical cat
si orizontal ceea ce duce la acumularea unor resturi alimentare si a placii bacteriene intr-o zona greu
accesibila tehnicilor de periaj
 Realizarea unui istm prea ingust de intalnire intre cavitatea verticala si cea orizontala, prea superficial
fara a se executatesirea muchiei pulpo-axiala a acestuia, ceea ce are drept consecinta fracturarea
restaurarii cu mentinerea sa in pozitie sau, mai frecvent, cu dislocarea ei partiala
 Lipsa de finisare a conturului marginal al cavitatilor care sa permita o buna adaptare a restaurarii la
marginile preparatiei.

241. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in tehnica de restaurare.
 Alegerea incorecta a materialului restaurator, fara a se tine seama de rezistenta sa la uzura si duritatea
ceruta de situatia clinica data. O buna restaurare trebuie sa prezinte o grosime suficienta care sa ofere
rezistenta la actiunea fortelor dezvoltate in procesul de masticatie (2mm) care daca nu este asigurata
poate determina fractura materialului restaurator
 Greseli ce apar in timpul prepararii materialului restaurator:
Prepararea unui amalgam care nu respecta proportia ideala intre pilitura de argint si
mercur. Un exces de mercur duce la aparitia unui amalgam moale, cu timp de priza prelungit si
coeficient mare de expansiune pe cand o cantitate mare de pilitura de argint duce la realizarea
unui amalgam sfaramicios, cu priza rapida si contractie de priza mare.
Timpul efectiv scurs de la prepararea materialului si pana la introducerea sa in
cavitate prin condensare poate influenta decisiv calitatea restaurarii
Nerespectarea timpului optim de triturare al amalgamului. O supratriturare va creste
gradul de expansiune al amalgamului pe cand o subtriturare va duce la o contractie de priza
crescuta. In ambele situatii va rezulta un amalgam ce are calitati necorespunzatoare pentru
realizarea unei restaurari rezistente in timp
Utilizarea unor materiale de restaurare fizionomice aderente cu termen depasit, ce nu
mai corespund din punct de vedere calitativ
Malaxarea prelungita mult peste timpul optim indicat de firma producatoare a
ionomerilor de sticla sau a compozitelor autopolimerizabile
Amestecul in proportii incorecte a componentelor acestor materiale de restaurare
fizionomice
 Greseli in tehnica de inserare a materialului restaurator in interiorul preparatiilor
Utilizarea unei cantitati insuficiente sau in exces a materialului restaurator

69
 Condensarea insuficienta a materialului de restaurare in interiorul cavitatii, cu
referire in special la portiunea verticala a unei cavitati de clasa aII-a, cu deosebire in zona marginii
sale gingivale unde si izolarea este deficitara, cu aparitia de goluri in masa materialului restaurator
Aplicarea matricei fara o corecta adaptare la peretii cavitatii, ceea ce determina in
final aparitia unui contact proximal defectuos a unei restaurari supra sau subconturate, retentive
pentru placa bacteriana precum si o presiune insuficienta aplicata prin intermediul matricei asupra
materialului restaurator, in timpul prizei primare a materialului de restaurat
Prezenta, la nivelul conturului marginal al preparatiei, a unor urme de lineri, baze
intermediare sau materiale de obturatie de baza care vor fi ulterior indepartate prin diluare in
mediul bucal umed.In cazul restaurarilor scurte, turnate din aur sau alt metal sau din ceramica,
dupa cimentare, cimentul din spatiul dintre dinte si restaurare va suferi un proces de dizolvare
ceea ce, in timp, va da nastere unui spatiu retentiv la interfata dinte/restaurare, cu aparitia unui
proces carios secundar
 Greseli in modelarea si finisarea restauratiilor
Adaptarea incorecta a restaurarii la marginile preparatiei, cu prezenta
unor lipsuri de material creandu-se astfel conditii optime de retentie pentru placa bacteriana, cu
deosebire in zona marginii gingivale a preparatiei
Modelaj marginal incorect conceput si realizat, cu realizare de margini
subtiri de material restaurator care, prin facturare, vor lasa zone de retentie marginala
Dislocarea marginala a materialului restaurator prin indepartarea
incorecta a matricei si penelor dentare
O finisare precoce a amalgamului, la mai putin de 24 de ore de la
aplicarea sa, la turatii mari si timp indelungat, ceea ce poate genera caldura si consecutiv, alterarea
materialului restaurator
Lipsa de finisare si lustruire a restaurarii care poate determina aparitia
unor zone de retentie pe suprafata obturatiei, la interfata preparatie/restaurare
Relustruirea suprafetei ocluzale a restaurarii de amalgam in scopul
imbunatatirii adaptarii marginale care poate determina modificarea morfologiei ocluzale si a
contactelor cu dintii antagonisti
Adaptarea materialului compozit la marginea gingivala, acolo unde
stratul de smalt foarte fragil sau inexistent nu va permite o adeziune corecta prin gravare acida si
deci va determina o inchidere marginala deficitara
Fotopolimerizarea insuficienta, deficitara la nivel cervical a materialului
compozit

242. Principii de tratament ale cariei secundare marginale si recidivei de carie.

Tratamentul cariei secundare marginale si al recidivei de carie pune uneori probleme, avand in vedere ca
orice interventie noua pe un dinte ce prezinta o restaurare presupune o noua pierdere de substanta dura
dentara, ceea ce ar putea slabi rezistenta dintelui la solicitarile masticatorii.
Tratamentul presupune 2 etape distincte:
Tratamentul profilactic. Presupune respectarea regulilor de realizare a cavitatilor
si restaurarilor, un diagnostic corect al leziunii de tratat, evitarea tuturor iatrogeniilor care pot constitui
factorii etiologici ai afectiunii. Medicul trebuie sa aleaga materialul restaurator corect, in functie de situatia
clinica, de aspectul fizionomic dar si de durabilitatea si rezistenta la uzura z materialului ales. Pacientii
purtatori ai unei restaurari coronare vor trebui monitorizati, medicul fiind cel care va decide intervalul de timp
la care pacientul va reveni la control si tot medicului ii revine sarcina de a incerca sa constientizeze pacientul
de importanta masurilor de profilaxie privind igiena orala, obiceiurile alimentare, fluorizarile locale, menite sa
scada riscul de carie
Tratamentul curativ. Presupune fie o reparatie a vechii restaurari, cu conditia sa se
poata pune in evidenta in totalitate leziunea carioasa si sa se indeparteze tesuturile contaminate in totalitate
(localizarea procesului carios recidivant este cervical) fie indepartarea sa in totalitate, refacerea cavitatii si
restaurarea sa. La un pacient in varsta, prezenta unui parodontiu redus, cu largirea ambrazurii faciliteaza
70
accesul la zona cervicala proximala permitand uneori tratarea unei leziuni cervicale marginale fara inlaturarea
in totalitate a restaurarii vechi. Daca exista suspiciunea existentei unor procese carioase la nivelul mai multor
dinti ce prezinta modificare de culoare, se va decide inlocuirea uneia, cea care pare cea mai suspecta si in
cazul in care exista un proces carios medicul va decide probabil inlocuirea si a celorlalte restaurari. Decizia de
inlocuire a unei retsaurari suspecte de recidiva de carie va fi luata si dupa efectuarea unei radiografii bite-
wing, pe care poate apare o zona radiotransparenta sub materialul restaurator sau, la nivel marginal, o
pierdere a conturului marginal ferm al cavitatii, cu aparitia unei zone radiotransparente. Dupa realizarea
tratamentului leziunii carioase se va recurge fie la realizarea retentiei necesare pentru amalgam fie pregatirea
preparatiei pentru adeziune si restaurare cu materiale adezive, in functie de situatia data.

RESTAURARILE DIRECTE CU AUR

243. Avantajele si dezavantajele aurului ca material de restaurare directa (RDA).

Avantajele aurului ca material de restaurare:
Biocompatibilitate foarte buna in mediul bucal
Adaptare marginala foarte buna, permitand o inchidere etansa foarte buna
Durata in timp foarte mare, uneori toata viata
Rezistenta deosebita la coroziune
Uzura similara cu cea a structurilor dure dentare
Dezavantaje:
Sunt nefizionomice
Au o tehnica de lucru lenta, cerand timp mai lung pentru realizare
Cer manualitate deosebita a medicului.
Energia folosita pentru condensare se distribuie si la tesutul pulpar putand
produce leziuni pulpare ireversibile, de aceea se folosesc in procesele carioase in care startul de
dentina are grosime mai mare de 1mm pe dintii fara suferinta pulpara sau parodontala
Pretul de cost este mare

244. Forme de prezentare ale aurului pentru RDA.

A. Aur precipitat
 Aur pulbere (Goldent, Easy Gold
 Aur mat, nelustruit (cilindrii)
 Aurul mat, amalgamat cu calciu (Electrolloy)
B.Folie de aur
 Folia simpla, plata
 Folia ondulata
71
  Folia de aur platinata
 Folia de aur laminata

245. Decontaminarea aurului pentru RDA, obiective, metode de decontaminare.

La introducerea aurului in interiorul preparatiei se urmaresc cateva obiective:
 Sa adere cat mai bine la peretii preparatiei
 Sa se faca lipirea aurului de aur
 Sa se indeparteze golurile de aer din masa restauratiei
Aceste obiective pentru a fi atinse necesita un aur pur, cu suprafata curata, coeziunea facandu-se prin
legaturi mecanice. Daca suprafata aurului prezinta impuritati (praf, strat oxidic), datorita faptului cu aurul
atrage gaze, suprafata sa va deveni necoeziva. In acest caz se va recurge la eliminarea gazelor printr-un proces
de degazare sau decontaminare.
Decontaminarea se realizeaza prin incalzire, eliminandu-se astfel impuritatile. Pentru degazare se folosesc:
 Flacara de la lampa de spirt, fiecare bucata de aur tinandu-se 3-5 minute cu o pensa sau cu ajutorul
unei tavite, in zona medie albastra a flacarii, pana la inrosirea sa
 Decalitor electric, folosindu-se o placutza de mica dimensiuni pe care se pun fragmente de aur
 Flacara de etanol pur la care se incalzeste aurul tot pe o placuta de mica dimensiune, pana devine rosu
Aurul incalzit suficient va determina aparitia unor particule de pulbere care vor fi greu de condensat. Dupa
decontaminare aurul trebuie sa fie plastic, asemeni amalgamului.

246. Modalitati de condensare a aurului si principii de condensare.

Condensare manuala – se folosesc instrumente de mana,
respectiv fuloare, cu care se aplica presiuni pe materialul restaurator, dar presiunea manuala ca atare nu
este suficienta. Se poate utiliza in faza initiala de aplicare a aurului dupa care, cu un ciocanas de lemn se
aplica forte manuale sub forma de lovituri ritmice peste condensator care pentru a nu permite alunecarea
particulelor de aur va avea pe capul partii active santuri, striuri, zimti. Forta de lovire cu ciocanul nu poate
fi bine controlata de practician.
Condensarea pneumatica (ciocan automat) – aceasta
metoda utilizeaza fuloare atasate la o piesa de mana, in interiorul manerului se gaseste un resort pentru
transmiterea loviturilor si foloseste energia vibratorie a aerului comprimat. Dozarea fortei de condensare
e greu de controlat. Este o metoda lenta, incomoda pentru pacient care simte durerea
Condensarea cu ajutorul motorului electric al unitului
dentar – condensatoarele se ataseaza la piesa de mana sub forma de ciocanas si aceasta transforma
miscarea de rotatie a motorului in miscari axiale, imprimate extremitatii instrumentului. Metoda cere o
tehnica foarte buna. Loviturile sunt ritmice, rapide si bolnavul nu percepe presiunea
Condensarea electronica – este cea mai eficienta si mai
controlabila metoda.
Principii de condensare:
Forta de condensare se aplica ritmic, sub unghi de 45 fata de peretii
laterali ai cavitatii si podea
Forta de condensare aplicata pe o suprafata de aur deja inserat se face
pe o directie perpendiculara in unghi de 90
Condensarea se incepe pe o parte a cavitatii si se continua in linie
dreapta pana in partea opusa, apoi se revine pe partea initiala continuandu-se la fel si astfel se asigura o
condensare pe toata suprafata de aur inserata. Fiecare pas al condensatorului se suprapune peste ½ din
urma lasata anterior si se misca astfel pas cu pas spre periferie
Intensitatea fortei de condensare creste progresiv cu fiecare strat de
material adaugat, intensitatea putand fi crescuta prin amplitudinea de condensare sau utilizand
condensatoare cu suprafata activa mai mica

72
 Condensarea se realizeaza fie de la o margine a cavitatii spre cealalta sau
de la centru la periferie, a doua varianta fiind mult mai buna, condensarea mai omogena
Condensarea formelor de aur precipitat trebuie sa inceapa manual, de la
centru la periferie, pana se obtine un strat uniform de material apoi se trece la condensarea mecanica

247. Condensatoarele utilizate pentru condensarea aurului in cavitate.

Condensatoarele utilizate in aurificari difera dupa tehnica de condensare utilizata si dimensiunea partii
active, toate au insa o trasatura comuna: suprafetele active au configuratie piramidala ceea ce asigura 3
functii:
Maresc suprafata de condensare
Actioneaza prin generare de forte laterale pentru o condensare uniforma
Determina in materialul condensat identitati triunghiulare ce permit adaugarea a
noi cantitati de material
Condensatoarele folosite la piesa de mana a unitului dentar sau pneumatic sunt alcatuite dintr-un varf sau
parte activa si un gat scurt de 2,5 cm care se potriveste la piesa de mana.
Condensatoarele folosite cu ciocanel manual sunt mai lungi 15 cm si au o terminatie plata, pentru a primi
loviturile usoare ale ciocanelului manual.
Partea activa a condensatoarelor are forme si marimi diferite. Toate au configuratii piramidale si santuri
sau striuri, pentru a preveni alunecarea lor pe aur. Exista mai multe tipuri de condensatoare:
Condensator cu fata terminala rotunda
Condensator in forma de picior
Condensator rectangular
Gatul condensatoarelor poate fi:
Drept
Monoangulat
Biangulat
In baioneta
Partea activa a condensatorului poate fi perpendiculara pe axul lung al manerului sau perpendiculara pe
partea finala a gatului. Cu cat e mai mica fata partii active cu atat creste greutatea aplicata pe cm2, la o forta
constanta.

248. Indicatiile restaurarilor directe cu aur.

Ca alternaviva la amalgam pentru zonele laterale ale arcadelor dentare
La restaurarea cariilor mici din santurile si fosetele dintilor laterali si pe
fata orala a dintilor anteriori (cavitati clasa I)
La restaurarea leziunilor carioase cervicale mai mici sau a un or leziuni de
eroziune, defecte cuneiforme, situate in 1/3 cervicala a tuturor dintilor (cavitati clasa aV-a)
Leziuni mici proximale care nu distrug fata vestibulara a dintilor frontali
(cav clasa aIII-a)
Leziuni proximale mici acolo unde creasta marginala nu este supusa la
presiuni ocluzale mari (cavitati clasa a II-a)
La nivelul marginilor incizale sau a varfurilor cuspidiene (cavitati clasa aVI-
a)
Pe dinti ce vor beneficia de un tratament protetic
Pentru repararea unor restaurari turnate din aur care nu mai sunt
adaptate corect marginal (incrustatii)
Pentru inchiderea orificiilor de trepanare a unor restaurari protetice inca
functionale (doar la aliaje cu continut mare de aur)
Pe dinti vitali, cu parodontiu marginal sanatos, apt sa suporte compactarea
si fara suferinta pulpara
Pe dinti fara fisuri in smalt
La pacienti cu igiena orala corespunzatoare, cu indice de carie scazut
73
 La pacienti ce nu prezinta curenti galvanici datorati prezentei unor
restaurari metalice diferite

249. Contraindicatiile restaurarilor directe cu aur.

Dinti cu camera pulpara voluminoasa
Dinti grav afectati parodontal, cu stabilitate deficitara si prognostic
discutabil
Dinti cu defecte ocluzale mari, cu risc de fractura a cuspizilor
Acolo unde nu se poate face izolarea corecta a campului operator si
uscarea completa a preparatiei
Dinti cu leziuni pe una sau mai multe suprafete situate in zona laterala si
risc de carie crescut sau cu defecte ocluzale mari, cu risc de fractura
Dinti tratati endodontic, datorita rezistentei lor slabite
In cavitati profunde la care stratul de dentina e mai subtire de 1mm
La pacienti lipsiti de rabdare, durata restaurarii fiind mai mare
Lipsa de motivatie si colaborare a pacientului
La pacientii cu venituri reduse
La dentitia deciduala
La obturatii retrograde

250. Etape clinice de lucru pentru RDA.

1) Diagnosticul leziunii, a starii tesutului pulpar, parodontiului, se efectueaza examen radiologic al
ambelor arcade
2) Se instruieste pacientul cu privire la manopera, tehnica, alternative, avantaje, dezavantaje
3) Eventuala anestezie locala
4) Prepararea conturului primar al cavitatii cu expunerea leziunii carioase
5) Realizarea preparatiei dupa regulile lui Black
6) Izolarea campului operator cu diga
7) Tratamentul plagii dentinare, dupa caz. Zonele cavitatii dispuse in apropierea pulpei dentare se
vor acoperi cu preparate cu hidroxid de calciu. In cazul cavitatilor profunde se recomanda aplicarea unei
obturatii de baza in special pentru izolarea termica, pentru amortizarea impulsurilor de condensare
precum si pentru limitarea volumului de aur. In cazul cavitatilor superficiale se poate renunta la
obturatia de baza
8) Aplicarea aurului coeziv strat cu strat si condensarea sa la baza
9) Acoperirea stratului de baza si umplerea prin aditie a cavitatii de la margine spre centru
10) Indepartarea excesului si netezirea suprafetelor prin presiune mecanica de la centru la periferie
11) Finisarea suprafetei obturatiei
12) Indepartarea digai, control si fluorizare

251. Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA – clasa I.

Efectuarea preparatiei va fi dependenta de avolutia procesului carios,
intindere in suprafata si profunzime, calitatea tesuturilor dure dentare restante
Forma de contur a cavitatii depinde de procesul carios. Ea se intinde
pentru a cuprinde santurile si fosetele de smalt afectate
Atunci cand procesul carios este localizat intr-o foseta, conturul cavitatii va
fi circular sau triunghiular, daca se extinde si in santuri el poate deveni alungit sau chiar extins, cuprinzand
aceste santuri
Marginile vestibulare si orale ale cavitatii se plaseaza inafara adancimii
santurilor si fosetelor, pe pantele cuspidiene, dar latimea maxima a cavitatii nu va depasi 1/5 din distanta
intercuspidiana. Mezial si distal marginile vor fi cat mai aproape de foseta meziala si distala, cu
conservarea maxima a crestei marginale aferente
74
 Se indeparteaza in totalitate smaltul nesustinut de dentina sanatoasa si
toate defectele de structura
Accesul la cavitate este minim atat cat sa permita introducerea
instrumentarului si manipularea lui
Peretii laterali ai cavitatii trebuie sa fie paraleli intre ei iar acolo unde
preparatia se extinde mezial si distal, acesti pereti pot fi usor divergenti spre ocluzal
Peretele pulpar are o adancime uniforma si e plan, paralel cu suprafata
ocluzala a dintelui si se gaseste la 0,5mm fata de JAD, in dentina. El se intalneste cu peretii laterali in
unghiuri bine exprimate
Atunci cand retentia cavitatii nu e suficienta, se pot real;iza santuri
paralele vestibular si oral la dintii laterali si incizal si gingival la dintii frontali. Acestea nu trebuie sa
submineze crestele marginale
Marginile cavitatii se bizoteaza in unghi de 45 pentru a indeparta smaltul
rugos, bizoul sa nu depaseasca in latime 0,2mm

252. Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA – clasa a II-a.

Cavitatea orizontala nu trebuie sa aiba neaparat forma de coada de
randunica, latimea sa trebuie sa fie mai mica sau egala cu 1/5 din distanta intercuspidiana
Cavitatea verticala va fi tronconica, extinsa spre lingual la dintii superiori si
spre vestibular la dintii inferiori
Extensia se face in functie de cuspizii functionali
Peretele gingival va fi plasat sub punctul de contact
Contactul in sens transversal cu dintii vecini se desfiinteaza putin, nu e
necesar sa treaca sonda intre dinti ca la preparatiile pentru amalgam
Unghiurile interne vor fi bine exprimate
Se vor bizota marginile cavitatii in unghi de 45
Istmul se teseste
Peretele axial (parapulpar) va fi convex iar peretele vestibular si oral in
unghi ascutit cu peretele parapulpar

253. Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA – clasa a V-a.

Forma de contur a cavitatii este trapezoidala ea oferind o retentivitate
buna, un aspect mai estetic si o forma de convenienta buna in timpul lucrului
Marginea gingivala este mai mica decat cea ocluzala/incizala, ele sunt
paralele intre ele si cu planul ocluzal al dintelui
Intre peretele gingival si cel parapulpar exista unghi bine exprimat, ascutit.
Marginea gingivala poate fi in smalt si atunci se bizoteaza usor sau in cement si atunci nu se bizoteaza
Marginile meziale si distale sunt paralele cu suprafata proximala
corespunzatoare si pot fi acoperite partial de gingie
Peretele axial (parapulpar) este la 1 mm adancime in dentina in ½
ocluzala/incizala a cavitatii si la 0,75mm in ½ gingivala a cavitatii, paralel cu fata vestibulara a dintelui, usor
curbat mezio-distal si pastrand peste tot aceeasi adancime. El intalneste peretele ocluzal al cavitatii in
unghi drept, peretele mezial si distal in unghi obtuz, bine exprimat si peretele gingival in unghi ascutit
Peretele gingival este cheia retentiei, el intalneste peretii mezial si distal in
unghiuri bine exprimate, este inclinat spre peretele axial dand un unghi ascutit si converge cu peretele
ocluzal
Pe dintii anteriori, pentru aspectul estetic, marginea incizala poate fi
curba, urmand conturul gingiei
Extinderea mezio-distala a cavitatii este in raport cu extinderea procesului
carios

254. Nocivitatea restaurarilor directe din aur pentru tesutul pulpar.

75
 Energia de condensare care nu e preluata de metal va fi dirijata spre dentina si poate produce deformari
ale acesteia putand determina iritarea pulpei dentare. Cele mai nocive forte de condensare sunt cele aplicate
perpendicular pe peretele pulpar de aceea fortele de condensare vor fi dirijate in unghi de 45.
Energia termica in exces ramasa dupa degazarea aurului, dupa finisare, lustruire, curentii galvanici datorati
altor metale sunt tot atatea elemente ce pot produce leziuni pulpare. Aceste situatii depind de distanta fata
de pulpa:
La 3-3,5mm distanta fata de pulpa apar reactii pulpare reparatorii. Nu este
necesara protectia pulpara
La 2-3mm distanta de tesutul pulpar se va recurge la aplicarea de lacuri,
adezive dentinare
La 1-2mm reactia pulpara de aparare este deficitara, se va aplica hidroxid
de calciu sau CIS, ZOE
Sub 1mm nu sunt indicate aurificarile directe
Modificarile pulpare sunt reversibile dupa 24h pana la 2 saptamani, sub protectie pulpara adecvata.

RESTAURAREA CORONARA PRIN INCRUSTATII METALICE

255. Clasificarea incrustatiilor metalice.

1) Dupa raportul cu tesuturile dure dentare
Intratisulare – inlay, care sunt integrate in profunzimea tesuturilor dure dentare fiind inconjurate
de acestea

76
 Etratisulare – onlay, care acopera in suprafata 3 sau 4 fete ale coroanei dentare. Sunt onlay-uri ¾
cand sunt acoperite 3 fete coronare (coroane ¾ pe dintii frontali) si 4/5 cand sunt acoperite 4 fete
coronare (la dintii premolari sau molari)
Combinatie intre cele doua: inlay-onlay
Pinlay – incrustatie ancorata in canalul radicular cu ajutorul unor mijloace suplimentare de
retentie (pivoturi, stifturi) ce fac parte comuna cu inlay-ul
Combinatie inlay-pinlay
2) Dupa materialul din care sunt confectionate
Metalice, din aur coeziv pur de 24K, aur moale de 20K folosit pentru incrustatii mici sau onlay-
uri ce vor constitui ca elemente de agregare ale unei lucrari protetice fixe, aur de 22K, aliaje seminobile
clasa I cu Au 87%, Cu 4%, Ag9% care este un aliaj moale si clasa a II-a cu Au 76%, Cu 8,8%, Ag13%, Pd
2,5% si Zn 0,5% aliaj mai dur, ambele fiind denumite si “inlay gold”
Nemetalice: materiale compozite si ceramice
Mixte: metalo-ceramice sau metalo-compozite
3) Dupa refacerea functiei fizionomice
Fizionomice
Nefizionomice
Mixte
4) Dupa numarul fetelor pe care e aplicata: cu 1,2,3 sau mai multe fete (3/4 sau 4/5)
5) Dupa topografie
Pe suprafetele vestibulare sau orale
Pe suprafetele meziale sau distale
Pe suprafata ocluzala a dintilor laterali
Pe mai multe suprafete dentare:
Mezio-ocluzo-distale (MOD)
Mezio-ocluzo-vestibulare (MOV)
Disto-ocluzo-vestibulare(DOV)
Mezio-ocluzo-disto-vestibulare
6) Dupa modul de constructie
Simple
Compuse
Cu pivot
Cu crampoane
Cu surub
Cu clavete
Cu glisiera
7) Dupa scop
Pentru restaurarea morfologica a coroanei dentare:
Cavitati de clasa I pe dintii laterali
Cavitati de clasa a II-a pe dintii laterali
Cavitati de clasa a III-a sau a IV-a pe dintii frontali
Cavitati de clasa a V-a la nivelul tuturor dintilor
Ca element de agregare a unei punti dentare putin extinse (1-2 dinti)
Ca element de sprijin pentru protezele partiale
Ca element de fixare pentru aparate de imobilizare a dintilor
Pentru echilibrarea ocluziei

256. Avantajele si dezavantajele inlay-urilor metalice.

Avantajele:
Ofera o rezistenta mecanica si chimica foarte buna in mediul bucal
Au o durata in timp foarte buna, uneori toata viata

77
 Permit realizarea unei inchideri marginale foarte bune, data de precizia confectionarii piesei cat si a
finisarii si slefuirii ulterioare a marginilor
Permit reconstructia diferitelor pierderi de substanta de etiologii diferite si cu localizari diferite
Permit o refacere foarte corecta a punctului de contact si a pragului gingival greu de realizat cu alte
restaurari
Permit o restaurare fizionomica prin posibilitatea de asociere a metalelor nobile sau seminobile cu
materiale fizionomice
Pot fi utilizate ca mijloace de agregare sau de sprijin in alte constructii protetice fixe sau mobile
Folosesc ca mijloc de fixare pentru imobilizarea dintilor parodontotici sau pentru inaltarea ocluziei
Dezavantaje:
Necesita tehnica riguroasa de lucru pentru realizare, atat in faza clinica cat si in cele de laborator
Necesita instrumentar de lucru adecvat, de buna calitate
Necesita laborator specializat, cu instalatii speciale
Cer respectarea contactelor ocluzale ale dintilor restaurati atat in intercuspidare maxima cat si in
dinamica mandibulara
Cer timp de lucru mai mare si mai multe sedinte de tratament
Sunt mai costisitoare decat restaurarile simple, avand in vedere materialele din care sunt
confectionate
Necesita precautii la dinti cu volum redus la care incrustatia poate determina fracturi coronare ale
dintilor daca nu se recurge la o protectie corespunzatoare a cuspizilor, restaurarea in acest caz
actionand ca o pana
Incrustatiile imperfecte pot determina dereglari functionale mai mari decat cele ale restaurarilor
nereusite

257. Indicatiile si contraindicatiile inlay-urilor metalice.

Indicatii:
Atunci cand este nevoie de o rezistenta mai mare a materialului de restaurare si contur mai exact, cu
puncte interdentare de contact precise
Pentru pierderi obisnuite de substanta dura dentara (carii, fracturi, eroziuni, abraziuni)
In rezolvarea unor leziuni distrofice evolutive
Pentru imobilizarea dintilor parodontotici
Ca elemente de agregare pentru punti putin extinse (1, 2 dinti)
Ca elemente de sprijin pentru proteze partiale mobilizabile
Ca elemente de echilibrare a ocluziei (inaltarea ocluziei in abraziuni dentare)
La pacienti cu posibilitati materiale
Contraindicatii:
Pacienti ce prezinta o igiena bucala deficitara
Pacienti cu predispozitie la carie
Procese carioase extinse pe mai multe suprafete dentare, cu prezenta unei cantitati minime de
tesuturi dure, cu rezistenta scazuta la presiuni masticatorii
In inlocuirea unor restaurari vechi incorecte, extinse
Pacienti cu probleme majore de sanatate, cu care colaborarea este deficitara
La dintii temporari sau la dintii permanenti in perioada de formare
La dinti cu morfologie dentara si rapoarte ocluzale neprielnice
Ca elemente de agregare pentru punti extinse

258. Principii privind prepararea cavitatilor pentru incrustatii metalice.

Se va tine seama de urmatoarele elemente:
Se indeparteaza tesuturile alterate in totalitate, fara concesii. Dentina ramasa trebuie sa fie sanatoasa,
de aspect normal, culoare si duritate optime, in strat suficient de gros pentru a asigura protectia pulpara
Pentru realizarea retentiei preparatiei se urmaresc urmatoarele obiective:

78
  Posibilitatea insertiei si dezinsertiei incrustatiei. Pentru aceasta va trebui realizata o preparatie care sa
fie retentivo-neretentiva, neretentiva in sensul axului de insertie, a directiei ce permite introducerea si
indepartarea sa din cavitate, care trebuie sa coincida cu directia in care sa exercite fortele de masticatie
si retentiva in toate celelalte sensuri. Aceasta presupune:
 Realizarea unor pereti laterali ai preparatiei relativ paraleli intre ei, verticali si
perpendiculari pe planseul cavitatii
 Unghiuri de intalnire dintre peretii verticali si peretele pulpar usor rotunjite
 Pentru indepartarea incrustatiei se accepta o usoara convergenta a peretilor verticali
spre peretele pulpar, in unghi de 2-5
 Pentru stabilitatea restaurarii se pot realiza, pe langa conturul primar al cavitatii si
elemente suplimentare de retentie, care sa se opuna dezinsertiei piesei din preparatie. Astfel de
elemente pot fi:
 Cavitati de retentie in coada de randunica, de dimensiuni mai mici decat pentru restauratiile
cu amalgam
 Santuri,puturi parapulpare, cavitati accesorii
 Perete parapulpar convex (cavitate de clasa aV-a)
Forma de rezistenta a preparatiei presupune ca aceasta:
 Sa opuna o rezistenta buna la presiuni ocluzale
 Sa fie protejata la marginea cavitatii de pereti de smalt sustinuti de dentina sanatoasa
 Sa nu ramana cuspizi nesustinuti de dentina sanatoasa care sa pot fractura in timpul actului
masticator. Pentru cuspizii nelucratori e necesara o protectie minima, marginile incrustatiei putand fi
plasate chiar langa varful cuspidului. Pentru cuspizii lucratori, acestia trebuie acoperiti cam 1,5 mm de
incrustatie (sistem inlay-onlay)
Marginea incrustatiei trebuie sa se extinda pana in zonele unde se face usor autocuratirea si curatirea
artificiala, indepartarea placii bacteriene, sa indeparteze fisuri, santuri, gropite retentive
E necesar sa se reduca din substanta dura dentara suficient pentru a realiza un minimim de grosime a
incrustatiei pentru a opune rezistenta fortelor de masticatie, tinandu-se seama de zona dentara pe care se
realizeaza piesa si de scopul sau
Finisarea finala a cavitatii se realizeaza bizotand marginile de smalt ale cavitatii in unghi de 30-40 
pentru a permite brunisarea marginilor incrustatiilor in timpul miscarilor de masticatie
Restaurarea se cimenteaza in cavitate pentru prevenirea microinfiltratieiilor marginale si pentru
prevenirea indepartarii ei din preparatie de catre alimentele lipicioase si de forta de gravitatie
E necesara protectie pulpara in functie de profunzimea cavitatii, de caracterele plagii pulpo-dentinare.
Aceasta se efctueaza inaintea cimentarii piesei in interiorul preparatiei.

259. Fazele de lucru pentru realizarea incrustatiilor metalice.

Amprentarea antagonistilor
Inregistrarea ocluziei
Izolare cu rulouri de vata si aspirator
Indepartarea restaurarilor vechi (daca e cazul) si realizarea preparatiei
Tratamentul medicamentos al plagii pulpo-dentinare
Amprentarea preparatiei sau modelarea incrustatiei in ceara de catre medic si trimiterea ei in
laboratorul de tehnica dentara, cu toate indicatiile necesare
Restaurarea provizorie apreparatiei
Confectionarea piesei in laborator
Controlul piesei infinite de catre medic exobucal si proba acesteia in interiorul preparatiei dupa
indepartarea obturatiei provizorii
Izolarea campului operator
Adaptarea incrustatiei in interiorul preparatiei
Cimentarea piesei si adaptarea sa perfecta in ocluzie

79
260. Prepararea cavitatilor de clasa I pentru incrustatii metalice.
Forma de contur a cavitatii
Aceasta depinde de:
 Gradul de afectare a smaltului in suprafata si profunzime
 Adancimea procesului carios
Se va urmari ca:
 Smaltul sa fie in totalitate sprijinit pe dentina sanatoasa
 Deschiderea procesului carios sa se faca in raport cu extinderea acestuia avandu-se in vedere
indepartarea in totalitate a prismelor de smalt nesustinute
 Exereza dentinei alterate sa se faca in totalitate
 Extensia preventiva va include toate santurile si fosetele care reprezinta zone de maxima retentie si
unde este posibila aparitia cariei secundare marginale. Marginile cavitatii preparate vor fi extinse in
zonele autocuratibile si accesibile curatirii artificiale
Rezistenta cavitatii se realizeaza prin pastrarea peretilor suficient de grosi, cuspizi
vestibulari si orali integri, pentru a rezista presiunilor masticatorii. Smaltul trebuie sa fie sprijinit pe un strat
de dentina sanatoasa de cel putin 2 mm
Retentia cavitatii depinde de:
 Inaltimea peretilor verticali
 Paralelismul a cel putin 2 pereti verticali
 Divergenta de 2-5 spre ocluzal a peretilor laterali ai cavitatii
 Peretele pulpar sa fie orientat astfel incat sa primeasca perpendicular fortele exercitate asupra sa, sa fie
plan sau in trepte
 Prezenta unor elemente suplimentare de retentie (santuri, puturi, tunele)
Finisarea peretilor preparatiei trebuie sa fie facuta cu multa atentie astfel:
 Unghiurile interne ale cavitatii vor fi usor rotunjite pentru a permite indepartarea amprentei si pentru a
putea permite efectuarea probei incrustatiei precum si cimentarea sa
 Bizotarea marginilor externe ale cavitatii se face in functie de distanta acestor margini ale cavitatii fata
de mijlocul cavitatii in sensul ca cu cat acestea sunt mai departe cu atat bizoul e mai mare (30-40 ). Daca
bizoul ar fi mai mic de 30 ar rezulta incrustatii cu margini metalice ascutite, susceptibile de fracturare si
daca ele ar fi mai mari de 40, marginile metalice nu ar mai putea fi brunisate. Latimea bizoului trebuie
sa fie 0,25-0,50mm(1/4 din grosimea smaltului)
Toaleta cavitatii si tratamentul plagii pulpo-dentinare se face in functie de
profunzimea acesteia si de caracteristicile sale.

261. Prepararea cavitatilor de clasa a II-a pentru incrustatii metalice.

Cavitatea ocluzala a acestei preparatii se realizeaza ca si cavitatea de clasa I dar mai putin extinsa
decat pentru restaurarile de amalgam
Exereza dentinei alterate trebuie facuta in totalitate
Extensia preventiva – pentru cavitatea orizontala e identica cu cea a unei cavitati de clasa I, se extinde
pe toata suprafata ocluzala a dintelui, in santuri si fosete, exceptie facand molarul I superior la care ne vom
opri cu preparatia la nivelul crestei transversale ocluzale. Pentru cavitatea verticala se respecta divergenta
peretilor in toate sensurile, peretii verticali vor fi scosi inafara punctului de contact cu dintele vecin si vor fi
evazati spre acesta. Podeaua cavitatii si peretele axial trebuie sa aiba baza in dentina, cu adancimea
suficienta. Peretele (pragul) gingival se va afla sub punctul de contact cel putin 0,5mm
Rezistenta cavitatii necesita pereti suficient de grosi, cuspizi vestibulari si orali intregi
Retentia cavitatii presupune:
 Pereti vestibulari si orali evazati spre dintele vecin, paraleli sau usor divergenti spre ocluzal
 Ccontinuitatea axului cavitatii verticale cu cel al cavitatii orizontale
 Podeaua cavitatii sa fie in dentina la 0,5mm de jonctiunea amelo-dentina
 Pragul gingival sa aiba minimum 2mm, sa fie plasat in zona cu gingie sanatoasa si unghiul de intalnire al
acestuia cu peretele axial sa fie bine exprimat. Atunci cand procesul carios este mai intins, pentru a se
80
 opune alunecarii spre spatiul proximal al incrustatiei se realizeaza la nivelul pragului gingival un jgheab
de blocare a acestei alunecari
Finisarea cavitatii de clasa a II-a presupune finisarea cavitatii orizontale care se realizeaza la fel cu cea
de la o cavitate de clasa I si finisarea cavitatii verticale. La aceasta din urma se procedeaza la bizotarea
peretilor proximali spre ambrazuri, pentru a se putea realiza margini metalice de 40, care sa permita
brunisarea si prin bizotare va ramane o zona mai puternica de smalt. Se bizoteaza si unghiul axio-pulpar
Peretele gingival e totdeauna bizotat in unghi de 30 pentru indepartarea smaltului subminat si bizoul
are o latime de 0,5-1mm, marginile metalice putand fi astfel brunisate
Uneori, cand in santul sau gropita de pe fata vestibulara sau orala exista un proces carios, se extinde
cavitatea, cu includerea acesteia la o adancime de 1,75-2mm, sub forma unui sant ce trebuie si el bizotat.
Adancimea peretelui axial e de aproximativ 1mm. Se bizoteaza peretele mezial si distal continand bizoul
ocluzal de 40 si peretele gingival in unghi de 30
Pentru cavitatile mezio-ocluzo-distale se vor prepara fie 2 cavitati distincte fie o cavitate transversala
care va permite unirea celor 2 cavitati verticale ce asigura mai bine rigiditatea, contentia si retentia
incrustatiei in interiorul preparatiei

262. Amprentarea preparatiei pentru incrustatia metalica.

Dupa prepararea cavitatii urmeaza amprentarea sa care se face prin metoda directa sau indirecta.
Metoda directa
 Cavitatea se va izola printr-un strat subtire de vaselina, saliva, glicerina. O ceara speciala se introduce in
cavitate prin picurare sau indesare cu pulpa degetului. Cu instrumente incalzite se prelucreaza aceasta
ceara pana se reface exact forma anatomica a dintelui
 Se modeleaza functional fata ocluzala si se netezeste apoi cu acetona
 In partea cea mai voluminoasa a amprentei se introduc unul sau mai multe stifturi incalzite care, dupa
racire vor servi la scoaterea amprentei iar in laborator ca tije de turnare.
Metoda indirecta
 Este cea mai folosita datorita imbunatatirii proprietatilor materialelor de amprentare. Aceasta metoda
usureaza mult munca medicului, mai ales cand este vorba de mai multe restaurari alaturate, dar contine
mai multe posibilitati de eroare decat metoda directa. Aceasta metoda presupune amprentarea
preparatiei si obtinerea relatiilor asupra rapoartelor lor cu dintii vecini si antagonisti
 Amprenta este trimisa la laborator insotita de toate datele necesare pentru realizarea incrustatiei de
catre tehnician.

263. Restaurarea provizorie a preparatiei pentru incrustatia metalica.

Restaurarea provizorie a preparatiei intre sedintele de lucru are drept scop protectia acesteia si evitarea
aparitiei durerii dentinare, in acelasi timp ofera confort pacientului care va putea utiliza dintele, in mod
normal, in procesul de masticatie.
Pentru restaurarea provizorie a cavitatii preparate pentru inlay metalic se folosesc: ciment ZOE, CIS,
cimenturi policarboxilice, FOZ

264. Verificarea incrustatiei metalice si fixarea sa in interiorul cavitatii.

Prelucrarea si finisarea primara a piesei se face in laborator.
In cabinet se va face proba incrustatiei si eventualele surplusuri de turnare se indeparteaza cu ajutorul
unor freze si pietre de carborundum. Se va avea grija sa nu se atinga marginile piesei pentru ca s-ar putea
compromite astfel adaptarea sa si in timp ar putea duce la aparitia de carii secundare.
Se va aplica piesa in cavitate si se aseaza corect in interiorul sau folosind in acest scop un rulou de vata fie
un betisor de lemn de portocal pe care pacientul este pus sa inchida gura in scopul concentrarii fortelor la
nivelul suprafetei ocluzale a lucrarii. Dupa aceste manopere se verifica adaptarea marginala, se indeparteaza
eventualele surplusuri de pe suprafata ocluzala cu ajutorul hartiei de articulatie (static si dinamic) cu ajutorul
unei pietre fine pana se obtine o corecta adaptare ocluzala.
Se face toaleta cavitatii, izolare, degresare, in vederea cimentarii.

81
 Se prepara cimentul ales pentru fixarea piesei in cavitate, dupa tratamentul corect al plagii pulpo-
dentinare si se aplica pe suprafata tisulara a lucrarii. Se preseaza cu degetul in interiorul cavitatii si cu ajutorul
acelorasi mijloace folosite pentru proba piesei in ocluzie, respectiv rulou de vata sau lemn de portocal, se
fixeaza piesa in pozitia dorita si se mentine in aceasta pozitie pana la priza finala a cimentului.
Dupa indepartarea mijloacelor de izolare se va realiza netezirea si aplicarea intima a marginilor incrustatiei
folosind instrumentar rotativ special, cu care se lucreaza de la centru spre periferia marginilor.
Incrustatiile metalice se lustruiesc cu cauciucuri moi, perii si filturi speciale, la care se pot adauga si pasta
de lustruit.

265. Esecuri si defectiuni care pot sa apara la incrustatiile metalice.

Caria secundara ce poate sa apara in anumite situatii:
Cand avem margini fragile ale incrustatiei
Cand a fost pastrata o punte de smalt nesustinuta de dentina sanatoasa sau prea ingusta, intre 2
cavitati vecine situate ocluzal
Cand raman pereti de smalt nesustinuti de dentina sanatoasa
Cand se executa o bizotare incorecta a marginilor cavitatii
In lipsa brunisarii marginilor incrustatiei care lasa cimentul liber in cavitatea bucala si duce la
dizolvarea acestuia
Lipsa adaptarii perfecte incrustatie/preparatie
Cand nu s-a facut extensia preventiva pana in zonele autocuratibile
Descimentarea incrustatiei datorita:
Retentiei insuficiente in profunzime si suprafata a preparatiei, necorespunzatoare cu forma si
marimea incrustatiei
Lipsa de paralelism a peretilor verticali ai cavitatii
Suprafete ocluzale neechilibrate functional
Un contur al cavitatii prea complex, ce nu permite extensie preventiva corecta si bizotare
corespunzatoare

INCRUSTATII ESTETICE; FATETE ESTETICE (COMPOZITE/CERAMICE)

266. Principii de preparare a dintelui pentru incrustatii estetice din compozit.

Se vor elimina tesuturile dure dentare afectate de procesul carios
82
 Se va realiza o cavitate care sa permita o grosime a materialului restaurator care sa reziste la presiunile
masticatorii
Intalnirea dintre peretii preparatiei trebuie sa se realizeze prin linii si unghiuri rotunjite pentru a facilita
realizarea piesei si a reduce riscul de propagare a fracturilor
Peretii vestibulari si orali ai cavitatii verticale (clasa a II-a) trebuie sa fie usor divergenti spre ocluzal si spre
dintele vecin, iar unghiurile de intalnire dintre peretele gingival si cel axial sa fie bine exprimate
Plasarea marginilor cavitatii sa fie in afara zonelor centrale ocluzale unde exista pericolul de fractura al
marginilor restauratiei. E de preferat ca toate marginile cavitatii sa se termine in smalt, dar este posibila si
situatia in care marginea cervicala a unei preparatii sa fie in cement
Peretii preparatiei sa fie netezi, fara anfractuozitati
Peretele pulpar trebuie plasat la cel putin 1,5-2mm adancime si la cel putin 0,5 mm in dentina
Plasarea peretelui axial se va face in raport cu extinderea procesului carios
Forma peretelui pulpar nu trebuie neaparat sa fie plana, ea va depinde de extinderea procesului carios
si de necesitatea se insertie si dezinsertie a piesei in cavitate
Daca peretele pulpar este la mai putin de 0,5 mm de tesutul pulpar, se va aplica un strat de protectie
pulpara. Se va recurge la o reconstructie a peretelui pulpar cu CIS care ofera si o posibila protectie la carie
prin eliberare de fluor. Aceasta protectie prin reconstructie cu ionomeri de sticla este aplicabila si acolo
unde marginea cervicala se termina in cement.

267. Avantajele si dezavantajele incrustatiei de compozit in raport cu incrustatia de ceramica.

Avantaje:
Estetica sa este buna, adesea mai buna decat cea a ceramicii si se mentine timp indelulgat daca este
realizata dupa o tehnica corecta si pacientul respecta toate indicatiile medicului
Rezistenta la abraziune depinde de tipul de material folosit si de abraziunea smaltului; inlay-ul de
ceramica poate abraza foarte puternic antagonistii
Ambele metode permit o preparatie conservatoare dar, fata de ceramica, inlay-ul de compozit cere un
volum mai mic al preparatiei
Se adapteaza usor si se prepara la fel de usor prin simplul adaos de rasina compozita
Tehnica de lucru este usoara
Dezavantaje:
Rezistenta la abraziune este inferioara inlay-ului din ceramica
Nu este inca suficient de rezistent pentru plasarea sa pe suprafete dentare supuse fortelor ocluzale

268. Avantajele si dezavantajele incrustatiei de compozit in raport cu restaurarea directa cu materiale

compozite.
Avantaje:
Ofera medicului posibilitatea de a controla limitele cervicale ale restauratiei, de a realiza o adaptare
corecta la pragul gingival si o morfologie corecta a fetei proximale precum si realizarea unui punct de
contact optim si a unei ocluzii corecte
Prin modelarea si finisarea compozitului in laborator se pot imbunatatii proprietatile sale fizice, mai ales
dupa tratamentul la cald care determina cresterea rezistentei la abraziune, la flexiune si a modului de
elasticitate
E relativ usor de obtinut si plasat in interiorul preparatiei si e simplu de obtinut o sigilare buna a
marginilor, ceea c reduce mai mult posibilitatea aparitiei cariei secundare si a coloratiilor la nivelul dintilor
cuspidati in raport cu obturatiile directe cu rasina. Pierderea etanseitatii marginale este redusa
Dezavantaje:
83
 O sedinta suplimentara de lucru la fotoliu si o restauratie provizorie
Costul manoperei este mai ridicat datorita suprapunerii costului de executie a piesei in laboratorul de
tehnica dentara

269. Etapele metodei semidirecte de realizare a unei incrustatii de compozit.

Dupa realizarea preparatiei dintelui, cavitatea va fi spalata, uscata, bine izolata, scop pentru care e de
preferat sa se foloseasca diga. Dintele si cavitatea astfel pregatite vor fi lubrefiate prin pensulare cu un
lubrefiant compatibil cu materialul compozit, care va fi intins cu un jet usor de aer; aceasta operatiune are
drept scop sa permita ca inlay-ul, dupa realizarea sa, sa poata fi indepartat cu usurinta din cavitate
La cavitatea astfel pregatita se va aplica, pentru cavitatile ocluzo-proximale o matrice transparenta si
pana reflectorizanta. Rasina compozita aleasa va fi plasata in preparatie dupa tehnica indicata tipului de
material compozit si dupa tipul de cavitate si apoi supusa polimerizarii. Polimerizarea o data terminata,
piesa va fi scoasa din cavitate. Pentru inlay-ul proximo-ocluzal se va folosi, in acest scop, o sonda dentara
cu care se exercita presiuni dinspre zona interproximala spre ocluzal, cu atentie sa nu se fractureze
marginile sale sau un fir de ata plasat interdentar si fixat intr-o excrescenta a materialului compozit, de
regula la nivelul central, in zona fosei, ea jucand rol de maner
Dupa indepartarea sa, piesa va fi supusa unei noi polimerizari in afara cavitatii bucale timp de 60 de
secunde, dupa care va fi supusa unui proces termic sau fototermic intr-un cuptor la 110 C timp de 7
minute, combinatia dintre caldura si lumina asigurand o polimerizare completa a materialului. Aceasta
tehnica imbunatateste astfel proprietatile fizico-chimice ale materialului, rezistenta sa la abraziune,
stabilitatea dimensionala si permite o mai buna adaptare si sigilare marginala
Piesa obtinuta inainte de plasare si cimentare va fi probata in gura urmarindu-se:
 Integritatea marginala a piesei
 Interrelatiile de contact proximal cu dintii vecini
 Relatiile de ocluzie cu arcada dentara antagonista
 Culoarea inlay-ului
Se vor efectua eventuale retusuri, dupa care piesa va fi cimentata in cavitate. In acest scop, se va
recurge la curatarea atenta a inlay-ului si a suprafetei dentare inaintea gravarii sale acide. Se va alege
sistemul adeziv astfel: pentru un inlay foarte transparent se va utiliza un sistem de colaj complet
fotopolimerizabil, pentru inlay mai putin transparent si o restauratie mai mare se va folosi un sistem
“dual”. Se va aplica adezivul de colaj si primer-ul pe suprafata inlay-ului dupa care el va fi plasat in
cimentul de sigilare din cavitate
Se va indeparta excesul ocluzal si proximal, se polimerizeaza rapid si scurt inlay-ul dupa care se va
verifica daca in zona proximala nu exista exces. Rasina in aceasta faza nu este inca polimerizata, ceea ce
permite indepartarea resturilor existente cu o destula usurinta, cu atat mai mult cu cat inlay-ul este
suficient fixat pentru a nu putea fi dislocat
Dupa indepartarea excesului de material existent se va face polimerizarea completa a inlay-ului prin
fotopolimerizarea acestuia timp de 3 minute dupa care se va verifica suprafata sa si se vor indeparta
eventualele resturi ramase neobservate in faza anterioara
Se scoate diga si se trece la finisarea preparatiei. Pacientul va fi instruit asupra igienei orale cotidiene,
va fi chemat la control la 2 saptamani pentru a indeparta si ultimile resturi de ciment ce mai pot exista

270. Etapele metodei indirecte imediate de realizare a unei incrustatii de compozit.

Reprezinta o alternativa de realizare a inlay-ului din rasina compozita pe un model realizat dupa o
amprenta a preparatiei dintelui din alginat in care va fi turnat modelul din silicon cu vascozitate scazuta si
priza rapida. Acesta va fi plasat pe un soclu de silicon dur si modelul obtinut va fi taiat cu o lama de ras
astfel incat contactul la nivel gingival sa ramana intact, obtinandu-se in final un bont mobil
In acest model se va realiza de catre tehnician piesa din rasina compozita, dupa tehnica descrisa la
metoda semidirecta, acesta respectand indicatiile medicului cu privire la culoarea dorita. Anatomia
ocluzala si proximala a dintelui trebuie, de asemenea, respectata si refacuta corect. Polimerizarea se va
face complet, cate 40 de secunde pentru fiecare fata si dupa terminarea acesteia inlay-ul va fi scos de pe
model prin usoara presiune dinspre proximal spre ocluzal. Urmeaza polimerizarea prin caldura in cuptor.
84
 Piesa obtinuta inainte de plasare si cimentare va fi probata in gura urmarindu-se:
 Integritatea marginala a piesei
 Interrelatiile de contact proximal cu dintii vecini
 Relatiile de ocluzie cu arcada dentara antagonista
 Culoarea inlay-ului
Se vor efectua eventuale retusuri, dupa care piesa va fi cimentata in cavitate. In acest scop, se va
recurge la curatarea atenta a inlay-ului si a suprafetei dentare inaintea gravarii sale acide. Se va alege
sistemul adeziv astfel: pentru un inlay foarte transparent se va utiliza un sistem de colaj complet
fotopolimerizabil, pentru inlay mai putin transparent si o restauratie mai mare se va folosi un sistem
“dual”. Se va aplica adezivul de colaj si primer-ul pe suprafata inlay-ului dupa care el va fi plasat in
cimentul de sigilare din cavitate
Se va indeparta excesul ocluzal si proximal, se polimerizeaza rapid si scurt inlay-ul dupa care se va
verifica daca in zona proximala nu exista exces. Rasina in aceasta faza nu este inca polimerizata, ceea ce
permite indepartarea resturilor existente cu o destula usurinta, cu atat mai mult cu cat inlay-ul este
suficient fixat pentru a nu putea fi dislocat
Dupa indepartarea excesului de material existent se va face polimerizarea completa a inlay-ului prin
fotopolimerizarea acestuia timp de 3 minute dupa care se va verifica suprafata sa si se vor indeparta
eventualele resturi ramase neobservate in faza anterioara

271. Etapele metodei de reconstructie interna pentru realizarea a unei incrustatii de compozit.
Anestezie,daca aceasta este necesara
Izolarea campului operator
Indepartarea restauratiei existente si a linerului si expunerea tesuturilor dure in totalitate
Indepartarea tesuturilor alterate de un eventual proces carios existent
Aplicarea unui strat de material protector cu hidroxid de calciu, daca peretele pulpar sau parapulpar
are o grosime mai mica de 0,5 mm si protectia acestuia cu CIS ca material de reconstructie ce are si
avantajul ca permite o protectie impotriva aparitiei cariei secundare prin eliberare de fluor
Aplicarea atenta a gravarii acide in cavitatea astfel pregatita prin metoda “total etch”, cu acid fosforic 30-
40% timp de 15 sec, urmeaza spalare abundenta cu apa si uscarea scurta a cavitatii
Aplicarea imediata a adezivului de colaj
Dupa aplicarea si polimerizarea adezivului dentinar si a primer-ului, cavitatea va fi umpluta cu material
compozit de preferinta transparent, care permite o restaurare transparenta, se polimerizeaza rapid si este
usor de modelat
Se va realiza ulterior preparatia in materialul restaurator aplicat anterior cu ajutorul instrumentarului
rotativ, la inceput freze diamantate, avand in vedere ca toate limitele preparatiei sa se afle in smalt,
exceptie putand face zona cervicala a preparatiei care, uneori, se afla in cement. Dupa prepararea grosiera
cu freze diamantate, se face finisarea preparatiei cu freze dure cu instrumente de mana, mai ales peretele
proximal si zona cervicala. Peretii proximali vor fi modelati suplimentar cu discuri
Se verifica limitele preparatiei, daca nu exista resturi de tesut dentar alterat, daca exista volum suficient
pentru inlay, daca e bine sa se realizeze inlay sau e necesara realizarea unui onlay sau coroana partiala
Amprentarea cavitatii, realizarea obturatiei provizorii, realizarea inlay-ului in laborator, proba si plasarea
sa in cavitate dupa retragerea restauratiei provizorii

272. Avantajele generale ale incrustatiilor din compozit.

Necesita o preparatie minimala
Permit o adaptare buna a restauratiei la marginile preparatiei, in special la nivelul pragului gingival
Permit reducerea contractiei de priza a materialului compozit prin polimerizarea piesei in afara cavitatii
bucale
Efectul estetic precum si comportamentul in timp sunt bune
Materialul compozit este usor de manipulat
Permit ajustari ulterioare ale suprafetelor ocluzale fiind usor de adaptat si reparat
Sunt radioopace
85
 Au pret de cost accesibil
Tehnologia de laborator a acestor piese e mai simpla decat a celor din portelan sau metal

273. Indicatiile generale ale incrustatiilor din compozit.

Restaurarea molarilor si premolarilor ambelor arcade dentare
Dinti care prezinta margini de smalt necesare sigilarii cu o grosime de cel putin 0,5mm
Restaurari conservative ale dintilor care au un istm vestibulo-oral de cel putin 1/3 din distanta
intercuspidiana
Restaurari estetice la pacienti cu bruxism, pentru a modela abraziunea dintilor antagonisti
Inlocuirea unor restauratii de amalgam din motive estetice sau datorita unor defecte de inchidere
marginala ala acestora, fracturi ale restauratiei sau a peretilor dentari
Inlocuirea restauratiilor din materiale compozite compromise din punct de vedere al integritatii lor sau a
aspectului coloristic

274. Indicatiile generale ale incrustatiilor din ceramica.

La pacientii care doresc un rezultat foarte estetic al restauratiei la dintii posteriori
In leziuni carioase mici si moderate, cu conditia ca profunzimea cavitatii sa die cel putin 1,5-2mm pentru a
permite grosimi ale portelanului rezistente la presiunile masticatorii exercitate asupra lor, fara risc de
fractura
Leziuni carioase mari sau leziuni traumatice care au subminat smaltul, cu conditia ca substanta dura
dentara restanta sa fie suficienta, peretii cavitatii sa aiba o grosime minima de 0,5-1mm, astfel incat,
legatura tesuturilor dure dentare cu restaurarea prin intermediul rasinii de cimentare sa realizeze o masa
omogena, rezistenta
la restaurarea unor dinti ce au ca antagonisti lucrari protetice din portelan, datorita abraziunii marcate pe
care acestea o produc
La dintii la care, datorita distructiei coronare mari, este greu de realizat forma de retentie pentru alte
materiale de restaurare
La pacientii cu o igiena orala corespunzatoare si risc de carie mic
Ca metoda de tratament pentru dintii cu fracturi coronare, fisuri
Numai la dintii care sa poata asigura o protectie pulpara
La dintii devitali la care cavitatea de acces la camera pulpara a compromis rezistenta dintelui si la care,
prin realizarea unei alte tehnici s-ar distruge prin slefuire dintele restant
La pacientii ce prezinta alergie la metale sau materiale compozite

275. Contraindicatiile generale ale incrustatiilor din ceramica.

La pacientii cu parafunctii habituale (bruxism) si obiceiuri agresive (tinerea cuielor intre dinti, a
creioanelor)
La pacientii cu o igiena orala deficitara
Pacientii cu risc de carie crescut
La dintii cu discromii importante
In cavitatile la care rebordul gingival e situat prea mult subgingival si nu se poate obtine o izolare eficienta
a preparatiei
Pacientii cu probleme majore de sanatate (epilepsie, psihopatii, boli cronice invalidante)
La pacientii cu probleme economice
Acolo unde nu exista motivatia unei astfel de restaurari

276. Avantajele generale ale incrustatiilor din ceramica.

86
 Ele reprezinta inlocuitoare ideale ale tesuturilor dure dentare din punct de vedere estetic, avand o culoare
asemanatoare culorii naturale a dintelui
Sunt ideale pentru sanatatea parodontala pentru ca o restaurare de portelan acumuleaza cea mai redusa
cantitate de placa bacteriana
Preparatia e mai usor de realizat, mai economica, minimal invaziva
Au rezistenta foarte buna la abraziune
Au stabilitate in timp corespunzatoare
Inchiderea marginala este superioara refacerilor cu inlay metalic sau compozit sau a altor materiale de
restauratie
Realizarea punctului de contact interproximal e superioara celorlalte restauratii
Permit refacerea de puncte de contact ocluzale stabile si rezistente
Au radiotransparenta asemanatoare structurilor dure dentare
Sunt biocompatibile si inerte in ecosistemul oral

277. Dezavantajele generale ale incrustatiilor din ceramica.

Cer timp de lucru mai lung si o atentie deosebita la prepararea, realizarea si cimentarea lor
Duritatea incrustatiei necimentate e relativa astfel incat printr-o proba brutala a adaptarii sale in
interiorul preparatiei, marginile de portelan se pot fractura usor. Dupa cimentarea sa prin aplicarea
adezivului, rezistenta sa creste substantial
Necesita un laborator bine utilat si un tehnician competent
Determina abrazarea dintilor antagonisti, mai ales atunci cand exista parafunctii
Dupa cimentare, orice adaptare ocluzala poate duce la pierderea colorantului de suprafata si fizionomia
restauratiei scade

278. Diferentele in prepararea cavitatii pentru o incrustatie ceramica, fata de cea pentru amalgam sau
pentru RDA.
Preparatia este mult mai conservatoare, indeparteaza numai din tesutul distrus de procesul carios pana in
dentina dura, normal colorata sau usor pigmentata
Designul cavitatii trebuie sa permita prepararea piesei ceramice in laborator si sa asigure o localizare
perfecta a incrustatiei in preparatie
Nu este necesara retentia prin frictiune, aceasta fiind chiar contraindicata
Nu e necesara indepartarea peretilor de smalt subminati, se poate face o deretentivizare a acestora si
intarirea lor cu ionomeri de sticla inainte de realizarea restauratiei in cavitatea bucala sau pe model. In
timpul cimentarii, acest spatiu de sub cuspizii nesustinuti se poate captusi cu rasini compozite; efectul de
intarire a acestora se datoreaza legaturilor dintre aceasta rasina de cimentare si incrustatie
Nu e necesara extensia preventiva in zonele de autocuratire si curatire artificiala a dintilor
Se pastreaza principiul rezistentei
Grosimea ocluzala a incrustatiei trebuie sa fie de 1-2,5mm pentru a rezista stresului ocluzal
Datorita cimentarii sale cu rasina compozita nu mai e necesar un paralelism perfect al peretilor laterali ai
cavitatii, ei trebuind sa fie usor divergenti fata de podeaua cavitatii, in unghi de 4-15 pentru a usura
introducerea si indepartarea incrustatiei in timpul probei sale
Intalnirea dintre pereti se realizeaza prin linii si unghiuri rotunjite pentru usurarea fabricarii piesei si
reducerea riscului de propagare a fracturarii unghiurilor ascutite; acest lucru se va realiza cu freze cilindro-
conice foarte fine la varf, pentru a nu distruge peretele pulpar
Marginile preparatiei nu trebuie bizotate, spatiul dintre dinte si inlay fiind ocupat cu rasina compozita ce
asigura o sigilare net superioara cimentului traditional. Marginile subtiri din ceramica ce ar rezulta ca
urmare a bizotarii risca sa se fractureze in timpul manoperelor de inserare. Se recomanda margini ocluzale
groase si praguri rotunjite care ajuta la o sigilare perfecta, expunand prismele de smalt la 90  fata de linia
de finisare ceea ce permite o buna gravare a acestora. In cavitatile verticale se recomanda un perete
gingival plan, cu marginea externa situata in smalt
Forma si profunzimea peretelui pulpar rezulta ca urmare a reducerii peretilor dentari cu o obturatie de
baza cu ionomeri de sticla. Forma peretelui pulpar depinde de evolutia procesului carios si el nu trebuie sa
87
 fie neaparat pla, perpendicular pe axul dintelui, el poate fi in zona centrala a cavitatii in forma d V, cu
laturile V-ului paralele cu inclinarea pantelor cuspidiene; aceasta forma depinde de profunzimea
procesului carios

279. Etapele de lucru pentru adaptarea si cimentarea unei incrustatii ceramice.

In cabinet dupa indepartarea restauratiei provizorii dintele trebuie curatat cu o pasta de finisat fara fluor
sau cu pulbere de piatra ponce si inainte de a se aplica diga se va verifica:
Culoarea dintelui
Contactul proximal care se face cu ajutorul unui fir de ata, foarte prudent pentru a nu fractura ceramica
Marginile restauratiei trebuie sa asigure o inchidere marginala foarte precisa astfel incat ele sa continue
profilul coroanei, iar portelanul sa nu se extinda peste marginile de smalt ale preparatiei
Se va verifica in ocluzie cu ajutorul hartiei de articulatie
Dupa realizarea acestor verificari se va trece la izolare cu diga si spalarea tuturor ariilor preparatiei cu un
jet de apa si o perie potrivita ca marime si uscarea sa cu jet de aer. Se aplica din nou inlay-ul pentru o
reverificare a sa.
Inainte de cimentare inlay-ul trebuie gravat, spalat, uscat si silanizat, iar preparatia va fi la randul sau
gravata prin tehnica “total etch”, se aplica primer-ul si agentul de colare. Inlay-ul preparat e uscat lejer cu aer
dupa aplicarea agentului de colaj, se va aplica un strat fin de material compozit fotopolimerizabil pe suprafata
lui si se aplica in preparatie. Se va indeparta excesul grosier, se polimerizeaza punctual dupa care se
indeparteaza din nou excesul aparut. Se trece la polimerizarea finala care se face 3 minute pentru fiecare
dinte.
Dupa terminarea polimerizarii si indepartarea digii se va verifica restauratia in ocluzie si se vor face
eventuale mici finisari si reajustari.

280. Avantajele si dezavantajele metodei CAD/CAM in realizarea incrustatiilor ceramice.

Avantaje:
Nu necesita laborator
E suficienta o singura sedinta de lucru
Timpul de lucru e redus(incrustatie mica-3min, MOD-8min, onlay-12/13min)
Timpultotal de preparare, fabricare 1-1,5h
Nu necesita amprenta
Fiind bloc omogen de ceramica, posibilitatea de fracturare e mica
Dezavantaje:
Cere aparatura sofisticata
Pret de cost ridicat
Sculptarea anatomica a restauratiei cere timp
Morfologia dentara e mult simplificata
Functia ocluzala poate fi deficitara

281. Indicatiile si contraindicatiile fatetelor din compozit.

Indicatii:
Cazurile de uzura dentara prin abraziune, localizate in regiunea cervicala a dintilor anteriori
Ca metoda de tratament a eroziunilor chimice
Pata alba cretoasa ce nu beneficiaza de rezolvare prin tehnica de microabraziune
Hipoplazii minore de smalt
Fluoroza sau discromii determinate de administrare de tetraciclina, sau de alte cauze, la care
metodele de albire nu au dat rezultate scontate
In situatii clinice cu modificari de forma, volum si pozitie ale dintilor
Pentru inchiderea unor treme sau diasteme
In functie de ocluzie, in sensul ca o ocluzie psalidodonta sao o ocluzie adanca este favorabila fatetarii
dintilor maxilari dar mai putin avantajoasa pentru fetele vestibulare ale dintilor frontali mandibulari ce
vin in contact direct cu fata orala a dintilor maxilari
88
 Contraindicatii:
Discromii severe
Ocluzie cap la cap
Obiceiuri vicioase(roaderea unghiilor, a creionului,pipei), pacienti cu bruxism

282. Caracteristicile preparatiei pentru realizarea unei fatete din compozit.

Prepararea fetei vestibulare presupune indepartarea din smaltul de pe fata vestibulara a dintelui a unui
strat in grosime de 0,3-0,5mm la dintii vitali si de 0,5-1mm la dintii devitali, respectand conturul convex in
sens axial si transversal al coroanei dentare. Limitele preparatiei vor fi:
Cervical: pana la marginea libera a gingiei / subgingival / supragingival
Proximal – pana in vecinatatea punctului de contact, fara a-l desfiinta pe cat posibil
Incizal – pana la nivelul muchiei incizale fara a se prelungi spre oral decat daca este necesara si o
alungire a dintelui

283. Etapele tehnicii directe de fatetare in capa cu materiale compozite.

Se alege culoarea materialului compozit pe un dinte alaturat, umezit in prealabil, pe care se va aplica
compozitul direct pe suprafata de smalt negravat, la lumina zilei, folosindu-ne de cheia de culori a trusei
Se spala si se usuca dintele dupa care se izoleaza cu multa atentie pentru a se evita contaminarea cu saliva
a suprafetei preparate si demineralizate
Se demineralizeaza smaltul cu gel demineralizant timp de 15 sec
Se spala cu apa suprafata gravata timp de 15 sec
Se usuca complet dupa care se umezeste suprafata dentara cu o buleta de vata umezita in apa distilata
Se aplica adeziv amelo-dentinar, o picatira in zona centrala asmaltului dupa care se intinde spre marginile
preparatiei cu o pensula fina si apoi este suflata bland cu aer si se fotopolimerizeaza 20 sec
Se trece la aplicarea materialului compozit
Fatetarea directa cu capa necesita folosirea unei cape transparente care va fi adaptata la colet si proximal
pe suprafata preparata, inainte de realizarea deminerelizarii
Daca dintii sunt foarte inchisi la culoare se pot utiliza, pentru mascarea acestei culori, fie agenti
opacifianti, fie coloranti destinati sa modifice culoarea fatetei. Acestia se prezinta sub forma de
lacuri,siropuri sau geluri
Daca dintele ce va fi fatetat e foarte inchis la culoare se trece la aplicarea opacifiantului care a fost ales
in etapa de alegere a culorii si se va aplica de la cervical spre incizal si proximal si apoi va fi polimerizat 40
sec. Se vor aplica 2-3 straturi si fiecare va fi polimerizat separat. Excesul va fi indepartat cu o freza fina
diamantata. Peste stratul opacifiant se va aplica din nou un adeziv care va fi fotopolimerizat 20 sec.
Pe preparatia astfel pregatita se va aplica o cantitate de compozit cu ajutorul unei spatule umezite in
rasina adeziva, dupa care matricea coronara este umpluta cu material compozit si va fi plasata pe dinte in
pozitie corecta si cu presiune. Se va fotopolimeriza timp de 60 sec vestibular si oral si se indeparteaza
excesul
Finisarea fatetei se face cu freze diamantate efilate iar finisarea marginala cu discuri flexibile din oxid de
aluminiu. Fateta va fi adaptata in pozitie de relatie centrica, propulsie si lateralitate.

284. Etapele tehnicii directe de fatetare strat cu strat cu materiale compozite.

Se alege culoarea materialului compozit pe un dinte alaturat, umezit in prealabil, pe care se va aplica
compozitul direct pe suprafata de smalt negravat, la lumina zilei, folosindu-ne de cheia de culori a trusei
Se spala si se usuca dintele dupa care se izoleaza cu multa atentie pentru a se evita contaminarea cu saliva
a suprafetei preparate si demineralizate
Se demineralizeaza smaltul cu gel demineralizant timp de 15 sec
Se spala cu apa suprafata gravata timp de 15 sec
Se usuca complet dupa care se umezeste suprafata dentara cu o buleta de vata umezita in apa distilata
Se aplica adeziv amelo-dentinar, o picatira in zona centrala asmaltului dupa care se intinde spre marginile
preparatiei cu o pensula fina si apoi este suflata bland cu aer si se fotopolimerizeaza 20 sec

89
 Se aplica compozitul cu o spatula ce nu adera de acesta sau se umezeste spatula cu o picatura de adeziv.
Se aplica succesiv straturile de material compozit si se fotopolimerizeaza pe rand strat cu strat. Metoda
permite alegerea diferentiata a culorilor pe vertical rezultand un aspect fizionomic superior dar contractia
de priza e mai mare ca la metoda cu capa
Nu trebuie sa se realizeze o grosime exagerata a materialului, mai ales la colet pentru ca excesul de
material compozit poate duce la afectarea parodontiului marginal
Se modeleaza in conformitate cu varsta pacientului, a lobilor vestibulari si a muchiei incizale
Finisarea se face cu freze de finisat efilate, putin active la inceput iar finisarea finala se face cu discuri
flexibile din oxid de aluminiu, benzi abrazive, gume si paste de lustruit.

285. Avantajele si dezavantajele fatetarii directe cu materiale compozite.

Avantaje:
Se efectueaza in cabinet intr-o singura sedinta de tratament
Are sanse mai mari de a fi mai exacta decat metoda indirecta
Nu necesita laborator
Este mai ieftina
Dezavantaje:
Efectul fizionomic este mai putin optim si rezistenta coloristica in timp e mai putin stabila decat
la fatetele realizate prin metoda indirecta
Este dificil de realizat protectia punctului de contact
Au rezistenta mecanica mai mica

286. Indicatiile fatetelor laminate ceramice.

Fracturi dentare la copii, fara interesarea dentinei
Dinte unic devitalizat, intens colorat
Eroziune forte a fetei vestibulare sau dinti ce au avut anterior o restauratie cervicala
Pierdere importanta de substanta amelara
Pierderi mari de substanta cervicala
Diasteme, treme, malpozitii usoare ale dintilor ce pot fi compensate prin fatete vestibulare
Modificari de forma si volum ale dintilor
Malformatii dentare, hipoplazii dentare
Leziuni de uzura dentara

287. Contraindicatiile fatetelor laminate ceramice.

Pierderi mari de substanta dura dentara cu descoperirea dentinei
Cand la nivelul dintilor frontali exista presiuni ocluzale mari localizate in zona ce ar urma sa primeasca
fateta
La pacientii cu bruxism, obiceiuri vicioase
La pacientii cu carioactivitate crescuta
Absenta motivatiei fatetarii
Igiena bucala necorespunzatoare

288. Avantajele fatetelor laminate ceramice.

Aspect coloristic optim din punct de vedere estetic
Prezinta o rezistenta mare la eroziune
Culoarea este stabila in timp
Riscul de fractura este asemenea riscului de fractura a unei coroane ceramice
Pentru realizarea sa se indeparteaza 0,5-0,75mm de substanta dura dentara, mai mult decat pentru o
fateta de compozit, dar mai putin decat pentru realizarea unei coroane de acoperire
Complicatiile functionale postoperatorii sunt limitate deoarece fateta ceramica se limiteaza la fata
vestibulara a dintelui si la marginea sa incizala

90
 Datorita noilor generatii de adezivi amelo-dentinari si a materialelor de fixare este posibila largirea
indicatiilor fatetelor vestibulare
Rezistenta la tractiune si flexiune
In raport cu parodontiul marginal ea poate fi plasata supragingival pentru ca in mdiul umed bucal
marginea ei devine invizibila, dar poate fi plasata si usor subgingival, pentru ca este fixata cu material
compozit insolubil si marginea gingivala este in majoritatea cazurilor mai putin prejudiciata decat la o
coroana

289. Dezavantajele fatetelor laminate ceramice.

Pentru efectuarea fatetei de ceramica se recurge la indepartarea de tesut dur dentar
Restaurarea nu poate fi fixata provizoriu
Daca este fixata, toate corecturile ulterioare devin delicate si cer rigurozitate, uneori ele devin chiar
imposibile
Indepartarea unei fatete cimentate in vederea unor retusuri nu este posibila, ea se poate indeparta
doar prin frezare si apoi inlocuirea sa cu o alta sau cu o coroana
Efectuiarea fatetei vestibulare este o operatiune foarte delicata atat cu privire la stabilirea culorii si formei
cat si cu privire la modelajul superficial si realizarea caracteristicilor individuale pe o suprafata minima
Pret de cost relativ ridicat

290. Obiectivele prepararii dintilor pentru realizarea fatetelor ceramice.

Sa se obtina loc suficient pentru portelan, fara supraextinderea sau bombarea excesiva a refacerii
Sa permita mascarea limitelor preparatiei
Sa se obtina un ax unic de insertie al preparatiei
Atunci cand se cere utilizarea unor cimenturi opacifiante sau colorante ce necesita un volum suplimentar
de aproximativ 0,2mm sa se realizeze spatiul necesar acestora
Sa usureze plasarea fatetei
Sa se conserve cat mai mult smalt posibil
Sa inlature zona de smat mai bogata in fluor si rezistenta la gravarea acida

291. Avantajele preparatiei cu prag vertical pentru realizarea fatetelor ceramice.

Preparatia cu prag vertical prezinta o margine plasata perpendicular pe axul apico-coronar al dintelui,
ceea ce permite creerea unui prag paralel cu axul lung al dintelui
Realizarea unui prag vertical in 1/3 cervicala permite o refacere a formei anatomice a dintelui in zona sa
gingivala si o forma exterioara cu aspect estetic maxim
Pragul vertical se extinde si in1/3 mijlocie a dintelui in spatiul sau interproximal, sub punctul de contact,
ceea ce permite realizarea unor contururi proximale concave si realizarea curburii naturale a dintelui in
aceasta zona, realizarea unei forme anatomice a ambrazurilor si o trecere naturala de la nivelul suprafetei
proximale la cea faciala
Prepararea cu prag gingival permite, atunci cand situatia clinica o impune, plasarea santurilor mai profund
in tesutul dentar, pentru a imbunatatii aspectul estetic al fatetei
Tehnica prepararii cu prag vertical permite o realizare a fatetei ceramice cu o grosime suficienta,
rezistenta la fractura, pragul marginal al fatetei fiind perpendicular pe directia de actiune a fortelor
dezvoltate in timpul masticatiei la nivelul concavitatilor palatinale ale dintilor frontali.

TRATAMENTUL DISCROMIILOR DENTARE

91
292. Care sunt modalitatile de tratament de care pot beneficia discromiilor produse de tetraciclina, in
functie de forma clinica.
Se accepta existenta a 3 forme de discromii :
- Forma usoara – modificarea de culoare apare in nunate de galben deschis sau mai rar gri-deschis, uniform
distribuita in 1/3 incizala a dd; tratament – 3-4 sedinte de albire in cabinet sau o cura de albire la domiciliu
de 4 saptamani
- Forma moderata – coloratia este uniforma, dar de nuante mai pronuntate de galben inchis pana la brun si
cenusiu, fara localizare si delimitare precisa in suprafata; tratament – 5-6 sedinte de albire in cabinet sau 5-6
sedinte de albire la domiciliu
- Forma severa – coloratie intensa grin inchis spre albastru sau cafeniu-purpuriu, extinsa sub forma de benzi
transversale, cu zone de concentratie a coloratiei in special in1/3 cervicala; decolorarea duce la deschiderea
usoara a nuantei pana la un punct ; tratament – fatetare directa sau indirecta cu materiale compozite sau
ceramice, cu utilizare de substante opacifiante sau chiar coroane de invelis ceramice.

293. Modalitati de tratament de care pot beneficia discromiile dentare produse de fluoroza.
Dupa gravitate are 3 forme :
 Forma minora – smaltul apare patat, cu zone albicioase, cretoase
 Forma medie – pete cafeniu-galbui
 Forma severa – modificari in textura smaltului care apare opac, cafeniu, friabil si se desprinde
parcelar de pe dentina subiacenta
In primele 2 forme tratamentul este de decolorare, iar forma severa se face initial decolorarea care, fiind
insuficienta, se apeleaza apoi la fatetare.

294. Agentii chimici utilizati in tehnicile de albire a dintilor vitali.

- Perodixul de hidrogen
 Este un compus instabil dpdv chimic
 Poate fi disociat prin 2 tipuri de reactii chimice (care pot avea loc si simultan) – reactia principala, care da
nastere la oxigen liber, cu putere de oxidare mai redusa – reactie de disociere sau fotodisociere ; reactie
de disociere la pH bazic, rezultand ioni perhidroxil, care se caracterizeaza printr-o putere de oxidare net
superioara ionilor de oxigen
 Produsii de disociere vor oxida sust colorante din structurile dure dentare prin penetrarea smaltului si a
dentinei
 Se utilizeaza cel mai frecvent in solutii apoase stabilizate ; exista si sub forma de geluri dioxid siliconice
 Este o subst caustica, eliberea radicali liberi si/sau anioni perhidroxil
 Utilizarea de electie se gaseste in tehnica de cabinet tip “power bleaching”
- Perboratul de sodiu
 Este disponibil sub forma unei pulberi sau in diferite preparata comerciale tipizate
 Este stabil cand este uscat
 In prezenta acizilor, aerului cald sau apei se descompune formand metaborat de sodiu, peroxid de H si
oxigen liber
 Exista sub 3 forme : mono-,tri- si tetrahidrat, care difera prin continutul de oxigen
 Este de electie in decolorari intracoronare de tip “wlking bleach”
- Peroxidul de carbamida
 Contine : peroxid de H stabilizat in sol anhidra de glicerina si legat de uree (carbamida)
 Are eficacitate mai mica de oxidare decat peroxidul de H
 Folosit cel mai frecvent pt tehnica decolorarii la domiciliu si pt tehnica decolorarii in sala de asteptare
 Produsele comerciale includ : glicerina, stanat de sodiu, acid fosforic sau citric si aromatizanti.

295. Care sunt masurile preoperatorii ale tratamentului de albire a dintilor vitali.

92
 Efectuarea unui ex clinic minutios in scopul evidentierii factorului etiologic, al aprecierii statusului dentar si
pt evaluarea calitatii smaltului dd ce vor fi supusi tehnicilor de albire
 Exereza dentinei alterate si restaurarea provizorie a leziunilor carioase perezente pe dd ce vor fi albiti
 Verificarea etanseitatii restaurarilor prezente pe dd ce vor fi supusi albirii
 Efectuarea bilantului paraodontal
 Efectuarea unor examene complementare obligatorii (radiografii, teste de vitalitate, etc.)
 Aprecierea si notarea in fisa de consultatie a nuantei de culoare a dd ce vor fi supusi albirii si efectuarea unei
fotografii cu starea lor prezenta (este indicata prezenta in imaginea fotografica a nuantei corespunzatoare
din cheia de culori)
 Nu se lucreaza sub anestezie pt a se putea sesiza la timp aparitia unor fenomene dureroase
 Pacientul va fi supus monitorizarii si va primi o serie de informatii absolut necesare asupra desfasurarii
ulterioare

296. Care sunt efectele secundare care pot aparea ca urmare a albirii dintilor vitali.
 Subst folosite pt albire pot modifica flora bucala pe termen lung
 La o folosire indelungata pot aparea colonii de Candida albicans
 Pot aparea hipertrofii gingivale
 Se poate constata aparitia sensibilitatii dureroare dentare, mai ales la
nivelul coletului dintilor (hiperestezia dentinara cervicala)
 In timp, efectul albirii se poate pierde (1-2 ani), fiind necesara o
reinterventie
 Iritatii la nivelul mucoasei – prin izolare imperfecta la aplicarea metodei
de tip „power bleaching”, prin gutiera incorect adaptata sau prin cantitatea prea mare de gel aplicata de
pacient in gutiera
 Tulburari ATM datorita unei gutiere incorect realizate (contacte ocluzale
premature)
 Senzatia de greutate in stomac prin ingerarea unei cantitati din substanta
de albire, care a fost introdusa in exces in gutiera
 Studii „in vitro” au sugerat ca tesuturile dure dentare ar putea fi afectate
structural, pe o anumita adancime, in cazul unor concentratii sau prin aplicarea indelungata a agentilor
decoloranti
 Rezorbtia radiculara (cervicala) externa asociata tehnicii ambulatorii –
„walking bleach” – dar si decolorarii simultane intra- si extracoronare cu materiale continand peroxid de H
 Unii autori descriu capacitatea anumitor substante ce elibereaza peroxizi
de a avea potential citotoxic, genotoxic sau de accentuare a actiunii mutagene a unor substante – aspect
neconfirmat.

297. Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor vitali in cabinet.
o Se curata dd prin efectuarea detartrajului, urmat de periaj profesional
o Se alege culoarea pe care pacientului doreste sa o obtina ca urmare a tehnicii de albire
o Se usuca si se izoleaza dd (de preferat cu diga)
o Se vaselinizeaza partile moi adiacente, pt protectie, cu vaselina, Orabase, Opal Dam, in functie de tehnica si
substanta aleasa pt a fi folosita
o Se lucreaza fara anestezie
o Se evita, pe toata durata tratamentului, utilizarea unor preparate fluorurate
o Se poate folosi, pt eliberarea oxigenului activ, o sursa de caldura si/sau de lumina
o Se poate recurge la demineralizarea suprafetelor coronare cu acid fosforic, urmata de spalare si uscare

298. Care sunt avantajele tehnicii de albire a dintilor vitali la domiciliu si precautiile care trebuie luate la
aplicarea acestei tehnici.
Avantaje :
93
  Este o metoda simpla, eficafitate
 Toate substantele de albire utilizate se descompun in substante inofensive care se gasesc in mod
normal organism
 Efectul de albire este dat de oxigenul liber
Precautii :
 In caz de alergie se renunta la utilizarea metodelor de albire
 Pacientii sa un fumeze in timpul procedurii de albire ale dd pentru ca e posibil ca substantele
cancerigene ce se gasesc in tabac sa fie potentate de oxigenul liber
 In timpul sarcinii si alaptarii nu trebuie sa se recurga la albirea dd
 Pacientii care prezinta sensibilitate dureroasa la colet nu pot beneficia de albirea dd
 Pe timpul purtarii gutierei pacientii nu vor manca, bea, fuma
 Seringile cu subst de albit un se vor expune la soare si nici nu se vor congela

299. Care sunt etapele tehnicii de tratament prin microabraziune.

- Periaj profesional si uscarea dd
- Izolarea optima (diga); clasic, se indica aplicarea bicarbonatului de sodiu pe suprafetele gingivale adiacente,
pt evitarea lezarii chimice a mucoasei
- Realizarea unui amestec de acid clorhidric 18% cu pulbere de piatra ponce, care se intinde pe suprafetele
interesate sau utilizarea unui preparat comercial tipizat
- Pacientul si medicul vor purta ochelari si echipament de protectie
- Se folosesc cupe de cauciuc special concepute, atasare la piesa de mana, executand miscari circulare, cu
turatie redusa si presiunea moderata, timp de 1 min
- Spalare abundenta sub izolare si aspiratie
- Se examineaza culoarea si aspectul obtinut
- Manopera se poate repeta de circa 10 ori, ceea ce duce la indepartarea a max 70-80 de microni din
grosimea smaltului vestibular, obtinundu-se un aspect lucios si sticlos
- Dupa spalare si lustruire, dintele este supus unei tehnici de fluorizare locala

94