FORMELE EDUCAŢIEI (analiză comparativă)

Criterii de
Educaţia formală Educaţia nonformală Educaţia informală
analiză
- termenul îşi are originea în latinescul - îşi are originea în latinescul nonformalis, - provine din limba latină, informis /
formalis care înseamnă „organizat”, preluat cu sensul „în afara unor forme special / informalis fiind preluat cu sensul de
Etimologia
„oficial” oficial organizate pentru un anume gen de „spontan /„neaşteptat”
conceptului
activitate;
- nonformal nu e sinonim cu needucativ,
- educaţia formală cuprinde totalitatea - cuprinde ansamblul activităţilor şi acţiunilor - educaţia informală include ansamblul
activităţilor şi acţiunilor pedagogice care se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat, influenţelor cotidiene, spontane,
desfăşurate şi proiectate instituţional (în în mod organizat, dar în afara sistemului şcolar eterogene, incidentale, voluminoase (sub
grădiniţe, şcoli, licee, universităţi, centre aspect cantitativ) care nu îşi propun în
Definirea
de perfecţionare etc.), în cadrul mod deliberat atingerea unor ţeluri
conceptului
sistemului de învăţământ, în mod pedagogice, dar au efecte educative
planificat şi organizat pe niveluri şi ani - aceste influenţe spontane, incidentale
de studii, având finalităţi educative bine nu sunt selectate, prelucrate şi organizate
determinate din punct de vedere pedagogic
- asimilarea sistematică şi organizată a - lărgirea şi completarea orizontul de cultură, - acest tip de educaţie nu-şi propune în
cunoştinţelor din diferite domenii de îmbogăţind cunoştinţele din anumite domenii; mod deosebit, realizarea unor obiective
interes cultural-ştiinţific, practic şi - desăvârşirea profesională sau iniţierea într-o pedagogice
tehnologic şi folosirea acestora în nouă activitate;
vederea dezvoltării personale şi a - sprijinirea alfabetizării grupurilor sociale
inserţiei optime în viaţa activă a defavorizate;
Finalitățile
societăţii, prin formarea şi stimularea - recreerea / destinderea participanţilor precum
tipului de
capacităţilor intelectuale şi aptitudinale, şi petrecerea organizată a timpului liber;
educaţie
a priceperilor şi deprinderilor, a - asigurarea cadrul de exersare şi de cultivare a
atitudinilor şi convingerilor; diferitelor înclinaţii, aptitudini, capacităţi
- urmăreşte înzestrarea individului cu
metode şi tehnici de muncă intelectuală
şi dezvoltarea inteligenţei sociale şi
emoţionale.
1
 - este instituţionalizată realizându-se în - se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat, în - se derulează de regulă, în afara unui
mod conştient, sistematic şi organizat în afara sistemului școlar; cadru instituţionalizat
cadrul sistemului de învăţământ. - cuprinde activităţi extradidactice * şi activităţi - cuprinde achiziţiile dobândite într-o
- obiectivele şi conţinutul educaţiei sunt de educaţie şi instruire extraşcolare, denumite manieră întâmplătoare;
prevăzute în documente şcolare. paraşcolare** şi perişcolare***; - influenţele pedagogice de tip informal
- documentele școlare sunt elaborate pe - coordonatorii acestei forme de educaţie îşi pot fi:
cicluri, niveluri şi ani de studii fiind joacă însă, mai discret rolurile, sunt animatori, *neorganizate, neselectate, spontane,
proiectate pedagogic prin planuri de moderatori; neprelucrate, sunt rezultatul
Trăsături învăţământ, programe şi manuale - conţinutul şi obiectivele urmărite sunt interacţiunilor umane în mediul familial,
caracteristici şcolare, cursuri universitare, ghiduri etc. prevăzute în documente special elaborate ce stradal, din cadrul anturajului şi
- scopurile şi obiectivele pedagogice prezintă o mare flexibilitate, diferenţiindu-se în organizate
sunt realizate sub îndrumarea unui corp funcţie de vârstă, sex, categorii *instituţionalizate – transmise de la
profesoral specializat. socioprofesionale, interesul participanţilor, nivelul instituţiilor mass-media;
- se adresează unui public cu un statut aptitudinile şi înclinaţiile acestora;
aparte cel de elevi sau de studenţi. - caracter opţional al activităţilor extraşcolare;
- se desfășoară într-un context - se desfăşoară într-o ambianţă relaxată, calmă şi
metodologic organizat. plăcută, dispunând de mijloace menite să atragă
publicul de diferite vârste.
- evaluarea în procesul didactic se - evaluarea de obicei facultativă, neformalizată, - evaluarea se realizează la nivelul
realizează pe criterii sociopedagogice cu accente psihologice, prioritar stimulative, de opiniilor şi reuşitelor personale şi sociale
Evaluarea din riguroase; obicei fără note sau calificative oficiale.
cadrul tipului - se realizează de către fiecare cadru
de educație didactic şi de către instituţia şcolară în
sine, concretizându-se în note,
calificative, aprecieri, caracterizări.
- facilitează accesul la valorile culturii, - este centrată pe cel ce învaţă și răspunde - învăţarea de tip informal este o învăţare
ştiinţei, artei, literaturii şi tehnicii, la adecvat necesităţilor concrete ale formaților; cu caracter pluridisciplinar, informaţiile
experienţa social-umană, având un rol - propune participanţilor activităţi diverse şi provenind din variate domenii
decisiv în formarea personalităţii umane, atractive, în funcţie de interesele acestora, de completându-le pe cele achiziţionate prin
Importanța /
conform dezideratelor individuale şi aptitudinile speciale şi de aspiraţiile lor; intermediul celorlalte forme de educaţie.
avantaje
sociale. - contribuie la lărgirea şi îmbogăţirea culturii - iniţiativa învăţării revine individului;
generale şi de specialitate;
- pune accentul pe aplicabilitatea imediată a
cunoştinţelor și este nestresantă.
2
 - centrarea pe performanţele înscrise în - promovarea unui activism de suprafaţă; - educaţia informală are o funcţie
programe lasă mai puţin loc - avansarea unui proiect educațional dependent formativă redusă.;
imprevizibilului, creativității și de mijloacele tehnice disponibile; - prin intermediul influenţelor
originalității; - eludarea posibilităţilor de validare socială reală incidentale individul are acces la
Elemente critice - tendinţa de transmitere-asimilare a a rezultatelor prin diplome, certificate; informaţii care pot veni în contradicţie
/ dezavantaje cunoştinţelor în defavoarea dezvoltării- cu scopurile educaţiei formale şi
exersării capacităţilor intelectuale şi a nonformale;
abilităţilor practice;
- erodarea prin rutină a practicii
didactice;
- orientările postmoderne evidenţiază expansiunea educaţiei nonformale cu preluarea unor sarcini de educaţia formală, diversificând
Interdependențe
activităţile şi stimulând în mai mare măsură motivaţia participanţilor.
* activităţi extradidactice - sunt organizate în afara clasei: cercuri pe discipline de învăţământ, cercuri inter-disciplinare, cercuri tematice, ansambluri
sportive, artistice, culturale, întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare;

** activităţi perişcolare - sunt activități organizate pentru valorificarea educativă a timpului liber, cu resurse tradiţionale (excursii, vizite, tabere, cluburi,
universităţi populare, vizionări de spectacole / teatru, cinema etc. şi de expoziţii etc.) şi cu resurse moderne (videotecă, mediatecă, discotecă, radio, televi-
ziune şcolară, instruire asistată pe calculator etc.);

*** activităţi paraşcolare – sunt organizate în mediul socioprofesional, ca soluţii alternative de perfecţionare, recalificare, instituţionalizate în special la
nivel de: presă pedagogică, radio-televiziune şcolară, cursuri, seminarii tematice etc.