Sinteza idei pricipale

N. Machiavelli – “Principele”

Cap I: De cate feluri sunt principatele si in ce mod se dobandesc

1) Toate statele sau stapanirile care au avut putere asupra oamenilor au fost fie republici

fie principate.

2) Principatele noi sunt adaugiri la statele ereditare. Pamanturile astfel obtinute, guvernate liber ,de
catre un principe, se cuceresc fie cu armele altora,
cu cele proprii,
multumita sortie norocoase,
prin propriile tale insusiri

Cap II: Despre principatele ereditare

Un principe ereditar va putea sa-si pastrze intotdeauna autoritatea inafara de cazul in care se gaseste
cineva care sa il atace , dar chiar si atunci cand statul i-a fost luat, el il va redobandi de indata ce
dusmanul va intampina o greutate cat de mica.

Cap III: Despre principatele mixte:

1) Greutatile se ivesc numai in cazul unui principat nou. Este posibil ca principatul sa nu fie in
intregime nou, ci sa faca parte din altul, alcatuind la un loc un stat care se poate numi mixt
 instabilitatea lui va izvori dintr-o dificultate naturala:

“Oamenii isi schimba stapanirea in speranta ca vor avea alta mai buna. Cand cineva devine
principe nu poate sa nu faca rau celor peste care el domneste, atat prin inarmare cat si prin
abuzuri si asupriri care le aduce cu sine orice cucerire.”

2) Nu vei putea sa pastrezi prietenia celora care te-au ajutat sa-l cuceresti deoarece nu poti sa-I
rasplatesti in masura in care te-au ajutat. Insa pentru a ocupa o tara el are nevoie intotdeauna de
ajutorul locuitorilor ei

3) Greutatile se ivesc atunci cand cuceresti teritorii diferite prin limba, obiceiuri si oranduire.

 Unul din mijloacele eficace ar fi ca cel care cucereste un teritoriu sa se duca sa locuiasca
acolo. In felul acesta, stapanirea ar fi mai sigura si mai trainica.

4) Supusii sunt multumiti pt ca tribunalul caruia I se pot adresa este mai aproape de principe astfel
incat daca vor sa se poarte bine au un motiv in plus de a-l iubi, iar daca vor sa se poarte altfel, au
de ce sa se teama de el. Cei dinafara care ar voi sa atace statul vor ezita inainte de a o face, astfel
ca locuind acolo, principele isi va pierde foarte greu stapanirea.
 Celalat mijloc mai bun este de a intemeia colonii in unul sau doua locuri,care sa fie centre de
legatura ale acelor teritorii cu statul. Nu necesita multa cheltuiala(trupele militare in schimb
sunt costisitoare) si sunt credincioase statului. Astfel pe oameni trebuie sa-I iei cu binele sau
sa-I distrugi cu totul, fiindca ei se razbuna pentru un rau usor care le-a fost pricinuit ,dar nu se
 pot razbuna in schimb pe ceva grav, asa incat este necesar ca raul pe care i-l faci cuiva sa fie
de asa natura incat sa nu ai de ce sa te temi de razbunare.

Cap IV: Regatul lui Darius nu s-a rasbunat…

1) Toate principatele care au lasat o urma in istorie au fost guvernate in doua moduri diferite:
 fie de un principe avand alaturi slugi plecate, fiind ministri si ajutandu-l la conducerea
statului
 fie de catre un principe si de nobilii feudali, baroni, care poseda acest rang prin vechimea
neamului din care descend si nu pentru competentele lor.

In statele care sunt guvernate de principe si de slujitorii lui, autoritatea acestuia este mai mare
deoarece nu exista nimeni altcineva care sa fie recunoscut ca ai mare in intreaga tara. Intalnim ca
exemple: Sultanul Turciei si Regele Frantei.

 Intrega monarhie a sultanului este guvernata de un singur om, iar ceilalti sun slujitorii lui.
 Dimpotriva, Regele Frantei este inconjurat de un numar mare de nobili de vita veche, pe care
supusii ii recunosc ca atare si ii iubesc si care isi au privilegiile lor ,pe care regele nu le poate
lua.

Acela care considera asadar aceste doua tipuri de state, isi va da seama ca este greu sa cuceresti tara
sultanului dar ca odata ocupata este usor s-o tii in stapanire. In schimb, va gasi ca e mult mai usor sa
ocupi regatul francez dar mult mai greu sa-l tii in stapanire. In cazul sultanului este mai greu sa-i
corupi slujitorii iar in cazul Frantei este usor sa patrunzi in interior castigand de partea ta un mare
feudal.

Cap V: In ce fel trebuie guvernate cetatile sau principatele care inainte de a fi ocupate se
conduceau dupa legile lor proprii
Taraile cucerite in felul aratat mai sus pot fi tinute in stapanire in 3 feluri:

 A le distruge
 A te stabili personal in acele locuri
 A lasa ca tarile respective se se conduca mai departe dupa legile lor

Cap VI: Despre pincipatele noi pe care le dobandesti cu arme proprii si cu propriile tale
insusiri
1) Cei care au devenit principi prin propriile lor insusiri si nu printr-o imprejurare norocoasa:
Moise,Cirus, Romulus, Tezeu
2) Giorlamo Savonarola care s-a parbusit in timpul oraduirilor noi date chiar de el , de indata ce
multimea a inceput sa nu mai creada in el nu a mai stiut in ce fel sa isi Impuna fermitatea si sa-i
faca pe cei care nu mai credeau sa creada in el.
3) Hiron Din Siracuza, din simplu cetatean a devenit principe al Siracuzei, soarta i-a oferit
imprejurarea favorabila

Cap VII: Despre principatele noi care se cuceresc prin armele si prin favoarea altuia
1) Acei care numai printr-o soarta norocoasa, din simpli cetateni devin principi, reusesc sa obtina
aceasta cu putina osteneala dar le trebuie mult ca sa pastreze ce au dobandit.
 2) Francesco Sforza si Cezar Borgia.

 Francesco a reusit sa ajunga din simplu cetatean in duce al milanului, folosidu-se de

propriile insusuri si ceea ce a dobandit cu greutate a si reusit sa pastreze cu usurinta.
 Cezar Borgia pe care oamenii il numeau ducele de valentine si-a dobandit statul datorita
pozitiei inalte a tatalui sau si l-a pierdut odata cu moartea sa
3)

Cap VIII: Despre aceia care au dobandit principatul prin fapte nelegiuite
Atunci cand principatul a fost obtinut pe o cale nelegiutita sau criminala( sau cand un cetatean de rand
devine principe in propria lui tara prin favoarea cetatenilor lui).

 Agatocle Sicilianul, simplu cetatean , fiu de olar, a dus o viata nelegiuita, urcand din
treapta in treapta a devenit comandant al trupelor din Siracuza. Ajuns aici a hotarat sa
devina principe si sa stapaneasca prin violenta . Intr-o zi a intrunit poporul si senatul
Siracuzei, iar la un semn soldatii ii omoara pe toti senatorii si pe cei mai bogati ai cetatii.
Acestia fiind ucisi , el ocupa si guverneaza fara nicio lupta civila.

 Oliverotto da Fermo crescut de unchiul lui Giovani de Fogliani, a fos trimis sa invete
mestesugul armelor . Dup ace avanseaza ii scrie lui Giovani care il crescuse ca pe un fiu
ca doreste sa ii viziteze orasul. Primit acolo, Oliverotto da un are ospat impreuna cu
Giovani si oamenii bogati ai orasului. Dupa ospat deschide o discutie despre maretia
papei Alexandru si Cezar si ii invita in alta camera iar acolo din ascunzisuri ies soldatii si
ii omoara pe toti. Astfel Oliverotto devine principe. Dupa un an a fost sugrumat.

 De aici trebuia sa retinem ca acela care ocupa un stat, trebuie sa se gandeasca dinainte la toate
cruzimile pe care va fi nevoit sa le savareaca si pe toate sa le faca dintr-o data. Caci
nedreptatile trebuie savarsite toate impreuna, pt ca oamenii sa le simta mai putin apasarea .
Binefacerile in schimb trebuie facute cu incetul cu incetul, pt ca sa le simtim gustul vreme
mai idelungata. Dar mai presus de toate, principele trebuie sa se poarte asa fel cu supusii lui
incat nicio intamplare sa nu-l faca sa se schimbe

Cap IX: Despre principatul civil

Principaul civil se cucereste fie prin favoarea altuia

fie prin a celor mari.

Ele se nasc din faptul ca poporul nu vrea sa fie nici guvernat, nici asuprit de cei mari. Cei mari isi dau
seama ca nu pot sa reziste poporului , ei incep sa acorde faima si stima unuia dintre ei si -I fac principe ,
pt ca la adapostul lui sa poata sa-si satisfaca toate poftele. Poporul vazand si el la randul lui ca nu poate sa
se Impotriveasca celor mari, acorda faima si stima unuia singur si il face principe, pt ca el cu puterea lui
sa il apere. Acela care devine principe cu ajutorul celor mari isi pastreaza pozitia mai greu decat acela
care o obtine cu ajutorul poporului.

Pe cei mari nu poti sa-I multumesti in mod cinstit si fara a le face rau celorlati , pe cand poporul il poti
multumi astfel ,caci el nu doreste sa fie asuprit si isi doreste doar bunastare.

Un principe nu se poate numi in siguranta daca poporul ii este dusman , deoarece acesta este prea
numeros. Lucrul cel mai grav este ca un principe se poate astepta din partea unui popor ostil de a fi
parasite de el .

 Prin urmare, acela care ajunge principe prin favoarea poporului, trebuie sa si-l pastreze
prieten . Dar acela care aunge principe impotriva vointei poporului si prin favoarea celor mari
va trebui sa caute sa castige de partea lui, poporul , ceea ce ii va fi usor daca il ia sub
oranduirea lui.

Cap X: In ce fel trebuie sa apreciem fortele unui principat

1) Daca un principe are vreodata un stat atat de solid si puternic incat la nevoie sa se poata sustine
singur sau are nevoie de apararea altuia

2) Se pot sustine singuri nuai acei principi care dispunand de oameni multi,fie de bani, reusesc sa-si
alcatuiasca o armata bun si sa sustina o batalie in camp deschis.

3) Cel care isi fortifica bine cetatea, si se comporta cu am mentionat mai sus cu supusii sai, are toate
atuurile sa nu fie atacat prea usor , deoarece

“Oamenilor nu le place sa intreprinda actiuni care in care stiu ca vor avea greutati de
intampinat si este de la sine inteles ca nu este usor sa il ataci pe acela care si-a fortificat bine
cetatea si are de partea lui poporul.”

4) Iar daca poporul isi are ogoarele si pamanturile inafara orasului si le vede jefuite il va face sa uite
de principe. La aceasta afirmatie raspunde autorul prin faptul ca un principe puternic si curajos va
invinge intotdeauna acest greutati ,fie dand oamenilor speranta ca raul nu va fi de lunga durata,
fie facandu-I sa se teama de cruzimea dusmanului. Insa dupa ce tot raul s-a produs si nu mai
ramane niic de facut, oamenii se inreapta catre principe pentru ca I se pare ca le este foarte
indatorat, deoarece casele le-au fost arse si bunurile nimicite pentru apararea lui.
 Prin urmare,nu-i este greu unui principe sa pastreze viu curajul supusilor lui,atat la inceputul
asediului cat si in cursul lui.

Cap XI: Despre principatele eclesiastice

1) Ele se dobandesc fie prin insusirile tale proprii, fie printr-o imprejurare norocoasa dar se
pastreaza fara nici una nici cealalta si se sutin pe baza oraduirilor foarte vechi, intemeiate pe
religie . Sunt atat de puternice incat principii lor isi pastreaza puterea oricare le-ar fi actiunile si
felul de viata. Acestia sunt singurii principi care au state si nu le apara, au supusi si n-I
guverneaza. Stele lor cu toate ca nu sunt aparate nu le sunt luate, iar supusii cu toate ca nu sunt
guvernati nu se preocupa de aceasta si nu se gandesc sa se sustraga autoritatii lor.
 2) Orsinni si Colonna doua partide dusmane, aceasta nobilime mentinea statul bisericesc intr-o stare
de tensiune, slabiciune si neputiinta.Ca urmare, fortele seculare ale papei erau prea putin pretuite
in Italia .
3) S-a ridicat apoi Alexandru al-VI lea, care dintre toti pontifii, a dovedit ca un papa poate sa devina
foarte puternic atat prin bani cat si prin forta.Intentia lui nu era de a mari puterea Bisericii ci
puterea ducelui, ceea ce a facut s-a dovedit insa a fi si spre marirea Bisericii.

4) Apoi a urmat Papa Iuliu al II-lea care a gasit o biserica puternica si stapana peste Romagna. El a
pastrat mai departe cele 2 partide Orsinni si Colonna

Cap XII: De cate feluri sunt armatele si despre sodatii mercenari

Temeliile bune ale oricarui stat sunt legile bune sau armatele bune

 este de atins aici unul dintre conceptele esentiale ale lui Machiavelli si anume ca intemeierea
puterii unui stat trebuie sa se sprijine pe o constitutie eficienta, in timp ce o constitutie
eficienta se poate mentine numai cu autorul unei armate bune –

“Si tot asa bunele legiuri lipsite de ajutorul militar se strica tot asa cum se ruineaza un palat
mandru si regesc,care desi impodobit cu pietre nestemate si cu aur, nu are cu ce sa se apere de
ploaie” -Arte della Guerra

Si nu pot sa existe legi bune acolo unde nu exista o armata buna si invers.

Armatele principelui sunt:

 Ale lui proprii
 Mercenare nefolositoare si primejdioase iar daca un principe isi intemeiaza puterea pe
 Auxiliare armatele mercenare, el nu va avea niciodata o situatie stabila, deoarece aceste
 Amestecate armate sunt lipsite de unitate, nu sunt ambitioase si necredincioase.

Cap XIII: Despre armatele auxiliare mixte si proprii

Armatele auxiliare, nefolositoare, iti sunt trimise de catre un conducator de stat puternic atunci cand ii ceri
ajutorul sa te apere.

 Prin urmare acela care nu vrea sa te invinga, sa se foloseasca de astfel de armate pt ca ele sunt
cu mult mai primejdioase decat cele mercenare . Armatele mercenare sunt mai primejdioase
prin nepasarea lor in lupta oar cele auxiliare prin vitejia lor. Astfel ca un principe va lupta cu
armata lui proprie decat sa castige lupta cu soldatii altora.

 Ex: Cezar Borgia care a intrat in Romagna cu trupele pe care le-a primit in ajutor, mai
apoi in lupta aceste trupe i-au dat de banuit, ca ar fi necredincioase si primejdioase, asa
incat le-a distrus, ramanand doar cu ramata lui proprie.
 Povestire din Vechiul Testament: Atunci cand david trbuia sa lupte cu Goliath, Saul l-a
incins cu propriile lui arme insa David nu a acceptat spunand ca nu poate sa lupte cu
vitejie cu armele altuia si aa e vroia sa il intampine pe dusman numai cu prastia si cutitul
lui
 de aici reiese faptul ca armatele mercenare si cele auxiliare sunt in sens metaforic facute
pentru altii si nu pentru tine,astfel ca ele vor constitui numai un obstacol in lupta)
Cap XIV: Care este datoria unui principe privitor la organizarea armatei
El poate sa se pregateasca in arta razboiului prin 2 feluri: cu ajutorul faptelor

Si cu ajutorul mintii( sa observe

actiunile de seama ale celor viteji dinaintea lui si sa preia tactici de lupta si rationamentul unui
atac, sa cerceteze cauzele si infrangerile pt a le putea evita)

Partea a II-a
(Machiavelli recurge la scrierile etice ale lui Aristotel pt a se inspira)

Cap XVI: Despre darnicie si parcimonie

1) Autorul propune examinrea insusirilor (nu judecata lor dupa canoanele morale!) folosind
procedeul de antiteza si propunand o tipologie cat mai vasta) Machiavelli subliniaza importanta
faptului ca principele nu trebuie sa aibe o anumita insusire sau sa evite un anumit viciu , el trebuie
sa stie “sa para” in ochii lumii dotat cu insusiri morale.

2) Autorul afirma necesitatea unui comportament adecvat, pe care un princie trebuie sa il adopte pt a
nu fi dispretuit de popor
 Prin urmare, este mai intelept sa-ti pastrezi reputatia de om zgarcit, care iti creeaza faima
proasta dar lipsita de ura, decat sa vrei sa-ti castigi faima de om darnic care iti creeaza faima
de om lacom si jefuitor, care va insemna pentru tine atat dezonoarea cat si ura oamenilor.

Cap XVII: Daca este mai bine sa fii iubit decat temut sau temut decat iubit
1) Fiecare principe trebuie sa vrea ca oamenii sa-l socoteasca milos si nu crud

2) Termenii de “prudenta” si “omenie” , foarte des intalniti in tratatele etico-politice, ilustreaza aici,
in acceptiunea machiavelliana, idealul de rationaliate pe care il urmareste autorul, ea inseamna
masura, cumpatare dar si adeziune critica la lucrurile concrete. Astfel se pune problema daca e
mai bine sa fii temut decat iubit sau invers. Raspunsul este ca ar trebui sa fii si una si alta, insa
mult mai sigur pt tine este sa fii temut decat iubit.

3) Iubirea se pastreaza prin legatura obligatiei, si cum oamenii sunt rai, aceasta poate fi oricand
rupta atunci cand intra in joc propriu interes.

4) Se pot impaca foarte bine cele doua lucruri, anume sa fii temut si sa nu fii urat, lucrul acesta se va
intampa daca principele se va feri sa puna mana pe averile supusilor lui.
Aici il avem ca exemplu pe Hanibal si Scipio, ambii cunoscuti prin metode de actiune diferite.
Primul prin cruzimea neomeneasca si al doilea prin mila si loialitate
Cap XVIII: Cum trebuie sa-si tina cuvantul un principe
1) Exista 2 feluri de lupta: unul bazat pe legi (propriu oamenilor)

unul bazat pe forta (propriu animalelor)

2) Scriitorii antici ne spun ca Ahile si multi alti principi au fost incredintati lui Chiron(centaurul) sa-
I creasca sis a-I educe. Dar faptul de a avea drept invatator o fiinta jumate om jumate animal,
inseamna ca unui principe ii este necesar sa fie si om si animal.

Astfel el va trebui sa ia exemplul Vulpea si leul(vulpea simbolizeaza viclenia si leul forta). In arta
guvernarii trebuie sa stii sa-ti ascunzi aceasta natura de vulpe, sa te prefaci si sa nu te dai pe fata ,
deoarece oamenii sunt atat de naivi incat acela care inseala va gasi mereu pe unul care sa se lase
inselat.

3) Oamenii judeca mai degraba dupa ochi decat dupa maini( judeca dupa aparente)

4) Faptele principilor trebuie privite doar din unghiul atingerii scopului lor(de aici scopul scuza
mijloacele care l-a facut celebru pe autor)

5) Principele sa-si propuna sa invinga in lupta si sa-si pastreze statul, iar mijloacele lui vor fi oricand
socotite onorabile si fiecare le va lauda

Cap XXI: Cum trebuie sa se poarte un principe pt a fi stimat

1) Un principe este pretuit atunci cand este prieten adevarat si dusman adevarat. Aceasta atitudine e
mai buna decat a fi neutru

2) Caci acela care invinge nu vrea sa aibe prieteni suspecti care sa nu-l ajute la nevoie iar acela care
a pierdut batalia nu te primeste pentru ca n-ai vrut sa risti sa ai aceeasi soarta ca el

3) Toate hotararile pe care le ia un stat sunt indoielnice caci lucrurile omenesti sunt astfel oraduite
incat daca incerci sa fugi de o situatie grea vei cadea in alta.Prudenta consta in a sti sa cunosti
natura situatiilor grele si sa o alegi pe cea mai putin grea drept buna.
Politica inseamna pt Machiavelli arta de a sti sa alegi mereu raul cel mic

Cap XXIII: Cum trebuie sa fugi de lingusitori

Un principe prudent trebuie sa urmeze o a treia cale, alegandu-si in stat sfetnici intelepti, dandu-le numai
acestora dreptul de a-I spne adevarul si numai in legatura cu lucrurile despre care el ii intreaba si nu
privitor la altele
Cap XXV:
Intamplarile lumii sunt in asa fel carmuite de soarta si de Dumnezeu incat cu toata intelepciunea lor,
oamenii nu pot sa le domine si nici nu au vreun remediu impotriva lor. Poate este adevarat ca soarta este
stapana pe o jumatate din actiunile noastre, dar ca tot ea ne ingaduie sa carmuim singuri cealalta jumatate.
Un principe care se sprijina numai pe soarta se prabuseste de indata ce aceasta se schimba. De asemenea,
este fericit cel care stie sa-si adapteze modu de a proceda dupa felu imprajurarilor .Doi oameni pot sa
reuseasca in acelasi fel, desi modul de a proceda este diferit; unul inaintand cu multa grija, altul navalnic.

 De aici decurge faptul ca doi oameni care actioneaza diferit obtin totusi acelasi rezultat; in
schimb pot sa existe altii care lucreaza la fel, iar unul sa-si ajunga tinta, pe cand celalat nu.
 daca sorta se schimba iar oamenii raman neschimbati in atitudinile lor, ei sunt fericiti numai
atata timp cat sunt in accord cu ea si nefericiti de indata ce nu-I mai sunt potriviti.

“Cosnider de asemenea ca este mai bine sa fii violent decat precaut, deoarece soarta este ca o femeie:
daca vrei s-o stapanesti, trebuie s-o bati si sa te impotrivesti”.

Cap XXVI:
1) Lorenzo de Medici, nepotul lui Lorenzo Magnificul, a guvernat peste Florenta in 1513, facand
aluzie la autoritatea superioara a unchiului sau, Giovanni de Medici, Papa Leon al X-lea, capitan
general al trupelor Florentine.( Familia Medici nu se afla numai in fruntea Florentei, ci si in
fruntea Bisericii prin Giovanni de Medici, devenit Papa sub numele Leon al X-lea)

2) Scrisoarea ilustreaza pozitia ingrata in care se afla autorul in acea perioada( caderea Republicii
Florentine si reintoarcerea familiei Medici la putere), o perioada de mare criza din care
Machiavelli dorea sa iasa cu ajutorul aestui tratat, de fapt cu sprijinul unei munci eminent
intelectuale.

3) Scrisoarea mai cuprinde un fel de definitie care include speranta depusa in forta acestei opere,
apta si demna de a dobandi functia salvatoare de care avea nevoie autorul ei pentru a se elibera de
statutul exilat si pt a castiga protectia familiei domnitoare.

4) Titlul original latin “De principatibus” se va publica la Roma pentru prima data in 1532

5) Autorul in ultimul capitol, il citeaza pe Titus Livius “ Caci razboiul este drept atunci cand este
necesar si armele sunt necesare atunci cand speranta este numai in ele”.

6) Rezolvarea problemei politice in Italia inseamna pt autor si o renastere militara. Machiavelli a

insistat, in numeroase paragrafe al tratatului, pe solutionarea acestui aspect fundamental, reluat in
opera “Arte della guerra”