Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Investiţiile reprezintă plasamente de capital (cheltuieli) realizate in scopul obţinerii unor bunuri
durabile prin care, în viitor, se vor obţine venituri purtătoare de profit.
În general, investiţiile reprezintă:
1) operaţiunile prin intermediul cărora se dezvoltă şi/sau se modifică patrimoniul iniţial;
2) activităţile prin care “mijloacele financiare” se transformă în “bunuri concrete”;
3) orice tip de cheltuieli prin care se cumpără de pe piaţă bunuri de valoare.
În particular, sau în sens restrâns, investiţiile pot fi definite astfel:
1) cheltuielile prin care se achiziţionează bunuri durabile, în care nu se includ cele destinate
desfăşurării activităţii curente;
2) cheltuielile efectuate pentru formarea brută de capital economic.
Această categorie este reprezentată de investiţiile de capital - cheltuieli destinate creării sau
cumpărării de elemente de capital fix (în scop productiv sau neproductiv), precum şi modernizării,
dezvoltării sau retehnologizării capitalului fix existent la un moment dat în cadrul firmei.
În teoria şi practica economică se întâlnesc şi alte abordări privind definirea investiţiilor, după
cum urmează:
- din punct de vedere economic, investiţii reprezintă renunţarea la utilizarea imediată a unor resurse
disponibile, cu scopul obţinerii de venituri viitoare;
- din punct de vedere contabil, investiţiile reprezintă imobilizări de fonduri în valori mobile sau
imobilizate, destinate sau nu activităţii curente (de exploatare);
- din punct de vedere financiar, investiţiile reprezintă cheltuieli actuale, realizate pentru a se genera
în viitor fluxuri de venituri care să asigure atât recuperarea cheltuielilor iniţiale cât şi realizarea de
profit suplimentar.
Tipologia investiţiilor este diversă, în funcţie de scop, mod de finanţare, gradul de risc, domeniu
în care se realizează, etc.;
Evaluarea eficienţei investiţiilor se realizează printr-un sistem complex de indicatori, atât
generali cât şi specifici, statici sau dinamici, în funcţie de tipologia acestora.
1
7) decizia realizării investiţiei presupune o analiză atentă a potenţialului firmei şi a mediului de
afaceri;
8) realizarea investiţiilor este afectată decisiv de influenţa factorului timp;
9) Procesul investiţional se află în strânsă interdependenţă cu toate segmentele vieţii economice şi
sociale şi în corelaţie cu creşterea economică.
2
c) investiţii financiare sau de portofoliu (plasamente de capital pe termen lung):
- cumpărarea de creanţe;
- achiziţionarea titlurilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat, etc.).
4) după scopul în care se realizează investiţiile sau după obiectivul urmărit:
a) investiţii de înlocuire a capitalului fix uzat moral şi/sau fizic;
b) investiţii modernizare şi creştere a productivităţii:
c) investiţii de expansiune, dezvoltare sau construire de obiective noi;
d) investiţii de inovare şi de cercetare ştiinţifică;
e) investiţii strategice:
a. ofensive, realizate cu scopul:
- întăririi poziţiei pe piaţă;
- creşterii segmentului de piaţă;
- pătrunderii pe pieţe noi;
b. defensive, realizate în vederea:
- păstrării poziţiei pe piaţă;
- protejării faţă de apariţia de noi competitori, etc.
5) după gradul de risc:
a) investiţii cu grad de risc minim -investiţii strategice, realizate cu garanţia statului (autostrăzi,
centrale electrice, canale navigabile, lucrări mari de îmbunătăţiri funciare);
b) investiţii cu grad de risc redus -durată de recuperare scurtă, 2-3 ani (ex.înlocuire utilaje
uzate, etc);
c) investiţii cu grad de risc moderat sau mediu, cu recuperare în 3-4 ani (modernizare,
dezvoltare, retehnologizare fără schimbarea pieţei de desfacere);
d) investiţii cu grad de risc ridicat, recuperare în 6-7 ani (investiţii ce implică costuri
importante, durata de viaţă a proiectului peste 25 ani, pot fi destinate schimbării profilului de
fabricaţie sau creşterii capacităţii de producţie cu peste 50%);
e) investiţii cu grad de risc foarte ridicat (soluţii tehnice noi, lansarea produselor noi, etc ale
căror rezultate sunt incerte).
6) după destinaţie:
a) investiţii productive, pentru activitatea de bază a firmei;
b) investiţii neproductive (ex. obiective cu caracter social, de mediu sau speculative).
7) după relaţia cu obiectivul principal de investiţii:
a) investiţii directe – destinate realizării efective a obiectivului principal;
b) investiţii conexe – destinate ramurilor sau domeniilor situate în amonte sau în aval faţă de
obiectivul principal (aprovizionarea cu materii prime sau crearea căilor de comunicaţii şi a
reţelelor de distribuţie);
c) investiţii colaterale – destinate realizării construcţiilor anexe, reţelelor de comunicaţii
interne, utilităţilor, infrastructurii, etc.
3
b) sursele împrumutate (creditele) – pot fi creditele propriu zise, obţinute de la bănci sau de la
alte instituţii financiar – bancare, specializate în activitatea de investiţii, sau pot fi obţinute
prin emisiunea de obligaţiuni;
c) warrantul – emisiuni de titluri de valoare, care îi conferă posesorului dreptul de a cumpăra
acţiuni ale emitentului într-o perioadă de timp determinată;
d) leasingul – prin care instituţii financiare specializate, sau chiar bănci, achiziţionează bunuri
(imobiliare sau mobiliare) pe care le închiriază clientului (la sfârşitul contractului de leasing,
clientul poate cumpăra bunul la un preţ prestabilit, care poate fi spre ex. valoarea reziduală a
bunului).
Dezvoltarea economică şi socială a unei ţări depinde în mod hotărâtor de dinamica, volumul
şi “calitatea” investiţiilor realizate. Efectele realizării investiţiilor pot fi clasificate în 2 categorii
principale:
1) Efecte economice:
a) creşterea cererii de bunuri şi servicii;
b) creşterea şi diversificarea ofertei agenţilor economici;
c) creşterea cifrei de afaceri, a veniturilor şi profitului;
d) favorizarea circulaţiei capitalurilor;
e) creşterea gradului de participare a ţării la circuitul economic internaţional;
f) accelerarea promovării progresului tehnic, a dezvoltării, retehnologizării şi înnoirii
capacităţilor de producţie existente;
g) stimularea creşterii eficienţei în toate domeniile;
h) îmbunătăţirea mediului economic, etc.
3) Efecte sociale:
a) creşterea calităţii vieţii şi a nivelului de trai;
b) creşterea numărului de locuri de muncă şi a gradului de ocupare a forţei de muncă;
c) reducerea şomajului;
d) dezvoltarea culturii şi educaţiei;
e) creşterea calităţii forţei de muncă;
f) ocrotirea sănătăţii;
g) protecţia mediului, etc.
4
Tema 2.
BAZELE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE EFICIENŢEI INVESTIŢIILOR
5
Eficienta economica e activitatii se imparte in eficienta economica a formelor activitatii si
eficienta economica a tipurilor de resurse dintr-o activitate. In cadrul primei categorii se pot delimita
eficienta economica a productiei, a repartitiei, a circulatiei sau a schimbului, a consumului. In cea de
a doua categorie avem de a face cu eficienta economica a utilizarii resurselor naturale
(minerale,vegetale,silvice), eficienta economica a resurselor avansate(investitii,cercetare-
dezvoltare,invatamant), eficienta economica a resurselor ocupate (utilizarea fortei de munca,
utilizarea mijloacelor fixe) si eficenta economica a resurselor consumate(costurile de productie).
In general, cand abordam eficienta economica a resurselor avansate sau alocate, criteriul de
eficienta este acela de economisire a lor. Pentru resursele consumate insa se pune problema gradului
lor de valorificare, adica obtinerea unor efecte economice cat mai mari pe unitatea de resursa
consumata.
O definire generală a eficienţei presupune analiza raportului dintre efectele utile şi eforturile
depuse în procesul de utilizare a resurselor. Din acest punct de vedere, eficienţa poate fi evaluată în
două moduri:
1) ca indicator de maxim
Eficienţa = max (Efecte utile/Eforturi) - rezultatul utilizării resurselor trebuie să fie un volum cât
mai mare de efecte utile pe unitatea de efort;
2) ca indicator de minim
Eficienţa = min (Eforturi/Efecte utile) - rezultatul utilizării resurselor va fi un volum cât mai mic de
eforturi, depuse pentru obţine o unitate de efect util.
Compararea efectelor cu eforturile, pentru determinarea eficientei economice, reprezinta insa
numai o formula de principiu. Conceptul de eficienta economica asociaza si alte elemente de
judecata, fara de care eficienta ar fi definita incomplet, iar uneori chiar eronat:
- structura resurselor consumate si structura rezultatelor obtinute pot da indicii de o
importanta esentiala in adoptarea deciziilor cu caracter economic. O actiune considerata
ca fiind excelenta prin prisma raportului dintre efecte si eforturi devine inoportuna daca
reclama consumul unor resurse neindicate, cum sunt materialele din import, sau daca
conduce la rezultate nedorite de societate, cum sunt produsele de care piata este
suprasaturata.
- timpul actioneaza asupra eficientei ca un factor care pune in valoare o varianta cercetata.
Este normal ca un procedeu tehnologic sa fie preferat altuia daca procesul de productie se
petrece intr-un interval mai scurt, ceea ce inseamna ca societatea va beneficia mai
devreme de efectele sale utile.
- cea mai semnificativa fateta a eficientei economice o constituie calitatea efectelor. O
activitate eficienta se caracterizeaza prin rezultate dintre cele mai bune, produsele
obtinute trebuind sa fie de performante ridicate, de o deosebita utilitate pentru societate
la momentul considerat.
Exprimarea eficientei ca si calitate a unui sistem de a produce efecte economice utile duce la
o imagine statica a notiunii de eficienta.In dinamica eficienta trebuie sa apara sub forma unei
tendinte de crestere spre eficienta optima.
Din acest punct de vedere deosebim doua tipuri de sisteme:
sisteme eonomice in dezvoltare, la care exista un ecart intre efectele obtinute si cererea de bunuri
si servicii de pe piata si la care cresterea eficientei economice presupune obtinerea unui volum
maxim de efecte cu un consum dat de resurse;
sisteme economice care au ajuns la o dezvoltare cantitativa maxima la care exista o identitate intre
efectele obtinute si cererea de bunuri si servicii si la care cresterea eficientei economice presupune
obtinerea unui volum dat de efecte cu un consum minim de resurse;
Dacă eficienţa este privită ca un sistem, se pot identifica 4 forme de abordare a eficienţei, după cum
urmează:
6
1) Eficienţa naturală: însuşirea elementelor mediului natural de a influenţa favorabil (pozitiv)
viaţa oamenilor şi a societăţii;
2) Eficienţa tehnică: însuşirea elementelor tehnice (echipamente, instalaţii, utilaje, maşini, etc.)
de a genera “efecte utile”;
3) Eficienţa economică: însuşirea fenomenelor, proceselor, activităţilor şi acţiunilor umane
(indiferent dacă sunt de natură economică sau neeconomică) de a genera efecte economico-
financiare maxime, cu un consum minim de resurse. Efectele economice obtinute,in functie
de caracterul investitiei pot fi :
reducerea costului de functionare a utilajelor (cheltuieli de intretinere si reparatii) pe seama
investitiei de inlocuire a masinilor si utilajelor;
diminuarea cheltuielilor cu forta de munca,obtinute mai ales pe seama investitiilor de
modernizare si de aplicare a inovatiilor;
sporirea rentabilitatii activitatii firmei,prin investitii de expansiune,care conduc la cresterea
capacitatii de productie sau/si la adaugarea unui nou produs gamei existente;pe baza unor
astfel de investitii se asteapta castiguri suplimentare mult mai mari decat cele din
micsorarea costurilor;
obtinerea unor efecte indirecte la investitii de interes general.Ex: cheltuieli facute pentru
sistemul antipoluant dintr-o uzina,care au efecte economice si sociale pe un plan mai larg.
4) Eficienţa socială: însuşirea tuturor tipurilor de activităţi de a influenţa favorabil omul şi
societatea.
Sensul eficientei activitatii productive, a utilizarii resurselor, difera dupa nivelurile
organizatorice ale economiei, interesele care se urmaresc, locul unde se desfasoara actiunea. Astfel,
pe ansamblul economiei eficienta se exprima prin sporul de produs national net pe unitatea de efort,
iar la scara unei societati comerciale eficienta se exprima prin nivelul productivitatii muncii, al
costurilor unitare de productie, al rentabilitatii.
7
2.3. Modele de evaluare a eficienţei economice
8
a) indicatori parţiali sau analitici;
b) indicatori complecşi.
2) după modul în care reflectă influenţa factorului timp:
a) indicatori statici;
b) indicatori dinamici;
c) indicatori comparabili.
3) după nivelul eficienţei exprimate:
a) indicatori cu valori optime;
b) indicatori şi criterii cu valori acceptabile;
c) indicatori care stabilesc pragul minim sau plafonul maxim al valorilor de eficienţă dorite sau
acceptabile.
4) după sfera de cuprindere:
a) indicatori generali;
b) indicatori specifici.
Pentru calculul acestor indicatori sunt necesare o serie de informaţii care caracterizează
proiectele de investiţii. Aceste informaţii pot fi grupate în 4 categorii principale, după cum urmează:
1) costurile generate de realizarea proiectului;
2) avantajele anuale şi integrale anticipate;
3) resursele de timp asociate;
4) eficienţa scontată (din punct de vedere economic, financiar, social şi economic).
1. Costurile generate de realizarea proiectului:
Termeni utilizaţi:
- costuri asociate = factorul generator de efecte utile;
- capitalul alocat = factorul determinant al avantajelor anticipate
Tipuri de costuri:
a) investiţia totală (It) = volumul total al investiţiilor necesare pentru realizarea lucrărilor care
intră în structura proiectelor;
Componentele investiţiei totale sunt:
- investiţiile finanţate (IF);
- valoarea rămasă de amortizat (VRDA), disponibilă de la capitalul activ şi încorporată în
noul proiect;
It = IF + VRDA, cu IF = KA + NFR,
unde: KA = capital amortizabil;
NFR = necesar de fond de rulment pentru primul ciclu de exploatare.
Observaţie: Amortizarea anuală a investiţiei (Ah):
KA KA VRDA
Ah = sau Ah = ,
D D
cu D = durata de serviciu (de funcţionare a investiţiei).
b) Tranşe de investiţii anuale (Ih): volumul de investiţii realizat în anul h al duratei de execuţie.
h = 1, N , unde: N = d + D
N = durata de viaţă a investiţiei (ani);
d = durata de execuţie a obiectivului de investiţii (ani)
D = durata de exploatare sa funcţionare (ani)
Observaţie: Costul total al investiţiei (It) se determină pe baza unei antecalculaţii de preţ, la
nivelul proiectului de investiţii, denumită deviz general.
c) Costurile anuale de exploatare (CEh): se referă la sumele cheltuite cu materialele, materiile prime,
combustibilul, energia, personalul, cu taxele şi impozitele, etc. şi NU include cheltuielile cu
amortizarea anuală a capitalului fix.
9
d) Costurile anuale totale, de investiţii şi exploatare (Kh): calculate pentru anul h al orizontului de
analiză (N = d + D).
e) Valorile actuale ale costurilor: VA(It), VA(Ih), VA(CEh) şi VA(Kh).
2)Avantajele anuale şi integrale anticipate:
Observaţie: Avantaje (cu referire specială la cele economice şi financiare) = recompensă
cuvenită investitorului pentru efortul făcut şi pentru riscul asumat.
a) Profitul brut anual (PBh):
PBh = Vh – Ch, unde Vh = venit anual; Ch = costuri de producţie anuale.
b) Profitul net anual (PNh):
PNh = PBh – Impozit pe profit;
c) Cash – flow (flux de numerar) brut (CFBh) anual:
CFBh = PBh + Ah
d) Cash – flow net (CFNh) anual:
CFNh = PNh + Ah
e) Cash – flow net anual rămas investitorului după plata dobânzilor şi a ratelor la împrumuturi
(CFNRh) denumit şi cash flow disponibil:
CFNRh = CFNDh = CFNh – Dh - rh
unde: Dh = dobânda anuală;
rh = rata anuală.
f) valoarea netă anuală (VNh): VNh = Vh - Kh
Observaţie: pentru toate avantajele se calculează şi valoarea actuală
g) valoarea netă actuală totală sau venitul net actualizat (VNAT)
t (ani)
m n p s r v
-
-
unde:
d = durata de execuţie a lucrărilor;
dap = durata de atingere a parametrilor proiectaţi;
D = durata de funcţionare rentabilă;
N = durata de viaţă a proiectului (d + dap + D);
l = lag-ul investiţional (decalajul mediu în timp dintre momentul cheltuirii resurselor pentru
investiţii şi momentul atingerii scopului propus, respectiv al începerii funcţionării şi generării de
profit;
lr = lag-ul recuperării integrale a capitalului iniţial pe seama avantajelor anuale obţinute în perioada
exploatării (lr = l + T, cu T = durata de recuperare).
10
Pe durata de viaţă a proiectului se remarcă următoarele momente principale:
m = momentul luării deciziei de investiţii;
n = momentul începerii lucrărilor şi începerii consumării resurselor alocate proiectului;
p = momentul punerii în funcţiune a noilor capacităţi;
s = momentul atingerii parametrilor normali de funcţionare;
r = momentul încheierii recuperării capitalului investit;
v = momentul încheierii duratei de funcţionare.
Observaţie: avantajele, efectele utile se notează cu R, unde R = f (C, T), unde: C = costuri
asociate, iar T = resurse de timp asociate.
Analiza financiară
Obiectiv: stabilirea oportunităţii şi viabilităţii proiectelor de investiţii din punct de vedere al
intereselor directe ale agentului economic.
Are în vedere: să stabilească dacă proiectul are o eficienţă convenabilă şi un grad de risc
acceptabil.
Mod de calcul: particularităţile calculului sunt:
- dobânda la credite, ratele de rambursare, taxele şi impozitele constituie costuri explicite
şi se includ în cheltuieli;
- subvenţiile primite şi împrumuturile pentru realizarea proiectului se includ în categoria
venituri;
- se operează cu PNh , CFNh, VNh;
- se lucrează cu preţurile curente ale pieţei;
- inflaţia se ia în calcul atât la costuri cât şi la venituri şi avantaje, pe toată durata de viaţă a
proiectului;
- valoarea rămasă la lichidare la momentul de dezinvestiţii (v) se include la venituri în
cash flow-ul din ultimul an h = N = d + D.
Observaţie: În sectorul privat se utilizează cu precădere analiza financiară în vederea alegerii
variantei optime de realizare a unei investiţii.
11
Tema 3.
CLASE DE INDICATORI UTILIZATI IN EVALUAREA PROIECTELOR DE
INVESTITII
3.1. Indicatori statici de evaluare a eficienţei investiţiilor
3.2. Indicatori de imobilizare
3.3. Factorul timp şi evaluarea proiectelor de investiţii
3.4. Indicatori dinamici de evaluare a eficienţei investiţiilor
12
Rho = avantajul mediu anual înainte de modernizare.
Rhi Rhj
ec = , pentru compararea variantelor, unde:
Ii Ij
Rhi , Rhj = avanatajul mediu anual în varianta i, j de proiect ;
Ii, Ij = valoarea investiţiei în varianta i,j de proiect.
Pentru ca proiectul să fie acceptat, trebuie ca:
e > eo, es, emin.dorit, unde:
eo = coeficientul de eficienţă economică realizat de agentul economic în activitate sau la alte
proiecte;
es = coeficientul de eficienţă economică realizat în ramură sau domeniu de activitate;
emin.dorit= valoarea minimă a coeficientului de eficienţă economică acceptată de investitor.
Dacă există mai multe variante de proiect se preferă varianta cu cea mai mare valoare a
coeficientului de eficienţă economică.
3) Randamentul economic (RE):
Arată nivelul beneficiului care îi rămâne investitorului, după recuperarea tuturor cheltuielilor
generate de realizarea investiţiei şi de exploatarea capacităţilor de producţie după punerea în
funcţiune a obiectivului de investiţii, respectiv capacitatea unui proiect de a produce un plus de
profit faţă de cel necesar pentru recuperarea investiţiilor, pe unitate de efort investiţional.
N
Ph D Pt
RE = h 1
-1 sau RE = 1 sau RE = 1
It T It
cu Pt = Ptrec + Ptexced.
Pt = profit total obţinut pe durata de viaţă economică a proiectului;
Ptrec = profitul utilizat pentru recuperarea capitalului investit;
Ptexced. = surplusul de profit.
Se acceptă proiectele cu RE > 0, iar dacă se realizează o selecţie între mai multe variante de
proiect se preferă varianta cu RE maxim.
4) Termenul de recuperare a investiţiei (T):
Reprezintă perioada de timp cuprinsă între momentul punerii în funcţiune a investiţiei şi
momentul recuperării integrale a investiţiei pe seama profitului anual realizat, respectiv până când se
realizează următoarea egalitate:
d T
It = Ph
h 1
Reprezintă o parte din durata de viaţă utilă a capacităţilor de producţie create prin realizarea
investiţiei.
Permite investitorilor să estimeze momentul în care vor obţine lichidităţi suplimentare pe
seama avantajului anual, pentru a putea realiza investiţii viitoare în următoarele scopuri:
- dezvoltarea activităţii;
- creşterea calităţii produselor;
- modernizări;
- retehnologizări, etc.
Condiţia de acceptabilitate a unui proiect din punct de vedere al termenului de recuperare a
investiţiei este D > T To, Ts, Tmax.dorit, unde:
13
To = termenul de recuperare a investiţiei realizat la alte proiecte ale investitorului;
Ts = termenul de recuperare a investiţiei realizat în sectorul sau în domeniul de activitate de care
aparţine proiectul de investiţii
Tmax.dorit = limita maximă a termenului de recuperare a investiţiei acceptabilă de către investitor.
Dacă se realizează o selecţie între mai multe variante de proiect se preferă varianta cu cel
mai mic T.
Modul de calcul:
It 1
- T= sau pentru obiective noi;
Rh e
Im
- Tm = pentru modernizări;
Rhm Rh 0
Ii Ij
- Tc = pentru compararea a două variante de proiect i şi j.
Rhi Rhj
Este un indicator centrat pe trezorerie si mai putin pe rentabilitate.
Nu tine cont de rezultatele ce se obtin dupa expirarea datei de recuperare, astfel, pe baza sa se pot
abandona investitii cu rezultate foarte bune dupa aceasta perioada.
5) Investiţia specifică (s):
- arată volumul de investiţii necesar pentru ca după punerea în funcţiune a obiectivului de investiţii
să se realizeze o unitate de producţie;
- cu cât valoarea indicatorului e mai mică, cu atât proiectul este mai bun;
- la selecţia între mai multe variante de proiect se preferă cel cu s minim;
Mod de calcul:
It It
-s= sau s= pentru obiective noi, unde Qh =volumul producţiei anuale în unităţi
qh Qh
valorice în primul an de funcţionare, iar qh = producţia anuală exprimată în unităţi valorice;
Im
- sm = , pentru modernizare, unde: Qhm = producţia anuală realizată după modernizare,
Qhm Qh 0
Qh0 = producţia anuală realizată înainte de modernizare;
Ii Ij
- sc = , pentru compararea variantelor, unde: Qhi = producţia anuală realizată în varianta
Qhi Qhj
i de proiect, Qhj = producţia anuală realizată în varianta j de proiect.
6) Cheltuieli echivalate / recalculate (K) (indicator de minim)
N
K = It + CEh
h 1
- se utilizează pentru a alege între Ii > Ij dar CEhi <CEhj
sau
14
3.2. Indicatori de imobilizare
I (u.m.)
d = 3 ani
I3
I2
I1
1 2 3 t(ani)
b) descrescătoare
I (u.m.)
I3
I2
I1
1 2 3 t(ani)
15
I (u.m.)
c) constantă
d = 3 ani
I3
I2
I1
1 2 3 t(ani)
sau:
I (u.m.)
It
b
d t(ani)
Obs.: O sumă de bani sau capitalul rămâne imobilizat până la punerea în funcţiune a obiectivului
de investiţii.
Imobilizarea capitalului investit se sfârşeşte abia atunci când s-a recuperat efectiv investiţia
pe seama avantajelor anuale.
Cea mai ieftină variantă de imobilizare a fondurilor este varianta de eşalonare crescătoare a
cheltuielilor pe durata d. Dar, şi în această situaţie, se pot face diferenţieri între momentele în care se
cheltuiesc fondurile pe parcursul unul an din durata d. Dacă în exemplul precedent sumele se
cheltuiesc la începutul anului, atunci I1 rămâne blocat pentru 3 ani, I2 pentru 2 ani, iar I3 pentru 1 an.
Dacă în schimb sumele se cheltuiesc la sfârşitul anului, atunci I1 e blocat 2 ani, I2 un an, iar I3 nu
rămâne imobilizat deoarece la sfârşitul duratei d obiectivul de investiţii se pune în funcţiune şi
începe să furnizeze fluxuri de venituri şi de avantaje anuale.
Evaluarea eficienţei economice prin prisma imobilizărilor de capital, sau mai corect prin prisma
pierderilor financiare datorate imobilizărilor, se realizează cu ajutorul următorilor indicatori:
1) Mărimea totală a imobilizărilor (Mi);
2) Mărimea medie a imobilizărilor ( Mi );
3) Efectul imobilizărilor (Ei);
4) Imobilizarea specifică (Mis);
5) Efectul specific al imobilizărilor (Eis);
6) Lag-ul mediu ( l ) - intervalul/decalajul de timp între momentul cheltuirii banilor şi
momentul obţinerii veniturilor.
Obs.: Toţi indicatorii de imobilizări sunt indicatori de minim.
Există situaţii în care se pot pune în funcţiune capacităţi parţiale de producţie/servicii
înainte de punerea în funcţiune a întregului obiectiv. Acest aspect prezintă un avantaj major
16
pentru agenţii economici, deoarece efortul investiţional începe să fie recuperat pe durata d,
datorită profitului realizat, ceea ce atenuează considerabil efectele negative ale imobilizărilor de
resurse materiale, financiare şi umane pe perioada realizării proiectelor de investiţii.
Mod de calcul:
1) Mărimea totală a imobilizărilor (Mi):
d
Mi = Ih(d h k ) , unde Ih = investiţia anuală, k = coeficient de corecţie care poate lua
h 1
următoarele valori: k = 0 dacă banii/resursele se imobilizează la sfârşitul anului, k = 1 dacă
banii/resursele se imobilizează la începutul anului, k = 0,5 dacă banii/resursele se imobilizează la
mijlocul anului, etc.
2) Mărimea medie a imobilizărilor ( Mi ):
Mi
Mi =
d
3) Efectul imobilizărilor (Ei):
Ei = Mi x e, unde Ei = pierderi (neîncasarea veniturilor) datorate blocării capitalului investit pe
durata investiţională iar e = coeficientul de eficienţă.
4) Imobilizarea specifică (Mis):
Mi
Mis = unde Q = capacitatea de producţie a viitorului obiectiv.
Q
5) Efectul specific al imobilizărilor (Eis):
Ei
Eis =
Q
6) Lag-ul mediu ( l ):
Mi
l =
It
3.3. Factorul timp şi evaluarea proiectelor de investiţii
Valoarea actuală (VA) sau actualizată a unui flux financiar se poate defini ca o sumă pe care un
agent economic trebuie să o investească în prezent (s0) pentru ca peste un interval de timp (h)
aceasta să devină sh. (sau VA = valoarea de azi a unui flux financiar ce se produce în viitor).
Ex.1: s0 = 1 leu peste 1 an ea devine 1 (1+a)= (1+a)1
peste 2 ani (1+a)2
17
.
peste h ani (1+a)h, unde
(1+a)h = factor de actualizare, iar a = rata de actualizare anuală.
Ex. 2: dacă în viitor agentul economic doreşte să deţină 1 leu, atunci:
1
1 leu peste 1 an azi se investesc 1. = (1+a)-1
(1 a )
1 -2
1 leu peste 2 ani 1. 2 = (1+a)
(1 a )
1 -h -h
1 leu peste h ani azi se investesc 1. h= (1+a) , unde (1+a) = factor de
(1 a )
actualizare .
Relaţia de calcul ce stă la baza determinării factorului de actualizare utilizat în evaluarea
eficienţei economice a proiectelor de investiţii este:
z = (1+a)ta-h , z poate lua valorile:
a) z > 1, dacă ta > h
h ta se determină valoarea
t viitoare (VV)
b) z < 1, dacă ta < h
ta h se determină valoarea
t actuală/prezentă (VA)
c) z =1, dacă ta = h
ta =h se determină valoarea
t curentă
z = (1+a)-h
VA (s, h, a, ta = 0) = sh (1+a)-h, şi întotdeauna VA (sh) < sh, deoarece factorul de actualizare (1+a)-h
este o funcţie exponenţială descrescătoare, deci VA e întotdeauna mai mică decât valoarea iniţială.
VV a fluxurilor financiare reprezintă valoarea capitalizată a acestora:
0 1 2 3 ta = x
t
z' = (1+a)ta-h
18
VV(s, h, a, ta =x) = sh (1+a)x-h şi întotdeauna VV(sh) > sh
Aplicaţii – actualizare
19
ta = 8
Anul (h) 1 2 3 4 5 6 7 8 Total
Ih (50) (50) - - - - - - (100)
Ph - - 35 40 45 43 41 40 244
z=
3,583 2,986 2,488 2,0736 1,728 1,44 1,2 1 -
(1+0,2)ta-h
(1+0,2)8-1
Pt
RE = -1 = 244/100 – 1 = 1,44
It
VA( Pt )
ta = 0 RE’ = -1= 92,759/76,35 - 1 = 0,21
VA( It )
VA( Pt )
ta = 8 RE’ = -1= 398,904/328,45 - 1 = 0,21
VA( It )
În activitatea practică a firmelor din ţările dezvoltate, a căror economie este orientată spre
realizarea unei profitabilităţi şi a unei eficienţe ridicate, evaluarea proiectelor de investiţii se bazează
integral pe utilizarea indicatorilor dinamici.
Cei mai reprezentativi şi mai des utilizaţi indicatori dinamici sunt:
1) Termenul de recuperare a investiţiilor (T’);
20
2) Angajamentul de capital utilizat (VA(Kt)) sau costul total actualizat (CTA);
3) Costul unitar actualizat (CUA);
4) Raportul venituri totale actualizate/costuri totale actualizate (k);
5) Valoarea netă actualizată (VNAT) sau venitul net actualizat (VNA);
6) Indicele de profitabilitate ();
7) Rata internă de rentabilitate (RIR),
8) Rata internă de rentabilitate ajustată (RIRA) sau modificată (RIRM);
9) Randamentul economic dinamic (RE’).
21
3) Costul unitar actualizat (CUA) ! e un tip de cheltuială specifică
Def.: este un indicator utilizat în mod deosebit în cazul investiţiilor în domeniul centralelor electrice,
pentru situaţii în care capacitatea anuală de producţie este variabilă deoarece eroarea în aprecierea
eficienţei este acceptabilă.
Obs.: - la selecţia între mai multe variante se preferă varianta cu CUA minim;
- stă la baza stabilirii tarifului unitar al serviciilor realizate.
VA( Kt ) CTA
Calcul: CUA = N = N [lei/kwh energie electrică livrată]
Qh Qh
h 1 h 1
4) Raportul venituri totale actualizate/costuri totale actualizate (k)
Def.: arată valoarea actuală a veniturilor care se pot obţine la fiecare unitate monetară a
angajamentului de capital.
Obs.: la selecţia mai multor variante se consideră acceptabilă cea pentru care k e maxim.
Calcul:
k=
VA(Vh ) sau VTA
VA( Kh) CTA
Condiţia de acceptabilitate: k > 1.
5) Valoarea netă actualizată totala(VNAT) sau venitul net actualizat (VNA)
Def.: arată aportul de avantaj al unui proiect de investiţii şi recompensa ce îi revine investitorului
pentru riscul asumat şi pentru capitalul investit. VNA reprezintă suma algebrică a valorilor nete
anuale, în valoare absolută, pe orizontul de analiză d+D.
Calcul la ta = 0:
a) ca avantaj economic şi financiar net:
VNAT = VA(Vh ) VA( Kh)
VNAT = VA(Vt ) VA( Kt )
b) ca surplus total de cash flow:
N N
VNAT = VA(CFh ) VA( Ih) , sau
h 1 h 1
VNAT = VA(CFt) – VA(It)
c) ca sumă algebrică a valorilor nete anuale:
N
VNAT = VNh (1+a)-h = VA(VNt)
h 1
d) dacă d < 1 an şi exploatarea începe imediat:
VNAT = -It + VA(CFt)
Obs.: VNAT e criteriu de maxim. În selectarea variantelor de proiect de investiţii se va alege
varianta cu cel mai mare VNAT.
Condiţii de acceptabilitate:
(1) VA(Vt) >VA(Kt)
(2) VA(CFt) > VA(It)
(3) VA(VNt) >0.
6) Indicele de profitabilitate ()
Def.: caracterizează nivelul raportului dintre VNAT şi fondurile de investiţii care generează acel
VNAT fiind utilizat atunci când variantele de proiect diferă iar disponibilităţile pentru investiţii sunt
limitate.
22
Obs.: la selectarea variantelor de proiect de investiţii se acceptă proiectele pentru care 3 > 1, apoi
acestea se vor ordona în ordine descrescătoare a indicelui.
Calcul:
VNAT
1 = 100 [%]
It
VNAT
2 = 100 [%]
VA( It )
VNAT
3 = 1
VA( It )
Condiţii de acceptabilitate:
(1) 1 şi 2 >costul finanţării proiectului
(2) 3 > 1
a[%]
(3) 3 > 1+
100
7) Rata internă de rentabilitate (RIR)
Def.: - în sens larg, RIR este a pentru care, pe orizontul N = d+D, VA(Vt) = VA(Kt)
- în sens restrâns, RIR este rata limită de actualizare pentru care se anulează VNAT la un
proiect de investiţii VNAT (a =RIR) = 0, iar VA(Vt) = VA(Kt)
sau
RIR este a pentru care suma valorii actuale a cash flow-ului este egală cu suma valorii actuale a
N
investiţiilor, iar valoarea netă actuală este nulă. RIR = aj pentru care VNAT(aj) = 0 CF h
h 1
N
(1+ aj)-h = I h (1+ aj)-h
h 1
Obs.: VNAT este o funcţie descrescătoare în raport cu a [%]
VNAT
RIR
VNAT+
amax
amin
a [%]
VNAT-
23
Calcul:
RIR se poate determina analitic, ca soluţie a următoarei ecuaţii:
N N
- I h (1+ RIR)-h + CF h (1+ RIR)-h = 0
h 1 h 1
Obs. : pentru RIR nu există formulă de calcul direct. RIR se determină prin încercări succesive, apoi
prin interpolare liniară se precizează valoarea indicatorului.
În acest sens, pentru determinarea RIR se porneşte de la valoarea a[%] utilizată pentru
evaluarea proiectului de investiţii şi se dau valori crescătoare pentru a[%], succesive, pentru care se
recalculează VNAT, obţinându-se pentru acest indicator valori din ce în ce mai mici.
Procedeul continuă până când pentru o anumită valoare a lui a (denumită amin) se obţine cea
mai mică valoare pozitivă a VNAT. Se creşte în continuare valoarea lui a pentru a se obţine prima
valoare pozitivă a VNAT, pentru un a denumit amax.
Pentru precizarea finală a RIR se foloseşte relaţia:
VNAT ( )
RIR = amin + (amax - amin)
VNAT ( ) VNAT ( )
unde: amin = valoarea ratei de actualizare (de conversie economică) pentru care se obţine cea mai
mică valoare pozitivă VNATmin >0;
amax = valoarea ratei de actualizare pentru care se obţine prima (cea mai mare)valoare
negativă pentru VNATmax<0.
Obs.: pentru ca eroarea/aproximarea să fie cât mai mică/exactă este necesar ca între amin şi amax să fie
o diferenţă de cel mult 5 puncte procentuale.
Condiţii de acceptabilitate:
RIR > valoarea dorită, sau RIR > coc (costul de oportunitate al capitalului), sau RIR > d (rata
dobânzii) sau RIR >cmpc (costul mediu de procurare a capitalului).
8) RIRA (RIRM) rata internă de rentabilitate ajustată (modificată)
Def.: reprezintă funcţia (rh) aratei de conversie economică sau de actualizare pentru care valorile
viitoare ale investiţiilor şi fluxurilor de capitalizate la ta = N devin egale
VV(It, a, ta = N) = VV( CFh , rh, ta = N).
Obs.: RIRA are întotdeauna o singură valoare şi este în funcţie de rata de reinvestire (r sau r h) a
fluxurilor anuale de cash flow pe durata N-h ani. Prin calcularea RIRA se evaluează rentabilitatea
investiţiilor care s-ar putea realiza din profitul anual care se obţine după recuperarea cheltuielilor cu
investiţiile iniţiale.
Calcul:
RIRA = -1 + (1+r) 1/N3(r), N = d+D,
unde: r = rata de rentabilitate cu care se pot reinvesti fluxurile anuale de cash flow pentru proiectul
dat, după recuperarea investiţiei iniţiale.
Presupunând că investiţia iniţială s-a evaluat (T’, RE’, VNAT, , etc.) pentru o rată de
actualizare a = 25%, se consideră spre exemplu că rentabilitatea cash flow-ului
reinvestit va fi de r = 15%. Pentru calculul RIRA se recalculează valoarea VNAT şi a lui 3 pentru r
= 15% şi apoi se aplică formula de calcul.
Condiţii de acceptabilitate: RIRA > a, unde a = rata de actualizare utilizată iniţial la evaluare sau a =
costul finanţării proiectului iniţial de investiţii.
9) Randamentul economic dinamic (RE’)
Def.: RE’ cuantifică principiul maximizării efectelor utile ale realizării unei investiţii. RE’ este
determinat pe baza VA a Pt şi It , actualizate la un moment de timp comun.
24
Obs.: Dacă se face selecţia între mai multe variante de investiţii, va fi considerat prioritar proiectul
care asigură realizarea celei mai mari valori a indicatorului.
Calcul:
N
VA( Pt )
Ph.(1 a )
h 1
h
pentru ta = 0, RE’ = = N
-1
Ih.(1 a )
VA( It )
h
h 1
Condiţie de acceptabilitate: RE’ >0
N = orizontul de analiză, N = d + D.
Aplicaţie practică:
Un proiect de investiţii se realizează într-o perioadă de 3 luni şi se pune în funcţiune imediat.
Valoarea investiţiei se ridică la 80 miliarde lei, iar fluxurile de numerar care se obţin în perioada de
funcţionare eficientă sunt reprezentate în tabelul de mai jos. Să se calculeze indicatorii dinamici la ta
= 0 (VNAT, T’, RE’, 1, 2, 3, RIR, RIRA) considerând că rentabilitatea capitalului reinvestit va fi r
= 20%, iar rata de actualizare utilizată în evaluarea proiectului este de 40% pe an.
-mild-
Anul(h) 0 1 2 3 4 5 6 Total
Ih = It (80) - - - - - - (80)
CFh - 30 45 50 50 45 43 263
-h
z = (1+0,4) 1,0 0,714 0,51 0,364 0,26 0,186 0,133 -
VA(Ih)0,4 (80) - - - - - - (80)
VA(CFh)0,4 - 21,42 22,95 18,2 13 8,37 5,719 89,659
-h
z = (1+0,2) 1,0 0,83 0,69 0,58 0,48 0,40 0,34 -
VA(CFh)0,2 - 24,9 31,05 29 24 18 14,62 141,57
z = (1+0,45)-h 1,0 0,689 0,475 0,328 0,226 0,156 0,107 -
VA(CFh)0,45 - 20,67 21,375 16,4 11,3 7,02 4,601 81,366
z = (1+0,5)-h 1,0 0,666 0,444 0,296 0,197 0,131 0,087 -
VA(CFh)0,5 - 19,98 19,98 14,8 9,85 5,895 3,741 74,246
3) RE’ =
VA(CFh ) -1 = VA(CFt ) - 1 = 89,659 -1=0,12 lei cash flow suplimentar/1 leu investit >
VA( Ih) VA( It ) 80
0 OK
VNAT
4) 1 = 100 [%]
It
VNAT
2 = 100 [%]
VA( It )
25
9,659
Aici 1 = 2 = 100 =12,07% < 40% nu e OK
80
VNAT
5) 3 = 1 = 1,1207 > 1dar insuficient datorită valorii obţinute pentru 1 şi 2.
VA( It )
RIRA = -1 + (1+r) 1/N3(r) = -1 + (1+0,2). 1,7691/6 = -1+1,2 x 1,099 = 0,318 = 31,8%
Se recalculează VNAT şi 3 pentru r = 20%
VNAT20% = 141,57- 80 = 61,57 mild.
3 20% = 61,57/80 +1 =1,769
RIRA = 31,8% < 40% (a iniţial) nu e OK
VNAT ( )
7) RIR = amin + (amax - amin)
VNAT ( ) VNAT ( )
Pentru proiectul dat avem:
- pentru amin = 45% VNAT ( ) = 81,366 - 80 = 1,366 mld.
- pentru amax = 50% VNAT ( ) = 74,246 - 80 = -5,754 mld.
amax - amin = 50% - 45% = 5% (ecartul e OK)
1,366
RIR = 45 + (50-45) = 45,959% >40% OK
1,366 5,754
VNAT
mild.
RIR = 45,959%
1,366
50%
45%
a [%]
-5,754
Observatii:
VNAT = f(a) funcţie hiperbolică descrescătoare;
Pentru RIR < a investiţia nu se recuperează;
RIR se poate utiliza pentru proiecte cu aceeaşi durată de viaţă economică, altfel nu
ordonează corect proiectele;
RIR nu ţine seama de mărimea efortului investiţional;
Deci, pentru o evaluare corectă se lucrează simultan cu RIR, VNAT, , k;
26
Din punct de vedere teoretic RIR este inferior lui VNAT deoarece:
- RIR presupune că profitul reinvestit pe durata D după recuperarea investiţiei se face c
o rată de rentabilitate unică r = RIR, ceea ce nu se prea întâmplă;
- VNAT presupune că reinvestirea profitului pe durata D se face cu o rată a
rentabilităţii egală cu costul capitalului, ceea ce e mai aproape de realitate.
Deci, se preferă proiectele cu RIR mai mare doar dacă VNAT pentru proiectele analizate este
aproximativ egal, altfel se va prefera proiectul cu VNAT mai mare, chiar dacă RIR e ceva mai
redus, dar mai mare decât d, sau coc, sau cmpc.
Rezultatele divergente în alegerea proiectelor după RIR şi VNAT apar în următoarele
situaţii:
1. repartiţia temporală a fluxului de numerar este diferită de la un proiect la altul;
2. proiectele diferă prin valoarea efortului investiţional;
3. proiectele au durate de exploatarea diferite;
Pentru eliminarea acestei contradicţii dintre VNAT şi RIR se recomandă parcurgerea
următoarelor etape:
1. se alege un a’% pentru care proiectele devin echivalente din punct de vedere al
VNAT;
2. pentru toate proiectele se alege aceeaşi rată de reinvestire a profitului r%;
3. dacă a’% > r% se preferă proiectele cu VNAT maxim şi RIR mai mic;
4. dacă a’% < r% se preferă proiectele cu RIR maxim şi VNAT mai mic.
Aplicaţie
Se scoate la privatizare o societate comercială. Preţul de pornire anunţat este de 350 mild. lei.
În urma analizelor economico-financiare realizate rezultă că, într-un orizont de 7 ani, societatea
7
comercială va produce un surplus de flux de numerar actualizat( VA(CFh ) ) de 310 mild. lei.
h 1
Care este preţul maxim pe care îl va accepta investitorul dacă el doreşte ca
rentabilitatea/profitabilitatea (1) să fie de 14%?
7
VA(CFh )
h 1 310
Pmax = Itmax = = = 271,929 mld. lei.
1 1 1 0,14
Aplicaţie
Pentru 3 proiecte de investiţii P1, P2 şi P3 se cunosc următoarele valori ale lui VNAT în
funcţie de a%:
a% VNAT(P1, a) VNAT(P2, a) VNAT(P3, a)
5 110 98 125
10 90 85 95
15 72 74 80
20 49 51 68
25 -35 30 42
30 -52 0 15
35 -68 -14 -36
40 -74 -26 -45
27
Pe baza calculului RIR prin interpolare să se stabilească proiectul optim în următoarele
situaţii:
a) cmpc = 26%;
b) RIR dorit = 31%;
c) d = 35%.
49
RIR1 = 20 + (25-20) = 22,216%
49 35
RIR2 = 30%
15
RIR3 = 30 + (35-30) = 31,47%
15 36
a) pot fi acceptate P2 şi P3, dar se preferă P3 cu RIR = 31,47%;
b) se poate accepta doar P3;
c) nu se poate accepta nici un proiect, deoarece toate au RIR < 35%.
Aplicaţie
Pentru un proiect de investiţii se ştie că a = 20%, N = 5 ani, iar r = 15% pe an. Să se
calculeze RIRA dacă: VA(It, r = 15%) = 85,72 mld., VA(CFt, r = 15%) = 124,85 mld. şi să se
stabilească dacă proiectul se acceptă.
În activitatea practică se mai utilizează doi indicatori cu regim special, respectiv cursul de
revenire net actualizat (CRNA) şi pragul de rentabilitate.
a) Cursul de revenire net actualizat (CRNA)
În ţările mai puţin dezvoltate, proiectele de investiţii pot avea ca obiectiv organizarea
producţiei în ţară pentru realizarea exporturilor cu un dublu scop:
- obţinerea de valută (1);
- organizarea producţiei interne astfel încât să se diminueze cheltuielile valutare
pentru importuri (2);
Pentru testarea eficienţei acestor proiecte s-a introdus Testul Bruno sau CRNA al valutei
încasate sau economisite. Astfel, sunt considerate acceptabile proiectele pentru care CRNA < cursul
valutar oficial (cvo).
CTA[lei ]
- CRNA = (1) sau
VNAT [USD]
CTA[lei ]
- CRNA = (2)
ENAT [USD]
unde: ENAT = economia netă actualizată totală exprimată în valută;
CTA = costuri totale actualizate aferente producţiei totale exprimate în lei;
VNAT = venitul net actualizat total exprimat în valută.
Ex.1: CRNA = 45000 lei/USD, cvo = 38000 lei/USD proiectul nu se acceptă
Ex.2: CRNA = 28700 lei/USD, cvo = 33500 lei/USD proiectul ar putea fi acceptat
28
b) Pragul de rentabilitate (QR sau PR)
La unităţile nou proiectate se analizează nivelul riscului în exploatare exprimat prin QR (PR).
Def.: Qr reprezintă punctul critic al activităţii firmei, adică al momentului în care prin
exploatarea capacităţii de producţie veniturile sunt egale cu cheltuielile (venituri = costuri deci profit
= 0).
Dacă QR > Q curent se înregistrează pierderi iar dacă QR < Q curent se înregistrează profit.
Modalităţi de calcul:
1) în unităţi fizice:
CF
QRf = [unităţi fizice], unde CF = cheltuieli fixe
p CVM
P = preţ unitar
CVM = cost variabil unitar.
2) în unităţi valorice:
QRv = QRf .p [lei]
3) procentual:
QRfiz.
QR% = x 100 [%] sau
Q max . fiz
QRv
QR% = x 100 [%] sau
Q max . v
CF [u.m]
QR% = x 100 [%] , unde CA = cifra de afaceri
CA[u.m] CV [u.m.]
Obs.: cu cât QR (PR) este mai redus cu atât riscul este mai mic.
29
Tema 4
INCERTITUDINEA SI RISCUL IN EVALUAREA PROIECTELOR DE INVESTITII
Elemente specifice:
Incertitudinea specifică proiectelor de investiţii afectează toate fluxurile financiare generate
pe durata de viaţă a proiectelor şi valoarea reziduală a capitalului fix la expirarea duratei de
exploatare;
Nu pot fi previzionate riguros informaţiile importante folosite în evaluarea proiectelor de
investiţii, ca, de exemplu: volumul de activitate, structura şi calitatea producţiei, preţurile,
consumurile, etc.
Pe parcursul exploatării pot apărea modificări privind: dificultăţi în obţinerea resurselor
necesare, modificări în rata dobânzii, evoluţia nefavorabilă a inflaţiei, etc.
Factori de risc:
1. schimbări în privinţa condiţiilor luate în considerare la realizarea proiectului, analizei
economice, analizei financiare;
2. evoluţia tehnologiilor şi progresul tehnic;
3. erorile de estimare a beneficiilor şi a costurilor;
4. durata şi valoarea imobilizării capitalului alocat;
5. durata de recuperare a investiţiei.
sau
1. factori privind piaţa;
2. factori privind proiectul;
3. factori privind producţia.
Ca urmare,
deciziile de investiţii trebuie elaborate şi adoptate pe baza analizei diverselor situaţii posibile
în viitor, luând în calcul impactul lor asupra eficienţei economice;
alegerea variantelor de proiect de investiţii când nu se cunosc probabilităţile de apariţie în
viitor a diferitelor situaţii face parte din clasa deciziilor în condiţii de incertitudine;
dacă probabilităţile se pot stabili, atunci alegerea se încadrează în clasa deciziilor în condiţii
de risc;
incertitudinea poate fi:
- totală;
- parţială (stohastică).
orice decizie de investiţii trebuie fundamentată şi de o analiză a riscului asociat proiectelor.
În funcţie de atitudinea faţă de risc se disting mai multe tipuri de investitori:
- investitori cu aversiune faţă de risc şi caută să-l evite;
- investitori cu reacţie favorabilă la risc, care caută şi acceptă riscul;
- investitori cu reacţie neutră faţă de risc.
30
4.2. Metode şi tehnici de identificare şi evaluare a riscului
31
V. determinarea profilului de risc al proiectului.
32
Vi Ei1 Ei2 …………….. Eij …………….. Ein
. . . …………….. . …………….. .
. . . . .
. . . . .
Vm Em1 Em2 …………….. Emj …………….. Emn
p(Sj) p(S1) p(S2) …………….. p(Sj) …………….. p(Sn)
Alternative, situaţii posibile în viitor probabilitatea apariţiei situaţiilor
Valoarea medie a indicatorului Eij (speranţa matematică) a:
n
Ei = SM(Vi) = p( Sj).Eij p(S1).Ei1+p(s2).Ei1+…..+ p(sj).Eij + …… + p(sn).Ein
j 1
Varianta optimă de proiect (Vi*) este aceea pentru care speranţa matematică este maximă:
n
i*: max Ei = max= p( Sj ).Eij
j 1
i
Aplicaţie
Pentru 3 variante de proiect de investiţii se dau următoarele valori ale VNAT, pe stări posibile în
viitor (S1 – maxima, S2 - medie, S3 – minima):
mild. lei
Sj
S1 S2 S3
Vi
V1 500 320 280
V2 380 250 290
V3 400 300 290
p(Sj) 0,2 0,5 0,3
Dacă pentru 2 sau mai multe proiecte de investiţii SM = constantă, se apelează la abaterea standard
= Dx , cu Dx = ( Fj SM ) 2 . pj ,
unde: Fj = mărimea previzionată a indicatorilor de eficienţă;
SM = speranţa matematică (constantă pentru toate proiectele);
pj = probabilitatea realizării în viitor a valorii indicatorilor;
Fj – SM = abaterea medie în valoare absolută între mărimea indicatorului previzionat şi
valoarea medie a lui.
(Fj – SM)1/2.pj = dispersia Dx
Se preferă proiectul pentru care = minim.
Aplicaţie
Vi P1 P2
Sj VNAT(mild.) P(Sj) VNAT(mild.) P(Sj)
33
S1 300 0,1 200 0,1
S2 350 0,2 300 0,25
S3 400 0,4 400 0,3
S4 450 0,2 500 0,25
S5 500 0,1 600 0,1
SM (VNAT, P1) = 300 x 0,1 + 350 x 0,2 + 400 x 0,4 + 450 x 0,2 + 500 x 0,1 = = 400 mld. lei
SM (VNAT, P2) = 200 x 0,1 + 300 x 0,25 + 400 x 0,3 + 500 x 0,25 + 600 x 0,1 = = 400 mld. lei
Se aplică testul abaterii standard pentru departajare ():
Dx1= (300-400)2 x 0,1 + (350-400)2 x 0,2 + (400-400)2 x 0,4 + (450-400)2 x 0,2 + (500-400)2 x
0,1 = 3000 mld. lei
Dx2 = 13000 mld. lei.
1 = 3000 = 54,77 mld.
2 = 13000 = 114,02 mld. lei
2 > 1, deci are prioritate P1 deoarece implică un risc mai mic.
34