INGRIJIREA COPILULUI CU PNEUMONIE

Pneumonia este caracterizată de inflamația alveolelor pulmonare și a țesutului interstitial, ca

răspuns la pătrunderea în organism a unui agent infecțios pe cale hematogenă sau inhalatorie.

În ceea ce privește gradul de afectare pulmonară, pneumonia este clasificată astfel:

 pneumonia lobară, în cadrul căreia sunt afectați unul sau mai mulți lobi ai plămânului;
 bronhopneumonia, când afectarea pulmonară este difuză și cuprinde mai multe porțiuni la
nivelul ambilor plămâni.

În funcție de agentul cauzal, pneumonia se împarte în:

 pneumonie bacteriană;
 pneumonie virală;
 pneumonia atipică – dată de Mycoplasma pneumonie.
Alte tipuri de pneumonie mai puțin comune sunt cauzate de inhalarea alimentelor sau lichidelor,
gaze toxice, praf, fungi.

Semne și simptome
Manifestări tipice
În mod tipic, pneumonia este asociată cu febră și simptome respiratorii, precum tuse și
accelerarea ritmului respirației. De asemenea, copilul poate acuza o stare de disconfort general,
părând mai puțin energic decât în mod normal. Nou-născuții și sugarii pot prezenta paloare și
plâng mai mult decât de obicei.

Tabloul clinic poate fi nespecific în cadrul copiilor, însă tusea reprezintă simptomul cel mai
comun.
Tabloul clinic vizează preponderența următoarelor simptome:
 tuse;
 dificultăți respiratorii;
 febră;
 frisoane;
 scăderea apetitului;
 durere toracică;
 stare de nervozitate.
 paloare,
 transpirații,
 respirație șuierătoare,
 cianoza periorala
 cefalee,
 vărsături,
 diaree,
 durere abdominală vagă.

1
PROBLEME D DEPENDENTA

- alterarea starii de bine

- alterarea functiei respiratorii
- hipertermie
- alterarea eliminarilor
- alterarea integritatii tegumentelor si mucoaselor
- deficit in mentinerea sanatatii
- intoleranta la activitate

OBIECTIVE

- pacientul sa aiba o stare de bine

- sa aiba respiratia si circulatia in limite normale
- temperature sa fie mentinuta in limite normale
- sa nu prezinte diaree,varsaturi
- sa aiba o alimentatie adecvata varstei

INTERVENTII

- Masurarea si notarea functiilor vitale

- Insotirea pacientului in serviciul de radiologie,in vederea efectuarii radiografiei pulmonare
- Oxigenoterapie (pulsoximetria )
- Recoltarea de sange pentru testele serologice: HLG,VSH,CRP,cultura din sânge,
- Recoltarea de sputa (cu ajutorul unei sonde Nelaton)
- Recoltarea de lichid pleural ( punctie pleurala)
- Recoltarea de aspirat nazofaringian,
- ultrasonografia (reprezintă o investigație de acuratețe în diagnosticarea pneumoniei care
poate înlocui radiografia)
- Administrarea tratamentului simptomatic : antitermice,antitussive
- Administrarea de aerosoli
- Administrarea tratamentului cu antibiotice la indicatia medicului(Antibioterapia orală este
prescrisă pe o perioadă de 5-7 zile, dar durata tratamentului poate ajunge până la 10 zile în
cazul infecțiilor severe)
- Antibioticele intravenoase sunt administrate în stări agravate, iar odată cu îmbunătățirea
tabloului clinic se poate recurge la antibioterapia orală
- Este indicată evitarea contactului copilului cu alte persoane. Acest lucru este recomandat atât
pentru limitarea, pe cât posibil a răspândirii infecției, cât și pentru prevenirea contractării unei
alte infecții, în eventualitatea în care copilul nu s-a recuperat complet.
- Hidratare si dieta corespunzatoare
- Educarea parintilor in vederea prevenției
o O bună metodă de prevenție este vaccinoterapia. Vaccinul împotriva
virusului Haemophilus Influenzae este recomandat copiilor cu vârsta de 6 luni sau mai
mari. Vaccinul pneumococic conjugat (PVC13) este recomandat copiilor cu vârsta mai
mică de 5 ani. Vaccinul polizaharidic 23-valent (PPVSV) este recomandat copiilor cu
vârsta de 24 luni sau mai mari ce prezintă un risc crescut de infecție
(imunocompromiși) .

2
-

ATENTIE

Organizația Mondială a Sănătății pune la dispoziție un algoritm ce vine în ajutorul

diagnosticării clinice a infecțiilor respiratorii. Acesta utilizează importanța tahipneei ca indicator
al pneumoniei. Conform acestui scor, pneumonia este prezentă dacă:
 copiii mai mici de 2 luni prezintă o frecvență respiratorie mai mare sau egală cu 60
respirații/minut;
 copiii cu vârsta între 2-11 luni prezintă o frecvență respiratorie mai mare sau egală cu 50
respirații/minut;
 copiii cu vârsta între 12-59 luni prezintă o frecvență respiratorie mai mare sau egală cu 40
respirații/minut.