Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cheltuielile Publice
Cheltuielile Publice
Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţinut il reprezintă exprimarea in formă
bănească a relaţiilor economico-sociale apărute intre stat (pe de o parte) şi persoane fizice şi juridice
(pe de altă parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului şi in scopul exercitării funcţiilor şi
atribuţiilor acestuia.
Conceptul de cheltuieli publice este legat de indeplinirea funcţiei de alocare a finanţelor publice şi
anume de componenta ei privind repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului. In sfera de
cuprindere a acestor cheltuieli se includ, după criteriul instituţiei care le efectuează:
Cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice centrale de stat , care pot fi particularizate
după sursa de finanţare in:
finanţate din bugetul de stat (bugetul central de stat, in cazul statelor federative),
finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat,
finanţate din fonduri speciale (bugetare sau extrabugetare);
Cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice locale , care, in cazul statelor federative, se
regăsesc pe două niveluri ale ierarhiei structurii administrativ-teritoriale:
cheltuieli bugetare , finanţate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din
bugetele locale/intermediare sau din bugetele instituţiilor publice autonome;
cheltuieli finanţate din fonduri cu destinaţie specială ;
cheltuieli extrabugetare , finanţate din resurse financiare neincluse in bugetele
administraţiilor/instituţiilor publice; veniturile care se pot constitui ca extrabugetare sunt
menţionate sau decurg din prevederilegale; cheltuielile efectuate din aceste venituri sunt stabilite
in mod autonom de administraţia/instituţia publică ce a realizat venituri extrabugetare; atat
veniturile, cat şi cheltuielile respective sunt definite intr-un plan de venituri şi cheltuieli
extrabugetare şi sunt supuse controlului financiar privind legalitatea constituirii/utilizării lor;
cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei publice (in statele in care legea prevede execuţia
bugetului de stat prin Trezoreria publică). Toate aceste patru criterii de structurare a
cheltuielilor publice au invedere conţinutul lor.
Din acest conţinut rezultă evident deosebirea intre cheltuielile publice şi cheltuielile bugetare:
1. Sfera cheltuielilor publice o include pe cea a cheltuielilor bugetare, adică acestea din urmă
sunt parte a celor dintai şi le includ numai pe cele efectuate din bugetul de stat, din bugetele
locale/intermediare şi din bugetul asigurărilor sociale de stat. Cheltuielile publice le includ pe
acestea şi, in plus, pe cele efectuate din fonduri extrabugetare, din fondurile
autorităţilor/instituţiilor internaţionale/supranaţionale sau din veniturile proprii obţinute de
instituţiile publice.
2. Cheltuielile bugetare se efectuează strict pe baza creditelor bugetare, in timp ce cheltuielile
publice se efectuează şi pe baza altor surse financiare decat creditele bugetare. Aceasta
inseamnă că efectuarea cheltuielilor bugetare se poate face strict in limita şi pe baza aprobării
lor de către Parlament sau de către autoritatea intermediară/locală investită de acesta pentru a
aproba bugete. Aceasta mai inseamnă şi că efectuarea cheltuielilor bugetare este determinată
nu numai de constituirea/existenţa resurselor de finanţare, ci şi, in mod neapărat, de existenţa
aprobării din partea organului legislativ pentru efectuarea lor.
cheltuieli curente sau de funcţionare, adică acelea care asigură intreţinerea activităţii instituţiei
publice beneficiare, reprezentand consumuri definitive şi care anual trebuie reinoite;
cheltuieli de capital , numite şi de investiţii, care au in vedere dezvoltarea şi modernizarea
instituţiei beneficiare;
cheltuieli privind serviciile publice , care presupun existenţa unei contraprestaţii aferente, ca de
exemplu remunerarea unui serviciu (munca unui funcţionar, o reparaţie efectuată de un
depanator), plata unor furnituri etc.;
cheltuieli de transfer, care nu presupun contraprestaţie; ele reprezintă trecerea unor sume de
bani de la buget la dispoziţia unor:
persoane fizice (pensionari, studenţi, elevi şomeri etc.), in care caz cheltuielile au caracter social
pentru că au in vedere susţinerea lor ca indivizi făcand parte din categorii sociale defavorizate
sau cu handicap;
administraţii locale (judeţ, municipiu, oraş, comună), in vederea completării resurselor lor
financiare, in care caz au caracter mixt (şi social şi economic);
altor persoane juridice (instituţii, intreprinderi ş.a.), sub formă de subvenţii (de costuri, de export,
de restructurare, de redresare financiară etc.), in care caz au caracter economic.
Clasificaţia funcţională , care are in vedere structura de activitate: domenii, ramuri, sectoare, zone,
regiuni. Această clasificaţie este favorabilă realizării obiectivelor de politică economică şi financiară a
statului deoarece permite identificarea unor activităţi sau spaţii geografice care sunt cele mai
recomandabile pentru stimulare/descurajare prin parghiile fiscală, vamală, a cheltuielilor
guvernamentale.
Clasificaţia financiară are in vedere momentul in care este efectuată cheltuiala şi modul in care sunt
afectate resursele financiare publice:
cheltuieli definitive, care se finalizează prin plăţi la scadenţe certe, astfel incat sting angajarea
statului pentru realizarea unui anumit obiectiv; de pildă, plata salariilor angajaţilor unui spital
public sau virarea unei sume in contul unei lucrări de investiţie la o primărie;
cheltuieli temporare, reprezentand operaţiuni de trezorerie, reflectate in conturi speciale, vizand
rambursarea unor imprumuturi publice sau regularizarea unor avansuri;
cheltuieli virtuale , reprezentand cheltuieli care se pot declanşa numai condiţionat de producerea
unui eveniment/risc; de exemplu: garanţii de stat (statul va suporta cheltuieli numai in măsura in
care cel garantat nu indeplineşte anumite clauze/condiţii pe care şi le-a asumat faţă de cel faţă
de care statul a garantat); de asemenea, cheltuieli din rezerve (din rezerva bugetară, de
exemplu, se acordă ajutor financiar unor zone calamitate).
Clasificaţia Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) , folosită inclusiv de insituţiile sale specializate, poate
fi:
Funcţională, identificand cheltuielile după destinaţia lor:
servicii publice generale (aparatul şi administraţia celor trei puteri in stat: legislativ, executiv,
jurisdicţional),
apărare,
educaţie,
sănătate (inclusiv cercetare fundamentală),
securitate socială şi bunăstare (asistenţă, asigurări, protecţie, toate de natură socială),
acţiuni economice,
locuinţe şi servicii comunale,
recreaţie, cultură, religie,
alte cheltuieli;
consum final, formarea brută de capital (investiţii in capital fix, creşterea stocurilor materiale,
achiziţii de terenuri, active necorporale, transferuri de capital).
Cheltuieli de personal
Cheltuieli materiale şi servicii
Subvenţii
Prime
Transferuri, din care:
1) Cheltuieli de capital
2) Imprumuturi acordate
3) Rambursări de credite şi plăţi de dobanzi şi comisioane, din care:
privind creditele externe din care:
rambursări;
plăţi de dobanzi şi comisioane;
privind creditele interne, din care:
rambursări;
plăţi de dobanzi şi comisioane.
Servicii publice generale , in care se include sectorul „Autorităţi publice”: Preşedinţia, autorităţile
legislative, cele judecătoreşti, cele executive şi alte organe ale autorităţilor publice
Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională , in care se include armata, poliţia, protecţia şi
paza contra incendiilor, jandarmeria, instituţiile siguranţei naţionale ş.a.
Cheltuieli social- culturale, in care se includ sectoarele „Invăţămant”, „Sănătate”, „Cultură, religie
şi acţiuni pentru activitatea şi de tineret” şi „Asistenţă socială”
Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape
Acţiuni economice , care includ marile sectoare din economie: industrie, agricultură şi
silvicultură, transporturi şi comunicaţii, alte sectoare economice
Alte acţiuni , in care se includ cercetarea ştiinţifică ş.a.
Acţiuni pe bază de Hotărari ale Guvernului, in care se includ fondul de rezerve bugetare, fondul
de intervenţie pentru calamităţi naturale şi sinistraţi şi fondul la dispoziţia Guvernului pentru
relaţii cu Republica Moldova.
Imprumuturi acordate
Transferuri pentru bugetul asigurărilor sociale
Pentru calculul in expresie reală a cuantumului cheltuielilor este necesar să se definească anul de
referinţă, adică cel ale cărui preţuri sunt considerate ca etalon intr-o analiză dinamică, preţuri numite
„constante”. Fie 0 (zero) indicele prin care identificăm acest an intr-o succesiune temporală pentru care
se efectuează analiza şi t indicele prin care identificăm un an oarecare in respectiva serie dinamică (t =
1,2,...T). Fie Cn cuantumul cheltuielilor in expresie nominală şi Cr cuantumul lor in expresie reală.
Oricare din aceşti doi indicatori sunt indexabili temporal cu indicele t şi avem in plus că:
Cn = Cr (2)
Se defineşte indicele de preţuri al anului t in raport cu cel de referinţă t / 0 IGP , numit deflator.
Cuantumul cheltuielilor in expresie reală in anul t este:
Cr t = Cn t / IGP t / 0 (3.1)
Pentru informaţiile statistice privind bugetul, pe care o ţară le furnizează, in baza convenţiilor
internaţionale, unor instituţii/organizaţii internaţionale, se practică raportarea nu numai in moneda
naţională, ci şi intr-o monedă străină acceptată in cadrul acestor convenţii, de regulă USD, iar mai
recent EURO. In acest caz se utilizează cursul mediu de schimb al anului la care se referă informaţiile in
cauză:
Cm = Cn / cs, (3.2)
unde:
Cm = cheltuiala exprimată in moneda străină convenită,
cs = cursul de schimb exprimat in lei / unitatea străină convenită (lei / USD sau
lei/ EURO).
Indicatorul de structură este ponderea , exprimand procentul (cota) ce revine unui anume gen de
cheltuială din cheltuielile totale:
Raportul de devansare poate fi calculat şi intre o cheltuială oarecare i şi totalul cheltuielilor sau intre o
cheltuială (fie ea oarecare sau totală) şi produsul intern brut. Raportul arată de cate ori creşte mai
repede un indicator (cel aflat la numărătorul raportului de devansare) faţă de celălalt (cel aflat la
numitorul raportului de devansare) intre două momente de timp considerate, fie t şi t-j:
unde:
kd(Cn /• i ) = coeficientul (raportul) de devansare al creşterii cheltuielilor de tip i in expresie nominală
faţă de creşterea cheltuielilor totale in expresie nominală (TCn), respectiv faţă de produsul intern brut
(PIB), intre cele două momente de timp t şi t-j,
ICn − = indicele de creştere a cheltuielii de tip i in expresie nominală intre anii t şi t-j,
ITCn − = similar pentru cheltuielile totale in expresie nominală,
IPIB − = similar pentru produsul intern brut.
Intre indicatorii pentru care au fost definiţi coeficienţii de devansare, se poate introduce şi o relaţie de
tip elasticitate, exprimand numărul de procente cu care creşte un indicator (cel a cărui variaţie se află la
numărătorul raportului de elasticitate) la creşterea cu un procent a celuilalt indicator (cel a cărui variaţie
se
află la numitorul raportului de elasticitate) intre două momente considerate, fie t şi t-j:
unde:
E(Cn /• ) = elasticitatea cheltuielilor de tip i in expresie nominală faţă de cheltuielile totale in expresie
nominală (TCn), respectiv faţă de produsul intern brut (PIB), intre cei doi ani t şi t-j, γ = ponderea
variaţiei cheltuielilor de tip i in expresie nominală in variaţia cheltuielilor totale in expresie nominală intre
cei doi ani t şi t-j, adică:
Ponderea cheltuielilor in produsul intern brut arată ce cotă din acesta revine unei anumite categorii
de cheltuială, fie ea oarecare sau insuşi totalul cheltuielilor sau deficitul/excedentul bugetar:
unde componenta n+1 a indicelui i semnifică totalul cheltuielilor, iar componenta n+2 semnifică
deficitul/excedentul bugetului. Acest indicator poate fi şi el indexat temporal in cazul analizei unei serii
statistice dinamice. Cei doi indicatori valorici sunt exprimaţi in preţuri curente, adică ale anului la care ei
se referă. Coeficientul de devansare menţionat de relaţia (86.5) poate fi calculat şi in forma:
C = C• / L , (7)
unde:
C = cheltuieli per capita,
C• = cuantumul cheltuielilor in expresie nominală (Cn) sau in expresie reală (Cr) sau
exprimate intr-o monedă străină (Cm),
L = numărul de locuitori in anul de calcul.