Pregătirea bolnavului pentru examenul radiologic al colonului (irigografie)

Examenul radiologie al intestinului gros se face prin clismă cu substanţă opacă. Poartă
numele de irigoclismă, dar având în vedere că este întotdeauna finalizat cu elaborarea de
radiografii este cunoscut sub numele de irigografie. Examenul se efectuează în decuhit
dorsal, cuprinzând trei etape succesive:
a) Examenul în repleţie completă
Se introduc retrograd 1-1,5 1 de suspensie de sulfat de bariu
cu ajutorul unui irigator. Examinatorul urmăreşte progresia
substanţei de contrast progresiv în fiecare segment al intestinului
gros, schimbând poziţia bolnavului în raport cu poziţia si flexurile
pe care le face intestinul gros în abdomen. Astfel rectul şi
sigmoidul se examinează în poziţii oblice şi / sau de profil, flexurile colice se examinează în
oblice pentru a putea fi bine desfăşurate, înlăturându-se suprapunerile, iar transversul se
vizualizează mai bine în procubit. Se urmăreşte coloana
suspensiei baritate până la nivelul cecului. Depăşirea valvei
ileocecale atrage de la sine opacifierea ileonului şi mascarea
sigmoidului şi a cecului. Se efectuează radiografii ale fiecărui
segment.
b) Examenul după evacuare
După repleţie bolnavul evacuează substanţa de contrast,
lumenul intestinului gros se reduce, resturile de substanţa de
contrast rămânând între pliurile de mucoasa. Etapa mai poartă
numele de mucografie şi se consideră ca aducând informaţii
despre starea mucoasei intestinului.
c) Examenul cu insuflaţie
Mai poartă numele şi examen în dublu contrast sau, după numele celui care a
imaginat-o proba Fischer. Această metodă constă în introducerea de aer în intestinul gros după
ce suspensia baritată a fost evacuată. Această metodă permite vizualizarea mai bună a
contururilor mucoasei care este tapetată de pulberea de sulfat de bariu difuzată pe mucoasa de
insuflarea de aer.

1
 Examinarea radiologică a colonului necesită evacuarea lui prealabilă de materiile
fecale şi umplerea cu o substanţă de contrast. Aceasta se poate face fie pe cale bucală,
continuând examenul radiologie al stomacului şi intestinului, fie pe cale rectală, prin
irigoscopie.
Dacă examinarea se rezumă numai la colon, pentru a scurta timpul de examinare, se
poate administra bolnavului, la indicaţia medicului, cu 8-10 ore înaintea timpului fixat pentru
examinare, o doză de suspensie baritată. În dimineaţa următoare, el va fi examinat; dacă
colonul nu s-a umplut încă în întregime se va urmări la intervale regulate înaintarea coloanei
de bariu până la rect. În mod obişnuit, substanţa opacă ajunge în rect la 24 de ore după
administrare.
Examinarea radiologică a colonului prin umplerea sa cu substanţa de contrast pe cale
rectală poartă numele de irigoscopie. Această metodă decelează modificările anatomice ale
colonului.
Pentru această examinare, bolnavul trebuie să fie pregătit foarte corect. Colonul
trebuie să fie complet golit de resturile de materii fecale.
Cu o zi înainte, bolnavul primeşte un regim hidric cu pireuri. După masă se face
bolnavului o clismă evacuatoare, iar mai târziu se dă 2 linguri de ulei de ricin. Clismă singură
nu este suficientă, pentru că ea elimină numai resturile de materii fecale din porţiunea
inferioară a tubului digestiv (sigmoid şi rect). Pe de altă parte, uneori, nici apa cu care s-a
făcut clismă nu se evacuează în întregime, nici apa rămasă în colon nu este totdeauna
resorbită şi astfel diluează substanţa de contrast. Din acest motiv, evacuarea colonului cu
purgative este absolut necesară.
Pregătirea clismei baritate se face după metoda obişnuită a
clismelor. Instrumentarul obişnuit se completează cu sonda
Strauss. Aceasta este un dispozitiv cu ajutorul căruia se poate
închide rectul după insuflare cu pompă de aer şi după
introducerea substanţei opace. La sugari, substanţa de contrast se
introduce cu ajutorul unei seringi.
Substanţa de contrast folosită este sulfatul de bariu în
suspensie, în doză de 300-500 g în 1000-1500 ml apă uşor
încălzită. Se mai foloseşte si sulfatul de bariu (200 g) amestecat
cu bolus alba (300 g) în l 000 ml apă încălzită.
Introducerea substanţei baritate se va face după tehnica obişnuită a clismelor. Se va
avea grijă să nu se provoace dureri sau spasme ale colonului prin introducerea prea rapidă sau

2
sub presiune a substanţei de contrast, căci dilatarea bruscă a ampulei rectale şi a sigmoidului
provoacă o contracţie a colonului şi eliminarea substanţei introduse. O cantitate mai mare de
substanţă introdusă la început poate să deranjeze explorarea porţiunii recto-sigmoidiene, prin
suprapunerea ampulei pe această regiune. După ce suspensia de bariu a trecut prin sigmoid se
va putea mări uşor presiunea - mai ales când bariul ajunge la flexurile colonului - fiind
necesară pentru învingerea rezistenţei lor. Când bariul a ajuns la cec, introducerea substanţei
de contrast se întrerupe.
Colonul mai poate fi explorat radiologie şi prin metoda examenului cu dublu contrast
Fischer. Pentru a efectua această examinare se va umple colonul prin clismă baritată. După
terminarea acesteia, bolnavul va fi solicitat de a evacua parţial substanţa de contrast şi se
închide rectul cu sonda Strauss, al cărei balon introdus în rect va fi umplut cu aer. Se introduc
apoi în colon 100 ml aer, cu o presiune moderată, sub control la ecran. Metoda cere precauţii,
aerul sub presiune poate perfora colonul modificat patologic.
Pregătirea copiilor pentru examenul radiologie al colonului se va face după o pauză de
alimentaţie de 12 ore. Stomacul şi intestinele astfel golite nu mai necesită nici un purgativ. Se
va administra 400 - 500 g substanţă de contrast, conţinând 100 - 150 g sulfat de bariu. Sonda
se va introduce la o adâncime de 5 la 10 cm.
La sugari se vor administra 50-100 g substanţă baritată sub formă de clismă, cu
ajutorul unei seringi.
Întrucât, atât asistenta care administrează clismă, cât şi medicul sunt expuşi iradierii, ei
vor lucra neapărat cu şorţuri de protecţie.
După terminarea examinării, bolnavul evacuează substanţa de contrast. Dacă nu
reuşeşte, va fi ajutat printr-o clismă evacuatoare.