PREGĂTIREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMINAREA

RADIOLOGICĂ GASTRO-INTESTINALĂ (EXAMENUL BARITAT)

Examinarea radiologică a stomacului şi intestinelor se indică la bolnavii cu tulburări

gastro-intestinale. Ea necesită o pregătire prealabilă conştiincioasă.
Organele abdominale cavitare, având o putere egală de absorbţie a razelor Roentgen,
nu pot fi puse în evidenţă decât după umplerea lor cu o substanţă de contrast.
Examinarea radiologică gastro-intestinală va fi contraindicată la bolnavii caşectici, în
stare gravă, adinamici, la cei care suferă de tromboze, ileus, perforaţia tubului digestiv,
hemoragie gastro-intestinală acută, peritonită acută, precum şi în prima jumătate a sarcinii.
Cu l-2 zile înaintea examinării, bolnavul va fi
pregătit printr-un regim alimentar uşor de digerat şi
neflatulent, format din supe, ouă, pâine prăjită, unt,
făinoase, produse lactate. Se va evita administrarea de
purgative şi se va suspenda cu 2-3 zile înainte admi-
nistrarea medicamentelor cu conţinut de bismut, iod, fier,
calciu sau bariu pe cale bucală, deoarece acestea împiedică
vizibilitate organelor de examinat, prin opacifierea
stomacului şi a intestinelor, în seara din ajunul examinării
se va face o clismă evacuatoare.
Examinarea se execută pe nemâncate, în orele de
dimineaţa, pentru că mai târziu se adună în stomac
secreţiile care diluează substanţele de contrast şi acoperă pliurile mucoasei, care nu mai pot fi
analizate, în caz de hipersecreţie de suc gastric sau de stenoză pilorică, când lichidul adunat
nu permite examinarea stomacului, acesta trebuie evacuat printr-un tubaj gastric cu sondă
Einhorn, efectuat înaintea examinării, în mod obişnuit însă se va evita executarea unui sondaj
gastro-duodenal înaintea examenului radiologic, pentru că acesta irită mucoasa şi produce el
însuşi o hipersecreţie nedorită. La fel se va interzice bolnavului să fumeze, pentru că aceasta
măreşte secreţia gastrică. Unele medicamente schimbă tonicitatea şi motilitatea gastrică, din

1
care cauză înaintea examenului nu se va da bolnavului nici un fel de medicament.
Pentru examenul radiologic gastro-intenstinal se vor folosi substanţe opace de contrast
cu număr atomic ridicat, care au o putere de absorbţie mare dar nu sunt toxice. O astfel de
substanţă este sulfatul de bariu. Pregătirea suspensiei cere atenţie, căci există săruri de bariu
resorbabile, toxice pentru organism. La unele preparate de bariu s-au adăugat diverse
corective de gust, însă acestea pot provoca o secreţie gastrică mărită, deci utilizarea lor nu este
de dorit. De cele mai multe ori se folosesc suspensiile de bariu în apă. Pentru o examinare
sunt necesare suspensii de bariu de diferite concentraţii. Pentru examenul gastric se foloseşte
o suspensie mai subţire (bariu/apă/1/2), iar pentru examinarea mucoasei gastrice sau a
esofagului, o suspensie de bariu mai concentrată, în proporţii de bariu/apă =3 : 2.
În secţii de radiologie mai
mari, bariul se pregăteşte în bucătăria
de bariu, o încăpere separată,
luminoasă, înzestrată cu mobilier, vase
şi veselă necesare pregătirii suspensiei
(site, pahare, linguri de lemn etc.), de
preferinţă cu câteva ore înaintea
examenului.
Pregătirea substanţei de
contrast se face în felul următor se
introduc într-un pahar sau cană 150 g
sulfat de bariu sau un pachet original
(sulfat de bariu pentru Roentgen) şi se
adaugă o mică cantitate de apă caldă,
cu care se amestecă praful până se formează o pastă omogenă, fără grunji. Se completează
apoi paharul până la 250 —300 g şi se amestecă cu ajutorul unei linguri de lemn. O suspensie
mai groasă, folosită pentru examenul esofagului, se obţine prin adăugare de 100 —150 g de
apă la 150 g de bariu. Bariul depune destul de repede pe fundul vasului şi înainte de a se da
bolnavului va fi resuspendat prin amestecare cu o lingură. Pentru a evita accidentele se va
folosi bariu din ambalaje originale, etichetate.
Bolnavii beau în general suspensia baritată fără nici o aversiune; sunt însă unii care
prezintă greţuri, de aceea li se va cere să respire adânc de câteva ori, până când greţurile
dispar. Asistenta introduce bolnavul dezbrăcat sub ecran şi-i dă în mâna stângă cana cu bariu.
La comanda medicului, bolnavul va înghiţi cantitatea necesară de bariu. Stomacul sănătos

2
elimină bariul înghiţit în 2-3 ore şi umple ansele intestinului subţire. După 6-8 ore, coloana de
bariu ajunge la cec, iar după 24 de ore, umple colonul în întregime.
Bolnavul va fi rechemat, conform indicaţiei medicului, după 2, 8 şi 24 de ore, pentru a
urmări sub ecran evacuarea stomacului, umplerea intestinului subţire şi a colonului. De aceea
până ]a terminarea examenului complet, bolnavul nu are voie să ia purgative sau să i se facă
clismă. La 2 ore după începutul examinării, bolnavul poate să mănânce; controalele repetate
nu trebuie să fie executate pe nemâncate.
Asistenta are sarcina de a ţine
evidenţa bolnavilor rechemaţi pentru
examinări radiologice şi a comunica, prin
condica de predare a schimbului următor,
ora exactă la care trebuie să se prezinte la
serviciul de radiologie.
După terminarea examinării se va
da bolnavului un purgativ, de obicei o
lingură de ulei de parafină, căci bariul
produce uneori constipaţie. Scaunul va fi colorat în alb, ceea ce trebuie comunicat bolnavului,
pentru ca să nu se sperie.
La copiii mici se va folosi bariul corectat cu cacao sau cu gust de lămâie. Bariul
sugarilor se va prepara cu ceai sau cu lapte şi nu cu apă şi se va administra cu biberonul.
Cantitatea de suspensie bariu/apă necesară pentru ei este de 100 g, pentru copiii mici 100-150
g, iar pentru copiii mai mari 150-200 g, toate în diluţie de l:2. Substanţa de contrast se dă
copiilor cu lingura.
Pentru examinarea intestinului subţire, bolnavul poate fi rechemat de mai multe ori
încă în primele ore. în acest timp, asistenta se va îngriji ca bolnavul să nu primească nimic de
mâncat sau băut şi să nu i se administreze medicamente.
În unele cazuri se folosesc metode speciale pentru introducere a substanţei de contrast
în tubul digestiv al bolnavului. Astfel, suspensia de bariu poate fi introdusă direct în jejun
printr-o sondă duodenală, în vederea acestui scop se va introduce sonda Einhorn, după metoda
obişnuită până dincolo de duoden, înaintarea sondei se controlează sub ecran radiologic. Când
diviziunea 75-80 ajunge în dreptul arcadei dentare se introduce prin sondă, cu ajutorul unei
seringi, substanţa de contrast direct în jejun. Tot pentru examinarea intestinului subţire se
utilizează metoda introducerii fracţionate a bariului, bolnavul înghiţind din 10 în 10 minute
câte o înghiţitură din substanţa opacă.

3
 Prin urmărirea înaintării bariului în colon se poate examina apendicele. Timpul cel mai
potrivit pentru acest lucru este la 24 de ore de la administrarea perorală a suspensiei baritate.
Uneori, suspensia de contrast se amestecă cu o lingură de sare amară, care diluează substanţa
de contrastat din cec, intensifică peristaltismul cecului şi uşurează umplerea apendicelui.
Examinarea stomacului se mai poate face şi prin metoda contrastului gazos. Ea se
realizează, fie prin insuflarea de aer în stomac. cu ajutorul unei sonde, fie prin administrarea
unui amestec care generează gaze. Amestecul gazogen utilizat este format din acid tartric şi
bicarbonat de sodiu.