Bruxismul

Persoanele care scrasnesc si strang din dinti, numiti bruxomani, musca adanc in momente
inadecvate, cum ar fi in timpul somnului. De obicei aceasta boala este diagnosticata foarte tarziu deoarece
cei care sufera de bruxism nu realizeaza ca prezinta simptomele bolii. Alte persoane cred in mod eronat ca
dintii trebuie sa se atinga tot timpul. Aproximativ 20-30% din populatia Romaniei sufera de bruxism,dar din
fercire aceast obicei poate fi tratat la stomatolog.

Cauzele bruxismului sunt discutabile, dar specialistii sunt de parere ca scrasnirea dintilor in somn ia
amploare aparent in functie de stresul acumulat in timpul zilei. Un studiu a pus in evidenta o corelare intre
bruxism si anxietate sau hiperactivitate (de exemplu, in perioada examenelor). Un alt studiu a demonstrat
ca bruxismul apare in principal in timpul somnului lent si mai putin in timpul somnului paradoxal. Insa,
acesta nu a facut niciodata obiectul unei cercetari complete.

Alte cauze ale bruxismului ar putea fi:

- o intamplare marcanta din trecut, supararea sau mania, anxietatea, frica, durerea, frustrarea, disconfortul
(adesea acestea sunt asociate cu dizarmoniile din familie sau cu problemele scolare, dar nici acest lucru nu
este obligatoriu);

- lipsa odihnei: durata somnului si capacitatea de relaxare;

- personalitati agresive, perfectioniste, obsesive sau persoanele grabite si nerabdatoare sa atinga un

anumit scop au tendinta crescuta de a dezvolta bruxismul;

- tulburari de ocluzie – dintii nu sunt aliniati corect, sunt in eruptie (mai ales in perioada de crestere a
dintilor);

- o obturatie recenta sau o lucrare protetica recenta care e „mai inalta”.

Unii medici incrimineaza si obstrurarea partiala a cailor aeriene prin hipertrofii amigdaliene sau vegetatii
adenoide (polipi). Dintre acestea, se pare ca schimbarea dintilor de lapte cu cei permanenti, dizarmonia
dintre cresterea oaselor maxilare si eruptia, marimea sau numarul dintilor prezenti la un moment dat in
cavitatea bucala ar fi cea mai frecventa cauza a bruxismului la copii.

Mulţi oameni nu sunt conştienţi că suferă de bruxism. Este posibil chiar să nu afle niciodată, dacă
nu le spune nimeni că scrâşnesc foarte tare din dinţi în timpul somnului. Alţii pot afla în urma unui control
dentar de rutină că au dinţii tociţi şi smalţul fisurat.

Alte semne potenţiale ale bruxismului sunt dureri ale feţei, capului şi gâtului. Medicul dentist poate stabili
diagnosticul exact şi determina dacă sursa durerilor faciale este într-adevăr bruxismul.

Principala problema determinata de bruxism este uzura prematura si excesiva a dintilor, care se
crapa. Cand aceasta uzura devine excesiva, medicul dentist stabileste diagnosticul de bruxism si specifica
tratamentul in functie de gradul de uzura. Inainte de a ajunge la aceasta solutie, pentru persoanele care
scrasnesc ocazional din dinti, este bine sa incerce metode de relaxare sau terapii comportamentale. Daca
este cazul, medicul stomatolog va elimina cauza prin echilibrarea ocluziei.

Atat adultii cat si copii pot suferi de bruxism. Bruxismul la copii apare cel mai des in perioadele de
varsta intre 3-6 ani si 10-12 ani. Bruxismul la copii mai poate apare si ca urmare a unor raceli sau infectii
ale urechii. De asemenea, copiii pot scrasni din dinti si ca sa-si reduca disconfortul dat de diverse alergii
sau pare sa fie legat de noua senzatie de a avea dinti. Copiii isi pot scrasni dintii atat ziua, cat si noaptea,
dar scrasnitul are o mai mare intensitate noaptea. Medicii stomatologi de obicei nu trateaza bruxismul la
copiii mici, deoarece nu creeaza probleme de durata. Dintii de lapte sunt schimbati dupa cativa ani, iar
bruxismul adesea dispare cand au erupt toti dintii permanenti.

tratamentul bruxismului cuprinde tratarea si eliminarea acestor posibile cauze declansatoare prin
metode simple sau complexe adresate fiecarui caz in parte.Tratamentul bruxismului trebuie instituit cat mai
precoce dupa diagnosticarea acestui obicei, pentru a limita distructiile dentare pe care le poate cauza.
Tratamentul bruxismului beneficiaza atat de metode non-invazive, reversibile cat si de metode ireversibile,
ce au un anumit grad de invazivitate.

Metodele reversibile non-invazive, ce nu produc nici o alterare la nivelul sistemului dentar, sunt
sedintele de relaxare progresiva, yoga, sedinte de psihoterapie, sedinte de hipnoza ce pot modifica
comportamentul pacientului in situatii de stress cotidian. O alta metoda reversibila este cea de biofeedback
pozitiv electric, sonor, sau gustativ, prin care pacientului ii va fi atrasa atentia atunci cand strange din dinti
printr-un stimul electric, sonor sau gustativ. Aceste metode sunt indicate bruxismului ce au o importanta
componenta psihologica si comportamentala. Medicul psihiatru poate prescrie de asemenea si o serie de
medicamente de relaxare musculara.

Pacientul va fi informat asupra faptului ca aceste medicamente pot da dependenta si de aceea

utilizarea lor va trebui limitata pe o perioada scurta de timp, in situatiile care necesita neaparat o astfel de
terapie. De asemenea, sedintele de consiliere psihologica si terapie comportamentala vor fi de mare ajutor
atunci cand la examenul stomatologic nu se constata nici o problema din aceasta sfera ce ar putea cauza
bruxismul. Bruxomanii trebuie sa devina constienti asupra acestei disfunctii si trebuie sa invete sa
controleze pe timpul zilei durata acestor episoade de bruxism.

In cabinetul de medicina dentara, medicul poate confectiona o gutiera dentara, care este o metoda
frecvent utilizata in tratamentul bruxismului. Gutiera ocluzala este o placa de material dentar ce acopera
dintii unei arcade si care se interpune intre arcadele dentare aflate in contact. Gutiera ocluzala poate fi
indepartata cu usurinta din cavitatea orala de catre pacient, pe durata meselor sau in timpul igienizarii
orale. Gutiera dentara are rolul de a proteja dintii si de a limita astfel distructiile dentare cauzate de
episoadele bruxogene, insa nu poate trata cauza ce determina bruxismul. Gutiera dentara poate fi purtata
atat pe durata noptii cat si pe durata zilei, cu diferenta ca pe durata noptii va fi fixata gutiera ocluzala
maxilara, iar pe durata zilei va fi purtata gutiera ocluzala mandibulara.

In tratamentul bruxismului primeaza tratarea cauzelor, limitarea distructiilor dentare precum si

indepartarea riscului de recidiva a acestei parafunctii.

Tratamentul bruxismului poate fi efectuat si prin metode invazive, care afecteaza ireversibil
substratul dentar. Metodele ireversibile sunt aplicate atunci cand inca de la inceput se identifica o cauza
dentara care a provocat aceasta reactie de indepartare a obstacolului din calea ocluziei dentare. Dintre
aceste metode, echilibrarea ocluzala prin tehnici de slefuire selectiva a suprafetelor dentare ce vin in
contact este cea mai la indemana metoda pentru toti medicii dentisti, insa nu cea mai fiabila. O alta metoda
de tratament a bruxismului care incearca nivelarea planului de ocluzie consta in confectionarea unor lucrari
protetice fixe cimentate la dintii stalpi prezenti pe arcada, insa nici aceasta metoda nu a indepartat
intotdeauna aceasta parafunctie.