Academia “Stefan cel Mare”

a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Referat
Tema: Felurile si clasificarea masurilor preventive in dreptul
procesual penal.

A elaborat:
Studentul an. III de studii
Facutatea: “Stiinte Politienesti”
Gr. academica 133
Cimbriciuc Vasile

A verificat:
Lector superior universitar
al catedrei:
"Stiinte Penale"
Cretu Olesia

Chisinau – 2014
 Cuprinsul:
1. Consideratii generale privind masurile preventive
1.1 Temeiurile pentru aplicarea masurilor preventive
2. Clasificarea masurilor preventive
3. Reglementări juridice privind aplicarea măsurilor preventive
privative de libertate
3.1 Arestarea preventiva
3.1.1 Procedura şi durata arestării preventive a bănuitului
3.1.2 Procedura şi durata arestării preventive a învinuitului
3.1.3 Procedura şi durata arestării preventive a inculpatului
3.2 Arestarea la domiciliu
4. Concluzie
5. Bibliografie
1. Consideratii generale privind masurile preventive

Masurile cu caracter de constringere prin care banuitul, învinuitul,

inculpatul este împiedicat să întreprindă anumite acţiuni negative
asupra desfăşurării procesului penal sau asupra asigurării executării
sentinţei constituie măsuri preventive.1
Masurile preventive sunt o categorie a masurilor procesuale care au
atat caracter de constrangere, cat si preventiv, ele urmeazs sa previna
orice încercare a învinuitului sau a inculpatului de a împiedica
desfasurarea fireasca a procesului penal. Masurile preventive se iau
pentru a asigura buna defasurare a procesului penal sau pentru a
împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmarirea
penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
Masurile preventive au o natura procesuala si se deosebesc de
pedeapsa privativa de libertate, care foloseste aceasta constrangere în
scopul prevenirii comiterii de noi infracţiuni, deosebirile constand în
faptul că măsurile preventive se iau doar în cursul procesului penal, au
caracter facultativ, se dispun pe o perioada scurta de timp si exista
posibilitatea revocarii lor oricand.2
Masurile preventive - măsuri care se pot lua în cauzele privitoare la
infracţiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna
desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea
învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori
de la executarea pedepsei. Determinarea măsurii preventive ce
urmează a fi luate se face ţinân-du-se seama de scopul acesteia, de
gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta,
antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
Măsurile preventive se revocă din oficiu sau la cerere, când nu mai
există temeiuri pentru menţinerea lor. Măsurile preventive încetează
de drept la expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilit de

1
Cod de Procedura Penala a RM (art.175) ; Publicat : 07.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 104-110
2
Adi Oroveanu-Hanţiu ‘’Drept Procesual Penal – Partea Speciala’’ pag.112
organele judiciare şi, în caz de scoatere de sub urmărire, încetare a
urmăririi penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare.3

1.1 Temeiurile pentru aplicarea masurilor preventive

Măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la

propunerea organului de urmărire penală, sau, după caz, de către
instanţa de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri
rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să
se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să împiedice
stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrşească alte infracţiuni,
de asemenea ele pot fi aplicate de către instanţă pentru asigurarea
executării sentinţei. Arestarea preventivă şi măsurile alternative
arestării se aplică numai persoanei care este bănuită, învinuită de
săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de
grave, iar în cazul existenţei unei bănuieli rezonabile privind săvîrşirea
altor infracţiuni, ele se aplică învinuitului, inculpatului care a comis cel
puţin una din acţiunile menţionate mai sus. În cazul în care lipsesc
temeiuri pentru aplicarea unei măsuri preventive faţă de bănuit,
învinuit, inculpat, de la el se ia obligaţia în scris de a se prezenta la
citarea organului de urmărire penală sau a instanţei şi de a le informa
despre schimbarea domiciliului. Pentru asigurarea executării sentinţei
instanţa de judecată aplică o măsură preventivă fără existenţa unor
probe care presupun posibilitatea sustragerii inculpatului
(condamnatului) de la executarea pedepsei.4

3
http://legeaz.net/dictionar-juridic/masuri-preventive
4
Cod de Procedura Penala a RM (art.176) ; Publicat : 07.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 104-110
2. Clasificarea masurilor preventive

Măsurile preventive au scopul de a asigura buna desfăşurare a

procesului penal sau de a împiedica bănuitul sau învinuitul să se
ascundă de urmărirea penală,de judecată ori de executarea pedepsei.
Măsurile preventive sânt:
1. Obligarea de a nu părăsi localitatea
2. Obligarea de a nu părăsi ţara
3. Garanţia personală
4. Garanţia unei organizaţii
5. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor
detransport
6. Transmiterea sub supraveghere a militarului
7. Transmiterea sub supraveghere a minorului
8. Liberarea provizorie sub control judiciar
9. Liberarea provizorie pe cauţiune
10. Arestarea la domiciliu
11. Arestarea preventive

Arestarea la domiciliu, cauţiunea şi transmiterea persoanei sub control

judiciar sânt măsuri preventive de alternativă arestării şi pot fi luate
doar faţă de o persoană în privinţa căreia se aplică arestarea
preventivă. Legislaţia Republicii Moldova prevede o condiţie generală
de aplicare amăsurilor preventive - existenţa unor date suficiente
pentru a presupune că învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de
organele de urmărire sau judecată, să împiedice stabilirea adevărului în
procesul penal ori să săvârșească acţiuni criminale. Aceste date, de fapt
confirmate prin probe, stabilesc posibilitatea apariţiei unor obstacole ce
ar împiedica buna desfăşurare a procesului penal. Cu toate că, în acest
caz, probaţiunea are un caracter de prognozare a survenirii unor situaţii
nedorite în proces, motivarea acestor prezumţii trebuie făcută prin
probe ce atestă acest fapt. Presupunerea survenirii consecinţelor
negative trebuie bazată pe dovezi concrete, dar nu pe date
neîntemeiate sau pe părerea subiectivă a persoanei care efectuează
ancheta.
Date care presupun că învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă
deorganele de urmărire penală sau judecătoreşti pot fi: lipsa actelor de
identitate, a domiciliului sau a vizei de reşedinţă, neprezentarea la
citaţii informaţia despre concedierea lui de la locul de muncă, lipsa
familiei, procurarea biletelor pentru părăsirea localităţii.
Datele ce presupun împiedicarea stabilirii adevărului în procesul penal
de către învinuit (inculpat) sânt: a încercat să influenţeze partea
vătămată, expertul sau vreun martor prin compere sau ameninţare în
scopul depunerii mărturiilor false, a întreprins acţiuni în scopul
distrugerii sau alterării mijloacelor materiale de probă.
Datele, ce presupun continuarea săvârşirii acţiunilor criminale de către
învinuit (inculpat) sânt: existenţa relaţiilor cu mediul criminal, actele de
pregătire pentru săvârşirea acestor acţiuni, ameninţarea reală de
răfuială cu martorii, parteavătămată şi alte persoane. Toate măsurile
preventive, cu excepţia arestării preventive, pot fi aplicate de persoana
care efectuează cercetarea penală (ofiţerul de urmărire penală,
procuror,instanţa de judecată). Luarea măsurilor preventive este un
drept, dar nu o obligaţie a persoanei care efectuează cercetarea penală
(al ofiţerului de urmărire penală, al instanţei de judecată).
Reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, gravitatea faptei
imputate, personalitatea bănuitului sau învinuitului, ocupaţia lui, vîrsta,
stareasănătăţii, situaţia familială şi alte împrejurări, persoana care
efectuează urmărirea penală (instanţa de judecată) poate să nu aplice
în genere măsura preventivă sau poate să stabilească una mai drastică.5

5
https://www.scribd.com/doc/145401858/Masuri-Procesuale
3. Reglementări juridice privind aplicarea măsurilor preventive
privative de libertate

3.1 Arestarea preventiva

Potrivit legislaţiei în vigoare, arestarea preventivă constă în deţinerea

bănuitului, învinuitului, inculpatului în stare de arest în locurile şi
condiţiile prevăzute de lege.6
Arestarea preventivă este o măsură procesuală privativă de libertate
aplicată bănuitului, învinuitului în faza urmăririi penale pentru o
anumită durată sau inculpatului în faza judecării cauzei de către
judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată în
condiţiile şi ordinea prevăzute de legea procesuală penală, dacă pentru
infracţiunea săvârşită, conform legii penale, poate fi aplicată pedeapsa
închisorii. Temeiurile pentru aplicarea arestării preventive prevăzute de
alin. (1) şi (2)al art. 176 din CPP se referă la comportamentul
postinfracţional al celui acuzat şi gravitatea infracţiunii:
1. în cazurile în care există suficiente date rezonabile de a presupune că
bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de
urmărire penală sau de instanţă, să împiedice stabilirea adevărului în
procesul penal ori să săvârşească alte infracţiuni, ori pentru asigura rea
executării sentinţei de condamnare la pedeapsa închisorii;
2. în cazurile săvârşirii unei infracţiuni pentru care legea prevede
pedeapsa privativă de libertate pe un termen mai mare de 2 ani, iar în
cazul săvârşirii unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa
privativă de libertate pe un termenmai mic de 2 ani, arestul preventiv
se aplică numai dacă învinuitul, inculpatul a comis una din acţiunile
menţionate mai sus. Aceste două condiţii generale urmează a fi
întrunite cumulativ la soluţionarea chestiunii arestării preventive.

6
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122-XV din 14.03.2003, Monitorul Oficial 104-
110/447,07.06.2003, art.185, alin.(1)
Legea procesuală (alin. (2) al art. 185din CPP) prevede expres şi
anumite circumstanţe ce se referă la prima condiţie,când este posibilă
arestarea preventivă şi anume:
1) Dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are loc permanent de trai
peteritoriul Republicii Moldova.
2) Dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul nu este identificat.
3) Dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul a încălcat condiţiile altor măsuri
preventive aplicate în privinţa sa.
Astfel, lipsa unui loc permanent de trai pe teritoriul Republicii
Moldova se constată prin anumite acte ce confirmă că bănuitul,
învinuitul este cetăţean străin, apatrid sau cetăţean al Republicii
Moldova fără viză de reşedinţă. Totodată prezenţa vizei de reşedinţă nu
este suficientă pentru a stabili că persoana are loc permanent de trai; în
acest caz se vor lua în consideraţie şi alte date care confirma faptul că
persoana nu locuieşte în locul indicat sau îşi schimbă frecvent locul de
trai. În conformarea acestui temei se va verifica faptul dacă persoana
lucrează permanent sau dacă învaţă. Arestarea bănuitului, învinuitului,
inculpatului neidentificat este posibilă numai în cazul când există
suficiente probe că anume această persoană a săvârşit infracţiunea şi
nu are acte de identitate, actele de identitate sunt false sau persoana în
cauză se împotriveşte stabilirii identităţii. De regulă, aceste situaţii se
pot întâlni în cazul persoanei bănuite şi mai rar în cazul persoanei
învinuite sau inculpate. Încălcarea condiţiilor altor măsuri preventive de
către învinuit (bănuit) sau inculpat constituie temei de arestare numai
dacă pentru infracţiunea săvârşită legea penală prevede fie o pedeapsă
privativă de libertate, fie arest sau închisoare. În cazul când învinuitul
sau inculpatul încalcă condiţiile unei măsuri preventive neprivative de
libertate, iar pentru infracţiunea săvârşită legea nu prevede pedeapsa
privaţiunii de libertate, unicul mijloc eficient care ar asigura prezenţa
celui acuzat la urmărire sau la judecată este măsura aducerii silite.
Pentru anumite categorii de funcţionari de stat, prin legi speciale, care
reglementează statutul acestora, sunt prevăzute garanţii suplimentare
la aplicarea arestării preventive, şi anume acordul unor organe.
În acelaşi context, durata arestării preventive curge din momentul
reţinerii. În cazul în care persoana bănuită sau învinuită anterior nu a
fost reţinută, dar este prezentă în şedinţa de judecată unde se
examinează chestiunea aplicării arestării preventive, termenul acestei
măsuri curge din momentul pronunţării încheierii judecătoreşti, fiindcă
potrivit articolelor 307 alin. (4), 308 alin. (4), această hotărâre se
execută imediat. În cazul când arestarea preventivă a fost dispusă în
lipsa învinuitului potrivit articolului 308 alin (2), termenul acestei măsuri
curge din momentul executării hotărârii judecătoreşti, adică din
momentul găsirii şi reţinerii persoanei în cauză. Învinuitul reţinut în
baza mandatului de arestare emis în lipsa lui, trebuie să fie adus
neîntârziat înainte instanţei care a eliberat mandatul pentru a da
lămuriri şi a-i anunţa motivele şi temeiurile arestării precum şi dreptul
de a-l contesta în ordinea stabilită, fapt care se indică în procesul-
verbal.7
În termenul arestării preventive se include timpul reţinerii, arestării la
domiciliu şi timpul aflării persoanei internate într-o instituţie medicală
în condiţiide staţionar în baza hotărârii judecătoreşti. Toate acestea
sânt forme de privarea libertăţii şi se calculează pentru a fi luate în
consideraţie la prelungirea arestării preventive în faza urmăririi penale
precum şi pentru computarea acestei durate din pedeapsa stabilită de
către instanţa de judecată potrivit articolului 88 Cod penal. Reieşind din
aliniatul 4, articolul 88 al Codului penal în termenul arestării preventive
se include şi timpul aflării în stare de arest preventiv pe teritoriul unui
stat străin până la extrădare.8
Termenul iniţial de 30 de zile al arestării preventive se referă la
persoana învinuită. Dacă persoana nu este pusă sub învinuire, durata
arestării preventive nu poate depăşi 10 zile conform articolului 307
aliniatul 5 al CPP. Calcularea termenelor arestării preventive se face

7
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, Despre aplicarea de către instanţele
judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei de procedură penală privind arestul preventiv din 9 noiembrie 1998;
8
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122-XV din 14.03.2003, Monitorul Oficial 104-
110/447,07.06.2003, art.541, 542;
potrivit articolului 233 în zile şi luni. Fiecare lună are 30 de zile.
Totodată în încheierea de aplicare a arestării preventive sau de
prelungire se va indica data şi ora când expiră termenul acestei măsuri.
Prelungirea arestării preventive se face numai în faza de urmărire
penală pentru învinuit până la înmânarea copiei rechizitorului acestei
persoane.9
După trimiterea cauzei în judecată curgerea termenului arestării se
întrerupe în sensul că la judecată nu este prevăzută procedura
prelungirii arestării, inculpatul fiind ţinut în starea de arest până la
rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare. Durata arestării
preventive a inculpatului se calculează pentru a fi dedusă din măsura de
pedeapsă penală potrivit articolului 88 Cod Penal. Revocarea, înlocuirea
sau încetarea de drept a măsurii arestării preventive întrerupe curgerea
duratei arestării preventive.10
Evadarea persoanei arestate preventiv din locurile de detenţie
preventive întrerupe curgerea termenului arestării preventive. Astfel
sunt prevăzute două categorii de condiţii întrunite cumulativ care sânt
temeiuri de prelungire a arestării preventive faţă de învinuit. Totodată
legea prevede posibilitatea prelungirii în cazuri excepţionale, care sânt
lăsate la discreţia instanţei de judecată.

3.1.1 Procedura şi durata arestării preventive a bănuitului

Bănuitul în procesul penal apare ca un participant episodic şi

facultativ, ca primă figură procesuală faţă de care se efectuează
urmărirea penală în funcţie deexistenţa unor probe ce presupun
săvârşirea unei fapte penale de către această persoană, aplicându-se
măsura reţinerii sau o măsură preventivă, inclusiv arestarea preventivă.

9
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122-XV din 14.03.2003, Monitorul Oficial 104-
110/447,07.06.2003, art.297
10
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122-XV din 14.03.2003, Monitorul Oficial 104-
110/447,07.06.2003, art.195
Reprezentantul organului de urmărire penală, constatând necesitatea
de a alege în privinţa bănuitului măsura arestării preventive, înaintează
în judecătorie un demers privind aplicarea acestei măsuri preventive. In
demers vor fi indicate motivul şi temeiul în virtutea cărora a apărut
necesitatea de a aplica bănuitului măsura arestării preventive. La
demers se anexează materialele care confirma temeinicia acesteia. De
regulă, demers în privinţa arestării bănuitului se adreseazăcând acesta
este în stare de reţinere şi, prin urmare, se anexează şi procesul-verbal
cu privire la reţinerea persoanei, care este actul de recunoaştere în
calitate de bănuit.
Demersul cu privire la aplicarea măsurii arestării preventive se
examinează fără întârziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă
închisă, cu participarearea prezentantului organului de urmărire penală,
a apărătorului şi a bănuitului. Prin urmare, demersul privind aplicarea
arestării preventive faţă de bănuit se examinează numai în prezenţa lui,
acesta fiind reţinut sau prezent benevol. Prezentând demersul în
judecată, reprezentantul organului de urmărire penală asigură
participarea în şedinţă a bănuitului, înştiinţează apărătorul şi
reprezentantul legal al bănuitului. In cazul neprezentării apărătorului
înştiinţat, judecătorul de instrucţie asigură bănuitul cu apărător din
oficiu.
La deschiderea şedinţei, judecătorul de instrucţie anunţă demersul
care va fi examinat, apoi reprezentantul organului de urmărire penală
argumentează demersul, după care sunt audiate celelalte persoane
prezente la şedinţă. Dacă la examinarea demersului despre emiterea
mandatului de arestare în şedinţa de judecată va fi stabilit că bănuitul
(învinuitul) la început a fost reţinut fără întocmirea procesului-verbal al
reţinerii, se va ţine cont de faptul că această încălcare prin sine însăşi
nu atrage refuzul de admitere a demersului, însă la emiterea
mandatului de arestare se indică data şi ora la care se calculează durata
arestului, cu luarea în consideraţie a reţinerii de fapt a persoanei şi
motivarea corespunzătoare în încheierea judecăţii. Această încălcare
poate fi obiect al deciziei interlocutorii în adresaorganelor de urmărire
penală. În urma examinării demersului, judecătorul de instrucţie adoptă
o încheiere motivată privind aplicarea faţă de bănuit a măsurii arestării
preventive sau respinge demersul. În baza încheierii, judecătorul de
instrucţie eliberează un mandat de arestare, care se înmânează
reprezentantului organului de urmare penală şi bănuitului, mandat care
se execută imediat.11

3.1.2 Procedura şi durata arestării preventive a învinuitului

Potrivit Codului de procedură penală, numai procurorul este în drept

să înainteze demers în instanţa judecătorească privind arestarea sau
prelungirea arestării preventive a învinuitului.
Astfel, dacă la expirarea termenului de 10 zile de la arestarea
bănuitului,acesta este pus sub învinuire, procurorul va înainta un
demers de prelungire a arestării preventive. Dacă persoana învinuită la
momentul punerii sub învinuieste în stare de libertate şi procurorul
constată necesitatea de a aplica învinuitului măsura arestării
preventive, el înaintează la judecătorie un demers privind alegerea
acestei măsuri. În demers vor fi indicate motivul şi temeiul în virtutea
cărora a apărut necesitatea de a aplica învinuitului măsura arestării
preventive şi prelungirea duratei arestării. La demers se anexează
materialele care confirmă temeinicia acestuia. De asemenea, în mod
obligatoriu se va anexa ordonanţa de punere subînvinuire. Demersul cu
privire la aplicarea măsurii arestării preventive se examinează fără
întârziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă închisă, cu
participarea procurorului, apărătorului, învinuitului, cu excepţia cazului
în care învinuitul se eschivează de a participa la judecată la locul
efectuării urmăririi penale sau la locul reţinerii persoanei, precum şi cu
participarea reprezentantului legal al învinuitului. Prezentând demersul
în judecată, procurorul asigură participarea la şedinţa de judecată a
învinuitului, înştiinţează apărătorul şi reprezentantul legal al
11
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122-XV din 14.03.2003, Monitorul Oficial 104-
110/447,07.06.2003, art.307, alin.(4)
învinuitului. In cazul neprezentării apărătorului înştiinţat, judecătorul de
instrucţie asigură învinuitul cu apărător din oficiu. În cazul eliberării
mandatului de arestare în lipsa învinuitului, termenul indicat în
mandate curge din momentul reţinerii, iar persoana reţinută trebuie să
fie adusă de îndată înaintea instanţei care a eliberat mandatul de
arestare pentru a da lămuriri şi a-I anunţa motivele şi temeiurile
arestării, precum şi dreptul de a contesta în ordinea stabilită, fapt care
se indică în procesul-verbal. În cazul respingerii demersului, adresarea
repetată cu demers privind aplicarea măsurii arestării preventive în
privinţa aceleiaşi persoane în aceeaşi cauză se admite dacă apar
circumstanţe noi ce servesc drept temei pentru aplicarea faţă de
învinuit a măsurii arestării preventive.12

3.1.3 Procedura şi durata arestării preventive a inculpatului

Potrivit art. 186 alin. 8 din CPP, după trimiterea cauzei în judecată,
toate demersurile cu privire la arestarea preventivă se soluţionează de
către instanţa care judecă cauza. Începând cu soluţionarea chestiunilor
privind punerea pe rol a cauzei şi pe parcursul judecăţii instanţa de
judecată, la cerere sau din oficiu, poate dispune arestarea inculpatului
prin încheiere sau la deliberarea prin sentinţă pe un termen
nedeterminat - pană la rămânerea definitivă a sentinţei de
condamnare. Inculpatul poate fi arestat preventiv în faza urmăririi
penale şi o dală cu trimiterea în judecată această măsură se menţine şi
pe durata judecării cauzei în fond, fără o pronunţare expresă asupra
prelungirii acestei măsuri. Prelungirea arestării inculpatului nu se
dispune în cazul în care cauza a ajuns la instanţa de judecată pornind de
la dispoziţia prevăzută de alin. (2) al art. 186 din CPP, care prevede că
"curgerea duratei arestării preventive în faza urmăririi penale se
întrerupe la data când procurorul trimite cauza în instanţă spre
judecare". Termenul arestării inculpatului se întrerupe o dată cu

12
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122-XV din 14.03.2003, Monitorul Oficial 104-
110/447,07.06.2003, art.308, alin.(5)
trimiterea cauzei în judecată, în sensul că nu este prevăzută o anumită
durată a acestei măsuri la această fază, dar timpul aflării inculpatului în
stare de arest preventiv în cursul judecării se calculează pentru a fi
computat în caz de condamnare. Potrivit art. 329 din CPP, instanţa de
judecată poate dispune aplicarea arestării preventive faţă de inculpat
prin încheiere care, de regulă, durează pană la pronunţarea sentinţei.
Încheierea privind arestarea preventivă poate fi atacată în termen de 3
zile în instanţa ierarhic superioară cu recurs. Aceasta se va judeca
conform prevederilor art. 312 din CPP, care se aplică în mod
corespunzător (alin. (2) al art.329 din CPP). în cazul în care instanţa de
judecată a respins cererea de aplicare a arestării preventive, o nouă
cerere în acest sens poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru
aceasta, dar nu mai devreme decât peste o lună după ce încheierea
precedentă a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări
care condiţionează noua cerere (alin. (1) al art. 329 din CPP). Măsura
arestării menţinută sau aplicată inculpatului de către instanţa de
judecată durează pană la adoptarea sentinţei. Astfel, instanţa de
judecată la deliberare soluţionează înmod obligatoriu, conform pct. 15)
din alin. (1) al art. 385 din CPP, chestiunea revocării, înlocuirii sau
aplicării măsurii preventive în funcţie de pedeapsa penală stabilită.
Pentru asigurarea sentinţei de condamnare la pedeapsa închisorii,
instanţa de judecată dispune menţinerea măsurii arestării preventive
sau, după caz, aplică arestarea preventivă pană la rămânerea definitivă
a hotărârii în cauză. In cazurile prevăzute de art. 398 din CPP, aplicarea
arestării preventive este inadmisibilă, iar dacă inculpatul se află în stare
de arest, se va pune în libertate imediat la pronunţarea sentinţei.

3.2 Arestarea la domiciliu

Arestarea la domiciliu constituie o măsură privativă de libertate

alternative arestării preventive aplicată în condiţiile prevăzute de
articolul 176 aliniatele 1 şi 2. Arestarea la domiciliu constă în izolarea
bănuitului, învinuitului,inculpatului de societate, dar nu şi de membrii
familiei care locuiesc împreună cu acesta. Arestarea la domiciliu include
restricţii obligatorii şi obligaţii facultative. Deşi arestarea la domiciliu
este o măsură privativă de libertate, în comparaţie cu arestarea
preventivă constituie un beneficiu pentru cel acuzat reieşind din
principiul proporţionalităţii şi principiul umanismului. De regulă
arestarea la domiciliu se dispune în privinţa bănuitului,învinuitului sau
inculpatului care a depăşit vârsta de 60 ani, care este invalid degradul I,
femeilor gravide şi femeilor care au la întreţinere copii în vârstă de 8 an
pentru săvârsirea oricăror infracţiuni, cu excepţia infracţiunilor
excepţional de grave. Pentru alte persoane de cât cele arătate mai sus
aplicarea acestei măsuri este posibilă numai pentru infracţiunile care se
pedepsesc cu cel mult 15 ani închisoare. Dispoziţiile articolului 176,
articolului 185 aliniatele (3) şi (4) precum şi a articolului 186 sânt
aplicabile şi pentru arestarea la domiciliu în sensul că pentruaplicarea
acestei măsuri sânt necesare existenţa temeiurilor arestării preventive.
Restricţiile prevăzute la alin 4 sânt aplicate obligatorii în cadrul măsurii
arestării la domiciliu, ele constituie regimul necesar al detenţiei
persoanei la loculei de trai. Acestea se referă la dreptul de a se deplasa
liber şi de a comunica cu alte persoane, cu excepţia membrilor familiei,
care locuiesc împreună. Pentru supravegherea persoanei şi verificarea
respectării de către aceasta a restricţiilor impuse învinuitului i se pot
ordona efectuarea diferitor acţiunii, care vor fi expres menţionate în
încheierea instanţei de judecată privind aplicarea acestei măsuri.13

13
Comentariu Cod de Procedura Penala a RM alin (1) si (2) art.176
4. Concluzie

Statistica dovedeşte o permanentă creştere în ceea ce priveşte

ponderea de solicitare a organelor de urmărire penală către instanţele
de judecată când este vorba de aplicarea măsurii preventive. Mai mulţi
judecători afirmă că sânt destul de frecvente situaţiile când ofiţerii de
urmărire penală înaintează astfel de demersuri în cazul infracţiunilor de
o gravitate redusă. Astfel pot constata că aplicarea măsurii de arrest a
bănuitului, învinuitului trebuie să fie dictată nu de careva stereotipuri în
activitatea organelor de urmărire penală, ci de fundamentarea pe
careva temeiuri procesuale cu certitudine evidente. Astfel luarea
măsurilor preventive este un drept, dar nu o obligaţie a persoanei care
efectuează cercetarea penală.
Ca urmare a cercetării date, mă alătur la opiniile savanţilor, precum că
reforma sistemului de drept din Republica Moldova a fost făcută în
grabă fără o pregătire materială şi organizaţională potrivită.
5. Bibliografie

 Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994

 Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova, aprobat prin
Legea nr. 122-XV din 14.03.2003, publicată în Monitorul Oficial
nr.104-110/447 din 07.06.2003
 Adi Oroveanu-Hanţiu ‘’Drept Procesual Penal – Partea Speciala’’
pag.112
 http://legeaz.net/dictionar-juridic/masuri-preventive
 https://www.scribd.com/doc/145401858/Masuri-Procesuale
 Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova, Despre aplicarea de către instanţele judecătoreşti a
unor prevederi ale legislaţiei de procedură penală privind arestul
preventiv din 9 noiembrie 1998
 Comentariu Cod de Procedura Penala a RM alin (1) si (2) art.176