3.1.3.

Prepararea soluţiilor

În farmacii prepararea soluţiilor se face la scară mai mică decât industrial. În acest tip de
unitate sanitară se prepară următoarele tipuri de soluţii:
- soluţii magistrale;
- soluţii oficinale;
- diluţii a unor soluţii tipizate concentrate;
- cât şi produse elaborate sub formă de soluţii.

A. Spaţii şi aparatură
În farmacii soluţiile se prepară în receptura sau în laborator. Aceste încăperi sunt dotate
cu ustensile şi aparatură corespunzătoare:
- pahare Berzelius, Erlenmeyer;
- cilindru gradat;
- pipete;
- baghete;
- pâlnii;
- patentule;
- mensuri;
- linguriţe de inox, balanţe.
Toate ustensilele trebuie să fie curăţate înainte de utilizare.

B. Recipiente de condiţionare
Recipientele pentru ambalare trebuie să fie spălate bine cu apă potabilă, apoi clătite cu
apă distilată şi se usucă înainte de ambalarea soluţiei.
Indiferent de soluţia preparată (soluţii magistrale sau soluţii elaborate) condiţionarea se
face în recipiente corespunzătoare scopului urmărit. În farmacii avem recipiente din sticlă
(colorate sau incolore) de material plastic de diferite mărimi 10g, 20g, 30g, 50g, 100g, 150g,
200g, 250g, 500g şi mai rar 1.000g.

C. Fazele preparării soluţiilor

Fazele preparării diferă în funcţie de tipul soluţiei preparate. Soluţiile magistrale
presupun câteva faze în plus faţă de soluţiile elaborate. Vom începe cu prezentarea fazelor de
preparare a soluţiilor magistrale.
C1. Verificarea reţetei. Constă în verificarea corectitudinii prescrierii şi a altor date
legate de superscriptio.
C2. Verificarea dozelor terapeutice maxime. Se realizează în modul prezentat deja la
„Calcularea dozelor maxime admise”.
C3. Alegerea metodei de preparare a soluţiilor
Odată cu alegerea metodei se aleg ustensilele, aparatura, recipientul, dozajul, dopul,
eticheta.
Recipientul se alege în funcţie de cantitatea preparatului. Eticheta se alege în funcţie de
calea de administrare (roşu – extern şi albastru – intern). Pe etichetă se trece numărul de reţetă
din registrul de copiat reţete (pentru Rp magistrale) sau numele preparatului pentru produsele
elaborate, modul de administrare, valabilitate, cantitatea şi numele farmacistului preparator.
C4. Cântărirea şi măsurarea. Stabilirea ordinii de dizolvare
În continuare se alege balanţa potrivită, căreia i se verifică funcţionalitatea după care se
aşează vasul în care are loc dizolvarea iar substanţele se cântăresc în ordinea impusă de
formula prescrisă şi pe măsura dizolvării în solvent.
 Pentru scoaterea din borcan a substanţei solide se utilizează linguriţa farmaceutică iar
pe talerul balanţei (cumpăna de mână) se pune pe o tectură de hârtie. După fiecare cântărire se
şterg linguriţele şi talerul balanţei. Vasul tarat poate fi mensură, pahar Berzelius sau alt recipient
în funcţie de cantitate. Pentru cântărirea unor substanţe solide ca : iod, azotat de argint, fenol,
permanganat de potasiu se utilizează obligatoriu linguriţe din plastomer. La cântărirea fiecărei
substanţei citirea etichetei trebuie să se facă de cel puţin trei ori. Pentru substanţele toxice
prescrise în cantităţi sub 0,05g se utilizează soluţiile titrate 1:10 sau 1:100 a acestor substanţe.
Când avem cantităţi mari de lichide pentru măsurarea lor se pot utiliza şi recipiente de
sticlă de mai mică exactitate (cilindru gradat, mensuri gradate). Pentru volume de 0,1 ml folosim
pipete gradate. Cantităţile între 1-4 ml se măsoară în picături cu picătorul normal. (F.R. X).
C5. Dizolvarea – F.R. X prevede prepararea soluţiilor prin dizolvarea substanţelor
medicamentoase în solvenţi potriviţi şi completarea la masa specificată (m/m).
Dizolvarea se face în mod diferit în funcţie de solubilitate şi anume:
C5.1. La soluţii simple solventul se introduce în flaconul tarat în procent de 80%, apoi se
adaugă substanţa şi se agită până la dizolvarea completă. Dizolvarea se poate face la rece, la
cald în funcţie de proprietăţile substanţei.
La unele substanţei dizolvarea se face „per descensum”.
C5.2. La soluţiile compuse substanţele medicamentoase solide şi auxiliare se dizolvă în
funcţie de solubilitate, în funcţie de proprietăţile chimice şi în general în ordinea crescătoare a
cantităţii prescrise. La fel, pentru ca substanţa solidă să nu adere de pereţii vasului se adaugă
iniţial o parte din solventul utilizat în care se dizolvă apoi substanţele medicamentoase şi
auxiliarii.
În general la prepararea soluţiilor, iniţial se dizolvă substanţele mai greu solubile urmând
apoi cele cu solubilitate mai ridicată iar substanţele volatile, aromatizanţii, coloranţii se adaugă
la sfârşit.
Substanţele volatile nu se adaugă în soluţii calde.
Pentru substanţele care se dizolvă cu degajare de căldură (oxid de calciu, hidroxid de
sodiu) sau cu efervescenţă se utilizează la dizolvare vase cu capacitate mai mare. Eventuale
modificări ale auxiliarilor se specifică pe reţetă.
C5.3. Soluţiile alcoolice se obţin prin dizolvarea substanţelor în alcool de diferite
concentraţii. Când nu se prevede concentraţia alcoolului se utilizează alcool 96% v/v, iar când
se prescrie alcool diluat se utilizează alcool 70% v/v.
Pentru prepararea alcoolului de diferite concentraţii se utilizează tabelele alcoolmetrice
din farmacopee în care sunt prezentate diferitele constante fizice în funcţie de concentraţia
alcoolică
Tabel I: prezintă concentraţia în alcool a amestecului de alcool şi apă, la 200C, în funcţie
de densitatea relativă.
Tabel II: prezintă modul de prepararea alcoolului de diferite concentraţii prin
amestecarea de alcool şi apă, la 200C (în g) după cum urmează:
Tabelul 3.2. (F.R. X)
Concentraţi Concentraţia alcoolului obţinut
a alcoolului 0
30 40 0
500 600 700 800 900
care se Alco Alco Alco Alco Alco Alco Alco
diluează Apă Apă Apă Apă Apă Apă Apă
ol ol ol ol ol ol ol
950 266 734 361 639 459 541 564 436 675 325 795 205 927 73
940 270 730 366 634 466 534 572 428 686 314 807 193 941 59
930 275 725 372 628 473 527 581 419 696 304 820 180 956 44
920 279 721 377 623 481 519 590 410 707 293 832 168 970 30
910 283 717 383 617 488 512 599 401 717 283 845 155 985 15
900 287 713 389 611 495 505 608 392 728 272 858 142
 890 292 708 395 605 503 497 617 383 739 261 871 129
880 296 704 401 599 511 489 627 373 751 249 884 116
870 301 699 407 593 518 482 636 364 762 238 898 102
860 305 695 713 587 526 474 646 354 774 226 911 89
850 310 690 420 580 534 466 656 344 786 214 925 75
840 315 685 427 573 543 457 666 334 798 202 940 60
830 320 680 432 568 551 449 676 324 810 190 954 46
820 325 675 440 560 560 440 687 313 823 177 969 31
810 330 670 447 553 568 432 698 302 836 164 984 16
800 335 665 454 546 577 423 709 291 849 151
790 340 660 461 593 587 413 720 280 863 137
780 346 654 468 532 596 404 732 268 867 124
770 351 649 475 525 605 395 743 257 890 110
760 357 643 484 516 615 385 755 245 905 95
750 363 637 492 508 625 375 768 232 920 80
740 369 631 500 500 636 364 781 219 935 65
730 375 625 508 492 646 354 795 206 951 49
720 381 619 517 483 657 343 807 193 967 33
710 388 612 526 474 669 331 821 179 983 17
700 394 606 535 465 680 320 835 165

Tabel III: prezintă prepararea alcoolului de diferite concentraţii prin amestecarea de

alcool şi apă, la 20 0C (în ml). În continuare este prezentat acest tabel:
 Tabelul 3.3.
Concentraţia Concentraţia alcoolului obţinut
alcoolului care 300 350 400 450 500 550 600 650 700 750 800 850 900
se diluează Volumul de apă (în mililitri)
35 167
400 335 144
450 505 290 127
500 674 436 255 114
550 845 583 384 229 103
0
60 101 730 514 344 207 95
7
650 118 878 644 460 311 190 88
9
700 136 102 774 577 417 285 175 81
0 7
750 153 117 906 694 523 382 264 163 76
5 7
800 170 132 103 812 630 480 353 246 153 72
9 7 9
850 188 147 117 932 738 578 443 329 231 144 68
4 8 2
900 206 163 130 105 847 677 535 414 310 218 138 65
1 0 6 2
950 223 178 144 117 957 779 629 501 391 295 209 133 64
9 5 3 4

Pentru a obţine alcool de o anumită concentraţie (300-900) se amestecă 1.000 ml alcool

(la 20 C) de concentraţia prevăzută în prima coloană verticală cu volumele respective de apă (la
0

200C) prevăzute la intersecţia coloanelor orizontale cu cele verticale.

Amestecarea alcoolului cu apa este însoţită de degajare de căldură.
C5.4. Soluţiile în glicerol se prepară prin dizolvarea substanţelor medicamentoase în
recipiente uscate la cald, datorită vâscozităţii ridicate a solventului. În acest mod se dizolvă:
acidul boric, boraxul, anestezina, novocaina, fenazona etc.
C5.5. Soluţiile uleioase se prepară prin dizolvarea în ulei la rece sau la cald în recipiente
uscate.
Dizolvarea la rece în ulei se aplică substanţelor volatile (camfor, mentol, timol, ulei
volatil) şi a substanţelor medicamentoase uşor solubile.
Unele substanţe se pot dizolva în eter după care se amestecă cu uleiul iar ulterior prin
încălzire pe baia de apă eterul este evaporat.
C6. Omogenizarea se poate realiza prin agitare care în afară de faptul că asigură
obţinerea soluţiilor omogene măreşte viteza de dizolvare.
C7. Filtrarea soluţiilor. Filtrarea a fost prezentată în Capitolul 2.7. În acest subcapitol
vom prezenta doar succint câteva aspecte legate de filtrare.
Filtrarea are ca scop separarea particulelor solide de un lichid cu care se găseşte în
amestec sau pentru a asigura sterilitatea unor preparate.
Filtrarea poate avea loc:
- la presiune normală (când lichidul trece prin materialul filtrant sub influenţa forţei
gravitaţionale);
- la suprapresiune;
- sau la vid.
Prin filtrare se înţelege atât materialul filtrat, cât şi suportul sau alţi auxiliari utilizaţi la filtrare.
 După scopul urmărit există două tipuri de filtrare:
- filtrarea cu scop de clarificare;
- filtrarea sterilizată.
În funcţie de mecanismele implicate în procesul filtrării există:
- separare printr-un fenomen mecanic când sunt reţinute particulele cu diametrul
superior diametrului porilor;
- separarea prin fenomen fizic de adsorbţie, adeziune şi capilaritate, când sunt reţinute şi
particule cu diametrul inferior diametrului porilor.
Viteza de filtrare poate fi mărită prin:
- creşterea diferenţei de presiune care acţionează la cele două feţe ale filtrului;
- creşterea suprafeţei de filtrare;
- utilizarea unor filtre cu porozitate înaltă.
Diferitele tipuri de soluţii se filtrează utilizând diverse materiale filtrante:
- soluţiile apoase se filtrează prin hârtie de filtru.
- soluţiile alcoolice se filtrează prin vată.
- soluţiile extractive apoase şi siropurile se filtrează prin vată sau tifon.
- soluţiile uleioase sau glicerolate se filtrează prin hârtie de filtru uscată la cald şi mărind
diferenţa de presiune dacă e posibil.
Înainte de filtrare pentru soluţiile apoase filtrul se spală cu apă distilată.
Se utilizează două tipuri de filtre:
- filtrul simplu: îndeosebi când ne interesează precipitatul;
- filtrul plisat: îndeosebi când suntem interesaţi de lichid.
Pentru filtrarea soluţiilor apoase se indică utilizarea hârtiei Whatman.
C8. Adăugarea altor forme farmaceutice
Pentru obţinerea unor soluţii în afară de substanţe medicamentoase şi auxiliari se utilizează
uneori şi alte forme farmaceutice ca: sirop, ape aromatică, tincturi etc. Adăugarea acestor forme se
face după filtrarea soluţiei deoarece pe hârtia de filtru pot fi reţinute unele substanţe din compoziţia
acestor forme. Soluţiile alcoolice, tincturile şi extractele fluide se cântăresc sau se măsoară în
picături.
Extractele moi sau uscate se triturează în mojar cu o parte din solvent sau cu un
amestec de apă-alcool–glicerol (6:1:3) la 10g extract moale sau uscat.
După dizolvarea tuturor componentelor şi omogenizare se completează la cantitatea
prescrisă cu solventul indicat în prescriptio respectând principiul m/m.
C9. Condiţionarea primară. Păstrare. Expediţie
Soluţia obţinută se transvazează în recipiente de expediţie, din sticlă incoloră sau brună,
în funcţie de componente, se pune dopul şi se etichetează. Soluţiile alcoolice datorită densităţii
subunitare se ambalează în recipiente mai mari decât cantitatea de soluţie. După preparare se
verifică caracteristicile organoleptice ale soluţiei (miros, culoare, aspect şi eventual gustul dacă
e cazul). Recipientul se etichetează corespunzător având pe etichetă antetul farmaciei (plin
aplicarea ştampilei dreptunghiulare) pe care se trec alte date şi anume: număr de registru de
copiat reţete (pentru Rp magistrale), numele soluţiei oficinale, valabilitatea, modul de
administrare, cantitatea, data, preparatorul etc. În funcţie de soluţia preparată pot fi trecute şi
alte menţiuni „Otravă”, „A se păstra la loc răcoros”, „A se păstra ferit de lumină” etc.
Preparatele magistrale se păstrează în farmacii la loc răcoros, ferite de lumină, în
recipiente bine închise un timp scurt 1-2 zile până la expedierea către bolnavi. Rp magistrale se
prepară la cerere. Preparatele oficinale precum şi cele industriale se depozitează în farmacie
conform indicaţiilor prevăzute în F.R. X sau ale producătorului.
În momentul eliberării soluţiei farmacistul are obligaţia de a mai verifica încă o dată
caracteristicile organoleptice şi de asemenea să dea pacientului indicaţii corespunzătoare
legate de modul de administrare pacientului.
D. Prepararea unei soluţii diluate dintr-o soluţie concentrată
 Pentru a înţelege modul de lucru se va exemplifica prin prepararea Apei oxigenate 3%
din Perhidrol 30%.
Pentru a prepara Apa oxigenată 3% se utilizează regula paralelogramului şi anume:
Din Perhidrol se obţine 3 p Perhidrol
care conţine 30%
H2O2
H2O2
şi
3%

Apă care
conţine 0% 27 p Apă
H2O2
30 p Apă oxigenată
Pentru a calcula necesarul de perhidrol şi apă se face diferenţa între concentraţiile apei
oxigenate şi a materiilor prime utilizate.
Calculele vor fi efectuate pe diagonală iar rezultatele vor fi scrise la capătul opus la
diagonalei:
30 - 3 = 27 părţi apă;
3 – 0 = 3 părţi perhidrol.
În urma calculelor s-a ajuns la concluzia că 30g apă oxigenată se obţin din 3 părţi
perhidrol şi 27 părţi apă.
Pentru a afla cantităţile materiilor prime utilizate pentru obţinerea altor cantităţi de apă
oxigenată 3% (de exemplu 100 g) se va proceda în următorul mod:
30 g apă oxigenată 3% se obţine din ................ 3 g perhidrol ................ şi 27 g apă
distilată
100 g apă oxigenată 3% .................. x g ..................... y g apă distilată
100  3 300 100  27
x   10g Perhidrol şi y  90g Apă distilată
30 30 300
3.1.4. Caractere. Control. Conservare
La soluţii F.R. X prevede controlul următorilor parametrii:
A. Aspectul soluţiei
Soluţiile medicamentoase sunt lichide limpezi, cu mirosul, culoarea şi gustul caracteristic
componentelor (F.R. X).
B. Identificarea are loc conform componentelor din fiecare monografie.
C. pH-ul se determină potenţiometric.
D. Masa totală pe recipient. Acest parametru se determină prin cântărirea individuală a
conţinutului din 10 recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient se admit abaterile
procentuale prevăzute în următorul tabel (vezi Tabelul 3.4.):
Tabel 3.4.
Masa declarată pe recipient Abatere admisă
Până la 25 g ± 5%
25 g şi până la 50 g ± 3%
50 g până la 500 g ± 2%
500 g şi mai mult de 500 g ±1%
 E. Dozarea substanţei active se efectuează conform prevederilor din monografia
respectivă. Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte faţă de valoarea declarată abaterile
procentuale prevăzute în tabelul următor (Tabelul 3.5.) dacă monografia nu prevede altfel:
Tabel 3.5.
Conţinut declarat în substanţă activă (%) Abatere admisă
Până la 0,1% ± 7,5%
0,1% până la 0,5% ± 5%
0,5% şi mai mult de 0,5% ± 3%

F. Conservarea soluţiilor are loc în recipiente bine închise.

Soluţiile trebuie să-şi păstreze calităţile şi efectul terapeutic pe toată perioada de
valabilitate.