Traumatismele cranio-cerebrale. Traumatismele coloanei vertebrale.

Politraumatismele

Traumatismele cranio-cerebrale

Reprezintă leziuni locale sau generale, apărute prin acţiunea unui agent
traumatic asupra cutiei craniene sau a creierului.
Clasificare:
1) în funcţie de comunicarea cu exteriorul:
- traumatisme cranio-cerebrale închise
- traumatisme cranio-cerebrale deschise
2) în funcţie de zona lezată:
- leziuni ale scalpului: escoriaţii; plăgi; echimoze
- leziuni ale cutiei craniene: fracturi
- leziuni cerebrale: contuzii; dilacerări; hematoame; edeme
În cazul tuturor traumatismelor craniene, după un interval liber (ore sau zile), pot
apare diverse fenomene secundare: cefalee, ameţeli, vărsături. Dacă acestea apar (unul
sau mai multe), accidentatul se va prezenta urgent şi obligator la un serviciu sanitar de
specialitate (neurochirurgie).

I) Traumatisme cranio-cerebrale închise

Sunt cele mai frecvente.
a) Comoţia cerebrală
Nu este o leziune organică propriu-zisă a creerului.
Simptomatologie:
 pierderea stării de coştienţă: apare imediat după traumatism, este total
reversibilă şi durează câteva minute
 apnee
 tahicardie
 oscilaţii ale tensiunii arteriale
Primul ajutor:
 repaus în decubit dorsal, cu capul într-o parte
 supraveghere atentă, deoarece se poate instala coma
 dacă pacientul este agitat se pot administra sedative, calmante
Măsuri ulterioare: nu necesită un tratament specific deoarece este o leziune
reversibilă, însă este necesar repausul fizic şi psihic.

b) Contuzia cerebrală
Este o leziune organică propriu-zisă a creerului.
Clasificare:
În funcţie de gravitate:
- contuzie cerebrală minoră
- contuzie cerebrală moderată
- contuzie cerebrală severă
Simptomatologie:
 pierderea stării de conştienţă cu o durată de la 1-2 ore (în contuziile
cerebrale minore), până la comă (în contuziile cerebrale grave)
 modificări ale deglutiţiei (înghiţirea): este dificilă sau chiar absentă
 stop cardio-respirator

1
  modificări oftalmologice: midriază (mărirea pupilelor) sau mioză
(micşorarea pupilelor); pendularea globilor oculari (nistagmus)
 semne neurologice, în cazurile foarte grave: crize de epilepsie;
rigiditate musculară
 vărsături
 ameţeală (vertij)
 cefalee
 creşterea temperaturii corporale centrale
Accidentatul trebuie supravegheat permanent, deoarece asocierea unor
simptome poate orienta diagnosticul asupra leziunilor existente: dacă există asocierea
între tensiune arterială normală şi bradicardie este o compresie cerebrală; dacă este
prezentă asocierea dintre hipertensiune arterială, tahicardie şi polipnee este o leziune
gravă; dacă apare şi temperatură mare este o leziune profundă foarte gravă; dacă se
produce agravarea în timp a stării generale a accidentatului există un hematom cerebral
(se indică eliminarea lui pe cale chirurgicală); dacă starea psihică se alterează (apar
confuzie, afazie) este un edem cerebral marcat.
Primul ajutor:
 resuscitare cardio- respiratorie (dacă este necesară)
 poziţionarea accidentatului în decubit lateral sau ventral
 oxigenoterapie
 combaterea hipertermiei
 hidratare
 transport fără trepidaţii
Se recomandă repaus fizic şi psihic: 7-15 zile în cazurile uşoare; 2-3 săptămâni
în cazurile moderate; 2 luni în cazurile grave (cele cu comă).

II) Traumatisme cranio-cerebrale deschise

Clasificare:
În funcţie de ţesuturile implicate în leziune:
- plăgi nepenetrante: interesează numai ţesuturile moi
- plăgi penetrante (perforante): interesează şi creerul

a) Dilacerarea
Este o leziune distructivă, cu lipsa substanţei cerebrale, produsă prin penetrarea
unui obiect în creer, cu modificări foarte grave.
De obicei este localizată pe un singur segment funcţional.
Simptomatologie:
 pierderea stării de conştienţă
 stop cardio-respirator
 midriază (mărirea pupilelor) sau mioză (micşorarea pupilelor)
 semne neurologice: rigiditate musculară; crize epileptice
 vărsături
 creşterea temperaturii corporale centrale
 paralizii
 tulburări de vorbire
 tulburări de vedere
Primul ajutor:
 menţinerea funcţiilor vitale
 pansament antiseptic corect efectuat

2
  profilaxia infecţiilor prin administrare de antibiotice
 mobilizare minimă a accidentatului
 transport urgent la o unitate sanitară de specialitate (neurochirurgie)

III) Fracturi craniene

Simptomatologie:
 fragmente osoase
 depresii ale calotei craniene
 pierderi de sânge, lichid cefalorahidian, creer

a) Fracturile de bază de craniu

Sunt leziuni foarte grave, provocând o ruptură a durei matter.
Simptomatologie:
 pierdere de sânge sau lichid cefalorahidian la nivelul nasului, gurii, sau
urechii. Sângele care provine din creer nu coagulează, curgând continuu, deoarece este
amestecat cu lichid cefalorahidian
 echimoze la nivelul pleoapelor, apărând la un interval liber după
traumatism (chiar după 5 zile)
 leziuni nervoase: paralizii
Primul ajutor:
 menţinerea funcţiilor vitale
 mobilizare minimă
 transport de urgenţă la un serviciu de neurochirurgie

Traumatismele coloanei vertebrale

În cazul fracturilor de coloană vertebrală pot fi lezaţi nervii rahidieni apărând

parestezii, paralizii, tetraplegii şi chiar deces prin paralizia nervului frenic care inervează
diafragmul.
Primul ajutor:
 evaluarea leziunilor medulare, prin controlul respiraţiei, activităţii
cardiace, motricităţii voluntare, sensibilităţii periferice
 poziţionarea accidentatului în decubit dorsal, astfel încât capul,
trunchiul şi membrele inferioare să fie în acelaşi plan. Sunt necesare minim trei
persoane, care vor susţine accidentatul la nivelul capului, bazinului şi membrelor
inferioare
 menţinerea funcţiilor vitale (resuscitare cardio-respiratorie dacă este
necesară)
 manevrarea minimă şi cu blândeţe a traumatizatului
 imobilizarea se face pe plan dur (targă, placă de lemn), pe toată
suprafaţa corporală
 capul şi trunchiul vor fi fixate, pe lateral, cu pături rulate şi apoi
accidentatul va fi fixat de targă cu ajutorul unor chingi
Contraindicaţie: ridicarea în picioare a accidentatului

Politraumatismele

Reprezintă afecţiuni traumatice în care sunt prezente mai multe leziuni acute
(locale şi generale), provocate de acţiunea bruscă şi violentă a agenţilor cauzali.

3
 În marea majoritate a cazurilor sunt dereglate funcţiile vitale.
Politraumatismele apar în: accidente de circulaţie (peste 50% din
politraumatisme), accidente de muncă, diverse catastrofe naturale, accidente prin
împuşcare, etc.
Politraumatismele reprezintă principala cauză de deces până la vârsta de 40 ani.
Cu cât sunt mai multe regiuni afectate, cu atât starea pacientului este mai gravă.
Depistarea tuturor leziunilor se face prin inspecţia şi palparea blândă a tuturor
segmentelor corporale.
La nivelul capului pot exista: contuzii; plăgi; fracturi craniene.
La nivelul gâtului pot exista: contuzii; deformări regionale; plăgi; fracturi ale
coloanei cervicale.
La nivelul toracelui pot exista : contuzii; plăgi; corpi străini; fracturi costale,
sternale, sau ale coloanei vertebrale dorsale.
La nivelul abdomenului pot exista: contuzii; plăgi simple, sau penetrante; corpi
străini; spasme musculare; contracturi musculare; semne de hemoragie internă.
La nivelul bazinului pot exista: contuzii; plăgi; fracturi; rupturi ale vezicii urinare.
La nivelul membrelor superioare şi inferioare pot exista: contuzii; plăgi; fracturi;
paralizii.
Primul ajutor:
 resuscitarea cardio-respiratorie (dacă este necesară)
 hemostază provizorie
 tratarea corectă a plăgilor
 imobilizarea fracturilor
 asigurarea transportului correct: pregătirea psihică şi fizică a
accidentatului pentru transport; aşezarea acestuia în poziţia optimă; supravegherea
permanentă a accidentatului