Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
05amprentarea Prelim
05amprentarea Prelim
AMPRENTAREA PRELIMINARĂ
5. 1. 1. 1. Proprietăţi
Proprietăţile fizico-chimice ale alginatelor (elasticitatea, rezistenţa la
compresiune şi alungire, vâscozitatea, etc) sunt calculate la parametri de
echilibru care măresc valoarea de întrebuinţare a materialului. Astfel,
amprentele cu alginate reproduc cu fidelitate detaliile morfologice ale
câmpului protetic, prezintă uşurinţă în preparare şi mânuire, sunt lipsite de
toxicitate şi au toleranţă senzitivă în mediul bucal.
Totuşi, în timpul amprentării şi după amprentare, dacă manipularea
materialului scapă de sub controlul medicului, apare riscul unor modificări
dimensionale ale amprentei prin fenomene de hidrocinetică.
În structura hidrocoloizilor ireversibili, procentajul cel mai mare îl are
apa, la care alginatul este foarte sensibil.
Dacă amprenta dezinserată se lasă la temperatura mediului ambiant,
gelul pierde apa prin două mecanisme: deshidratare prin evaporare şi
exudarea de fluide prin sinereză (contractarea unui gel, însoţită de
separarea spontană a mediului de dispersie). Exudatul care apare la
suprafaţa gelului nu este apă pură, ci este de natură alcalină sau acidă în
funcţie de compoziţia gelului. Sinereza alterează calitatea modelului de
ghips, dându-i un aspect cretos la suprafaţă, însoţit şi de o modificare de
volum.
Situaţia inversă apare atunci când amprenta este păstrată în apă,
greşeală foarte frecventă, gelul absoarbe apa prin imbibiţie şi îşi măreşte
volumul.
Modificările volumetrice ale gelului constituie neajunsuri care pot fi
evitate prin respectarea regulilor de amprentare şi turnarea modelului în 8
-15 minute.
5. 1. 1. 2. Clasificare:
În funcţie de timpul de priză, hidrocoloizii ireversibili se împart în două
categorii:
- cu gelificare rapidă - 1-2 minute.
- cu gelificare normală - 2-4½ minute.
5. 1. 1. 3. Indicaţii
În edentaţia parţială, alginatele au ca indicaţii:
- amprentarea preliminară (indicaţie majoră);
- amprentarea pentru realizarea modelelor de studiu şi documentare;
- amprentarea arcadelor antagoniste;
- amprentarea după tratamentul protetic cu PPA aplicată în cavitatea
bucală, pentru modelele documentare de sfârşit de caz.
5. 1. 1. 4. Contraindicaţii
- amprentarea funcţională (deşi se mai practică, dar cu deficienţe de
precizie).
5. 1. 2. Lingurile (portamprentele)
Lingurile sunt instrumente purtătoare de materiale folosite la
amprentarea câmpului protetic, de aceea se mai numesc şi portamprente.
Amprenta preliminară în edentaţia parţială se ia cu două tipuri de
linguri:
- linguri standard;
- linguri standard individualizate.
5. 1. 2. 1. Lingurile standard sau universale sunt confecţionate
industrial într-o mare varietate de forme şi mărimi; ele trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii:
- să fie rigide;
- să aibă retenţii interioare;
- să acopere tot câmpul protetic fără să-l atingă;
- între suprafaţa de amprentare şi lingură să existe un spaţiu de
3-5 mm pentru materialul de amprentă (cu cât spaţiul este mai mic şi
uniform, cu atât contracţia materialului este mai redusă şi precizia este
mai mare).;
- marginile să fie cât mai aproape de limita de reflexie a
mucoasei.
Tipuri de linguri:
a. metalice:
- cromate, nichelate sau din aluminiu;
- cu perforaţii pentru alginate; orificiile de degajare asigură
dispunerea materialului într-un strat uniform (aproximativ 3 mm)
care previne deformările şi tensiunile interne (Fig. 5. 1.);
- fără perforaţii pentru siliconii vâscoşi; aceste linguri pot avea din
fabricaţie o nervură de retenţie (Fig. 5. 2.), în lipsa acesteia se pot
face îndiguiri marginale cu leucoplast (Fig. 5. 3.);
- în edentaţiile parţiale terminale bilaterale, lingurile metalice sunt
prevăzute cu casetă frontală pentru dinţi şi jgheaburi distale pentru
crestele alveolare (Fig. 5. 4.).
Fig. 5. 1. Lingură cu perforaţii Fig. 5. 2. Lingură cu nervură de
retenţie
Prepararea:
- cutia cu alginat se agită pentru omogenizarea pulberii înainte de
amprentare.
- respectarea proporţiilor de pudră şi apă prescrise. În bol se pune mai
întâi apa şi apoi pulberea; apa să aibă 18-20°C (apa rece încetineşte
priza iar cea caldă accelerează priza);
- orientativ, cantitatea de apă să fie 50 cm3 iar pudra 2-3 măsuri; cu
apă puţină se produce un alginat granulos, cu consistenţă crescută
şi un model cu suprafaţă rugoasă, cu apă mai multă se încetineşte
priza şi materialul are o consistenţă moale;
- malaxarea se face la început prin mişcări lente pentru ca amestecul
să devină omogen prin înglobarea întregii cantităţi de pudră, apoi
spatularea devine mai rapidă, cu mişcări combinate rotatorii şi de
strivire a materialului pe pereţii bolului, până se obţine un gel neted
şi lucios.
La mandibulă
- medicul stă în poziţie antero-lateral drept faţă de pacient.
Se păstrează regulile generale de la maxilar cu următoarele diferenţe:
- lingura ţinută de mâner cu mâna dreaptă, se introduce în gură oblic,
întâi cu extremitatea dreaptă şi apoi prin rotaţie, se introduce şi în
extremitatea stângă;
- la mişcările de masaj ale obrajilor se adaugă mişcările limbii înspre
bolta palatină şi jugal bilateral pentru modelarea marginilor linguale
ale amprentei.
În timpul amprentării:
- Neglijarea îndepărtării salivei prin clătirea cu apă rece a cavităţii bucale
înainte de amprentare.
- Nerespectarea recomandărilor firmei producătoare privind raportul
apă/pudră şi a tehnicii de malaxare.
- Amprenta nu reproduce fidel întreg câmpul protetic sau este
asimetrică.
- Prezenţa bulelor de aer.
- Grosimea neuniformă în unele zone ale amprentei.
- Fracturarea gelului sau desprinderea acestuia de lingură.
- Apariţia unor porţiuni din lingură la suprafaţa amprentei.
- Imprecizii de amprentare la nivelul dinţilor restanţi prin absenţa
deretentivizării.
Medicul trebuie să acorde o atenţie deosebită amprentei preliminare, deoarece o
amprentă preliminară cât mai exactă asigură obţinerea unei linguri individuale care
necesită mai puţine manevre de adaptare marginală.
Orice greşeală nesesizată a fazei de amprentare preliminară în privinţa redării
impecabile a zonei de sprijin se poate perpetua de-a lungul tuturor etapelor de tratament
până la obţinerea protezei finite, ducând la incongruenţă între faţa internă a protezei şi
câmpul protetic.
În timpul păstrării amprentei în cabinet:
- plasarea amprentei lângă surse de căldură sau în aer liber timp
îndelungat determină contracţia amprentei.
- păstrarea în apă a amprentei are ca efect imbibiţia alginatului cu
creşterea sa în volum.
- evitarea greşelilor arătate asigură obţinerea unui model preliminar
corespunzător scopului pentru care este destinat.
5. 1. 3. 8. Dezinfectarea amprentei cu alginate
Înainte de a fi trimisă la laborator, amprenta de alginat va fi dezinfectată cu
hipoclorit de sodiu 1% sau cu glutaraldehidă 2% (Impresept ®, 3M ESPE). Există două
metode de dezinfecţie: prin imersiunea amprentei (inclusiv mânerul lingurii) într-un vas
care conţine una din soluţiile de mai sus sau pulverizarea soluţiei dezinfectante pe
suprafaţa amprentei şi introducerea acesteia într-o pungă de plastic închisă ermetic. În
ambele variante timpul de lucru este de 10 minute, după care amprenta va fi clătită
energic cu apă de robinet. Medicul stomatolog are la dispoziţie şi alginate care au în
compoziţie substanţe antimicrobiene (de exemplu alginatul Jeltrate Plus ®, Caulk).
Cu cât delimitarea este mai precisă cu atât timpul necesar adaptării lingurii
individuale va fi mai scurt.