Farmacocinetica (FC)

Drumul parcurs de medicament in

organism de la locul de
administrare pana la eliminare
• FC unui medicament este necesara pentru
stabilirea posologiei (dozele şi schema
de administrare) precum si pentru
determinarea celui mai convenabil tip de
forma farmaceutica ce va fi utilizat pentru
administrarea medicamentului.

• FC = A + D + M + E
– Absorbtie
– Distributie
– Metabolizare
– Eliminare
 Traversarea membranelor biologice

• Difuziunea pasivă - medicamente liposolubile

• Filtrarea – medicamente hidrosolubile
• Transportul activ
• Difuziunea facilitată
• Pinocitoza
• Capacitatea unui medicament de a traversa
membranele este influentata in principal de
coeficientul de partitie lipide-apa definit ca
raportul dintre concentratiile medicamentului in 2
faze nemiscibile:
– solvent organic (octanol) reprezentand membrana si
– o solutie apoasa (pH=7.4) reprezetand plasma.
Acest coeficient masoara afinitatea relativa a
medicamentului pentru cele 2 faze. Cresterea polaritatii
unui medicament prin cresterea gradului de ionizare sau
prin adaugarea unei grupari –COOH, -OH sau NH3 scade
coeficientul de partitie lipide-apa. Reducerea polaritatii
medicamentului prin scaderea ionizarii sau prin adaugarea
de grupari lipofilice (fenil, butyl, etc) creste coeficientul de
partitie lipide-apa.
Absorbtia medicamentelor de la
nivel tubului digestiv

• Sublingual
• Stomac
• Intestin subtire
• Intestin gros
1. Calea ORALA (interna, per os)
2. CALEA SUBLINGUALA
3. CALEA INTRARECTALA
 • Factorii ce influenteaza absorbtia
medicamentelor de la nivelul tractului
digestiv

– Viteza de golire a stomacului

– Motilitatea intestinala
– Alimentele
– Forma farmaceutica
– Fenomenul de prim pasaj hepatic
– Enzimele digestive
– pH-ul gastric/intestinal si pKa substantei
Fenomenul de prim pasaj
hepatic
Absorbtia medicamentelor de la
nivel pulmonar

• Efecte locale – antiastmatice

• Efecte sistemice – anestezice generale

• Suprafata de absorbtie – 50-100 m2

• Vascularizatie foarte bogata
• Grosimea membranei alveolare – 2 µ
Calea INHALATORIE
Absorbtia medicamentelor de la
nivel cutanat

• Utilizata predominant pentru efecte locale.

• Efecte sistemice – administrarea
transdermica.
• Rata de difuziune – dependenta de
coeficientul partitie lipide-apa.
 Administrarea injectabila
CAILE INJECTABILE
Avantaje
1. Permite administrarea medicamentelor
care nu se absorb sau sunt degradate la
nivel digestiv
2. Permite un efect rapid in situatii de
urgenta
3. Permite administrarea medicamentelor
cand pacientul este necooperant,
inconstient sau incapabil de a inghiti
medicamentul.
Dezavantaje
1. preparatele injectabile si echipamentele
necesare sunt scumpe
2. echipamentele utilizate trebuie sa fie
sterile
3. administrarea injectabila trebuie
realizata de personal calificat
4. dupa ce a fost injectat, un medicament
nu mai poate fi indepartat in caz de
reactii adverse sau supradozaj.
 Administrarea intravenoasa a
medicamentelor

• Efectul cel mai rapid

• Nu exista etapa de absorbtie.

• Urgente
I.V. - intravenos
Absorbtia medicamentelor de la
nivel intramuscular si
subcutanat
• Efect instalat mai rapid dupa administrare
intramusculara decat dupa cea
subcutanata

• Un bun control al nivelelor plasmatice de

substanta activa.
I.M. - intramuscular
 I.M. – tehnica in z

Impiedicarea refluarii solutiei administrate

pentru administrarea medicamentelor iritante sau care
determina modificari de culoare a tegumentului (preparatele
injectabile cu fier)
S.C. - subcutanat
 Distribuţia medicamentelor

• modelul farmacocinetic monocompartimental -

medicamentele se distribuie în mod uniform,
organismul.
• modele bi- sau tricompartimentale.
• compartiment central - locul de acţiune
farmacodinamică (receptorii farmacologici asupra
cărora acţionează medicamentul)
• compartimentul sanguin
• Distributia = vehicularea (“imprastierea”)
medicamentului din sange catre tesuturi. Dupa ce a
ajuns in sange, rata de patrundere in tesuturi
depinde de:
• permeabilitatea capilara
• rata de perfuzie
• legarea de proteinele plasmatice
• pH-ul local (tisular)
• mecanismele de transport disponibile
• permeabilitatea membranelor specifice fiecarui tip
de tesut.
Legarea de proteinele plasmatice

Cele mai multe medicamente ce ajung in compartimentul vascular

se leaga reversibil de una sau mai multe macromolecule
plasmatice: albumina, globuline, transferina, ceruloplasmina,
glicoproteine si lipoproteine.

Medicamentele acide se leaga predominant de albumine, in timp

ce substantele bazice se leaga de albumine dar si de
lipoproteine si glicoproteine.

Legarea de proteinele plasmatice influenteaza:

• distributia si rata de eliminare deoarece forma legata a
medicamentului nu poate traversa peretii capilari si nu poate fi
metabolizata hepatic sau eliminata.
Albumina

Anumite stari patologice (hiperalbuminemie, hipoalbuminemie,

uremie, hiperbilirubinemie) determinari modificari ale legarii de
proteinele plasmatice.

Unele medicamente se leaga de lipoproteine prin dizolvare in

portiunea lipidica a miezului lipoproteinic.

Alfa 1-glicoproteina acida este implicata in fenomenul de legare de

proteine al unor medicamente ca: clorpromazina sau imipramina.
Exista dovezi care arata ca nivelul plasmatic al alfa-1 glicoproteinei
plasmatice creste in conditii de stress, interventii chirurgicale,
traumatisme, poliartrita reumatoida si boala celiaca
 Formarea de depozite

• Rinichi
• Ochi
• Tesutul adipos
• Plaman
• Os
• Lichidul de edem
 Eliminarea medicamentelor
• Metabolizare hepatica – medicamentele
liposolubile

• Excretie urinara – medicamentele

hidrosolubile
 Metabolizarea hepatica

• Faza 1 – oxidare / reducere / hidroliza

• Faza 2 – conjugare
(glucuronoconjugare, N-acetilare,
sulfoconjugare, etc)
• Rata de eliminare urinara a unui medicament
depinde de:
A. rata de filtrare glomerulara
B. pH-ul tubular
C. reabsorbtia formei neionizate (difuzie pasiva)
D. secretia activa a medicamentului
E. reabsorbtia activa la nivel tubular
• Filtrarea glomerulara este influentata de 2 factori importanti:
1. caracteristicile moleculei de medicament (marime, forma,
gradul de ionizare, legare de proteine – doar forma libera poate
filtra glomerular).
2. rata de filtrare glomerulara – conditionata de fluxul sanguin in
arteriola aferenta si eferenta.
 Parametrii farmacocinetici
• Procesele farmacocinetice pot fi urmărite în
organism cu ajutorul unor:
– parametrii măsurabili direct (parametrii
farmacocinetici primari)
– calculabili pe baza măsurătorilor biologice
(parametrii farmacocinetici secundari)
 Concentratia plasmatica

iv

Cp
sc

oral

time
 Volumul aparent de distribuţie
doza
Vd =
Cp

Volumul de apa in care s-ar distribui medicamentul

tinand cont de concentratia plasmatica masurata la un
moment dat.

Vd poate fi mai mare decat volumul total de apa din organism

furosemid 7 litri
aspirina 14 litri
propranolol 273 litri
digitoxina 38 litri
digoxina 640 litri
 Biodisponibilitatea
• reprezintă procentul, din cantitatea de
medicament administrată, disponibil pentru
acţiune
Qx Vd x Cpx Cpx
Bd% = x 100 = x 100 = x 100
Qiv Vd x Cpiv Cpiv
 Clearance-ul medicamentului
• volumul de plasmă epurat complet de
medicament în unitatea de timp şi se
calculează pe baza variaţiei concentraţiei
plasmatice a medicamentului în timp după o
administrare unică

Doza
Clearance =
AUC
• D este doza administrată, iar ASC este aria de sub curba de
variaţie în timp a concentraţiei plasmatice
 Cinetica eliminării medicamentelor

• Viteza eliminării medicamentelor din organism

(V) poate fi definită ca variaţia cantităţii de
medicament (Q) în unitatea de timp (t).

• Cinetică de ordinul 0
• Cinetică de ordinul 1
Presupunând o absorbţie de 100%, doza necesară menţinerii
constante a unei concentraţii c, pentru un medicament al cărui
clearance plasmatic este Cl, va fi:
D = c x Cl x t
unde t este intervalul între administrări măsurat în minute.
 Administrarea de doze multiple

In faza de platou
Doza administrata= cantitatea eliminata intre doze

Cp platou

Cp Faza de crestere a concentratiei plasmatice

este guvernata de rata de eliminare
la fel ca si faza de platou

timp
Timpul de înjumătăţire plasmatică (T1/2)

• timpul necesar pentru a se reduce la

jumătate concentraţia plasmatică.

• În cinetica de ordinul I acest parametru are o

valoare constantă pentru aceeaşi substanţă,
indiferent de cantitatea totală de medicament din
organism.
Vd Vd
T1/2 = (ln(2))x = 0,696 x
Cl Cl