Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat Echipamente in Kinetoterapie
Referat Echipamente in Kinetoterapie
Referatul va consta intr-o lucrare (Times New Roman 12 la 1,5. Nr pg. 5 max 10) avand ca subiect
abordarea programului Kinetic prin intermediul echipamentelor/aparatelor/instalatiilor/obiectelor
TITLUL REFERATULUI
AUTORUL
TERMENUL DE PREDARE ESTE 22.12.2017, ora 14, format electronic catre student Mihnea Adriana
Nepredarea referatului la termen restrictioneaza participarea la examenul teoretic .
NU SE ADMIT LUCRARI IDENTICE !
Se puncteaza informatiile corecte stiintific (in special), dar si ideile creative si originale.
Se puncteaza respectarea tuturor etapelor referatului, inclusiv bibliografia inserata in text si citata la
sfarsit.
Titlu
AUTORUL
REZUMAT: Dizabilitatea este definită ca o stare fizică, psihică sau mentală care
limiteză activitatea, sub diverse forme, unei persoane. Termenul „dizabilitate" este menit
să îl înlocuiască pe cel de „handicap”, în pofida faptului că legislaţia română continuă să
îl includă pe cel din urmă. În momentul de faţă, noile tendinţe pe plan mondial impun
termenul de „persoana dizabilitată” (de catre societate) în locul celei de „persoană cu
dizabilitaţi”, tocmai pentru a sublinia faptul ca dizabilitatea nu este un atribut al
persoanei ci este un atribut al relaţiei persoană – mediu. Mediul neadaptat este cel care
„dizabilitează” o persoană datorită barierelor arhitecturale pe care acesta le întâmpină.
Introducere
Cuprinsul lucrarii
MODELELE DIZABILITĂŢII
(coincide).
(predominant în trecut).
În România persoanele cu dizabilităţi se constitutie într-o categorie dezavantajată, în
principal cei din mediul rural sau institutionalizaţi. „Prezenţa handicapului, starea materială
precară ( în cele mai multe cazuri), izolarea psihologică determinate de statutul de persoană
exclusă, lipsa unor servicii alternative adresate acestora, dificultatea accesului la
informaţiile în domeniu, accesul defectuos la serviciile medicale de calitate prezintă
dificultăţi suplimentare pentru aceasta categorie de persoane.”
Atitudinea pozitivă zilnică a adultului faţă de copilul cu dizabilităţi îl poate ajuta
efectiv în dezvoltarea capacităţilor de comunicare. Copilul va comunica mai uşor dacă doreşte
să o facă, dacă doreşte să exprime lucrurile pe care le trăieşte. Folosind eficient capacităţile
noastre de comunicare, vom putea stimula modul de comunicare al copilului. Este foarte
important ca un copil cu dizabilităţi să fie ajutat să devină cât mai independent posibil în toate
acţiunile pe care le întreprinde.
Copilul cu dizabilităţi poate fi ajtat să comunice mai uşor prin: atitudinea pozitivă a
celor care îl înconjoară, prin dezvoltarea capacităţilor de comunicare pentru a transmite
experienţele sale mai uşor şi prin al încuraja să îşi câştige independenţa în cât mai multe din
activităţile zilnice.
Copilul cu dizabilităţi care întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte autonomia sa,
dependent total de adulţi trebuie sprijinit şi acceptat într-o societate responsablă şi permisiva
pentru a deveni autonom în acţiuni elementare: îmbrăcatul-dezbrăcatul, alimentaţia, igiena
personală, a hainelor, a spaţiului care-şi desfăşoară activitatea şi a locurilor în care se joacă
sau învaţă.
Aceptat de o societate responsabilă şi permisivă, formarea deprinderilor de autonomie
personală la copii cu dizabilităţi oferă şanse reale de a fi acceptat/integrat în viaţa socială a
comunităţii din care face parte şi integrare într-un grup.
Adevărata faţă a oamenilor poate fi intuită din atitudinea acestora faţă de copii şi
nevoile lor.
Copiii au nevoie de foarte multă protecţie. Se spune ca modul în care te porţi cu copiii
arată adevarată faţă a omului.
Având câştigate cât mai multe deprinderi din această arie de dezvoltare, copilul cu
dizabilităţi are şanse reale de a fi acceptat/integrat în viaţa socială a comunităţii din care face
parte, pe de o parte, şi pe de alta parte, o comunitate permisivă, în ceea ce priveşte această
categorie de copii dă dovadă de responsabilitate, acceptare şi omenie.
Copilul cu dizabilităţi, întâmpină mari dificultăţi în ceea ce priveşte autonomia
personală, fapt care duce la dependenţa totală faţă de adulţi. Ca să obţină independenţă în
activităţile cotidiene, copiii au nevoie de autonomie personală în sensul satisfacerii unor
cerinţe elementare cum ar fi: îmbrăcatul, dezbrăcatul, aşezarea hainelor în cuier, igiena
mâinilor, a nasului, a corpului în general, servirea mesei, păstrarea igienei în locul în care-şi
desfăşoară activitatea, păstrarea igienei hainelor, a încălţămintei, păstrarea curăţeniei şi a
ordinii, la colţul cu jucării, la colţul rechizite.
Necesitatea formării deprinderilor de autonomie personală la copii este evidentă încă
din primii ani de viaţă pentru a se putea adapta mediului extern social şi pentru a putea fi
integraţi într-un grup.
„Copilul cu dizabilităţi nu reprezintă un final de drum, ci este doar începutul unei
mari provocări: aceea de a acorda copilului drepturile fundamentale, de a-i recunoaşte şi
accepta posibilităţile, dar şi limitele, de a-i oferi şanse de integrare. Copilul cu dizabilităţi
reprezintă doar o altă individualitate şi trebuie abordat tocmai din această perspectivă.”
Putem preciza câteva dintre caracteristicile copiilor cu dizabilităţi:
dificultăţi ale mobilităţii fizice generale;
incapacitatea de autoîngrijire şi dificultăţi de autoservire;
dificultăţi majore în formarea conştiinţei de sine şi în relaţionarea cu cei din jur
MOTIVAŢIA PROIECTULUI
IPOTEZE
Credem că dacă produsele curriculare din judo, vor fi elaborate pornind de la
obiective, atunci calitatea conţinutului acestei discipline va avea un efect favorabil asupra
dezvoltării disponibilităţilor bio-psiho-sociale şi a personalităţii copiilor cu dizabilităţi,
Credem că prin utilizarea elementelor de baza ale judo-ului în pregătirea copiilor cu
dizabilităţi , a jocurilor, şi a exerciţiilor adaptate, va determina realizarea obiectivelor
instructiv-educative cum ar fi: întărirea sănătăţii,autonomia, creşterea potenţialului bio-motric,
socializarea.
SCOP
Preconizăm că prin introducerea în pregătirea copiilor, a unui conţinut cu mijloace
specifice şi nespecifice judo-ului care urmăresc cu precădere dezvoltarea fizică armonioasă,
cunoaşterea posibilităţilor de mişcare ale corpului şi segmentelor, a relaţiilor care se stabilesc
între ele, a orientării spaţio-temporale şi echilibrului, însuşirea unor norme de comportament
care încurajează o atitudine socială pozitivă, dezvoltarea capacităţii de comunicare, vor
conduce prin transfer la integrarea cu succes a indivizilor cu nevoi speciale in societate .
Obiectivele cercetării:
METODE DE CERCETARE:
studiul literaturii de specialitate;
metoda istorică; studiul de caz – interviul;
observaţia sau documentele;
metoda testelor- calităţi psihomotrice...
metoda statistico-matemetică – semnificaţia statistică
metoda grafică;
metoda tabelară
RESURSELE CERCETĂRII/PROIECTULUI
Resurse materiale:, manechine, mingi, mingi medicinale, jaloane, cercuri, diverse obiecte
ajutătore etc.
Resurse financiare: colaborare FRJ, sponsori, autofinaţare.
Resurse temporale: 2 ani
Resurse spaţiale: Sala de antrenament a CSS Galaţi, săli amenajate în grădiniţe cu dotări
standard sau condiţii improvizate,
Incheiere:
BIBLIOGRAFIE :
1. Anderson, S., (1991) - Therapeutic Recreation-meeting the challenge of new demands, Journal of
Physical Education, Recreation and dance.
2. Callier, J., Rouillon, J.D. (1998) - Effets d'un entrainement specifique sur equilibre statique et
dynamique d'enfants deficients auditifs, ST. APS., nr.46 – 47.
3. Cârstea, G., (2000) - Didactica educaţiei fizice, ANEFS, Bucureşti.
4. Dragnea, A. şi colab., (2001) - Ghid metodologic pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor de
educaţie fizică şi sport la copiii instituţionalizaţi (7-14 ani). Programe şi aplicaţii, Bucureşti.
5. Duma, E., (1997) - Deficienţele de dezvoltare fizică, Editura Argonaut, Cluj Napoca.
6. Jansma, P., (1999) - Psychomotor domain training and serious disabilities, University Press of
America.
7. Marcu, V., Pâncotan, V.,coord.(2007)- Activităţi fizice adaptate, Editura Universitaria din Craiova.
8. Marcu,V., Milea, M., Dan, M., (2001) - Sport pentru persoanele cu handicap (activităţi motrice
pentru persoane cu nevoi speciale), Editura Triest, Oradea.
9. Marcu, V., (1998) – Theoretical Basis of Practicing Physical Exercises in Physical Therapy, University
of Oradea Publishing House.
10. Teodorescu, S., Bota, A., Stănescu, M., (2003) - Educaţie fizică şi sport adaptat pentru persoane cu
deficienţe senzoriale, mintale şi defavorizate social, Bucureşti.
11. Stan, Z.,(2013) – Didactica Educaţiei Fizice şi sportului Adaptat – Curs, FEFS Galaţi.
12. ***Note de seminar - SPECIAL OLYMPICS ROMÂNIA;
13. ***Regulamente sportive - SPECIAL OLYMPICS ROMÂNIA;
14. ***Hotărârea Consiliului European privind Anul European al Persoanelor cu Dizabilităţi:
http://www.europa.eu.int/comm/employment_social/soc-prot/disable/com271/comfinal_en.pdf
15. ***Uniunea Europeana: Monitorizarea Drepturilor Omului: http://www.eumap.org/library/
16. ***WHO International Classification of Functioning, Disability and Health:
http://www3.who.int/icf/icftemplate.cfm
17. ***Academia pentru Dezvoltare Educaţională, Disabilities Studies and Services Center:
http://www.dssc.org/
18. ***www.disabilityview.co.uk
19. ***www.howtoadapt.com
20. ***www.direct.gov.uk/DisabledPeople/Leisure And Recreation.
21. ***http://www.specialneedsjudo.eu/dis/1415/
***http://sports.webshots.com/video/3072085130094401035kATiuv
22. http://biblioteca.regielive.ro/referate/psihopedagogie/problematica-copilului-cu-dizabilitati-174751.html
23. http://www.onphr.ro/dizabilitatea/ce-este-dizabilitatea/
SUCCES !!!!