Controlul procesului de refacere

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

CONTROLUL PROCESULUI DE REFACERE

Controlul medico-biologic al refacerii, denumire pe care o

găsim în literatura de specialitate, se realizează printr-o „serie de
investigaţii fiziologice, teste de teren ş.a., accesibile medicului sportiv
la baza de pregătire” (Drăgan, I. 2002).
Controlul biologic este un mijloc obiectiv de verificare a
refacerii organismului intra-efort, dar mai ales post-efort.
Aprecierea refacerii cotidiene se realizează şi prin
înregistrarea de către medic a unor indicatori obiectivi şi subiectivi,
care au fost descrişi la autocontrol, respectiv:

▪ greutatea corporală. Aceasta va fi comparată cu greutatea optimă

de concurs, admiţându-se o diferenţă de ± 1 kg/24 ore. O diferenţă mai
mare în plus sau în minus semnalează o refacere neadecvată, iar o
scădere cu peste 3% poate fi datorată oboselii cronice cauzată de
supraantrenament. Controlul greutăţii corporale este un indicator
principal al medicului în dirijarea alimentaţiei, medicaţiei, dar şi a
altor mijloace de refacere: masaj, saună, băi etc.

▪ frecvenţa cardiacă. O modificare de ± 8 pulsaţii pe minut faţă de

frecvenţa cardiacă, apreciată ca normală, denotă o refacere
incompletă. Alţi indicatori (subiectivi) investigaţi prin anamneză de
către medic pot fi: calitatea somnului, pofta de mâncare, dispoziţia de
antrenament ş.a. Aceşti indicatori, sunt coroboraţi cu observarea
comportamentului sportivului (stabil, apatic, hiperactiv etc.), şi
constituie elemente de apreciere a gradului de adaptare a sportivului la
antrenament.

- În ultimul timp, se verifică starea relativă şi acumulările din

antrenamente, prin indicele de refacere, „indicele Dorgo”, rezultat
dintr-o prestaţie în condiţii de laborator sau dintr-un efort specific.

1
 Controlul procesului de refacere
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
► În condiţii de laborator, prin efort standard, testul de refacere
Dorgo, prin care sportivii evaluați pot efectua unul dintre cele două
teste standard de efort:
1. pedalare la bicicleta ergometrică, timp de 6 minute, la o
intensitate de 150W;
2. alergare pe loc, timp de 3 minute, de cu o frecvenţă de 160-
180 de paşi pe minut.

► În condiții de efort specific sportului practicat, testul se aplică post

efort, un solicitări specifice disciplinei pe care o practică sportivul.
Astfel, testul poate fi aplicat, spre exemplu:
- unui atlet, după terminarea unei curse de 100m, 110m
garduri;
- unui înotător, după terminarea cursei de 50m, în bazin de
25m (dus-întors);
- unui gimnast după un exerciţiu impus la un aparat
(gimnastică artistică) sau obiect (gimnastică ritmică);
- conducerea mingii 80 m cu şut la poartă (fotbal);

Infiferent de efortul prestat, standard sau specific, sportivul

este monitorizat în 4 momente, prin măsurarea PULSULUI: înainte de
efort, post efort în primul minut, postefort în minutul 3 și postefort în
minutul 5. Operaționalizarea testului de refacere Dorgo, se
concretizează prin utilizarea formulei testului Dorgo, astfel:

(P1 + P2 + P3 + P4) – 300

10

- P1 - în repaus;
- P2 - în minutul 1 după efort;
- P3 - în minutul 3 după efort;
- P4 - în minutul 5 după efort.

2
 Controlul procesului de refacere
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Rezultatul (câtul) obținut după adunarea celor 4 valori ale
pulsului, din care se scade 300, apoi se împarte la 10, indică gradul de
refacere biologică a sportivului.

Interpretare:
- Valori ale testului Dorgo, în intervalul de valori [-10 şi -5] indică o
foarte bună refacere, refacere completă (FB)
- Valori ale testului Dorgo, în intervalul de valori [-5 şi 0] indică o
refacere bună (B)
- Valori ale testului Dorgo, în intervalul de valori [0 şi +5] indică o
refacere de grad mediu (M)
- Valori ale testului Dorgo, în intervalul de valori [5 şi 10] indică un
grad slab al refacerii biologice (S)
- Valori ale testului Dorgo, peste 10 indică un grad nesatisfăcător (N)
al refacerii postefort.

Menţionăm faptul că, atât aplicare formulei, cât şi

interpretarea indicilor obţinuţi, este aceeaşi pentru eforturile standard
şi cele specifice.

După eforturi ce durează un timp mai lung, spre exemplu la

probele de alergare de fond, se evaluează capacitatea de refacere, prin
măsurarea pulsului la intervale mai mari, respectiv la 5 minute, 30 de
minute şi 60 de minute, de la încheierea efortului (testul de refacere
Dorgo). Cele 4 valori sunt aplicate în aceeași formulă.

Controlul refacerii postefort se completează cu alte

investigații, precum:

 determinări cardio-vasculare se referă la:

- Proba clino-ortostatică „Schellong”, care monitorizează tensiunea
arterială diferenţială şi pulsuldiferenţial de la trecerea din culcat în
stând:
Interpretarea testului se realizează pe o scală:
- reacţie hipertonă (TA diferenţială 10-15mmHg; puls 40bătăi/min);

3
 Controlul procesului de refacere
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
- reacţie hipodinamică (TA diferenţială 10mmHg; puls 30-
40bătăi/min);
- reacţie hipotonă (TA diferenţială 15mmHg; puls 45bătăi/min);
- reacţie normală (TA diferenţială +/-5mmHg; puls +18bătăi/min);

▪ teste biochimice sunt foarte preţioase în evaluarea capacităţii de

efort şi refacere în acelaşi timp:
- lactatul sanguin (LA) reprezintă produsul final de glicoliză
musculară şi indică capacitatea de efort aerob şi anaerob. Concentraţia
sangvină de LA depinde de intensitatea efortului şi exprimă adaptarea
metabolică la efort. Valorile normale sunt de 0,7-1,8 mmol/l. În
eforturile intense de scurtă durată LA poate ajunge la 30-40 mmol/l.
Starea de formă se caracterizează prin valori bazale scăzute şi prin
creşteri moderate în efort anaerob, urmată de reveniri rapide.
- determinarea Ph-ului care are valori normale de 7,30-7,45. În funcţie
de intensitatea efortului Ph-ul sanguin scade; în efort ridicat poate
ajunge la acidoza metabolică. Ph-ul este şi un indicator al refacerii
după efort, căci cu cât după efortul maximal, reducerea acestuia este
mai mică, cu atât refacerea este mai rapidă şi oboseala depăşită.
- alte determinări speciale se referă, la: catecolamine urinare,
cetosteroizi urinari, acidul Vanilmandelic, care sunt indicatori ai stării
de oboseală, respectiv ai gradului de adaptare şi refacere post efort.

▪ determinări funcţionale respiratorii, precum:

- timpul de apnee: perioada de oprire voluntară a respiraţiei, în condiţii
de hipoxie şi acumulare de bioxid de carbon, după inspiraţie profundă
este de 60 de secunde, iar după expiraţie profundă este de 20 de
secunde.
- consumul maxim de oxigen (VO2) este un indicator sintetic al
capacităţii de efort aerob şi poate fi determinat prin cicloergometrie.
VO2 reprezintă volumul de oxigen reţinut de sânge din volumul de aer
ventilat într-un minut şi este direct proporţional cu consumul
activităţii celulare. În repaus necesarul de oxigen este de 200-350ml,
dar în efort volumul de oxigen poate creşte cu 70-80% din valoarea de
repaus. Consumul maxim de oxigen (VO2 maxim) reprezintă rata de

4
 Controlul procesului de refacere
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
oxigen necesară consumului energetic anaerob maximal (6000-
7000ml/min).
▪ determinări psihologice care apreciază starea psihică, utilizând
mijloace, precum:
- observarea;
- convorbirea şi interviul;
- scara de autoevaluare determinată prin diferite stări psihice, precum:
tonusul psihic, dispoziţia (negativă sau pozitivă), oboseala etc;
- teste de personaliatate;
- teste de performanţă psihică (psihomotrice sau intelectuale).
Indicatorii controlului şi autocontrolului stării psiho-fizice
sunt de natură:
- intelectuală obiectivizaţi prin oboseală neuro-psihică, confuzie
mentală, rigiditate mentală;
- afectivă obiectivizaţi prin anxietate, negativism, panică, agitaţie;
- volitivă obiectivizaţi prin reducerea rezistenţei la stres, indecizie,
lipsa perseverenţei şi a consecvenţei;
- motivaţională obiectivizaţi prin nonmotivaţie;
- perceptiv-psihomotrică obiectivizaţi prin hiper sau hiporeactivitate,
încordare psihică etc.
▪ investigaţia practică din teren, în condiţii de efort specific, este foarte
importantă de realizat, cel puţin o dată, într-o etapă de pregătire.
Controlul complex se parcurge cel puţin o dată în perioada
pregătitoare, după 2-4 luni de pregătire şi în preajma etapelor
competiţionale de iarnă şi de vară.
În vederea unei aprecieri cât mai concludente privind acumulările din
antrenamente, ca şi eficacitatea mijloacelor de refacere, se fac
investigaţii medicale complexe în unităţi specializate de medicină
sportivă.

5
 Controlul procesului de refacere
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

ÎNTREBĂRI

1.
2. Ce semnifică indicele de refacere?
3. Care este formula indicelui Dorgo?
4. Numiţi două teste biochimice utilizate şi în evaluarea
procesului de refacere.
5. Numiţi două teste biochimice utilizate şi în evaluarea
procesului de refacere.
6. Care este natura indicatorilor controlului şi autocontrolului
stării psiho-fizice?
7. Care este indicaţia de realizare a investigaţiei practice în teren,
în condiţii de efort specific?