Concert din muzica de Bach

Hortensia P. Bengescu

Concert de muzica de Bach prezinta imaginea burgheziei tinere românesti, dezvaluind

deficientele ei, precum snobismul si parvenitismul. Nu sunt actiuni propriu-zise, ci mai mult
comentarii si analize. In roman este prezentata soarta a trei grupuri principale: familia Elenei
Draganescu-Hallipa, casa printului Mazentiu si cea a profesorului Rim. Tema principala în jurul
careia graviteaza existenta personajelor este pregatirea unui concert de muzica, concertul oferit
de doamna Elena Draganescu familiei, rudelor si prietenilor. Acest concert este un eveniment
muzical dar care de fapt este pretextul unei reuniuni mondene a familiei.
In timpul acestor pregatiri se vor hotarâ destinele personajelor: începutul iubirii dintre
Elena Draganescu si muzicianul Victor Marcian, sunt urmarite eforturile de parvenire a
"fainaresei" Ada Razu, casatorita cu printul Maxentiu.
Dar de fapt Ada Razu este atras de farmecul lui Lica Trubaduru, dar si de ascensiunea politica si
materiala a acestuia. Profesorul Rim este casatorit cu Lina, care avusese în tinerete legaturi cu
Lica Trubadurul. Copilul nascut din aceasta legatura, Sia, o fata urâta, greoaie, stângace, este
prezentat ca fala lui Lica Trubaduru si o mama necunoscuta. In tot cursul romanului se insista
asupra eforturilor personajelor ca familia sa para, din exterior, nealterata, cu toate ca fiecare
dintre ei stiu originile obscure ale unor snobi (Ada Razu, Maxentiu), pacatele morale (Lina, Lica
Trubaduru), relatiile dubioase dintre personaje, filiatii, personaje grotesti si patologice (gemenii
Mika-Le, Rim).
Personajele se prezinta cu o imagine dubla: exterioara (masca) pentru aparente si lumea
interioara stratificata. Scriitoarea descrie atât suferintele fizice (tuberculoza lui Maxentiu) cât si
suferintele morale ale personajelor. Concertul este precedat de înmormântarea Siei, la care
personajele se întâlnesc în fata mortii, fiecare cu gândurile si preocuparile lui. Personajele sunt
supuse unei adânci analize ale constiintei. Tehnica portretistica este moderna - un personaj
prezentat cu multiple si variate imagini. Acelasi personaj are multiple ipostaze în functie de
situatia în care se afla si de oamenii cu care vine în legatura.
Acţiunea romanului Concert din muzică de Bach este realistă şi continuă destinul familiei
Hallipa prin descendenţii ei ( Fecioarele despletite), fiind construit - în principal - pe destinul a
trei cupluri: Lina şi profesorul Rim; Elena şi inginerul Drăgănescu; Ada Razu şi prinţul
Maxenţiu. În cadrul fiecărui cuplu intervine un intrus, care destabilizează relaţiile familiale ale
partenerilor, formând un triunghi conjugal, în spaţii casnice diferite: între Lina şi doctorul Rim se
interpune Sia, între Elena şi inginerul Drăgănescu intervine muzicianul Marcian, iar între Ada
Razu şi prinţul Maxenţiu se amestecă Lică Trubadurul.

Faptele se petrec în Bucureşti, perspectiva spaţială reală şi deschisă argumentând caracterul

citadin şi modern al romanului. Stările conflictuale se manifestă fie în casa Elenei, fiica mai mare
a Lenorei, căsătorită cu fabricantul bogat Drăgănescu, fie în casa Linei, soţia profesorului Rim
ori în familia prinţului Maxenţiu, însurat din interes cu „făinăreasa” Ada Razu.

Cele trei căsnicii s-au realizat din interes, reliefând snobismul personajelor cu adânci rădăcini în
orgoliile personale: Elena s-a măritat cu George Drăgănescu pentru a se răzbuna pe fostul
logodnic, prinţul Maxenţiu, fiindcă acesta se lăsase cucerit de farmecele surorii ei vitrege, Mika-
Le; Doctoriţa Lina, urâtă, bondoacă, dar plină de energie, îşi dorea un statut social onorabil şi îi
oferă lui Rim, în schimbul căsătoriei, o catedră universitară; Ada Razu, fiica unui morar
îmbogăţit, zisă şi „făinăreasa”, se căsătoreşte cu prinţul Maxenţiu cu scopul ţintit de a pătrunde
în societatea înaltă a Bucureştilor, scoţându-l, în schimb, pe acesta din sărăcie şi salvându-i
moşia ipotecată.

Incipitul

Romanul începe în casa nouă a Rimilor, la care vine în vizită Mini, personaj-reflector,
purtătoarea veştilor şi ştirilor de ultimă oră de la o familie la alta. Un alt personaj-reflector este
Nory Baldovin, care are în roman aceeaşi misiune, de a transmite informaţii şi bârfe de la un
personaj la altul.

Incipitul romanului este reprezentat de o informaţie care parcă întrerupe acţiunea ce se desfăşura
deja în casa Rimilor, anunţând un musafir, pe Mini: „Se auzi soneria la uşa din faţă”. Tânăra
constată cu surprindere că, odată cu noua casă, Rimii s-au pricopsit cu o infirmieră, Sia, care să-l
îngrijească pe profesor. Fata părea inertă şi greoaie, semănând cu „un bloc impermeabil, care
slujea de adăpost unor gânduri puţine, dosnice, încăpăţânate”.

Sia se grăbeşte să iasă la poartă ca să-şi întâlnească tatăl, pe Lică Trubadurul, care o chemase
prin fluierături şi Mini află cu uimire că infirmiera este fata lui, aşadar nepoata Linei. În ipostaza
de personaj-reflector, Mini observă tot ceea ce se întâmplă în viaţa personajelor şi transmite
aceste ştiri celorlalţi. Însă ceea ce nu ştia nici Mini şi nici altcineva era faptul că relaţiile dintre
Lina şi Lică erau cu mult mai complicate şi ţinute în secret de către cei doi.

În tinereţe, Lina avusese un „incident” amoros cu vărul ei, Lică, şi o născuse pe Sia, pe care o
crescuse el, deoarece „urâta şi proasta se văitase şi bocise”, atunci când „se întâmplase
buclucul”. Creşterea fetiţei nu-i îngrădise libertatea „vagabondului inofensiv veşnic cu mâinile în
buzunar”, întrucât găsea mereu „îndrăgostite” care să-i găzduiască o vreme pe el şi pe fetiţă,
acest „trai aventuros” asigurându-i „tacâmul pus şi patul aşternut pretutindeni, fie ca oaspe, fie ca
amant”.

Sia avea acum 19 ani, făcuse ca vai de lume o şcoală de infirmiere, dar fiind proastă şi leneşă nu
reuşise să stea prea mult la un serviciu. Sătul să o tot întreţină, Lică o convinsese pe Lina să ia
fata în casa ei, sub pretextul de a-l îngriji pe Rim, care suferea de gută, boală pe care el o
amplifica dintr-o comoditate şi o lene ieşite din comun. Profesorul Rim avea un caracter urâcios
şi Mini credea că face „pe bolnavul cu dinadinsul”, complăcându-se în starea de pacient, părea că
vrea „să consume un timp inutil”. Rim, „deşirat şi spălăcit”, fiul unui vameş din Ungheni,
considera că Lina trebuia să se simtă onorată că o luase de nevastă, mai ales că „avea s-o aibă pe
cap toată viaţa”, chiar dacă el primise în schimb o catedră universitară şi, de curând, această casă,
ce fusese cumpărată pe numele amândurora, cu banii Linei.

Plecând de la Sia, Lică o cunoaşte pe Ada Razu, ce se plimba cu trăsura împreună cu soţul ei,
prinţul Maxenţiu, care mâna caii şi era gata să-l lovească. Lică prinsese, cu o mână sigură, zăbala
cailor şi izbutise să-i supună cu gestul curajos al unui om ce se pricepe la cai, fapt ce o
impresionase pe Ada. Prinţul Maxenţiu era fiul unei cântăreţe de varieteu, Zaza şi al unui „prinţ
bătrân şi decavat” (care a pierdut toţi banii la jocuri de noroc, ruinat). Deşi cei doi nu erau
căsătoriţi, copilul fusese recunoscut şi moştenise titlul nobiliar, care constituise şi argumentul
pentru care Ada îl luase de bărbat. Bruneta Ada Razu moştenise o avere importantă la moartea
tatălui său, fost morar, care se îmbogăţise „din faină” şi de aceea ei i se mai spunea şi
„făinăreasa”.

Maxenţiu, bolnăvicios de mic, lipsit de energie şi sărăcit, îi oferise Adei titlul nobiliar în
schimbul traiului îmbelşugat, dar prinţul se îmbolnăvise de ftizie. Ada, fire vioaie, viguroasă,
iubind sportul, „îl târa” după ea în diverse vizite, pe terenurile de sport, pentru ca lumea să se
deprindă cu noul statut de prinţesă. Toate aceste activităţi obositoare îi agravează boala lui
Maxenţiu, care şi-ar dori să zacă acasă şi să-şi studieze simptomele maladiei. De altfel,
introspecţia psihologică pe care vocea auctorială o exercită asupra funcţiilor fiziologice are
profunzimi nebănuite, urmărindu-se cu meticulozitate reacţiile organismului bolnav şi ale
personajului.

Ada Razu îl angajează pe Lică Trubadurul profesor de echitaţie la grajdurile sale, făcându-şi-l
amant. Ea urmăreşte să-l introducă pe Lică în lumea mondenă, profitând de faptul că acesta era
unchiul Elenei Drăgănescu, dar familia îl respingea ca pe „o ruşine”. Ocazia de a pătrunde în
cercul restrâns al Elenei se ivise în persoana muzicianului de talie europeană, Marcian, văr cu
Maxenţiu, pe care Ada îl convinge să cânte la concertul din muzică de Bach, organizat de Elena
Drăgănescu în saloanele sale, eveniment monden, pentru care toată protipendada Capitalei ar fi
făcut orice ca să primească o invitaţie. Tinerele Mini şi Nory sunt în relaţii de amiciţie cu
familiile din „societatea înaltă” a Capitalei, comentează toate evenimentele ce au loc în lumea
bună, duc ştirile pe care le adună de la unii ca să le spună celorlalţi, ambele întruchipând
personajul-reflector.

În alt plan psihologic, cei doi gemeni Hallipa, fraţi cu Elena Drăgănescu, sunt tipuri de detracaţi
(dereglaţi, dezechilibraţi) cu inteligenţe complementare şi gesturi automate, deprinşi să-l
secondeze pe Rim, ca nişte ucenici groteşti pe maestrul lor, care i-a luat ca asistenţi la facultate.
Deşi nu reuşiseră să termine liceul, gemenii veniseră din Germania cu o diplomă de farmacişti,
căpătată nu se ştie cum. Ei sunt excesiv de amabili cu oricine, dacă au un interes sau un câştig.
Ca orice fiinţe inferioare, iubesc umezeala şi întunericul, făcându-şi un laborator insalubru la
subsolul Facultăţii de Medicină, unde se simţeau foarte bine şi unde făceau afaceri cu studenţii
care voiau să promoveze examenele fără prea multă învăţătură.

Relaţiile amoroase

Relaţiile amoroase ale personajelor amplifică valenţa psihologică a romanului, în fiecare familie
se cristalizează triunghiurile conjugale. Elena devine amanta lui Marcian, relaţie care-i satisface
orgoliul de snoabă, deoarece acesta era un muzician celebru şi, totodată, vărul lui Maxenţiu. Ada
Razu, poreclită „făinăreasa”, îl cumpără pe prinţ pentru titlul aristocratic, pentru poziţia sa
socială şi-i salvează, în schimb, moşia ipotecată, asigurându-i un trai îmbelşugat. Adei i-ar fi
făcut mare plăcere să-şi afişeze relaţia amoroasă cu seducătorul Lică Trubadurul, mai ales că
boala soţului ar fi fost o scuză acceptabilă, dar convenienţele sociale îi impuneau prudenţă,
deoarece „reputaţia ei era prea proaspătă”.

Doctorul Rim o seduce pe Sia, aceasta rămâne gravidă şi este dată afară din casă de Lina.
Profesorul o duce în mansarda asistenţilor săi, gemenii Hallipa, fraţii degeneraţi, care încearcă, în
demenţa lor, să-i facă o întrerupere de sarcină, după ce profită şi ei de biata fată. Jignită de
comportarea soţului, Lina îi mărturiseşte lui Rim că Sia este fiica ei, dar el rămâne impasibil la
această destăinuire şi o roagă s-o salveze, întrucât fata făcuse infecţie. Lina refuză cu
încăpăţânare să intervină şi Sia moare.

Elementul central al romanului

Elementul central al romanului este pregătirea şi susţinerea concertului din muzică de Bach în
saloanele Elenei Drăgănescu, un eveniment monden, care se împiedică în tot felul de amănunte
organizatorice, fiind amânat de mai multe ori. Seratele muzicale din casele Elenei Drăgănescu, la
care se aduna toată protipendada Capitalei, argumentează caracterul citadin şi modern al operei.