Concert din muzic de Bach- H.

P-Bengescu

Romanul este construit - in principal - pe destinul a trei cupluri: Lina si profesorul Rim;
Elena si inginerul Draganescu; Ada Razu si printul Maxentiu. in cadrul fiecarui cuplu
intervine un intrus, care destabilizeaza relatiile familiale ale partenerilor: intre Lina si doctorul
Rim se interpune Sia, intre Elena si inginerul Draganescu intervine muzicianul Marcian, iar
intre Ada Razu si printul Maxentiu este Lica Trubadurul.

Actiunea romanului "Concert din muzica de Bach" este continuarea primului roman,
"Fecioarele despletite", care contureaza componenta familiei Hallipa, ai carei membri isi
continua destinul in romanele viitoare. Dom Hallipa, stapanul mosiei de la Prundeni, se
casatoreste cu Lenora, o femeie senzuala si comoda, care va isca in jurul ei o serie de
dezastre. Locotenentul Paulici, primul sot al Lenorei, se sinucisese in imprejurari misterioase.
Dupa casatoria cu Dom, ea va avea doua fete, Elena si Coca-Aime, pe care le creste ca pe
niste plante de sera. Dintr-o relatie vinovata cu un zidar italian, Lenora naste pe Mika-L6, care
mosteneste de la tata inclinatii perverse, fapta apasand greu constiinta Lenorei, care cade intr-
un fel de apatie nervoasa si este internata la sanatoriul doctorului Walter. Casatoria se
destrama, Dom vinde Prundenii si se intoarce la Eliza.

Romanul "Concert din muzica de Bach" continua destinul acestei familii prin descendentii ei.
Faptele se petrec fie in casa Elenei, fiica mai mare a Lenorei, casatorita cu Draganescu,
fabricant bogat, fiu de carciumar, fie in casa Linei, sotia profesorului Rim ori in familia
printului Maxentiu, casatorit din interes cu "fainareasa" Ada Razu. Cele trei casnicii s-au
realizat din interes. Elena s-a maritat cu George Draganescu pentru a se razbuna pe fostul
logodnic, printul Maxentiu, fiindca acesta se lasase cucerit de farmecele surorii ei vitrege,
Mika-Le

Doctorita Lina, urata, bondoaca, dar plina de energie, isi dorea un statut social solid si ii ofera
lui Rim, in schimbul casatoriei, o catedra universitara.

Ada Razu, fiica unui morar imbogatit, zisa si "fainareasa", se casatoreste cu printul Maxentiu
cu scopul tintit de a patrunde in societatea inalta a Bucurestilor, scotandu-1, in schimb, pe
acesta din saracie.

Romanul incepe in casa noua a Rimilor, la care vine in vizita Mini, un personaj-reflector,
care este purtatoarea vestilor si stirilor de ultima ora de la o familie la alta. Un alt personaj-
reflector este si Nory Baldovin, care are in roman aceeasi misiune, de a transmite informatii si
barfe de la un personaj la altul.

Mini constata surprinsa ca, odata cu noua casa, Rimii s-au procopsit cu o infirmiera, Sia, care
sa-1 ingrijeasca pe profesor si care parea "un bloc impermeabil, care slujea de adapost unor
ganduri putine, dosnice, incapatanate", la care tanara vizitatoare "se uita fricos". Sia iese la
poarta ca sa-l intalneasca pe Lica Trubadurul, care o chemase prin fluieraturi si Mini afla ca
infirmiera este fata lui, asadar nepoata Linei. Profesorul Rim avea un caracter, uracios si Mini
credea ca face "pe bolnavul cu dinadinsul", complacandu-se in starea de pacient, parea ca vrea

1
"sa consume un timp inutil". in tinerete, Lina avusese un "incident" amoros cu varul ei, Lica si
o nascuse pe. Sia, pe care o luase s-o creasca el, deoarece "urata si proasta se vaitase si
bocise", atunci cand "se intamplase buclucul". Cresterea fetitei nu-i ingradise libertatea
"vagabondului inofensiv vesnic cu mainile in buzunar", Lica, intrucat gasea mereu
"indragostite" care sa-i gazduiasca o vreme, acest "trai aventuros" asigurandu-i "tacamul pus
si patul asternut pretutindeni, fie ca oaspe, fie ca amant". Sia avea acum 19 ani, facuse ca vai
de lume o scoala de infirmiere, dar fiind proasta si lenesa, Lica o convinsese pe Lina sa o ia in
casa ei, sub pretextul de a-1 ingriji pe Rim, care suferea de guta, boala pe care el o amplifica
dintr-o comoditate si o lene iesite din comun. Rim, "desirat si spalacit", fiul unui vames din
Ungheni, considera ca Lina trebuia sa se simta onorata ca o luase de nevasta, mai ales ca
"avea s-o aiba pe cap toata viata", chiar daca el primise in schimb o catedra universitara si,
acum, aceasta casa, ce fusese cumparata pe numele amandurora, cu banii Linei.

Plecand de Ia Sia, Lica o cunoaste pe Ada Razu, ce se plimba cu trasura impreuna cu sotul ei,
printul Maxentiu, care mana caii si era gata sa-1 loveasca. Lica prinsese, cu o mana sigura,
zabala cailor si izbutise sa-i supuna cu gestul curajos al unui om ce se pricepe la cai, fapt ce o
impresionase pe Ada. Printul Maxentiu era fiul unei cantarete de varieteu, Zaza si al unui
"print batran si decavat" (care a pierdut toti banii la jocuri de noroc, ruinat - n.n.). Desi cei doi
nu erau casatoriti, copilul fusese recunoscut si mostenise titlul nobiliar, care constituise si
argumentul pentru care Ada il luase de barbat. Bruneta Ada Razu mostenise o avere
importanta la moartea tatalui sau, fost morar, care se imbogatise "din faina" si de aceea ei i se
mai spunea si "fainareasa". Maxentiu, bolnavicios de mic, lipsit de energie si saracit, ii oferise
Adei titlul nobiliar in schimbul traiului imbelsugat, iar acum printul era bolnav de ftizie. Ada,
fire vioaie, viguroasa, iubind sportul, "il tara" dupa ea in diverse vizite, pe terenurile de sport,
agravandu-i boala. Ada Razu il angajeaza pe Lica Trubadurul profesor de echitatie la
grajdurile sale, facandu-si-1 amant. Ea urmareste sa-1 introduca pe Lica in lumea mondena,
profitand de faptul ca acesta era unchiul Elenei Draganescu, dar familia il respingea ca pe "o
rusine". Ocazia de a patrunde in cercul restrans al Elenei se ivise in persoana muzicianului de
talie europeana, Marcian, care era var cu Maxentiu si pe care Ada il convinge sa cante la
concertul din muzica de Bach, organizat de Elena Draganescu in saloanele sale, eveniment
monden, pentru care toata protipendada Capitalei ar fi facut orice ca sa primeasca o invitatie.

Mini si Nory sunt doua tinere amice cu familiile din "societatea inalta", care comenteaza
toate evenimentele ce au loc in lumea buna, duc stirile pe care le aduna de la unii ca sa le
spuna celorlalti, ambele intruchipand personajul-reflector.

Cei doi gemeni Hallipa, sunt tipuri de detracati cu inteligente complementare si gesturi
automate, deprinsi sa-1 secondeze pe Rim, ca niste ucenici grotesti pe maestrul lor, care i-a
luat ca asistenti la facultate. Desi nu reusisera sa termine liceul, gemenii venisera din
Germania cu o diploma de farmacisti, capatata nu se stie cum. Ei sunt excesiv de amabili cu
oricine, daca au vreun interes sau vreun castig. Ca orice fiinte inferioare, iubesc umezeala si
intunericul, facandu-si un laborator insalubru la subsolul facultatii de medicina, in care se
simteau foarte bine si unde faceau afaceri cu studentii care voiau sa promoveze examenele
fara prea multa invatatura.

2
 Elementul central al romanului este pregatirea si sustinerea concertului din muzica de Bach
in saloanele Elenei Draganescu, un eveniment monden, care se impiedica in tot felul de
amanunte organizatorice, fiind amanat de mai multe ori. Elena devine amanta lui Marcian,
relatie care-i satisface orgoliul de snoaba, deoarece acesta era un muzician celebru si,
totodata, varul lui Maxentiu.

Doctorul Rim o seduce pe Sia, aceasta ramane gravida si este data afara din casa de Lina.
Profesorul o duce in mansarda asistentilor sai, gemenii Hallipa, fratii degenerati, care
incearca, in dementa lor, sa-i faca o intrerupere de sarcina, profitand, totodata, si ei de biata
fata. Jignita de comportarea sotului, Lina ii marturiseste lui Rim ca Sia este fiica ei, dar pe
acesta nu-1 afecteaza si se roaga de ea sa o salveze, intrucat fata facuse infectie. Lina refuza
cu incapatanare sa intervina si Sia moare.

Toate personajele romanului se intalnesc la inmormantarea Siei, afisand o masca indurerata,

sub care se ascundea nerabdarea si satisfactia ca seara urmau sa participe, in sfarsit, la mult
ravnitul concert din muzica de Bach, care nu constituia pentru nimeni un eveniment muzical,
ci unul monden, un prilej de a-si verifica prestigiul de membri ai societatii inalte bucurestene.

Romanul nu are un fir epic, intrucat este o proza de analiza psihologica, autoarea urmarind
mai ales introspectia personajelor, a tarelor morale si sociale.

Caracterizarea personajelor

Elena Draganescu este prima fiica a Lenorei si a lui Doru Hallipa si este construita din doua
zone psihologice: Elena este indragostita de Maxentiu, cu care se logodeste, dar sora ei
vitrega, Mika-Le, maestra in arta de a face rau, intervine brutal intre cei doi indragostiti. Elena
rupe logodna, "cu o raceala tot atat de incapatanata cat de neclintita ii fusese dorinta de a-1
lua". Cealalta zona ii contureaza capacitatea exceptionala de a se implica in organizarea
primirii invitatilor la diferite evenimente mondene, pe care le initia in saloanele sale: "Elena
obicinuita de foarte tanara sa tie loc de gazda in casa parinteasca, isi alcatuise lesne relatiile
mondene. Snobismul ei o facea sa aleaga ce era mai bun si primea pe toti cu aceeasi rezerva
fireasca. Cum nu aveau pentru ea decat singura calitate de oaspeti, ii supunea unui regim egal
si predomina fara nici o sfortare. () De altfel, la receptiile ei nu se vorbea nici politica, nici
afaceri". Asadar, Elena este rationala, egoista si rece, urmarind numai succesul social, caruia
ii subordoneaza si preferinta ei reala pentru muzica clasica.

George Draganescu se inaltase pe scara sociala prin casatoria cu Elena, fiind constient ca
lumea in care intrase ii era superioara prin educatie si rang social, de aceea statea modest si
retras intr-un colt, divinizandu-si sotia pentru priceperea si eleganta cu care isi intretinea
invitatii".

Elena decisese organizarea a doua concerte anuale de rasunet monden, pe langa "joile
muzicale", la care invita "o vedeta muzicala", cand, dupa programul care dura fix o ora si
jumatate, urma o "destindere" a musafirilor, fata de care ea era "protocolara si rigida", reusind
totusi sa-i fiica pe ei "sa fie spirituali si gratiosi".

3
 Relatiile cu familia se subordoneaza si ele statutului social, Elena fiind rece si indiferenta fata
de oricare dintre rudele ei, daca acestea ii puneau in pericol prestigiul de persoana mondena.
Pe fratii ei vitregi, degeneratii gemeni Hallipa, refuza sa-i vada deoarece o compromiteau, iar
pe soara ei, Mika-Le, o aduce in casa numai ca s-o poata supraveghea indeaproape,
impiedicand astfel alte aventuri erotice ale bastardei.

Concertul din muzica de Bach constituie principalul eveniment monden al anului pentru
societatea inalta a Bucurestilor, mai ales ca, in cadrul programului muzical, urma sa participe
si Victor Marcian, un virtuoz pianist de talie europeana, care se intamplase sa revina pentru o
scurta vreme in tara. Elena este fascinata de farmecul si talentul lui Marcian si-i devine
amanta. in romanele urmatoare ea va pleca impreuna cu Marcian la Paris, sub pretextul
ingrijirii sanatatii copilului ei, Ghigh, dar nu va divorta de Draganescu, care ramane in casele
de la Bucuresti cu Mika-Le, ca singur element ce-l mai leaga de sotia lui.

Elena este o femeie frumoasa, statuara, rece, cu simt artistic, distinsa si eleganta, intruchipand
perfect snobismul epocii.

Doctorul Rim este un personaj care apare numai in "Fecioarele despletite" si in "Concert din
muzica de Bach". Tineretea lui fusese un lung sir de privatiuni, el fiind fiul unui modest
vames la Ungheni. Din ambitii sociale, tanarul Rim studiase stiintele medicale, dar se
dovedise ca nu avea nici un fel de inclinatii nici pentru cercetare, nici pentru medicina
aplicata, dar voia cu ardoare un post de profesor universitar la facultatea de medicina. Sotia
sa, "buna Lina", ii ofera o catedra universitara in schimbul casatoriei si Rim considera ca,
odata atins telul, se poate relaxa si destinde, fiind tentat de tinerele studente, descumpanit ca
nu avea nici un fel de "succes", desi el se considera "un frumos", cu toate ca era uscat, "desirat
si spalacit"

Construirea personajului este aceea a dezacordului dintre suflet si trup, Rim fiind un bolnav
inchipuit, ca simptom al unei psihopatii: "Era un biet bolnav, care avea nevoie de cele mai
mari ingrijiri, care avea o infirmiera inadins pentru el, care isi intretinea sanatatea si egoismul
din ideea ca 1-a durut candva, ca poate il va mai durea si, intre aceste doua planuri ale
suferintei, se mentinea intr-un confort placut". Teroriza pe toata lumea cu boala lui, guta, pe
care o exagera pana la accente fatale, "zapacise pe Lina cu tirania lui de bolnav, o sicanase",
impunandu-se in orice situatie cu "privilegiul lui de bolnav".

Infirmiera adusa de Lina este Sia, fiica ei facuta cu varul Lica in tineretea lor nestapanita, fapt
nestiut de profesorul Rim, care este foarte incantat de tanara de 19 ani, cu toate ca aceasta era
cu "fata lata, obrajii grasi, plini de o pasta fara culoare, () gura lasata putin in jos la colturi ca
pentru o sila permanenta, () trunchioasa, obla de la umeri la solduri, cu maini si picioare
mari". Ticalos si infatuat, el ii face avansuri Siei, desi intre ei este o diferenta de varsta ce face
ca relatia sa fie penibila. Ca sa se razbune pe Lica, pentru ca acesta intrase in societatea inalta
si nu mai venea s-o vada, jenandu-se de retardarea ei, Sia ii cedeaza "mosului", ramane
gravida, iar Rim o duce in mansarda gemenilor Hallipa, care - si ei - profita de fata. Profesorul
o roaga pe Lina s-o salveze pe Sia, care facuse infectie, dar ea refuza cu incapatanare de ranita
in orgoliul de sotie, "s-o duca amantul unde o sti". Sia moare, chinuita de dureri groaznice,
dar Rim, insensibil, se simte nevinovat, compatimind-o tardiv, "fecioara nefericita".
4
 Rim are in el laturi demonice, isi faureste planuri clare de a vedea casa Linei trecuta in
posesia lui, este comod, egoist si rautacios, portretul sau fiind la limita dintre caricatural si
grotesc.

Doctorita Lina, "bondoaca sotie" a profesorului Rim, patroneaza un fel de spital, in care
"fecioare" nevinovate vin sa scape de copilul nedorit, fapt ce-i aduce Linei un venit financiar
deosebit. Ea era moasa si se ocupa, asadar, cu intreruperi de sarcini pentru fetele din lumea
buna.

Lina este caracterizata direct de autoare prin alaturarea adjectivului care-i insoteste numele
"buna" si este construita, ca si celelalte personaje din contraste intre esenta si aparenta. in
schimbul casatoriei, Lina ii oferise doctorului Rim o catedra universitara, dar el se considera o
victima si credea ca trebuie "sa aiba inca alte beneficii", asa ca Lina cumpara din castigul ei o
casa somptuoasa si eleganta pe numele amandurora. Lina avea o adevarata "manie pentru
familie", pentru toti "acei veri si veri soare, pentru care era in stare sa se dea pesete cap", dar
cand fata ei, Sia, este in pericol de moarte, ca urmare a unei intreruperi de sarcina facuta
barbar de gemenii Hallipa, "buna Lina" refuza cu incapatanare s-o ajute, dezvaluind astfel
rautatea ascunsa cu grija sub masca blandetei.

Exteriorul "uratei" are trimiteri precise asupra mediocritatii sufletesti, autoarea conturand-o si
prin "echipamentul Linei, rochia ei verde sau albastra, purtat de dimineata pana seara, la
gospodarie, la spital, in oras, lua asa de mult forma bunei Lina, o forma botita si curata, incat
parea una si aceeasi rochie si una si aceeasi cu ea".

Printul Maxentiu apare in romanul "Fecioarele despletite" ca logodnic ai Elenei Hallipa, intre
care se interpune Mika-L6, relatia rupandu-se brusc. in "Concert din muzica de Bach",
Maxentiu este sotul Adei Razu, o parvenita prea evidenta chiar si pentru lumea in care-si
doreste sa patrunda. El era doar pe jumatate "print", fiul unei cunoscute cantarete de cabaret,
Zaza si al unui "print batran si decavat (ruinat - n.n.), dar destul de autentic", care-I
recunoscuse pana la urma pe Maxentiu, desi "nu avusese timp sa se cunune cu Zaza, cum
dorea".

Casatoria Adei Razu cu printul Maxentiu avusese la baza interese reciproce: Ada isi cumpara,
cu banii castigati din negotul cu faina al tatalui ei, titlul de "printesa" si permisul de a intra in
societatea mondena a Capitalei, rasplatind in acelasi timp pe Maxentiu cu rascumpararea
ipotecii pentru mosia Plaesele si scotandu-1 dintr-o saracie ce-i ameninta decaderea pe scara
sociala.

Bolnavicios si slabanog de mic copil, Maxentiu sufera de tuberculoza, boala pe care o fac in
general oamenii de proasta conditie, din cauza hranei precare, de aceea printul se sperie mai
ales de "lipsa de noblete" a bolii sale.

Constructia personajului sta in discordanta dintre suflet si trup, dintre latura morala si cea
fizica, fiind un adevarat "caz" pe care autoarea isi aplica observatia psihologica pana in cele
mai adanci zone ale constiintei si ale manifestarilor bolii, ca efect asupra personalitatii
eroului.

5
 Dualitatea personalitatii lui Maxentiu se bazeaza pe o serie de factori care contribuisera la
slabirea personalitatii lui: mama sa, Zaza, il arata in mod ostentativ lumii, pentru a intipari in
mintea tuturor ideea ca el este mostenitorul titlului si al averii batranului aristocrat, iar acum
este in aceeasi situatie, Ada fiind cea care il "taraste" prin saloane, pe terenurile de sport ori in
plimbari obositoare pentru a-i confirma ei noul statut monden si titlul aristocratic de printesa,
"fiindca nu credea societatea destul de deprinsa cu noul sau rang".

Pe de alta parte, Maxentiu isi urmareste evolutia bolii cu minutiozitate, aproape cu o placere
cinica in planul constiintei sale: "Asa cum isi periclita altadata viata prin efortul de a nu tusi,
asa acum se complacea in tuse pana la inec, () i se parea ca face bine sa zdruncine bietii
muschi, (..) credea ca va curata astfel locul unde stau zgarieturile", crizele fiind pentru el si
dovezile cele mai concludente ca este viu, ca traieste inca. Urmarit in .evidenta sa degradare
fiziologica, Maxentiu manifesta comportamentul unui degenerat, traind aproape cu voluptate
simptomele bolii, asteptand parca nerabdator criza urmatoare. "isi iubea mizeria, asa cum altii
isi iubesc viciul", constata autoarea introspectand gandurile personajului, caruia cel mai mult
din boala ii placea "naduseala" si voia sa ramana cat mai mult "in izul ei".

Ca si celelalte personaje, Maxentiu se constituie dintr-o imagine dubla: una exterioara

(mascA) pentru salvarea aparentelor si respectarea convenientelor, pe care o afiseaza din
snobism, iar alta interioara, stratificata pana la cele mai adanci zone obscure ale sufletului si
constiintei.

Printul este obligat "sa joace comedia tragica a vietii de toate zilele, cu un program de
osteneli marunte si inutile care il epuizeaza si-i amplifica suferinta" (plimbatul cu trasura,
seratele, prieteniI), in timp ce el simtea "sarmanul corp tot mai deznodat", traia chinurile "unui
efort tragic", pe cand el ar fi vrut "sa se pravale undeva pe un loc de repaos, () sa se poata
intinde in cautarea odihnei".

Hortensia Papadat-Bengescu insista asupra egoismului de om bolnav, dezvaluie relatia rece

pana la dusmanie ("o urasc!") fata de Ada, sotia lui, atitudine amplificata cand intuieste relatia
amoroasa dintre ea si Lica: "Gasise doua sisteme pe care le specula: boala lui si pe Lica".
Maxentiu depaseste insa faza egoismului si gandurilor rautacioase atunci cand isi da seama cu
luciditate ca va muri: "Nu mai ura pe nimeni, nu se mai iubea pe sine", devenise "bland si
umil". Moare intr-un sanatoriu, unde il internase pana la urma, cu bani multi, sotia lui.

Romanciera construieste personajul prin variate tehnici traditionale si moderne: comentariul

autoarei, monologul lui Maxentiu, minutiozitatea descrierii bolii acestuia, monologul interior,
reactiile personajului dedublat in receptarea relatiei amoroase a sotiei sale cu Lica (compuse
din ganduri revoltatoare si agresive si din vocea blanda si retinuta).

Aceste modalitati sunt completate prin comentariile altor personaje, in constiinta carora se
reflecta trasaturile unuia sau altuia dintre eroi:

Astfel, Nory il considera "un om fara noima", iar Lica vede in Maxentiu "un biet coconas
galben ca de ceara, cu gene rosii si cu ochii patati. Purta o barbita blonda, ascutita, cu fire

6
vestede", fiind cu certitudine "un barbat lingav". Ada gandeste despre sotul ei ca "s-a ramolit
de tot! () Ce sunt ochii aia galbeni? Starpitura de vita mare. Nobil am vrut, nobil am .

Autoarea insasi il caracterizeaza ca fiind "un barbat lingav", "papusa nemernica" ori "steag
palid cu blazon".

Maxentiu, el insusi un produs al unei ereditati subrede, este urmarit in degradarea sa

biologica progresiva reflectata in constiinta sa, fiind o "floare de sera a unei rase istovite"
(Eugen LovinescU).

Ada Razu intruchipeaza tipul snobilor si al parvenitilor ce compuneau, in general, inalta

societate a Bucurestiului, purtatori de masti, pentru salvarea aparentelor si convenientelor
sociale mondene.

Ada Razu este fiica unui fost morar care se imbogatise "din faina", ajunsese cel mai mare
fabricant si-i lasase fiicei sale o avere impresionanta. Inteligenta si vioaie, Ada isi
administreaza averea cu energie, beneficiind si de o oarecare instructie, dar lipsita de o cultura
solida. Fire ambitioasa, doreste cu toata fiinta sa parvina pe scara sociala, sa patrunda in inalta
societate, conditia sa umila fiind insa o piedica insemnata. Solutia o constituie casatoria cu
printul Maxentiu, un aristocrat decazut si saracit, care fusese nevoit sa-si ipotecheze mosia
Plaesele. Ada Razu, poreclita "fainareasa", il cumpara pe print pentru titlul aristocratic, pentru
statutul sau social si-i salveaza, in schimb, mosia. Cand erau numai ei doi, Ada nu se sfia sa-i
aminteasca: "stiai doar bine ca rascumperi hodoroaia de palat si mosia lucie cu fainareasa".

"Senzuala si capricioasa", frivola, Ada il place pe Lica Trubadurul, fiind impresionata de

"acel tanar zvelt" care ii starnise admiratia pentru priceperea lui la cai: "cu ce mestesug
dezmierdase calul! () Cu ce pumn domolise tanarul acela pe murg!". Adei i-arfi facut mare
placere o relatie amoroasa cu acest tanar vioi si viguros, cu un farmec aparte ("Ar fi vrut sa
aiba un amant"), dar convenientele sociale ii impuneau prudenta, deoarece "reputatia ei era
prea proaspata".

Supunandu-se total aparentelor impuse de societatea aleasa, Ada este decisa sa apara in
public cu sotul sau in cei mai cordiali termeni conjugali, mai ales in ziua participarii cailor la
cursele sportive, cand il va prezenta lumii pe Lica. Sub calmul convenientelor mondene se
ascund mizerii morale lustruite, Ada avand ambitia de a-1 duce pe Maxentiu la concertul din
muzica de Bach, organizat in saloanele Elenei Draganescu. Dar barbatul era acum ca "o
umbra", iar ea voia sa-1 arate lumii, pentru a se vedea ca "un astfel de barbat era o scuza,
pleda in favoarea legaturii ei cu Lica". Se foloseste de boala sotului ei pentru a primi cat mai
multe vizite, organizeaza receptii, trecand astfel drept foarte devotata sotului ei bolnav. Cu o
intuitie feminina extraordinara, stie sa fie cordiala si naturala cu Marcian ("bunul simt ii dicta
sa nu fie nici cocheta, nici lingusitoare, artistul avand spaima de amandoua"), pentru ca, prin
el, sa poata obtine invitatii la concert si sa patrunda astfel definitiv in societatea mondena,
fiind totodata foarte preocupata de cariera sociala a lui Lica.

Autoarea ii face un portret fizic, cu trimiteri precise si semnificative catre structura psihica a
personajului: "Ea, asa costeliva, era foarte tiranica. Campioana la tenis, bratul slab azvarlea

7
mingea neobosit, campioana la dans, piciorul celebru de subtire, un os cu piele oachesa si
paroasa. () Fata negricioasa si ochii aprinsi nu aratau, dupa nopti nedormite, nici o oboseala.
Acum, mainile slabe, negre, cu inele mari, printre care acel safir urias, pe care Lica isi
aprinsese ochii, tineau haturile ferm. Printesa Maxentiu conducea admirabil".

Ca si celelalte personaje, Ada Razu este conturata prin modurile diferite in care este
perceputa in constiinta celorlalti:

Lica observa in trasura "o tigancusa uscata, ca un drac, cu buze rosii ca sangele inchegat si cu
o pereche de ochi aprinsi sub boneta de piele ce o impodobea, ascutindu-i mai tare barbia
ascutita. Pe mainile negre, cu degete fuionate, avea inele cu pietre cat un nasture de tunica".
Atunci cand o cunoaste personal si o vede in plina desfasurare, o califica: "Ce gasperita!".

Maxentiu o vede ca pe o "vrajitoare" vinovata de evolutia bolii lui, pentru ca il taraste dupa
ea peste tot, "in loc sa-1 lase la unul din acele sanatorii minunate din strainatate unde si-ar
gasi linistea".

Marcian o considera "o femeie de treaba" si crede ca, pentru varul sau, Maxentiu, este sotia
potrivita si grijulie de care are nevoie.

Ada Razu este, prin sanatatea, ambitia si energia ei, personajul apt sa parvina, ascunzandu-si
din ce in ce mai bine vulgaritatea si conditia umila, reusind sa patrunda intre membrii inaltei
societati bucurestene.

Lica Petrescu, zis Lica Trubadurul, pe numele adevarat Vasile Petrescu, este fratele Lenorei
Hallipa si "oaia neagra a familiei", el fiind singurul care nu se dedubleaza, care nu-si ascunde
firea. Fugea de acasa inca de mic si se invatase sa traiasca pe drumuri, sa umble hai-hui, "o
lichea simpatica", un vagabond "rentier, deoarece nu se lasa niciodata fara 5 Iei in buzunarul
pantalonilor".

Lica apare in toate romanele ciclului Hallipa. El este fiul accizarului Petrescu din Mizil,
fratele Lenorei, unchiul Elenei, al Cocai-Aim6e si Mikai-Le varul Linei si tatal Siei.

Autoarea ii intocmeste o adevarata fisa fiziologica: "Desi apropiat, nu era prietenos. Era
totusi singuratic. Femeile ii erau devotate, dar el nu le lua in serios si nu avea incredere in ele,
decat pentru treburile femeiesti: pentru carpit, tesut, spalat, calcat si pentru dadacit fata.
Discret si prudent din fire, avea si un fel de sfiala pentru traiul lui mahalagesc", personajul
fiind urmarit in special in "Concert din muzica de Bach".

Portretul fizic are semnificatii transparente pentru interiorul sufletesc, Lica este "subtirel,
sprinten, cu figura placuta, cu ochii vioi de veverita, parul negru din care se lasa o bucla mare
pe frunte, cu mainile si picioarele mici si subtiri si dinti albi, marunti".

Lica evolueaza dintr-un "baiat nostim", "umil si obraznic", "cu apucaturi lipsite de orice
precepte", "ce nu prinsese inca mecanismul vietiii noi", intr-un "domn bine ca la
cinematograf", un "gentleman in haine negre", un viitor deputat de Bihor, in romanele
urmatoare.

8
 Figura complexa, plina de autenticitate, Lica Trubadurul este un Dinu Paturica ori un Tanase
Scatiu in varianta moderna a primelor decenii ale secolului al XX-lea bucurestean: plutonier
major in armata, agent-voiajor pentru stofe, "detectiv civil" la Politia Capitalei, vechil pe
mosia Prundeni a lui Doru Hallipa, cumnatul sau, asociat in comertul cu vinuri al sotului
duduiei Mari, adesea fara ocupatie si traind din expediente, profitand de "pacatul" Linei sau
de atentiile iubitelor de mahala.

Lica duce o viata intamplatoare si lipsita de griji, fiind un "spirit aventurier", vagabond
"inofensiv", cu mainile vesnic in buzunar, guraliv si sobru in acelasi timp, econom cu punga
lui, placandu-i "banul dobandit lesne si prin siretlic", cu un vocabular picant dar delicat in
felul lui si are o situatie aparte in roman, deoarece este certat cu familia pentru ca nu-i placuse
cartea, iar sora-sa, Lenora, de cand se maritase cu mosierul Hallipa, "il trata ca pe cainii
barbatului ei".

Dintr-un "accident" amoros din tinerete cu buna Lina, vara lui, se naste Sia, o fata "cam
toanta", pe care Lica o preia, intrucat atunci "cand i se intamplase buclucul, urata si proasta se
vaitase si bocise", iar el "nu putea suferi sa vada strambandu-se o urata". Pentru "femeile
devotate" care o cresteau pe rand, Sia provenea "dintr-o mama necunoscuta", fapt care facea
sa-1 gaseasca "si mai dragut pe strengarul tanar" si sa fie impresionate pana la lacrimi de Lica,
"asa de bun cu un copil, pe care i-1 facuse o nemernica".

Fire libera, siret si capricios, Lica rezista cu prudenta incercarilor Adei Razu de a-1 stabiliza
ca amant, dar accepta pana la urma postul de profesor de echitatie al grajdurilor Maxentiu:
"Trecerea lui Lica de Ia un mediu Ia altul se facea cu oarecari zbateri". La inceput, Lica se
simte stanjenit de somptuozitatea acestui spatiu vital, prea auster pentru gusturile lui, la care
insa se adapteaza cu usurinta si intra pe fagasul unei relatii amoroase care-i ofera avantaje.
Astfel, in constiinta Trubadurului se naste ambitia, dirijata si strunita cu hotarare de Ada, o
mahalagioaica si ea prin origine, devenind el insusi un membru al lumii mondene: "Trecuse
pragul despartitor al celor doua medii sociale si prinsese gust sa ramana dincoace, unde il
condusese destinul lui de parvenitism", devenind increzator in "regia norocului"

Transformarea lui Lica se produce pe toate planurile, de la tinuta vestimentara, la zona

psihologica, de la conduita la mentalitate. De la "baiatul simpatic, fluierand mereu intre dintii
marunti", Lica evolueaza pana la "un domn bine", "un artist de filme", un gentilom "cu fata
rasa () ochiul ascuns sub pleoapa, () un colt de gura amar si agresiv si tinuta perfect nemiscata
a unui gentleman in haine negre".

Lica Petrescu este - aidoma celorlalte personaje - conturat din mai multe unghiuri de vedere:

Mini, personaj-reflector, surprinde detaliile sugestive ale "craiului de mahala", care semana
cu "un apas, ce avea in buzunarul vestonului scurt chei pentru orice sertare", "cu silueta
zvelta, juvenila, simpatica si suspecta", parand flamand, stramtorat si nesigur si-l catalogheaza
pu pricepere "un haiduc modern a carui padure e orasul".

9
 Ada ii intuieste lichelismul de care - de altfel - este incantata: "Ce canalie! gandi ea ca un
compliment", dar si ascensiunea: "Ar putea ajunge ministru!" .

Pentru Maxentiu, Lica este "haimanaua de ulita", pentru Rim era "o lichea", despre care nu se
putea sti "daca intr-o zi nu va fura", devenit "simpaticul var Lica" atunci cand "capata"
calitatea de tata al Siei.

Lina il numea "baiat bun si dragut", Lica ramanand acelasi tanar care "fluiera demult pe langa
garduri, care deunazi fluiera pe Sia sub fereastra Rimilor, care fluiera usor pe buze in atelierul
domnului Paul si intre dinti in urechea printesei Ada". in romanele urmatoare, el se
casatoreste cu printesa Ada, intra in politica si devine deputat de Vaslui

Referindu-se Ia personajele Hortensiei Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian marturiseste ca

are "impresia ca opresti ceva in Ioc si ca prinzi in ace cu gamalie, pe o panza invizibila, o
viata () sunt momente cand simti lipsa unui personagiu, ii astepti intrarea, stii ca trebuie sa
paseasca in sfarsit, peste pragul paginii".

Hortensia Papadat-Bengescu
Concert din muzic de Bach
Rezumat

Alturi de L.Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu este ntemeietoarea unui roman

modern, utiliznd analiza psihologic. Ea este creatoarea n literatura romn a
romanului citadin, analist la sufletului femenin. Romanul Concert de muzic de Bach
aparine seriei de romane-cronic de familie, cronica familiei Hallipa. Ciclul de
romane cuprinde: Fecioare despletite (1926); Concert de muzic de Bach (1927);
Drum ascuns (1932) i Rdcinile (1938). In acest ciclu de romane se
nfieaz evoluia mai multor familii din clanul Hallipa, care au reuit s se
mbogeasc, iar urmaii acestora manifest o lips de interes pentru
acumulare, descoperind luxul i deliciile lumii mondene. Concert de muzic de Bach
prezint imaginea burgheziei tinere romneti, dezvluind deficienele ei, precum
snobismul i parvenitismul. Nu sunt aciuni propriu-zise, ci mai mult comentarii i
analize. In roman este prezentat soarta a trei grupuri principale: familia Elenei
Drgnescu-Hallipa, casa prinului Mazeniu i cea a profesorului Rim. Tema
principal n jurul creia graviteaz existena personajelor este pregtirea unui
concert de muzic, concertul oferit de doamna Elena Drgnescu familiei, rudelor
i prietenilor. Acest concert este un eveniment muzical dar care de fapt este
pretextul unei reuniuni mondene a familiei. In timpul acestor pregtiri se vor
hotr destinele personajelor: nceputul iubirii dintre Elena Drgnescu i
muzicianul Victor Marcian, sunt urmrite eforturile de parvenire a finresei Ada
Razu, cstorit cu prinul Maxeniu. Dar defapt Ada Razu este atras de farmecul
lui Lic Trubaduru, dar i de ascensiunea politic i material a acestuia.
Profesorul Rim este cstorit cu Lina, care avusese n tineree legturi cu Lic
Trubadurul. Copilul nscut din aceast legtur, Sia, o fat urt, greoaie,
stngace, este prezentat ca fala lui Lic Trubaduru i o mam necunoscut. In tot
cursul romanului se insist asupra eforturilor personajelor ca familia s par, din

10
exterior, nealterat, cu toate c fiecare dintre ei tiu originile obscure ale unor
snobi (Ada Razu, Maxeniu), pcatele morale (Lina, Lic Trubaduru), relaiile
dubioase dintre personaje, filiaii, personaje groteti i patologice (gemenii Mika-
Le, Rim). Personajele se prezint cu o imagine dubl: exterioar (masca) pentru
aparene i lumea interioar stratificat. Scriitoarea descrie att suferinele
fizice (tuberculoza lui Maxeniu) ct i suferinele morale ale personajelor.
Concertul este precedat de nmormntarea Siei, la care personajele se ntlnesc
n faa morii, fiecare cu gndurile i preocuprile lui. Personajele sunt supuse
unei adnci analize ale contiinei. Tehnica portretistic este modern - un
personaj prezentat cu multiple i variate imagini. Acelai personaj are multiple
ipostaze n funcie de situaia n care se afl i de oamenii cu care vine n
legtur.

11