Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihoterapie Adleriana
Psihoterapie Adleriana
Teoriile lui Freud s-au axat in special pe cauzalitate si trecut, in vreme ce Adler este interesat
definalitatea vietii, scopurile umane si viitor. Abia psihologia lui Jung va lua in considerare ambele
aspecte. O alta deosebire intre psihologia adleriana si psihanaliza consta in continuturile
inconstientului. Daca la Freud inconstientul contine instincte si pulsiuni promordiale, la Adler
continutul este format din dorinta de autoafirmare si sentimente de inferioritate. In privinta cauzei
starilor de nevroza, Adler s-a pronuntat pentru esecul inlocuirii sentimentelor de inferioritate cu cele
de superioritate, in timp ce Freud argumenta pentru rezolvarea defectuoasa acomplexului lui Oedip.
Pe de alta parte, psihologia adleriana a dezvoltat unele teorii esentiale ale psihanalizei: deosebirea
intre starea patologica si cea de sanatate psihica este doar de grad si nu de calitate (ca si Freud, Adler
va edifica o psihanaliza a starii de sanatate pornind de la psihopatologie); prima copilarie este decisiva
pentru dezvoltarea personalitatii; teoria celor doua planuri - constient si inconstient; psihoterapia se
bazeaza pe analiza inconstientului si a primei copilarii, cu scopul constientizarii continuturilor
inconstientului.
• Tipul dependent - cel care ia fara sa dea inapoi. Pentru a face fata dificultatilor in viata trebuie sa
se sprijine pe cei din jur. Cantitatea de energie sau interesul social este foarte scazut, iar in momentul
in care se simte coplesit poate dezvolta tulburari psihice precum fobii, obsesii, compulsii, anxietate
generalizata.
• Tipul evitant - cel care evita contactul social, de teama esecului sau de a fi respins. Are cel mai
scazut nivel de energie sau interes social si este predispus la psihoza.
• Tipul conducator - caracterizat inca din copilarie de tendinta de a fi dominant si agresiv. Nivelul
ridicat de energie il face sa urmareasca puterea personala cu orice pret. Este predispus la
comportament antisocial - sadic, alcoolic, dependent de droguri, sinucigas.
• Tipul util social - cel sanatos, deschis si activ. Are un nivel optim de energie si interes social. Este o
persoana matura, pozitiva, adaptata, grijulie cu cei din jur. Nu doreste sa fie superioara celorlalti, ci
doreste sa-si rezolve problemele astfel incat sa fie de folos si celorlalti.
Spre deosebire de Freud, care considera ca omul este motivat de instincte ce trebuie sa fie controlate
sau transformate pentru a avea un comportament acceptat de societate, in cadrul psihologiei
adleriane comportamentul este invatat si se afla sub control. Dinamica psihologiei umane este
explicata prin existenta unor obiective si idealuri de perfectiune care ne motiveaza.
Omul este privit ca o fiinta sociala dominata mai degraba de constient decat de inconstient. Ceea ce
suntem si ceea ce facem depinde in totalitate de noi si nu de continutul inconstientului; ne controlam
singuri soarta si nu suntem o victima a acesteia. Fiecare isi construieste realitatea din jurul sau, in
functie de modul in care priveste lumea.
Din perspectiva adleriana oamenii nu sunt fundamental buni sau rai, insa pot alege sa fie buni sau rai,
in functie de evaluarea situatiei si a eventualelor beneficii. Interesul social este innascut si
reprezinta capacitatea si vointa de a participa si contribui la societate. Pentru sanatatea psihica este
necesar suficient interes social - prea putin sau prea mult duce la deficiente si neadaptare.
Apartenenta sociala este un obiectiv urmarit pe toata durata vietii si se reflecta in efortul de "a ne gasi
locul in lume".
Se poate insa intampla ca diverse obstacole - deficienta sau handicap fizic, apartenenta sexuala,
situatie economico-sociala, educatie necorespunzatoare - sa duca la accentuarea sentimentului de
inferioritate. Aceasta etapa se numeste complex de inferioritate si se traduce prin senzatia de a esec
adultului, rezultata in urma adoptarii unui obiectiv nerealist, adesea unul care duce spre perfectiune.
Autoestimatia reprezinta modul in care individul isi evalueaza propria valoare, raportandu-se la
ceilalti, din punct de vedere afectiv, nu rational. Raspunsul adecvat la cerintele sociale poate avea loc
doar in conditiile unui echilibru autoestimativ, cu alte cuvinte un sentiment pozitiv al valorii proprii.
Dereglarea echilibrului poate avea loc in conditiile aparitiei unor noi cerinte sociale.
• Compensarea
Compensarile sunt modalitati prin care se indeparteaza se inlocuieste sentimentul de inferioritate cu
un sentiment pozitiv al valorii proprii. Compensarile reale actioneaza asupra cauzelor ce au produs
sentimentul de inferioritate, pentru a le corecta. Cand acest lucru nu este posibil, se trece la
dezvoltarea unei alte dimensiuni ale personalitatii, pentru a compensa deficienta.
• Constelatia familiala
Adler a utilizat acest termen pentru a descrie alcatuirea familiei sau pozitia subiectului in cadrul
sistemului familial. Constelatia familiala mediaza factorii genetici ai copilului si factorii culturali.
Caracteristicile personalitatii fiecarui membru al familiei, sexul fratilor, dimensiunea familiei si
ordinea nasterii sunt factori care influenteaza locul asumat de subiect in aceasta lume. Fiecare
persoana interpreteaza in mod subiectiv locul detinut in familie si isi formeaza propria lume, in functie
de perceptii. Comportamentul nostru este determinat de ceea ce credem ca suntem si nu de ceea ce
suntem cu adevarat.
• Ordinea nasterii
In psihoterapia adleriana, ordinea nasterii sau locul ocupat in cadrul familiei influenteaza relatia
subiectului cu parintii, interactiunile sale cu ceilalti membri ai familiei si sentimentele specifice de
inferioritate experimentate in viata. Adler a identificat cinci pozitii pe care le poate ocupa o persoana
in cadrul familiei: primul nascut, cel de-al doilea nascut, copilul mijlociu, mezinul sicopilul unic.
Fiecare pozitie poate avea consecinte favorabile si nevaforabile asupra dezvoltarii copilului. Ordinea
nasterii exercita o influenta majora in formarea unui stil de viata, precum si asupra slabiciunilor si
punctelor forte ale aparatului psihic.
- primul nascut - este rasfatat de multi parinti si prin urmare obtine un loc sigur in familie, asta pana
se naste cel de-al doilea copil, care il detroneaza din pozitia sa (pierderea privilegiilor). In acest caz
primul copil devine plin de resentimente si incepe o lupta pentru a-si recastiga pozitia. Copiii care au
fost rasfatati excesiv ajung sa-si deteste fratele mai mic. Ca adulti, primii nascuti autendinta de a fi
nostalgici, conservatori, organizati, constiinciosi sau, dimpotriva, nesiguri si dependenti de ceilalti.
- al doilea nascut - creste stiind ca trebuie sa imparta timpul si atentia parintilor. Nu este preocupat
de pierderea puterii, ci este optimist, competitiv, ambitios. Daca este ajutat de fratele mai mare se
dezvolta in mod pozitiv insa, daca este detastat de catre acesta, al doilea copil are tendinta sa-si
stabileasca obiective in indeplinirea carora care va esua. Deznodamantul depinde de perceptia sa
asupra locului pe care il ocupa in familie.
- copilul mijlociu - trebuie sa imparta totul inca de la inceput. Simte deseori ca se afla intr-o postura
ingrata. Datorita pozitiei, invata aptitudini de negociere si manipulare. Pot fie sa dezvolte un interes
social puternic, fie sa devina rebeli si invidiosi.
- mezinul - are tendinta sa fie rasfatatul familiei. Ceilalti frati au grija de el si risca sa devina "jucaria"
familiei. Avand atatea modele de urmat in familie, mezinul poate sa devina competitiv si se desprinda
de ei pentru a-si ocupa locul in constelatia familiei, sau poate sa se simta inferior celorlalti.
- copilul unic - poate fi rasfatat, asemeni mezinului. Adler spune ca acest copil nu este predispus sa
adopte un spirit competitiv, ci mai degraba o parere exagerata despre propria importanta. Poate
adopta un stil de viata caracterizat de timiditate si dependenta fata de altii.
Adler nu a oferit un sprijin stiintific pentru teoriile sale in privinta ordinii nasterii iar cercetarile au
rezultate neconcludente, insa ipotezele sale sunt recunoscute pentru includerea fratilor in psihologia
individului, depasind modelul freudian, ce includea doar parintii.
Psihoterapia adleriana
Pentru a avea acces la viata si psihicul subiectului, Adler analiza pozitia nasterii in familie,amintirile
din prima copilarie si visurile. Terapia adleriana il va ajuta pe pacient sa aiba un stil de viata sanatos,
depasind sentimentele de inferioritate. Un stil de viata patologic este egocentrist si bazat pe obiective
eronate.
Terapeutul trebuie sa-i ofere pacientului increderea ca schimbarea este posibila si ce a fost invatat se
poate dezvata, iar primul principiu al terapiei adleriene este stabilirea si mentinerea unei relatii cu
clientul caracterizata de cooperare, grija si acceptare. In acest scop, in timpul sedintelor cei doi sunt
pozitionati fata in fata, la acelasi nivel. Totusi, atmosfera ramane una psihoeducationala.
Chiar daca sunt grijulii si prietenosi, terapeutii nu evita sa-i confrunte pe pacienti cu greselile pe care
le fac in viata. Ca educatori si colaboratori, terapeutii ii ajuta sa gaseasca alternative pentru
corectarea gandirii si a comportamentului. Rolul pacientului este sa devina mai increzator si sa creada
ca problemele vietii pot avea solutii - solutii pe care le vor gasi in mod activ.
Urmatorul pas este examinarea greselilor fundamentale ale pacientului. Acestea sunt dezvoltate inca
din copilarie, cand ne construim motivele si principiile pe baza carora actionam. Potrivit lui Adler,
atunci cand pacientul este rugat sa povesteasca primele amintiri din copilarie si sentimentele
asociate acestora, alege acele evenimente care coincid cu viziunea despre sine si despre lume - aceste
amintiri pot fi reale sau doar fantezii. Primele amintiri ofera terapeutului informatii despre credinte
gresite, interese sociale si actiuni viitoare.
Potrivit lui Adler, visele reprezinta o modalitate de a face fata temerilor; acestea ne ajuta sa
supracompensam deficientele, sau pot fi o forma de indeplinire a dorintelor. Cu cat cineva are mai
multe probleme, cu atat viseaza mai mult. Analiza viselor implica examinarea partilor sale si a
problemelor de inferioritate pe care le reprezinta. De exemplu, caderea in gol poate insemna frica de
zbor sau inaltime, ori pierderea unui statut. Terapeutii adlerieni nu interpreteaza prea mult
simbolurile obisnuite din vise, deoarece pot fi interpretate in mod diferit de la un pacient la altul.
Adler a vorbit insa despre simboluri cum ar fi zborul, caderea, a fi urmarit si a fi dezbracat in public.
Terapeutul strange si integreaza informatiile provenite din raspunsurile din chestionar, interviu,
constelatia familiala, primele amintiri, atuuri personale, greseli fundamentale, strategii de a face fata
dificultatilor, intr-un rezumat pe care il discuta cu pacientul. Acesta are dreptul sa modifice datele
cu care nu este de acord.
IV Reorientare si reeducare
In aceasta etapa subiectul trebuie sa castige curajul de a infrunta provocarile vietii si sa utilizeze
informatiile despre sine constientizate anterior pentru a-si schimba comportamentul si obiectivele. Cu
ajutorul terapeutului va decide ce atitudini va pastra si ce va elimina. Se utilizeaza cu
preponderenta tehnica incurajarii.
Libertatea creativa proprie acestui tip de terapie presupune utilizarea unor strategii terapeutice
variate, in functie de pacient si pentru a profita de oportunitati neprevazute. Etapele terapiei
reprezinta un cadru conceptual, insa tratamentul este unic pentru fiecare pacient. Sedinta cu copiii
dureaza de obicei 30 de minute, iar cu adultii 45 - 50 de minute. Spre sfarsitul sedintei terapeutul nu
mai ridica probleme noi, ci face un rezumat al discutiei. De obicei pacientii primesc "teme pentru
acasa".
• Incurajarea
Incurajarea este atat un principiu, cat si o tehnica terapeutica foarte mult utilizata, in special
intratarea copiilor. Adler spunea despre copii ca devin ceea ce sunt incurajati sa fie. Incurajarea este
expriata prin incredere in pacient, recunoasterea eforturilor sale, accentuarea punctelor pozitive,
construirea increderii in sine, aprecierea pacientului pentru ceea ce este.
• Intrebarea
Marea intrebare poate fi "Daca as avea o bagheta magica cu care as elimina toate simptomele, ce ar fi
diferit?", sau "Ce ar fi diferit daca ai fi sanatos?". Aceste intrebari - adresate la inceputul psihoterapiei -
il ajuta pe pacient sa afle ce isi doreste sa schimbe cu adevarat.
• "Ca si cand"
Pacientii care afirma ca ar face diverse lucruri daca ar avea anumite calitati sunt rugati sa se comporte
ca si cum ar avea acele calitati si sunt incurajati sa "intre in pielea" personajului, adoptand noi
comportamente. De exemplu, un barbat care nu are curaj sa ceara unei femei o intalnire este rugat sa
se comporte ca si cum ar avea suficienta incredere in sine pentru a vorbi cu o femeie. Aceasta tehnica
se bazeaza pe principiul conform caruia o persoana trebuie sa-si schimbe comportamentul pentru a
provoca raspunsuri diferite de la cei din jur.
• Interpretare de rol
Interpretarea unor roluri diverse ofera pacientului sansa de a trai experiente noi si de a explora un
comportament nou, in siguranta cabinetului psihoterapeutului. Pentru acest lucru este necesara o
sedinta de terapie de grup, in care fiecare pacient va avea un rol - parinte, frate, etc. Terapeutul
ofera ghidare, incurajare si un feedback realist, totul pentru a intari increderea in sine si curajul.
• Stabilirea sarcinilor
Terapeutul ii da pacientului "teme" pentru acasa, pentru a-l familiariza cu situatiile care ii provoaca
oroare. De exemplu, unui depresiv i se cere sa faca ceva placut in fiecare zi, urmand un program zilnic;
pentru a promova interesul social se solicita munca in interesul societatii sau voluntariat.
• Surprinde-te
Aceasta tehnica reprezinta tot o sarcina pentru pacient. Acesta trebuie sa incerce sa se surprinda "in
flagrant" atunci cand reia un comportament pe care trebuie sa-l evite. Scopul este de a constientiza
vechile obiceiuri nedorite si de a le inlocui cu un comportament nou. Pacientul trebuie sa anticipeze o
situatie inainte ca aceasta sa aiba loc.